Tma si viziunea despre lume, intr-un roman al experientei din perioada nterbelica; Mircea Eliade - Maitreyi

Tma si viziunea despre lume, într-un roman al experientei din perioada nterbelica; Mircea Eliade - Maitreyi

" Maitreyi" de Mircea Eliade reprezinta un roman al experientei, un exponent al autenticitatii si trairilor nemijloc 959n134j ite, intense ale realitatii, un roman modern subiectiv si de analiza psihologica.

Povestea de dragoste descrisa, între Allan si Maitreyi, este considerata o "monografie a tulburarii" desfasurata de-a lungul a cincisprezece capitole. Stilul este unul original,  estetica autenticitatii fiind cea care sintetizeaza problematica romanului, îmbinând jurnalul, corespondenta, eseul, reportajul si povestirea la persoana I a unor experiente si amintiri ale lui Mircea Eliade. Autenticitatea romanului mai este sustinuta si de utilizarea tehnicii narative moderne si prezenta anticalofilismului (refuzarea adoptarii unei tendinte de a da expresiei literare o atentie deosebita sau excesiva), însusi naratorul declarând ca "....eu nu stiu sa povestesc. E un dar asta al povestilor. Nu-l are oricine".

Remarcabile sunt fluenta, nervozitatea tonului, eruditia, bogatia vocabularului, rafinamentul artistic si de limba, care maresc valoarea romanului.

Romanul îsi organizeaza subiectul în jurul cuplului format de Allan, inginer englez, venit din Europa la Calcutta si Maitreyi, fiica inginerului Narendra Sen. Dupa perioada de spitalizare, în convalescenta fiind, Allan este invitat sa locuiasca în casa inginerului Sen, unde se împrieteneste cu fiica acestuia, o adolescenta de 16 ani (Maitreyi) pe care o cunoscuse însa dinainte, de când el lucra în Wellesley Street, dar o considera neatragatoare. Totusi, dupa ce ajunge sa o cunoasca mai bine, între ei se va înfiripa o mare iubire, încurajata aparent de familia fetei, care însa va atrage atentia ca un mariaj între ei este imposibil, desi Allan doreste sa se converteasca la hinduism. Acesta decide sa învete bengaleza de la Maitreyi, iar el în schimb sa ii dea lectii de franceza, atât în odaia lui cât si în camera ei, crescând astfel patima si iubirea.

Totusi, Allan este nevoit sa paraseasca locuinta, inginerul trimitându-si familia la Midnapur pe timpul spitalizarii sale în urma unei operatii ; plecând la Delhi, la Simba, trece prin Naini-Tal unde petrece majoritatea timpului, reprosându-si iubirea pierduta si având-o permanent în minte pe Maitreyi, constient fiind    de faptul ca nu o va putea uita niciodata.

Îndurând pedepse tiranice de la tatal ei pentru ca încalcase legile traditionale, Maitreyi încearca sa forteze norocul prin toate mijloacele; daruindu-se vânzatorului de fructe, ea spera ca tatal sau sa o izgoneasca, putând astfel sa se întoarca la Allan.

Conflictul exterior al romanului se construieste în jurul europeanului Allan si bengalezul Sen, redându-se astfel opozitia dintre libertatea dragostei si constrângerile traditionale, dar si incompatibilitatea evidenta dintre civilizatii si mentalitati însotita de lipsa de comunicare accentuata. Conflictul interior se desfasoara între sentimentul de iubire si intensitatea lui, ca experienta definitorie a existentei, si luciditatea autoanalizei, acesta sporind impresia de autenticitate a trairilor cuprinse în acest roman.

Constructia personajelor se realizeaza într-o perspectiva moderna, confruntându-se doua planuri, cele doua civilizatii cu principii si valori diferite, dar si doua moduri specifice de reactie morala, Maitreyi asumându-si vina pentru tot ce s-a întâmplat, notiunea de ispasire fiindu-i organica, suportând umilinte si continuând sa traiasca în speranta ca iubirea se va împlini. Allan, spre deosebire, refuza reintrarea în magia unei pasiuni devastatoare, marcat fiind de individualismul intelectualului egoist, dorind doar eliberarea din aceasta dramatica aventura, pasiunea ramânând pentru el o simpla experienta, o tendinta de multiplicare a eului.

Din punct de vedere al tehnicii de caracterizare a personajelor, predomina caracterizarea directa, prin monologul liric, autocaracterizari, introspectie (metoda psihologica bazata pe observarea propriilor trairi psihice, auto observare), dialog.

Naratorul realizeaza prin diferite tehnici mai multe portrete ale fiecarui personaj, în diferite etape ale iubirii, prin acumularea detaliilor descriind elemente de vestimentatie, detalii fizice cu nota senzuala ("cu buzele carnoase, cu sâni puternici de fecioara bengaleza"), dar si evolutia lor de-a lungul întâmplarilor.

Astfel, Maitreyi este un personaj exotic, un simbol al sacrificiului în iubire care traieste cu o intensitate si un farmec "de substanta tare aromitoare ca însesi parfumurile orientale". Pe de alta parte, Allan este personajul a carui conduita europeana refuza pacatul sinuciderii personalitatii prin pasiune, ratiunea facând din experienta umana un interesant material de reflexie.

Pentru crearea portretelor cât mai complexe, romanul este construit si pe baza prezentarii relatiilor dintre personaje si observatiile minutioase ale faptelor, limbajului, atitudinilor si gesturilor personajelor, toate acestea fiind trasaturi definitorii ale caracterizarilor de tip indirect.

Iubirea Maitreyi-ei fata de natura si mai anume fata de un copac este o iubire o unei fiinte naive, neinitiate în tainele iubirii si necunoscatoare a adevaratului sentiment de iubire. Puterea de sacrificiu caracteristica adolescentei dovedeste existenta unei trairi autentice, rasarita din experienta si daruire.

Roman al experientei, "Maitreyi" reprezinta, conform lui Crohmalniceanu o "revelatoare diagrama a înaltarilor si caderilor pe care o poate cunoaste iubirea între doi oameni cu formatii sufletesti foarte diferite" si influentele pe care aceasta o are asupra fiecarui tip de caracter.