Americanizarea Crestinismului in Romania

Americanizarea Crestinismului

în

România

Gene Edwards

Titlul original: Americanization of Christianity by Gene Edwards

Copyright

Publicata în SUA de catre SeedSowers, Christian Books Publishing House

Traducator: Abel Avram

Editor: Legisa Amalia

Tehnoredactarea computerizata si coperta:

ISBN

Drepturile de autor pentru editia în limba româna:

1999 LIFE PUBLISHERS INTERNATIONAL

Springfield, Missouri, SUA, si

Life Publishers - Oradea, România.

Toate drepturile rezervate.

Nu putem preveni aparitia

unei biserici americane universale

sau americanizarea crestinismului

decât daca redescoperim expresia neobisnuita a bisericii

locale si organice.

Nota autorului

Când se citeste o carte în mintea cititorului se naste, ceea ce în literatura se cheama, opinia autorului. Daca nu l-ati auzit pe autor vorbind sau daca nu-l cunoasteti, atunci va trebui ca imaginatia voastra sa va furnizeze aceasta opinie. Adesea, opinia si predispozitia cititorului sunt acelea, care creaza opinia despre care vorbim.

Dati-mi voie va rog sa va ajut sa gasiti opinia acestei carti. Cartea nu este scrisa cu dorinta de a face rau cuiva, ci spre binele tuturor si este sarata cu putin umor si accent texan.

Continut

Partea I-a

Recunoasterea Problemei

Americanizarea crestinatatii

Am vazut-o întâmplându-se de doua ori în viata mea.

Prima data am fost socat si consternat.

Însa nu puteam sa fac nimic.

Aveam doar nouasprezece ani.

O vad întâmplându-se din nou, dar de data aceasta am saizeci de ani.

si pot face ceva.

La fel puteti face si voi de data aceasta!

Americanizarea Europei de Vest

Imediat dupa cel mai dezastruos razboi din istoria omenirii, Europei de Vest i s-a dat crestinismul american. La acea data, continentul european era un morman de darâmaturi, oamenii iesind afara din subsoluri si încaperi subterane.

În timp ce ieseau de sub ruine, europenii s-au uitat si au vazut pe crestinii americani sosind la ei cu vapoarele. Noi veneam ca sa evanghelizam Europa Vestica. Am ramas ca sa o americanizam.

Noi, crestinii americani, am umplut corturi si stadioane uriase... si am predicat evanghelia la milioane de oameni. si au fost mântuiti mii si mii.

Când Vestea acestei minunatii a ajuns în America, au venit si mai multi americani de-ai nostri! si au curs mai multi bani americani. Europa Vestica a facut cunostinta cu evanghelismul american. Mentalitatea crestina americana a maturat Europa de Vest.

Atunci, în acele zile, crestinii europeni ne-au primit. La urma urmei, noi eram tot timpul zâmbitori, foarte curati, fericiti si entuziasti. Noi le-am ridicat scoli biblice si i-am învatat mentalitatea noastra.

Noi am americanizat crestinismul evanghelic al Europei de Vest. De atunci evanghelismul în stil american s-a extins acoperind o mare parte a acestei planete. La fel s-a întâmplat si cu experienta americana a "bisericii". (Sa dau câteva exemple: Korea, Africa, America Latina!)

Se puteau întâmpla lucrurile mai bine decât s-au întâmplat?

Crestinii Europei de Vest aveau trei posibilitati de ales la acea data. (Din nefericire ei erau constienti doar de doua!)

Prima posibilitate

Prima posibilitate pe care Vest-europenii au avut-o era ca ei sa se întoarca la modul lipsit de viata în care facusera lucrurile înainte de razboi. Cei care au ales aceasta varianta si-au semnat propria condamnare la moarte! Astazi bisericile mai traditionaliste ale Europei sunt destul de lipsite de relevanta!

A doua posibilitate

A doua posibilitate a fost ca ei sa imite versiunea americana a crestinismului. Aceasta a fost usor de facut. Noi, americanii, misunam peste tot începând scoli biblice, fondând centre de recreere, borduri de misiune, aducând miscarile noastre denominationale si non-denominationale.

(Nimeni nu stia atunci, dar noi inventam si perfectionam ceea ce mai târziu aveau sa se numeasca organizatiile para-biserica.)

Noi, americanii, aveam bani de dat crestinilor Vest-europeni! O gramada de bani. Tot ce aveati de facut ca sa primiti o parte din acei bani era sa va alaturati uneia din zecile de misiuni, denominatii, organizatii evanghelice sau scoli biblice americane pe care noi vi le-am trimis cu vaporul.

Daca faceati aceasta atunci voi ati intrat în gratia noastra si primeati banii nostri. În schimb noi va americanizam.

Bisericile europene care au ales o abordare americana a credintei crestine au crescut. Sa nu uitati asta. Bisericile acelea americanizate au înflorit. Ele s-au facut mari. Au avut succes.

Repet: bisericile europene americanizate s-au raspândit în întreaga Europa si au avut succes. Bisericile europene traditionale s-au scufundat.

Bisericile europene cele mai bune si mai mari - si cu siguranta cele mai pline de viata - sunt cele în stil american.

Dragi Vest-europeni, noi, americanii, v-am americanizat bisericile voastre. Am facut-o. Sa nu credeti ca n-am facut-o. V-am americanizat.

Am facut acelasi lucru în America Latina si aproape în toata Africa.

Aceasta aduce în discutie subiectul Europei de Est. Singurul motiv din care cauza bisericile Est-europene nu au fost americanizate în acele zile a fost prezenta comunismului.

Dragi crestini europeni, acum Este timpul ca voi sa fiti americanizati!

Suntem pe drum. Nu! Am venit. Am sosit deja!!! Chiar în aceste zile noi lucram din greu ca sa va americanizam pe voi, Est-europeni! Noi va dam versiunea americana a crestinismului si a bisericii.

UNIVERSALISM CONTRA UNICITATE

A mai fost universalism în crestinism si înainte. Romano-catolicii au înfiintat aceast practica si cu o mâna de fier au obligat întreaga crestinatate sa aibe aceeasi expresie a bisericii timp de o mie de ani! Apoi, denominatiunile care s-au nascut au avut "o expresie si numai una."

Modul în care fiecare denominatie a crestinatatii întelege ca trebuie sa fie biserica are câteva trasaturi unice. Indiferent de natiunea sau cultura în care este aceasta miscare ajunge, modul ei nu se schimba. Nici o schimbare. Nici una!

Fiecare organizatie para-bisericeasca are un manual care va învata "cum sa faceti" si ei folosesc acest manual în fiecare natiune si cultura în care ajung. Fara schimbari. Nici una!

Dar acum noi am depasit universul marunt al metodelor unei denoinatiuni. Aceste metode sunt atotprezente doar într-un cerc de influenta limitat. Avem de-a face cu o sfera de influenta mult mai mare: cea a mentalitatii americane ce conduce întreaga crestinatate evanghelica! Singurul tipar cunoscut de catre toti crestinii nascuti din nou este cultura crestina americana, indiferent de locul în care ei traiesc. O biserica americana mondiala, un crestinism american mondial.

Ce zi întunecoasa si îngrozitoare va fi aceea. Sau ziua aceea a si sosit deja?

Ce parere aveti? Aceasta ne aduce pe noi la cea de-a treia posibilitate. Aceasta este alegerea pe care voi, cei din Estul Europei aveti nevoie sa o faceti chiar acum. Este sansa pe care Vest-europenii au scapat-o! Nu li se va întâmpla nimic rau Vest-europenilor daca încearca din nou. Nici celorlaltor triburi, limbi, si natiuni ale acestui pamânt care au acum credinta crestina americanizata. Altfel, va învinge din nou universalismul pe aceasta planeta. Nu avem nevoie de o biserica americana universala, dupa cum nu am avut nevoie nici de o biserica catolica universala. Nu ne putem permite sa avem un al doilea Ev mediu bisericesc.

În urmatorul capitol voi vorbi pe fata crestinilor Est-europeni. (Cei ce traiti în alte parti ale lumii sunteti invitati sa ascultati întrucât aceasta îi afecteaza pe toti.) Ajungem acum la cea de-a treia posibilitate. Este mult mai buna decât prima; si da, este deasemenea mai buna decât a doua posibilitate.

A treia posibilitate

Est-europeni, ascultati cu atentie. Sa nu uitati ca imediat dupa holocaustul celui de-al doilea razboi mondial bisericile Europei de Vest mai aveau înca o a treia posibilitate. De fapt, oricine care citeste aceasta carte are o a treia posibilitate! Bisericile Europei de Vest puteau: (1) sa paraseasca practicile lipsite de viata, vechi de 4oo de ani; (2) sa respinga americanizarea bisericii Vest-europene; (3) sa se arunce în necunoscut si sa ajunga la o expresie a bisericii cu totul noua, unica, locala, indigena si care se potriveste cu cultura în care se manifesta!

Europa de Vest, n-ati facut asa!

Europa de Est, ce vei face?

Chiar acum cei care sunteti nativi Europei de Est sunteti îndreptati în exact aceeasi directie în care a mers Europa de Vest dupa razboi. Dar nu uitati niciodata exista o a treia posibilitate. Numai voi veti face alegerea.

Ma tem ca unii dintre voi vor alege prima varianta. Plini de mânie fata de americanizarea bisericii Est-europene si respingând cea de-a treia varianta, veti alege sa ramâneti asa cum sunteti!!!

TREBUIE SĂ 22222f519w ; VĂ SCHIMBAŢI

Dragi crestini ai Europei de Est, recunoasteti ca bisericile voastre sunt lipsite de viata. Primul pas Este sa recunoasteti si sa admiteti completa lipsa de viata a serviciilor bisericilor voastre.

Felul în care va întâlniti duminica dimineata este plictisitor si foarte neplacut. Recunoaste! Accepta. Acesta Este primul pas. Bisericile voastre nu au nici o atractie pentru cei din propria voastra tara. Ramâneti asa cum sunteti si cei din neamul vostru va vor ignora. Pe veci!

Continuati sa aveti neplacutele voastre servicii de duminica dimineata si veti muri încet si neobservati. Nimanui nu-i va pasa. Unde vor merge credinciosii atunci? Vor merge la biserica americanizata! Acum este o noua era în istoria crestinismului Europei de Est. Te schimbi sau mori. Poporul vostru, cei nascuti în tara voastra se schimba. Voi trebuie sa va schimbati sau veti fi ignorati.

Acest timp nu apartine acelora dintre voi care slujiti sau care frecvenati bisericile traditionale. Felul în care voi va întâlniti si-a pierdut de mult atractia. Voi nu apartineti acestei vremuri. Sunteti anacronici. Pastrati modul vostru de întâlnire si modul în care întelegeti biserica si veti muri!

Prima voastra posibilitate, de fapt, nu este deloc o sansa. Trebuie sa va schimbati!

Aceasta ne aduce la o a doua posibilitate: sa fii americanizat. Priveste împrejur. Se întâmpla în întreaga Europa de Est. A început deja si în viata ta? Probabil! Au intrat banii si metodele americane în viata ta si în viata bisericii tale? În viata prietenilor tai? A orasului tau? A natiunii tale?!

Chiar daca refuzi sa fii americanizat, tot vei fi americanizat. Când organizatiile para-bisericesti americane sunt peste tot în Europa de Est, când voi sunteti înconjurat de ele, când toate celelalte biserici din jur sunt americanizate... oamenii din biserica voastra va vor parasi. Ei vor merge acolo unde lucrurile sunt noi, proaspete si interesante!

Nu uitati, versiunea americana a crestinismului este interesanta. (Aceasta cu toate ca unii dintre noi americanii consideram ca biserica americana ca fiind moarta. Pentru noi este socant faptul ca exportam versiunea americana a crestinismului.)

Tinerilor vostri le place mai mult decât orice sa fie americani. Pentru generatia tânara, a fi american este cel mai atractiv lucru de pe acest pamânt. Generatia tânara va fi americanizata!

Nu subestimati niciodata puterea noastra de americanizare a crestinilor. Am reusit deja sa americanizam biserica protestanta din America Latina, Africa si Asia. Va veti uni cu noi sau nu veti avea parte de anumite avantaje. Sau poate va veti trezi loviti. S-ar putea chiar ca noi americanii sa va atacam daca refuzati sa va alaturati procesului de americanizare a credintei crestine din tara voastra.

Cealalta posibilitate

Aveti o a treia alternativa! Aceasta alternativa consta în: (1) lepadati lucrurile lipsite de viata ale reformatiei, sfârsiti cu practicile voastre, (2) refuzati sa fiti americanizati, (3) la urma prezentati o expresie a eclesiei mai buna decât orice americanii si britanicii au... mai buna decât orice au vazut sau visat vreodata americanii.

si ce-ar putea fi aceasta?

Eclesia, în stilul primului secol.

Întoarceti-va la acea eclesie extraordinara, glorioasa, plina de libertate, de participare si de functionare.

Ea, eclesia, este pentru poporul vostru mai atragatoare decât orice altceva pe pamânt, chiar si decât biserica americanizata.

Dati-mi voie sa introduc câtiva termeni noi: "organic", "nativ tarii voastre", "o expresie a bisericii care este o expresie a culturii voastre", "biserica spontana si indigena".

O expresie organica, indigena si spontana a bisericii! Priviti cu atentie aceste cuvinte. Organic. Eu vorbesc despre o expresie a eclesiei care este nativa natiunii voastre, a românilor. Descoperirea unei expresii a bisericii care sa se potriveasca cu cultura în mijlocul careia aceasta s-a nascut. Descoperita, nu importata.

Acesta este subiectul acestei carti.

si nu doar a acestei carti. Voi aveti acum câteva carti care va pot fi de ajutor daca îndrazniti sa alegeti a treia posibilitate.

Aceste carti va pot ajuta sa nu fiti americanizati! Dar mai mult de atât, ele sunt destinate sa va ajute sa descoperiti voi însiva o expresie indigena a eclesiei din România.

În final, ceea ce avem de facut este sa începem de la început. Urmeaza ca, mai mult sau mai putin, sa ignoram situatia prezenta, sau poate sa ne imaginam ca ea nu exista! Urmeaza sa privim aceasta planeta ca având nevoie de biserici, cu toate ca aceasta lume are o multime de credinciosi, dar fara eclesia.

Apoi, ceea ce va trebui sa apara este o noua specie de lucratori, plantatori de biserici care sa ridice biserici ce sunt unice. Biserici care se potrivesc cu cultura în care se gasesc. Biserici în care credinciosii sa descopere ei însisi cum sa fie ca "biserica" si cum sa fie "viata bisericii". Trebuie sa vedem o noua specie de plantatori de biserici, care planteaza biserici organice, indigene. Barbati care duc lucrurile pâna la capat.

As vrea sa va spun o întâmplare ce a avut loc în Ungaria.

Cum ajungi neglijat

Liderii crestini din întreaga lume s-au întâlnit la Budapesta. Scopul? Sa decida felul în care sa decurga evanghelizarea Estului Europei. Întâlnirea s-a numit "O întâlnire la nivel înalt pentru evanghelizarea lumii".

Au fost prezente doar circa 15o de persoane si acestea pe baza de invitatie.

si eu am fost invitat.

Am ascultat timp de o luna.

Am auzit aceleasi lucruri pe care le-am auzit ca student la seminar în urma cu patruzeci de ani. Nu s-a schimbat nimic. Nimic!

Cea mai vie amintire a acelei conferinte este discutia pe care am purtat-o cu un pastor maghiar. Era baptist, ca mine. Conversatia noastra era energica, si animata, exprimându-ne regretul în legatura cu procesul de americanizare a crestinilor maghiari. Cuvintele cu care eu am încheiat discutia sunt urmatoarele:

"- În curând Ungaria va fi una din cele mai moderne si mai avansate tari din Estul Europei. Ea se va alatura în curând Occodentului. Dar tine minte cuvintele mele! Peste zece ani maghiarii vor fi prosperi si vor deveni una din cele mai materialiste societati din lume rivalizând cu Germania si Japonia. Ce se va întâmpla cu bisericile din Ungaria? Ungaria este centrul reformatiei din Europa de Est. Liderii maghiari sunt mândri de mostenirea pe care le-a lasat-o Reformatia. Atât de mândri încât cei ce slujesc sunt legati trup si suflet de serviciile bisericesti ce au fost inventate în urma cu aproape 5oo de ani! Fii sigur ca cea mai mare parte a bisericilor si a slujitorilor lor, nu se vor schimba. Dar peste zece ani actuala biserica va fi irelevanta pentru o Ungarie lumeasca si materialista. Maghiarii nu vor mai veni în bisericile voastre pentru ca sunteti în urma cu 5oo de ani fata de ceea ce ei au nevoie.

Ungaria va avea nevoie în continuare de Hristos, dar felul în care voi întelegeti biserica este atât de depasit încât oamenii va vor ignora.

Voi aveti doua posibilitati: sa fiti americanizati, ceea ce este cu ceva mai bine decât ceea ce aveti acum. În felul acesta veti fi mai atractivi, dar veti fi o rusine pentru Ungaria.

A doua posibilitate este sa faceti ceva mai bun."

Dragi crestini maghiari, voi puteti face ceva mai bun.

Spun acelasi lucru la toti cei ce nu sunt americani si citesc aceasta carte. "Faceti ceva mai bun. Puteti face ceva mai bun!"

România,

fa ceva nou si revolutionar!

Este o cale mult mai buna decât cea a trecutului. Este o cale mult mai superioara decât cea de a fi americanizati de catre crestinii americani care în prezent va invadeaza tara.

Dar veti avea nevoie de îndrazneala. De multa îndrazneala. si de mult curaj.

Încotro va veti îndrepta? Va sugerez sa faceti ceva atât de radical încât numai cei mai buni crestini va vor urma!

O noua specie de lucratori crestini?

Plantatori de biserici complet devotati unei noi expresii a bisericii? Biserici fara cladiri de întrunire? Biserici în case? Biserici organice? Biserici fara pastori? Biserici care sa descopere ele însele propria expresie culturala. Biserici ridicate si lasate apoi singure... la doar sase luni de la nastere!

Cei slabi de înger sa nu citeasca mai departe.

Cea mai întunecata zi din

istoria misionarilor crestini

Ca american sunt consternat de superficialitatea celor care slujesc ca misionari. Este si mai dureros sa vezi ceea ce se întâmpla în tarile care acum îsi deschid portile. Sunt consternat de lipsa de respect pe care o avem fata de voi, fata de cultura si obiceiurile voastre. (Cei mai multi dintre americani nici nu considera ca ati avea asa ceva!) Dar ceea ce eu nu pot întelege este cum putem face asa ceva. Oare în America nimeni nu studiaza misiologie?

Nimeni nu-si mai aduce aminte de cartile lui Roland Allen? El a cerut o schimbare a modului în care americanii si britanicii practica activitatea misionara si evanghelizarea. O schimbare a conceptiei Occidentului referitoare la plantarea de biserici, precum si a tratamentului care este aplicat lucratorilor si lucrarii din alte parti ale lumii.

Nu l-am ascultat pe Roland Allen. Am continuat sa americanizam crestinismul.

De aceea eu voi aborda problema diferit de Roland Allen si nu ma voi adresa americanilor si britanicilor. Ma adresez voua... non-americanilor. Chiar în aceste momente voi suntetti americanizati. Este sarcina voastra sa respingeti aceasta abordare total nescripturala a lucrarii de evanghelizare si misionare, si îndeosebi a celei de plantare de biserici.

Un nou Ev Mediu întunecat

Daca permiteti americanizarea bisericilor voastre s-ar putea foarte bine sa intram într-o noua era întunecata în care doar biserica americanizata este considerata ca fiind scripturala. Celelalte tipuri de biserici vor fi condamnate, atacate si chiar acuzate ca fiind eretice. Va exista o singura expresie universala a crestinismului... cea americana. Va fi doar o singura mentalitate, cea americana.

Conceptia americana

Ceea ce se întâmpla chiar acum în Estul Europei pune într-o lumina clara completa lipsa de discernamânt a crestinismului de tip american. Priveste de aproape si atent la crestinismul american! Aceasta este ceea ce vreti? Asa doriti sa arate crestinismul de pe întreaga planeta?

Este clar ca aparitia în Estul Europei a crestinilor americani, imediat dupa caderea cortinei de fier, a aratat saracia si goliciunea mentalitatii crestinilor evanghelici americani.

Poti învata foarte multe despre crestinii americani privindu-i la lucru în Europa de Est sau în orice alta tara care îsi deschide portile catre evanghelie.

Istoria si cartile lui Roland Allen ne arata un fapt evident. Noi nu ne schimbam chiar si atunci când ne vedem greselile si ne rusinam de ele! Dati-mi voie sa va împartasesc un secret.

Noi, americanii, în general nu suntem în stare sa ne schimbam metodele.

Deasemenea ar trebui sa stiti ca nu va vom lasa sa scapati de sub controlul nostru.

Noi va vom americaniza.

Americanizându-va, va vom controla.

Daca nu vom putea face aceste doua lucruri atunci nu vom avea prea multe în comun cu voi. S-ar putea chiar sa va atacam. Am facut asa ceva în alte tari.

Cu toate ca noi suntem de condamnat pentru tirania pe care o manifestam fata de voi si pentru lipsa de respect fata de cultura voastra, voi nu sunteti lipsiti de responsabilitate. Este sarcina voastra sa gasiti o cale mai buna decât cea americana. Nu puteti lasa lucrurile asa cum sunt, nu trebuie sa ne lasati sa va americanizam!

Trebuie sa descoperiti o noua expresie a bisericii, o abordare revolutionara a evanghelismului. În tara voastra si pentru ea, voi trebuie sa redescoperiti biserica indigena si organica!!!

Noi, americanii, nu ne-am oprit sa vedem greselile pe care le-am facut în trecut când ne-am îmbarcat cu miile în avioane si am venit în tara voastra cu evanghelia noastra! Erorile sunt teribile. Ei bine, noi tot le facem. Cine dintre noi a protestat cu ceva împotriva exportului metodelor noastre? Cine dintre noi si-a ridicat glasul pentru... cine dintre noi a cerut "O expresie indigena a crestinismului" din Europa de Est?

Numeste un american care s-a ridicat si a spus: "De data aceasta sa procedam ca Pavel! Sa nu mai repetam greselile trecutului! Sa nu mai facem ce am facut în Africa, China, India si America de Sud".

Noi nu ne-am schimbat pentru ca noi nu putem concepe ca gresim.

Din contra, ceea ce facem acum este mai rau decât tot ceea ce am facut în trecut! Aceasta Este cea mai întunecata zi din întreaga istorie a lucrarii misionare americane si britanice!!!

De la evanghelizarea Insulelor Hawaii aceasta este cea mai neagra perioada!!! Da! În Hawaii misionarii au devenit milionari pe spinarea convertitilor lor!

Superficialitatea noastra este deosebita în Europa de Est. Dar cel mai rau este ca noi, americanii, care avem o biserica bolnava la noi acasa, va dam aceeasi biserica bolnava voua!

În tot ceea ce facem, nu încercam deloc sa îmbunatatim cu ceva felul de a lucra. Exista vreo explicatie pentru aceasta atitudine condamnabila? Raspunsul este simplu: asa suntem noi.

Trebuie sa va schimbati. Radical. Noi nu ne vom schimba.

O conferinta misionara desfasurata în Germania

La scurt timp dupa deschiderea Europei de Est am participat la o conferinta a unor lideri americani si britanici care acum sunt la lucru în aceasta regiune a globului.

În timpul discutiilor am încercat sa ma refer asupra atitudinii noastre lipsite de sensibilitate. Am atras atentia asupra comportamentului nostru total neetic, asupra minciunilor sfruntate în legatura cu rezultatele campaniilor de evanghelizare, asupra rezultatelor distorsionate pe care le trimitem înapoi în tara, imoralitatea fragranta cu care strângem fonduri pe baza istoriilor supralicitate si neadevarate. M-am referit deasemenea la atacurile pe care americanii le îndreapta împotriva slujitorilor crestini nativi ce încearca eroic sa se împotriveasca acestui flux de americanism din Estul Europei.

Am adus apoi aminte de ceea ce s-a întâmplat în Nepal, repovestind cum în acea tara crestinii americani au distrus bisericile indigene.

Bineînteles au fost câteva reactii. Câtiva din cei prezenti au negat ca ar fi facut asemenea greseli. "Noi nu facem asa ceva în Europa de Est". Un frate mi-a raspuns: "Gene, de ce nu spui cea mai rea întâmplare?"

Ei bine, în acel moment s-a întâmplat ceva.

Îndata un român a luat cuvântul. "Ceea ce Gene a spus nu este cazul cel mai rau, ci ceea ce se întâmpla... de regula, ceea ce voi, americanii, faceti în întreaga Europa de Est".

În urmatoarele câteva minute acel frate ne-a facut cu ou si cu otet cum rar se întâmpla. Ne-a spus istorii teribile ale activitatii americanilor în Estul Europei. Când el a terminat era o liniste deplina.

Conferinta a contiuat. Nu s-a schimbat nimic.

Dragi Est-europeni, credinta voastra este si va continua sa fie americanizata. Dolarii împreuna cu o multime nenumarata de americani plus înca ceva bani vor americaniza biserica din Europa de Est, din tara voastra, din orasul vostru. Americanizarea Europei de Est este inevitabila.

Cititi capitolul urmator daca ceea ce ati citit pâna acum nu va este de ajuns.

Veti citi istoria a ceea ce noi, americanii, am facut bisericii din Nepal.

Dati-mi voie sa va avertizez ca s-ar putea sa fiti prea tânar ca sa cititi acest capitol.

Scandalul nepalez

Ce s-a întâmplat în Nepal? Iata istoria unei natiuni micute, atât de saraca, de izolata si de înapoiata, fiind aproape la fel de primitiva cum era lumea pe timpul lui Pavel!

Sa nu va gânditi la o tara cu sosele care sa lege orasele între ele. Gasiti doar poteci. Daca iesiti din capitala tarii, Katmandu, procentul analfabetilor Este aproape 1oo%. Foarte multi oameni sunt bolnavi.

Când s-a nascut biserica în Nepal, evanghelia lui Hristos era în afara legii.

Într-o zi un nepalez a fost mântuit în India. El s-a întors înapoi în tara lui ducând cu el si evanghelia. Pretul pe care el si cei ce au crezut l-au platit a fost foarte mare. Povestea lor este fara precedent în istoria crestinismului.

Dupa multa persecutie Nepalul a fost binecuvântat cu o biserica atât de pura, atât de raspândita în toata tara precum a fost biserica din primul secol. Povestea bisericii indigene din Nepal nu are echivalent în istoria crestinismului. Bisericile care s-au format în Nepal au fost atât de bine încorporate tarii ca nimic altceva ce a fost facut în Numele lui Hristos.

Daca biserica "Nou-Testamentala" a existat vreodata în ultimii 17oo de ani, atunci ea a existat în Nepal. Din nefericire pentru ei, ei nu erau buni din punctul de vedere al mentalitatii americane. (Ma tem ca nici Pavel n-ar fi fost bun, la fel!)

Cum a ajuns credinta crestina în Nepal? Nu a venit din Occident deoarece abia dupa treizeci de ani guvernul nepalez a acordat libertate religioasa. Evanghelia a ajuns în Nepal printr-un nepalez. El a dus evanghelia poporului sau, pe vremea când credinta crestina era în afara legii! În Nepal, biserica s-a nascut fara nici o influenta occidentala si cu totul în afara legii.

Ţineti minte, un nepalez a dus evanghelia acolo. Biserica din Nepal a fost în întregime în afara influentei vestului!!! Acest lucru s-a dovedit a fi mai târziu punctul cel mai slab.

Biserica nepaleza, o biserica indigena, organica, nativa, cu propriile ei cai, obiceiuri, cu propria cultura si experienta nu a putut fi oprita de catre persecutia guvernamentala. Dar ceea ce nu a putut face persecutia unui guvern pagân, au facut misionarii americani. Misionarii americani si organizatiile para-bisericesti au distrus o mare parte din biserici. Nu poate fi pe aceasta planeta o biserica pura, ne-occidentala, ne-americana care sa nu fie incriminata.

Ceea ce s-a întâmplat în Nepal, când s-a dat libertatea religioasa, era de asteptat. Ceea ce s-a întâmplat acolo se întâmpla în Albania chiar acum. Asculta, Europa de Est, aceste lucruri s-au întâmplat în multe tari. S-au întâmplat peste tot unde noi, americanii si britanicii am mers cu evanghelia. Voi trebuie sa cunoasteti adevarata fata a misiunilor evanghelismului si organizatiilor religioase americane. Noi avem caile noastre lipsite de etica! (Bineînteles, noi facem toate aceste lucruri în numele aducerii oamenilor la Hristos!)

Ce s-a întâmplat? Înainte ca sa fie acordata libertatea religioasa, în Nepal existau legi aspre împotriva credintei crestine. Nu-i era permis accesul în tara niciunui misionar crestin. Când acEste legi s-au schimbat, organizatiile noastre non-denominationale au mers cu sutele în Nepal! Am mers în Nepal cu aceasi mentalitate si metode cu care chiar acum mergem în România, Albania, Rusia, tarile C.S.I. si toate celelalte tari din Estul Europei.

În toate tarile, cu mici deosebiri, manifEstam aceeasi agresiune, aceeasi lipsa de respect pentru ceea ce nu Este american. În Nepal aceste fapte au fost mai evidente!

Noi am vazut o biserica ca nici o alta biserica pe care o vazusem înainte si am fost îngroziti. Ceea ce vazusem nu era vestic, si ca urmare am considerat ca fiind ceva ciudat si inferior.

Americanii nu pot concepe o evanghelie, o biserica sau un lucrator crestin care nu este în întregime influentat de catre Occident.

Noi nu putem accepta o biserica ca fiind buna, scripturala si adevarata, decât daca este dupa tiparul nostru. Pentru noi, o evanghelie ca cea din Nepal este de la sine rea si nescripturala. si daca ea ar deveni plina de succes, s-ar putea sa ajungem s-o numim secta, cu toate ca stim bine ca nu este asa.

Fiti atenti! Faptul ca eu spun aceste lucruri nu va schimba cu nimic pe americani si nici modul lor gresit de a proceda în lucrari. Noi am putea sa atacam si sa distrugem un lucrator nativ, care se straduieste sa faca propria lui lucrare în tara în care noi ajungem.

În general noi atacam o lucrare nativa care nu a fost influentata de Occident si care nu ni se alatura noua.

Nepalul este doar un caz. este povestea unei lucrari native si a unui plantator de biserici indigen. Este povestea a ceea ce s-a întâmplat cu lucrarea lui când a ajuns în contact cu evanghelismul fulger, cu bordurile de misiune, cu misionari si cu organizatiile religioase americane.

Speranta mea este ca aceasta întâmplare sa te schimbe pe tine. Este putin probabil ca citirea aceste întâmplari sa ne schimbe pe noi americanii. Când este vorba de evanghelizat noi stim sa trecem cu vederea chiar si cele mai rele lucruri pe care le facem.

Biserica organica din Nepal

În momentele în care eu scriu aceste rânduri, biserica din Nepal este sistematic distrusa de catre organizatiile religioase si misionarii americani. Aceasta este valabila mai ales în localitatile care sunt accesibile occidentalilor.

Când au ajuns misionarii occidentali, În Nepal erau circa 3o.ooo de credinciosi. Eclesia de aici era una din cele mai pure si mai deosebite din întreaga istorie moderna. Expresia ei era organica.

Când evanghelismul fulger american a intrat din plin în aceasta tara, aceasta frumoasa odisee care durase treizeci de ani a început sa se încheie. Literalmente, au venit mii de misionari care stateau câte o luna. În capitala s-au instalat cartierele generale a câteva organizatii religioase americane. Evanghelismul american a atins Nepalul. stirea unui rezultat fantastic a înconjurat lumea. Au început sa curga banii.

Când americanii au vazut bisericile indigene, ei au vazut un faliment total!

Ce a facut omul acela în Nepal constituie una din cele mai marete realizari din toata istoria crestinatatii. Dupa parerea mea, cu greu ai putea gasi credinicosi mai buni ca cei din Nepal. Cuvântul lui Dumnezeu era cel care prevala. Nepalul a auzit evanghelia. Dar, mai ales, biserica a fost plantata în toate locurile si convertitii acestor biserici ramâneau în ele. Ramâneau în trupul lui Hristos. Evanghelizarea Nepalului înaintase cu un ritm constant. Ei facusera ceva ce evanghelismul nostru nu facuse niciodata. Pentru ei convertitii contau. Acestia erau inclusi în biserica. Spre deosebire de convertitii organizatiilor religioase, convertitii erau inclusi în eclesia si functionau în aceasta.

Noi, americanii, fiind orbi fata de o eclesie organica si slujind un dumnezeu numit "evanghelizarea lumii într-o singura generatie", pe deasupra fiind saturati de o evnghelie lipsita de conceptul de biserica nu puteam concepe asa ceva. Daca nu am vazut metodele noastre, mentalitatea noastra si evanghelismul nostru, noi am vazut ca totul este falimentar!

Probabil ca lucrul cel mai pretios pe care acei crestini nepalezi l-au avut, si de care noi americanii nu stim nimic, este faptul ca pentru ei evanghelia era inexorabil legata de viata bisericii. Ei nu aveau conceptul occidental potrivit caruia trebuie sa mergi prin orase ca sa predici evanghelia si sa câstigi cât mai multe suflete, iar apoi sa-ti iei zborul catre urmatorul oras, tara, sau continent. La început acest frate a mers din sat în sat, predicând evanghelia, adunându-i pe noii convertiti si stând cu ei pâna experienta eclesiei se nastea. Biserica devenise centrul vietii crestinilor din Nepal, asa cum si trebuie sa fie!

De fapt, asa ar trebui sa fie si în America. Dar acesta este un lucru pe care evanghelicii occidentali nu-l pot pricepe. Pentru noi, "biserica" reprezinta o ora petrecuta într-o cladire duminica dimineata. Crestinii nepalezi erau cu ani lumina înaintea noastra în ceea ce privesc întelegerea, experienta si devotamentul lor pentru biserica. Eclesia era viata lor... pentru ei biserica era un mod de viata!!!

Probabil ca cea mai mare greseala a lor a fost ca au procedat ca Pavel. Biserica era centrul lor. O biserica locala, organica, indigena! Ei si-au pastrat cultura. Un localnic care venea la întâlnirile lor nu se simtea ca si cum a aterizat în Occident.

Pentru nepalezi biserica nu era o cladire cu banci. Absolut deloc! Biserica erau oamenii. si aceasta eclesie nu era plictisitoare. Era stilul lor de viata.

Nu mai este nevoie sa spunem ca întâlnirile erau pline de viata. Fiecare participând.

O poveste minunata. Biserica era un mod de viata, o civilizatie... o comunitate a lui Hristos în mijlocul lumii.

Americanii s-au uitat si n-au vazut ce se întâmpla si n-au bagat în seama. Nu ne interesa. Înainte de toate noi eram interesati în organizatiile noastre! Eclesia nu era în mintea noastra atunci când am ajuns acolo captivati în întregime de propria noastra însarcinare de a evangheliza lumea. În sufletul nostru nu ardea focul pentru eclesia. Noi n-am încercat sa pastram biserica organica care era acolo. Pe nimeni nu l-a interesat. Am venit, ne-am uitat si am furat! Am cumparat crestini.

Nu ne-am oprit sa observam ca decimam acele biserici si ca mutilam expresia nepaleza a trupului lui Hristos.

Noi am facut ceea ce era în mintile noastre. Când am dat de acele biserici, nici macar nu le-am privit ca biserici. Le-am vazut doar ca o sursa de oameni pentru organizatiile noastre. Totala noastra lipsa de respect pentru cultura unui popor întreg este groteasca.

Ceea ce ar fi trebuit sa facem, era sa stam la picioarele acelor nepalezi si în umilinta sa învatam viata bisericii.

Aceasta oportunitate rara a fost ratata. Biserica organica, indigena a fost exterminata în oraselele mai mari ale înca unei tari! Americanizarea crestinitatii a continuat.

Scorul: înca o biserica indigena a fost distrusa. Au fost americanizati crestinii a înca unei natiuni.

Dragilor de americani, nu le-a pasat absolut deloc de calitatea acelor oameni nici de suferinta pe care acestia au rabdat-o pentru Hristos. Tot ce a contat a fost ca ei procedeau altfel. Nu ca misionarii. Nu ca americanii!

Asculta Europa de Est! Voi aveti o sansa. Nepalul n-a avut-o.

Dar povEstea continua cu tragedia ei.

Americanizarea Nepalului

Când citesti aceste rânduri, în Nepal organizatiile religioase interdenominationale angajeaza liderii acestor biserici indigene facându-i membrii lor.

Înainte erau lucratori crestini organici, acum sunt membri organizatiilor americane.

Chiar în aceasta perioada misionarii si membri organizatiilor religioase introduc în Nepal cultura americana, unde pâna acum crestinii erau o expresie organica a trupului lui Hristos. Muzica noastra, bancile aliniate, serviciul nostru bisericesc, stilul nostru de predica si ritualul nostru de duminica dimineata. Pâna acum crestinii nepalezi se întâlneau în case, cântau cântece nepaleze, functionau si participau. Acum ei stau muti în cladirile de tip american.

Dumnezeu sa ne ajute! Noi dam bisericii din Nepal serviciul nostru de duminica dimineata. Cineva care sa stea în fata sa conduca cântarile! Altcineva care sa predice! Ritualul nostru a mai triumfat o data! A disparut participarea din întâlnirile lor!

Dumnezeu sa aibe mila de noi! I-am americanizat pe crestinii nepalezi. Am distrus biserica!!! O biserica laica dispare de pe fata pamântului fiind sufocata de dolarii americani. Este extirpata expresia lui Hristos din Nepal!

Am facut-o din nou!

Roland Allen a atras atentia asupra acestui lucru cu multi ani în urma, când a scris ca noi asa am procedat de la începutul activitatii noastre misionare. Timp de 2oo de ani... noi am fost experti în ceea ce am facut în Nepal!

Am început evanghelizarea lumii în 189o când a fost înfiintata prima organizatie religioasa ce avea drept motto: "Evanghelizarea lumii într-o generatie". Am falimentat sa evanghelizam lumea într-o generatie. Dar remarca, ca suntem pe punctul de a avea un mare succes. Suntem pe punctul de a îndeplini sarcina de americanizare a întregii crestinatati evanghelice din lumea întreaga! Am pornit sa facem ceva ce noi ziceam ca este bun. Acum suntem pe punctul de a face ceva atât de groaznic si de dezastruos încât vor trebui probabil o mie de ani ca sa reparam ce am stricat.

Niciodata nu vom evangheliza lumea daca nu vom avea în vederea biserica indigena organica. Însa am reusit sa americanizam credinta crestina.

Oriunde am mers, n-am încercat sa pastram sau sa formam o expresie culturala a bisericii. În Nepal nu ne-am gândit sa învatam de la unul din cei mai deosebiti lucratori din toata istoria bisericii. Noi nu putem concepe ca un credincios cu pielea mai neagra stie mai multe decât noi toti la un loc. Ce ar putea sa ne învete un nepalez? Acel plantator de biserici, din toate punctele de vedere un urias în istoria bisericii, a fost calcat în picioare, bisericile lui au fost stoarse de bani si chiar si acum lucrarea lui este desconsiderata si criticata.

Fii sigur de un lucru. Misionarii americani si membrii organizatiilor religioase au distrus numele acelui lucrator nepalez. Au cautat sa-i distruga numele atât în ochii nepalezilor, cât si a Occidentului. Ce mascarada. Ce crucificare!

Nu puteam face ceva mai rau!

Astfel exportam serviciile mizerabile de duminica dimineata în alte tari. Eclesia si întâietatea lui Hristos sunt trântite le pamânt. Viata si functionarea trupului dispar. Cultura este trecuta cu vederea. Demnitatea a ceea ce este nativ este desconsiderata. si nici un american nu a zis nimic, sau daca a zis, vocea lui n-a fost auzita.

Consider, ca ceea ce s-a întâmplat în Nepal este unul din cele mai mari scandaluri din istoria misionara, dar ma îndoiesc ca ai auzit vreodata de el sau ca vei mai auzi în viitor. Ar trebui sa fie un scandal mondial. Ce s-a întâmplat acolo ar trebui sa declanseze o revolta. Ar trebui sa ne determine sa ne pocaim, sa ne schimbam metodele, atitudinea si mentalitatea.

În Nepal, noi, americanii, am comis echivalentul cultural al unui genocid... în stil american!

Roland Allen a subliniat ca noi de mult timp facem aceste lucruri lucratorilor crestini nativi. El a spus-o în 1912! Noi nu ne vom schimba metodele noastre teribile. Ce vei face tu care esti nativ? Ce parere ai de o schimbare radicala a acestor metode? De ceva nou?

UNDE ESTE BISERICA?

În timp ce americanizarea Nepalului continua, noua ne este de folos sa realizam ca crestinii occidentali nu înteleg eclesia si ca noi, americanii suntem dedicati doar evanghelismului.

Europa de Est si Rusia sunt si ele victimele acestei mentalitati americane. Singura diferenta este ca efectele acestui proces nu sunt asa de evidente întrucât în Europa de Est biserica de tip occidental exista de circa 1oo de ani ca urmare a activitatii misionare britanice.

Activitate misionara nu a ajuns niciodata în Albania. Este singura exceptie. Doar din 1991 s-a deschis Albania pentru evanghelie. Asa ca putem urmari ce se întâmpla. Urmareste si vei vedea ca se va întâmpla din nou!

Albania, tu urmezi. Te vom americaniza. Ceea ce vom face în Albania va depasi ceea ce am facut în Nepal pentru ca Albania este mult mai accesibila.

Cuvintele lui Roland Allen au fost repudiate de cam toate bordurile de misiune si societatile evanghelice din lume. Timp de aproape 1oo de ani nimeni nu a dat atentie celor spuse de el. Cartile lui Allen, el însusi un misionar britanic, au fost uitate si nu mai sunt tiparite. Glasul care s-a ridicat împotriva activitatii misionare imperialiste s-a stins nebagat în seama.

GLASUL VOSTRU

Au trecut aproape 1oo de ani. Un glas trebuie sa se ridice din nou. Dar de data aceasta fie ca el sa nu se ridice din partea unui misionar britanic. De data aceasta el trebuie sa se ridice din inimile si piepturile a mii de credinciosi de pe întreaga suprafata a pamântului. Trebuie sa se ridice din Europa. Din România, din Nepal, din Asia de Sud-Est, din America Latina si din Africa. Trebuie sa se ridice din voi, victimele!

Strigatul de protest nu va fi strigat niciodata de noi. Trebuie sa se auda de la voi!

Însa fii sigur ca noi tot vom continua sa va colonizam si sa va americanizam.

Urmeaza Albania!

Noi, americanii, studiem Scriptura si oameni salvati de iad. Da, noi putem citi întregul Nou Testament si sa nu vedem niciunde centralitatea bisericii lui Isus Hristos. În Biblia noastra nu gasesti asa ceva! Nici nu gasim o biserica a carei expresie este nativa si culturala. Ceea ce noi, americanii vedem cânt citim Noul Testament este crestinismul american.

Tot ceea ce vedem în Noul Testament este un crestinism american. Asa ca exportam acest crestinism cu un zel de care numai noi suntem în stare!

Dar, de fapt, ce facem cu cei câtiva convertiti care îi avem în urma evanghelizarilor noastre superficiale? Îi occidentalizam!

Sunteti satisfacuti cu aceasta?

Dupa parerea mea, nu avem nici cea mai mica nevoie sa trimitem vorbitori de limba engleza care sa învete pe altii cum sa fie eclesia. Cu toate acestea, tocmai asta facem în timp ce maturam Rusia si Europa de Est.

Urmeaza Albania!

În felul acesta câtiva Est-europeni, care ne urmaresc si vad în noi niste turisti care umbla pe aici si pe acolo, se gândesc daca cumva este ceva minte în capetele noastre!

Acum am de gând sa-ti dezvalui unul din cele mai uimitoare secrete pe care le-ai auzit vreodata. Daca nu poti crede ce îti voi spune, întreaba-l pe un misionar american daca este adevarat sau nu!

Ironia

Aveam nouasprezece ani când am auzit prima data acest secret. Un misionar mi l-a împartasit pe când eram student la un seminar din Europa. De atunci l-am mai auzit de sute de ori.

Atunci când misionarii si membrii organizatiilor religioase americane vin ca un suvoi în Estul Europei, înrolând noi pastori si lucratori cu ajutorul dolarilor fara numar, îndoctrinându-i apoi cu metodele noastre, cu stilul nostru si dându-le mentalitatea noastra... undeva adânc în launtrul nostru noi nu suntem mândri de credinta crestina din America! Nici de bisericile noastre. Multi misionari când vin în tara voastra sunt rusinati de bisericile americane. Da, noi avem credinta crestina americana! si noi nu putem deloc sa ne laudam cu crestinismul pe care îl lasam în tara noastra când venim la voi. Atunci de ce îl exportam voua?

Multi misionari americani merg în misiune pentru ca ei considera ca crestinismul a falimentat totul în America. Misionarii si membri organizatiilor religioase au renuntat sa mai faca ceva în America. În ochii lor, în America, biserica este falimentara. De aceea vin ei la voi, sperând ca acolo vor face o treaba mai buna. Ei încearca sa faca în tara voastra ceea ce nu s-a putut face aici.

Întreaba-i.

Aceasta este ironia. Va dam un crestinism falimentar. Va dam voua, în tara voastra, ceva ce aici este falimentar.

Daca vei întreba pe un lucrator american de ce face aceste lucruri, s-ar putea sa primesti urmatorul raspuns: "Crestinismul american nu este eficient în America din cauza americanilor. Noi suntem prea bogati. Dar, va fi eficient în România si Albania pentru ca voi sunteti saraci".

Ei bine, crestinismul american si biserica lui sunt de compatimit. Metodele si ritualul lui, evanghelia si viziunea lui superficiala, biserica lui de suprafata nu vor fi mai eficiente într-o tara saraca, dupa cum nu sunt eficiente într-una bogata.

Dragi compatrioti, daca acesta este singurul motiv pentru care mergeti peste mari si tari, si daca tot ce aveti de oferit este crestinismul american îmbunatatit cu câteva inovatii preferate, atunci... va rog, veniti acasa. Cât timp stati acolo sunteti o amenintare.

Opriti-va pentru un moment si gânditi-va ce faceti. Gasiti un lucrator crestin local si, cu banii americani, îl aduceti în organizatia voastra. Faceti din el o copie leita a slujbei, lucrarii si a organizatiei. O copie a voastra si a Americii. Indiferent ca este în Est sau în Vest, ca Este din jungla sau de la oras, ca este barbar sau student la universitate, voi folositi acelasi manual scris în America plin de metodele si modul de gândire american. Nu conteaza unde mergeti. Voi folositi acelasi manual în fiecare neam, trib, cultura si limba. Observati ca lucrarea voastra Este americana? Indiferent de diferenta de cultura în care ajungeti, voi folositi acelasi manual din care ati fost învatati. (Primul pas ar fi sa aruncati acel manual. Al doilea pas ar fi sa veniti acasa si sa încercati o abordare cu totul noua, radicala a vietii bisericii si a evanghelismului aici în America... în propria tara.)

Voi sunteti determinati sa folositi popularitatea culturii americane ca mijloc principal în evanghelizare... chiar daca aceasta înseamna distrugerea unei culturi, sau mai rau, atragerea convertitilor vostri într-o biserica de tip american, un stil pe care voi îl considerati lipsit de viata.

Voi nu va abateti de la manualul vostru cu nimic, indiferent de conceptele si cultura unei tari. Formula este precisa. stiti exact ce va iesi. si apoi scrieti acasa cu litere uriase ce lucruri mari ati facut.

Într-un mod similar organizatiilor religioase, misionarii americani fac niste copii la indigo a bisericii americane. si totusi, si unii si altii stiu ca stilul de biserica american este plictisitor si lipsit de viata. Lipsit de relevanta pentru realitatea din jur. Domnule, nu ai fost chemat de Dumnezeu sa raspândesti cultura americana!! si tocmai aceasta faci. Douazeci si patru de ore pe zi.

Voi siluiti culturile care sunt pe întregul glob pamântesc, distrugând orice speranta pentru experimentarea organica a eclesiei.

Voi distrugeti ultima farâma de speranta pentru o expresie adevarata si pura a vietii bisericii pe acest pamânt!

În curând, tot ce este crestin va arata la fel pe întreaga planeta. Asta au facut catolicii în Evul Mediu. O singura expresie universala a bisericii, indiferent de rasa, cultura, trib sau regiune. Orice abatere este tratata ca erezie. Pedeapsa pentru ca esti diferit este persecutia! Ei bine, domnule, tu aduci un nou ev mediu întunecat!

În scurt timp eclesia va deveni o aroma, o culoare, o nota, o dimensiune. Crestinii de pe întreaga planeta vor arata unul ca celalalt, facând aceleasi lucruri. Atât de predictibil. Atât de limitat. Atââât... de plictisitor. Atât de american.

Aproape ca a disparut pe de pamânt sansa unei expresii a lui Hristos în varietatea si diversitatea ei.

Mireasa lui Hristos este nebagata în seama, uitata si nestiuta. Prin mintea noastra nu a trecut niciodata ideea lucratorului indigen, a bisericii indigene si a expresiei organice a vietii bisericii. În orice locsor de pe aceasta planeta veti fi primii sositi cu crestinismul american înainte ca viata de biserica indigena sa apara. sansa ca o expresie organica a bisericii sa supravietuiasca în prezenta voastra Este nula!!!

Sunteti pe punctul de a crea o noua versiune a bisericii romano-catolice. Cu cinci sute de ani în urma, aceasta a fost expresia universala a crestinatatii. De data aceasta va fi însa un crestinism mondial, universal american. Va fi atât de atotprezent si de neiertator, precum a fost biserica catolica în cea mai rea perioada a ei.

Peste o mie de ani istoricii vor scrie despre o biserica universala americana, o biserica protestanta mondiala complet americana în expresia ei. Se va scrie oare ca aceasta biserica a persecutat pe toti aceia care au încercat sa aibe o expresie organica a bisericii? La fel cum biserica catolica a persecutat odata tot ce era diferit de ea? Ceea ce s-a întâmplat în Nepal, ceea ce se întâmpla acum în Estul Europei si în Albania este o evidenta reala ca o astfel de vreme se apropie.

Viata bisericii completamente organica este pe cale de disparitie pe aceasta planeta.

Va rog, pentru Hristos, opriti-va. Schimbati-va, schimbati-va radical sau veniti acasa.

Daca credeti ca crestinismul american nu este în regula, nu-l mai exportati, veniti acasa si creati o expresie organica americana a bisericii.

si voi, cei care sunteti invadati, occidentalizati, colonizati si americanizati... voi stiti ce aveti de facut! si daca nu credeti aceasta, va invit sa faceti cunostinta cu niste oameni care au facut lucrari cu mult mai bune decât cele facute de americani.

Nu sunt americani, daca nu te superi.

Exista altii care au facut

ceva mai bun ca americanii?

În ultimii 1oo de ani, cele mai importante evenimente din istoria crestina nu au avut loc în occident. America nu a avut nimic de-a face cu cele mai marete manifestari ale credintei crestine din secolul nostru.

Cele mai impresionante lucrari ale lui Dumnezeu în ultima suta de ani sunt rodul activitatii a trei oameni care nu au pielea alba si care s-au desfasurat în tari cu populatie de alta culoare decât cea alba! Trei oameni v-au lasat voua non-americanilor, o marturie ca se poate face ceva mai bun. Toti cei trei lucratori sunt din Orientul Îndepartat: Bakht Singh în India, Prem Pradham în Nepal si Watchman Nee în China. Toti au ridicat biserici si aceste biserici au avut o rata de pastrare a convertitilor atât de mare încât nici o misiune occidentala si nici o organizatie religioasa nu a egalat-o vreodata.

În toate cazurile lucrarea si biserica au fost atât de centrate în Hristos încât noi occidentalii nici nu putem pricepe. Toate cele trei lucrari sunt unice si deosebite ca forta. Toate au avut o rata de pastrare a convertitilor foarte mare, dar cea a lucrarii lui Prem Pradham a fost de-a dreptul fenomenala. (Cea a lui Bakht Singh a urmat-o de aproape.) Toate cele trei lucrari si-au pastrat roadele.

Lucrarea din India a fost indigena. Cea din Nepal a fost atât de indigena cât si organica. Fiind indigena în expresia ei si unica pentru cultura nepaleza, ea s-a integrat poporului nepalez.

Dar iata ce am facut noi, americanii. Daca lucrarile lui Pradham si Singh ar fi fost în America si daca ei ar fi fost anglofoni, influenta lor ar fi fost uriasa. Daca ei ar fi fost americani, ei ar fi influentat lumea întreaga. Mii, chiar zeci de mii de oameni ar fi stat la picioarele lor. Dar ei n-au fost americani. N-au fost albi. si lucrarea lor era prea putin occidentala. Asa ca nici un american nu a folosit prilejul ca sa învete de la ei.

Asta nu e tot.

Multi dintre misionarii occidentali (americani si britanici) i-au urât pe ei, pe colucratorii care au muncit alaturi de ei si bisericile lor. Ceilalti i-au dispretuit sau i-au tratat ca si cum n-ar fi existat. Acesti oameni au fost deseori atacati si vorbiti de rau ca niste raufacatori. Unii au facut tot ce le-a stat în putere ca sa-i distruga pe ei si lucrarea lor.

De ce?

Pentru ca lucrarea lor era indigena si nativa.

Asa ceva ne îngrozeste! De ce?

Nu stiu! Probabil pentru ca acesti oameni faceau cel mai mare pacat: nu depindeau de banii americani. Absolut deloc. Aceasta nu numai ca i-a îngrozit pe misionarii americani, dar i-a terorizat. Daca nu esti dependent de banii lor înseamna ca nu poti fi controlat de ei. Nici convertitii tai nu pot fi controlati. Iar daca lucrarea ta este organica, atunci ea va fi atractiva si crestinii din bisericile americanizate vor veni în bisericile tale pentru ca în ele ei se vor putea integra. Asta ne sperie pe noi! Aceasta este o amenintare pentru noi. De ce? Pentru ca ne loveste la baza, afectându-ne financiar si numeric. Nimeni din America nu este laudat daca tu urmezi un lucrator nativ. Când aceasta se întâmpla noi pierdem bani.

În al doilea rând, cei ce sunt nativi observa daca o biserica care se naste este potrivita pentru ei! Ei vor parasi bisericile americanizate si vor merge "acasa". Aceasta s-a întâmplat în China si în India. Multi oameni au parasit bisericile americanizate. Misionarii erau foarte mâniosi din cauza aceasta. Ar fi trebuit sa fie invers. Ca misionari, ar fi trebuit sa fie scopul nostru sa-i vedem pe crestini parasind ceea ce este neorganic mergând la ceea ce este organic. Noi nu trebuie sa ne aprindem daca ei fac asa.

Oricine poate vedea diferenta clara între cele doua expresii diametral opuse ale credintei crestine. Localnicii s-au bucurat; misionarii au atacat!

Da, o experienta locala a trupului lui Hristos îi îngrozeste pe misionarii americani si britanici mentalitatea lor imperialista. si pe organizatiile religioase. Noi suntem amenintati de o lucrare nativa care este în întregime în afara influentei noastre. Daca lucrarea are succes noi suntem si mai umiliti! Iar daca este si minunata devenim turbati!

Cele doua lucrari, cu fonduri putine si întruniri pline de oameni saraci, erau în masura sa umbreasca tot ce a facut Occidentul în cele doua tari! Sau în America!

Acele lucrari nu aveau nimic din mentalitatea vestica cu strane si amvoane, cu scoli biblice si pastori.

Revin însa la problema rusinii. Pe noi nu ne-a interesat sa învatam de la acesti oameni. Ne putem da seama astfel de mentalitatea americana: nimeni nu a venit sa învete de la cei doi barbati!!!

Ţine cont ca în America si în toata lumea anglofona sunt zeci de mii de tineri care învata în seminarii si în scoli biblice. În fiecare saptamâna crestinii se duc cu gramada la seminarii, conferinte, încercând sa afle tot mai mult despre Hristos. Ei vin din toata lumea anglofona pentru a sta la picioarele câtorva pastori cu succes. Însa cele mai bune lucrari crestine facute pe aceasta planeta în ultima suta de ani au trecut neobservate.

Te îndoiesti de asta? Încearca sa gasesti ceva despre lucrarile acEstor oameni în orice carte de istoria activitatii misionare! Încearca sa afli istoria lor. Nee, va avea doua propozitii. Pradham, poate o propozitie, sau niciuna. Pentru Occident Singh nici nu exista!

Dar asta nu e tot.

Sute de mii de occidentali au stat la picioarele slujitorilor americani, dar niciunul nu a mers în India sa stea la picioarele lui Bakht Singh. (Unii l-au vizitat pentru câteva zile! Cu siguranta nimeni nu a stat trei ani de zile!)

Nici macar un occidental nu a stat vreodata la picioarele lui Prem Pradham. Niciunul. si s-ar putea ca el sa fie cea mai proeminenta figura a istoriri bisericii din ultima mie de ani.

De ce au fost trecuti cu vederea? Pentru ca ei nu erau occidentali, pentru ca pielea nu le era alba, stilul lor era diferit, cultura straina, bisericile organice... cu alte cuvinte complet diferiti de expresia occidentala. În plus, cine vrea sa stea alaturi de niste oameni pe care misionarii i-au defaimat asa de tare!

Noi suntem americani! Ei erau indieni, noi americani. Ei erau nepalezi, noi, americani.

Dragul meu, asculta-ma!

Pe noi, americanii nu ne intereseaza crestinismul indigen.

Pe noi, americanii, nu ne intereseaza o biserica diferita, unica, care se autofinanteaza, autonoma, si indigena în tara voastra. Noi stim doar un lucru, sa va dam crestinismul si biserica americana. Alta posibilitate nu aveti! Vom sta împotriva voastra cu toata puterea, banii si influenta pe care o avem daca încercati sa aveti un crestinism nativ, organic.

Nici un profesor de misiologie n-a sugerat vreodata tinerilor, care studiaza în America ca sa devina lucratori crestini, sa mearga si sa viziteze India si Nepalul. Nici un bord de misiune sau vreo organizatie religioasa nu au mers vreodata sa studieze modul de lucru al acestor oameni si sa învete din viata lor!

Multi dintre noi i-au atacat cu înversunare.

De ce?

Pentru ca suntem orbi. si occidentali! Cei mai multi dintre noi suntem orbi sa vedem eclesia, viata bisericii, o comunitate de credinciosi! Nici nu putem concepe ca acestea sa fie indigene. Noi n-am auzit niciodata de termenul organic. Nu stim ce înseamna. Americanii nu stiu nimic de viata bisericii. Noi cunoastem doar "biserica", asa cum ne-a fost ea data de reformatie... o întâlnire de o ora pe saptamâna care are loc duminica dimineata. Asta-i tot.

Mai rau este ca noi nu putem vedea complexul nostru de superioritate. Nici macar nu ne dam seama ca îl avem. Pentru noi, el este ca aerul pe care-l repiram. si niciodata nu ne vom schimba.

Deasemenea, noi cunoastem putin despre cruce.

Dar cel mai rau lucru este, ca noi niciodata nu am participat la o întâlnire a unui trup organic de credinciosi. Nici în tara voastra, nici în a noastra. În întreaga noastra istorie, noi nu am vazut vreodata o biserica americana, care sa se potriveasca cu cultura noastra, sa fie indigena si organica. Probabil ne întrebam cam cum ar arata.

Întelegi ce spun? De când este America, noi nu am vazut o expresie americana organica a vietii bisericii!!!

Probabil ca mai greu gasesti în America o biserica indigena organica decât oriunde pe pamânt.

Avem nevoie de ceea ce si voi aveti nevoie. si voua si noua ne lipsesc aceleasi lucruri.

Sunt convins ca cei mai multi crestini americani nu s-ar deplasa 1oo de kilometri ca sa vada o eclesie organica. si daca totusi sunt interesati, se duc doar la o întâlnire. Foarte probabil ca vor spune ca nu-i mare lucru ce au vazut! Sau cel putin nu va fi prea important pentru ei, pentru evanghelizare, pentru activitatea misionara sau pentru nevoia disperata de a avea o reala viata a bisericii.

Acum ai înteles o frântura din mentalitatea imperialista americano-britanica care urmareste colonizarea credintei crestine. Aceasta este realitatea dura a lipsei de respect si a dispretului inconstient pentru cultura altor popoare, pentru ceea ce este indigen si pentru ceea ce este o lucrare a voastra, în tara voastra.

Noi nu avem o biserica organica, dupa cum nici voi nu aveti. Noi avem nevoie de ea, la fel si voi. Suntem la fel. Poate exista o biserica nativa, organica si indigena în tara voastra? Cine va îndrazni sa o înceapa? Cum se ajunge la asa ceva?

Pot exista biserici indigene în locuri

Imagineaza-ti o tara fara crestini. Asta înseamna o tara fara lucratori nativi si fara biserici. În acest loc este cel mai greu cu putinta sa se nasca ceva organic. Iata care este problema: Un strain trebuie sa înceapa lucrarea!

Este obligatoriu ca acest strain sa dea o versiune straina a bisericii... asa cum fac tot timpul americanii? Este cu putinta ca el sa nu duca propria lui experienta a bisericii în tara aceea? Este posibil ca oamenii aceia sa descopere o experienta organica, indigena a bisericii, chiar daca singurul crestin pe care îl cunosc este de pe partea cealalta a planetei si vine dintr-o cultura comple diferita de a lor?

Acestea sunt întrebari cruciale. Este de conceput ca convertitii, înca prunci, sa desopere ei însisi o expresie a bisericii care le este proprie? Daca raspunsul este adevarat, atunci el este valabil si pentru voi!

Dar cum îsi va tine deoparte propria cultura un lucrator crestin? Se poate ridica o biserica care sa fie nativa? Organica! Sa nu fie straina! Nici americana!

Haide sa vorbim de Albania. Este laboratorul final. Albania este un obiect de studiu perfect.

De ce este Albania cel mai bun caz?

Pentru ca Albania este unica în istoria omenirii. N-a mai fost asa ceva si nici nu va mai fi.

A merge într-un oras din Albania ca sa predici evanghelia este ca si cum ai merge în primul secol într-un oras unde nu s-a mai auzit de numele lui Isus Hristos. Dar mai mult! Pe unde a mers Pavel exista o anumita experienta religioasa. Dar nu si în Albania.

Pentru prima data în toata istoria omenirii o tara nu a avut religie, deloc!

Omenirea n-a mai cunoscut asa ceva. Albania este unica.

Totusi misionarii americani au avut tupeul sa mearga acolo si sa le dea acelor oameni niste întruniri ale bisericii mizerabile. Suntem plini de zel sa le dam albanezilor tocmai ceea ce aici în America sufoca bisericile.

Mergem în Albania pentru a fi siguri ca albanezii stau în banci si se uita la amvon, ca ne da noua colecta, ca sunt învatati sa cânte si ca nu zic nimic când noi predicam. Suntem determinati sa vedem toata lumea de pe pamânt participând la felul nostru de întâlnire plictisitor si mizerabil!

Americanilor le lipseste priceperea cum sa predice evanghelia astfel încât, în alte tari, sa fie o experienta indigena a bisericii. si noi aratam un fel de întâlnire la fel de rau ca porcaria catolica.

Poate fi gasit organicul?

Noi nu stim nimic despre modul cum s-az ridicat bisericile în primul secol. Dar daca noi nu stim cum, înseamna oare ca nu se poate? Daca pe noi nu nu intereseaza, înseamna oare ca nu este important? Daca americanii nu pot sa o faca, înseamna ca este imposibil de facut?

Deci, se poate face asa ceva în România? În Turcia? În satele din China interioara? Sau întotdeauna trebuie sa le dam convertitilor un fel strain de biserica?

În cei saizeci de ani de când sunt pe acest pamânt, am calatorit în multe parti ale globului. Însa nu am vazut un lucrator occidental care sa arate vreun interes în gasirea unui nou mod de întâlnire... sau un alt mod de a ridica o biserica care sa respecte cultura celorlalti sau o eclesie care sa-i integreze pe localnici! Eu cel putin nu am vazut un american sau un britanic care sa-si dea viata pentru asa ceva.

Noi ne gândim doar la câstigarea de suflete. Sau la orice altceva. Nu la viata bisericii. Nu ne gândim niciodata la viata bisericii locala, nativa.

Este vreun misionar care s-a gândit vreodata serios ca ceea ce el face este de fapt impunerea unor oameni din alte culturi a modului de întâlnire de tip protestant reformat? Sau nenorocindu-i cu un ritual american de duminica dimineata? Daca a fost vreunul, eu n-am auzit sa fi facut ceva semnificativ ca sa opreasca asa ceva!!!

N-am auzit niciodata de discutii asupra acestui atentat la conceptele sociale ale altor popoare, aceasta insulta la cultura altor natiuni.

Este posibila o biserica organica într-o tara care tocmai se deschide?

Sa mai intentionez ca nu avem încredere în convertitii locali? Nu ne trece prin cap sa ne întoarcem acasa dupa ce am predicat evanghelia si eclesia a fost experimentata. Cei mai multi din banii nostri ar trebui sa mearga la lucratorii nativi, nu la cei americani. Se poate începe în doua feluri.

(Cam toti banii strânsi în America ajung la misionarii americani. si toti misionarii acestia sunt determinati sa colonizeze credinta din tarile în care merg. La localnici ajunge doar o fractiune din banii nostri, si acestia sunt bine controlati.)

Cum poate avea Albania o biserica indigena? O biserica albaneza în esenta ei? În Albania nu sunt lucratori indigeni. Urmeaza ca Albania sa fie americanizata doar pentru ca nu sunt lucratori albanezi?

Nu! Exista o posibilitate. Iat-o.

Exista o posibilitate ca biserica

sa fie organica chiar daca toti

lucratorii sunt straini.

Tot ce avem de facut este sa lepadam

metodele de pâna acum

si sa procedam ca Pavel.

Pavel era evreu, provenind dintr-o cultura de elita.

(Evreii au avut parte de o aroganta asemanatoare cu cea pe care americanii si britanicii o manifesta astazi fata de alte popoare.)

Cum a reusit Pavel sa nu influenteze formarea bisericilor dintre neamuri cu propria lor cultura?

Din fericire, el s-a nascut si a crescut într-o tara pagâna, asa ca stia câte ceva despre o societate pagâna. S-ar fi putut ca Pavel, fara sa-si dea seama, sa iudaizeze bisericile dintre neamuri. Dar n-a facut-o. A avut un mod de a ridica bisericile fara ca asa ceva sa se întâmple, cu toate ca era un strain. Pavel s-a luptat pentru ceva organic.

A pus temelia bisericii. Apoi, pe când ei erau înca în starea de copilasi... a plecat. S-a nascut o expresie nativa, organica a bisericii!!! Expresia apartinea neamurilor.

Da, este posibil.

Pavel a reusit!!!

Deci, se va putea întâmpla la fel si în tara ta!

Dar, si mai mult! Pavel a facut mai mult. El si-a concentrat tot efortul ca sa formeze lucratori nativi. Lucratori ne-evrei, daca nu te superi.

Noi suntem în întregime preocupati ca sa formam lucratori americani ca sa mearga în alte tari. E o nebunie. si nimeni nu-si pune problema, de ce se face asa. Nici nu se schimba ceva. Nici nu se va schimba.

Voi, localnicii, trebuie sa ridicati lucratori care sunt nativi. si trebuie sa o faceti fara sa fiti deloc influentati de metodele noastre, de mentalitatea noastra.

stii ca peste nouazeci si noua la suta din dolarii americani cheltuiti pentru pregatirea de lucratori sunt destinati americanilor? Lucratori americani care sa mearga în tara voastra si sa ne asigure ca noi, nu voi, suntem liderii! În tara voastra veti avea traditiile noastre bisericesti reformate, nu întrunirile voastre organice.

Daca Pavel ar folosi acesti bani, el ar cheltui fiecare cent pentru formarea de lucratori localnici.

Ar trebui ca telul vostru sa fie întotdeauna cel al lui Pavel. Biserici indigene, organice, locale... ridicate de lucratori locali. Dar noi, strainii? Noi trebuie sa renuntam la metodele noastre occidentale. Trebuie sa procedam ca Pavel. Sa plecam, cât se poate de repede!

Fii atent, ca Pavel nu a pregatit camarazi evrei care sa lucreze în bisericile neamurilor. În zilele noastre el ar fi pregatit albanezi, nepalezi, români, etc. Dar el n-a format nici macar un singur plantator de biserici iudeu sau galilean sau evreu.

Toti lucratorii formati de el erau fosti pagâni: Aristarh, Secund, Tihic, Trofim, Gaiu, Tit, Epafras. Timotei, pe jumatate evreu, s-a nascut într-o tara pagâna si toata experienta lui crestina o avusese într-o biserica dintre neamuri. Acestia au fost oamenii pe care i-a pregatit Pavel ca sa ridice biserici.

Fie ca cei ca el sa se înmulteasca. Fie ca numarul lor sa creasca.

Daca noi, americanii, nu putem sa urmam acest exemplu, (1) sa lasam bisericile sa descopere viata organica, (2) daca nu-i parasim cât mai repede cu putinta si daca (3) nu ridicam apoi lucratori locali (fara scoli biblice pentru ca ele sunt tipic americane)... atunci ar trebui sa mergem acasa!

Eu sunt american. Sunt total împotriva activitatii misionare americane de orice fel ar fi ea. Eu cred într-o biserica nativa, cu propria expresie, condusa de nativi si îngrijita de catre plantatori de biserici locali. Sunt îngrozit de ceea ce fac misionarii si organizatiile religioase americane si britanice în alte tari. si o fac cu înversunare din 179o, de la William Carey încoace!

Ce anume au facut? Au britanizat credinta crestina, pe toata suprafata pamântului. Astazi, însa, din ce în ce mai multi sunt americanii care fac aceste lucruri. Dar tot o britanizare este, pentru ca britanicii ne-au britanizat pe noi, americanii, în urma cu 3oo de ani! (Repet: americanii n-au avut niciodata în tara lor o biserica nativa, indigena, organica care sa se integreze culturii americane. Noi nu avem o expresie nativa a bisericii, asa cum nici Albania... sau voi, românii nu aveti!)

În ciuda a tot ce am aratat, eu n-as ezita sa ridic o eclesie în orice tara. De ce? Pentru ca în prima zi, îaninate de toate, le voi spune acelor dragi credinciosi locali ce impresie am eu depsre americanizarea credintei crestine.

În al doilea rând, le voi spune din prima zi, ca în curând... voi pleca si îi voi parasi. Foarte curând!

În al treilea rând, în timp ce sunt cu ei, îi voi pune sa se manifEste în felul lor unic, cu obiceiurile, cultura si conceptele lor. Voi face tot ce-mi sta în putinta ca sa-i fac sa fie mândri de obiceiurile si felul lor, de excentritatile si exprimarea lor unica, îi voi încuraja sa se exprime în felul lor nativ.

În al patrulea rând, li-l voi prezenta pe Hristos. Doar Hristos, nimic altceva.

În al cincilea rând, le voi da o multime de ajutor practic în vederea atingerii unei relatii organice.

Apoi, îi voi parasi! si trupul acela de credinciosi va descoperi singur viata bisericii!

Ei se vor întâlni în case. (Ei nu vor avea lideri. Nu la început.) Nu vor avea pastor. Nici la început, nici mai târziu!!! Ei vor depinde unul de celalalt si vor descoperi propriul fel de întâlnire. Eu unde voi fi atunci? Plecat!

În final, voi face tot ce-mi sta în putere sa ridic lucratori nativi, îndeosebi plantatori de biserici nativi! si daca prind pe vreunul din credinicosi ca Este americanizat sau "trans-cultural", o sa-l pun la colt sa asculte discurile lui Elvis Presley pâna se pocaieste!

Nu este greu de facut asa ceva. Asa a facut Pavel. Drag coleg occidental, te implor, procedeaza ca Pavel, sau nu fa nimic!

Acum câteva zile eram cu un misionar american în Albania. El mi-a marturisit ca el crede ca în zece ani de zile Albania va fi una din cele mai crestine tari duin lume. El avea o viziune ca Albania va avea mai multi convertiti decât oricare alta tara.

N-am îndraznit sa-i spun ce gândeam. Îndraznesc sa va spun voua.

Sper sa nu aiba dreptate. De ce? Ei bine, daca fiecare albanez care are vârsta de saptesprezece ani devine un crestin, atunci cladirile de întrunire ale bisericilor vor fi goale. Asculta-ma. Americani, auziti ce spun. Asculta, crestinule.

Crestinii nu vor merge prea mult la biserica duminica dimineata. Vor înceta sa mai mearga la biserica. Sau, poate, din cauza simtamântului de vinovatie pe care li-l insuflati, vor îndura sa mai mearga la serviciile mizerabile de tip american... dar numai din vina. Dar, chiar si asa, pâna la urma tot se vor satura.

În zece ani, întâlnirile, pe care voi îi învatati sa le aiba, vor fi la fel de mizerabile ca ale noastre. Sunt atât de oribile ca nenorocesc pe oricine. Atâta timp cât noi exportam tipul nostru de biserica protestanta cu bancile si amvoanele ei, în care toata lumea se uita la amvon, cu cladiri de biserici si cu pastori, noi ne vom pierde convertitii. În serviciile în care laicii trebuie sa taca... nu este nici o oportunitate ca fiecare sa împartaseasca. Poate sa se converteasca toata omenirea, daca voi pastrati modelul actual, oamenii nu vor participa la serviciile voastre de tip american!!!

Sa revenim la India. Probabil ca n-ati auzit niciodata de Bakht Singh. Ei bine, el si co-lucratorii lui au câstigat zeci de mii de oameni la Hristos. Poti sa-i gasesti pe acesti convertiti? Da! În 6oo de adunari înfloritoare, încântatoare, extraordinare, pe tot cuprinsul Indiei de Est. Bisericile lor si-au pastrat convertitii. De ce? Pentru ca adunarile acelea se integrau poporului indian. Acesta este motivul. si mai este unul. Daca toti misionarii si organizatiile religioase se aduna si dau tot ce au mai bun, cu toata pompa - lumini, aparate de fotografiat, teatru si fum - si toate acestea într-o biserica din India, nu va fi atât de minunat, de placut si plin de veselie cum este într-o întrunire a unei adunari de-a lui Bakht Singh.

Voi, americanilor, care câstigati atât de multe suflete în Albania, nu va veti tine pentru multa vreme convertitii! Convertiti toata planeta si tot nu va veti pastra convertitii, si asta din cauza întrunirilor voastre plicticoase. În plus, voi nici nu stiti ce înseamna biserica! Niciodata n-ati stiut. Lipsa voastra de interes arata ca niciodata nu veti sti.

Indiferent de amploarea evanghelismului, de numarul de convertiti, de cât de mare este trezirea sau vina pe care o insuflati cu siguranta, ceea ce voi exportati de 15o de ani încoace nu va reusi sa pastreze convertitii în biserica. Biserica inorganica, moarta si ne-indigena pe care voi o exportati nu-si va pastra niciodata convertitii.

De ce sunt înca acolo convertitii lui Bakht Singh? Pentru ca el a facut totul prin Hristos. Pentru ca a avut în vedere biserica. Pentru ca biserica este indigena. Pentru ca el era un plantator de biserici dupa modelul celor din primul secol.

Dar lucrarea din Nepal a fost superioara celei din India, întrucât a fost pur nepaleza. Spre deosebire de India, la acea vreme, în Nepal, nu se manifesta nici o influenta a crestinismului occidental.

V-as cere sa mergeti cu totii acolo sa vedeti bisericile acelea, sa vedeti locurile unde este una din cele mai mari "rate de pastrare a convertitilor". Sa mergeti acolo si sa descoperiti cu adevarat ce înseamna organic si indigen. As invita pe orice membru al unei organizatii religioase si orice lider crestin occidental sa mearga sa stea la picioarele acelor oameni. Dar nu se va putea întâmpla asa ceva.

Pentru ca voi, americanii, ati distrus aproape în întregime lucrarea de acolo. În aceste momente biserica organica din Nepal este atacata, lucratorii si bisericile nepaleze fiind americanizate. Drag american, ce parere ai de aceasta? Drag Est-european, ce parere ai de aceasta?

Dispare cea mai buna sansa din ultimii o mie de ani, de a vedea si învata ce înseamna organicul! L-am distrus! Asta s-a întâmplat în Nepal. Cea mai buna sansa sa ne schimbam metodele este acum Albania. Dar, acolo ce facem? Siluim cultura si demnitatea unei natii. Asta se întâmpla în Albania.

Lepadam cea mai buna sansa din istoria crestinismului.

Ne vom schimba vreodata?

În capitolul urmator vom vedea pe scurt cum se prezinta bisericile americane.

1O

America, te vei schimba vreodata?

Mi s-a spus nu de mult, ca un crestin chinez a iesit pe ascuns din tara si a vizitat câteva biserici americane. Când s-a întors înapoi în China a fost întrebat care este cea mai puternica impresie pe care o are în urma calatoriei efectuate. Raspunsul lui a fost: "Sunt uimit câte pot sa faca americanii fara ajutorul lui Dumnezeu!"

Exista o organizatie în America care nu face altceva decât sa tina evidenta activitatii crestine din America. Un prieten de-al meu i-a luat un interviu sefului acestei organizatii. Iata o cifra pe care el a mentionat-o:

În ultimii sapte ani bisericile americane au cheltuit 25o.ooo.ooo.ooo dolari (adica 25o miliarde de dolari). Asta înseamna un sfert de triliard de dolari. Dar, în toti acesti ani, biserica nu a crescut!!! S-au cheltuit atâtia bani si nu s-a înaintat deloc!

Noi marsaluim, dar pe loc. Un sfert de triliard de dolari doar ca sa nu dam înapoi. În America crestinismul nu înainteaza. Punctul nostru de plecare este gresit, iar crestinismul pe care noi îl exportam distruge sufletul si spiritul oamenilor.

Domnilor, punctul vostru de plecare este gresit. Ideile si practicile voastre, indiferent cât de biblice sunt, nu sunt biblice. Sunt traditii. Nu au efect. Ele nu sunt ca sa fie folosite si nu vor avea nici un efect. Ne vom schimba? Probabil ca nu. Vom inova. Atâta tot.

Pâna nu întelegem ce înseamna o comunitate de credinciosi vom fi ca omul din povestea chinezeasca care a stat toata ziua într-o camera umflând baloane, ca apoi sa le dezumfle.

Viata de biserica, organica si indigena, asteapta sa fie experimentata.

Fii sigur, ca într-o zi, viata indigena, organica a bisericii va reapare. Ne vom vedea depasiti de o noua specie de crestini si de lucratori. În istoria eclesiei va fi o noua zi, cu care va veni sfârsitul metodelor misionare actuale.

Chiar acum, când eu scriu aceste rânduri, mii de crestini parasesc bisericile din America. Unde se duc? Se întorc în case, în camerele de zi. Miscarea "biserica în case" ne arata ce va fi viitorul.

În vederea evanghelizarii acestei lumi noi nu vom putea forma destui lucratori si niciodata nu vom putea strânge suficienti bani ca sa ridicam cladirile pe care noi le numim "biserici".

Într-o zi va învinge camera de zi, biserica laica, biserica organica. Atât în America cât si peste tot în lume. Actualele traditii ne vor ajuta la aceasta! Ele ne vor face sa parasim actualele cladiri!!!

Dumnezeu sa grabeasca ziua aceea.

Am ajuns la sfârsitul partii întâi si la începutul celei de-a doua.

A doua parte a cartii este sa va ajute pe voi, care nu sunteti americani, sa ne întelegeti pe noi! Noi misunam peste tot pamântul si s-ar parea ca suntem pe punctul de a îngramadi pe toti crestinii, pentru o mie de ani, într-o versiune americana a Împaratiei lui Dumnezeu.

Învata modul nostru de gândire. Întelege-ne naivitatea, superficialitatea, modul cum ne folosim banii, puterea si influenta noastra. Suntem ca o forta periculoasa în calea vietii bisericii si a experimentarii crestinismului în viitor. Pericol pentru voi si pentru cultura voastra.

Printre rascumparati, în curând, nu va fi decât credinta americanizata. Sau cel putin asa se pare. Dar voi, care nu sunteti americani, puteti opri acest mars mondial. Sta în puterea voastra sa-l opriti!

Ce urmeaza sunt câteva frânturi despre noi. si când terminam, adu-ti aminte: (1) bisericile noastre sunt moarte; (2) ajutorul dat de americani nu va fi de folos pentru nevoile voastre; (3) exista o posibilitate mai buna. Lepadati-o pe prima. Nu va atingeti de a doua.

Gasiti o cale mai buna.

VOI

PUTEŢI AVEA MAI MULT DECÂT

VĂ OFERIM NOI VOUĂ

Partea a II-a

Cautând o solutie

"Revelatia" americana

a bisericii

Pastorul se da jos din masina pe care o parcase în parcarea bisericii, priveste la cladirile uriase ale bisericii si vede culoarele pentru popice, un teren de baschet, o tabara de vara, o cladire pentru orele scolii duminicale, o cresa de copii cu program de cinci zile pe saptamâna, birourile administrative cu zece functionari, etc.

Este un punct geografic unde oamenii vin... o data pe saptamâna. De fapt, pastorul pretinde ca acest lucru numit biserica, reprezinta doar un petec de pamânt si doua ore pe saptamâna .

Da, mai sunt câtiva care se urca în masinile lor si vin miercurea seara la aceasta cladire. Un numar si mai mic de oameni slujesc într-o duzina de comitete. Dar, pentru cei mai multi americani, "biserica" înseamna duminica dimineata la ora 11.

În general vorbind, conceptul american referitor la biserica nu este mai mult de atât. "Biserica" este un loc geografic. Te urci în masina, conduci pâna acolo, stai o ora si pleci. Biserica, de multe ori, este doar un ansamblu de cladiri care nu se misca. Biserica are o adresa, o parcare de masini si un numar de telefon la care raspunde secretarul bisericii. Dupa acest concept, biserica este atât de lipsita de importanta încât ocupa doar o ora pe saptamâna din viata unui crestin. Nu-i nici o mirare ca cineva a inventat organizatiile parabisericesti! În primul secol, biserica, viata crestina, 365 de zile pe an cu 24 de ore pe zi, erau unul si acelasi lucru.

Pentru noi, (americanii), biserica este duminica de la 1o dimineata la 12 la amiaza. Cea care nu poate fi biruita de portile locuintei mortilor se rezuma la un petec de pamânt, o parcare de masini si o ora sau doua pe saptamâna în care toata lumea tace din gura, cu exceptia unuia! Dragi ne-occidentali, aceasta ora de duminica este probabil cea mai plictisitoare ora pe care a cunoscut-o omenirea.

Astazi, biserica este literalmente ancorata într-un petec de pamânt, prinsa în beton si caramida. Tu trebuie sa mergi la ea, nu vine ea la tine.

Biserica este atât de lipsita de importanta încât altceva ocupa celelalte sase zile ale saptamânii. si nimeni nu a bagat de seama si nici nu i-a pasat.

Sa pasim în una din cele mai mari inventii americane: organizatiile parabisericesti.

Aceste organizatii au program de douazeci si patru de ore pe zi si sase zile pe saptamâna. Sunt extraordinare. si toti participa. Chiar daca au cladiri, tot pot veni la tine.

Organizatiile parabisericesti, fara a fi stânjenite de ceva atât de plicitisitor cum este "serviciul bisericesc de duminica dimineata", sunt mobile, au teatre, spectacole, concerte, orchestre, video-cluburi, studiouri de înregistrare, clase de pregatire dinamice, cântareti ce-ti fura inima cu cântecele lor, banchet cu prezentatori ce-ti transforma lacrimile în cascade, vapoare, avioane, formatii muzicale, magicieni, grupuri de pantomima, concerte rock, companii muzicale, edituri si programe mondiale de radio si televiziune. În plus, o armata de tineri care economisesc bani un an de zile pentru ca vara sa se împrastie în mare numar prin toata lumea. Aceste organizatii au ocupat celelalte 167 de ore ale saptamânii pe care biserica nu le-a pretins timp de 17oo de ani.

În aceste zile, oganizatiile parabisericesti domina scena vietii crestine. Ele au viziuni ce capteaza imaginatia oricui. Provoaca tot ce are omul mai bun. Au întâlniri de rugaciune ce rivalizeaza cu cele din camera de sus, sateliti ce înconjoara lumea, calatorii în zone placute si îndepartate, cum ar fi Micronezia sau în regiuni vaste cu iceberguri, cum este Groenlanda. Au reviste, rugaciuni prin posta si o camera mare cât un hangar de avion unde se scriu cereri pentru primirea de ajutoare financiare.

Astazi, sunt o multime de astfel de organizatii, care se adreseaza aproape oricarei categorii imaginabile de oameni, de la militari la manechinele de moda.

Sunt organizatii flexibile, fiind întotdeauna primele într-o tara care se deschide, intrând acolo cu sunete si trâmbite. Sunt elastice, dinamice si foarte mobile. Intrarea lor este trâmbitata peste tot - dar mai ales donatorilor - cu un fler ce ar face ca Madison Avenue sa se faca neagra de invidie.

Ele fac multe lucruri; fac orice! Oriunde! Pentru fiecare! Doar un singur lucru nu au. Ele nu sunt biserica! Aceste organizatii ne arata noua ceva, ne dau o frântura de întelegere despre ce ar putea si ar trebui sa fie biserica, ca dinamism, mobilitate, adaptibilitate si deschidere fata de toti. Aceste organizatii sunt o imagine deformata a ceea ce eclesia ar fi putut fi, daca reformatorii ar fi reformat cu ceva mai mult decât au facut-o.

Partea nevazuta a acestor organizatii? O uzura si o epuizare a membrilor, de te sperii. O rata record "de pastrere a convertitilor" ce se gaseste undeva între zero si zero virgula ceva. si un cost general ce ar face politica Washington D. C.-ului sa semene cu sufletul conservativului...

Adauga la acestea: parabisericile nu au aproape nici o pricepere în ceea ce priveste biserica.

Dar, la urma urmei, credinta crestina ar fi foarte plictisitoare fara ele. Sunt extraordinare. Cu totul nescripturale, un substituit slab pentru adevarata viata a bisericii, dar cel mai bun lucru care functioneaza.

O alta fata a lor: niciodata sa nu stai în calea lor. Biserica traditionala este pasnica în raport cu furia pe care o poate revarsa o astfel de organizatie asupra a oricarui crestin ce i-ar sta în cale. Ele pot persecuta din plin.

Ceea ce noi, americanii avem sa va oferim voua, sunt acestea doua: biserica moarta traditionala si organizatiile parabisericesti suprasolicitate. Misionarii va aduc unul sau doua feluri de plictisitoare de întâlniri numite "biserica". Parabisericile sunt extraordinare. Ele sunt americane ca stil.

Astazi, biserica si parabiserica lucreaza împreuna acoperind cele 168 de ore ale saptamânii. Daca s-ar combina cele doua, vor fi ele atât de minunate ca o biserica organica? Pot ele, împreuna, sa înlocuiasca trupul biologic al lui Hristos?

În culisele unei organizatii

parabisericesti

Draga non-american, ti se va cere sa te alaturi unei organizatii parabisericesti! Ei bine, nefiind american, ai dreptul sa cunosti câte ceva despre conceptul "para" biserica. Capitolul acesta cu aceasta se ocupa.

Îmi dai voie sa te invit înlauntrul acestui tip de organizatie? Ai tot dreptul sa cunosti aceasta inventie americana. Nu uita, ea este 1oo % americana. Noi am inventat-o!

În loc sa învatam despre o organizatie parabisericeasca, mai bine sa ne imaginam ca tu tocmai ai fondat una! Asta te va ajuta sa întelegi de ce va invadeaza americanii tarile ce fac ei.

Daca esti socat citind acest capitol. Iata o surpriza pentru tine: orice lucrator crestin din America bine informat stie ce scrie în acest capitol.

Capitolul te duce în culisele unei organizatii parabisericesti. Adu-ti aminte, consideram ca tu esti pe punctul de a fonda o astfel de organizatie!

Pentru a porni o astfel de organizatie tu, ca fondator, trebuie sa ai la început o viziune. Una simpla, dar plina de putere! Cea mai buna viziune a americanilor este "evanghelizarea lumii în aceasta generatie". Acest motto ne-a însotit timp de 1oo de ani. Chiar prima organizatie parabisericeasca a folosit acest motto demult în 189o! (Adica cu trei generatii în urma.)

Nu conteaza ca viziunea pe care o ai nu este scripturala. Nu conteaza ca este o viziune si o miscare fara biserica.

Aceasta viziune made-in-America va continua sa ne ofere o lume plina de oameni salvati... care au doar o polita de asigurare ce-i scapa de iad, nimic altceva. Milioane de mântuiti dar nici o relatie reala cu Hristos sau/si cu biserica.

Nu conteaza ca, atunci când lansezi aceasta organizatie, tu ca convertitii tai vor prezenta putin interes fata de bisericile traditionale sau ca vor fi doar o perioada scurta de timp activi în aceste biserici moarte.

Nu conteaza ca cele spuse mai sus vor face ca convertitii tai sa nu mai poata fi în masura sa aibe o relatie minunata cu eclesia.

Organizatia ta stie ca bisericile traditionale nu vor fi prea atragatoare pentru convertitii tai; în acelasi timp tu vei avea nevoie de sprijinul acestor biserici. De aceea, pentru totdeauna organizatia ta va fi pe muchie de cutit. Pe de o parte, tu stii ca actualele biserici arhaice sunt reci, moarte, lipsite de viata, sterile, iar serviciile lor o ceremonie funebra. Pe de alta parte, tocmai aceste biserici sunt una din sursele importante de bani. si tu ai nevoie de o multime de bani pentru organizatia ta.

Aceasta înseamna ca trebuie sa ignori faptul ca cea mai mare parte a convertitilor tai nu vor deveni niciodata membri ai acestor biserici si, în acelasi timp sa obtii un suport de la aceste biserici.

Cum te vei împaca cu tine însuti cunoscând toate acestea? Doar ignorând realitatea!!!

Concentreaza-te asupra sarcinii de mântuire a sufletelor. Uita restul, niciodata nu da fata cu faptul ca noii convertiti nu vor avea viata trupului dupa ce sunt adusi la Hristos de catre organizatia ta.

Organizatia ta va avea un mare numar de convertiti. Cu toate acestea, niciodata sa nu iei în considerare cifrele care îti spun câti din acestia au ramas în organizatie.

Peste zece ani nimeni de pe pamânt nu va sti unde îti sunt convertitii. (Cu exceptia câtorva care ti se alatura. Ţine cont ca tu trebuie sa subliniezi, sa arati si sa faci publicitate ca ai ceva rezultate. Fa în asa fel sa para ca sunt foarte multi. În felul acesta, eviti faptul ca masele de oameni pe care le-ai condus la Hristos au disparut. Ignora faptul ca din 5.ooo de convertiti, doar unul se alatura organizatiei tale... nimeni nestiind unde sunt ceilalti.)

Unde sunt milioanele de convertiti disparuti? Nu stie nimeni. Nu încerca sa afli!

Ignora realitatea înca o data.

Noua ta organizatie parabisericeasca are nevoie de o multime de barbati si femei care sa slujeasca. Cei mai potriviti sunt tinerii între douazeci si douazeci si opt de ani. Sunt buni si cei pâna la treizeci de ani.

Deasemenea, ai nevoie de o multime de tineri care sa participe la conferintele tale si sa mearga în turnee evanghelice. Întotdeauna tineri idealisti entuziasti ce pot fi impresionati. Cei mai potriviti sunt cei între saptesprezece si douazcei si patru de ani. Nu uita ca acesti tineri sunt motorul organizatiilor parabisericesti. Fara ei nu ai nimic. Ignora faptul ca pui în functiune un motor puternic ca are la baza entuziasmul tineresc trecator. Tineri fara un orizont clar, cautând un sens al vietii crestine. Tineri, care sunt foarte usor de condus. Ei sunt în perioada cea mai aventuroasa a vietii lor, asa ca ofera-le aventuri.

Aici începe viziunea sa-si joace rolul. Viziunea va aduce în organizatie atât personal cât si tineri. O viziune plus personal plus tineri. (Nu fa niciodata greseala sa pornesti o asemenea organizatie cu oameni care sunt toti pEste treizeci de ani!!!)

Dupa ce ai viziunea, personalul si tinerii, mai trebuie adaugat un ingredient: înzestrarea cu putere. Arata personalului si tinerilor recruti cum sa primeasca puterea lui Dumnezeu. Apoi, cu aceasta putere, ei vor merge sa evanghelizeze lumea, "într-o generatie". Spune-le ca aceasta putere va fi cu ei cât traiesc.

(Niciodata nu încerca sa vezi ce-i cu acesti tineri când au patruzeci de ani. Sunt sanse ca nici sa nu mai fie crestini! Întreaba-i, si probabil îti vor spune ca au uitat tot ce au auzit despre înzEstrarea cu putere de sus si abia îsi mai aduc aminte despre activitatea misionara din timpul vacantelor.)

Apoi, urmeaza pregatirea personalului si a tinerilor. Mai întâi personalul. Apoi, acestia vor pregati pe tineri. Perioada de pregatire nu trebuie sa dureze prea mult.

Aici va fi de folos mentalitatea evanghelica care peste tot în Noul Testament vede crestinismul zilelor noastre (cu toate ca nu-i asa). Nu vei avea nici o problema sa le arati oamenilor un Nou Testament si o viziune fara biserica. Vei fi în masura sa le arati ca în Noul Testament se spune despre evanghelizarea lumii într-o generatie si chiar despre... organizatia ta!

Dar tinerii, asa dragi cum sunt, adesea sunt incorigibili, sau cel putin nu prea disciplinati. Asa ca va mai trebui sa le dai vreo trei lucruri.

Unul din ele este conceptul despre autoritate si ascultare. Un altul este o structura organizatorica foarte solida cu un sistem de transmitere al comenzii bine definit. În final, va fi de folos sa împrastii putina teama si vinovatie printre toate regulile pe care le-ai instituit.

Dupa ce pregatirea s-a încheiat, urmeaza ceea ce noi vom numi marea aventura. Sau aducerea unor Biblii undeva într-un loc izolat si îndepartat.

Ce vei face daca nu se poate face asa ceva?

O expozitie mondiala! Cupa mondiala de fotbal. Sau planificarea unei întâlniri sustinute într-un stadion urias unde sa vina 1oo.ooo de tineri. Alege Las Vegas sau Washington D.C.

Întotdeauna este ceva care poate deveni "Marea Aventura".

Când scriu aceasta carte, Rusia, si Europa de Est sunt aventuri fantastice ce pot face sa vibreze inima oricarui tânar. Dar Siberia? Ce zici despre Expozitia Mondiala de anul viitor de la Budapesta?

Ca sa poti lansa aceasta mare aventura vei avea nevoie de bani, de o multime de bani. Aceste aventuri cer bani.

De fapt, nemarturisit al "Marii aventuri" este sa strângi bani cu care sa-ti poti tine organizatia în viata.

Iata care îti sunt sursele de bani. Tinerii care vin la conferinte de pregatire si care vor merge în aceasta aventura. Bisericile. Daca este posibil, fa ca personalul sa participe la serviciile de duminica dimineata ale bisericilor care doneaza bani organizatiei tale. Deasemenea, încurajeaza-ti convertitii adusi la Hristos de catre personalul din organizatie, sa participe la serviciile acelorasi biserici. Ce vei face daca convertitilor le place sa mearga la alte biserici din zona care nu dau bani organizatiei tale? Ai grija ca personalul sa-i îndemne sa nu mearga la acele biserici. Oricine îti atrage personalul si convertitii facându-i sa paraseasca organizatia este un dusman!

A treia sursa importanta de bani o reprezinta laicii bogati.

Cum îi vei atrage pe cei bogati sa îti ajute organizatia? O modalitate fructuoasa este sa organizezi banchete unde personalul si convertitii tai sa depuna marturie. Manualul de pregatire folosit la scolarizarea personalului are un capitol special care arata cum trebuie organizate aceste banchete. (Vezi Manualul Personalului, capitolul "Banchete".)

Se poate face mult mai mult ca sa atragi pe laicii bogati în organizatie. Instruieste-ti personalul sa poarte relatii personale avantajoase cu acesti oameni. Instruieste-i cum sa o faca. Bineînteles, ceea ce vei avea va fi personal care tot timpul vorbesc în termeni foarte pomposi despre viziunea pe care o au, despre "marea aventura" care urmeaza.

Toata viata lor ei vor trai cu o masca pe fetele lor. Dar nu-i nici o problema, pentru ca întotdeauna vei avea un personal surâzator în cautare de noi surse de bani, recrutând tot mai multi laici plini de succes care sa fie "consilieri".

Întotdeauna, personalul trebuie sa faca tam-tam în jurul organizatiei. Ei trebuie sa spuna istorii ale unui trecut maret, unele succese recente, dar si marile evenimente ce urmeaza! Învata-i sa faca asa si vei vedea continuu laici care se înscriu în organizatie ca "sprijinitori".

Laicilor trebuie sa li se dea acelasi mesaj ca tinerilor. Ei, deasemenea, vor putea gasi un sens pentru viata lor prin faptul ca sprijina pe acesti tineri. Fa-le viata interesanta. Fa-i sa simta ca au valoare înaintea lui Dumnezeu daca sprijina organizatia ta.

Nu conteaza pagubele produse în vietile acestor crestini. Nu conteaza ca în felul acesta vei avea un personal format din oameni care sunt atât necinstiti cu ei însisi cât si prefacuti cu altii. Neaga faptul ca cea mai mare parte a membrilor personalului îsi vor da curând demisia pentru ca nu se mai pot împaca cu starea în care sunt.

si nu te gândi prea mult la faptul ca cei mai multi necredinciosi vad aceasta ipocrizie.

Da, toate acestea distrug pe personal. Le submineaza caracterul. De fapt, este vorba de trairea unei vieti necinstite înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor.

Nu lua seama la faptul ca într-o perioada cuprinsa de cinci si sapte ani se schimba tot personalul si laicii din organizatie. Cei mai multi din cei ce au lucrat dispar. La fel se întâmpla si cu laicii care ti-au sprijinit organizatia. Tot timpul vei avea nevoie de noi oameni în personal si de noi laici. Lucrurile acestea se vor repeta tot timpul. Nu te opri niciodata sa le iei în considerare sau sa întelegi cauzele lor. (Nevoia de a face organizatia sa fie populara si apreciata, precum si prefacatoria de care este nevoie pentru a se obtine asa ceva sunt cauzele de mai sus!) Înca o data ignora realitatea. si anul viitor, începe din nou cu si mai multi tineri, cu un nou personal si cu o noua lista de laici.

Acest sablon nu se schimba si nu se va schimba niciodata. Nu analiza niciodata. Nu întreba de ce? si mai ales, nu cauta sa afli ce s-a ales de cei care au fost cu tine timp de cinci ani si nici cât de distruse sunt sufletele lor.

Daca te îndoiesti de ceea ce-ti spun întreaba pe oricine dintr-o organizatie parabisericeasca, care este de vârsta medie a unui angajat cu norma întreaga. Este în jur de douazeci si opt de ani. Peste cinci ani media va fi douazeci si opt. si tot asa. Întreaba câti consilieri laici are organizatia si când au intrat în ea. Vei afla acelasi raspuns. Uzarea acestor oameni este înspaimântatoare.

Acum, în legatura cu marea aventura.

Banii îi primesti datorita Marii Aventuri. Trebuie sa prindem aceasta sansa care apare o data în viata!

Sa luam în considerare ca aventura este Jocurile Olimpice. Sau o mare expozitie. Trebuie sa arati tuturor fantastica oportunitate a acEstui eveniment si necesitatea de a merge acolo. Aduna o armata de tineri, pregateste-i si trimite-i. Cea mai mare parte a banilor pe care acesti tineri voluntari îi vor da se vor cheltui pe biletele de calatorie, mâncare si altele. Dar, o parte din ei vor trebui folositi pentru cheltuielile generale. La urma urmei "Cartierul General" al organizatiei a cheltuit o gramada de bani pentru a face posibila aceasta "aventura deosebita". De fapt, acest eveniment a costat o avere.

Asa ca, în timp ce tinerii sunt pregatiti cere-le sa mai dea niste bani. Ai grija sa fie niste probleme. Aceste probleme îi vor face pe acesti tineri entuziasti sa caute posibilitati noi de astrânge bani. Tinerii aflati în perioada de pregatire întotdeauna sunt o sursa buna de bani.

Deasemenea, cere bani si de la laicii de pe lânga organizatie.

Jocurile olimpice vor dura doua saptamâni, dar le va preceda un an întreg de pregatiri. Totul este minunat. Viziunea începe sa prinda contur. Se strâng bani timp de un an de zile pentru... doua saptamâni! În cele doua saptamâni organizatia ta va cheltui milioane de dolari. Rezultatul va fi un mic profit care sa acopere cheltuielile conducerii. Costurile administrative au fost astronomice.

Dupa ce marea aventura s-a încheiat fa cunoscute rezultatele peste tot. (Ignora numarul convertitilor care se mentin.)

În tot acest timp, cauta o alta posibilitate care sa devina marea aventura. Aceste proiecte sunt cele ce fac organizatia ta sa supravietuiasca. Fara ele, cu timpul organizatia ta va muri.

si dupa ce au trecut cinci ani de la marea expozitie internationala, nu cauta sa gasesti vreo evidenta cum ca tu împreuna cu câteva mii de tineri ati fost în orasul în care ea s-a desfasurat!

Da, vei mai avea adresele a cinci convertiti din acel oras si a zece oameni care înca mai lucreaza în organizatia ta.

Asta este tot ce poti sa arati ca rezultat în urma a milioane de dolari cheltuiti? Se poate justifica asa ceva?

O organizatie similara cu a ta a încercat sa contacteze 2o.ooo de convertiti de-ai ei. Doar 2oo mai urmau pe Hristos! Multumim lui Dumnezeu pentru cei 2oo, dar sunt mijloace mai bune de a cheltui milioane de dolari cu scopul de a converti oameni si de a-i pastra.

Asa ca ce vei face? Vei ignora în continuare realitatea.

Haideti sa privim lucrurile altfel.

Cum ar fi fost daca Pavel ar fi mers în orasul acela în acelasi timp cu tine? El ar fi ridicat o eclesie cu... oh, probabil patruzeci de convertiti. S-ar fi nascut o comunitate de credinciosi. Peste doi ani, comunitatea ridicata de Pavel ar numara în jur de patruzeci de oameni sau poate saizeci. În cinci ani, probabil ca numarul lor s-ar ridica la 1oo. În zece ani poate la... 2oo! (Dar poate saptezeci si cinci.)

Indiferent de câti ar fi, ar costa mai putin si n-ar fi o biserica unde oamenii îsi fac prezenta într-o cladire o data pe saptamâna. Ar fi o eclesie plina de viata... elastica, adaptabila, mobila, iubitoare, grijulie, frumoasa, energica, fascinanta, atractiva... o bucatica din Împaratia lui Dumnezeu! Poate ahicar extraordinara! Dar, mai ales permanenta. si ar fi scopul lui Dumnezeu, o adevarata comuniate a credinciosilor.

Ar avea o astfel de eclesie fundament scriptural?

Cât de scriptural? Fiecare pagina din Noul TEstament!!!

Ceva mai mult decât ar putea o organizatie parabisericeasca sa faca ca sa-si justifice existenta.

Ideea: ne vom concentra asupra unei comunitati de credinciosi, cum Pavel a facut-o, sau asupra evanghelismului fara biserica care are o rata de pastrare a convertitilor aproape nula ?

De ce este nevoie de acest capitol? Pentru ca tu, care esti crestin nativ în tara ta, în România, sa cunosti dedesubturile unei organizatii parabisericesti si sa-ti pui întrebarea: "Asta e ceea ce vreau?! Asa vreau sa devina mentalitatea poporului meu, al românilor?"

Exista posibilitatea ca sa te alaturi unei organizatii parabisericesti sau sa o sprijinesti. Tu trebuie deasemenea sa stii ca vestile extraordinare pe care le trimitem acasa se refera la voi. Acesta este unul din modurile în care o organizatie parabisericeasca strânge bani. si tine minte, lucrarea pe care noi o facem este americana în esenta ei, nefiind interesati într-o expresie organica a bisericii din tara voastra. si, daca vreo organizatie parabisericeasca are vreun interes în ceea ce priveste biserica, atunci este interesata într-o expresie americana a acesteia. Biserica aceea va avea bancile aliniate. Toti veti privi catre predicator, posibil unul american, si veti sta fara sa spuneti nimic cât timp veti trai.

Puteti avea ceva mai bun!

Este ceva cu care se pot lauda organizatiile parareligioase? Ele sunt interesante! Fac ca bisericile traditionale sa arate ca un sloi de gheata. Aceste organizatii au diversitate - o diversitate extraordinara. Cu alte cuvinte, ele ofera, la un pret fantastic si pentru o scurta perioada de timp, ceva din aroma a ceea ce ar trebui sa fie biserica.

Dar nimic din toate acestea nu este similar unei biserici indigene sau organice. Ce lipseste; Cam totul. O profunzime a cunoasterii lui Hristos. O lipsa totala de întelgere a eclesiei.

si apoi urmeaza...

Misionarul american, un turist

Noi, americanii, traim într-o tara izolata. Deasupra noastra este gheata, dedesupt desert, iar de o parte si de alta ocean. Ne urcam într-un avion, zburam spre Europa de Vest si ne miram descoprind ca europenii au bai în case.

Deasemenea, noi nu pricepem geografie si nici nu avem nevoie sa stim asa ceva pentru ca pur si simplu, nu sunt alte tari pe lânga noi. Multi dintre noi nu stiu ce si unde este Canada sau Mexic. Sau Maine!

Întreaba-l pe un american unde este Uruguay! Noi locuim în case placute, cu aer conditionat, cu doua televizoare, cu o curte mare (sau poate o piscina) si avem doua masini. De ce am avea nevoie sa stim unde este Uganda?

Dar, suntem religiosi. Da, noi înca mai suntem probabil cea mai crestina natiune de pe pamânt, ca numar de crestini.

Avem anual conferinte misionare uriase la care participa zeci de mii de tineri. La aceste conferinte noi ascultam mesaje miscatoare despre cât de saraci si nevoiasi sunteti voi. Apoi, un vorbitor întreaba câti tineri sunt gata sa mearga ca lucratori crestini în tara voastra ca sa va conduca. Culoarele se umplu în timp ce multi iasa oferindu-se ca voluntari. si, Domnul stie ca suntem seriosi în ceea ce facem! Suntem sinceri, Dumnezeu sa ne binecuvinteze. Suntem americani. si, multi dintre noi îl iubesc pe Domnul cu adevarat.

si dam bani. Dam mai multi bani decât orice alt popor din istoria crestina (bineînteles, ca avem mai multi ca altii). Sa nu subEstimati niciodata dragostea noastra pentru Hristos, sinceritatea sau devotamentul nostru. Dar, atunci când pasim în fata ca sa devenim misionari, fiecare dintre noi se vede liderul vostru. si venim în tara voastra ca sa va conducem.

Acum urmariti-ne când ajungem în câmpul de misiune (adica la voi), caci aveti ce vedea.

Va voi împartasi câteva lucruri despre noi. Dar, când cititi aceste rânduri gânditi-va ca urmeaza sa tragem o concluzie.

Prima mea experienta legata de "câmpul de misiune" o am de când aveam vârsta de nouasprezece ani. eram în Israel. Primul cuplu american cu care devenisem prieten era în câmpul de misiune de sase saptamâni. Sotia nu era în masura sa faca nimic. Ar fi omorât cu drag pe cineva pentru niste Coca Cola. Îmi aduc aminte cum se ruga de mine: "Când te întorci în America, trimite-mi te rog câtiva litri de esenta de Coca Cola". Am vazut-o implorându-si sotul sa mearga la Haifa sau Iope si sa caute vreun vapor în port doar-doar va gasi niste Cola.

Nimeni nu se întoarce din alte tari atât de socat cum se întorc americanii. Nu stiu daca consideri Spania ca fiind putin dezvoltata economic, greu accesibila pentru misionari. (Personal, eu n-o consider.) Ei bine, din 1oo de misionari care merg în Spania, 95 nu se mai întorc a doua oara.

De ce? soc cultural! Cei mai multi americani nu se mai întorc în câmpul de misiune dupa cinci ani. Adaptarea la conditiile din tara voastra aproape ca ne distruge. si, interesant, când ne întoarcem acasa avem alt soc cultural. Noi trecem prin profunde probleme fizice si psihice când ne întoacem acasa.

Un prieten misionar mi-a spus ca dupa ce s-a întors acasa a fost sedat cu morfina timp de doua saptamâni atât era de afectat. Unele borduri de misiune spun ca pâna la douazeci si cinci la suta din misionarii trimisi în misiune au depresiuni nervoase.

Afla, te rog, ca noi suntem foarte încântati de tara voastra când sosim pentru prima data. Suntem numai ochi si urechi, facem poze, filmam, fiind foarte entuziasmati de noua lume pe care ajungem s-o cunoastem. Este o aventura! si când ne întoarcem seara la apartamentul nostru (când nici un strain nu este în jurul nostru) stam si povestim cât de "pitoresc" aratati, si cât de "minunata" va este cultura. S-ar putea sa ne auziti spunând: "Iubim aceste locuri si oamenii acestia minunati. Vrem sa lucram aici pentru veci de veci."

Asa vorbim în primele doua saptamâni!

Dar sa vedem cum e dupa sase luni. Urâm sistemul vostru telefonic, felul vostru de a conduce masina, ne e sila de meniurile voastre si am face crima pentru un hamburger american. Am calca legile internationale pentru o banana. Am da în cap daca am putea obtine în felul acesta o budinca americana. Ne-am vinde sufletele numai sa vedem sâmbata un meci de fotbal american.

În timp ce ne veti cunoaste, îti vei da seama de complexul de superioritate pe care îl avem? Noi nu ne dam seama. Aflati va rog, ca noi nu suntem constienti de faptul ca ne consideram superiori voua. Nu ne dam seama.

Când ne îmbolnavim noi nu ne ducem la un doctor de-al vostru, si nici în spitalele voastre. Mergem acasa, la un doctor american si într-un spital american! Pentru noi, medicii vostri seamana cu un om de stiinta imprudent ce umbla murdar si cu mâinile murdare. "Nici morti" nu ne-am lasa internati într-un spital de-al vostru!

Observati deasemenea, cu cine ne petrecem vacantele si cine ne sunt prietenii cei mai apropiati. Ce facem în timpul nostru liber? Ne petrecem timpul cu colegi americani. În timpul liber, noi nu avem aproape deloc prieteni apropiati dintre crestini de-ai vostri. (Voi nu veti fi invitati în vacantele noastre; noi ne petrecem vacantele cu americani.)

Într-un cuvânt, noi suntem consumatorul american de tip misionar-turist. Dupa câteva luni în câmpul de misiune, cei mai multi s-ar transfera cu drag în Elvetia, Hawaii sau Paris. Sau, si mai bine, "Sa mi se ofere o slujba la birou în tara!"

De-a dreptul ironic, când ne întoarcem acasa, noi petrecem doi ani de zile calatorind si povestind crestinilor americani tot felul de povestiri miscatoare pâna la lacrimi despre voi si despre tara voastra minunata. si mai mult, noi sfatuim pe tinerii nostri sa se faca misionari si sa mearga în tara voastra. (În tara pe care noi tocmai am parasit-o din cauza unei depresiuni nervoase.)

Care este concluzia acestui capitol? Aceasta: noua niciodata nu ne trece prin cap sa stam acasa.

Nu ne trece niciodata prin cap ca, voi localnicii, puteti face o activitate misionara în mijlocul poporului vostru mult mai buna decât noi. La urma urmei, voi nu trebuie sa învatati propria limba. Nu trebuie sa va adaptati la o cultura straina. Voi nu ati avut niciodata un soc cultural traind în tara voastra. si costa mult mai putin sa fiti voi finantati în activitatea misionara decât niste americani. Cam de zece ori mai putin.

Noi, pur si simplu, nu întelegem si nici nu gândim în termenii: biserici organice, întâlniri compatibile cultural sau misiuni indigene. Trimitem americani!

Atât.

De ce?

Pentru ca...

Colonizatori pâna la capat

Lucrarea pe care noi o începem în tara voastra este condusa de americani. Niciodata nu va vom lasa sa conduceti.

Ceea ce tocmai am spus este important. Oare chiar asa este? si daca da, ce ne determina pe noi sa controlam tot ceea ce facem în tara voastra?

Este o maladie care afecteaza toata omenirea. Noi nu putem accepta ca suntem limitati. Este prea dificil pentru noi sa admitem ca foarte putin din viata noastra este sub controlul nostru. Asa ca controlam tot ce apucam, în asa fler încât sa ne simtim mai în siguranta în noi însine, separat de Dumnezeu. Spunându-va voua cum sa va închinati lui Dumnezeu este doar unul din modurile care ne fac pe noi sa credem ca controlam vietile noastre.

Nu ne vom opri sa va punem sa stati în cladiri... cu scaune aliniate pe rânduri... orientate spre înainte, si sa priviti la un vorbitor.

Toate instructiunile vor veni "de sus în jos". Adica, noi conducem. Nimic nu va veni de jos... în sus!!! Noi suntem determinati, indiferent ce-ar fi, sa va facem sa participati la un servici de biserica american.

La urma urmei, aceasta este "cel mai bun" pentru voi. Tot ce-i mai bun pentru voi este american. Aveti încredere în noi. Atâta timp cât noi suntem superiori, este normal ca crestinismul nostru sa fie mai bun decât orice voi ati putea avea.

Va vom încredinta lucrarea Domnului sau biserica din tara voastra? Nu!

Exista o exceptie.

Va vom lasa pe voi sa conduceti biserica, dar numai când suntem siguri ca sunteti pe deplin americanizati. Numai când nu putem face diferenta dintre noi si voi, numai când voi promovati doctrinele denominatiei noastre (sau manualul ori viziunea organizatiei noastre parabisericesti). Pâna atunci, voi nu va veti gasi într-o adevarata pozitie de conducere.

Daca nu sunteti americanizati nu veti fi niciodata promovati la conducere. si - americanizati sau nu - nu veti fi niciodata în esaloanele superioare de luare a deciziei. Puterea nu va va apartine niciodata. Puteti trai o mie de ani, dar nu veti avea control asupra banilor. Nici ieri, nici astazi, niciodata! Controlul banilor va fi întotdeauna în mâinile americanilor.

Mentalitatea non-indigena

Noi consideram ca lumea este pierduta si ca are nevoie de noi. Lumea are nevoie de americani în aceeasi masura ca si de crestinism. Asa ca, noi avem în vedere pregatirea de lucratori americani, nu bastinasi. Oh, s-ar putea sa dorim o scoala biblica în Bosnia. O scoala biblica care sa pregateasca bastinasi. Dar, noi vom fi profesorii si conducatorii scolii. Cheltuim miliarde de dolari în fiecare an pentru pregaatirea de lucratori americani care sa vina în tara voastra. Cheltuim mai nimic pentru lucratorii bastinasi.

Nu conteaza ca voi nu suferiti niciodata un soc cultural în propria tara. Nu conteaza ca voi vorbiti propria limba ca un localnic (aproape fara accent strain)! Nu conteaza ca nu va mai înetelegeti cu adevarat propria cultura si propriul popor. Nu conteaza ca voi puteti face aceeasi lucrare pe care noi o facem, ca o puteti face mai bine si doar pentru zece la suta din banii de care noi am avea nevoie. Nu conteaza ca voi nu trebuie sa va parasiti tara pentru o perioada de un an la fiecare trei ani din cauza depresiunii nervoase.

Noi pregatim americani. Noi trimitem americani.

Este nevoie de 6o.ooo de dolari pe an ca sa tii un cuplu american în "câmpul de misiune". Nu conteaza ca voi puteti face acelasi lucru pentru 2.ooo de dolari. Sau 1.ooo. Însa noi nu putem concepe asa ceva. Niciodata nu ne trec prin minte asemenea idei. Trebuie americani pentru asa ceva! Lumea va fi evanghelizata de catre americani. Doar de americani (poate si câtiva britanici).

De ce nu va lasam pe voi sa o faceti? Pentru ca voi nu sunteti americani!

Noi, americanii, suntem un popor prietenos. Noi va vom da camasa de pe noi. În Numele lui Hristos ne vom da viata cu drag pentru voi. Ne vom întoarce acasa si vom aduna bani ca sa va ajutam. Dar noi suntem superficiali, imaturi spiritual, orbi... orbi pentru cultura voastra, pentru felul vostru de a proceda, orbi pentru ceea ce este eclesia pentru cultura voastra, orbi pentru lucrarea crucii în vietile noastre si orbi pentru o revelatie a lui Isus Hristos.

Da, noi suntem în tara voastra pentru a va da voua pe Hristos! Dar, împreuna cu el va dam doctrinele noastre speciale. Daca nu procedam în felul acesta nimeni în America nu va da un ban pentru activitatea misionara. Doctrinele noastre ne ajuta sa venim în tara voastra. Doctrinele noastre speciale sunt singura noastra sursa de bani. Vi-L vom da pe Hristos, dar pe lânga evanghelie, va vom da si învataturile noastre doctrinale!

Noi suntem superiori voua si noi vom fi în control a tot ce se va face. Ieri, azi si în veci.

Cel mai rau, însa este ca misionarii americani actionând în stil american nu vor zamisli niciodata o biserica organica, indigena în tara voastra. Suntem incapabili de asa ceva pentru ca niciodata nu am auzit de asa ceva!!! Cu siguranta, niciodata n-am vazut asa ceva. De aceea, singurul lucru care ne mai ramâne de facut este sa va americanizam.

În felul acesta noi ramânem americani, iar voi va schimbati. Noi nu facem efortul de a ne schimba. Ramânem suta la suta americani.

În plus, nu vrea fiecare sa fie american?

Suntem ca englezul legendar ce s-a pierdut în junglele Americii de Sud si care a fost gasit de un trib de bastinasi necunoscuti. Ei n-aveau nici o idee sa-i spuna unde se gaseste sau cum sa mearga spre casa. si-a dar seama ca n-avea nici o iesire. Asa ca, în loc sa le învete limba i-a învatat pe toti engleza! Cam asa suntem noi. si nu ne vom schimba.

Voi puteti face lucrarea Domnului în tara voastra mai bine ca noi. Faceti-o! Ardeti va rog, bancile în care v-am pus noi sa stati. si faceti la fel cu cladirea pe care noi, în orbirea noastra o numim "biserica". Apoi, începeti totul de la început!

Dar, de data aceasta faceti ca Pavel . Crestini locali trebuie sa descopere pentru ei însisi o expresie a vietii bisericii care este organica tarii lor. Noi, americanii si britanicii nu suntem nativi tarii voastre. De ce vreti sa ne urmati pe noi?

De fapt, noi, americanii suntem niste turisti cu un complex de superioritate si cu o însarcinare din partea lui Dumnezeu (data tuturor crestinilor americani) "sa salvam pe cei pierduti de pe întreg pamântul", si în timpul acesta sa-i americanizam. Repet: aceasta planeta va fi evanghelizata de americani si i se va da biserica americana! Întotdeauna va vom da o cladire un pastor si banci. Mai rau, noi niciodata nu vom pleca acasa. Daca noi nu mergem acasa, dragi nativi, parasiti întâlnirile si cladirile noastre... si mergeti voi acasa! Începeti sa va întâlniti în camerele voastre de zi.

Doua secrete bine pazite

Dati-mi voie sa va spun doua secrete.

Primul secret

Cei mai multi lideri ai organizatiilor parabisericesti urasc sa mearga la biserica!

Repet: cei mai multi barbati si femei din "conducere" sunt dedicati evanghelizarii lumii, dar le este foarte greu, daca nu chiar imposibil, sa participe la serviciile de duminica dimineata ale bisericilor de aici din America. Ei trebuie sa mearga la biserica, dar pe masura ce se maturizeaza si îmbatrânesc ei încep sa nu le mai placa sa mearga la biserica.

Acesti oameni traiesc un paradox: câstiga suflete cu milioanele pentru Hristos, folosind metode noi, extraordinare, trecând însa cu vederea faptul ca nu le place sa mearga la biserica. Ei sunt la fel de constienti ca pentru convertitii lor serviciile de duminica dimineata vor fi la fel de plictisitoare cum sunt si pentru ei însisi.

Daca prietenii vostri misionari si membri ai organizatiilor parabisericesti ar trebui sa stea în banci ca voi, s-ar plictisi ca voi!!! Lor le place biserica doar daca ei sunt cei care slujesc. Nevoia lor de functionare este satisfacuta prin a fi liderii vostri. Urmeaza deci, ca voi sa ramâneti pentru totdeauna nematurizati, nefiind în stare sa împartasiti sau cu atât mai putin sa slujiti. Duminica, voi stati!

Cu mult timp în urma Pavel stia ceva ce nu a trecut niciodata prin mintea slujitorilor din organizatiile parabisericesti. Eclesia primului secol a fost prin ea însasi cea mai puternica forta de atractie pe care evanghelismul a cunoscut-o vreodata.

Când ea se întâlneste sub directa conducere a lui Isus Hristos, fara prezenta evidenta a unor lideri omenesti, ea este cea mai frumoasa si mai irezistibila fata din lume. Ea este evanghelismul.

Pavel din Tars nu a ridicat biserici pentru a evangheliza pe cei pierduti. Pavel nu a ridicat biserici pentru a câstiga suflete. Pavel a predicat evanghelia, a evanghelizat si a câstigat suflete în vederea ridicarii bisericii!

Acesta este singurul mod în care ar trebui sa se procedeze!

Dar gândul acesta nu trece prin mintea americanilor. Noi evanghelizam!

Organizatiile parabisericesti nu zidesc viata bisericii si cei mai multi dintre convertitii lor nu ramân în biserici. Cei mai multi dintre convertitii lor care ramân în credinta crestina ajung membri ai organizatiilor lor.

Daca organizatiile parabisericesti îsi pastreaza convertitii, daca este o adevarata largire a Împaratiei lui Dumnezeu, atunci aceasta se rasfrânge doar în aceea ca creste numarul membrilor organizatiei lor. Ei nu planteaza biserici. Ei evanghelizeaza. Aici se opreste totul. Cu convertitii Pavel a format biserici. El nu i-a salvat de iad si atâta tot. Pavel era acolo, în primul rând si înainte de toate, ca sa vada nascându-se o fata numita eclesia.

Exista o uriasa diferenta între aceste doua concepte! Unul din concepte este personificat astazi de catre evanghelisti, misionari si miscarile parabisericesti. Celalalt a fost conceptul lui Pavel. La urma discutiei noastre, suntem noi pe acest pamânt doar ca sa mergem peste tot si sa salvam oamenii de la iad, sau suntem pentru ca sa vedem nasterea unei expresii organice a lui Isus Hristos printre toate triburile si limbile pamântului. Aceste doua concepte sunt total opuse. Unul este modern, celalalt antic. Unul nu face prea mare lucru. Celalalt, când exista, nu numai ca este minunat, dar este împlinirea scopului pentru care Dumnezeu a creat acest univers!

Organizatiile parabisericesti sunt inventate de oameni de aproximativ 1oo de ani. Întâlnirea locala a oamenilor lui Dumnezeu a fost în inima lui Dumnezeu înainte de a fi creatia. si, cu siguranta, înainte de cadere. Înainte ca oamenii sa aiba nevoie de slavare.

Al doilea secret

Cei mai multi americani vin în tara voastra pentru ca ei au o slaba speranta în biserica americana. Ei vor sa vina în tara voastra pentru a ridica o biserica mai buna decât cea de aici. Ironia este aceasta: noi continuam sa va dam stilul nostru american. (Poti da altuia doar ceea ce ai. Cum nu avem nimic mai bun, nu avem de unde sa va dam ceva mai bun.)

Noi vedem biserica din America ca fiind fara absolut nici o speranta. Asa ca spunem: "Ne vom duce într-o tara virgina si ne vom darui viata acelui popor si vom cladi un crestinism mai bun, superior celui din America! Apoi venim în tara voastra si plantam biserica noastra americana.

În cele din urma, misionarii care vin la voi va dau ceea ce noi avem aici în America. Va dau uun serviciu de duminica dimineata mizerabil care va obliga sa fiti niste spectatori muti. Un mort înviat care nu împartaseste, nu functioneaza, ci numai apuca sa cânte si sa-si ridice mâinile deasupra capului!

Exista un sens mai înalt. Este o cale mai buna. Exista un al treilea secret.

Am trecut cu vederea ceea ce era evident. Secretul eclesiei din primul secol a fost eclesia însusi. Secretul lor a fost o foarte frumoasa fata.

Ce i-a atras pe pagâni?

Pagânii din primul secol au fost atrasi la Hristos de un singur lucru. Ei erau coplesiti de însasi eclesia si de dragostea ei pentru El.

Lumea nu mai vazuse asa ceva. Vazând comunitatea de credinciosi, lumea era plina de curiozitate. Multi au venit la întâlnirile lor si ramâneau uimiti de ceea ce vedeau. si oamenii care veneau se integrau cultural în întâlnirile acelea.

Necredinciosii se simteau foarte bine în întâlnirile acelea. Ei nu mai vazusera asa ceva. Erau deosebit de atinsi. Deasemenea acolo ei se simteau acasa. Erau în largul lor. Cu toate ca ei erau pagâni în mijlocul unor crestini, era ceva în acele întâlniri care îi facea sa stie ca participau la ceva ce apartinea tarii, obiceiurilor si culturii lor.

Asa ceva nu se întâmpla când mergi la serviciul duminical. Nici aici, nici în tara voastra. Nicaieri. Aceste întâlniri sunt neorganice pentru oricine. Acest lucru este strain oriunde este întâlnit, oriunde pe planeta! În zilele noastre neconvertitii se plictisesc în întâlnirile noastre. si daca nu se plictisesc în prima întâlnire, se vor plictisi nu peste multa vreme. În cele din urma, o audienta care nu participa se plictiseste indiferent ce se întâmpla în fata.

În zilele acelea ei erau coplesiti în întâlniri! si unii ramâneau sa se roage. Acesta - singurul - este marele secret al bisericii primului secol. Cea mai mareata modalitate de evanghelizare care a fost vreodata, sau care va fi în viitor, a fost reprezentata de frumusetea acelor întâlniri ale credinciosilor! Ea era o doamna cu adevarat frumoasa!

Pe de alta parte, noi facem comert ambulant cu un servici funerar! Ei bine, serviciile funerare nu sunt usor de vândut la cei vii. (Iar celor morti nu le prea pasa de ele!)

Dezastrul pe care misionarii si membri organizatiilor parabisericesti americane îl fac dând altora biserica americana este incalculabil, si noi totusi continuam sa o facem la scara mondiala. Înrauirea pe care versiunea americana a crestinismului o are asupra altor culturi (cu o totala, absoluta, completa lipsa de respect pentru modul de viata al acelor oameni, pentru conceptele si cultura lor) este un rau care ne va necesita secole pentru a fi reparat. Este o tragedie de proportii incalculabile!

Timp de 1oo de ani unii oameni au strigat sa se opreasca aceasta actiune imperialista a crestinismului american. Dar singurii care pot sa ne opreasca sunt bastinasii altor tari.

Trei secrete: (1) daca nu sunt la amvon crestinii americani urasc sa mearga la biserica; (2) noi venim în tara voastra pentru ca noi am renuntat la biserica americana; venim în tara voastra ca sa facem mai bine, dar nu facem decât sa repetam porcariile din trecut; (3) biserica din primul secol avea un secret pe care noi niciodata nu l-am învatat: ea însasi este cel mai bun mijloc de evanghlizare pe care îl poate avea pamântul acesta!

Cel mai frumos lucru care poate fi spus despre organizatiile parabisericesti

As vrea sa va spun voua, organizatiilor parabisericesti, ceva minunat ce voi aveti. si voi, cei ce nu sunteti americani, ascultati pentru ca este ceva important de aflat.

Voi, miscarile parabisericesti, aveti ceva minunat de care nu sunteti constienti! De fapt, s-ar putea sa fie cel mai mununat si mai puternic lucru pe care îl aveti! S-ar putea sa fie unul din fortele principale care dau dinamism si atractivitate organizatiei voastre.

Ati putea ghici ce este aceasta forta extraordinara? Dati-mi voie sa va avertizez ca n-o puteti chema când creti voi, ca n-o puteti controla, ca n-o puteti produce si n-o puteti ambala. Vine si pleaca ca vântul, cu totul în afara influentei voastre.

Voi sunteti foarte constienti ca bisericile sunt seci, iar organizatiile voastre extraordinare. Atât de extraordinare încât multi devin epuizati. Dar, deasemenea aveti aur în mijlocul vostru. Adevarata forta de atractie a lui Dumnezeu. Iat-o.

Din când în când, tinerii din organizatia voastra ating întâmplator viata bisericii. Acele contacte scurte sunt cele mai electrizante si mai memorabile experiente din vietile lor. Din cauza acelor clipe fantastice are credit organizatia voastra. Tu consideri ca ele se întâmpla din cauza "înzestrarii cu putere", sau a scolilor de pregatire, sau evanghelizarii, sau pentru ca "fiecare este în Cuvânt"! Nu este de aceea. De fiecare data se întâmpla fara sa se fi facut ceva venind si plecând dupa propria-i voie. Este într-adevar un lucru divin.

Ce este acest fenomen? Este viata bisericii manifEstându-se în afara habitatului ei natural. În dormitor sau pe mare, întotdeauna în afara structurii si manualului vostru.

S-ar putea sa încercati sa puneti mâna pe ea si sa o îmbuteliati... si poate ca veti reusi, dar a doua zi o vei omorâ. Organizarea voastra, viziunea si evanghelizarea voastra val-vârtej vor nimici viata bisericii chiar si atunci când încolteste în mijlocul vostru!!! O veti nimici cu regulile si programele voastre, cu structura lor de comanda si cu orice altceva ce faceti voi.

Acei copii, peste o generatie, nu-si vor mai aduce aminte de numele organizatiei voastre, chiar daca îsi vor aduce aminte de "cele sase luni petrecute în misiune". Însa, cu siguranta, îsi vor aduce aminte de acele clipe glorioase când au atins viata bisericii.

Organizatii plantatoare de biserici???

Iata ceva nou pentru mine. Foarte recent am auzit ca niste americani au pus bazele unor organizatii parabisericesti non-profit, scutite de impozite caror scop este sa ridice biserici!!!

Ideea în sine face sa ti se încurce mintea în cap.

Poate un ghetar sa dea nastere la foc? Poate face stânca un copil? Poate o statuie sa devina o frumoasa femeie? O organizatie care planteaza biserici este o contradictie în sine. Mai degraba moartea ar da nastere unui copilas viu.

Daca o organizatie poate da nastere la o biserica, atunci cea dintâi s-ar sinucide înainte de a se naste cealalta!

Da, o organizatie poate da nastere la o organizatie. si chiar asa ceva fac organizatiile când se apuca de "plantat biserici". O organizatie creaza o alta organizatie. Poti sa lipsesti cuvântul "biserica" pe ea, dar asta nu o face sa fie o biserica. O organizatie parabisericeasca instituie un servici duminical! Asa ceva este posibil, este usor!

Pentru ca sa fie viata trebuie sa fie un organism. O organizatie nu poate da nastere unui organism, dupa cum o masina nu poate da nastere unui copil.

Aceste organizatii "plantatoare de biserici" produc biserici cu banci asezate în rânduri, cu un vorbitor ce sta în fata, cu atotprezenta predica si cu niste oameni întotdeauna muti. Asta s-ar putea sa fie definitia americana a bisericii, dar nicidecum un trup indigen de credinciosi.

Privind organizatiile parabisericesti americane vezi o alta forma de americanizare a credinciosilor din alte tari.

Abia astept sa vad o mie de fosti musulmani care s-au întors la Hristos si carora li s-a dat inventia lui John Calvin pe care crestinii o numesc serviciul duminical. Ei vor zice: "Credeam ca a te ruga de cinci ori pe zi privind spre Mecca era greu, dar uita-te la asta! Dati-mi înapoi ritualul meu musulman si covorasul meu de rugaciuni!" Frati dragi, servicul bisericesc al lui Calvin nu va avea vânzare între musulmani!

Slava Domnului ca unii oameni au ajuns la concluzia ca avem nevoie de plantatori de biserici. Dar, domnilor, va rog nu mai plantati acEst tip de biserici. si de ce tocmai în câmpul de misiune? Nici aici în America nu avem o biserica organica! Dumnezeu sa aiba mila de voi curajosilor si sa va arate într-o zi pe fata aceea frumoasa numita eclesia.

Catre cine a fost scrisa

aceasta carte

Daca aceasta carte este scrisa pentru misionari si membri organizatiilor parabisericesti, atunci probabil ca ea v-ar sugera sa veniti acasa! Veniti acasa si începeti de la capat cu practicarea si experimentarea unei expresii americane organice a vietii bisericii .

Este dificila experimentarea partasiei într-o comunitate de credinciosi, descoperirea unei expresii organice si indigene a vietii bisericii, fiecare fiind foarte tare expus si va lua multi ani din vietile barbatilor si femeilor ce conduc aceste organizatii. Pentru cei mai multi americani aceste lucruri par a fi în plus. Nu putem concepe sa ne parasim lucrarea si sa stam... într-o camera de zi timp de patru, cinci ani pâna când scapam de mentalitatea actuala. Asa ca cei mai multi americani atinsi de cartea aceasta vor face ce stim noi sa facem cel mai bine... vor inova!

Domnilor, nu este de ajuns sa inovam.

Se va lua o alta directie, o alta cale (mai rapida) va înlocui o astfel de sugestie ciudata ca "Mergeti acasa si învatati viata bisericii". Totusi, adânc în subconstientul nostru noi stim ca nu putem da ce nu avem!

De aceea, cred ca pe cei mai multi din cei ce sunt în câmpul de misiune, aceasta carte îi va face sa se opreasca putin si sa reflecteze. Apoi?

Probabil unii vor inova.

si vor schimba putin.

Dar, consider ca cei mai multi care vor citi aceasta carte nu vor întelege despre ce-i vorba. Schimbarea trebuie sa fie titanica, atotcuprinzatoare si atotpatrunzatoare. Nu câmpul de misiune ar fi cel mai bun loc pentru a face o schimbare atât de radicala. Daca veti încerca o asemenea schimbare veti fi dati afara din orice organizatie a-ti face parte!!! Cam 17oo de ani din istoria bisericii stau marturie pentru ce am spus eu.

Cât de drastica este schimbarea de care avem nevoie? Cel putin la fel de extrema ca aceea din timpul Reformatiei când oamenii au suferit agonia trecerii de la catolicism la protestantism.

Cel putin la fel de radical.

Probabil mai radical, cum ar fi trecerea de la catolicism la anabaptisti!!!

Daca voi, misionarii acestui pamânt si voi, lucratorii organizatiilor parabisericesti, doriti sa întelegeti putin cum erau lucrurile în primul secol, dati-mi voie sa sugerez sa cititi istoria... asa cum este dezvaluita în "Nepovestita istorie a crestinilor din secolul I ."

V-as spune ca aveti nevoie, o nevoie disperata, sa lasati aceste carti sa aibe un impact asupra vietilor voastre si sa va schimbe viitorul.

Fie ca Dumnezeu sa va vorbeasca mai multe.

Personal, eu sper sa va întoarceti acasa în America si sa învatati viata de biserica organica. Învatati ce înseamna viata bisericii în America. Daca va întoarceti înapoi sper sa mergeti împotriva curentului. Deasemenea, sper sa urmati exemplul lui Pavel si sa lasati pe poporul Domnului sa descopere propria lui expresie a vietii bisericii... asa cum este reflectata de acel popor.

Daca vei face aceste doua lucruri aveti sanse sa pierdeti aproape pe toti prietenii pe care i-ati avut. Vei sfârsi prin a fi o versiune moderna a unui anabaptist... cineva de care nimeni nu are nevoie.

Dar, vai, trebuie sa va marturisesc ca am scris aceasta carte în primul rând pentru neoccidentali, adica pentru crestini, care nu sunt anglofoni sau din Europa de Vest. Am scris, deasemenea pentru cei din tarile unde misiunile occidentale nu pot merge. si pentru lucratori crestini indigeni. si pentru toti crestinii din Europa de Est! (Voi sunteti chiar acum în plin proces de americanizare.) China, probabil ca tu urmezi. (Am terminat deja americanizarea Americii Latine, Indiei si a celei mai mari parti din Asia si Africa.) Voi, cei din aceste tari, aveti nevoie sa declansati o revolutie.

Pentru toti, dar mai ales crestinilor din Europa de Est sunt tentat sa va spun: "Rupeti toate relatiile cu misionarii si organizatiile parabisericesti occidentale... cel putin pâna vor lepada aceasta actiune zorita ce urmareste americanizarea a tot si toate!"

Bineînteles nu spun asa ceva. Doar vreau sa spun asa ceva. Asa rare cum sunt, sunt suficiente exceptii care sa stea împotriva unei asemenea afirmatii.

Dar, iata ce as spune: voi n-aveti nevoie de banii nostri. Bakht Singh, Prem Pradham, Watchman Nee si altii au dovedit acest lucru. N-aveti nevoie de metodele noastre. Dumnezeu stie ca n-aveti nevoie de metodele, mentalitatea, cultura, comportamentul social sau obiceiurile noastre. Niciuna din ele. N-aveti nevoie de practicile noastre. Dar misiunile sau evanghelismul "intercultural"? Frumoase cuvinte, dar ele nu înseamna decât: "dati-ne voie sa va americanizam".

As accentua: nu va alaturati nici uneia din misiunile sau organizatiile noastre parabisericesti. Ele va vor ruina. Va vom occidentaliza. Va vom corupe. Va vom cumpara sufletele si va vom fura integritatea. Vom face si mai mult. Daca vreodata va veti alatura... veti avea nevoie sa va examinati inima, motivele, consacrarea voastra lui Hristos!

Urmariti ce vi se va întâmpla când veti încerca sa copiati metodele noastre pline de reclama, publicitate, propaganda si "viziuni". Întrebati-va: "Ce efect are acesta pentru inima mea?" si când primiti banii nostri americani... inima voastra stie ca renuntati la ceva sacru din fiinta voastra doar ca sa obtineti niste bani... bani primiti doar pentru ca lucrati pentru noi. Pentru noi!

Ceea ce ne defineste pe noi americanii, mentalitatea noastra colonizatoare, metodele pe care noi le folosim în toate organizatiile noastre americane si britanice... nu merita sa fie urmate sau copiate. Sunt depasite. Sterile. Nu aduc nici un beneficiu voua si poporului vostru.

Puteti face mai bine. Bakht Singh a stiut asta. Prem Pradham stie asta. Voi o puteti descoperi! Dati jos costumul nostru. Aruncati cravata. Îmbracati-va cu hainele obisnuite pe care le purtati pe strada.

Întoarceti-va acolo unde erati înainte de a întâlni ceva occidental!

Întoarceti-va la cultura voastra. Faceti o baie si spalati de pe voi religiozitatea si profesionalismul si pietatea noastra studiata! Deveniti voi însiva. Întoarceti-va la ceea ce este normal pentru voi. Descoperiti ceea ce Domnul v-ar da voua si care este unic.

S-ar parea ca toti sunt porniti sa împrastie felul lor de "biserica" la alte popoare. Dar Pavel a facut în asa fel încât fiecare biserica a avut privilegiul sa se lanseze în propria ei calatorie pentru gasirea expresiei personale a vietii bisericii.

Urmati-l pe Pavel!

Chiar faptul ca ne consideram superiori voua ar trebui sa stârneasca nemultumirea în voi. Noi nu chiar vrem sa ne simtim superiori. Nu vrem. Noi nu stim ca ne simtim superiori. Asa suntem noi, atâta tot.

Frate, poate ca noi ne comportam ca fiind superiori voua, dar nu suntem. Puteti face mai bine. Vorbiti cu altii. Îndrazniti sa faceti calatoria descoperirii... stilului vostru a vietii de zi cu zi a eclesiei. Stilul este organic poporului vostru.

Daca veti parasi organizatia noastra? Daca veti ridica întrebari privitoare la felul nostru de a proceda? Probabil ca vom spune si vom promite orice doar sa va tinem în organizatie. Daca ne veti parasi... puteti sa va pregatiti ca toti crestinii occidentali pe care îi cunoasteti sa se întoarca împotriva voastra! Nu ne ascultati când va cerem sa ramâneti. Urmariti ceea ce facem. De exemplu:

Cine vorbeste?

Cine raspunde de bani?

Ale cui sunt proprietatile?

Cine va plateste?

Dar, mai ales întrebati-va de ce stati în rânduri aliniate, toti privind înainte, cu un vorbitor ce sta în fata si voi vedeti doar ceafa cuiva! si de ce auziti o slujba plicitisitoare în fiecare saptamâna?!

La urma, priviti în jur. Uitati-va sa crestinii ce provin din tara voastra. Priviti la prietenii vostri care s-au alaturat misiunilor sau organizatiilor paarabisericesti americane/britanice. Ce s-a schimbat le ei? Îmbracamintea? Manierele? Vorbirea? Vocabularul? În moduri subtile, aproape nedetectabile. Dar cei mai multi si-au schimbat mentalitatea!!! Vedeti un suflet pretios vânzându-se occidentalizarii? Mai rau. Un prieten de-al vostru s-a vândut pentru bani?

"Viziunea" noastra merita demnitatea sufletului unui credincios! Sufletul vostru! Alaturati-va noua si veti pierde ceva pentru totdeauna. Alaturati-va noua, faceti ca noi ti în cele din urma natiunea voastra întreaga va suferi. (Vom afecta viitorul sufletului natiunii voastre.) La urma urmei, noi introducem o cultura straina în societatea voastra.

Se intereseaza misionarii americani de cultura voastra? Au aratat ei vreodata un interes profund privind întelegerea obiceiurilor voastre? Cât de interesati sunt cel putin într-un domeniu, cum ar fi cel al muzicii voastre? Înteleg ei cuvinte ca indigen si organic? Dar mai ales, cât de mult exercita control asupra vietilor voastre si/sau a colegilor lucratori?

sI PENTRU CÂT TIMP VOR EXERCITA ACEST CONTROL ?

Daca un misionar sau un membru al unei organizatii parabisericesti vine în tara voastra si nu face urmatoarele: (1) evanghelizeaza, (2) pune temelia unei adunari a credinciosilor locali si apoi (3) pleaca dupa unul sau doi ani, atunci el nu are mesajul, nu stie cum sa faca, nu are întelegerea si revelatia lui Hristos, nici a eclesiei nici adâncimea spirituala... nici centralitatea lui Hristos în viata sau în mesaj... nu are îndeajuns din niciunul din aceste lucruri ca sa-si justifice prezenta în tara voastra! De fapt, lipsindu-i asa ceva, el nu are nici o treaba sa fie misionar în tara voastra! si nici în alta parte!!!

Ori arde pentru Hristos si pentru biserica, arde sa vada o eclesie indigena, organica, este plin de pasiune ca sa paraseasca eclesia locala si sa o lase în mâinile poporului lui Dumnezeu din acel loc... nelasând absolut nici o supraveghere occidnetala... sau VA TREBUI SĂ SE ÎNTOARCĂ ACASĂ în America (sau Marea Britanie, sau oriunde altundeva Este originar).

Voua, crestinilor care v-ati nascut, crescut si traiti în propria tara... voua va Este scrisa aceasta carte.

În aceasta carte si în cartea "Cum trebuie sa fie biserica" (în engleza: "How to meet"), precum si în cartea intitulata "Omul cel mai necesar"... am folosit ca exemplu perfect (un laborator) al orbirii activitatii misionare occidentale mica tara Albania! si orbirea noastra - neintentionata - ne face sa ne amestecam în cultura, sociologia si izvoarele voastre culturale! Am folosit Albania ca dovada a neglijentei crase a lipsei de respect si a imaturitatii noastre.

Folosesc Albania si pentru a arata controlul exercitat de noi. Folosesc Albania ca dovada a lipsei de pricepere si de dedicare pentru plantarea de biserici în situl primului secol.

Pentru noi, americanii, caile lui Pavel sunt de neconceput.

Pentru cei ce sunt anglofoni asa ceva este de neconceput. Nici nu vom încerca sa plantam biserici dupa cum ne învata Scriptura!!! Vom zice numai: "Nu se poate!" si poate ca avem dreptate. Oamenii necesari plantarii de biserici în stilul primului secol au nevoie de o adâncime spirituala si o zdrobire înaintea lui Dumnezeu care rareori se gaseste în veacul acEsta sau în oricare alt veac!

Dar, aceasta nu justifica ceea ce facem noi!

Nu exista o concluzie. În tarile de pe întreg pamântul oameni curajosi trebuie sa înceapa de la început.

A cui e vina?

Nu America este problema.

Nu americanii sunt problema.

Problema este ca fiecare din noi este obsedat de superioritatea propriei culturi. Toti suntem obsedati sa raspândim propria cultura si sa propagam propriile idei religioase.

Daca nu s-ar fi descoperit America de Nord si daca China ar fi fost cea mai crestina natiune de pe pamânt si ea ar fi fost bogata si ar fi dus evanghelia în lumea întreaga... ar fi fost aceeasi problema. Chinezii ar fi dat lumii întregi versiunea lor a crestinismului, etc. Am fi avut de-a face cu o chinezare a crestinismului! Ar fi fost aceeasi situatia daca ar fi fost Japonia, sau oricare alta tara mare, puternica, cu o cultura bogata... si cu un mic simtamânt de superioritate.

Vedeti, noi deasemenea am fost victimele culturalizarii de catre alta natiune. Nici noi nu avem o expresie nativa, indigena, organica a bisericii. Tipul nostru de crestinism este un transplant dintr-o natiune si o cultura straina. Englezii, care aveau o cultura bogata si un complex de superioritate au anglicizat crestinismul din America. (Scotienii au facut acelasi lucru englezilor. John Calvin, un francez a dat-o scotienilor. Aha! Acum stim asupra cui sa aruncam vina! Sa-i blamam toti pe francezi!)

Toti ne-am confruntat cu faptul ca cineva din afara ne-a impus un crestinism artificial, inorganic, si plictisitor! si realitatea este ca noi nu stim ce înseamna "biserica" si probabil niciodata nu am experimentat adevarata viata a bisericii.

Haideti sa consideram ca sunteti din Ungaria. Iata ce se poate întâmpla: tara voastra este una din centrele importante ale reformatiei calviniste. Voi sunteti mândri de acest fapt. Puteti citi cartea aceasta si sa ziceti: "Sa nu ne lasam influentati de americani". Bine, dar fiti atenti!

Va rog, aduceti-va aminte: bisericile voastre din Ungaria sunt moarte de acum cinci sute de ani! Ma tem ca voi veti sta cu versiunea voastra a bisericii si a crestinismului în loc sa va schimbati radical. Decât sa tineti ce aveti, mai bine ati imita versiunea americana. Spun aceste lucruri tuturor celor ce cititi aceasta carte, indiferent de tara în care traiti. Voi aveti totusi trei posibilitati: (1) sa ramâneti asa cum sunteti si sa fiti ocoliti de timp si de schimbare; (2) sa fiti americanizati; (3) sa deveniti radicali.

Voi spune aceste lucruri chiar si americanilor: (1) ramâneti cum sunteti cu un crestinism de tip britanic, sau (2) faceti schimbari radicale; descoperiti o expresie indigena a eclesiei. Mai adaug un lucru: crestini americani, va rog opriti-va sa mai dati altor natiuni crestinismul american.

Cel mai rau lucru pe care toti îl putem face este sa lasam lucrurile asa cum sunt.

Radacina problemei este conceptia noastra despre eclesia. Este gresit modul în care noi o vedem din punctul de vedere al manifEstarii ei.

Nimeni, în ultimii 17oo de ani ai istoriei bisericii, nu a propus ca model o biserica organica... unica ca expresie în fiecare loc, diferita în fiecare cultura. Toate teologiile diferitelor denominatiuni din ultimii 17oo de ani au mers în directia unei practici universale a bisericii.

Acelasi ritual si aceeasi practica în toata zona lor de influenta. Asta s-a întâmplat într-o perioada atât de lunga, 17oo de ani!

Toti trebuie sa ne lansam într-o mare si noua aventura pentru descoperirea unei expresii a bisericii care sa fie unica pamântului nostru natal.

Când avem întâlniri ale eclesiei trebuie sa ne oprim sa mai gândim în termeni universali. Trebuie sa începem sa ne luptam pentru o expresie a trupului lui Hristos care sa fie locala, sa respecte cultura si sociologia zonei în care se manifesta, sa fie biologica si organica.

Dintre toate popoarele, mai ales americanii trebuie sa afle propria lor practica unica a bisericii pe pamântul american. Americanii trebuie sa cinsteasca faptul ca japonezii vor gasi propria lor expresie a eclesiei, unica tarii lor, care "se potriveste" cu cultura si conceptele lor sociale... si cu totul diferita de orice practica americana.

La fel cu toate natiunile si toate culturile... si toti credinciosii... de peste tot.

Într-un cuvânt: Toti trebuie sa începem sa luam pozitie pentru ca fiecare zona, fiecare cultura, fiecare semintie si limba sa descopere propria ei expresie unica a vietii bisericii. O lupta pentru local, indigen, organic si pentru sfârsitul universalitatii. (America are nevoie sa fie prima în aceasta revolutie!)

Aceasta schimbare cere o noua generatie de crestini. Tineri si tinere care sunt o generatie alesa. O generatie care refuza "sa mearga la biserica". O generatie care va întoarce spatele cladirilor, stranelor, amvoanelor, clericilor si pastorilor, si care - din dragoste pentru Hristos si pasiune pentru biserica - vor fi pionieri într-o odisee noua, mareata! O acuta cautare a bisericii... exprimata diferit si unic în fiecare oras si natiune de pe pamânt. si o generatie care se va lupta pentru ca elte popoare, din alte tari, sa aibe propria lor odisee pentru descoperirea eclesiei. Toti sa facem un testament ca toti credinciosii din celelalte rase, culori, triburi, limbi si culturi au un drept la viata a bisericii unica care sa le fie în întregime proprie.

Fie ca tu sa pui cartea jos si sa începi acum marea odisee!!!

Exista o carte care se alatura acesteia: "Cum trebuie sa fie biserica" .

Aceste doua carti sunt gândite ca sa fie citite împreuna. Una arata problema. A doua va da un ajutor limpede pentru ca sa gasiti, sa aveti si sa pastrati o expresie indigena, organica a vietii bisericii.

Concluzie

Aflati va rog, ca (1) bisericile americane si organizatiile parabisericesti au intrat în afaceri. Exportam. Voi sunteti importatorii. (2) Aceste doua institutii americane va vor americaniza. (3) Când noi venim la voi nu stim nimic despre adevarata viata a bisericii. (4) Vom calca în picioare cultura voastra. (5) Daca vreodata veti astepta sa vedeti o biserica indigena, organica în tara voastra... sa nu o asteptati de la o organizatie parabisericeasca! Nu va vom da asa ceva. Nu putem. Niciodata nu am vazut asa ceva!

Produsul exportat de catre biserica institutionalizata si de catre organizatiile parabisericesti nu este altceva decât expresia crestinismului american din zilele noastre. Când sunt combinate, aceste doua forte devin o masinarie gigantica.

Bordurile de misiune denominationale

si misionarii lor

Brodurile de misiune independente

si misionarii lor

Evanghelistul ce calatoreste

si oamenii lui

Biserica traditionala

si cumplitul ei servici bisericesc

Organizatiile parabisericesti

cu zecile de mii de membri.

Toti lucrând cu febrilitate ca sa americanizeze credinta crestina... din lumea întreaga... incluzindu-va si pe voi!

Daca nu se întâmpla ceva extrem care sa schimbe acest atac violent, concluzia inevitabila este americanizarea crestinismului de pe cinci continente, insulel marilor lumii si a celor doua calote polare.

Lumea este pe cale sa vada una din experientele cele mai demne de mila din paginile istoriei crestine, crestinismul american devenind expresia mondiala a crestinismului!

Asta ar putea fi catastrofa veacurilor!

Teama mea? Acest tip de crestinism va fi atât de acceptat ca fiind expresia crestina... încât alte tipuri de expresii ale credintei, alte expresii ale eclesiei vor deveni subiecte ale persecutiei. Vreau sa spun ca orice experimentare a bisericii ce nu poarta semnul crestinismului american va fi considerata ca fiind eretica si oculta. În cele din urma vom fi la fel de hartuiti, vom avea aceeasi opozitie, vom fi defaimati si marginalizati... si (aproape) la fel de persecutati ca si credinciosii ce au trait în cele mai negre zile ale Evului Mediu. Acele zile au fost întunecate pentru ca era acceptata doar o expresie a credintei crestine si a bisericii. Oamenii au trait tirania unei singure versiuni a bisericii. Orice altceva care purta emblema crestinismului era dispretuit, privit cu suspiciune si blamat.

Fie ca ceva sa se schimbe, si degraba.

Daca nu, fie ca Dumnezeu sa ridice oameni care sa aibe atât viziunea bisericii si experientei vietii bisericii, cât si a centralitatii lui Hristos, care sa fie o alternativa a acestei masinarii care înghite tot.

Astfel de barbati trebuie sa aibe curajul si capacitatea sa faca fata unei opozitii coplesitoare. Opozitie din partea celor pentru care definitia bisericii este banci aliniate în rânduri, un amvon, predica fara sfârsit, niste oameni muti care nu functioneaza... plus evanghelismul fulger care se împiedica de lucruri cum ar fi adevarata experienta a vietii bisericii.

Fie ca acesti oameni sa-si dea vietile lor ca sa vada o expresie a eclesiei care sa origineze de jos, din descoperirea facuta de catre membri bisericii. Oameni devotati indigenului si organicului. Domnilor, daca se ridica astfel de oameni, asteptati-va la o furtuna din partea crestinilor occidentali. Va fi cea mai mare amenintare posibila la adresa crestinismului occidental/american/britanic. Vom lupta împotriva voastra.

Pentru voi va fi o problema de viata si de moarte. Veti urma o expreise vie, indigena a trupului lui Hristos care este întru-totul a voastra? Sau va veti minuna peste masura de practicile noastre prefabricate, moarte, pe care le puteti pur si simplu copia cu un minimum de efort si responsabilitate? Este în balanta viitorul vietii voastre crestine.

Crestinii din toate natiunile - inclusiv America - trebuie sa stea împotriva valului credintei americanizate.

Dar cel mai mare rau al crestinismului americanizat este urmatorul: dupa ce credinta crestina a fost americanizata va aparea o mentalitate mondiala atât de înradacinata, atât de înfumurata si de jalnica, încât cineva, când va citi în Noul Testament, nu va vedea decât crestinismul din zilele noastre.

Atunci, cu adevarat, vom retrai Evul Mediu.

Indiferent ca vor fi americani sau din alte natiuni, piatra de încercare a credintei crestine se gaseste acum în mâinile celor ce se decid sa fie radicali, dorind o practica noua, mai înalta a credintei crestine.

O provocare

Iata provocarea mea. Acum suntem în anul 1994. Chiar acum sunt aproximativ opt biserici evanghelice în Albania. Peste zece ani (în 2oo4) voi publica în aceste pagini urmatoarele informatii:

În anul 2oo4 veti citi:

I

Câti luctarori crestini, albanezi de origine, sunt în Albania în anul 2oo4. Ma refer la lucratori crestini care au fost mântuiti dupa ce Albania s-a deschis în 1991.

II

Câti din acesti lucratori crestini albanezi nu apartin nici unei organizatii britanice, americane sau Vest-europene!

III

Câti lucratori bastinasi sunt implicati într-o lucrare nativa, indigena! Nu vestica, nici americana.

IV

Câte biserici din Albania nu se întâlnesc dupa modelul banci-amvon, pastor-laici! si câte nu au un pastor!

V

Câte biserici din Albania nu au nici un lucrator occidental!

VI

Câte biserici din Albania se întâlnesc în case! (Nu în cladiri de biserica si în case. Doar în case!)

VII

Mai presus de toate, câte din bisericile din Albania au o experienta minunata inexplicabila, glorioasa numita "comunitatea de credinciosi"! (Cu alte cuvinte... câta viata de biserica este în Albania!)

VIII

Câte biserici nu primesc nici un ajutor financiar occidental!

IX

În cele din urma, voi da un scurt sumar al reactiei fata de aceasta carte a misiunilor occidentale din Albania!

X

si din întreaga lume! La urma urmei, aceasta revolutie este deasemenea necesara în România, America Latina, Africa si Asia. si Europa de Vest.

Ce crezi, cum va arata raportul pe care îl voi face în anul 2oo4?

În acelasi timp, pentru toti crestinii din lumea întreaga ce citesc aceasta carte... sa nu aveti nimic de-a face cu procesul americanizarii crestinismului. Nu este nevoie de contributia voastra la americanizarea credintei voastre. Gasiti-va propria expresie a credintei si bisericii crestine - propriul vostru stil!

2oo4 d. C.

IATĂ-NE!

ADDENDA

Addenda

O boala de ochi pe care noi,

americanii, v-o putem da voua

Unul din primele lucruri pe care noi, americanii, le facem când venim în tara voastra este sa va spunem: "Am venit aici ca sa va aratam cum sa fiti centrati în Biblie. Ghidati-va întotdeauna dupa Noul Testament si ascultati de ce spune. Cititi Biblia. Fiti ascultatori de Cuvânt".

Asta implica ca noi întotdeauna facem cum scrie în Noul Testament si metodele noastre sunt din el. Nu?!

Metodele noastre au aparut din traditiile noastre. S-au format la întâmplare, accidental în timpul istoriei bisericii.

În ultimii 17oo de ani noi am adunat o multime de traditii. Noi, protestantii, cele mai multe traditii le avem din perioada Reformatiei sau de dupa ea. Noi încercam acum sa le justificam cu Noul Testament, fortând Noul Testament sa le contina, cu toate ca ele nu se gasesc deloc acolo. Facem aceasta luând versete si fragmente de versete si facând ce vrem noi cu ele. Nu stiu cum reusim sa gasim organizatiile americane în Noul Testament. Dar daca vei participa la un curs de pregatire al unei organizatii parabisericesti, vei descoperi o astfel de organizatie pe fiecare pagina a Noului Testament. Uimitor!

O vedere coerenta, panoramica a eclesiei din primul secol nu permite o asemenea manipulare. Istoria completa a primilor crestini, vazuta de la un capat la celalalt, ni se prezinta într-un mod cu totul diferit de ceea ce noi avem astazi. Este o imagine minunata a eclesiei, atât de diferita fata de cea la care noi participam sau "mergem". În istoria ei vasta, dramatica, completa nu vei gasi niciodata nimic dintr-o organizatie parabisericeasca!

Ajungem astfel la boala de ochi pe care noi v-o putem da voua. Boala aceasta, odata luata, este aproape incurabila. Cei mai multi slujitori americani - inclusiv misionarii din tarile straine - sufera grav de boala aceasta.

(Fiti atenti, este cel mai rau lucru pe care îl puteti lua de la un american. Contractarea acestei boli poate fi fatala chiar si pentru dezvoltarea vietii voastre crestine.)

Ce este blestemul acesta teribil?

Boala

Noi, americanii, va vom învata sa cititi Noul Testament în asa fel încât veti gasi crestinismul american pe fiecare pagina a cartii! Oh, este clar ca nu se gaseste în Noul Testament crestinismul epocii moderne. Dar noi, americanii, oricum îl gasim. Aceasta este boala noastra de ochi. Boala este atât de avansata încât noi nu numai ca vedem crestinismul american pe fiecare pagina a Noului Testament, dar nici nu mai putem vedea ce scrie, în special despre evanghelizare, biserica si viata bisericii.

Puteti întelege acest paradox? Noi, americanii, gasim în Noul Testament ceva ce nu exista în el. Însa noi, nu putem gasi ceea ce este cu adevarat.

Chiar mai rau. Putem sa va dam si voua aceasta abilitate ciudata.

Iata trei lucruri socante cu care veti avea de-a face. Unu: metodele evanghelismului american nu sunt nici sfinte, nici biblice, nici nu sunt efective pe termen lung. Doi: bisericile noastre sunt îmbibate de o plictiseala plina de ritualuri. Trei: toate lucrurile pe care noi le facem astazi le gasim scrise în Noul Testament. Gasim pe crestinii primului secol sa fac ceea ce noi facem!

Deschidem Noul Testament si vedem oameni tipic americani care fac ceea ce noi facem în tarile voastre!

si voi vreti sa imitati crestinismul american?

Noi, americanii, am inventat scolile biblice. scolile biblice sunt foarte centrate în jurul Bibliei. Totusi, cele mai multe din aceste scoli nu vad locul central al eclesiei. În schimb, ele fie fac reclama unui crestinism lipsit de biserica, fie unui servici bisericesc protestant care a fost inventat în urma cu 45o de ani! scolile biblice gasesc în Noul Testament fie credinta crestina fara biserica, fie un servici bisericesc inventat de liderii Reformatiei.

Este foarte greu pentru noi sa fim centrati în Hristos. Suntem niste anteprenori perfecti, asa ca ne încânta sa actionam pe scara mare. Din cauza aceasta este greu sa fim centrati în Hristos si în lucrurile spirituale. Ne place sa facem. Nu ne place sa fim. E nevoie de prea mult timp pentru asa ceva.

Fara sa vrem am inventat Noul Testament! Acesta este plin de tot felul de metode americane.

Oh, ati observat cumva ca în Noul Testament nu este vorba de scoli biblice? Dupa ce noi am inventat Noul Testament - si scoala biblica - am gasit-o pe aceasta din urma peste tot în Noul Testament!!!

Ţineti minte, deasemenea, ca am inventat organizatiile parabisericesti în 1886. Prima organizatie parabisericeasca era atât de americana, era nostima! A fost o miscare de tineret. Motto-ul ei era "Evanghelizarea lumii într-o singura generatie". Aceasta miscare i-a captivat pe tinerii din toata America. A fost numita "Miscarea Voluntara Studenteasca". Aceasta organizatie a dat nastere ideii de organizatie parabisericeasca care s-a dezvoltat din plin dupa cel de-al doilea razboi mondial. Conceptia acestei miscari s-a raspândit si a avut succes. De fiecare data când aparem cu ceva mare si plin de succes, repede vedem ca si în Noul Testament este asa ceva! Asa suntem. Asa procedam.

Organizatiile parabisericesti nu au avut aproape nici un interes în biserica. Doar în evanghelizare: evanghelizare în forta; evanghelizare fulger.

Singurul scop al acelei organizatii a fost salvarea sufletelor. "Miscarea Voluntara Studenteasca" a trebuit sa interpreteze Noul Testament asa încât sa nu se vada biserica. Au reinventat Noul Testament în asa fel încât sigurele lucruri pe care le gaseau în el erau evanghelizarea, misiunile si organizatia parabisericeasca. Aceasta mentalitate "Nou Testamentala" este acum în sângele si ADN-ul modului american de gândire.

Totusi aceasta miscare, care nu era o biserica a avut o problema. Nu avea fonduri. La început doar bisericile si denominatiunile trimiteau misionari. Banii proveneau de la biserici.

S-a inventat o solutie pentru aceasta problema. Inventia s-a numit "cartierul general". Cartierul general era locul unde scrisorile de rugaciuni, listele de adrese, scrisorile de solicitari, administratia, biroul de publicitate, relatiile publice se strângeau toate sub un singur acoperis cu scopul de a strânge bani.

Organizatiile parabisericesti au trimis "membri", nu misionari. Banii, în cea mai mare parte, proveneau din alte surse decât bisericile, si anume de la indivizi.

Mentalitatea evnaghelica americana începea sa actioneze în domeniul în care mentalitatea americana îsi spunea cel mai tare cuvântul: în zona individualismului, a liberului spirit întreprinzator. Ce faceau aceste organizatii? Reclama! Pentru bani!!! Cam de atunci a început Noul Testament sa arate foarte american. Foarte individualist. si foarte întreprinzator.

Organizatiile parabisericesti inventate de americani au inventat Noul Testament fara sa schimbe nici un cuvânt din el!

E o boala serioasa, nu-i asa?

Ţineti minte, organizatiile religioase pun accent pe a fi centrat în jurul Bibliei; totusi ele au o evanghelie fara biserica si o conceptie fara nimic indigen sau organic.

O evanghelie atât de îngusta este oarba la ce spune cea mai mare parte a Noului Testament. O organizatie care vede doar eceste elemente, nu vede contextul si istoria care este În Noul Testament.

Când ne dam jos din avion purtam un Nou Testament cu continut american si cu inventivitatea americana în mintile noastre. De acolo zorim spre orasele voastre ca sa va dam crestinismul american/britanic.

Ritualurile noastre. Traditiile noastre. Cultura noastra. Practicile noastre. Personalitatea noastra. Structura noastra. Naravurile noastre. Obiceiurile noastre sociale. Muzica noastra. Acestea vi le aducem. si pe toate le gasim în Noul Testament. De exemplu, deschidem Noul Testament si trecem în fuga pe lânga conceptul de biserica si pe lânga multe altele - ce se gasesc într-un Nou Testament neinventat.

Nu vrem sa facem nici un rau. Nu o facem intentionat. Dar asta e tot ce stim; asa gândim noi. Asta e boala de ochi pe care o avem, asa ca actionam ca atare. si am procedat asa tot timpul, în toata lumea!!! Cultura voastra nici nu e bagata în seama!

Mai e nevie sa subliniez ca crestinismul american nu se prea gaseste în Noul Testament?

Aceasta e ceea ce vreti?

Daca nu, daca vreti mai mult, va asteapta o sarcina uriasa. Sa faceti ceva care este în întregime al vostru. Ceva care este biserica, în stilul primului secol!!! Aveti doua posibilitati; noi si boala noastra de ochi sau calea lui Pavel.

Neconvertitii din zilele lui Pavel nu erau atrasi la Hristos de evanghelismul fulger al zilelor noastre si nici de crestinismul american, fiti siguri. Nu erau atrasi de niciunul din celelalte lucruri pe care noi le-am inventat de atunci încoace. Chiar daca ne-am jura ca facem ceea ce au facut crestinii din primul secol, tot n-ar fi adevarat. Barbatii Noului Testament au facut un singur lucru. Ei au ridicat comunitatea credinciosilor... eclesia!

Pasul urmator

Daca vreti sa începeti de la început... radical... terminând cu toate traditiile si practicile trecutului... ce veti face în continuare?

Va recomandam insistent sa cititi de la acelasi autor: "Cum trebuie sa fie biserica", ("How to Meet Under the Headship of Jesus Christ" - titlul englez).

Cititi apoi: "Mai mult decât radical", ("Beyond Radical" - titlul englez).

si dupa aceea, cititi: "Nepovestita istorie a crestinilor din secolul I.", ("Revolution - the story of the early church" - titlul englez)

Când veti termina veti fi probabil radicali si veti sti ce sa faceti.

Pentru carti în limba maghiara scrieti la adresa:

Keresztyén Kiadó Kft.

21oo Gödöllő

Blaháné u. 268

Hungary

Tel./Fax: oo-36-28-432-574

Tel.: oo-36-6o-314-822

Daca doriti sa luati legatura cu autorul acestei carti pentru a-i comunica impresiile dumneavoastra în urma lecturarii ei, o puteti face la adresa:

ASOCIAŢIA SEMĂNĂTORILOR

Cornel Paunovici

Str. Lidia nr. 78 sc. A l, ap. 8.

19oo Timisoara, România

Tel.: (o56) - 188255

sau în mod direct:

SeedSowers

P.O. Box 285,

Sargent, GA 3O275

SUA

(Deasemenea la aceasta adresa puteti comanda carti în limba engleza.)

CĂRŢI APĂRUTE ÎN LIMBA ROMÂNĂ DE GENE EDWARDS:

DIVINA IUBIRE

PRIZONIERUL DIN CELULA A TREIA

AMERICANIZAREA CREsTINISMULUI

sI O CARTE SPIRITUALĂ DEOSEBITĂ:

EXPERIMENTAREA PROFUNZIMII LUI ISUS HRISTOS,

SCRISĂ DE JEANNE GUYON

Cartile pot fi comandate la adresa:

LIFE PUBLISHERS INTERNATIONAL

Str. Ady Endre nr. 33,

37oo Oradea

România

Tel.: (o59) - 136264,

fax: (o59) - 134286

Nu am vrut sa scriu aceasta carte, dar tot timpul îmi trecea prin minte un gând. "Din zilele lui Constantin cel Mare, când crestinatatea a fost deviata complet de la calea pe care începuse, nu exista nici o marturie ca cineva si-a ridicat glasul în semn de protEst pentru ceea ce el facea".

PEste o mie de ani oamenii se vor minuna de ce nimeni nu si-a ridicat glasul sa protEsteze împotriva americanizarii crestinismului.

Este cineva care îsi va lua sarcina atragerii atentiei liderilor crestini la ceea ce noi, americanii facem credintei crestine? Va fi cineva care va spune misionarilor, bordurilor de misiune si organizatiilor parareligioase ca suntem pe cale sa avem o biserica americana mondiala? Este cineva care îsi va ridica glasul împotriva conceptului universal al întrunirii bisericii, pentru o expresie unica, indigena si organica a bisericii din fiecare localitate? Îsi va ridica cineva glasul pentru descoperirea vietii bisericii de catre cei care se strâng, în loc sa le fie impusa de catre ritualul universal al zilelor noastre?

Tirajul acEstei carti a fost foarte limitat. As fi dorit ca sa nu fie necesara publicarea acEstei carti, indiferent de cât de putine exemplare s-au tiparit. Daca altii vor lua sarcina punerii în practica a mesajului despre indigen si organic, nimeni nu va fi mai bucuros ca mine sa vada aceasta carte scoasa din tiparire.

Cu siguranta cineva va merge pe cai care sunt mult mai apropiate de cele ale lui Pavel decât cele ce se practica astazi.

Aceasta carte asteapta sa fie scoasa din tiparire.