Abuz. dublu rafinat
- Sper ca nu te-ai suparat ca ti-am spus ca esti neglijent si incorigibil. M-am tot saturat si eu sa-ti spun la nesfârsit si sa nu vad nici o schimbare.
- Tu totdeauna ai dreptate, îi zise el întunecat. Poate ai ceva de mâncare, adauga cel obosit.
- Nu crezi ca e timpul sa te mai schimbi si tu? Jumatate din zi mi-o pierd facând curat în urma ta. Ai ajuns la mijlocul vietii si n-ai învatat nimic. Ma întreb daca nu cumva e prea târziu.
El tace. Se trânteste în pat cu hainele de lucru # 19419s189t 1;i închide ochii, poate, poate, scapa de "precipitatiile" dezlantuite ale consoartei. si poate întelege si doamna lui ca e obosit si îi este foame si ca nu vrea sa manânce cu nici un chip supa de cicaleala si friptura cu sos iute de dojana.
- N-am zis eu ca vorbesc cu peretii? Uita-te la el cum sta tolanit cu hainele mizerabile peste cuvertura mea curata si spalata ieri! Chiar vrei sa ma îmbolnavesti?
El tace. Pentru jumatate de ora parca ar vrea sa-si piarda auzul.
- Hai, treci la masa, ca poate asa îmi salvez si eu patul.
Ce alta veste mai buna putea fi pentru stomacul lui care cânta a foame? Dupa ce se stinse o chioraiala ce putea fi auzita din sufragerie, vocea lui groasa se auzi, în sfârsit:
- Nu mi-e foame !
Când vorbim despre abuz ne gândim la prabusirea umana, ca expresie a contestarii libertatii de a trai demn si fericit. Sa intram putin pe poarta "cimitirului de abuzuri" si sa vedem, cu regret, cât de mult s-a specializat omul în a lovi în altul, fara sa-si dea seama ca loveste în sine, fracturând ceea ce da perspectiva vietii: relatia cu sine si cu celalalt. Nu vom aborda acele abuzuri primare, ca violenta fizica sau atacul verbal violent si degradant, ci reactiile si atitudinile discrete si camuflate, dar care au o capacitate distructiva tot asa de mare, sau chiar mai nimicitoare.
Pe de alta parte, dorim sa producem neplacere în a insista si a profesa abuzul de orice fel si, mai ales, cel mascat.
Reactii circumstantiale
Supararea din dialogul de mai sus, exprimata verde în fata, trezeste o suparare dedusa din tacere, raspunsuri laconice si indispozitie de a comunica. Abuzul creat din a te retrage din comunicare, comunica totusi ceva, si anume ca nu esti dispus sa-l accepti pe celalalt si hotarasti sa-l pedepsesti, în loc sa deschizi o confruntare, atacând problema.
Aluziile
la performantele altora, cu trimitere la slabele prestatii pe care le
insinueaza partenerul de viata celuilalt, reprezinta o alta diversiune a abuzului nascut din
comparatie. "Ce
Amintirea unor scene trecute, fie aluziv, fie direct, împovareaza partenerul cu mâhnirea ca nu a fost iertat. "Ai mai facut tu din astea!", "Doar te pricepi la asa ceva!", "Cunosc eu ce marfa am la casa !"... sunt doar câteva din abuzurile care folosesc "pietrele" trecutului.
A plânge pe propriul umar sau autocompatimirea este o alta presiune cu care lovim pe partenerul nostru de viata. "Nu cred ca voi putea vreodata sa te multumesc. Ăsta sunt eu. Altii au bani, servicii mai bune. Eu nu sunt dotat ca ei. Asa mi-a fost mie dat sa fiu la coada." Victimizarea arata ca cel care se autocompatimeste este produsul împrejurarilor sau al intrigilor din jur, pe care nu le poate schimba.
Un mod deghizat de abuz este metalimbajul, sau limbajul "bomba", ascuns în cel obisnuit: "Ce bine ca ai venit acasa, chiar daca mi-ai promis ca vii devreme" - asta însemnând în traducere, ca "nu voi uita usor a nu stiu câta promisiune încalcata". "Sincer sa-ti spun, chiar e nostima poseta pe care mi-ai luat-o de ziua mea", adica, "e pentru babe, nu de mine!"
Nimic nu stânjeneste mai mult ca banalizarea. A dilua importanta cuvintelor si actiunilor partenerului este abuzul prin care te scoti în evidenta fata de celalalt, îl demobilizezi sau îti descoperi saracia de valori de viata: "Degeaba citesti Biblia zilnic ca n-o sa te faci mai bun". "Crezi ca daca mai faci o scoala la vârsta asta ajuta cu ceva?".
Sa descoperim o alta forma subtila de abuz: "Iubitule, nu-i asa ca ma iubesti? Tu nu esti în stare sa ma superi sau sa ma refuzi. Ai tu niste calitati pe care altii nu le au. Vrei sa mergi cu mine la magazin sa-mi cumperi doua perechi de pantofi?" Manipularea este "opera de arta" a celui care stie sa foloseasca metode de dirijare pentru partener, spre a-l aduce acolo unde vrea, chiar împotriva propriei vointe.
Etichetarile sunt abuzuri ce descalifica moral pe partener, prin repetatele embleme care i se tot pun: "Zgârcit ai fost, zgârcit ramâi!", sau "Niciodata n-o sa fii tandru si dragut cu mine. Cu masina ta, da!".
Atitudini si abuzul active
Abuzul de neîncredere se manifesta prin grija excesiva fata de partener, întocmai ca un parinte fata de copilul lui, normându-l la fiecare pas si crezând ca daca nu-l taloneaza îndeaproape nu se va descurca nicicând.
Moralizarea este sufocarea celuilalt cu reprosuri si sfaturi pâna la umilire si lezarea respectului de sine. Dialogul din introducere arata ce capacitate de strivire si ofensare poate avea un tir sustinut de cicaleli.
Ironia si sarcasmul au aceeasi calitate de a lovi în imaginea de sine a partenerului si de a arata dispretul fata de persoana într-un mod care face ravagii în relatie. "Te-ai gasit tocmai tu sa-mi dai mie sfaturi cum sa vorbesc, tu, care de-abia ai terminat opt clase".
Este greu de conceput într-o familie sa nu se auda cuvinte de multumire fata de sot sau sotie, când unul face gesturi amabile sau servicii celuilalt. Lipsa de respect si recunostinta, socotind ca ceea ce i se face bine de catre celalalt e de la sine înteles, dovedeste o precupare excesiva de sine, în care toti sunt datori sa-l serveasca si sa-l onoreze pe nerecunoscator. Sa nu multumesti pentru masa sotiei sau pentru hainele spalate si calcate, sa nu o saluti la plecare si venire este o înapoiere curemuratoare.
Criticismul este forma de abuz care îl exclude pe partener din lumea celor buni de ceva. Innegrirea lui înseamna a scoate în evidenta pe cel "bun de ceva", care merita mai mult decât un partener care face gafe si e restant la atâtea lucruri în familie.
Nu mai putin devastator este abuzul spiritual care este provocat de unul dintre cei doi pentru a-l coplesi de vinovatie pe celalalt, printr-o religie ce subliniaza pedeapsa iminenta a celui gresit. "Sa nu crezi ca scapi de judecata Cerului pentru cuvintele pe care mi le-ai spus ieri!"
Atitudini si abuzul pasiv
Fata de abuzul activ din atitudinile reprobabile, abuzul pasiv este implicit. Exprimarea nefericirii în familie prin expresii ca: "Nu am nici o bucurie. Degeaba am trecut prin cei douazeci si cinci de ani de casnicie. Nu ne-am ales cu nimic. Nici macar cu o casa mai buna," îl face pe partener sa se simta vinovat si responsabil pentru esecul reclamat de celalalt, chiar daca nu i s-a reprosat direct.
Dependenta de parinti a unuia din cuplu creeaza abuzul de neîncredere în partener si în capacitatea lui de a lucra în echipa si de a duce la destinatie treburile familiei.
Cu acelasi efect este responsabilitatea unilaterala când sotul sau sotia îsi asuma raspunderea si consecintele a tot ce se întâmpla în familie, menajându-l pe celalalt din "dragoste".
Martirajul este abuzul codependentei, când unul din cuplul casatorit sustine viciul celuilalt prin asumarea greutatilor familiei si declararea purtarii "crucii", indiferent ce s-ar întâmpla. Uneori chiar îsi inventeaza vinovatia pentru decaderea celuilalt în viciu.
Suspectarea celuilalt prin gelozie este un alt abuz de neîncredere, privându-l pe partener de libertate prin exercitarea asupra lui a unui control sufocant.
Nu este usor sa suporti pe cineva lânga tine care are obsesia perfectului. Desi, pentru unii, are conotatie pozitiva, perfectionismul unuia descalifica pe celalalt prin faptul ca îl solicita sa se situeze la performantele celui "desavârsit".
La antipod, neglijenta îl priveaza pe partener de conditiile de calitate ale relatiei fericite. Când nu spui când vii si când pleci, când uiti lucruri importante ce privesc familia, când nu-ti asezi hainele în ordine si nu îti place igiena si curatenia, atunci "cariile" sunt în mobila casniciei.
Fara a epuiza expozitia de abuzuri, voi încheia cu abuzul de înalta tradare care se cheama indiferenta. Lipsa de interes pentru cum este îmbracat celalalt, ce planuri are si ce gusturi, si independenta ce si-o aroga în a nu se formaliza de ce face celalalt, ucide casnicia. De altfel opusul dragostei nu este ura, ci indiferenta, cel mai de temut abuz.
Daca cineva a ratacit sau mai rataceste pe drumul acesta, este timpul sa se orienteze dupa semnele de circulatie ale vietii morale si sa ia traseul celor mai fericite relatii. Doctorul va consulta inima si va rezuma clar diagnosticul: bate a DRAGOSTE.
|
