Am invatat de la Dl Marius Chiosc Rostopan despre gramakica!
Ce-i aceea "gramakica"??
Nedumerit, Dl Geo reuseste sa se reculeaga si-mi raspunde
Si ce vad... spre oroarea mea , doamna Zoita se aseaza langa mine. In mana , cu acelasi cosulet impodobit cu fundite venite parca dintr-un film de groaza. O salut ceremonios, dar nu-i zic de banca, ba chiar vreu sa intorc semnul pe dos. In momentul cand am dus mana spre pancarta, insa, tssuusti! O poataie mica de tot sare din cosuletul doamnei , si incepe sa latre isteric la mine.
Doamna, va rog sa tineti pe dragalas departe , sa nu ma muste! Am zis eu, gandind " sobolan ce esti! De unde-ai mai aparut, din iad?!"
Doamna linistita, ia cainele in brate si il mangaie usor pe cap
Lasati domnisoara, ca nu va face rau! Zise ea mieros..
Si atunci doamna Zoita a pupat ( !!) afurisenia pe bot, si culmea, cainele i-a mai si raspuns!! Scoase o limba mica si atat de puturoasa ca acoperea mirosul de vopsea. Si i-a lins buzele!!
Doamna, dar nu aveati un alt catel, unul mai mare si mai pufos?
Ah! Da... zise ea si se intrista subit. Pana si cainele din brate se linisti.
Bubico, desigur. A murit puiul de el. L-a aruncat un derbedeu, un demon din tren!( avea lacrimi in ochi) Cat am mai plans dupa el... Nu i-am gasit trupusorul, dar am tinut doliu 40 de zile. Am mai avut un caine dar, l-am pierdut in inundatiile de anul trecut. Si inca unul dar a murit inghetat , cand a dat gerul asta iarna. Si inca doi gemeni dar au fost calcati de un tir. Si un caine pe nume Lassie, dar a fost impuscat de un vecin furios.[...] si apoi l-am primit pe Pufulet. Am preferat un pechinez-soricar, ca sa nu mai vrea nimeni sa faca manusi din blana lui, ca bestia aia din tren...
In timpul asta ma gandeam , ca ce bine ar fi de eram si noi in tren acum. Om destept, cu imaginatie, ucigasul lui Bobo, sau cum l-o chemat pe caine.Atunci catelul, mirosind ceva in rucsacul meu, a dat sa traga cu dintii lui de sobolan de rucsac.
Doamna, va rog! Nu stiu de ce sunt in stare! E mic dar e rau!
As! Numai rau nu e. E cuminte foc. Si destept.. mai ceva ca oamenii.
Vazand ca il lasa sa-si faca mendrele, am luat cainele in brate care dadea drept rasplata sa ma linga pe gura, poataia naibii! Doamna Zoita zambea fericita ca ne-am "imprietenit" , asa ca i-am zambit, si am asezat cainele " mumos" pe banca proaspat vopsita ( am apasat bine!) si am luat pancarta, pe care i-am pus-o doamnei in brate. Am incercat sa plec, si cu greutatea cu care m-am desprins, mi-am dat seama ca noua mea rochie era alba de vopsea. Dar am plecat cu satisfactia razbunarii depline, agale, pe jos , catre auto-gara.
Concluzia zilei : Traim in lumea lui Caragiale!
|
