proiectie obiectiva, exterioara, a propriului eu, inert, contemplat cu raceala, deci gasim aici o ipostaza a īnstrainarii de sine, tipic simbolista.
"dormeau", "stam", "atārnau". Īn general, poezia bacoviana nu foloseste structuri sintactice complicate, preferānd coordonarea relatiilor, de aceea elipsa predicatului ar putea fi considerat un mod sugestiv de a reda absenta ordinii si a sensului īn realitatea pe care acelasi enunt o defineste. Frazele se construiesc prin juxtapunere, īncercānd sa redea acea imposibilitate de gasire a unei coerente a universului, prin aglomerarea de elemente īn cadrul unei enumeratii. Obiectele se īngramadesc īn spatiul deschis dānd o puternica senzatie de sufocare: "si flori de plumb si funerar vestmānt". La nivelul efectului sonor, putem observa ca repetitia obsesiva a motivelor poeziei devine un mijloc de sugestie, de comunicare. Sentimentele sunt sugerate nu pe eufonie, ci pe monotonie la nivel auditiv, pe redundanta, disconfort, menite sa amplifice sunetele de discontinuitate.
|
