Diferentierea cititorilor, asa cum am mai vazut, se face în functie de consumul si achizitiile cartilor. În aceasta parte voi analiza diferentierea în functie de modul în care este perceput un discurs. Astfel, am identifica trei mari categorii:
Ideea - rationalistul;
Afectivul - hedonistul;
Materializarea Ideii (spatiul social al cartii) - realistul;
Oricare cititor care va dori sa ajunga la la Idee va trebui sa treaca si prin celelalte doua planuri ale discursului. Daca se va opri la ultimul nivel, nu înseamna ca el nu a perceput Ideea, ci doar ca prefera descrierea relitatii la care se refera textul. Astfel, nu exista cititor care sa nu perceapa toate cele trei nivele, asa cum nu exista unul care sa nu poata sa perceapa nici unul dintre planuri, toate acestea depind si de preferintele lectorului.
Decizia de a lectura o carte, în detrimentul celorlalte, este influentata de faptul ca într-un text predomina unul dintre planuri. Chiar daca discursul nu este predominant în oricare dintre ceste puncte el poate fi recepatat astfel. Se evidentiaza ca definitia pe care a dat-o autorul cartii difera de definitia pe care o da individul în urma lecturii. Cauza este data de comnicarea prin intermediul simbolurilor, care reprezinta surse de interpretare.
În cazul în care doi lectori care au citit ac 11411e422l eeasi carte si au perceput acelasi plan ei se vor diferentia datorita semnificatiilor si sensurilor pe care le dau. Asa cum am mai spus, daca unul dintre ei stie ca celalalt a dat aceeasi semnificatie sau mai bine spus exista posibilitatea ca Sinele sa fie Celalalt, atunci sentimentul de unicitate între cititor si carte se evapora, iar atitudinea lui va fi una nu de indiferenta, ci neutra. În acest caz, cartea va dobândi caracteristicile strainului: de a fi aproape si departe în acelasi timp.
Predominarea unui plan reflecta tipul de preferinte al individului, si repreinta un element constitutiv al individualitatii. Definirea identitatii se realizeaza în raport cu câmpul literar, iar absenta unei definitii indica lipsa preferintelor pentru un anumit gen de literatura, dar nu si pentru literatura.
În raport cu dezirabilitatea pentru un anumit gen de literatura am identificat urmatoarele tipologii de cititor:
a) Filosoful
Este cititorul rationalist. Trairile lecturii sunt determinate de Idee, criteriul principal de selectie a textelor. Pentru el important este ceea ce cartea transmite, mesajul pe care îl comunica.
Viziunea asupra textelor capata conotatii religioase, de aceea câmpul literar este "marea gradina a lui Dumnezeu: gasesti toate bunele si relele câte s-au revarsat pe pamânt. Luca Eugen
Lumea interioara este formata în jurul "Bibliei", iar celelalte texte sunt (re)semnificate în funtie de aceasta. Corelatia intertextuala cuprinde doar lecturile care fac parte din definitia data Sinelui. Acest lucru nu înseamna ca restul textelor nu au fost citite, ci ca nu se potrivesc viziunii individului.
Ceea ce cartea a schimbat nu este viata, ci modul de a vedea si concepe exteriorul, este o atitudine spirituala: "Don Quijote m-a marcat si mi-a punctat foarte pregnant viziunea mea asupra vietii, asupra lumii." (Luca Eugen)
Paul Bercheanu ne povesteste ca una dintre primele lecturi a fost "Despre eroi si morminte" si pe care a dorit foarte mult sa si-o achizitioneze, dorinta pe care si-a îndeplinit-o. Atunci când se ajunge la cartile fundamentale care au contribuit la dezvoltarea sa interioara ne spune despre Biblie, întorcându-se imediat asupra cartii lu E. Sabato: ".cred ca, pentru mine cel putin, Biblia este un lucru important. (.) Da' uite, ca tocmai va mentionasem de Ernesto Sabato cu Despre eroi si morminte (.) si fara sa spun ca ma. deveneam brusc iluminat." Bineînteles ca cercul lecturilor este mult mai larg, acestea reprezentând baza filosofiei sale.
Iubesc întelepciunea si îsi doresc sa ajunga întelepti: "esenta acumulata de mine am împartasit-o la altii.", de aceea niciodata lectura nu este considerata ca închieiata. Adriana Georgescu întrebata de cantitatea continutului bibliotecii personale, ne raspunda ca sunt "numai 2000" de volume. Criteriul principal de selectie a cartilor este simbolul sau cum spune aceasta despre autorii preferati: ".scriitorii de simbol."
Pentru Marina Cionca, care se situeaza tot în aceasta categorie, selectarea cartilor, se realiza în functie de scriitorul "care facea parte din realismul magic", si ne da ca exemplu pe Mircea Eliade.
Adela Muntean considera ca tot ceea ce a lecturat pâna în prezent nu a fost decât o singura carte: ".nu mai gasesc ceva nou si deosebit aproape în nimic (.) mi se pare ca toate cartile seamana între ele. Putin difera si numai stilul." Vârsta la care a ajuns, reprezinta un factor care a determinat-o sa se situeze în planul Ideii: "Nu mai suport prea multa înfloritura, vreau esenta. Timpul meu s-a scurtat, eu am îmbatrânit, am alte pretentii."
Pentru cei care doresc sa fie asemeni lor trebuie sa parcurga acelasi drum pe care ei însisi l-au parcurs, fiind ghizi care previn "raracirea": ".nu poti sa te numesti un om de cultura daca n-ai citit Biblia si n-ai citit literatura antica, daca nu cunosti marile epopei, daca nu cunosti marile scrieri, care, cel putin sa-ti facut macar o idee despre Platon, Aristotel, Socrate si toti marii gânditori. De acolo se începe." (Luca Eugen)
b) Hedonistul
Este cititorul sentimental, cel care urmareste placerea rezultata în timpul si la finalul lecturii. Reprezinta un scop în sine si criteriul de alegere a urmatoarelor carti de citit sau mai bine spus filosofia este construita în functie de textele care au produs desfatarea: daca ai sa-mi dai o carte de politica, automat n-am s-o citesc. sau, eu stiu. filozofie. Automat. nu. Nici n-as întelege-o (.) îmi plac orice fel de carti, deci, începând de la politiste, aventura, dragoste, actiuni." (Coca Banulescu) Aceasta forma de placere este solitara în raport cu ceilalti indivizi si solidara în raport cu textul.
Daca doi actori citesc aceeasi carte se genereaza o forma de înstrainare, pentru ca "placerea este individuala, dar nu personala". Diferentierea se datoreaza nu atât lecturii în sine, cât a ceea ce se lectureaza: fiecare dintre cei doi au acelasi scop, dar si-l ating cu texte diferite.
Hedonistul se situeaza la nivelul intermediar al discursului. Ceea ce conteaza este desfasurarea actiunii, fiind ei însisi parte integranta a temei, deoarece este singura modalitate de a avea asemenea trairi. În acest caz autorul este suspendat, se realizeaza o epohe a lui, conteaza mult mai putin în timpul lecturii: "când citesti o carte si-ti place, trebuie sa te gândesti (.) ca poti fi si tu acolo, îti faci o imaginatie, nu citesti numa' cartea [de dragul] de-a o citi." Anton Riciu) Influenta lui se face simtita doar atunci când actorul trebuie sa aleaga un text pentru a lectura si stie ca exista anumiti scriitori care le ofera ceea ce ei cauta: "Ca autoare mi-a placut mult Agatha Christie (.) care scrie numa' romane politiste." (Coca Banulescu)
În aceasta relatie se genereaza o forma de seductie care este asemanator fenomenului eroticului care este "intermitenta (.) aceea a pielii ce luceste între doua piese vestimentare (pantalonul si tricoul) între doua imagini (camasa întredeschisa, manusa, mâneca); chiar aceasta lucire este cea care seduce sau mai mult: punerea în scena a unei aparitii - disparitii."
Transpunerea Sinelui n text si prezenta individului ca "personaj invizibil" reprezinta o forma de a înlatura plictiseala, tocmai de aceea lectorii au pretentia unei intrigi: "Într-o carte trebuie sa se întâmple ceva ca sa citesti. si într-o carte în care aparent nu se întâmpla nimic, tot se întâmpla ceva. Dar, în mod normal, un roman, o nuvela, trebuie sa aiba poveste. Daca n-are..." (Ionescu Corneliu)
Aceste forme de trairi genereaza un mecanism de dominare al discursului, fiindca seductia se manifesta si sub forma admiratiei a ceea ce cititorul nu ar putea realiza: ".îmi place când gasesc o metafora. Deci apreciez ceva si îmi plac lucrurile pentru care eu nu ma simt în stare sa le fac, ma depasesc (.) e un miracol, ceva fantastic, si e si o atractie." (Reit Valeria) Însa acest lucru nu este simtit astfel, ba mai mult transmutarea este simtita ca beatitudine: ".ma credeam zâna zânelor, ma credeam nemaipomenita si asta din cauza ca traiam efectiv în lumea cartilor." (Maria Kiss)
Pentru aceasta categorie de cititori cartea este "idee, zbucium, bucurie, fericire, e viata în sine". (Traian Burulean)
c) Realistul
Este cititorul care urmareste descrierea realitatii. Pentru el conteaza mai putin Ideea si desfasurarea actiunii. Aprecierea si criteriul de selctie al unui text se face în functie de cât de bine este redat spatiul social al altor vremuri.
Literatura, mai precis beletristica este semnificata din punctul de vedere al istoriei. Cartile fundamentale sunt cele care contin evenimente care au avut loc în trecut. Sintaxa cheie al lectorilor din aceasta categorie este "fresca a societatii".
Preferintele pentru un anumit gen de carte sunt ierarhizate, astfel Dan Cazacu afirma ca pe primul loc este "romanul istoric, pe locul doi ar fi cartile de beletristica si cam pe acelasi nivel, cele tehnice. Explicabil. Din cauza formatiei." Tot el ne spune care este cartea preferata, dar si argumenteaza de ce: ".Romanul strain scris de Titus Popovici (.) un volum mare, dar e foarte interesant. E o fresca a vietii societatii din jurul anilor 1944, '45."
Cititorul este în prezent si în trecut în acelasi timp. Sfideaza, prin aceasta pozitie, coordonatele timpului, realizând o "calatorie" simbolica în alte timpuri: "Nu stiu ce s-a întâmplat, dar dupa ce-am citit Ion, într-adevar am intrat într-o fresca a istoriei!" (Petre Dinulica) Este asemeni calatorului despre care Simmel spunea ca "vine astazi si pleaca mâine". Însa, în cazul lecorului este vorba despre un "turist invizibil", deoarece el percepe personajele si realitatea socialului în care s-a situat, dar acestia nu-i observa prezenta. De aceea în interactiunea cu contemporanii (în cazul de fata intervievatorul) el vrea si trebuie sa se faca vizibil.
Atât autorul, cât si textul scris de el sunt percepute, judecate si evaluate în functie de realismul continutului discursului. Astfel, Petre Dinulica considera ca Marin Preda atunci când a scris "Delirul" "a fost înzestrat cu un talent deosebit, pentru ca a creat o fresca si personajele lui traiesc, sunt reale." Aceste aprecieri reprezinta valorizari subiective si nu tin de valoarea în sine a discursului.
Aceste tipologii nu sunt extreme ale cititorului, oricare dintre acestia poate fi situat într-o singura categorie sau în toate cele trei. Se poate identifica un lector pentru care important este Ideea, si care este traita ca placere sau unul hedonist - realist. Le-am prezentat ca extreme doar pentru a putea scoate în evidenta caracteristicile fiecaruia, si pentru a observa modul de definire a individualitatii (identitatii) prin intermediul corelatiilor intertextuale în functie de un principiu unitar.
În continuare voi prezenta alte doua categorii, care se situeaza în cele descrise mai sus, dar avem de a face cu criterile de alegere si nu de selectie a cartilor.
a) Fatalistul
Face parte din prima categorie, "filosoful", adica cel care este interesat de mesajul pe care îl contine discursul, dar care trebuie decriptat. Deosebirea este data de modalitatea de alegere a cartilor. Principiul de baza este intuitia, dar "dirijata" de destin. Marioara Coman face o descriere detaliata a acestui crieteriu: ".m-asezam în fata rafturilor, parcurgeam cu ochii titlurile si dupa ce parcurgeam, din trei-patru carti. scoteam si mi le puneam în mâna si dupa aceea urma o a doua triere. (.) Acest mod instinctiv de a. alege prin intermediul mâinilor, este, de fapt, un mod foarte subtil, el ma ajuta sa-mi aleg cartile potrivite momentului respectiv." Însa aleatoriul este eliminat, pentru ca spune ea "nu exista coincidenta. Nimic nu este întâmplator", deci totul este prestabilit. De aceea oricare text care a fost ales si citit, nu este perceput ca finnd slab din punct de vedere calitativ: "exista carti care ne modeleaza de-a lungul timpului. Nu sunt esentiale, dar ne modeleaza."
Originalitatea alegerii lecturilor reflecta individualizarea: ".este un aspect mai ciudat al fiintei umane."
Aceasta metoda este aplicata si în socializare, deoarece este esential sa se stie este sau mai bine spus ca acesta este drumul care trebuie parcurs, dar fiecare trebuie sa-l descopere singur: "Fiinta umana are un destin. Este bine. sa ne simtim destinul, pentru ca instinctiv. noi, parintii, putem bloca acest instinct la voi, copiii. Pentru ca realizez, în acest moment, cât de important este sa ai aceasta intuitie a destinului în tine, eu nu-mi oblig copiii încercând sa-i canalizez, nu! Îi las, etapa de etapa, sa-si depaseasca în mod firesc, sa se depaseasca în mod firesc."
b) Yoghinul
Apartine
tot primei tipologii, iar în cazul acesta criteriul este de fapt o
disciplina pe care si-o impune fiecare singur: ".mi-am
propus. si am citit pe literatura. franceza, ruseasca,
Se face un transfer de autoritate asupra unei singure carti, si în functie de care se aleg textele care trebuie lecturate: "am citit iarasi foarte cuminte si programat. a aparut o carte cu premiatii Nobel în literatura. O am, am deschis-o si am luat-o scolareste. Tot ce a aparut, a primit premiul Nobel sa citesc si eu." (Elena Tiu)
Am denumit aceasta categorie astfel nu pentru ca ar avea acealeasi prncipii cu filosofia yoga, ci pentru ca lecura este un lucru pe care cititorul si-l impune din propia vointa, asemenea practicantilor de yoga.
CONCLUZII
Raportul dintre cerere si oferta transforma cartea dintr-un obiect cu functie estetica, într-un produs economic. De aceea obiectivul central al acestui studiu a fost acela de a indentifica care sunt consecintele acestui raport asupra cititorului.
Lipsa echilibrului dintre cerere si oferta, asa cum am vazut declanseaza o adevarata competitie în achizitionari. Se genereaza mecanisme de individualizare, datorita costurilor (de energie, timp si capital economic) de cumparare, dar si comparatiilor pe care lectorii le fac între ei.
În raport cu ceea ce se lectureaza, pentru a evita desubiectivizarea, lectorul îsi defineste identitatea (individualitatea).
Identitatea si individualizarea se conditioneaza reciproc, dar pot exista si independent. În primul caz, putem vorbi de existenta filosofiei unitare a lectorului sau ceea ce se achizitioneaza este determinat în mare parte de cum a fost definita identitatea, iar în al doilea caz se poate percepe lipsa identitatii, însa nu si a individualizarii. Astfel, câmpul literar poate fi definit ca un raport de forte între actorii care se afla în interior, si care doresc, prin intermediul capitalului simbolic, sa fie altfel decât ceilalti asemanatori.
Contextul este cel care a conditionat stattutul cartii ca factor diferentiator, deoarece în prezent oferta de carte este mare, valoarea economica a crescut, ceea ce a facut ca datele problemei sa se modifice, în sensul ca cererea a scazut, iar functia estetica a redevenit principalul factor determinant al lecturilor.
|
