TOTI ROMANII CANTA "HORA UNIRII"
de Dumitru Almas
Dragii mei , azi vreau sa va povestesc ceva despre un cântec. Adica despre "Hora Unirii", din care doresc sa întelegeti cum un cântec a reusit sa însufleteasca lupta pent 16416m1218q ru Unire a românilor - din mai multe tarisoare mici - într-o singura tara.
Dar mai întâi trebuie sa va amintesc ca cele trei tarisoare române: Ţara Româneasca, Moldova si Transilvania, dupa uciderea lui Mihai Viteazul, au fost despartite.
Cântecul despre care e vorba începe asa:
"Hai sa dam mâna cu mâna
Cei cu inima româna."
Dar aflati, dragii mei , ca mai multi boieri se împotriveau Unirii. Ei nu sufereau sa auda asemenea cântec. Un astfel de boier, era chiar stapânul mosiei ( tuturor pamânturilor) dintr-un sat care se numea "Câmpuri" si era satul lui mos Ion Roata , din Judetul Vrancea - un sat moldovenesc.
În schimb , taranii din acel sat, ca si din toata tara, asteptau Unirea ca pe o binefacere. Printre cei mai înfocati luptatori pentru Unire se numara si mos Ion Roata - care era un taran întelept, sfatos la vorba, dârz, neînfricat - curajos. De aceea, consatenii voiau sa-l aleaga în înaltul sfat menit sa hotarasca Unirea.
Dar stapânul mosiei si al satului Câmpuri racnea clocotind de mânie ( tipa suparat):
"Nici un supus de al meu sa nu cuteze a pomeni de Unire. Sa stiti, ca pe acel care-l aud ca striga pentru Unire, îl gonesc din sat!"
De mai multe ori, mos Ion Roata a urcat la conacul boierului si l-a rugat sa nu-i mai asupreasca pe prietenii Unirii. Dar degeaba a vorbit mos Ion Roata cu toata caldura inimii. Degeaba a aratat ca, asa despartiti si calcati în picioare de fiece dusman, românii nu mai pot trai, ca boierul o tinea tot pe a lui. "Daca îndraznesti sa te alegi în sfatul Unirii, sa sti ca te arestuiesc ! Sa-ti putrezeasca oasele în închisoare".
Cum sa se apere mos Ion Roata de mânia si ura boierului cel rau? S-a dus la învatatorul din sat si i-a spus ce nenorocire îl ameninta.
"Mos Ioane, a zis învatatorul, eu am învatat copiii sa cânte , frumos si cu mare însufletire, cântecul "Hora Unirii". Eu zic sa facem în felul urmator: când o veni boierul cu jandarmii sa te aresteze, mata sa te închizi în casa. Eu, cu copiii pe care-i învat a citi si a scrie, o sa ne suim pe prispa si n-o sa-l lasam sa intre".
"Dar cum vor pute înfrunta niste bieti copii pe jandarmi ?" a întrebat mos Ion Roata.
"Pai, o sa cântam, cu totii, din rasputeri, "Hora Unirii". Auzindu-ne, oricât o fi dumnealui , boierul, de rau si de dusmanos Unirii, nu se poate sa nu i se cutremure sufletul si sa nu i se înmoaie inima".
Dupa ce a chibzuit o clipa , adica s-a gândit cum o sa fie, mos Ion Roata a grait:
"Frumos gândul matale, draga învatatorule: vrei sa ma scapi de napasta (necaz). Dar oare bine mi-ar sta mie, cât mi ti-i mosneagul, sa ma ascund în spatele unor copilasi ?. Mai bine primeste-ma în rândul lor, sa cântam cu toti hora pe care o cânta acum toti românii. Ca eu pentru asta traiesc si ma zbat: sa vad pe români adunati, toti, laolalta, uniti si frati".
Peste câteva zile , boierul a venit în satul Câmpuri, într-o trasura mândra, trasa de patru cai. si a oprit drept la casa lui mos Ion Roata. Îl însoteau doisprezece jandarmi.
Cum a auzit ca boierul a intrat în sat, copiii s-au strâns fuguta la casa lui mos Ion Roata. S-au urcat pe prispa. Au poftit gazda în mijlocul lor:
"Cântati cu noi mos Ioane?"
"Cânt, voinicilor, cât m-o tine glasul", a zis batrânul.
si au început , cu toata puterea si din toata inima sa cânte:
"Hai sa dam mâna cu mâna
Cei cu inima româna."
Vizitiul a oprit trasura în fata casei. Jandarmii si-au strunit caii si au înconjurat pe boier, ca si cum ar fi trebuit sa-l apere de cine stie ce primejdie.
Boierul, batrân , cu barba mare, sura, si cu un anteriu lung, cu guler de jder, s-a ridicat în picioare, a privit cu ura si a poruncit: "Jandarmi , goniti-i !" si toti jandarmii au întors caii cu fata catre casa lui mos Roata.
Dar copiii, învatatorul si mos Ion Roata nu s-au înspaimântat - au cântat înca mai tare si mai cu foc. Ba mai mult , din casele vecine si de pe ulite, au venit, cârduri - cârduri: copii, barbati, femei , fete. Toti si toate cântau "Hora Unirii". Înca mai furios, boierul mai racni odata la jandarmi: " Întepati-i cu baioneta , mai, ce mai stati ?"
Dar jandarmii parca nici n-ar fi auzit; cascau gura la satenii care se tot adunau, cântând. Apoi, încetul cu încetul, s-au prins de mâna si au jucat hora, ca în zi de sarbatoare.. Apoi, cu hora, înconjurara trasura boierului si pe cei doisprezece jandarmi. Cântau si dantuiau (dansau ) cu atâta îndârjire, daruire si veselie, încât unul câte unul, jandarmii au descalecat de pe cai si se prinsera si ei în hora. Boierul, se lasa pe pernele trasurii, galben si pierit la fata, facându-se parca, mic si nevazut
Ţaranii, l-au tinut asa pâna au cântat de trei ori cântecul si l-au dansat împreuna cu jandarmii.
Atunci, de pe prispa, din mijlocul copiilor, mos Ion Roata a întrebat:
- "Ei , ce zici, marite boier, nu-i asa ca-i mândra "Hora Unirii ?" si o cânta, azi, toti românii, de pretutindeni. Asa ca, rogu-te , nu te mai împotrivi".
"Iarba rea din holde piara
Piara dusmanii din tara."
Otravit de ciuda si de mânie, boierul si-a zburlit barba si a soptit ciudat vizitiului:
"Da bice cailor!". Strunind haturile, vizitiul pocni din bici si facu semn cântatorilor sa rupa cercul horei si sa lase boierului cale sloboda (libera). Oamenii i-au împlinit voia, lasându-l sa plece .
În urma-i, hora s-a jucat din nou, înca mai vesela si apoi s-a încheiat:
"Între noi sa nu mai fie
Decât flori si armonie."
Nu stiu ce a mai facut boierul, dar stiu bine ca n-a cutezat (îndraznit ) a se împotrivi ca mos Ion Roata sa fie ales în sfatul cel mare care a hotarât Unirea dintre Moldova si Ţara Româneasca.
si iaca asa s-a sfârsit si povestea mea.
|
