Intre doua razboaie mondiale, la o distanta de timp nu prea mare,se creeaza o epoca distincta în istoria oricarei literaturi. Intervin în astfel de cazuri seisme sociale prea puternice ca 21521b15v sa nu determine macar o schimbare sensibila a cadrului vietii spirituale.Dupa încheierea primului razboi mondial, care a întrerupt cu brutalitate activitatea scriitoriceasca timp de câtiva ani,nu s-au mai tiparit deloc carti, revistele
si-au încetat aparitia.
Literatura manifesta o tendinta de depasire a unui spirit oarecum provincial. Se remarca o preocupare accentuata pentru europenism si pentru valorificarea originalitatii nationale.
sa-si însuseasca o tehnica narativa variata, sa treaca de la expunerea simpla la desfasurarea epica simultana pe câteva planuri, sa utilizeze cu succes rasturnarile de timp, sa încetateneasca monologul interior, sa lucreze cu proiecte simbolice, sa ia forma jurnalului sau sa-si îngaduie libertatile eseului.
Aparitia romanului modern se leaga de dezvoltarea lumii burgheze, de complexitatea relatiilor sociale si de procesul afirmarii individualitatii umane.
În ampla sa activitate literara, a abordat temele : natura, istoria, civilizatia rurala cu obiceiuri si traditii proprii.
manifesta o sobrietate de stil si o economie de peisaj poetic. Ca si în " Fratii Jderi ", povestitorul este încordat în urmarirea faptelor si precipitarea intrigii. Elanurile sale lirice lipsesc si sunt compensate cu o atenta infatisare a starilor sociale, a atmosf-erei locale, a desfasurarii epice.
Romanul obiectiv, realist, a fost semnalat pentru prima data de Liviu Rebreanu prin emanciparea si abordarea lirismului.
fresca epopeica, Rebreanu a trecut la romanul de analiza.
Metoda epica utilizata în " Rascoala ", evocare a episoadelor revolutiei taranesti de la 1907, este o fidela punere în practica a lumii realiste a lui Stendhal. Miscarea de revolta este un fenomen de psihoza colectiva, redata cu obiectivitate realista si neindiferenta.
Marea noutate pe care perioada interbelica a adus-o în literatura sta în autenticitatea experientei morale a unei probleme mai întâi traite si apoi transformate în materie de arta.
Camil Petrescu e primul scriitor român care descrie razboiul ca o experienta directa. " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de razboi " evidentiaza arta lui Camil Petrescu ce se sprijina pe observatie, în timp ce materialul e sustinut de simturi, iar psihologia, de sinceritate directa. Constiinta eroului e înlocuita cu un ochi surprinzator si cu urechi atente.
Romanul de razboi nu înalta imnuri eroismului. Ceea ce numim erou cu glas pompos e un biet om hartuit de foame si de plictiseala, batut de gloante si de obuze, scuturat de frigurile mortii si înghetat de spaima, macinat de superstitie si pândit de dementa. Umanitatea razboiului e trista, morala lui e egoista. Superioritatea omului cult în razboi consta numai în capacitatea de autoanaliza, în putinta de a se dedubla.
În romanul de iubire al lui stefan Gheorghidiu, eroul se desfasoara pe axele unei realitati interne, alcatuita din ardoarea erotica si din prabusiri de straturi morale prin invazia treptata a geloziei, superior analizata cu mijloace de acuitate stendhaliana. Romanul de razboi e jurnalul emotionant al unui intelectual deformat de asprimile campaniei, care-si înregistreaza cu o sinceritate constienta variatiile unui eu de un accentuat si constient individualism.
Hortensia Papadat-Bengescu este cea care a deschis drumul literaturii de analiza. Prin lirism si rafinament, a contribuit la urbanizarea prozei noastre. Scopul îl face definitiv, prin " Concert din muzica de Bach ".În metalul epic al romanelor sale sunt impuritati lirice si descriptive.Turpitudinile ipocrite ale lui Rim în opozitie cu munca cosmica a Linei, sufletul decrepit al gemenilor Hallipa, vulgaritatea Adelei si a lui Lica Trubadurul, dezbat problema adaptarii individului la factorul social.
În " Concert din muzica de Bach " fuzioneaza doua calitati: analiza bogata si lirica,si creatia obiectiva. Talentul ei realizeaza o complexitate de disectie psihologica ce-i apartine exclusiv în descrierea bolii lui Maxentiu.
Noutatile artistice ale scriitoarei: multitudinea de voci, analiza omniscienta, personajul-reflector, observarea proprieiconstiinte,accentueaza ideea sincronizarii cu literatura europeana.
Opera lui Mateiu Caragiale, " Craii de Curtea-Veche ", este alcatuita din împletirea ciudata de proiectii tulburi, de evocari nostalgice ale aristocratului veac XVIII, patrunderii în lumea imaginatiei.
Mediul citadin devine cadrul escapadelor personajelor analizate în dubla lor ipostaza: nocturna si diurna. Elementele de baroc, realiste si clasice abunda în realizarea unei opere originale, de redare a societatii burgheze.
Ceea ce adauga George Calinescu la operele anterioare poate fi rezumat la: includerea în lumea bolnavicioasa maladive a tipurilor de intelectuali, aspiratia spre un clasicism al demonstratiei urmarita sistematic (acumularea simptomelor, epuizarea unui ciclu, rasucirea finala, inopinata ), precaderea acordata laturii comice, aspectul descalificator al fenomenului.
Nu sunt singurele deosebiri fata de ceilalti reprezentanti ai literaturii interbelice. George Calinescu si-a impus metoda originala de analist fidel si obiectiv al personajelor din cele patru romane ale sale:
" Cartea nuntii ", " Enigma Otiliei ", " Bietul Ioanide "si " Scrinul negru".
experientei comune, fixând în niste cadre sociale bine precizate parte a vietii burgheziei bucurestene.
Pompiliu Constantinescu aprecia în lucrarea sa " Studii si cronici literare ", referitor la romanele calinesciene " verva ritmului interior care izvoraste din buna dispozitie, din pasiunea impersonalizata a observatorului, stapânit de o singura satisfactie, sa ne afirme, necontenit, parca : << Asta e viata ! >> ".
|
