TRĀIRILE AFECTIVE
Trairile afective constituie aspectul subiectiv al procesului emotional si tin de experienta intima a persoanei.
Pentru analiza si descrierea trairilor emotive abordarea fenomenologica īsi sustine privile 24324n135y giul de-a avea accesul la esenta. Īn "Schita a unei teorii a emotiilor" J. P. Sartre critica demersul clasic al psihologului centrat pe culegerea de fapte. Sesizarea esentei - dupa cum pretinde metoda fenomenologica - este posibila gratie unei intuitii care transcede faptele. Nu este vorba de o raportare la concepte prealabile, la legi abstracte, ci de efortul de inductie urmarind sa dezvaluie esenta... "Dupa ce a pus realul īntre paranteze va studia emotia ca fenomen pur, nu cercetānd emotii particulare, ci cautānd sa atinga si sa elucideze esenta emotiei ca tip organizat de constiinta" - spune autorul citat.
Este vorba, deci, de un gen de adāncire introspectiva, care poate oferi o relatare nuantata a trairilor afective, relatare demna de toata atentia daca este opera unui condei īnzestrat.
Nu se poate confunda trairea unui fenomen psihic cu cunoasterea sa. De īndata ce ne punem problema cunoasterii fenomenelor psihice ca "trairi" intervine - cum arata L. Blaga - o anumita distantare, un proces de mijlocire complexa.
Īn replica sa la abordarea fenomenologica a emotiei, J. Piaget facea o seama de observatii pertinente., "Constiinta - spune el - nu poate fi comparata cu o lumina care, de īndata ce este aprinsa, ar produce un univers de semnificatii gata facute... Propriu unei semnificatii este de a se contura īn raport cu alte semnificatii, adica de a comporta un minimum de sistem sau de organizare...". Īn faptul trait nu sunt date toate semnificatiile "caci īn asemenea caz stiinta īntreaga ar fi preformata īn acest contact originar". Īn continuare, acelasi autor noteaza: "daca experienta are un sens īnseamna ca ea este solidara cu o istorie" care ar trebui deslusita. S-ar putea raspunde: constiinta, psihicul īnglobeaza īn ele propria lor istorie. Problema este la ce nivel, constient sau subconstient? Autorul opteaza pentru ultima alternativa, ceea ce ar īnsemna ca sensul scapa introspectiei pure, care sesizeaza episodul si nu īntreg contextul.
Trairile afective pot fi cunoscute īn mod obiectiv gratie comunicarii lor de catre subiect (prin cuvānt, gest...), precum si īnregistrarii manifestarilor fiziologice si comportamentale care le īnsotesc īn contextul procesului emotional unitar. Trebuinta de comunicare a trairilor afective de catre om - mai ales a celor puternice - este atestata experimental; ea creste o data cu vārsta si cu dezvoltarea mijloacelor de comunicare persoanei.
Putem cita o experienta cu copii de 4, respectiv de 8 ani, carora li se proiecta un film, īnregistrāndu-se īn paralel comportamentul. Īn timp ce la 4 ani comunicarea trairilor afective s-a realizat īn 19% din cazuri prin cuvānt, īn 79% prin privire si īn 2% prin gest, la 8 ani cuvāntul a fost utilizat īn 74% din cazuri, privirea īn 16%, iar gestul īn 10% din cazuri. Se mai constata ca la vārstele mici copiii īsi īmpartasesc trairile de preferinta adultilor, īn timp ce copiii mai mari se adreseaza mai ales celor de o vārsta cu ei (A. Leroy-Boussion).
Nevoia de comunicare afectiva este sustinuta si de trebuinta de a obtine aprobare, īntelegere, simpatie din partea semenilor. Uneori, ea este un mijloc de descarcare a tensiunii nervoase, alteori poate constitui o potentare. Plānsul, de pilda, fie accentueaza suferinta, fie o reduce (descarcare).
Trairile afective nu pot fi definite prin izolarea lor de context, ci prin integrarea īn ansamblul emotional īn care apar ca o dimensiune.
|
