Vasile Voiculescu
Īn gradina Ghetsemani
Incadrare in lirica lui V. Voiculescu
Poezia apare in volumul "Pārga" (1921), volum care marcheaza afirmarea originalitatii stilului lui Voiculescu. Desi majoritatea temelor si motivelor erau anticipate in primele sale volume, poetul depaseste traditionalismul samanatorist prin spiritualizarea imaginii si innoirea expresiei.
Sursa de inspiratie
Punctul de plecare al poeziei "In gradina Ghetsemani" se afla in Evanghelia Sfantului Luca. Radacinile poemului de inspiratie religioasa se afla in universul copilariei, cand religia era pravila, enc 17417k102r iclopedie a vietii practice; cartea oamenilor de la tara este Biblia.
Motivul rugaciunii lui Isus in gradina Ghetsemani apare frecvent in arta; V. Voiculescu mentine in structura poemului majoritatea detaliilor din textul biblic pe care le dezvolta intr-o tesatura poetica strabatuta de o mistica devotiune.
Tema
"In gradina Ghetsemani" este o meditatie pe tema conditiei umane, o drama existentiala ce foloseste motive si scene biblice ca alegorii ale nelinistilor omului in aspiratia sa catre Dumnezeu. Poezia in intregul ei este o optiune intre real si ideal, fiind preferat idealul.
Semnificatii
Poetul se opreste asupra rugaciunii din gradina Ghetsemani, moment in care Isus apare inspaimantat de patimile care i-au fost predestinate pentru izbavirea de rele a oamenilor. Intreaga poezie se concentreaza asupra naturii duale a lui Isus: indoielile si nelinistea, teama de moarte sunt ale omului, iar depasirea momentelor de zbucium este de natura divina.
Cele patru strofe ale poeziei il prezinta pe Mantuitor (personaj simbolic, intotdeauna asociat cu tema durerii) in agonie.
In prima strofa poetul compune imaginea lui Isus accentuand zbuciumul omenesc, lupta cu un destin care-l inspaimanta: "Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-una". Prin contrast vizual se pun in opozitie omenescul (rosul sangelui - simbol al vietii umane) si divinul (albul - simbol al puritatii ceresti).
Tendinta generala a poetului este de hiperbolizare, pentru ca astfel sa se sublinieze si mai mult efortul de a ocoli ispita. Ca urmare chinurile Mantuitorului sunt inchipuite la proportii cosmice in primele doua strofe: Isus "lupta cu soarta si nu primea paharul", cazut "se-mpotrivea intr-una", sufletu-i e mistuit de "o sete uriasa", respinge incrancenat, cu falcile inclestate "infama bautura" si intensitatea durerii sale face sa rasune intreaga natura: "Si amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna".
Lupta cu moartea depaseste limitele unei drame omenesti, ea reprezentand alegoric esenta eternului conflict dintre suflet si trup, dintre spirit si materie.
Strofele doi si trei dezvolta tragedia omului inspaimantat de patimile crucificarii, dar si depasirea acestui moment prin intelegerea sensului misiunii divine a lui Isus. "Paharul chinurilor se asociaza in viziunea lui Voiculescu si cu Graalul"; astfel in paharul cu otrava, simbol al patimilor ce trebuie indurate, apar "sterlici de miere" si cupa devine o cale spre vietia vesnica: "Batandu-se cu moartea, uitase de viata".
Ultima strofa completeaza cadrul traditional evanghelic din prima strofa.
Amplificarea tragismul trairilor lui Isus se face prin imaginea maslinilor care "pareaui ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada", simbol al lumii vegetale ce il insotea candva in Ierusalim alaturi de osanalele cu care era primit de multime.
Vantul care framanta lumea anunta martiriul care va schimba destinul omenirii si ultimul vers: "si ulii de seara dau roate dupa prada" e incarcat de sugestii premonitorii.
Particularitati artistice
V. Voiculescu isi foloseste arta pentru a aduce o viziune terifianta asupra suferintei umane.
Versurile poemului au ritm iambic, iar rima este incrucisata. Unitatile prozodice se organizeaza in functie de nuantele lirice. Gravitatea tonului, solemnitatea lui dureroasa introduc ideea de desfasurare adanca si stapanita a sentimentelor.
Proiectarea dramei intr-un timp mitic se reliefeaza prin folosirea verbelor la imperfect, toate fiind predicate ale propozitiilor principale.
Preferinta poetului pentru cuvantul colorat, violent, sau chiar dur, vine din simtul estetic superior al celor care cred ca in poezie cuvantul este un vehicul de taina, un element fundamental al libertatii de a comunica. Astfel, sugerand efortul urias de impotrivire, cuvintele concrete se asociaza cu cele abstracte dand o materialitate deosebita metaforelor poemului: "sudori de sange", "mana neindurata", "apa verzuie" - otrava, "sterlici de miere" - semn al chemarii ademenitoare a vietii.
Concluzii
Esenta atitudinii lirice a lui V. Voiculescu rezulta din credinta in posibilitatea rascumpararii fiintei umane, a salvarii sufletului printr-o imensa suferinta. Din poezie se desprinde indemnul la meditatie asupra tragicei conditii umane "intr-un veac de singuratate" care ameninta cu pierderea identitatii de sine a omului.
In gradina Ghetsemani
Isus lupta cu soarta si nu primea paharul.
Cazut pe branci in iarba, se-mpotrivea intr-una.
Curgeau sudori de sange pe chipu-i alb ca varul
Si amarnica-i strigare starnea in slavi furtuna.
O mana nendurata, tinand grozava cupa,
Se cobora-mbiindu-l si i-o ducea la gura.
Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa.
Dar nu voia s-atinga infama bautura.
In apa ei verzuie jucau sterlici de miere
Si sub veninul groaznic simtea ca e dulceata.
Dar falcile-nclestandu-si, cu ultima putere
Batandu-se cu moartea, uitase de viata!
Deasupra fara tihna, se framantau maslinii,
pareau ca vor sa fuga din loc, sa nu-l mai vada.
Treceau batai de aripi prin vraistea gradinii
Si ulii de seara dau roate dupa prada.
|
