proiectie obiectiva, exterioara, a propriului eu, inert, contemplat cu raceala, deci gasim aici o ipostaza a înstrainarii de sine, tipic simbolista.
"dormeau", "stam", "atârnau". În general, poezia bacoviana nu foloseste structuri sintactice complicate, preferând coordonarea relatiilor, de aceea elipsa predicatului ar putea fi considerat un mod sugestiv de a reda absenta ordinii si a sensului în realitatea pe care acelasi enunt o defineste. Frazele se construiesc prin juxtapunere, încercând sa redea acea imposibilitate de gasire a unei coerente a universului, prin aglomerarea de elemente în cadrul unei enumeratii. Obiectele se îngramadesc în spatiul deschis dând o puternica senzatie de sufocare: "si flori de plumb si funerar vestmânt". La nivelul efectului sonor, putem observa ca repetitia obsesiva a motivelor poeziei devine un mijloc de sugestie, de comunicare. Sentimentele sunt sugerate nu pe eufonie, ci pe monotonie la nivel auditiv, pe redundanta, disconfort, menite sa amplifice sunetele de discontinuitate.
|