VALERIU MIRCEA POPA
Rimbaud si umbra
|
R |
imbaud. Un punct de reper. O amaraciune si o disperare pe care le întelegi, de fapt, doar dupa ce via 15415f512p ta îti ofera si tie, din belsug, amaraciune si disperare. Cu o ironie pe masura. Ca un antidot.
Asemanari ale mele cu spiritul sau: a) pendularea între viata fantasma si viata naucitor de concreta; Rimbaud nu a mai revenit din acest periplu; eu ma încapatânez sa parcurg, de o viata de om, acest du-te-vino; b) celebra definire a poeziei ca "dereglare" controlata a tuturor simturilor; în ceea ce ma priveste, înteleg prin asta o exacerbare a tuturor contactelor cu lumea, rasturnarea logicii comune, întâlnirea cu acele paradoxale alaturari de sublim si abject ce pot fi întâlnite acum (poate dintotdeauna) la tot pasul, cu conditia sa ai ochi pentru asta.
Deosebiri. Nu am de gând sa cedez atât de repede; si, de altfel, a întelege este mai important decât a scrie, chiar daca scrisul înseamna unul din drumurile care te duc spre un înteles al lucrurilor (întâmplarilor) acestei lumi si a ceea ce se petrece dincolo de
|
