Lumea simbolica - cartea ca lume interioara- se contruieste în urma interactiunii dintre cititor si carte, prin inte 15115k105p rmediul comunicarii. Ceea ce îi diferentiaza pe lectori este perceptia mesajului, Ideii aferente discursului. În acceptiunea lui U. Eco se grupeaza în doua categorii: cititorul Model si Empiric. Acesta din urma este caracterizat ca fiind acel lector care "poate citi în multe feluri, si nu exista nici o lege care sa-i impuna cum anume sa citeasca, pentru ca adesea foloseste textul ca pe un ambalaj pemtru propriile-i pasiuni, care pot proveni din exteriorul textului, sau pe care textul i le poate stârni în mod întâmplator." În cazul analizei mele acesta este acel tip de cititor care nu-si are definita individualitatea. Nu-si construieste identitatea prin carte, ci se identifica cu interiorul discursului. Povestea trebuie sa reflecte scene din viata lui. Se înstraineaza cu conditia sa-si regaseasca trairile sale, transpunându-se într-un fictiv real. Ceea ce urmareste nu este atât Ideea, cât trairile care oricând pot deveni reale. Individualizarea este data de experienta simbolica "acumulata" si care nu reprezinta altceva decât potentiala sa viata: "aicea e rolul scriitorului în a sti sa redea, de a folosi expresiile care sa, sa te unga la suflet... (.), o carte buna este cea care reflecta realitatea, care... poate care se apropie de viata ta câtusi de putin, (.) care vezi ca e ceva si o particica si din viata ta sau... cartile ... nu stiu: al doilea razboi mondial al lu` Sven Hassel care iarasi deja ti-e groaza, ti-e frica, traiesti momentele, de transpiri, deci te afli acolo în lupta sau în partea foametei în chinuri... (.) În momentul când traiesti citind, atuncia, atunci o carte este buna." (Gheorghe Oprica)
[4] Imposibilitatea întâlnirii practice devine posibila în lumea simbolica: ".m-am apropiat de unii scriitori, poate fara sa vreau, fiind curioasa ce avea matusa în sufletul ei, în gândirea ei pentru ca a fost un om pe care am iubit-o foarte mult." (Silvia Tarcan)
|
