Tema poeziei este dragostea, Shakespeare

A.

Adolescenta este din punct de vedere stiintific etapa în care organismul uman se dezvolta. Ea este cuprinsa între 14-18 ani, deci între pubertate si starea de adult; se caracterizeaza prin dezvoltare fizica si psihica.

Pentru cei care n-au cunoscut adolescenta, reprezinta un punct de reper, un motiv al drumului pornit în viata, iar pentru cei care au trecut de aceasta perioada, a reprezentat etapa în care poti avea tot ce îti doresti, timpul în care toata lumea asteapta sa o descoperi si sa o cuceresti, motiv pentru care unii adolescenti tânjesc dupa copilarie, perioada în care nu ai responsabilitati si griji. Regret lipsa de griji a copilariei,dar ma bucur ca voi avea un cuvânt de spus,ca voi avea responsabilitati, ingenuitatea copilariei,dar stiu ca viata nu este roz,ca oamenii sunt si buni si rai si ca pentru nimeni nu exista un clopot de sticlav sub care sa poata trai ferit de tot raul din lume. Regret simplitatea si sinceritatea relatiilor de prietenie dintre copii,dar ma bucur de profunzimea noilor relatii care se vor crea, inconstienta copilariei,dar ma bucur ca-n aceasta perioada ma voi descoperi pe mine,cel din adâncuri,ca voi încerca sa ma cunosc cât mai bine,sa aflu ce-mi place la mine si ce nu,si sa lupt pentru a deveni cineva cu care sa ma simt bine si de care sa fiu multumit. Regret lumea fantastica a povestilor,si înca nu stiu daca sa renunt definitiv la ea sau s-o pastrez bine ascunsa într-un coltisor,si atunci când voi fi dezamagit de lumea reala,sa ma pot refugia în ea,pentru ca sunt la mine acasa.Ca orice lume fantastica,resursele ei sunt inepuizabile,asa ca sper sa îmi ajunga toata viata

Adolescenta mai semnifica si perioada de ceata din mintea si sufletul, timp în care este posibil sa te ratacesti, dar pentru a nu te rataci trebuie sa te cunosti cât mai bine, sa-ti cunosti temerile, gândurile si alte lucruri care te-ar putea face sa te pierzi într-o lume noua, fantastica si mai ales necunoscuta. De aceea trebuie sa lupti pentru a te cunoste pe tine însusi, pentru a putea stabili granitele dintre bine si rau, dintre cunoscut si necunoscut, dintre încredere si confuzie.

În adolescenta cunosti persoane si prieteni noi, care-ti vor schimba viata, te vor putea sa treci peste obstacolele întalnite în viata.

Dupa cum spunea si Simona Popescu în opera "Despre mine as fi vrut sa scriu despre tine",ca "adolescentul este cel mai complet si ireprosabil oximoron". Adolescentul din "Juventus" este egocentrist, nu se cunostea, nu-si cunostea sufletul dintre miile de suflete, dar îsi poate stapânii sentimentele, ajuns un adolescent încercat ("Am ajuns un campion încercat, un calau al sensibilitatii, un temnicier cu inima rece"). Simona Popescu foloseste expresii impunatoare: "cine de adolescenta scapa, de el scapa" ; " si cine uita, se va farâmita, desi va parea întreg ca o sticla", înscriindu-se cu succes în cadrul scriitorilor care promoveaza si înteleg limbajul poetic, în ale carei texte se simt influiente ale modernismului, care lupta împotriva vârstei, a generatiei retrogradate. Textul operelor sale este unul îndraznet, alcatuit dintr-o avalansa de repetitii si de adresari directe catre propria fiinta, catre cel aflat la vârsta cea mai plina de vitalitate, "cu o mie de simturi",strabatut de "senzatii si viziuni", pândit însa de caderea în cascada temporala, "în forma labartata a <<fiarei batrâne>>",de a ajunge "sa fi propria ta bunica, matusa si tanti, supravietuind copiilor si gloatei de tineri ce-ai fost". Acelasi text este un protest împotriva succedarii vârstelor, care, în cele din urma , determina moartea biologica si mentala a individului. Ideea de jungla, de "peisaj selvatic", predomina realitatea lumii obisnuite. În fond, tânarul de pretutindeni este aruncat într-o jungla care nu-i place, pentru ca societatea nu-i ofera nimic în mod special. Scriitoarea face parte, dupa cum ea însasi declara , din categoria ferdydurkienilor, a "celor care lupta pentru propria maturitate fiind îndragostiti de propria imaturitate ", disputat de doua forte egale, ca urmare supus unei constrângeri extreme. Adolescentul Simonei Popescu este asemanator adolescentului lui Mircea Eliade din "Romanul adolescentului miop", care este nemultumit de aspectul sau fizic, dezgustat de tot (".eu sufar din pricina miopiei si a urâteniei mele. As suferii si mai mult daca as fi respins." ; " Pentru Robert eu sunt doctorul. Am toate simtomele: urâtenie, miopie precoce si desfiguratoare." ; ".si scriu aici, în loc sa ma biciuiesc si sa ma purific. Sunt dezgustat de tot, chiar si de durere."). El încearca sa se cunoasca, sa gaseasca cheia care sa deschida usa gigantica a sufletului sau.

Relatia adolescentului cu prietenii este regasita pe tot parcursul romanului, astfel întalnim stari de ura reciproca " M-am racit cu totul de Robert.El ma crede pedant, eu îl cred naiv.El spune prietenilor ca m-am îndobitocit cu eruditia. si eu îl vorbesc de rau si îi ponegresc numele.", de falsitate totala, fiecare încercând sa para ceea ce nu este, împrumutând masti din diferite carti sau paturi sociale. Marcu si Dinu sunt si ei prietenii adolescentului, împreuna cu Robert învatându-l diferite lucruri. Astfel adolescentul a învatat de la prietenii lui ca nu este bine sa îti arati tot timpul fata adevarata, ca e bine sa te ascunzi, dar si sa se faca placut si sa se integreze în societate, sa se faca frumos, dar totusi ei se construiesc total diferiti, el dorind sa-i domine, find un Demiurg.

La scoala între colegi el vrea sa se construiasca ca un geniu, colegii sai îl izoleaza deoarece era urât si nu putea fi încadrat social. Colegii nu-l inteleg el deghizandu-se dupa aparente.