Umanismul - Umanismul Românesc

unul mai larg: dragoste fata de oameni.

altul mai restrâns: dragoste fata de valorile antichitatii greco-romane.

Miscarea umanista cumuleaza ambele sensuri.

Umanismul a aparut in Italia (Florenta) de unde s-a raspândit in întreaga Europa.

v             Caracteristici:

încrederea în libertatea, demnitatea si perfectabilitatea omului;

încrederea în ratiune;

promovarea omului universal;

armonia dintre om si natura;

admiratia fata de valorile antichitatii greco-latine;

în centrul preocuparilor umanistilor se afla omul;

Umanismul Românesc

Pe teritoriul tarii noastre, umanismul se dezvolta destul de târziu (sec XVII) odata cu aparitia primilor carturari cunoscatori ai culturii antichitatii, a limbilor latina, greaca si slavona.

Reprezentantii umanismului românesc sunt cronicarii care sustin în operele lor idei fundamentale ale culturii românesti:

originea latina a poporului si a limbii romane;

continuitatea existentei acestui popor pe teritoriul românesc;

unitatea tuturor românilor din provinciile românesti;

rolul civilizator al tipariturilor;

forta educativa a istoriei;

credinta în adevar si documente;

dorinta de a salva oamenii de ignoranta

v             CRONICILE:

Denumirea vine de la latinescul "Chronica" care înseamna istorie pe ani. Cronicile sunt lucrari istoriografice care prezinta evenimente istorice într-o ordine cronologica. Ele au fost scrise în limba slavona si aici descoperim primele încercari de realizare a unei literaturi originale românesti.

Reprezentanti:

Moldova

Grigore Ureche ("Letopisetul Ţarii Moldovei de la origini pâna la a doua domnie a lui Aron Voda - 1359")

Miron Costin ("Letopisetul Ţarii Moldovei de la Aron Voda încoace" pâna la domnia lui Dabija Voda)

Ion Neculce (Letopisetul Ţarii Moldovei de la domnia lui Dabija Voda pâna la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat - 1743")

Muntenia:

Cronica Balenilor (ANONIMĂ)

Letopisetul Cantacuzinesc (ANONIMĂ)

Radu Greceanu

Radu Popescu

1. Grigore Ureche:

Manuscrisul autograf al Letopisetului lui Grigore Ureche s-a pierdut si de aceea multa vreme cronica a fost atribuita lui Nestor Ureche, tatal lui Grigore. Astazi este în afara de orice îndoiala ca Letopisetul apartine lui Grigore Ureche    asa cum stabilise în 1852 Mihail Kogalniceanu. "Letopisetul Ţarii Moldovei" scris de Grigore Ureche în ultimii ani ai vietii este o opera determinata. Ea începe cu anul întemeierii Moldovei (1359) "când s-au descalecat tara" si se opreste în anul 1594 "când au venit Loboda cu oaste cazaceasca si au gonit pe Aron - Voda de-n scaun si au ars Târgul Iasi." Este necesar sa precizam ca au existat trei copisti ai Letopisetului (Simion Dascalul, Nisail Calugarul, Axinte Uricarul) care au considerat necesar, în momentul în care au copiat, sa completeze cronica cu ceea ce i-a scapat cronicarului sau n-a stiut.

Interpretarile lui Simion Dascalul sunt lipsite de simt critic si au fost semnalate în mare parte si de cronicarii urmatori care le-au combatut.

Grigore Ureche nu este interesat numai de cantitatea stirilor, ci si de calitatea lor. El nu scrie numai pentru a informa, ci si pentru a educa, pentru a oferi un îndreptar de viata: "sa ramâie feciorilor si nepotilor, sa le fie învatatura. ". Istoria este necesara "ca sa nu se înece a toate tarile anii trecuti", este o datorie patriotica obligatorie pentru orice popor care vrea sa paseasca pe o prima treapta a culturii. Grigore Ureche este primul cronicar care simte nevoia de a respecta adevarul fortelor consemnate "ca sa nu ma aflu scriitoriu de cuvinte desarte, ci de dreptate".

Cronica oglindeste orânduirea feudala din prima jumatate a sec XVII al marii boierimi.

Cronicarul condamna sistemul de guvernare bazat pe autoritatea domneasca considerând ca domnitorul nu poate avea drept de viata si de moarte asupra supusilor sai; idealul statal al lui Ureche este    regatul albinelor întemeiat pe armonia dintre matca si lucratoare.

Preconizeaza pentru Moldova o cârmuire dupa pravila, adica dupa legea scrisa "pe Moldova este acest obiceiu de pier far-de munca, far-de judecata, far-de leac de vina.".

Cronicarul manifesta o ura neîmpacata împotriva cotropitorilor otomani "groaza tuturor vecinilor de prin-prejur" .

Învatatura limbii latine a înlesnit lui Ureche cunoasterea originii romane a poporului nostru; aduce argumente lexicale în sprijinul romanitatii, dar recunoaste ca în limba noastra s-au "amestecat" si cuvinte ale vecinilor "macar ca de la râmi ne tragem"

Vorbeste în chip surprinzator pentru întâia data despre unitatea neamului si originea sa comuna "rumânii câti se afla locuitori în Ţara Ungureasca si la Ardeal si la Mara Moresu, de la un loc sântu cu moldovenii si toti de la Râmi se trag".

Letopisetul debuteaza cu legenda întemeierii Moldovei, urmeaza apoi mai mult de 46 de ani din istoria Moldovei care sunt doar însirati ca într-un pomelnic deoarece izvoarele au fost insuficiente.

Domnia lui stefan cel Mare se bucura de cel mai mare spatiu în cronica; lui Ureche îi revine meritul de a fi fost primul biograf al marelui domnitor realizând si un portret moral al acestuia.

Evenimentele consemnate, figurile domnitorilor au reprezentat surse de inspiratie pentru scriitorii de mai târziu; descoperim în cronica portrete, tablouri, mici caracterizari, schite de nuvele care reprezinta începuturile unei literaturi române originale.

2. Miron Costin:

Miron Costin a început prin a scrie versuri într-o perioada când poezia nu era deloc o îndeletnicire obisnuita. Poemul filosofic "Viata Lumii" a fost scris când Miron Costin avea 40 de ani. Poezia are un moto extras din "Ecleziast "vanitas vanitatum et omnia vanitas"(desertaciunea desertaciunilor si toate sunt desarte) care concentreaza tema poemului larg raspândita in literatura universala, aceea a sortii alunecoase (Fortuna labilis) care nu poate fi stapânita. Viata omului este comparata cu o ata subtire care se poate rupe oricând, mari personalitati ale lumii sunt supuse si ele mortii asadar concluzia este una filosofica: "existenta fiind scurta, omul trebuie sa se ilustreze prin fapte bune pentru ca binele este telul suprem al omului".

a)      De Neamul Moldovenilor, din ce tara au iesit stramosii lor

"lupul parul schimba, iar nu hirea".

"cum zice muldoveanul, nu sunt în toate zilele pastile".

"ca acela ce învata, sa apuca de sabie cu mâna goala".