Tema iubirii tratata in doua texte narrative, ai cror autori sa fie diferiti
Iubirea este o tema veche, intalnita in opera apartinand tuturor perioadelor istorice, curentelor literare sau genurilor. Acest seniment, tratat intotdeauna ca experienta umana fundamentala, a cunoscut aspecte din cele mai diverse, in fuctie de viziunea autorului.
Doi prozatori romani de notorietate care si-au manifestat interesul pentru tema iubirii sunt Camil Petrescu si G. Calinescu, ambii reprezentanti ai perioaei interbelice.
Conceptia lor despre roman este diferita.
Camil Petrescu a teoretizat romanul psihologic, modern-obiectiv, care nu se bazeaza pe un subiect propriu-zis, nu unrmareste o narare succesiva a faptelor, ci se structureaza pe o idée, pe o pasiune, pe obsrvatia vietii interioare, pe trairile sufletesti ale unui ersonaj-narator. Eroii lui sunt imprevizibili, conturul acestora nascandu-se mai ales pe fondul propriilor trairi ori dintr-o pluralitate de perspective, ceea ce le relativizeaza imaginea. Supuse constant autoscopiei, asemenea personaje se definesc prin trairi interioare si retrairi ale unor stari, impresii, ganduri, pasiuni, cee ce face ca accentual sa fie pus pe conlictul de natura prsihologica.
In schimb G. Clinescu sustine romanul epic, obiectiv, cu intriga riguros construita, cu narrator omniscient, omnipresent, cu personaje tipice, angrenate in conflicte exterioare.
Camil Petrescu, influentat de literature occidentala, indeosebi a lui Marcel Proust, si-a sustinut ideile despre proza in cateva studii, precum si in romanele 'Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi'(1930) si 'Patul lui Procust'(1932), iar G. Calinescu, in patru romane realist - balzaciene, cel mai apreciat fiind 'Enigma Otiliei' din 1938.
In 'Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi', al carei subtitle este 'Proces-verbal de dragoste si de razboi' si care plaseaza intamplarile in preajma Primului Razboi Mondial, sunt prezentate doua experiente capitale ale aceluiasi personaj-narator, Stefan Ghiorghidiu: iubirea si razboiul.
Experienta iubirii, prezentata in prima parte a cartii, priveste cuplul Stefan Ghiorghdiu si Ela si este urmarita in mai multe faze: geneza, stabilizare, acord perfect, decline.
Eroul isi cunoaste viitoare sotie in facultate, iar dragostea lui se naste din duiosie, din admiratie, dar mai les din orgoliu, dupa cum insusi marturuseste: 'Incepusem sa fiu magului de admiratia ce o avea toata lumea pentru mine, iinda eram atat de patimas iubit de una dintre cele mai frumoase studente sic red ca acest orgoliu a constituit baza viitoarei mele iubiri'.
Urmeaza casatoria, linistita o vreme, cat timp cei doi duc o existenta modesta, lipsita de posibilitati materiale.
Considerand iubirea taramul reusitei absolute, Gheorghidiu vede in Ela acel alter-ego cu care va reusi sa creeze cuplul perfect.
Cand Tache Gheorghidiu, unchiul eroului, le lasa o mostenire, ceea ce ofera cuplului posibilitatea lansarii in lumea moderna, Ela pare sa se schimbe. Devine interesata, snoaba, de o cochetarie excesiva.
Prapastia dintre soti se adanceste cand femeia incepe sa se indoiasca de gsturile vestimentare ale barbatului ei, de ideile lui filosofice, pe care le asculta altadata cu atata atentie si, mai ales, cand pare interesata de avocatul si dansatorul G.
In psihologia eroului, care traieste intr-o permanenta lupta a intelectului cu afectul, explodeaza gelozia. Acest nou semntiment il tortureaza, ajungand la proportii catastrofice. Chinul sufletesc e defineste printr-o permanenta pendulre intre supiciune si infirmarea ei, intre iubirea pentru Ela si orgoliul masculine. Acest chin este alimentat si de reactille misterioase ale femeii, raspunsurile ei fiind, cel mai adesea, tacerea.
Interesant pentru analiza sentimentului geloziei este episodul excursiei de la Odobesti, organizata de Anisoara, verisoara lui Stefan.
La plecare, profitand de dificultatea aranjarii cuplurilor in automobile, Ela face parka tot posibilul s ail aduca alaturi pe G., iar pe parcursul celor trei zile petrecute la Odobesti, Gheorghidiu, analist lucid, intransigent, observa cum sotia lui cauta apropierea dansatorului, iar in prezenta acestuia 'avea o voce usor eotionata'.
Chinul eroului este cu atat mai mare cu cat este nevoit sa se dedubleze, sa isi asunda framantarile, sa se arate indifferent: 'parea uneori de o veselie excesiva'.
Fiind adeptul ideii conform caeia: 'Cei care se iubesc au drept de viata si de moarte unul asupra celuilalt', in noile conditii, idealul de feminitate al lui Gheorghidiu se naruie, iar despartirea de ela devine eminenta. Astfel, s-ar fi simtit desfiintat ca personalitate.
Se poate spune ca orgoliul este sentimentul care construieste, dar si dezbina cuplul.
Despartirea este, pentru erou, chinuitoare, cu indelungi cautari si framantari sufletesti.
Urmeaza impacarea, 'obetie de dureri amare transformate in bucrii tari apoi concentrarea lui Gheorghidiu pe frontul de la Dambovicioara. El isi adduce nevasta mai aproape, la Campulung, si aici traiste 'Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi' care, din punct de vedere compositional, reprezinta punctual de sudura al celor doua parti.
Frontul, experienta capitala a personajului narrator, il lecuieste de framantarile individuale, il determina sa se detaseze de Ela, de trecut. Scrisoarea anonima pe care Gheorghidiu o gaseste in final si care pasre sa I confirme bnuielile legate de infidelitatea femeii pune capat uneie dintre cele mai interesnte povesti de dragoste din literature noastra.
In 'Enigma Otiliei', autorul creeaza cateva planuri narrative - al mostenirii, al destinului personajului Felix Sima si al iubirii.
Si aici, iubirea cunoaste mai multe aspecte, urmarind, pe de o parte, sentimentele celor doi adolescenti, Otilia si Felix, precum si ale mosierului mai varstnic Leonida Pascalopol pentru tanara si frumoasa Otilia - fiica vitrega a lui Costache Giurgiuveanu.
Otilia este o prezenta tulburatoare, o fire inconstanta, un amestec de copilarie si maturitate, asa reusind, astfel, sa-I subjuge erotic pe cei doi barbate. In preajma ei, Felix, pe care criza erotica il maturizeaza, traieste semntimente contradictorii, - gelozie, revolta, frustrare, dar si fericire, incredere in implinirea propriei iubirim in fata tineretii. Parasit in final, tanarul medicinist ca face o cariera stralucita, astfel ca, in epilogul romanului, cititorul se intalneste cu un alt felix, matur, stapan pe propriul destin. Privind fotografia Otiliei - un chip de femeie frumoasa, dar straina, matura, lipsita de aura tineretii, are nostalgia unei iubiri adolescentine. S-ar putea spune ca acest cuplu - Felix si Otilia - aminteste de lirica eminesciana, unde indragostitii se intalnesc pentru o clipa, apoi isi urmeaza fieare, cursul vietii.
Sunt de parere ca atat felix, cat si Stefan Gheorghidiu traiesc iubirea la modul ideatic, pentru ca, in final, sa traiasca dezamagirea implinirii ei. Cu toate acestea, exista deosebiri intre cei doi privind amintirile legate de acest sentiment. In cazul gheorghidiu, ele par sa fie 'dintr-un alt taram', pentru ca se detaseaza definitive de aceast experienta personala, in timp ce Felix este nostalgic.
|
