Opera prezentata, pentru analiza literara cu referinte critice este constituita dintr-o structura specifica romanului modern, apartinand unui curent literar deosebit de disputat, controversat, si anume, modernismului.
Modernismul, prin definitie, caracterizeaza perioada de interferenta intre cadrul interbelic si cel imediat urmator, existand aici o serie de dispute privind relatia intre realism si curentul mentionat.Ambele curente literare prezinta particularitati controversate, ideologice, fundamentate pe baza conceptiilor, sau generalizat, a filosofiei exist 19119v219t entiale ce si-a continuat studiul pana in perioada contemporana si anume, cea apartinand postmodernismului, curent literar initiat de o serie de oameni de litere, ai carui reprezentanti se afla, Mircea Nedelciu, Mircea Cartarescu si nu in cele din urma, astazi, presedintele Academiei Romane, Eugen Simion.Revenind la tratarea subiectului eseului initiat, voi mentiona, in primul rand faptul ca opera prezentata reprezinta un roman deosebit de controversat, interpretat in modalitati diferite de la un critic literar la altul, insa pastrandu-si integritatea sau unitatea prin anumite elemente de lagatura, ce presupun o atentie si analiza minutioasa structural-ideologica.Precum anunta si titlul operei in cauza este vorba de o ipostaza conflictuala, de un conflict existential, intre particularitati ale aceluiasi cadru de discutie si anume, intre dragoste si razboi, respectiv, analogic, intre liniste si neliniste;motiv principal al acestei lucrari ce va duce de-al lungul intregii scrieri la o tensiune si o dinamizare deosebita si greu de urmarit.Conflictul este generalizat, si extins astfel la intregul cadru existential vizand o serie de particularitati polemice, controverse, fara sfarsit, insa gasindu-si cauzalitatea in psihicul personajelor.234m0-sdfsdn334
Protagonistul operei, Stefan Gheorghidiu, reprezinta principalul caracter analizat din punct de vedere psihologic, acestuia fiindu-i relevate de catre autor toate trairile, si etapele existentiale prin care acesta va trece, de-a lungul axei dragoste-razboi sau, analogic, liniste-neliniste.Structura romanului este favorizanta pentru cititor deoarece permite acestuia reveniri succesive si o urmarire directa, liniara a intregului cadru actional, deci a intregii actiuni.Privind cadrul actional, se poate spune ca acesta este deosebit de complex, cu toate ca structura romanului este favorizanta, simetrica, si de ce nu, concentrica, insa trecerea de la o parte a acestuia la alta se realizeaza oarecum dificil, implicand viziuni retrospective si o analiza minutioasa din partea cititorului.Asadar, romanul este impartit in doua segmente sau doua cadre literare, si anume cel ce priveste dragostea, si cel ce priveste razboiul sau conflictul vizat adesea sau folosit in sens secundar.In prima parte a romanului se observa cadre actionale sugestive, si anume, o serie de trairi interioare, (vizand cadrul introspectiei) ale personajului principal, a serie de aspecte existentiale privind legatura acestuia amoroasa cu Ela, 'cea mai frumoasa studenta din facultate'.Cu toate ca in prima parte a romanului, aparent, se observa legatura indestructibila dintre cele doua personaje, dragostea nu isi gaseste locul potrivit in acest cadru datorita intentiei false a protagonistului ce vede iubirea ca 'un proces continuu de autosugestie', factor sau element ce se va concretiza, in mod special, in a doua parte a romanului.Apar aici o serie de elemente cu o cauzalitate precisa, si anume cea a factorilor psihici, introspectia, memoria involuntara fiind rezultatele unei constrangeri , a unei tensiuni generale pastrata si chiar amplificata, in unele cadre ale romanului, de-a lungul intregii actiuni.
Interventia celorlalte personaje in cadrul general actional, nu produc decat, atat direct cat si indirect sporirea conflictului, element sau particularitate ce se observa in numeroase scene sau, reformulat, cadre, privind temele existentiale, matrimoniale sau conjugale.Este de observat o particularitate deosebit de importanta pentru insemnatatea operei sub fond analitic-ideologic si anume favorizarea personajelor de gen masculin, fiind aici promovate sau repetate diferite conditii matrimonial-conjugale conform carora angajarea intr-un act de casatorie nu ofera satisfactii din nici un punct de vedere, nici macar din punct de vedere sufletesc, afectiv, acest act reprezentand doar o pierdere a fondurilor materiale si o existenta liniara, fara nici un fel de abatere de la regulile impuse de partenera.Din acest punct de vedere, facand o paranteza, se observa implicarea operei de inspiratie a lui Camil Petrescu si anume scrierile elaborate de catre Marcel Proust (unde sunt vizate astfel de cadre existentiale confuze, conflictuale, ideologice) si nu in cele din urma scrierile lui Stendhal ('Rosu si negru' unde adesea sunt vizate cadre sociale tensionate, autentice din punct de vedere al creatiei literare universale).In structura actionala a operei se observa, cu toate elementele sau factorii implicati, o organizare bine oranduita sau gandita, particularitate a stilului petrescian, viata scriitorului fiind din acest punct de vedere partitionata pe concrete, complexe nivele de creatie.La inceputul primei parti a romanului dragostea apare pentru Gheorghidiu ca reprezentand un sentiment adevarat, nedisimulat, fapt ce se va observa in mod special in a doua conjunctura actionala a primei parti a romanului.Nu intamplator Camil Petrescu implica in scrierea sa idei bazate sau fundamentate pe conjuncturi matrimonial-conjugale si repetate sau insistente favorizari ale personajelor de gen masculin, trairile acestuia din timpul primului razboi mondial si caracterul opresiv al acestui cadru actional fiind sugestive si determinante, totodata, din acest punct de vedere.2314m0-sdfsdn334
Aceasta favorizare a personajelor de gen masculin este observata in intregul cadru structural (de compozitie) al operei astfel incat, si caracterele feminine capata conotatii ce tind spre aspectele sau particularitatile mentionate, sugestiv din acest punct de vedere fiind numele 'Ela', forma articulata a pronumelui personal de persoana a III-a, genul masculin, 'el'.Datorita aspectelor mentionate, caracterul general al operei poate fi considerat unul de promovare a unor ideologii precum misoginismul si alte particularitati din acelasi cadru de discutie intalnite in mod special in perioada celor doua razboaie mondiale dar si in cea interbelica, aceste ipoteze nefiind insa relevante sau definitorii in totalitate pentru cadrul particularitatilor stilistice petresciene.Stefan Gheorghidiu ca protagonist al operei reprezinta tipul intelectualului, al unui inadaptat ce nu poate vedea decat propriile-i rationamente, idei, sugerand insa sau invocand de nenumarate ori pozitia adevarata a dragostei, a iubirii in sufletul omului, fiind observat inca o data acest act sau fapt de disimulare.Cu toate ca acesta aspira spre adevarata dragoste, nu reuseste si nu va reusi niciodata a-i gasi adevaratele intelesuri , intentiile autorului fiind astfel, oarecum ascunse, insa clare pentru cei ce cunosc adevaratele fatade ale vietii, deci implicit, cadrul deosebit de vast, complex al particularitatilor stilistice petresciene.Acest amalgam ideologic-existential al vietii se observa si in alte creatii de renume ale scriitorului precum bine-cunoscuta drama 'Jocul Ielelor', o adevarata compozitie artistica.Privind structura operei si analizand detaliile de decor se observa numeroase insistente asupra particularitatilor din acest cadru de discutie, un motiv de a ne departa putin de stilul scriitorului si a intra in lumea debordanta in detalii a lui Honore de Balzac.In opera sau creatia literara romaneasca se mai intalnesc tipuri umane precum cele ale intelectualului si chiar a intelectualului rafinat insa mai rar o pozitie precum cea a personajului Stefan Gheorghidiu, ce reprezinta o particularitate din cadrul deosebit de vast, autentic al scriitorului.
Ceea ce face ca personajul mentionat sa reprezinte o particularitate autentica este trasatura de caracter a acestuia, principala, si anume nehotararea sau nestiinta de a se comporta in fata iubirii, fapt ce nu se concretizeaza nici macar in ultima instanta a romanului, lasand astfel loc noilor interpretari dar in mod special a celor de specialitate.In prima instanta sau in deschiderea romanului se observa un cadru actional ce la prima vizualizare sau analiza nu ar avea nimic in comun sau nu ar sugera nimic din ceea ce ar trebui sa contina sub fond ideologic romanul conform titlului acestuia.Cu toate acestea deschiderea ramane cea mai potrivita pentru continutul romanului sau operei in cauza datorita unor detalii ce se desprind chiar din particularitatile de decor, elemente ce analizate profund, minutios vor duce mai mult ca sigur la descoperirea de catre cititor a adevaratei intentii a autorului.Particularitatile mentionate fac parte de asemenea din cadrul stilului petrescian, autenticitatea fiind inca o data sugerata, si nu in mod special din cauzele mentionate ci din mai mult decat dubla intentie a romanului ce creeaza o unitate in diversitate.Din punct de vedere al personajelor romanul prezentat nu reprezinta necesar un roman tipologic, deoarece conditia lui Gheorghidiu ar reprezenta principalul motiv pentru a realiza aceasta incadrare, insa din anumite puncte de vedere, unghiuri de viziune opera in cauza ar intruni toate categoriile sau aspectele de roman (social, istoric, politist, tipologic, politic, erotic etc.) si aceasta datorita conditiei de roman modern, a carui initiator este cu certitudine Camil Petrescu (un inovator al diverselor conditii existentiale) in opera sau, reformulat, literatura romaneasca.Cadrul concentric, simetric structural al romanului influenteaza si alte creatii ale scriitorului precum 'Patul lui Procust' unde aceeasi organizare autentica/originala in literatura romaneasca se observa atat la nivel compozitional estetic cat si ideologic, fiind incluse aici diverse teme si motive ce privesc direct cele doua personaje principale ale operei, Doamna T.si Fred Vasilescu.Ambele opere mentionate, 'Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi' si 'Patul lui Procust' privesc cadre mondene ale societatii, ideologii existentiale moderne, apartinand modernismului insa cu referiri sau trimiteri la realism (perioada de activitate si acumulare a lui Camil Petrescu), lucrarile elaborate fiind la inceput doar schite, scrisori sau alte scrieri ce ar putea fi incluse in cadrul prozei scurte insa cu o finalitate marcanta in intregul patrimoniu literar/cultural romanesc.
Precum mentiona scriitorul in legatura sau cu privire la opera analizata in cadrul acestui eseu prima parte a romanului are un aspect general de fabulatie sau constituie chiar o fabulatie pornita din exaltarile scriitoricesti ale acestuia, un element premergator sau de introducere (atenuant chiar) pentru a doua parte a romanului unde aspectele realiste sunt covarsitoare, evocate din trairi si laturi/puncte de vedere afective.In legatura sau cu privire la portretele personajelor se poate afirma ca sugestive sunt trasaturile caracterologice ale acestora, elemente de schita ce contureaza aspectual tipuri umane moderne insa simple din anumite puncte de vedere dar si complexe totodata cu privire la intregul cadru existential evocat.Din acest punct de vedere se poate afirma ca opera lui Camil Petrescu reprezinta un cadru deosebit de complex, vast fiind interpretat da catre diferiti cititori in tot mai multe moduri creand un aspect standard pentru toate categoriile, fiind pe intelesul tuturor.In viziunea lui Stefan Gheorghidiu, moartea reprezinta o eliberare, o experienta definitiva, dornic de a cunoaste toate ipostazele, cautand 'o verificare si o identificare a eului', constient ca 'numai acolo, in fata mortii si a cerului inalt, poti cunoaste oamenii'.Pentru protagonistul operei razboiul reprezinta 'o experienta definitiva' pe care nu o poate eluda pentru ca aceasta ar fi 'o limitare', o experienta in urma careia se poate analiza si autosugestiona in rezolvarea unor cazuri ce se pot observa de-al lungul intregului cadru actional al operei.
Femeia misterioasa 'Ela' reprezinta la inceput pentru Gheorghidiu un interes cert afirmand cu ardoare 'nu exista nimeni pentru mine decat femeia aceasta cu rochia de culoarea caisei', 'a carei silueta aurie toata, parca inca racorea privelisti rustice', urmand ca orgoliul personajului sa-si spuna cuvantul, gesturile ei, ce se doreau distinse, elegante fiind calificate drept 'o acreala distinsa', gesturi marunte ce nu mai impresioneaza pe omul marcat sufleteste.Femeia care candva 'se socotise inferioara' barbatului devine detasata, indiferenta, iar mutatia este receptata ca un cataclism sufletesc.Eroul se dedubleaza, joaca scena iubirii in exterior, dar este sfasiat si nesigur in lumea launtrica.El se autoanalizeaza, se proiecteaza intr-o existenta ideala alaturi de o Ela ideala, intra in jocul presupunerilor, iar textul narativ sugereaza o suprapunere de planuri-cuvintele Elei redate prin stilul direct si comentariile lui Gheorghidiu, franturi de monolog interior, in stil indirect.Sugestia este de imposibilitate a comunicarii, de criza a iubirii si implicit a cuvantului.Folosirea perspectivei unice este contributia esentiala a autorului la romanul modern, preluata la nivel teoretic de la Henri Bergson si experimentata in literatura franceza de Marcel Proust.In concluzie pot mentiona faptul ca opera prezentata reprezinta sub fond estetic-ideologic o creatie ampla, complexa, vasta, moderna intregind anumite aspecte daca nu aspectul general al patrimoniului literar/cultural romanesc.
Tensiunea si dinamismul operei isi lasa amprenta asupra caracterului general al acesteia insa nu afecteaza relatia intern-extern sau actiune-cititor, fondul general fiind deosebit de vast si sugestiv din toate punctele de vedere.Elementele sau particularitatile stilului camil-petrescian se concretizeaza prin diverse structuri si tehnici narative de expunere precum caracterul simetric, concentric, partitionat al operelor sale, viziunea introspectiva si a memoriei involuntare atribuite personajelor (elemente folosite si in operele scriitorului francez Marcel Proust), diverse polemici, ideologii existentiale fara finalitate, curente ideologice specifice anumitor perioade de activitate ale scriitorului, folosirea dubitativelor, a numeroaselor presupuneri, diverse conjuncturi etc., ce au drept scop relevarea unui cadru existential redat asa cum este vazut de catre scriitor, apropiindu-se foarte mult, intr-o maniera originala/autentica de viziunea universala.
Eroul
principal al romanului este un intelectual preocupat, in primul rand, numai de
probleme de constiinta. Este un intelectual fin, care si-a facut din
speculatiile filozofice mediul fundamental in care se misca cu dexteritate.
Liniile de gandire trasate in campul istoriei filozofiei ii sunt cunoscute cu
de-amanuntul si gandirea lui proprie aluneca pe ele cu abilitate si
subtilitate. Faptul ii provoaca o placere spirituala superioara, pe care o
doreste unica si netulburata. Este defapt o izolare de viata trepidanta a
complicatiilor sociale, o evadare intr-o lume in care domina numai spiritul
filozofic, cu puterea lui de o gandi o noua randuiala. In aceasta lume vrea sa
o ridice si pe sotia sa pentru a trai impreuna o dragoste eliberata de
contingentele comune ale vietii sociale, o dragoste care sa fie numai a lor,
sau numai a lui. Pasiunea lui Stefan Gheorghidiu izvoraste dintr-o metafizica a
iubirii pure si absolute. De aceea ii este necesara Ella careia i se subjuga si
pe care n-o poate rupe din sufletul sau. Acesta este si izvorul geloziei sale,
cand comportarea sotiei ii infiltreaza in constiinta semne de intrebare, care
il fac sa se zbata intre certitudini si indoieli.
Cele doua parti ale romanului urmaresc o dubla experienta existentiala, o
experienta erotica si confruntarea cu razboiul. In ambele cazuri se dezvaluie
complextiatea trairilor individuale. Efortul autorului indreptandu-se catre
sondarea strafundurilor constiintei, surprinde reactiile cele mai neasteptate
in raport cu o anume realitate. Astfel, cel dintai capitol "La Piatra
Craiului in munte" cuprinde fapte si evenimete din experienta de front a lui
Stefan Gherghidiu pentru ca in capitolul imediat urmator sa se
dezvaluie drama personajului care traieste chinurile incertitudinii. Aceasta
influenta dovedeste faptul ca cele doua experiente, de viata si a razboiului nu
sunt nici un moment rupte una de cealalta, dimpotriva ele au menirea de a pune
in evidenta complexitatea trairilor individului, complexitatea problematicii
umane, prin intermediul carora se dezvaluie elevatia morala a personajului.
Aspiratia de a descoperi dincolo de aspectele contradictorii ale existentei
acea esenta care sa-l justifice in fata sa si in fata celorlalti, il motiveaza
pe tot parcursul romanului.
Romanul e o incercare de cunoastere, de patrundere in constiinta lui Stefan
Gheorghidiu pana la fenomenele originare, ultime, pentru a descoperi adevarul.
Romanul e scris la persoana intii pentru a demonstra ca nu se poate cunoaste
decat ceea ce se petrece in propria constiinta. Este o modalitate moderna,
contemporana. E si un procedeu,- dar si o ilustrare a conceptiei sale.
Unghiurile din care sunt prezentate evenimentele sunt reduse la perspectiva
propriului eu al povestitorului. Se incearca cunoasterea adevarului dintr-o
singura perspectiva, singura care i se pare autentica.
Cu experienta tragica a razboiului, la care se adauga altele, ulterior, Stefan
Gheorghidiu acumuleaza o cunoastere exacta a realitatii in general, incat
constiinta lui se limpezeste de framantarile minore care ii umplusera sufletul
de veninul geloziei. Gheorghidiu intelege in final dramatismul confruntarii
directe, reale, al luptei pentru supravietuire, si tot ceea ce a vazut
micsoreaza drama si framantarile lui individuale, fiindca razboiul zguduie din
temelii constiinta intregi colectivitati, in fata careia drama sa personala I
se pare cu totul insignifianta.
Argumentele pro si contra aduse in discutia la popota ofiterilor (la inceputul
romanului) sunt scanteia care declanseaza povestirea dramei sublocotenentului
Gheorghidiu. De aici ne intoarcem la antecedentele acestei drame de constiinta.
Eroul isi povesteste viata. Fiu al unui profesor universitar, el studiaza
filozofia, se indragosteste de o colega, se casatoreste cu ea. Discutiile cu
Ella despre teoriile filozofice fac parte din averea spirituala a ambilor
tineri si pentru cititor sunt o initiere nefortata in diversitatea lumii
conceptelor fundamentale.
Dragostea la inceput e foarte puternica. Un unchi bogat, dar de o avaritie
baIzaciana, ii lasa pe neasteptate o mostenire, pe care insa eroul e silit s-o
imparta cu mama, unchiul, care-1 introduc intr-o combinatie comerciala cu
Tanase Vasilescu-Luminararu. Intram intr-o retea ca de afaceri balzaciene.
Strain de afacerile unchiului, de masinatiile lui infecte, dar ajungand sa le
cunoasca, la un moment dat se retrage din combinatie si se dedica exclusiv
vietii universitare, averea ramasa dandu-i totusi posibilitatea de a trai pe
picior mare, cu largimi si loisir.
Viata mondena, lipsita de orice griji materiale, o transforma treptat pe Ella,
in care se potenteaza, de acum, instinctul de proprietate, care o indeparteaza
de sotul ei. Viata ei in societatea aleasa este o eufrazie continua si o
inflorescenta sufleteasca ce pune pe ganduri pe Gheorghidiu. O petrecere in
familie, discutia filozofica, excursia, la Odobesti, mersul la curse, plimbarea
la sosea sunt amanunte tipice.
Dindu-si seama de instrainarea Ellei, sotul traieste drama geloziei, urmarita
dupa o minutioasa diagrama. Incearca rupturi, dar nu reuseste sa le faca
definitive, deoarece iubirea il intoarce mereu la Ella. Intelegand, in fine, ce
urmareste sotia sa, el revine dezgustat pe front. Razboiul din 1916 se declara
in zorii zilei urmatoare. Aici romanul e un fel de document autentic, de mare
elocventa, memorabila. O intreaga epoca istorica, trecerea de la belle epoque
la deruta se deseneaza cu pregnanta lucida, ca intr-un film istoric. Secventele
sint scurte si rapide, taieturi in carne vie. Urmeaza retragerea, deruta,
redata cu o extraordinara forta de evocare si energie, fara nici un ton liric,
evident nelalocul lui aici. In aceasta retragere apocaliptica Stefan e ranit si
evacuat intr-un spital din tara. Reintors la Ella, isi da seama de raceala sa,
dar o iarta, cum Gelu Ruscanu ii iarta pe toti in finalul piesei "Jocul
ielelor",
si o abandoneaza definitiv.
Toate eforturile eroului sunt indreptate in directia descoperirii adevarului cu
privire
la Ella, dar ele se vadesc zadarnice, intrucat Stefan Gherghidiu nu ajunge la
nici o certitudine, sufletul feminin nelasandu-se prins in reteaua supozitiilor
sotului.
Stefan Gherghidiu este cu toate acestea, un lucid . Sub luciditatea constiintei
sale, ca sub o lupa, sunt examinate si faptele Ellei, si framantarile din
propria lui constiinta.
Experienta razboiului vine sa lamureasca drama sufleteasca a lui Gheonghidiu,
sa-i aduca o rezolvare, sa-1 scoata din impas, sa estompeze durerea, s-o reduca
la proportiile reale in comparatie cu marea drama a razboiului. Insusi eroul
isi da seama cit de mult si-a exagerat propria-i problema si se desparte cu
relativa usurinta de tot trecutul ancorat in ambianta Ellei.
Stefan Gherghidiu, e intr-un fel un filozof care si-a dat seama de meschinaria
unui sentiment individual in comparatie cu destinul omului pus in fata
razboiului ineluctabil, a legilor lui aspre si definitive si opteaza pentru o
atitudine grava in fata vietii.
Notatiile psihologice sunt extraordinare, mai ales in prima parte. E drama
pasiunii si drama luciditatii. Gheorghidiu traieste o adevarata febra, o
neliniste continua, pe care o noteaza, o surprinde pe viu, in dinamica ei
interioara inefabila. Din acest unghi, este imposibil sa cunosti adevarul
despre Ella. (Numai daca am avea un jurnal al Ellei, poate am deduce ceva, dar
aici autorul a renuntat la aceastii modalitate.) Cititorul ramane nedumerit
daca Ella il inseala intradevar sau e numai o fiinta mondena, dar necorupta.
Dar romanul nici nu trebuie sa fie un proces-verbal.
Aceasta imposibilitate de a reconstitui faptul real vine din chiar pozitia
teoreticii adoptate, caci prin eroul sau, autorul schiteaza un rechizitoriu al
momentului social precis, al lumii burgheze, rechizitoriu rostit de un
intelectual (eroul) de pe pozitiile unui intelectual (autorul) - figura
lor fiind personajul fundamental al scrierilor lui Camil
Petrescu.
Se poate spune, deci in final, ca Stefan Gheorghidiu este un "invingator
invins", el depaseste situatia critica in care se afla casnicia sa insa o
pierde pe femeia iubita, el ramanand in aceasta privinta marcat toata viata.
Tot trecutul, daruit Ellei insemna de fapt o mare parte din viata lui, o parte
din sufletul lui, care, pentru a scapa de mustrarile de constiinta, o daruieste
celei pe care nu a stiut sa o fereasca de capcanele ivite, si pe care nu in
ultimul rand nu a stiut sa o iubeasca
|
