TOMA PAHONTU - UN ION DE LA ORAS

TOMA PAHONTU - UN ION DE LA ORAS

Pe drept cuvant a fost apreciat efortul permanent al lui Liviu Rebreanu de a-si reinnoi, ca romancier, temele : de la romanul realist la romanul metafizic, de la romanul psihologic la romanul politest, de la romanul istoric la romanul de dragoste, in centrul acestor reinnoiri inchegandu-se, ca un sambure, trilogia sociala: ,,Ion"(1920), ,,Rascoala"(1932), ,,Gorila"(1938), fresca a natiunii in desfasurarea ei social-politica din prima jumatate a secolului XX, epoca pentru care autorul a vrut sa-si dea marturia sa.

In ,,Gorila", ca si in ,, Ion", exista un personaj central, Toma Pahontu, dotat cu reale insusiri, cu energii de tip stendhalian, care cucereste viata, dar este la un moment dat abatut de la ravna si telurile sale de un ,,glas al iubirii" atotputernic.Deconspirarea e facuta de insusi scriitorul, intr-un interviu acordat lui Miron Radu Paraschivescu. La intrebarea ,,care e tema romanului? Ce fel de personagiu este ,,Gorila"asta?, Rebreanu raspunde: ,,Gorila este politica, dragul meu. Politica asta de toate zilele, de toate sfortarile si marsaviile. Monstrul asta ucigator care patrunde in viata eroului, i-o napadeste. Conflictul se naste tocmai de-aici, din pasiunea politica intalnind intr-un alt individ o alta pasiune, omeneasca, iubirea."

Ca orice roman social - si ,,Gorila" este un astfel de roman - scrierea lui Rebreanu poarta in tiparul sau urmele si ecourile evenimentelor la care participa. Implantat in inima realitatilor contemporane, Liviu Rebreanu nu putea trece peste aceasta componenta a vietii noastre sociale, care a fost politica romaneasca dupa primul razboi mondial. Stilizand istoria politica romaneasca a deceniilor interbelice, Rebreanu a izbutit sa aduca acelui pronuntat indice de actualitate, un colectiv radical si eficace.

Toma Pahontu e un erou de clasa mare, de prima linie a eroilor rebrenieni. Consecvent artei epice, Rebreanu l-a inconjurat de o societate numeroasa si diversa, in care se intalnesc reprezentanti ai politicii, ai finantelor, ai ziaristicii, ai vietii mondene si casnice, fiecare cu planeta sa, mai bogat sau mai saracaios redactata. Toate aceste personae sunt aici pentru a incojura, a favoriza si a promova individualitatea lui Toma Pahontu, eroul central al romanului: Desigur ca pivotal Gorilei este Pahontu, expresie a democratiei noastre postbelice, simbol al invaziei indraznetilor cu apetituri, intr-un mediu inferior, imoral si ambitios.( P. Constantinescu)

Exista intre personajele, oricat de diferentiate ale romanului unui autor, un vadit aer de rudenie sufleteasaca, iar el se poate urmari si la Rebreanu.

Toma Pahontu e, de fapt, un Ion al vietii politice si sociale oraseneste, in Romania deceniilor de dupa primul razboi, un Ion ahtiat de ascensiune, pe cat era celalalt posedat de patima stapanirii pamantului, insa un Ion de o constructie mai putin metalica, mai putin tenace. In orice caz, si unul si celalalt platesc cu viata si se prabusesc in acelasi abis chiar in momentul victoriei lor.Plamaditi din aceeasi pasta, Ion si Pahontu sunt totusi distinct individualizati, dupa locul si timpul in care i-a asezat autorul. In Toma Pahontu s-au reincarnate sufletele lui Ion al Glanetasului si al lui Apostol Bologa, imprumutand, parca, din varstele incheiate ale acestor eroi rapusi. Voluntar ca Ion si torturat de nelinisti ca Bologa, predestinat si insotit tot timpul de semne funebre, Pahontu inainteaza, dus de o putere mai presus de sine, catre mormantul presimtit, ce-l asteapta la capatul drumului. Existenta lui Toma Pahontu este conceputa de Rebreanu in     asemenea mod, incat eroul pare a-si asuma menirea ca prin caracterul sau sa imite modelul eroilor greci.

Uciderea lui Pahontu este absurda si gratuita. Eroul Gorilei este mai putin rau decat raii pe care nicio pasiune nu-I inalta si la care insasi politica e doar un joc de obisnuinte. Plebeic in toata alcatuirea lui sufleteasca, candoarea lui pahontu e la nivelul ambitiilor lui interceptate. Sunt intr-insul elemente ale acelui arivism, din care Stendhal facuse evanghelia eroului sau.

Liviu Rebreanu s-a dovedit istoricul de sigura intuitie al societatii romanesti contemporane. Balciul politic din perioada interbelica, cu toata acea invalmaseala de straturi sociale, era cela mai indicat si cel mai prielnic mediu pentru situarea lui Toma Pahontu. A patrunde si a domina in aceasta lume n-ar fi trebuit sa fie greu pentru un ziarist exceptional si pentru un luptator calit in focul razboiului. Nici ingradirile, nici ambitiile lui Pahontu nu erau, dealtminteri, asa se inaccesibile, ca pe vremuri. E drept ca el dorea sa fie cunoscut in lumea buna si ca, din ziua in care intelege ca poate ravni la doamna Belniceanu, alt gand mai puternic nu-l stapaneste. Vointa lui de putere e de fapt o vointa de iubire.

Suav sufleteste, eroul va fi rapus de un concurs de imprejurari, tot atat de absurd si inconstient ca si intreaga viata politica, in mijlocul careia evolueaza. Omenesc in toate contradictiile aparenta, Toma Pahontu e victima unui complex de inferioritate, pe care Rebreanu l-a urmarit in toate meandrele lui.