Relatia economica produs-consumator este caracterizata de calitatea produsului de a fi reversibil, putānd fi astfel recitita ori decāte ori doreste lectorul: "Daca n-am bani, le recitesc." (Ionescu Corneliu) Beneficiile altor produse sunt limitate, īnsa īn cazul bunurilor simbolice beneficiile sunt infinite: folosesti produsul ori de cāte ori ai nevoie, fiindca nu are data de expirare.
Un factor foarte important si despre care n-am spus aproape nimic este contextul, realitatea sociala, a anilor de dinainte de '89. Informatia transmisa de mijloacele mass-media sunt teoretic inexistente, cartea devenind principala sursa de informare: ".asa era cu televiziunea, nu exista, singurul refugiu era cartea si. cu asta īti ocupai timpul." (Peli Francisc) "Nu exista" este un fel de a spune, pentru ca: "N-aveam televizor decāt doua ore pe zi." (Anton Riciu) Asadar, avānd īn vedere contextul la care se refera analiza, se poate vorbi de o "competitie a cunuasterii", declansata de o "putere invizibila", al carei "premiu" este de a fi altfel datorita capitalului acumulat.
Dorinta cititorului de a cumpara o carte poate fi descrisa īn termeni de cerere si oferta. Voi face o scurta prezentare a modului de perceptie a situatiei publicatiilor aparute īnaintea anilor '89. Cantitatea nu era considerata ca fiind mica, din cauza lipsei informatiilor din exterior, generāndu-se o distorsiune a perceptiei: ".N-am suferit de lipsa cartilor. Bineīnteles, dar asta īn situatia īn care nu stiam foarte bine ce e dincolo si ce īnseamna o adevarata oferta de carte." Marina Cionca
Numarul publicatiilor care apareau pe piata era foarte mic, īn comparatie cu numarul consumatorilor, ceea ce declansa o adevarata "aventura" pentru a reusi īn a achizitiona o carte: ".o cursa. sa gasesti o carte (.) tirajele erau limitate (.) atuncea o carte de asta, gen Umberto Eco, aparea-n douazeci de mii de exemplare. Pai foarte greu gaseai, ca toti romānii. vroiau sa cumpere Umberto Eco." (Paul Bercheanu) Cāstigatori erau aceia care detineau informatiile despre momentul īn care cartile erau puse spre vānzare: ".veneau īntr-un stoc foarte limitat, mic. si poate nu erai pe moment atunci īn librarie sau poate nu erai la libraria aia sau poate ai intrat īn alta librarie poate unde nici nu s-a primit." (Coca Banulescu)
[1]: stoc limitat si deci nu se putea cumpara decāt de catre un grup, care īnsa nu este caracterizat de omogenitate: ".alcatuirea unei biblioteci pāna-n '89 era legata de cum percepeam noi atuncea valoarea. si valoarea era Umberto Eco sau mai stiu eu ce aparea atuncea..." (Paul Bercheanu) Din perspectiva lectorilor aceasta reprezinta un element distinctiv. Exista discordanta īntre cele doua planuri deoarece cartea pentru a fi moda trebuie sa īndeplineasca doua conditii: 1) "necesitatea asocierii"- cartea nu apartine unui grup, ci unui individ si 2) "diferentierea fata de cei situati mai jos"- nu diferentiaza doua sau mai multe grupuri, ci numai indivizi.
Individualizarea este determinata de numarul atāt al produselor cāt si al indivizilor care le doresc: oferta fiind mica si cererea mare, consumatorii potentiali sunt dispusi sa investeasca oricāt pentru a-si īnsusi produsul respectiv. Desi acest rationament se aseamana cu ceea ce se īntāmpla la o licitatie, exista totusi o deosebire fundamentala. Sa presupunem doi indivizi A si B care nu se cunosc reciproc. Amāndoi stiu de produs, fiecare stie ca celalalt stie, dar nu exista un arbitru care sa medieze o posibila negociere, iar cei doi nu sunt fata īn fata. Astfel, pentru A si B, valoarea simbolica a produsului va creste, fara ca valoarea economica sa sufere modificari. Cu cāt costurile implicate pentru obtinerea acelui bun sunt mai ridicate, cu atāt individualizare este simtita mai acut: "stiu ca umblam, de multe ori, cānd auzeam de-o carte buna si-asa de. pāna faceai rost, era foarte greu de." Aurica Grigorosoaie Pentru ca ".a cumpara carte īnainte de '89 era un fel de loterie, era cam greu." (Maria Kiss) fiecare īsi construia propriile sale strategii de achizitionare, cu scopul de a diminua costurile.
Dificultatea de a procura o carte, nu era perceputa ca fiind atāt o problema generata de sistemul politic, cāt de posibilitatea gestionarilor de a controla distributia: ".erau greu de obtinut unele carti, nu neaparat poate din cauza regimului, cāt din cauza oamenilor din librarii." (Silvia Tarcan) "Concursul" este perceput ca inechitabil din cauza "sistemului" preferential, alternativa pe care unii o au īn raport cu librarii: ".le cumparau numai cunostintele; nu le scoteau la vedere, chiar daca le primeau īn librarii." (Mihailena Matyus)
Practicile de achizitionare se formeaza īn timp, ele nu sunt "īnnascute": "Īn librarii, mai tārziu, am īnvatat sa cumpar cartile, care-s. apar si se vānd pe sub māna." (Petre Dinulica) Strategiile se construiesc īn jurul celor care controleaza distributia de carte. Puterea acestora din urma īsi are sursa īn dependenta consumatorilor fata de ei: ".erau carti bune la vremea aia, dar. n-aveai de unde sa le iei, fara o cunostinta sau asa, nu puteai sa. ajungi la librarie (.) erau īn numar foarte mic si se vindeau asa cum se vindeau, ma rog. prin relatii, prin cunostinte si pe sub māna, cum se spune, si." Aurica Grigorosoaie
Distanta īntre ceea ce a fost si ceea ce este, privita din perspectiva celor doua planuri, ontic si teoretic (achizitia si lectura) poate fi caracterizata īn sintagma urmatoare: trecut glorios, prezent nostalgic.
Aparitia unui numar foarte mare de mijloace de informare, a facut ca principala sursa din trecut sa-si piarda valoarea, nu cea pe care o are īn sine, ci ceea ce īnsemna ea pentru lector. Se genereaza o dispersie a Sinelui, astfel, datele problemei se modifica: nu se mai pune īn termeni de individualitate si individualizare, ci de dispersie a subiectului si de a se recupera pe sine īnsusi, de a avea capacitatea de a se defini : ".o suma de informatii pe care televizorul sau computerul sau asta nu. nici macar nu te informeaza. Īn ciuda faptului ca este un instrument informativ, te dezinformeaza, te īmprastii complet." (Luca Eugen)
Costurile implicate īn "a sti" devin foarte mici, facānd abstractie de valoarea economica: ".acuma sunt mai liber īn a achizitiona." (Petre Dinulica) Aici nu ma refer numai la carte, ci si la celelalte mijloace de informare. Astfel, individul īsi pierde privilegiile, statutul pe care īl dobāndise datorita cunoasterii secretului de a cumpara cu resurse minime: minimalizarea costurilor si maximizarea profitului. Īn prezent ceea ce era o calitate de a individului singular, se traduce īn calitatea "masinilor" de transfer de informatie. Īntr-un caz se cauta informatia, īn celalalt ea se ofera.
Timpul liber nu mai este dedicat lecturii, ci mijloacelor mass-media, afirmatia lui Aurel Rotariu caracterizeaza cel mai bine acest lucru: "[televizorul] este boala secolului." Cititorii īnsisi sunt afectati de schimbarile intervenite, renuntand sa mai cumpere sau sa lectureze o carte: "Ma uit la televizor non - stop. A devenit un viciu ca sa nu zic si o problema. Elena Tiu
Īn trecut, ne spune Reit Valeria, cartea era "o marfa de contrabanda" , astfel, lipsa competitiei este simtita acut, individualizarea nu mai este vizibila, īnsa nu putem spune acelasi lucru si despre individulitatea lectorului: "Ceea ce ai citit, nu-ti poate lua nimeni. Acolo gasesti o multime de. tot ce vrei. Adriana Savescu) Raportul cerere si oferta s-a modifcat, īn sensul ca "produsele" sunt īn numar foarte mare, accentul se pune pe capacitatea individului de a alege unul dintre produse.
|
