TIGANIADA
Ion
Budai-Deleanu s-a nascut intr-o familie de intelectuali rurali, fiind fiul unui preot
arde-lean de pe valea Muresului. isi face studiile la Viena, unde, pe langa
pregatirea teologica, stu-diaza filologia si dreptul. isi alege o cariera
functionareasca, de inalt consilier imperial, dar este preocupat cu precadere
de probleme filologice si de literatura. Cunoaste mai multe limbi, intre care
latina, italiana si franceza, pe langa germana si maghiara, care erau limbi
uzuale pentru un cetatean al Imperiului Austro-Ungar. El se implica in miscarea
iluminista de emancipare intelectuala a romanilor, prin studii individuale sau
scrise in colaborare cu ceilalti reprezentanti ai Scolii Ardelene. tiganiada este o scriere literara elaborata in spiritul
veacului sau, caci Ion Budai-Deleanu este la curent cu literatura europeana, el insusi fiind, dupa cum remarca G.
Calinescu, un om cu
Tiganiada
- circa 1800 -(epopee)
1. In prim-planul epopeii se afla o calatorie fabuloasa, tema fructificata deja
in literatura universala.
2. Subiectul capata nuante insolite prin structuri folclorice autohtone:
mituri, credinte, ritualuri.
3. Imaginea raiului sintetizeaza mentalitatile romanesti.
4. Opera schizoepica, tiganiada aduna numeroase specii si motive.
Tiganiada dezvolta de-a lungul a
douasprezece canturi o parabola a celor fara tara.
Subiectul
Epopeea eroi-comica si satirica,
scrisa de Ion Budai-Deleanu pe la 1800, dezvolta o parabola a destinului
national, de-a lungul a douasprezece canturi. Tiganii, colectivitate oropsita
de destin, pleaca din Flamanda spre Inimoasa, hotarati sa-si faca o noua viata ei alcatuiesc o armata si
se pun in slujba lui Vlad Tepes, care le promite ca-i va lasa sa se aseze in
Muntenia (cantul I). Frumoasa Romica este rapita de diavoli, iar Parpangel,
logodnicul ei, se rataceste prin padurea de langa Cetatea Neagra, bantuita de zane rele
(vantoase si iele), iar in cele din urma, purtat de naluci, ajunge la curtea
amagitoare, un han satanic, in care cei intrati devin amnezici (cantul II).
Aici, Parpangel canta pentru petrecareti o romanta de dragoste, un cantec de
pahar si balada despre Argin si Elena (cantul III). Sfintii intervin
si spulbera hanul. Cei amagiti se trezesc intr-o balta
puturoasa. Parpangel
rataceste prin padurea blestemata, bantuita de aparitii fantomatice (cantul
IV). invesmantat in haine turcesti, Vlad Tepes pune la incercare vitejia tiganilor, dar acestia,
speriati, fug si se fac de ras (cantul V). in iad, Satana, cazut in melancolie,
tine sfat cu supusii, hotarand sa-i ajute pe turci impotriva lui Vlad Tepes (cantul VI). in batalia decisiva, Vlad-voda ii
ataca prin surprindere pe turci, iar viteazul Argineanul, un roman, om de
credinta si fara teama, se lupta singur cu armata pagana si il infrunta pe
sultan. Cand Satana ii ajuta pe turci, arhanghelii coboara din ceruri, iar
Sfantul Mihail il invinge si il umileste pe diavol (cantul VII). Tiganii,
speriati, incearca sa fuga si, in drumul lor, crezand ca sunt atacati, inchid
ochii si se lupta cu o cireada de vite, convinsi ca se confrunta cu turcii.
Diavolul, ascuns intr-o manastire, ii ispiteste pe calugari, iar turcii se
retrag peste Dunare (cantul VIII). Are loc nunta lui Parpangel cu Romica, iar
la ospat, Parpangel povesteste despre fabuloasa lui calatorie in lumea de
dincolo. Iadul este un spatiu de jar, cu rauri de foc, in care sunt pedepsiti
nemilostivii, lacomii, judecatorii corupti, defaimatorii si tiranii, in timp ce
raiul este gradina desfatata, in care curg rauri de lapte si
de rachiu, in copaci cresc turte, colaci si covrigi, iar dealurile sunt de cas,
branza si slanina. in pulberea drumurilor zac pietre pretiose si margele
(cantul IX). Dupa aceea, tiganii fac sobor pentru a-si hotari forma de
guvernare (canturile X, XI). Discutiile degenereaza, intentiile bune esueaza,
deoarece nimeni nu accepta opinia celuilalt. Vlad Tepes ia drumul exilului. Epopeea se incheie cu
discursul inflacarat al lui Romandor, care indeamna la lupta pentru slobozie.
Comentariul
in consens cu literatura iluminista, subiectul epopeii se dezvolta in
special pe alegorii satirice. De la tema principala, a libertatii, pana la
temele secundare, in special cele de circulatie universala, precum coborarea in
lumea de dincolo ori ratacirea prin padurea vrajita, tiganiada sugereaza un mesaj critic la adresa societatii.
Povestea tiganilor plecati in lume ca sa-si caute o tara mai buna exprima un
ideal iluminist, anume aspiratia spre fericire, asimilata unei lumi scapate de
sub rigorile sociale. De aceea, locul spre care se indreapta tiganii se numeste
simbolic Inimoasa, cuprinzand sugestii legate de libertate - traire fericita si fara reguli. Incursiunea spre
locul visat este alcatuita metodic din aventuri care sintetizeaza principalele
tehnici epice ale literaturii iluministe. Astfel, tema principala se contureaza
prin ornarea actiunii principale cu numeroase "istorii" simbolice
(povestea lui Arghin, de pilda), cu evenimente fabuloase {Curtea amagitoare,
ratacirea prin padurea blestemata) ori cu structuri simbolice precum utopia
(viziunea asupra raiului), umorul burlesc-grotesc (batalia tiganilor cu cireada
de vite), dar si cu idei care exprima gandirea iluminista (despre libertate, despre formele de
guvernamant, despre patriotism). Tot de factura iluminista este si satira
(iadul), introdusa pentru a sublinia carentele sociale, in primul rand.
Calatoria, tema investita cu numeroase sensuri legate de initierea eroului, are
aici un subliniat caracter didactic, conferit in principal de notele
infrapaginale, care iau forma unor colocvii fie explicative, fie de simplu
comentariu. Personajele cu nume alegorice (Simplitian, Filologos, Musofilos
etc.) alcatuiesc prin discutiile lor un adevarat tratat de estetica generala, o carte in carte, impunand totodata
atitudini teatrale de spectatori implicati. Nevoia de autoexplicare a operei
s-a manifestat constant in literatura noastra de inceput: Dimitrie Cantemir asaza un glosar
explicativ la finele Istoriei ieroglifice, iar mai tarziu, Heliade Radulescu
isi aduna poeziile intr-un Curs intreg de poezie..., in care introduce alaturi
de text explicatii teoretice privind compozitia. in cazul Tiganiadei,
caracterul indrumator al notelor din subsol se estompeaza din cauza tentei
colocviale pe care o au aceste note si a dimensiunilor simbolice date de numele
personajelor-spectator. in contextul unei calatorii de aventuri, spectatorii
sunt pe masura spectacolului si intaresc impresia de desfasurare burlesca a
actiunii.
|
