Aventurile lui Angelo intr-o lume magica

Aventurile lui Angelo într-o lume magica

Este doar prima parte din povestea care îl are ca personaj principal pe tânǎrul Angelo, un bǎiat obsnuit în vârstǎ de paisprezece ani ajuns printr-o întâplare misterioasǎ într-o altǎ lume, unde va salva viata unei printese, va zbura pe fluturi uriasi si se va bate cu creaturi înfiorǎtoare. si toate astea, numai pentru a se putea întoarce înpoi în lumea lui... iar aventurile vor continua.

Tânǎrul Angelo, de pe strada Orizont, numarul 7 era un copil normal, era ultima persoana de la care te-ai fi asteptat sǎ fie amestecat în ceva ciudat sau misterios.

Era elev la scoala num rul trei in cartier. Destul de înalt pentru vârsta de 14 ani. Avea pǎrul negru dat pe spate, ochii mari si albastrii iar asta îl fǎcea sǎ fie cel mai simpatizat de cǎtre toti colegii lui de scoalǎ.

În acea zi seninǎ de vineri, în care începe povestea noastrǎ, pâna la întâmplarea stranie de la biblioteca orasului, nimic nu ar fi prevestit misterul care urma sǎ se petreacǎ.

Soarele de opt dimineata, pǎsǎri din fata casei, apoi se târâ usor prin fereastrǎ , inundând cu razele lui strǎlucitoare dormitorul tânǎrului Angelo.

In momentul imediat urmǎtor, se auzirǎ câteva bǎtǎi la usa dormitorului.

Trezeste-te, dragul meu ! strigǎ mama lui, masa este gata in cinci minute.

Dupǎ ce cascǎ, Angelo se ridicǎ buimǎcii în capul oaselor si se întinse.

Cobor imediat. Spuse el.

Se ridicǎ încetisor din pat, se imbrǎcǎ, iar cinci minute mai târziu coborâ in bucǎtǎrie.

Bunǎ dimineata .

Bunǎ dimineata , somnorosule ! raspunse mama lui ... Sǎ înteleg cǎ ai urmǎrit meciul pânǎ tǎrziu !?

Da. Rǎspunse Angelo de-abia auzit , in timp ce asezǎ farfuriile pe masǎ.

Mama lui observǎ imediat cǎ, ceva nu era in regulǎ.

Sǎ înteleg cǎ rezultatul meciului nu a fost cel pe care-l asteptai ?

Ba da, rezultatul a fost exact cel pe care il asteptam ! spuse Angelo ... Doar cǎ, nu pot întelege cum, ... fǎcu o pauzǎ in timp ce apucǎ o privire spre mâini, dupǎ care continuǎ : A putut scǎpa mingea printre mâini, spuse el indignat de gafa fǎcutǎ de unul dintre jucǎtori.

Ei dragul meu, nu mai fi supǎrat ! zis mama lui si îl mângâie pe cap. Cu totii gresim ! A gresii este omenesc.

Mamǎ, este un jucǎtor profesionist. Asemenea greseli nu sunt permise.

Haide nu-ti mai face griji, facu mama lui încercand sa-l mai calmeze. Ţi minte ce spunea tatǎl tǎu întotdeauna : imporant este sǎ stim sǎ iertǎm , înainte de-a judeca greselile altora !

În acel moment , sunǎ cinev la usǎ si mama lui se duse sǎ vadǎ cine era.

Angelo întoarce costita pe partea cealaltǎ, pune si ouǎle la prǎjit , iar in clipa urmǎtoare mama lui se întoarce în bucǎtǎrie cu corespondenta primitǎ de la domnul postas.

Uite ! fǎcu mama lui , una dintre scrisori este pentru tine. si este trimisǎ de .... de , biblioteca din centru .

Ai uitat sǎ înapoiezi vre-o carte ?

Angelo luǎ plicul de la mama lui , îl deschide si-l citi :

Nu mama ! cei de la biblioteca , mǎ ǎnunta cǎ au cartea pe care am solicitat-o cu ceva timp în urmǎ.

si pe care ai solicatat, dragul meu ? întreabǎ mama lui , în timp ce aseazǎ costita si ouǎle în farfurii .

Cu ceva timp în urmǎ , am citit în presǎ cǎ unu-l dintre cei mai buni manageri sportivi din tarǎ si-a lansat o carte si sunt foarte curios sǎ vǎd ce pǎrere are el despre aceastǎ carierǎ.

Mama lui începu sǎ zâmbeascǎ.

Mǎ bucur tare mult , dragul meu , sǎ vǎd cǎ te gândesti la viitor , spuse mama lui încântatǎ. Rǎmase pentru câteva clipe tǎcutǎ , în timp ce-l privea pe fiul ei. Nu cunostea prea mule despre aceastǎ meserie , ba chiar , nici nu stia cu ce se ocupǎ un manager sportiv, dar avea încredere in fiul ei si era convinsǎ cǎ el va face cea mai bunǎ alegere.

Bine. Hai terminǎ de mâncat , dragul meu ! Încheie mama lui.

Ceasul arǎta ora zece fix , când , tânǎrul Angelo îsi sǎrutǎ mama , iese din casǎ si se îndreptǎ spre biblioteca din centrul orasului.

Ajunse pânǎ la coltul strǎzii si se întǎlnii cu amicul sǎu Stubi.

Salut. Îl întâmpinǎ amicul lui.

Salut. Rǎspunse Angelo.

Încotr-o ?

Merg pânǎ la biblioteca din centru .... Trebuie sǎ i-au o carte, dar tu?

Eu? Fǎcu Stubi , ridicând din umeri .... Vroiam sǎ te invit la o înghetatǎ.

Înghetatǎ ? Întrebǎ Angelo .... Nu-i prea devreme pentru inghetatǎ ?

Stubi clǎtinǎ usor din cap.

Ce vorbesti ? Pentru a mânca o înghetatǎ m niciodatǎ nu-i prea devreme ! dupǎ care izbucnirǎ în râs amândoi.

Bine fie ! aprobǎ Angelo.

Desi era numai ora zece dimineata , se arǎta o zi minunatǎ , cu un aer îmbǎlsǎmat si dulce , iar soarele îti dǎdea pur si simplu , o senzatie , cu adevǎrat de varǎ.

Intrarǎ amândoi în cofetǎria de la coltul strǎzii si se asezarǎ pe terasǎ . Imediat la masa lor îsi fǎcu aparitia un ospǎtar. Tânǎrul Angelo comandǎ douǎ înghetate , pentru el una de vanilie , iar pentru amicul lui una de ciocolatǎ .

Acum cǎ a venit vacanta ce planuri ai ? întrebǎ Stubi în timp ce înfulecǎ prima înghititurǎ.

Pǎi ...... Mama a fost de accord sǎ merg în turneu cu echipa scoli.

Stubi se oprii din mâncat si ridicǎ privirea spre Angelo.

Nu pot sǎ cred cǎ lasi distractia de care avem parte în fiecare vacantǎ la bunicii mei ! .... Mai bine mergi cu nesuferitii aia ?

Ei , haide nu fi supǎrat , spuse Angelo. Ar fi un început pentru cariera pe care vreau sǎ o urmez si ar fi pǎcat sǎ ratez aceastǎ ocazie.

Da întradevǎr . ... dar sǎ stii cǎ si anul acesta ne puteam dista la fel , spuse Stubi cu un zâmbet usor.

Angelo începu si el sǎ zâmbeascǎ .

Da , asa este . Fu deaccord Angelo . Cele mai frumoase zile de vacantǎ le-am petrecut la bunicii tǎi. Îmi aduc aminte cand mergeam la .... cum se numea balta aceea?

Balta cu nisip se grǎbi Stubi sǎ spunǎ .

Da , balta cu nisip .... Aruncam cu prune in stupii de albine a domnului Kahn si de aceaa fugeam si ne aruncam în apǎ înainte de-a ne ataca albinele , zise Angelo izbucnind în hohote de râs amândoi ... mǎ întreb ce mai face domnul Kahn ?

Am sǎ-ti spun dupǎ ce mǎ întorc din vacantǎ .

Trecuserǎ ceva timp , cât mai discutarǎ ei despre una , despre alta , dar în cele din urmǎ ochii lui Angelo fulgerarǎ spre ceasul ce era agǎtat pe un perete si constatǎ cǎ se fǎcu ora unsprezece .

Trebuie sǎ fug la bibliotecǎ , dupǎ carte . Îi spuse el amicului sǎu .

Bine , spuse Stubi .... dar promitemi cǎ , ne vedem mai târziu în parc .

Promit .

Pe stradǎ era aceeasi aglomeratie ca în fiecare zi. Masinile se miscau ca melcul în aglomeratia soselelor . Mergeau barǎ la barǎ . Nu lipseau nici clacsoanele , nici înjurǎturile obisnuite . Angelo zâmbi în timp ce acestia îsi împǎrteau cuvinte cât mai intime.

Într-un final ajunse si la bibliotecǎ , era o clǎdire impresionant de înaltǎ , iar treptele mari de culoare albǎ îti tǎiau pur si simplu rǎsuflarea de curate ce erau . Urcase în fugǎ treptele si intrarǎ în mare grabǎ în bibliotecǎ .

Doamna Matilda , bibliotecara , era aceeasi persoanǎ si nu era prea încântatǎ atunci când era deranjatǎ . Era asezatǎ la catedrǎ cu capul într-o carte . Angelo se apropie usor si tusi putin .

Bunǎ ziua , îi spuse el .

Bunǎ ziua , rǎspunde si Doamna Matilda , ridicând capul din carte si uitânduse peste ochelari .

Angelo începu sǎ zâmbeascǎ usor . Fata-i era fardatǎ de parcǎ era pregǎtitǎ pentru cine stie ce rol jucat pe o scenǎ de teatru .

- Ce doresti ? se încruntǎ doamna Matilda .

Am primit o scrisoare în care am fost anuntat cǎ aveti cartea pe care am solicitat-o , spuse Angelo în timp ce scoase scrisoarea si i-o înmânǎ doamnei

Da . Fǎcu doamna Matilda , dupǎ ce aruncase o privire asupra scrisoarei ... Culoaru din capǎt la numǎrul 33. Mai spuse ea , arǎtând cu degetul directia .

Multumesc , îi spuse el politicos doamnei , dupǎ care se îndreptǎ cǎtre raftul indicat .

Intrase pe primul rând , printre rafturile mari si lungi în care erau asezate zeci si zeci de carti si incepu sǎ caute numǎrul treizeci si trei . Dupǎ scurt timp îsi dǎdu seama cǎ numǎrul indicat se aflǎ în capǎt , mai exact în partea din spatele încǎperii si acest lucru nu îi convenea deloc , pentru cǎ cu cât înainta ai mult spre partea aceea , biblioteca se scufunda în întuneric si totul pǎrea foarte înfiorǎtor . Înainta usor pe culoar aruncând priviri de-o parte si de alta spre cǎrtile asezate cu mare grijǎ pe rafturi . Nu ajunse pânǎ în capǎt pentru cǎ atentia i-a fost atrasǎ de o carte care pur si simplu le domina pe toate celǎlalte . Angelo se apropie încetisor si priveste pentru o clipǎ cartea , dupǎ câteva momente se ridicǎ pe vârfuri , o scoase din raft cu mare dificultate deoarece era foarte grea , o puse jos pe podea si-o privi . Era îmbrǎcatǎ într-o piele albǎ , foarte finǎ , pe margini linii din bronz , iar scrisul era din fireturi aurii " Farmece si vrǎjitorii " se numea cartea . O deschide la o paginǎ oarecare si citi : " Roco , verus , romolah " .

Ce-o fi însemnând ? murmurǎ el .

Nu mai apucǎ sǎ aibǎ nici-o reactie pentru cǎ în secunda urmǎtoare o luminǎ puternicǎ iesi din carte . Speriat o inchise foarte repede , dar lumina nu înceta din contrǎ de-acum deveni si mai puternicǎ , luminând întreg culoarul . În mare grabǎ inghesui cartea înapoi , si-o luǎ la fugǎ . Iesii atât de grǎbit încât nici nu observǎ lipsa doamnei Matilda de la catedrǎ . Ajuns afarǎ din bibliotecǎ se asezǎ pe trepte si trage aer adânc în piept , era foarte speriat , fata-i era alba ca varul si oricât încerca nu gǎsea nici-o explicatie pentru cele petrecute în interiorul bibiliotecii. Dupǎ câteva momente se mai calmǎ si începu sǎ se întrebe dacǎ nu cumva cele petrecute nu au fost doar vreo imaginatie de-a lui .

Cǎzu de-a binelea pe gânduri , când , observǎ oamenii din jurul lui susotind si arǎtând cu degetul spre el . Nu reusii sǎ aibǎ o reactie pentru cǎ în urmǎtoarea secundǎ se pornii o furtunǎ îngrozitoare , cerul se întunecǎ , vântul începu sǎ sufle cu putere si brusc se porni o ploaie de parcǎ turna cineva cu gǎleata . Sǎ intre în bibliotecǎ ? se întrebǎ el . Nu nici gând de asa ceva , traversǎ în grabǎ strada si intrǎ intr-o brutǎrie .

În timp ce se îndreptǎ cǎtre vânzǎtorul din spatele tesghelei , Angelo observǎ cǎ oamenii se holbau la el . Nu întelegea de ce , dar acelasi lucru îi dǎdea o senzatie de neliniste . Ceru o gogoasa vânzǎtorului , o puse într-o pungǎ de hârtie si iesi din brutǎrie .

Ajunse în fata magazinului de haine . Ori de câte ori trecea pe aici era întâmpinat cu mare bucurie de câinele Kuki ( un câine colie ) care pǎzea magazinul ca un adevǎrat bodyguard , dar de data aceasta Kuki nici mǎcar nu se clinti din loc .

Ciudat , murmurǎ Angelo , o fi speriat din cauza furtunii ! ... scoate gogoasa din punga de hârtie , si-o întinde câinelui .

Kuki îi aruncǎ o privire ciudatǎ , se întoarce brusc si fuge în spatele magazinului.

Ce-o fi cu el ? .... o fi bolnav ? se întrebǎ el .

Foarte îngândurat se întoarce si plecǎ mai departe spre casǎ . Avea suficiente motive de îngrijorare pentru cele întâmplate . Îi reveni în minte cele petrecute în bibliotecǎ si ori cât ar încerca sǎ gǎseascǎ o explicatie era degeaba pentru cǎ si pentru a fi doar o imaginatie era prea mult . Era atât de îngrijorat încât dǎdu peste cineva din gresealǎ la intrarea pe aleea ce despǎrtea soseaua si casa unde locuia .

Scuzati ! Îi spuse el omului în care intrase din greseala .

Omul nu-i spune nimic , îi aruncǎ o privire ciudatǎ , se întoarce brusc si plecǎ ca din puscǎ .

Ce-o fi si cu omul asta ? murmurǎ el.

Un alt grup de muieri asezate pe o bancǎ chiar la intrarea pe alee susoteau între ele si arǎtau cu degetul în directia lui Angelo care tresǎri nervos si iritat .

Ce-o fi cu oamenii astia ?

Trece repede si peste acest incident si îs-i continuǎ drumul spre casǎ .

Cu tot efortul pe care-l depunea sa uite toate întâmplǎrile de care a avut parte în dimineata asta , nu reusea deloc sǎ le alunge din mintea lui si chiar în momentul acela îi trecu prin minte faptul ca una dintre doamnele ce stǎteau pe banca de la intrarea pe alee arǎta ceva în dre 838v2122i ptul capului . Îs-i dǎdu cu mana prin pǎr si-n momentul acela o luminǎ micǎ , puternic strǎlucitoare semǎna foarte mult cu o nucǎ. Începu sǎ se învârtǎ foarte iute în toate directiile prin fata lui .

Deci tu erai motivul pentru care oamenii mǎ priveau ca pe un ciudat ! spuse Angelo dupǎ care întinse mâna dreapta cu speranta cǎ va reusi sǎ prindǎ luminita . Din nou fǎrǎ rezultat .

Bine .... am înteles , esti rapid , spuse Angelo pe un ton comic ..... si acuma ce ?

Luminita începu de acuma sǎ se miste mult mai lent , se îndepǎrta usor si se asezǎ la baza unui copac de pe marginea aleei . Angelo o privi pentru câteva clipe ; luminita stǎtea nemiscata .

Am înteles ! îi zise Angelo din nou . Vrei sǎ te urmez ?

Ajuns foarte aproape , se aplecǎ si întinde mâna în directia ei . În momentul în care vârful degetelo atinse luminita , aceasta începu sǎ se mǎrescǎ , iar în mijlocul ei apǎru o gaurǎ care se mǎri si se tot mǎri , pânǎ ajunse la dimensiunie unei roti de bicicletǎ . Angelo vru sǎ-si scoatǎ mâna , dar nu reusi . Cu cât încerca sǎ-si tragǎ mâna înapoi , cu atât era mai tare atras spre interior .

Nu mai este deloc amuzant . Strigǎ Angelo

Mai încearcǎ sǎ-si scoatǎ mâna de-acolo , dar fǎrǎ rezultat , iar in secunda urmǎtoare se întamplǎ ce era de asteptat , pur si simplu fu aspirat în interior.

Era un tunel de trecere pe care începu sa-l traverseze în mare vitezǎ . Dupǎ scurt timp , tunelul începu sǎ coboare într-o pantǎ , iar în fata , foarte departe , Angelo reusi sǎ zorescǎ o luminǎ de care se apropia si se tot apropia tot mai mult . Angelo tinea ochii atintiti si cu cât se apropia mai mult , lumina devenea din ce în ce mai mare . Gata , atât a fost ! se gândi Angelo , se va izbi de aceea luminǎ si ...... dar nu fu asa . Lumina se deschise , iar Angelo strânse ochii ..... În tot acest timp , undeva departe , într-o altǎ lume fermecǎtoare , numitǎ Nosgor , printesa Areta adminra cufundatǎ în gânduri de la balconul dormitorului , oamenii ce se perindau agitati , intrând si iesind din micile prǎvǎlioare asezate de-o parte sî de alta prin curtea castelului Wirkung .

Totul pǎrea plǎcut si firesc în acea zi . Soarele strǎlucea puternic , iar vântul sufla usor . Pe ea însǎ nu o deranjau nici cǎldura , nici curtea tiesitǎ . Stǎtea nemiscatǎ ca o statuie , cu caul sprijini în palme . Gândurile ei erau îndreptate la aceastǎ zi minunatǎ , deoarece urma sa aibǎ loc doua evenimente foare importante si erau asteptate cu mare interes de cǎtre toti locuitorii din Nosgor . Era atât de cufundatǎ în gânduri încât nici mǎcar nu clipi când se auzi vocea unei fete strigand-o. De-abia când voccea fetei se auzi pentru a doua oarǎ , printesa Areta dǎdu semne de viata , întoarse capul si zâmbi , era prietena ei Riana .

Bunǎ ! îi spuse printesa .

Bunǎ ! .... esti pregǎtitǎ pentru balul din seara aceasta ? o întrebǎ Riana ... cred cǎ esti putin emotionatǎ !

Nu-ti face griji ! spuse printesa încrezǎtoare . Sunt pregǎtitǎ . Am facut câteva repetitie si vei vedea cǎ totul va iesi bine .

Mǎ bucur cǎ esti asa încrezǎtoare , dar pentru Turnir esti pregǎtitǎ ?

Hmm ... fǎcu printesa , sunt pregǎtitǎ , dar ... parcǎ nu mai este la fel de interesant , cum era odatǎ . Acun parcǎ este plictisitor .

Da , asa este , dar cine stie , poate anu aceste vom avea surprize .

Bine ar fi, zâmbi printesa .

Dacǎ vrei am sǎ trec mai târziu , sǎ facem repetitiile împreuna.

Atunci , am sǎ te astept !

Printesa Areta o urmari cu privirea pana ce se pierdu prin multime, pe urma se intoarce brusc, pentru ca atentia i-a fost atrasa de un fosnet venind dinspre usa. In urmtoarea clipa vazu un biletel impins prin crapatura de sub usa. Pentru cateva clipe pe masa cu ochii atintiti sper biletel. In cele din urma se duse la usa si ridica biltelul si il citi: "Draga printesa, vino cat mai urgent la raul Door, unul dintre fluturii dv. este grav ranit. Daca te grabesti il poti salva." Intoarse biletelul si nu avea nicio semnatura.

- Ce-o fi asta? murmura ea.

Deschise usa si iesi pe hol. Nu era nimeni. Trase usa dupa ea. Si o porni spre scarile ce duceau in partea de jos a castelului. Numai ce coborase cateva trepte si se intersecta cu unu-l dintre servitori.

Merod , cei cu tine aici ?

Nimic printesa ! raspunse el , ridicand din umeri .

Ai vazut sa treaca cineva pe aici ? il intreaba ea din nou.

Nu printesa , se grabi Merod sa raspunda. De cand sunt eu pe aici , nu am vazut pe nimeni.

Ciudat ! murmura printesa .

S-a intamplat ceva ? intreaba Merod pe un ton foarte curios .

Nimic important , spuse ea ... deschise gura sa mai spuna ceva , dar se razgandi repede si pleca mai departe. Dupa ce mai coborase cateva trepte , se opri si il mai privi pentru cateva clipe pe Merod . Acesta stergea praful de pe balustrada treptelor si din cand in cand arunca cate-o privire cu coada ochiului catre printesa ... Sa fie Merod cel care a impins biletelul pe sub usa ? se intreba ea . Scoase biletelul si mai arunca o privire ... Nu , nu se poate sa-l fi scris Merod si totusi ciudat !

De un lucru era sigura , daca Merod a scris biletelul sau nu , ramane de vazut , dar acum trebuie sa spuna cuiva despre el si singura persoana cu care ar putea discuta ar fi inteleptul Quar.

Strabatu in mare graba holul lung de marmurace desparte salonul mare si scarile in spirala ce duceau in subsolul castelului. Aici avea inteleptul Quar , laboratorul de lucru si cat era ziulica de lunga facea tot felul de farmece si vrajitorii.

Numai ce coborase cateva trepte si se opri pentru cateva paianjeni ce atarnau pe tavan.

Uhh! facu ea cu scarba.

Pe masura ce cobora cateva trepte un miros intepator ii uplu narile , facand-o sa-si astupe nasu. Cu ochii inlacrimati din cauza mirosului , ajunse intr-un final si la usa laboratorului. Batu in usa si patrunse in incapere.

Intelepte Quar esti aici ?

Nu raspunse nimeni , mai facuse cativa pasi si mai striga odata. Din nou nu raspunse nimeni.

Unde poate fi ? murmura ea , dupa care arunca o privire prin incapere. Vazu o masa lunga pe care erau insirate o multime de lucruri foarte interesante. Erau o multime de eprubete si foarte multe borcane cu ceva lichid de diferite culori.

Se apropie de masa si lua in mana un borcan pentru al privi. In urmatoarea clipa se auzi un zgomot in spatele ei, care o sperie atat de tare incat fu gata sa scape borcanul din mana. Se intoarse brusc si vazu un soricel ce strabatu in fuga incaperea. Rasufla usurata si pe urma incepu sa zambeasca.

Atentia ia fost atrasa de o cutie de sticla , transparenta la prima vedere , goala pe dinauntru, iar pe cutie un biletel : pentru printesa Areta. O noua surpriza din partea inteleptului Quar , gandi ea . Prinse manerul ce era amplasat in centru capacului si-l trase intr-o parte , moment in care , din cutie iesi un catelus care-i spuse.

Buna printesa , sunt incatat sa te cunosc.

Ramase uimita . Lasa capacul la loc si zambi.

Foarte frumos ! minunat , striga ea incatata in timp ce trase capacul din nou , catelusul isi facu aparitia din nou , spunandu-i .

Buna , printesa ! sunt incatat sa te cunosc .

Inteleptul Quar obisnuia sa-i faca tot felul de cadouri si surprize , dar acesta este ce-l mai placut dintre toate pe care i le facuse pana acuma .

In momentul urmator , gandul ei era din nou la scrisoarea acea misterioasa si acest lucru o nelinistise foarte tare .

Se hotara sa nu mai piarda vremea si incepu sa scotoceasca intr-un raft ce era agatat pe un perete. Gasi cateva lucruri de care avea nevoie , le puse intr-o gentuta si iesi din laborator . Ar fi fost bine daca il intalneam pe Quar ca sa-l informez despre scrisoare si despre ce avea de gand sa faca , gandi ea in timp ce urca scarile .

Iesi pe holul lung de marmura si incepu sa-si frece ochii cu mainile obisnuind-use cu lumin. Facuse cativa pasi si brusc aparu in fata ei doamna Pene , doica ei . Doamna Pene era o femeie grasa , atat de grasa incat mai bine sareai peste ea decat s-o ocolesti. Avea parul scurt si carunt , iar ochii ii erau galbeni ca la pisica.

Cei cu tine aici , draga mea ? o intreba doamna Pene.

Nimic , raspunse ea grabita .... Il cautam pe inteleptul Quar ! mai spuse ea cu o voce bolnavicioasa , prefacandu-se ca ii este rau.

Esti bolnava ? intreba doamna Pene , lipindu-si palma de fruntea printesei. Slava domnului ca nu ai temperatura. Vrei sa-ti aduc un ceai de menta?

Ce sa vreau?

Ceai de menta , repeta doamna Pene

Nu , multumesc , facu printesa cu raceala gandindu-se ca nu este nici momentul si nici timp pentru ceai. Am sa merg in camera mea si am sa ma odihnesc putin si dupa aceea mai fac cateva repetitii , pentru deseara.

Bine draga mea incuvinta doamna Pene , eu am sa vin mai tarziu si am sa te ingrijesc.

Printesa se intoarse si pleca. Ii paru rau ca a trebuit sa o pacalesca pe doamna Pene , dar era ultima persoana care ar fi trebuit sa afle ce avea de gand sa faca , iar fi interzis categoric sa iasa singura din castel.

Cum doamna Pene era ocupata probabil cu ceaiul de menta nu observa ca printesa Areta se prefacu ca merge spre camera ei si cand ajunse la coltul holului se opri si astepta ca doamna Pene sa se indeparteze , iar ea sa-si continue drumul. O conduse lung cu privirea pe doamna Pene si pe cand se gandea ca poate sa-si continue drumul un zgomot in spatele ei o facu sa tresara .

Merod cei cu tine aici ? ma urmaresti cumva ?

Nu printesa , cum sa fac asa ceva ? ce motiv as avea?

Nu stiu Merod , dar te comporti cam ciudat astazi.

Imi pare rau printesa daca aveti impresia asta , dar eu nu facea alceva decat treburile zilnice , spuse Merod aratand catre un geam ca si cum urma sa-l curete.

Printesa il mai privi pentru cateva clipe , dupa care isi continua drumul. In timp ce se indrept spre iesirea din castel , ii veni in minte o intrebare. Sa fie totusi Merod cel care a impins biletelul acela pe sub usa ? si daca da , atunci ce motiv ar avea sa fie asa misterios ? .. dar ignora repede aceste lucruri pentru ca avea altceva mai urgent de facut , decat sa faca ancheta cu Merod. Iesi din castel pe o platforma imensa de piatra . Platforma era imprejuita de ziduri inalte , intesate de torte inflacarate ce ardea zi si noapte .

Printesa Areta, aproape alergand, traversa platforma pana in partea din fata , unde o astepta fluturele ei Rofi. Il mangaie cu drag si ii spune :

Hai prietene ca avem treaba.

Il incaleca , stranse cu putere si intr-o clipa erau in aer. Era o senzatie minunata. Se mai inaltara un pic , suficient sa treaca peste zidurile castelului , si mai stranse odata cu putere de fluture si imediat a urmat o cursa nebuneasca spre raul Door.

Dupa scurt timp ajunsera la lacul Leid , un loc uimitor. Lacul era imens , imprajmuit de dealuri impadurite de la doua sute de metri deasupra lacului izbucnea magnific din varful unei stanci o cascada superba , iar lacul pur si simplu sclipea sub razele soarelui. Ce loc minunat gandi ea si ce clipe minunate a petrecut aici , impreuna cu prieten ei Riana. Bineinteles pe atunci iesirile din castel neinsotita erau permise. Si deabia acuma o trecu un fior gandindu-se la ce pericol se expune iesind singura din castel. Isi dorea din tot sufletul sa mai fie acele vremuri care iti oferea siguranta si fericire pe intregul tinut Nosgor. Era convinsa ca acele vremuri vor veni. Mai parcursera cativa kilometri si ajunsera deasupra padurii spiridusilor. Facusera un tur deasupra padurii , dupa care fluturele Rofi , incepu sa coboare , aterizand lin pe iarba . Printesa cobori din spinarea llui Rofi si pasi in padure pe o carare intortocheata , care cotea l stanga dupa aia imediat la dreapta. Inainta pana ce ajunse la un butuc imens. Lua un bat si ciocani de trei ori intr-un singur punct. Punctul atins inpu sa se miste , iar in mijlocul ei aparu o gaura . In clipa urmatoare in fata butucului isi facu aparitia un spiridus.

Buna . Ii spuse printesa spiridusului Saru.

Ooo , buna printesa . Ma bucur sa te vad .

Placerea este de parte mea ! spuse printesa.

Saru roti ochii prin imprejur , dupa care o intreba :

Esti singura ?

Da , raspunse ea , dupa care se aseza langa butuc . Uite , continua ea , am primit un biletel prin crapatura de sub usa . Bineinteles fara semnatura , prin care am fost anuntata ca unu-l dintre fluturii nostrii este grav rani langa raul Door si ma intrebam daca nu cumva ati vazut voi ceva pe aicea ?

Spiridusul Saru o pirvi pentru cateva clipe.

Hmm ... ! Facu el in cele din urma , ducandu-si mana la barbie . Nu-mi miroase a bine povestea asta . Sa nu fie cumva o capcana pentru ca mai devreme au fost vazute cateva creturi , ale regelui Itar , plimbandu-se pe Langa raul Door.

Ciudat , murmura printesa .

Intradevar ciudat spuse Saru , iar sfatul meu este sa te intorci cat mai repede la castel , inainte sa se intample ceva ingrozitor.

Oh , Saru ... As vrea sa fie totul asa simplu , dar nu pot trebuie sa merg si sa verific.

Bine , spuse Saru , dar trebuie sa fi foarte atenta.

Iti promit , zise printesa

Spiridusul Saru se intoarse si se arunca in gaura. In clipa urmatoare gaura incepu sa se micsoreze , pana ce ajune din nou de marmea unu-i punctulet.

O capcana ? Da , intradevar , se gandi ea in timp ce se indrepta catre fluturele , se poate sa fie o capcana, dar ei nu ii era teama . Era increzatoare si pe urma i-l avea cu ea pe Rofi , cel mai rapid fluture dintre toti care exsitau pe intreg tinutul Nosgor. Iesi din padure si incaleca pe fluturele Rofi , iar in clipa imediat urmatoare erau din nou in aer. In scurt timp ajunsera la raul Door. Fluturele Rofi cobora puin si tinu o carare ingusta care serpuia paralel cu raul. Vrificare in sus raul , pe urma in jos si nu gasira nimic. Printesa Areta rasufla usurata . O cuprinse o sennzatie de bucurie pentru ca nu i se intamplase nimic vreunui fluture dar imediat se gandi ca daca cele scrise in biletel erau false insemna ca intradevar totul este o capcana si ca ea este in pericol; si avu dreptate. Pe cand se pregati sa o intinda ea acolo auzi un zgomot in apropiere , privi in sus si vazu 2 creaturi deale regelui Itar apropindu-se amenintator. I-l stranse puternic pe Rofi si-a urmat din nou o cursa nebuneasca , in incercarcarea dea scapa de urmaritori una dintre creaturi se dovedi a fi mai rapid . Se apropie ata de mult incat a reusit sa o prinda de mana.

Angelo tinea ochii stransi , convins ca se va loci de aceea lumina si cu siguranta va ajunge in iad.. Astepta izbitura insa nu fu asa. Deschise ochii repede cand simti ca-l lovi din plin un curent de aer rece. Iesi din tunel si pret de cateva secunde pluti in aer. In urmatoarea clipa incepu sa cada cu mare viteza , aterizand intr-un rau. Incepu sa dea din maini si din picioare pana ce ajunse la mal. Iesi pe marginea raului , privi in sus si vazu cum , gura tunelului prin care trecuse se micsora vazand cu ochii pana ce disparu de tot. Angelo se facuse alb la fata. Era foarte ingrijorat si foarte confuz , isi trecu cu mana prin par si privi absent la ce era in jurul lui. Se uita de jur imprejur si vazu o carauie foarte ingusta , ce intra intr-un tufis inalt. Urma caruia si cu mare dificultate reusi sa treaca.

Oau ! facu el cu admiratie.

In ochii lui se reflecta o imagine fermecatoare , isi freca ochii cu mainnile crezand ca viseaza , ii deschise din nou si vazu aceeasi imagine.

Cu siguranta nu am ajuns in iad ! murmura el.

Niciodata nu mai vazuse ca florile , iarba , pomi , sa aiba culorile asa vii. Pentru moment uitase complect de cea ce se intampla , savurand cu privirea tot ce era in jurul lui, dar acest lucru nu avea sa tina mult pentru ca in clipa imediat urmatoare , bucuria de pe fata lui Angelo disparu aratand din nou ingrijoararea . Ce se intampla ? Unde se afla?

Aceste intrebari incepura sa-l macine.

Privi din nou de jur imprejur , sperand sa descopere un semn care sa-i spuna ceva , sa-i arate vre-o directie , dar nimic. Se lasa pe genunchi , ridica privirea spre cer , pe urma mainile si spune :

Arata-mi un semn! si semnul nu intarzie sa vina , auzi un zgomot puternic de undeva departe. Aceasta crescu in intensitate , iar Angelo se uita intr-o parte si alta ca sa vada ce se intampla. Zgomotul semana de parca ar fi niste tropote de cai. Dar aceste tropote pu si simplu faceau sa se cutremure pamantul. Zgomotul de-acuma se auzi si mai tare , iar el intoarse privirea si vazu un animal urias ce se indrepta spre el amenintator. Ii paru ca seamna a fi un bizon. Avea in jur de trei metri inaltime , iar din narile lui imense iesea fum ca si la o locomotiva. Avea parul latos , cei atarna pana-n pamant. Animalul se apropia din ce in ce mai mult. Angelo inhiti cu greu. Atata ia fost , gandi el. Nu mai avea nicio scapare. Animalul ajunge la doar cativa metri in fata lui. Angelo fu cuprins de-o ameteala puternica si pe urma cazu lesinat cu spatele la pamant.

Printesa Areta roti o data din incheterua mainisi reusi sa scape din mainile urmaritorului ei , pe urma se prinse cu putere de fluturele Rofi si printr-o miscare desavarsita de invaluire reusi sa scae pentru moment de urmaritori. A urmat un zbor adevarat. Coborase in padurea spiridusilor cu speranta ca vor scapa mai usor , dar degeaba! Creturile era din nou pe urmele lor. Urma o serie de lupinguri si rasuciri printre copacii inalti si desi , dupa care fluturele Rofi se inalta foarte mult iesind din padure.

Angelo incepu sa revina la viata , isi tine ochii strans lipiti. Ce vis ingrozitor ! isi spuse el . Era un animal , dar ce animal furios si era foarte hotarat sa ma devoreze.

Simiti un miros urat si o limba aspra pe fata lui , dar isi tinea in continuare ochii stransi.

Mars , Kuki ! murmura el. Mai spalate pe dinti , mai spuse el , dand cu mana incercand sa-l indeparteze , pe urma deschise ochii. Timp de cateva secunde ramase nemiscat , avea un cap imens , iar ochii parca erau doua farfuri de la masina , cu o limba de jumatate de metru care incepu sa-l linga din nou pe fata. Angelo sari in picioare , incercand sa se indeprteze de acesta , dar animalul nu-l lasa si incepu sa-l traga de maneca.

Lasama-n pce , ii striga Angelo , incercand sa-l alunge , dar acesta se uita furios la el si continua sa-l traga de maneca.

Angelo baga mana in buzunar si scoate o ciocolatica. Animalu apuca de ea cu tot cu abalaj si-o ia la fug , lasand in urma lui un imens nor de praf. Angelo se ridica in picioare si privi in jur. Rasufla usurat. Ce vine ca nu mai este niciun animal , pentru ca nu mai avea nicio ciocolata , se amuza el.

Facuse cativa pasi in directia pe care o lua animalul si dintr-o data auzi un sunet ciudat. Un sunet pe care nu-l mai auzise nicio data. Sunetul incepu sa se auda din ce in ce mai tare. Angelo ridica privirea in sus , iar in clipa urmatoare vazu ce nu-si putea imagina vreodata. Un fluture uraias trecu cu mre viteza pe deasupra lui. Angelo se arunca la pamant , dar in timpul asta reusi sa observe ca in spinarea fluturelui era o fata foarte frumoasa, dar asta nu a fost totul. In clipa imediat urmatoare alti doi fluturi uriasi isi facura aparitia numai ca de data asta calare pe cei doi fluturi se aflau doua creturi foarte urate , arata de urate incat Angelo nu putea sa si le imagineze nici in cele mai urate cosmaruri.

Angelo isi dadu seama ca domnisoara ese in perical , fara sa mai stea pe ganduri lua o piatra de jos si bang! una dintre creturi pica parca secerata.

Lasati-o in pace , ticalosilor ! striga Angelo , in timp ce lua o alta piatra , azvarlind-o spre cealalta cretura. Acesta se feri si pe urma cobora cu mare viteza spre cealalta cretura , intinse mana si-l urca in mare graba , iar in secunda urmatoare se facura nevazuti. Angelo isi inoarese privirea si vazu cum domnisoara cobora cu grija de pe fluture. Ramase uimit de frumusetea ei. Nu-si credea ochilor. Era una dintre cele mai frumoase fiinte pe care le vazuse vreodata. Parul lung , ajungand pana la talie , ochii erau albastrii ca azurului cerului. Lui Angelo i se stranse stomacul de emotie. Printesa se apropie cu pasi marunti si pe urma se opri chiar in fata lui.

Iti multumesc , ca mai salvat de cele doua creaturi , spuse printesa.

O nimica toata , spuse Angelo mai mult balbait.

Eu sunt printesa Areta ! pe tine cum te cheama ?

Aaaa , ... Angelo , reusi el sa spuna. Cine ai spus ca esti , intreba el foarte mirat .

Printesa Areta , toata lumea imi spune asa.

Angelo o privi surprins.

Care lume ?

Cum , care lume ? izbucni printesa. Lumea tinutului Nosgor

Nosgor ? n-am auzit niciodata de lumea asta

Printesa il privi curioasa

Chiar nu sti nimic de tinutul Nosgor ? nimic de lumea asta?

Imi cer scuze , dar nu stiu , spuse Angelo.

Pret de cateva secunde se lasa o tacere moarta intre cei doi.

Hmm ... facu printesa intr-un tarziu. Sa fie oare adevarat.

Ce ?

Cum ai ajuns aici ? inreba ea

Am traversat un tunel de trecere si pe urma de undeva de acolo de sus , aratand cu degetul , am vazut in acest rau.

Printesa Areta zambi.

Sa fie oare adevarat ? murmura ea.

Ce spuneai ? sari Angelo/

Sti ... facu ea , exista o profetie care spune ca intr-o zi in lumea noastra isi va face aparitia un baiat venit dintr-o alta lume.

Cum ? izbucni Angelo

Sigur. Facu printesa , fara nicio indoiala tu trebuie sa fi baiat despre care spune profetia.

Lui Angelo incepu sa-i tremure genunchi.

Angelo incepu sa constientizeze ca tot ce sa inamplat la biblioteca , pe alea din fata lui era defapt biletul spre aceasta lume. Profeti , creaturi , fluturi uriasi , Angelo isi simti capul invartindu-se . Privea absent catre printesa si nu stia ce intrebare sa-i puna mai intai.

- Si ce mai spune profetia ? reusi el sa intrebe , pana la urma?

- Nu stiu eu prea multe despre profetie , dar sunt sigura ca inteleptul Quar stie.

- Inteleptul Quar ? Cine este?

- Un om deosebi , vei vedea ! spuse ea si va fi foarte bucuros cand te va intalni , cum de altfel va fi toata lumea.

- Poftim ?

- Esti faimos in lumea noastra , pana in urma cu un an toata lumea discuta despre venirea ta , desprea lumea ta . De la copii cei mai mici , pana la cei mai invarsta , au auzit de cea ce spune profetia ... De aceea aceasta zi este una deosebita.

Angelo zambi. Daca pentru ea este o zi deosebita, pentru el este una deosebit de ciudata. Nu putea intelege, cum de o lume intreaga auzise despre el, in timp ce el nici macar nu isi putea imagina ca exista alta lume.

Ce vrei sa spui, cu pana acuma un an se vorbea despre mine? Ce s-a intamplat? o intreba Angelo.

Nu stiu eu prea multe dar am sa-ti spun atat cat stiu. Ei bine, incepu ea toata lumea a aflat despre profetie, toti discutau si se intrebau daca este posibil sa mai fie o alta lume. Pe urma au vrut sa afle lucru asta, si chiar au inceput sa faca cercetari, se pare ca au gasit si raspunsuri. Intre timp a aflat si regele Itar despre acest lucru, iar dupa aceea, fara sa cunosc motivul tatal meu regele Arlar, i-a permis domnului Dariu sa plece cu toate documentele, undeva pe taramul inghetat unde nu poate nimenia sa ajunga, iar tatal meu a intrezis sa se mai vorbesca despre profetie.

Angelo isi dadu seama ca ramase cu gura cascata si-o inchise repede. Inghiti in sec.

Ma intreb, oare de ce sa se refugieze domnul Dariu cu documentele pe taramul inghetat? intreba Angelo foarte curios.

Nu stiu, probabil pentru siguranta voastra si a noastra, spuse ea. Daca regele Itar ar fi intrat in posesia documentelor, probabil ca ar fi fost un dezastru.

Angelo o privi surprins.

Dar cine este regele Irar, izbucni el nervos.

Regele Itar este stapanul tinutului Tomar si ca sa ma intelgi mai bine, el este persoana rea din lumea asta, se foloseste de magia neagra pentru a face rau oamenilor din tinutul Nozgor.

Si creaturile acelea ce erau pe urmele tale apartin regelui Itar?

Da, raspunse printeaza in timp ce isi scoase o batista pentru as-si sterge nasul.

Si exista multe creaturi pe aici? intreba el curios.

Glumesti, facu printesa. Regele Itar are o armata intreaga, a reusit sa atraga multi oameni de partea lui. Pe unii de frica, pe altii fiindca asa au dorit ei. Fiind un vrajitor puternic cu totii doreau putin din puterea lui. Dar regele Itar, in loc sa le dea si lor putere i-a transformat pe toti in creaturi. Doar cei care au ramas pe tinutul Nozgor, erau in siguranta.

Angelo se scarpina usor in crestet.

Bine, dar de ce nu luptati impotriva lui? Ma gandesc ca aveti si voi armata, nu?

Da,avem si inca una numerosa, doar ca tatal meu evita pe cat posibil un razboi cu regele Itar. Considera ca intr-un razboi pentru putere au de suferit oameni nevinovati.

Da asa este, fu deacord Angelo. Din pacate si in lumea mea se intampla acelesi lucru.

Angelo cazuse pe genuri. In mintea lui explodara zeci si zeci de intrebari ca niste zeci de artifici iar, una dintre ele il macina complet.

Cand spui ca inteleptul Quar stie mai multe despre profetie, crezi ca stie si cum ma voi intoarce in lumea mea?

Printesa zambi.

Nu exista ceva pe lume ce n-ar putea sti intleptul Quar.

Desi auzise doar de cateva minute Angelo de abia astepta sa in cunosca pe acet om

Si cand crezi ca il voi cunoste pe inteleptul Quar ? intreba el.

Imediat ce vom ajunge la castelul Wirkumg.

Angelo cazu din nou pe ganduri , dar printesa Areta observa imediat acest lucru.

Ce s-a intamplat intreba ea ?

Nimic doar ca ma gandesc la mama mea , spuse el. Sunt convins convins ca este foarte ingrijorata de lipsa mea.

Printesa il prinse usor de mana .

Nu te necaji Angelo il linistiea . O sa vezi ca totul va fi bine.

Angelo zambi.

Da sunt sigur ca totul va fi bine , spuse el. Iar in cea ce o priveste pe mama ... este o femeie puternica. Niciodata nu s-a plans de nimic ... mama ta cum este ? o intreba el.

Nu stiu! spuse ea cu regret. A murit in urma cum 14 ani , atunci cand ma adus pe lume. Dar sunt convins ca ar fi fost la fel de puternica ca si mama ta.

Urmatoarele minute au decurs intr-o atmosfera vesela, cu Angelo povestind despre amicul sau Stubi , cu Angelo povestind despre scoala unde invata , pana ce printesa avea sa schimbe aceasta atmosfera.

Nu , nu se poate ! striga ea , in timp e arunca o privire la incheietura mainii.

Angelo se sperie.

Ce s-a intamplat ? o intreba el intr-un tarziu.

S-a intamplat o nenorocire , reusi ea sa raspunda . Am pierdut bratara Aler.

Of , mai speriat ingrozitor ! Am crezut ca este ceva mai grav.

Mai grav deat atat? izbucni printesa.

Pai ... se balbai Angelo , ce insemna asta ? intreba ridicand din umeri

Inseamna ca , intreaga omenire este in pericol

Angelo reusi sa-si dea seama dupa reactia printesei ca , problema este asa cum spune ea grava.

Bine , calneaza-te ii spuse el . Respira adanc si linisteste-te.

Poftim ? intreba ea mirata. CUm sa ma linistesc ?

Asta le spunea antrenorul jucatorilor cand erau tensionati intainte de meci si de cele mai multe ori dadea rezultate! ii spuse el mai mult amuzat. Hai spune-mi cei cu bratara asta?

Brata Aler este un simbol al tinutului Nosgor , reprezinta tot ce este magic in lumea noastra si fara ea suntem foarte slabi in fata regelui Itar. Sunt foarte sigura ca una dintre creaturile alea , ale regelui Itar a resuit sami smulga bratara de pe mana,

Uf , exploda Angelo , din nou regele Itar? ce nu mi-as dori sa-i sparg cateva geamuri de la casa.

Printesa incepu sa zambeasca.

Vezi ca se poate , ii spuse Angelo vazand-o mai vesela. Mama spuncea ca toate problemele se rezolva mai usor cand este calm.

Deschise gura sa mai spuna ceva , dar iediat fu intrerupt.

Nu mai este timp , trebuie sa ajungem cat mai repede la castelul Wirkung.

In timp ce se ridicare in picioare. Printesa il prinse de mama si aproape ca-l tragea taras spre fluturele Rofi.

Cred ca glumesti spuse el , doar nu crezi ca am sa ma urc in spatele fluturelui.

Printesa il privi amuzata.

Dar cum crezi ca vom ajunge la castelul Wirkung?

Hmm ... facu el ganditor.

In lumea ta cum va deplasati de colo-colo ?

Nu cred ca ai vrea sa sti! ii spuse el cu regret.

Intre timp ajunsera la fluturele Rofi. Acesta isi intoarse capul si-l privi. Lui Angelo ii paru ca Rofi nu era prea incatat de cea ce urmeaza.

Da , raspunse ea. Urca-te si nu mai iti face atatea griji. Vei vedea ca o sa fie minunat .

Pe Angelo il cuprinse emotiile. Faptul ca urma sa zboare in spinarea fluturelui nu era ceva ce-si putea imagina vreodata., iar acest lucru fu observat repede de catre printesa.

Haide . Curaj !

Vizibil emotionat si cu mare dificultate , Angelo se urca in spinarea fluturelui neputandu-si dezlipi ochii de la Rofi. Se aseza mai confortabil , o cuprinse cu bratele pe printesa si cand fluturele facu primele miscari ale arpilor , Angelo inchse ochii de emotie , iar in clipa imedia urmatoare cand ii deschise Rofi era deja in aer pornind in mare viteza spre castel.

In scurt timp emotile lui Angelo disparura iar in locu lor aparu o senzatie minunata , o senzatie de libertate.

Printesa zambi cand vazu cat era Angelo de uluit.

Angelo ar fi vrut sa aiba cat mai multi ochi ca sa nu-i scape nimic. Nu mai stia la ce sa se uie mai intai : La campiile netezite , la padurile si rauri intortochiate , la dealurile impadurite. Se spreie unpic cand fluturele Rofi facu o manevra neasteptata. Se intalta brusc ca sa treaca peste cativa copaci inalti. Angelo se intoarse sa se mai uite la copacii peste care trecusera , iar Rofi facu din nou o manevra , de data asta cobora mult in picaj. Trecusera peste o prapastie adanca , iar Angelo se apleca sa vada ce era jos. Printesa il prinse de guler si-l trase repede inapoi.

"Ooooh" facu el cu admiratie , cand ajunse la lacul Leid. Ramase mut de uimire cand vazu cascada cu apa care cadea dela cateva sute de metri. O imagine magnifica.

Imediat ajungem ! anunta printesa.

Lui Angelo i se stranse stomacul de emotie. Isi dorea din tot sufletul ca acolo la castel sa aibe parte de aceeasi primire cum a avut-o din partea printesei. Ii veni in minte cateva intrebari care nu aveau darul sa-l linisteasca. Daca cei de la castel nu vor fi incantati de sosirea lui? daca vor considera ca sosirea lui le va da planurile peste cap ? incepuse sa-i fie teama . Toate aceste ganduri disparura cand in fata lor se ridica un castel imens , cu ferestre multe si mari si cu o multime de turnuri si creneluri.

Angelo se sperie din nou cand fluturele Rofi incepu sa coboare din nou cu mare viteza. Trecusera pese zidurile castelului si se indreptara catre plaioul imens de piatra. Angelo observa in parea dreapta a curtii , doua tinere cu cate-o matura in mana , chicotind si facand semne cu mana. Imediat dupa ele o cotoroanta batrana , oribil de zbarcita prptita intr-un baston si cu aceeasi fata oribila intretinu mai departe o conversatie animata cu un grup de muieri.

Fluturele Rofi cu miscari foarte lente cobora mai mult si in cele din urma ateriza foarte lin pe platoul de piatra. Angelo se inversize la fata si trebui sa se spijine de un zid ca sa-si opreasca tremurul genunchilor. Printesa i-l prinse de mana si-l privi in ochi. Angelo incerca sa-si ascunda spaima cu un zambet.

- Ce cursa spuse el.

Printesa îi zambi si ea.

Asa este pentru prima oara! A 2-a oara va fi mai usor.

Tinadu-l de mana, se indrepta catre catre usa ce ducea in interioarul castelului.

Nici nu ajunsera bine la usa ca in fata lor aparu doamna Pene.

Angelo tresari, cand îi vazut infatisarea era de pisica.

Ochii doamne Pene zabovira o clipa asupra lui. Angelo isi netezi linstit parul.

Doamna Pene, doica mea ! facu printesa prezentarile

Doamna Pene fara a baga de seama, incepu sa turuie ca o locomotiva.

Unde ai fost copila? Mi-am facut atatea griji iar, tatal tau este foarte suparat!... Si din nou arunca o privire asupra lui Angelo. Si cine este tanarul acesta strain?

Angelo isi inghiti nodul din gat.

Doamna Pene, zise printesa, trebuie sa ajungem cat mai repede la tatal meu, avem o problema grava! Cat despre tanarul acesta, te asigur ca nu este strain! Este... Dar sa lasam asta acuma, trebuie sa ne grabim. Dupa care il prinse de mana pe Angelo deschise usa larg si patrunse in castel. In fata lor se deschise un hol atat de mare incat ar fi incaput intreaga locuinta a tanarului Angelo in el si tot ar mai ramas loc. Tanarul era atat de sus incat deabia il puteai zori , iar in fata se vedeau niste trepte superbe de marmura care duceau la celelalte etaje.

Angelo o urma pe printesa pe treptele acelea superbe de maruma , iar in urma lor doamna Pene incerca sa tina pasu cu ei gafaind intr-una. Trecura de treptele de marmura si ajunsera in camera de zi. Angelo arunca o privire inapoi spre Doamna Pene. Se tinea cu greu gafaind parca si mai tare.

Strabatura in continuare coridoaree unu dupa altul , cu Angelo , fara sa stie unde se aflau si nici incotro alergau.

Trecura de un hol mai micut de data asta si nimerira in fata unei usi imense . Usa era atat de mare incat Angelo se gandi ca ar fi nevoie de vreo cinci adulti ca sa poate fi deschisa , dar spre marea lui uimire nu fu asa. Printesa Areta numai ce o atinse si ca prin minune usa se deschise larg , iar ei pasira in camera. Angelo isi ridica ochii spre tavan. Ii venea foarte greu sa creada ca exsita un tavan si ca acea sala nu se deschidea direct spre vazduh. Angelo isi lasa iar privirea in jos , in momentul in care printesa incepu sa vorbeasca.

Papa ! se adresa ea barbatului asezat pe tron si care se pare ca atipise pentru un moment.

Deabia dupa ce printesa se mai adresa inca odata , barbatul dadu semne de viata.

O tu erai scumpa mea, spuse el in timp ce se ridica in picioare.Bine ca ai aparut intreaga pentru ca am trait un adevarat cosmar in dimineata asta , cu doamna Pene care a fost moarta de ingrijorare.

Papa imi pare rau dar sa sti ca am avut un motiv intemeiat , lipsind atatea ore. Si ... Papa s-a intamplat o nenorocire.

Tatal ei ii arunca o privire scrutatoare.

Am pierdut bratara Aler , spuse ea in final.

Timp de cateva secunde se lasa o tacere de moarte in toata incaperea.

Cum s-a intamplat una ca asta ? intreba regele Arlar.

Am primit biletelul acesta , spuse printesa in timp ce scoase biletelul si-l dadu tatalui ei. Mi-a fost strecurat pe sub usa si m-am dus sa verific cea ce este scris acolo si cand m-am dat seama ca este o capcana a fost tarziu. M-am trezit cu doua creturi ale regelui Itar pe urmele mele si unul dintre ei a reusit sa-mi smulga bratara de la mana.

Regele Arlar privi pentru o clipa biletelul. Hm ... ! Biletelul acesta este dovada clara ca avem un tradator printre noi, spuse el aces lucru in timp ce pasi usor spre Angelo.

Angelo inghiti cu greu , inima lui se stranse de spaima. Privi in jur ingrijorat si vazu ca totii erau cu ochii atintiti asupra lui. Un gand groaznic ii trecu prin minte " doar nu gandesc acestia ca el ar avea vreo legatura cu acel bilet ?" . El sa fie considerat tradatorul ? Este o prostie. Incepu sa se simta chiar rau din cauz acestor ganduri , dar acestea aveau sa dispara foarte repede odata cu interventia printesei.

Papasi acum sa-ti dau o veste mai buna! El este baiatul despre care se spune in profetie.

In urmatoarea clipa se lasa o tacere de moarte in incapere. Un barbat de la o masa alaturata , de emotie , scapara un registru pe podea. Regele Arlar strmba din nas.

Poftim ? intreba regele Arlar.

Da , papa ! A venit in lumea noastra prin raul Door si dacca nu era el acum as fi fost in mainile regelui Itar.

Regele Arlar se trase mai aproape de Angelo.

Ma bucur sa te cunosc , spuse el in timp ce ii stranse mana. Cu toate ca am renuntat cu ceva vreme in urma sa intram in contact cu voi , eu am stiut mereu ca cea ce este scris se va intampla. Bine ai venit printre noi !

Imediat pe fata lui Angelo se distinse un zambet larg. Gandurile acelea groazince disparura de tot. Intre timp regele Arlar ordonase barbatului care scapase registrul sa-l cheme de urgenta pe inteleptul Quar. Barbatul se ridica de la masa si parasi in mare graba inaperea. In mintea lui Angelo explodara zeci de intrebari ca niste focuri de artificii. Nu stia ce intrebare sa puna mai intai. Dupa cateva clipe de nehotarare intreba.

Rege Arlar , de ce ati renuntat sa intrati in contact cu noi ?

Ei , dragul meu , ne-am dorit foarte mult sa luam contact cu voi si dupa ani bni de cercetari am gasit modalitatea numai ca domnul Dariu , bietul de el , o minte stralucita. Se descurca minunat in munca de cercetare si-a dat seama ca este foarte periculos si pentru lumea noastra si pentru lumea voastra sa deschidem poarta spre voi asa ca toate documentele legate despre cercetare au trebuit sa dispara si totul sa fie dat uitari si domnul Dariu a gasit cea mai buna solutie ; ca aceste documente sa nufie gasite niciodata le-a dus pe taramul inghetat unde nimeni nu va putea ajunge vreodata.

A ne proteja ? sopti el. Nu inteleg .

Pai inchipuieti ca toate aceste cercetari , aceasta minune dea calatori dintr-o lume in alta ar fi ajuns in mainile regelui Itar. Nu ne puteam permite aces lucru. Il cunoasteam foarte bine si stim de ce este capabil si asa este un vrajitor foarte puternic. Se foloseste de magia neagra pentru a face rau oamenilor.

Angelo nu stia cum se facea dar de fiecare data cand era pomeni numele regelui Itar i se strecura o senzatie de neliniste in suflet. Era logic cea ce spunea regele Arlar. Sa fi ajuns creturile alea in lumea lui ? Groaznic.

In urmatoarea clipa , atentia tuturor a fost atrasa de batai la usa.

Intra ! incuvinta regele.

Se deschise usa si inauntru pasi un om imens. Angelo tresari si se dadu un pas inapoi. Barbatul era enorm , o infatisare salbatica cu sprancene drepte si groase iar suvitele de par picau peste pelerina neagra care matura pamantul in urma lui.

Nici nu pasi bine in incapere ca acesta il privi pe Angelo drept in ochi cu o privire care spunea clar ca barbatul nu-l placea deloc pe Angelo.

Domnul Kyron ! facu regele Arlar prezentarile. Comandatul armatei noastre.

Angelo continua sa-l priveasca in timp ce acesta se apropie de el. Intinse o mana enorma in care mana lui Angelo se pierdu cu totul si i-o stranse cu putere.

Angelo gemu de durere si inghiti in sec.

Angelo vine , zise regele Arlar , ...

Stiu , stiu il intrerupse domnul Kyron . Defapt toata lumea a aflat de sosirea lui. Ma bucur ca ai ajuns in partea noastra si nu in tabara adversa.

Tabara adversa ? murmura el.

Adica pe taramul regelui Itar , ii sopti printesa . Raul Door desparte tinutul Nosgor de tinutul Tomar al regelui Itar.

Intre timp comandatlui Kyron veni langa el sii puse o mana pe umar , de il facu pe Angelo sa i se indoaie genunchii.

Suntem foarte curiosi sa aflam cat mai multe despre lumea ta ! spuse comandatul.

Vom avea timp si pentru acest lucru ! interveni regele Arlar. Deocamndata avem de rezolvat o alta problema.

Ce problema ? exploda comandatul Kyron.

S-a pierdut bratara Aler zise regele Arlar cu regret.

Poftim? cum s-a putut intampla una ca asta ?

Angelo reusi sa observe ca , comandantul Kyron , cand puse intrebarea , nu se uita deloc in directia printesei.

Printesa a fost atrasa intr-o capcana odioasa! spuse regele Arlar cu multa furie si cum acest lucru s-a petrecut aici la castel inseamna ca avem un tradator printre noi.

Ma voi ocupa personal de aceasta problema , spuse comandantul pe un ton autoritar si cand il vom prinde pe acest tradator va promit ca va plati scump.

Se intoarse si fara a mai spune ceva parasi in mare graba incaperea. Angelo nu putu sa nu observe ca comandatul cand spuse toate acestea , le spuse cu multa ura , ca si cand ii facea placere sa tortureze pe careva.

Si cum ii pedepsiti pe tradatori ? o intreba Angelo pe printesa.

Nu cred ca ai vrea sa sti , ii sopti ea.

Angelo o privi curios.

Ce vrei sa spui?

Pedeapsa este foarte dureroasa.

Adica ? intreba el tot mai curios.

Va fi aruncat in temnita pentru tot restul vieti.

Dar nu cum si-ar fi inchipuit el.

Iar in temnita va fi obligat sa imbrace pelerina celor o mie de furnici , adauga ea.

Uf... Facu el ingrozit. Dumnezeule , doar nu vorbesti serios. Glumesti nu ?

Nu , nu glumesc deloc.

Dar este ingrozitor.

Voi cum va pedepsiti tradatori ? intreba printesa. Doar nu le dati dulciuri nu ?

Urma un moment de tacere , timp in care Angelo isi indrepta privirea spre fereastra. In acel moment se auzi din nou batai la usa.

Intra ! incuvinta regele Arlar.

Si imediat inra in incapere un batran cu o fata lunguiata plina de riduri , parul alb si lung , aratau trecerea anilor asupra lui. Avea o roba lunga si o pelerina alba , care matura pamantul , iar in picioare avea pantofi albi cu catarama de otel.

Inteleptul Quar , facu regele Arlar prezentarile.

Inteleptul Quar ca si cum nimeni nu ar mai fi de fata se indrepta spre Angelo.

Buna ziu ! ii zise el lui Angelo cu o voce blanda. Sunt incantat sa te cunosc.

Angelo il privi fericit. In sfarsit il cunoscuse pe omul care dupa parerea lui avea sa-i dea mai multe raspunsuri la toate intrebarile pe care le avea decand pasise in aceasta lume.

Sunt magulit , dar stii prea bine ca regele Itar este mai puternic.

Da numai fiindca tu esti prea ... nobil , ca sa-ti folosesti puterile ! interveni si printesa.

Inteleptul Quar zambi putin , dupa care se intoarse din nou spre Angelo sii ii spune :

um iti spuneam ! este o onoare sa te avem printre noi. Sper ca vei fi incantat de cea ce vei cunoaste in lumea noastra.

Sunt deja incantat de cea ce am vazut pana acum ! Doar ca totul este ... diferit si in acelasi timp uimitor spuse el , zambind.

Din pacate aceasta zi minunata a fost umbrita. Intamplare nefericita ! dufni regele suparat.

Hmm ! intradevar ! facu inteleptul Quar , fatpul ca bratara Aler se afla in mainile regelui Itar este o problema!.. Dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne pierdem capul.

Dar ce putem face ? intreba regele Arlar.

Deocamdata nimic ! raspunse scurt inteleptul Quar. Vom lasa ca toate lucrurile sa decurga normal ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic si vom astepta ca regele Itar sa faca prima miscare.

Regele Arlar ii arunca o privire rece. Nu ii convenea deloc aceasta situatie.

De ce sa asteptam prima lui miscare? izbucni el. Ii vom da de stire ca pete trei zile ne vom intalni pe campul Gomom si ne vom lupta pana la capat.

Angelo asculta ingrozit discutia.

Fara bratara Aler vom fi slabi in fata lui! Nu vom avea nicio sansa. Il contrazise inteleptul Quar pe rege.

Pret de cateva secunde isi aruncara priviri unul celuilalt asteptand ca unul dintre ei sa spuna ceva.

Si daca ma gandesc bine nu este o idee rea! zise inteleptul Quar.

Din nou schimbara priviri intre ei.

Ii vom da de inteles relgelui Itar ca ne vom lupta cu el in trei zile , iar in timpul asta noi vom trebui sa recuperam bratara Aler , spuse inteleptul Quar.

La ce te-ai gandit ? intreba regele.

Daca cream aceasta diversiune vom avea tip sa trimitem pe cineva pe taramul Tomar.

Hmm ... facu regele Arlar , ganditor. Nu stiu ce sa zic.

Aveti incredere in mine. Lasati totul pe seama mea si veti vedea ca totul va iesi bine , spuse inteleptul Quar.

Bine , zise regele , pune totul la punct si pe urma ne vei informa cu toate detalile.

Pana maine dimineata totul va fi pus la punct , spuse inteleptul Quar , dupa care se apropie de printesa si ii spune : Draga mea intre timp dul pe tanarul Angelo sa cunoasca oamnii , aratai castelul , aratai farmecul acestei lumi. Sunt convins ca toti sunt nerabadatori sa-l cunoasca ! Pe urma se intoarse spre Angelo si ca si cum iar fi anticipa toate nelamurilele ii spune : Vei avea toate raspunsurile maine dimineata , acuma dute si distreazate.

Angelo il privi uimit , dar nu avu timp sa aiba nicio reactie pentru ca intre timp printesa il prinse de mana si aproape ca-l tara catre usa. Imediat ce parasira incaperea , printesa il intreba :

Iti plac prajiturile ?

Glumesti ? facu el. Pentru mine este cel mai important aliment.

Bine , atunci vom merge la domnul Glai . Face cele mai bine prajituri.

Angelo incepea sa se simta chiar bine. Era convins ca va urma sa mance cele mai bune prajituri si cele mai delicioase pe care lea mancat vreodata.

O urma pe printesa printr-o sala mare , pe urma coborara niste trepte lungi si ajunsera in curtea castelului.

- Uite !

- Unde ?

- Acolo , langa printesa.

Soaptele aceastea il insotira pe Angelo de indata ce iesira din castel. Zeci si zeci de capete se inghesuiara la usile micutelor magazine ca sa-l vada.

Angelo nu stia incotro mergea , se vedea clar ca nu era de pe aici. Inpiedicandu-se la tot pasul , Angelo o urma pe printesa pe o alee intortocheata care cotea o stanca , apoi disparea din vedere. Trecura pe langa mai multe magazine de muzica , librarii , restaurante , dar Angelo nu vazuse nicaieri ceea ce isi dorea mai mult sa vada si anume obiecte magice. Era o strada , cu oameni obisnuiti. Cu siguranta ca obiectele de vrajitorie le tin intr-un loc secret , se gandi el.

Imediat ce dam coltul , ajungem la magazinul domnului Glai , il anunta printesa peste umar.

O secunda mai tarziu , un copil micut , blond si cu parul in toate directile se apropie de Angelo si se opri chiar in fata lui. Angelo intinde incantat mana , dar copilul in loc sa faca si el acelasi lucru ii trage un sut cu varful bocancului in fluierul piciorolui , dupa care o ia la fuga.

- Hei ... striga el , dar nu mai avu cui.

- Aici e , spuse printesa si se opri in fata unui magazin.

"Prajituri ca la mama acasa" spunea reclama ce atarna deaspura magazinului.

Zumzetul de voci se opri cand intrara ei in magazin.

Nu se poate ! e chiar el ? facu domnul Glai.

Linistea se facu si mai profunda in incapere. Domnul Glai se repezi afara de dupa bar si stranse cu putere mana lui Angelo.

Bine ai venit printre noi. Toata lumea se uita la el.

Printesa nu mai putea de mandrie. Apoi se auzi un zgomot de scaune harsite de podea si toata lumea se aduna in jurul lui , cautand sa dea manca cu el. Angelo stranse mana tuturor. Domnul Glai nu se mai satura , dar ceilalti nu-l lasara sa se bucure numai el de prezenta lui Angelo. Deabia dupa cateva minute Angelo reusi sa se desprina de el si sa se aseze la bar.

Printesa ii facu cu ochiul.

Ti-am spus ca ei faimos! zise ea mandra.

Dar de ce ? intreba Angelo ridicand din umeri.

Totul este legat de profetie ! spuse ea in timp ce se aseza pe un scaun langa el. Vei intelege totul mai tarziu.

Cu ce sa va servesc, dragi mei ? ii intrerupse domnul Glai.

Angelo o privi pe printesa.

Pai .. .facu printesa , spunetine ce aveti.

Domnul Glai deschise o lista si incepu.

Avem asa , torturi de toate felurile , ciocolata cu toate aromele , la care te-ai putea gandi , placinta cu mere , tarte cu fructe , ecleuri de ciocolata , gogosi cu gem , capunse , jeleuri , piure de castane cu frisca , inghetata de vanilie , de ciocolata , de fistic ... si domnul Glai continua.

Placinta cu mere este foarte gustoasa , ii sopti printesa.

Pai , placinta cu mere sa fie , spuse Angelo domnului Glai.

La fel , zise printesa.

Domnul Glai zambi in timp ce scoase doua farfuri si le aseza pe masa. Angelo privi cu atentie. Domnul glai mai puse cateo bobita in fiecare farfuri , lui Angelo ii paru ca seamana foate mult cu boabele de fasole si le acoperi cu cate un capac de inox.

Acum vine partea mai interesanta , ii sopti printesa.

Angelo plin de emotie privi cu mare atentie. Dupa cateva secunde domnui Glai ridica capacele. Angelo ramse mut de uimire. In cele doua farfuri aparura doua placinte enorme cu mere.

Uau ! facu el cu adminratie.

Ah , mor de foame , spuse el in timp ce musca din placinta cu mere. Este delicioasa ! este ccea mai buna placinta cu mere pe care am gustato vreo data , ii spuse el domnului Glai.

Domnul Glai zambi usor.

Dupa ce terminati placinta domnul Glai va mai pregateste ceva foarte delicios.

Angelo radia de fericire , la gandul ca avea sa vada o noua vrajitorie a domnului Glai. Dupa acea ii exploda in minte o intrebare amuzanta. Se intreba daca nu cumva domul Glai stie sa scoata iepurasi dintr-un joben.

Imediat ce terminasera de mancat placintele cu mere , domnul Glai puse doua cupe tot din inox si aceastea le aseza in fata lor , pocnie din degete si imediat ca prin minune in cele doua cupe se aflau acuma doua portii de inghetata de vanilie , iar in varf cateo capsuna. Angelo rase din nou uimit , lucru observat foarte repede de catre domnul Glai.

ei ce zici ? il intreba el pe Angelo.

Pai .. facu Angelo , in lumea mea nu vezi asa ceva.

Tare as vrea sa aflu cum va descurcati voi , in lumea voastra zise domnul Glai.

Angelo incepu sa infulece inghetata si dintr-o data privirea lui se interseca cu a unui tanar asezat la o masa pe care Angelo il observase de cand a intrat. Lui Angelo ii paru cunoscuta privirea rece a tanarului care dupa parerea lui nu era deloc pritenoasa. Tnarul bea ceva din paharul sau si vorbea ceva cu un alt baiat cu parul rosu si cu o fata rautacioasa si acesta.

Hei uite ! sari printesa Areta , aratand catre geam. Va trebui sa te las pentru o clipa singur , vreau sa cunosti pe cineva.

Bine , zise Angelo. te asigur ca nu am sa plec niciunde , mai spuse el amuzant.

Printesa se ridica si parasi , aproape in fuga incaperea. Angelo lua si ultima inghitirua din inghetata , iar in urmatoarea clipa in incapere sse lasa o taqcere inmormantala. Arunca o privire in jur si observa ca cei ce stateau langa el disparura , intoarse capul si ...

Deci u esti tanarul venit din alta lume , zise baiatul cu privrea aeea rece in timp ce-i dadu un ocol.

Numele meu este Klip

Iar al meu este Angelo.

Klip pasi usor pe langa Angelo si se aseza pe scaunul din dreapta.

Vad ca ai gustat din bunataturile pregatite de domnul Glai , zise el.

Da si sunt foarte gustoase , zise Angelo intocand privirea spre domnul Glai.

Klip se apropie spre Angelo si-i sopteste la ureche.

Asculta-ma cu atentie! Daca toti sunt incantati de venirea ta , ei bine , afla ca eu nu sunt. Toti se astepta la lucruri mari din partea ta , dar eu sunt convins ca nu eti in stare de nimic , voi cei din lumea voastra sunteti cu totii niste papa-lapte.

Angelo se stradui sa priveasca drept in ochii aceia rai si reci. Baiatul cu parul rosu , amicul lu Klip , chicoti pe infundate in spatele lor.

Papa-lapte ! murmura Angelo iritat . Tare ar fi vrut sa-i demonstreze acestui nesuferit ca nu este asa. Era gata sa se intoarca spre Klip cu o furie total umana , dar se razgandi foarte repede.

Uite ce e ! zise el calm. Faptul ca am ajuns aici este o intamplare. Nu am nimic cu tine ! Nici macar nu te cunosc , iar in cea ce priveste , afla , ca nu suntem deloc papa-lapte.

Angelo ar mai fi vrut sa-i spuna cateva acestui nesuferit , dar nu apuca pentru ca domnul Glai interveni.

Klip baiete sper ca nu-l deranjezi pe musafirul nostru.

Bineinteles ca nu ! minti Klip. Cu toti suntem incatati de prezenta lui ! tocamai incercam sa-i spun de jocul nostru " secretul soimului", dupa care se intoarce spre Angelo si-l intreba : Ce spui vei participa la turnir?

Ca sa pariticipe mai intai trebuie sa cunoasca regulile , interveni din nou domul Glai.

Angelo ramase tacuta , intrebandu-se ce fel de joc o fi si asta si cum nu spuse nimic , Klip il intreba din nou.

Vrei sa participi nu?

Mmm , facu Angelo. Nu stiu ce sa spun !

Dar inainte sa mai spuna ceva , printesa Areta si prietena ei Riana intrara ca o furtuna in magazin.

Ce s-a intamplat ? intreba printesa.

Nimic , minti din nou Klip. Am facut si noi cunostinta mai spuse el dupa care impreuna cu amicul lui , o sterse rapid din magazin , dar nu intainte de-ai mai spune o data lui Angelo ca spera ca se vor revedea la turnir.

La-i cunoscut pe Klip ? il intreba printesa.

Da. raspunse Angelo cu jumatate de gura , dupa care ii povesti discutia cu acesta.

Este baiatul comandantului Kyron ! mentioneaza printesa .

Angelo incepu sa zambeasca.

De aceea imi era cunoscuta privirea aceea rece !

Este un nesuferit !

Exact ca si tatal lui ! inteveni domnul Glai!

Angelo se aseza din nou pe scaun dupa care il intreba pe domnul Glai.

Care este treaba cu comandantul? sunt sigur ca nu-l prea agreati

Domnul Glai se trase mai aproape de Angelo.

Cu multi ani in urma se spune ca regele Itar a arunat un blestem asupra familiei Kyron , iar comandantul a fost aprope sa se alature lui ,dar eu nu cred acest lucru cu blestemul. Eu zic ca nimeni nu poate fi astras de partea raului daca nu este dorinta.

Si dupa ceea ce s-a intamplat ? intreba Angelo tot mai curios.

S-a ajutat de inteleptul Quar , sa scape de acel blestem interveni printesa Areta.

Da din pacate ! spuse domnul Glai , eu spun ca ne-ar fi fost cu mult mai bine fara comandant. Am fost foarte suparat pe tatal tau cand la numit comandant , ii spuse el printesei.

Dar ...

A , o intrerupse domnul Glai. Mai bine sa nu discutam cea fost bine si ce nu . Aveti de facut lucruri mai importante , mai spuse el aratand spre Angelo.

Printesa incuvinta din cap.

Uite zise ea vesela introcandu-se spre Angelo. Ti-o prezint pe prietena mea Riana.

Angelo intoarse privirea.

Imi pare bine , spuse el foarte politicos .

Si mie imi pare bine, spuse si Riana cu o voce blanda. Printesa Areta mi-a povestit numai lucruri bune despre tine.

Multumesc se adresa el printesei.

Se pare ca ai avut parte de multe intamplari de cand ai venit in lumea noastra! mai adauga Riana.

Angelo incepu sa zambeasca.

Da asa este si se pare ca vor fi si altele.

Riana ramase cateva clipe pe ganduri , dupa care spuse.

In privinta lui Klip sa nu iti faci griji pentru ca numai gura este de el , intotdeauna ii place sa o faca pe grozavul ; il calma ea.

Angelo isi netezi parul linistit.

Eu cred ca este un mare dobitoc! spuse el. Imi aduce aminte de cativa dobitoci din scoala mea ... Ce joc este " secretul soimului"?

Printesa il privi curioasa.

Klip raspunse el , dar hai spune-mi ce joc este?

Este jocul nostru , toata lumea urmareste cu mare interes acest turnir anual. Jucatorii zboara intr-un soim foarte bine antrenar , cu greu de prins , iar jucatorii exact asta au de facut , sa-l prinda , pentru ca la picioruse are legat un saculet ,iar in saculet se afla o surpriza pentru printesa ,adica pentru mine , spuse ea pe un ton amuzant.

Oau ! facu Angelo.

Dar de ce ma intrebi?

Pentru ca as dori sa particip ! ii spuse el printesei.

Hmm facu ea . Nu cred ca ar fi o idee buna. Ar fi foarte periculos pentru tine.

Poate ca nu este o idee atat de rea! interveni Riana.

Timp de cateva secunde se lasa o tacere inmormantala , printesa si Riana schimbara priviri complice. Angelo statea linistit pe scaun , isi dorea foarte mult sa participe si sa-i dovedeasca dobitocului ca nu era un papa-lapte.

Ar putea fi ranit grav ! insista printesa , doar stiti bine cu totii ce-a facut Klip in urma cu trei ani.

Ce ? intreba angelo foarte curios.

In timpul jocului l-a inbrancit pe Mera , iar acesta a cazut de la douazeci de metri inaltime rupandu-si piciorul.

Uf facu Angelo , dar este permisa aceasta practica?

Nu bineinteles ca nu ! zise printesa.

Viclenia asta o are in sange-le carei curge prin vene , exact ca tatal lui , interveni domnul Glai.

Angelo isi dorea sa invete sa zboare mai mult ca orice pe lume.

Peste cat timp incepe jocul? intreba el.

Cam trei ore mai avem ! zise printesa .

Angelo isi netezi din nou parul , putin ganditor.

Am vazut ca te descurci foarte bine in aer , ii zise el printesei. Ai putea sa-mi dai cateva sfaturi.

Dar un zgomot in sala puse capat acestei discutii . Nu-si dadura seama ca vorbisera in gura mare, isi intoarsera privirile si vazura ca toti din sala erau din nou adunati in jurul lor.

Te rugam printesa , ajuta-l , spuse unul dintre ei , iar ceilalti ii tinura isonul.

Printesa incepu sa zambeasca.

Haide ! insista si Riana , sunt sigura ca nu o sa se faca de ras.

Atunci sa mergem , zise printesa.

Multumira domnului Glai si pe urma iesira din magazin.

Trebuie sa mergem mai intai sa te inscriem pe lista jucatorilor , zise printesa Areta.

Zece minute mai tarziu se aflau in biroul de inscriere , o incapere mica , unde se afla doar un scaun in care se aseza printesa , asteptand sa apara cineva. Angelo se simti straniu , praful si linistea de aici raspandeau un fior magic.

Buna ziua se auzi o voce blanda.

Angelo tresari , probabil ca la fel facu si printesa , pentru ca scaunul scartai jalnic. ANgelo ridica privirea din podea si vazu ca in fata lor statea un batran cu ochii mai si usor infundati in orbite care-i dadeau o expresie de om viclean. Angelo era convins ca omul era cel mai varstnic pe care-l vazuse vreodata.

Buna ziua spuse Angelo incurcat.

O da ! spuse batranelul , in timp ce se trage mai aproape de Angelo. Eram convins ca o sa te vad in biroul meu mai spuse el.

Batranelul se paropiase atat de mult de Angelo incat aproape ca ajunsera nas in nas. Angelo facu un pas inapoi. Batranelul se aseza pe scaun si deschise un registru.

Bine murmura batranelul aruncadu-i o privire patrunzatoare . Deci , cum te numesti?

Angelo , sari el repede.

Angelo , mormai batranelul , dua care se uita din nou la Angelo , si mai cum?

Doar Angelo ! spuse el ridicand din umeri.

Bine acum te rog sa vi sa semnezi.

Angelo ocoli masa si trecu in dreapta batranelului.

Te simti pierdut in toata povestea asta pentru ca nu cunosti terenul ! ii sopti batranelul. Orice ai face , oricat ai incerca sa fugi , aceeasi munti si aceeasleasi vai vei intalni.

Angelo ramase fara nicio reactie. Nu intelegea nimic din ce spuse batranelul.

Imi pare rau domnule , dar nu inteleg nimic zise el.

Bineinteles ca deocamadata nu intelegi nimic , dar in curand vei intelege tot , dupa care clatina din cap si spre marea usurare a lui Angelo o observa pe printesa. O draga mea ! vai cat ma bucur sa te vad.

Si eu ma bucur sa va vad ! spuse printesa cu o voce blanda.

Tatal tau este bine?

Foarte bine ! multumesc.

Ma bucur ! transmite-i toate cele bune din partea mea ! Mai spuse batranelul in timp ce ii conduse la usa.

Ce-o fi vrut sa spuna ? o intreba Angelo pe printesa de indata ce iesira din biroul batranelului.

Habar nu am !

Dupa-amiaza la trei , Angelo impreauna cu printesa , iesira pentru prima lectie de zbor. Era o zi senina , inviorata de un vanticel placut. Pasira pe o iarba proaspata , coborand o panta si indreptandu-se catre o pajiste complet neteda. Riana era deja acolo , iar undeva nu departe se vedeau zece fluturi aliniati perfect.

Hai ce stai si te uiti la mine ? striga printesa. Pune mana si calare pe fluture!

Pe care dintre ei ? intreba el.

Cum pe care ? pe Rofi , bineinteles. Ai mai zburat cu el si sper sa inveti repede. Tinel stras , te inalti putin si apoi cobori inclinandu-te usor inainte.

Angelo incaleca fluturele , il stranse cu putere si foarte rapid se incalta in aer. Era o senzatie minunata. Se mai vazu si admiratia care se citea pe fata Rianei. Angelo stia ce avea de facut , tinand strans fluterele cu amandoua mainile facu o intoarcere pe urma se inclina usor inainte si incepu sa coboare cu mare viteza in picaj. Cand ajunse la mai putin de un metru de pamant , fluturele Rofi se indrepta si ateriza lin pe iarba. Fetele incepura sa aplaude cu putere. Inima lui Angelo se stranse de bucurie , sub admiratia care se citea pe fata lui. Fetele se oprira din aplaudat dar undeva in spatele lor se mai auzira cateva aplauze. Isi intoarsera privirile si cel care batea din palme era chiar inteleptul Quar.

Tiner esti un adevarat talent ! n-am mai vazut asa ceva ! Esti pentru prima oara pe un fluture ? il intreba el.

Da, raspunse Angelo.

Sigur ca da , zise inteleptul Quar , dandu-i ocol lui Angelo si studiindu-l cu atentie. Agilitate , viteza ... Trebuie sa participi la "secretul soimului".

Mi-as dori foarte mult sa particip , zise Angelo.

Intelepul Quar incepu sa zambeasca.

Sa castigi , tinere ! ii spuse inteleptul Quar , dupa care se intoarse si pleca.

Cei trei schimbara cateva priviri , dupa ce pleca inteleptul Quar.

Asculta-ma pe mine , incepu Riana , anul acesta vom avea un nou castigator.

Foarte bine , spuse printesa , pentru ca decand s-a accidentat Mera numai nesuferitul de Klip a iesit invingator.

Da din pacate ! dar sunt convinsa ca anul acesta va castiga Angelo , zise Riana cu incredere , dupa care se intoarce spre Angelo si ii spune : va trebui sa fi foarte atent , pentru ca Klip este un viclean si va fi in stare de orice numai sa castige.

Fiti fara grija , am curajul sa-l infrunt ! zise Angelo foarte curajos.

Orice s-ar zice asta nu va fi sfarsitul pentru el " isi zise Angelo , in timp ce statea pe scaun in dormitor prividu-le pe fete cum ii alegeau si ii asortau echipamentul pentru turnir. Angelo se simtea nelinistit. Se intreba daca nu cumva isi forta norocul infruntandul pe Klip. Pe de alta parte ii aparea in intuneric fata nesuferita si batjocoritoare a lui Klip , dar asta era marea lui sansa se incuraja el ,sa-l infrunte fata'n fata si sa-l infranga. Nu putea rata asa o ocazie.

Mai erau doar cateva ore pana la inceperea meciului si ar fi dat orice numai sa nu se gandeasca la meci. Se ridica in picioare si le spuse fetelor ca se duce sa ia putin aer. Strabatu cateva coridoare , luminate foarte puternic si ajunse la o scara in siparala care ducea cel mai precis la etajele de mai sus . Urca scarile si ajunse intr-o camera de zi plina cu armuri medievale. Lui Angelo ii paru ca armurile il conduc cu privirea in timp ce trecu pe langa ele. Strabatu si aceasta caerma si mieri intr-un tunel secret pe care il traversa repede si ajunse langa o usa , iar lui Angelo i se paru ca se auzi murmure venind din aceea camera , isi lipi urechea de usa si intradevar se auzi voci.Ciocani usor dar nui raspunse nimein. Deschise usa usurel si se uita inauntru unde vazu doua persoane , una dintre persoane o recunoscu imediat , dr cealalta persoana no mai vazuse pana atunci.

Va trebui sa-l omori in noaptea asta ! ii spuse comandatul Kyron celuilant.

Angelo inghiti cu greau , incearca sa inchida usa la loc , incetisor , dar ...

Cine-i acolo ? striga comandatul cu furie.

Angelo pleca intainte ca comandatul sa-l vada. Fugi cat putu de iute. Strabatu in goana tunelul secreat si ajunse in camera de zi. Privi inapoi sa vada daca nu il urmareste careva si intra din greseala intr-o armura. Zanganelile care urmara se auzira in tot castelul. O zbughi afara din camera de zi fara sa mai priveasca inapoi. Strabatu in goana coridoarele unul dupa altul fara sa stie unde se afla si nici incotro fugea. Intr-un final ajunse si la camera fetelor. Intra in camera ca o vijelie si se lipi cu spatele de usa.

Ce-i cu tine , ce ti s-a intamplat ? il intreba printesa.

Cu inima batandu-i sai sara afara din pierpt si pe soptite , Angelo le povesti ce vazuse si ce auzise.

Printesa il privi incremenita. Linistea se intinse in toata camera.

Ce motiv ar avea comandatul sa ucida pe cineva ? Si cine ar fi acela ? intreba printesa intr-un tarziu.

Habar nu am ! raspunse el in timp ce se aseza pe un scaun.

De parca ar avea nevoie de un motiv ! interveni si Riana. Nu l-ai auzit pe domnul Glai ? Familia asta are rau in sange , iar daca si-a propus sa omoare pe cineva sa stiti ca o va face.

Angelo se intoarse spre printesa si ii spune :

Am putea afla cine este persoana si sa ii salvam viata.

Sigur ! interveni din nou Riana , daca comandantul Kyron a spus ca in noaptea asta inseamna ca avem timp sa aflam cine este.

Bine , spuse printesa. Acum sa ne pregatim de concurs.

Angelo isi lasa capul pe spate , incerca sa nu se mai gandeasca la nimic , in timp ramas trebuia sa se odihneasca , dar ii era grau sa faca lucrul acesta. Cuvintele comandantului nu se uita cu una cu alta , iar in aproximativ o ora urma sa coboare pe teren.

Curaj ! incepu Riana. Klip nu trebuie sa vada ca iti este frica.

Stiu zise Angelo.

Daca va vedea ca iti este frica te va cotonogi rau de tot.

Multumesc pentru incurajare , Riana , zise el.

Si nu sta pe langa el , mai sopti ea de parca nu era in stare sa ramana tacuta.

Da interveni si printesa tot ce ai da facut este sa te concentrezi asupra soimului si sa te feresti de Klip.

Era ora sapte fara zece cand Angelo isi puse bluza de culoare albastra , pregatita de fete , isi drese putin glasul si spune :

OK , a venit momenul.

O sa castigi , sunt sigura ! il incuraja Riana.

Succes ! ii ura si printesa.

Angelo pasi pe teren sperand sa i se inmoaie genunchii , in uralele publicului dezlantuit se auzeau aplauze , fluieraturi , tropaituri , era un zgomot infernal. Prezentatorul meciului statea in mijlocul terenului in aspteptarea concurentilor.

Atentie la mine , incepu ea de indata ce ii vazu pe toti adunati in jului lui. Vreau un joc corect din partea tuturor. Lui Angelo i se paru ca i se adreseaza mai mult lui Klip.

Cu coada ochiului o vazu pe printesa in primul rand facand cu mana. Brusc Angelo simti ca prinde curaj.

Sus pe fluturi va rog ! ii indemna prezentatorul.

Angelo incaleca pe fluturele Rofi , iar in momentul urmator , zece fluturi minunati se ridicara usor in aer. Multimea se ridica in picioare , intreaga tribuna se aguduia. Undeva de sus intr-un turn isi facu aparitia si inteleptul Quar. Cu un urlet asurzi pe toata lumea.

Ca fondator al acestui turnir anul acesta am placerea de a va prezenta ce-a de-a saptea editie. Cu un gest al maini drepte elibera un soim superb.

Asta este , isi spuse Angelo.

Meciul incepuse. Tot concurentii zburau in acelasi ritm. Angelo se descurca foarte bine acolo sus in aer. Se angaja imediat in urmarirea soimului cu o viteza ametitoare urmarit de aproape de Klip care reusi sa-i ieie fata lui Angelo incercand sa-i aplice un cot in figura. Angelo printr-o deavarsita miscare de invaluire reusi sa-l fenteze pe Klip si din nou se grabi sa ia urma soimului. Angelo facu un joc excelent pana acuma. Zbura cu adevarat. Fenta unul dintre concurenti si din nou era la mica distanta de soim. Riana se inghesui langa printesa.

Angelo se descurca bine pana acuma , ii zise ea printesei.

Daca nu a picat de pe Rofi pana acuma inseamna ca da.

Undeva sus , mult deasupra lor Angelo urmarea cu mare atentie soimul. In urmatoarea clipa , Klip era din nou langa el. Zburau umar la umar spre soim. Ceilalti concurenti se oprisera din joc uitand parca pentru ce se aflau acolo si urmareau intrecerea dintre cei doi. La un moment dat lui Angelo i se paru ca vede saculetul legat de piciorusul soimului. Intinse mana spre saculet dar Klip il impinse intentonat si se dezechilibra. Angelo se prinse zdravan de Rofi strambandu-ise casca. In toata aceasta confuzie soimul disparuse din vedere pentru cateva clipe. Angelo se invarti de cateva ori deasupra terenului asteptand aparitia soimului. IN urmatoarea clipa il vazu pe Klip urmarind soimul indeaproape. Pleca pusca dupa ei. Angelo se dovedi a fi mai rapid decat Klip. Era doar la un pas de soim. Deodata oti isi indreaptara privirele spre Angelo. Facuse un lucru imprevizibil , se ridica in picioare si intinse mana catre saculet. Klip se apropie si din nou il dezechilibra in mod intentionat. Angelo aluneca si cazu in gol de la aproape treizeci de metri intaltime in tipetele disperate ale specatorilor. Multimea se ridica in picioare urmarind scena ingrozitoare. Angelo se apropie cu mare viteza de pamant. Inchise ochii , gandinduse ca atat ia fost , nu mai avea nicio scapare. Se izbi de pamant si ... Dar in urmatoarea clipa simti ca este purtat din nou in sus. Deschise ochii. Multimea era in extaz. Fluturele Rofi reusi sa coborea mai repede si sa-l prinda din zbor. Angelo nu mai putea de bucurie. Era din nou in spatele lui Rofi. Facu o serie de lupinguri pentru asi manifesta bucuria. Cobori pe pamant si ridica mana aratand tuturor saculetul.

A castigat ! A reusit sa ia saculetul ! striga printesa.

Jocul s-a terminat intr-un vacarm de nedescris.

Avem un nou castigator! Anunta prezentatorul fericit. Si din nou multimea era in extaz. Aplauze fluieraturi , tropaituri , un zgomot infernal. Cu coada ochiului Angelo il vazu pe Klip total dezamagit. Venisera si ceilalti participanti si dadura mana cu el , il felicita si pe urma il conduse la tribuna oficiala. AJuns in fata printesei ii inmana saculetul , printesa scoase din saculet un superb lantisor si fara a mai sta pe ganduri il puse lui Angelo la gat.

Bravo ! ii zise ea.

Ai fost fantastic! ii zise si Riana venind aproape de ei.

Multumesc le spuse el dupa care se intoarse catre public salutandu-i.

Sa inceapa petrecerea zise prezentatorul si din nou se incinse un vacarm de nedescris.

Trecuse o jumatate de ora de la incheierea jocului. Angelo era in camera ofatand puternic. Simtea ca-l doare capul ingoriztor , iar ochii il ardeau atat de tare de la forta vandtului incat aproape ca numai vedea nimic , dar cu toate astea era bucuros. Reusi sa-l invinga pe ignorantul de Klip , iar lucrul asta il facea sa ignore durerea care il cuprindea acuma pe tot corpul. Se aseza cu greutate pe scaun si sorbi din ceasca de ceai pe care io aduse doamna Pene. Ce bine ar fi fost daca era si prietenul lui Stubi aici cu el sa vada ce a reusit el sa faca in seara asta la turnir si asta fara prea multa practica isi zise el. Incepu sa zambeasca , dar in clipa urmatoare inima lui Angelo se stranse , bucuria aproape disparu cu totul la un gand groaznic ce ii trecu prin minte ca toate gandurile care te bantuie cand este nelinistit. Daca nu se va putea intoarce in lumea lui ? Daca va ramane tot restul vietii prins aici in lumea asta ? Dar ceea ce il nelinistea mai rau era ideea ca el ar fi cel care trebuie sa moara in noaptea asta din ordinul comandantului Kyron. Il trecu un fior. Va trebui sa vorbeasca cu inteleptul Quar si va trebui sa o faca in seara asta. Incercand sa se mai linisteasca isi lasa capul pe spate si inchise ochii. Mai era putin pana ce incepea balul si va trebui sa se odihneasca un pic si cel mai important sa-si alunge aceste ganduri groaznice. Undeva in camera acea mare batea o pendula , Angelo momai pe infundate. Sunetele pendulei , incepura sa-l enerveze rau de tot. Se ridica si opri pendula. Se lasa o liniste inmormantala dupa ce facu acest lucru , se aseza din nou pe scaun si isi lasa din nou capul pe spae. Inchise ochii si atipi pe lo. Avu un vis tare straniu , se facea ca cerul avea o culoare rosiatica cu luna plina , iar pe cer erau o pusderie de stelute , iar in varful stelutelor se puteau distinge niste lini de culoarea argintului. Angelo isi cobora incet privirea si vazu inainte lui un zid imens de piatra. Mesre si escalada intr-o clipita zidul. Simti de parca trecuse pe un alt taram. In fata lui nu foarte departe se zarea un castel. Se apropie de castel si cauta o intrare , dar nu gasi niciuna. , apoi dintr-o dat parca din senin vazu o deschizatura in perete. Se apropie usor de acea deschizatura , se lasa in genunghi langa ea, pe urma o atinge cu mana. Deschizatura in scurt timp se transforma intr-o usita de lemn. Apasa pe o latura , apoi pe alta , degeaba , nu reusi s-o deschida . Se puse pe burta si o cerceta cu atentie. Undeva in marginea usitei vazu un punct mai uzat. Intinse mana si atinse punctul acela. In urmatoare se auzira cateva agomote , de parca cineva ar fi descuiat niste incuietori si usa se deschise singura cat se poate de simplu. Se strecura cu mare dificultate si ajunse intr-o incapere micuta . Luminate de cateva torte. Facuse cativa pasi uitandu-se la toate obiectele ce se aflau in acea incapere. Undeva in coltul incaperi vazu ceva ce ii atrase atentia in mod deosebit . Era un carnetel legat cu un siret din piele , iar langa carnetel un sireag de matanii si o papusa foarte veche cu cap de portelan. Intinde mana si ia mai intai papusa. Avea o rochita alba cu o panglica lata de culoare albastra in talie , iar in momentul in care Angelo atinse panglica aceasta incepu sa se rupa in bucaele. Capul de portelan al papusi era superb , ochii albastri erau perfeti la fel ca si parul negru al papusi era minuna si cat se poate de intact. In momentul imediat urmator chipul papusi lua infatisarea printesei si imediat se sparse in zeci si zeci de bucatele. Angelo se sperie si facu un pas inapoi , dar nu mai apuca sa afle ce se intampla mai departe pentru ca fu trezit de cateva batai in usa.

Tinere a inceput spectatcolul , zise doamna Pene pasind in camera . Hai ca intarziem.

Imi pare rau , doamna Pene , am adormit pentru cateva clipe, zise el dar mai bucur ca mati trezit. Am avut un vis ingrozitor. Se facea ca ...

Lasa asta acuma il intrerupse doamna Pene. Trebuie sa ajungem cat mai repede in sala mare , altfel pierdem inceputul.

Bine , atunci sa ne grabim.

Iesira din camera si Angelo simti o usoara ameteala , probabil de la visul aveala ingrozitor , gandi el. O urma pe doamna Pene pe treptele care duceau in partea de jos a castelului , iar lui i se paru ca auzi murmure venind de undeva dintr-o incapere mai indepartata. Merse in spatele doamnei Pene trecand de usi incuiate una dupa alta. Pe urma a urmat o usa deschisa care dadea intr-un hol imens luminat foarte puternica de undeva din tavan , iar una dintre ele ii atrase atentia in mod deosebit. Era un tablou de dimensiune foarte mare pictat cu tempera pe lemn. Angelo se opri si pe urma se apropie ca sa-l priveasca cu atentie. Era un cor de ingeri superbi cu aripile albe care planau deasupra unui adolscent cu parul negru. Angelo ramase uimit de frumusetea pictruri care veanea mai cu sema de la felul in care erau pictate personajele. Fetele ingerilor earu picatate cu mare precizie iar baiatul parca era dur si simplu viu . Iti dadea impreasia ca in urmatoarea clipa avea sa se miste sau sa-ti vorbeasca , iar chipurile ingerilor erau cu totul speciale , unii ingeri pareau ca se amuza , iar altii ca se intristeaza.

Cine a pictat acest tablou? o intreba el pe doamna Pene , aproape soptit.

Printesa ! spuse doamna Pene foarte mandra.

Oau ! facu el cu admiratie. Nu am mai vazut niciodata asa un tablou frumos.

Intradevar , frumos. Dar acum sa mergem , balul precis ca a inceput , zise domna Pene foarte grabita.

Au parcurs in tacere restul holului , care ii ducea spre sala mare. Usile imense de la intrare se deschisera ca prin minune. Sala era plina pana la refuz. Zeci si zeci de capete se straduiau sa-l vada cat mai bine in momentul in care pasi in sala.

Ramai langa mine ii sopti doamna Pene.

Angelo inainta calm , in urala , doamnei care il conduse chiar in partea din fata a salonului. Spectacolul dadea sa inceapa. Isi roti privirea la ce era in jurul lui si vazu ce mai era prin sala. In partea dreapta la o masa foarte lunga il vazu pe inteleptul QUar are il felicita din priviri. Angelo cu un zambet ii raspunse la fel. La mijlocul mesei il vazu si pe regele Arlar. La o distanta de cateva scaune de rege il observa si pe comandantul Kyron. Totul se intampla foarte rapid si pe cat se poate pe neasteptate comandantul il privi pe Angelo drept in ochi cu o privire care spunea clar ca nu-l placea deloc. Angelo isi intoarse foarte rapid privirea. Reusi pentru caetva clipe sa se arate cat de cat dezinteserast de cea ce se intampla desi facea ce facea si iar se uita la masa unde era comandantul.

Comandantul purta o discutie cu un barbat ce era asezat in dreapta lui , iar Angelo se intreba ce oare putea spune atat de amuzant un om ca si comandantul. Si ce-i spunea la randul lui barbatul in timp ce comandantul isi arunca capul pe spate si radea in hohote. Deodata toate luminile palpira. Toti tasnira sa ocupe locurile. Incetul cu incetul toata activitatea inceta , publicul din sala amuti , asteptand. Se facu intuneric total , iar de undeva de sus se auzira acordurile unei melodii. Din nou de undeva de sus coborara niste lumini ca niste reflectoare , iar in cercul de lumina de pe scena printesa Areta pasi in ovatiile furtunoase ale publicului. Angelo se dovedi a fi cel mai infocat fan aplaudand cat putu de tare. Printesa se inclina acceptand aplauzele. Desi parea timida , canta foarte bine si stia cum sa se poarte cu cei din sala. DUpa prima melodie printesa proni prin sala , printre specatori dedicandu-le muzica. Publicul indiscret urmarea scena cu sufletul la gura. CAnd termina cantecul printesa facu o plecaciune. Luminile se aprinsera dar aplauzele coninuara insotite de tropaituri si de solicitarea "Bis ! Bis". Aplauzele se intetira. Ea statea acolo in picioare cu un zambet copilaresc dupa care ridica din umeri si reveni in mijlocul scenei. Dupa ce mai canta o melodie facu o reverenta in fata specatorilor dupa care iesi din scena. Urmara iarasi aplauze insitente dar lunile se aprinsera si din nou de acolo de sus se auzi un cantec de dans. In scurt timp scena se umplu de dansatori din randurile spectatorilor. Printesa usurata dar inca vizibil emotionata se indrepta spre masa lui ANgelo. La scurt timp li se alaturara si Riana. Lui Angelo i se facu foame. Atat de foame de parca nici nu mancase bunataturile acelea la domnul GLai. Se uita la farfuria din fata lui , dar era goala.

Ai fost minunata ! ii spuse Riana printesei.

Intradevar ai o voce minunata! complecta si Angelo.

Ar mai fi dorit sa adauge ceva dar imediat fu intrerupt de catre printesa Areta.

Vrei cartofi prajiti ? il intreba ea .

Poftim ? ... Reusi el sa intrebe dupa care imediat casca gura surprins. Masa era plina acuma cu tot felul de mancaruri. Nu mai vazuse niciodata adunate pe o masa atatea bunatatiuri : fripturi de vaca , de pui , de miel , cartofi fierti si prajiti , sos , costita , mazare , morcovi ... Angelo isi umplu farfuria cu cate putin din toate si incepu sa mance. La fel facura si fetele. Totul era delicios.

Privi catre o alta masa unde il observa pe tanarul Klip zambind rautacios. Hotara sa-l ingore pe acesta si continua sa mance. Dupa ce fiecare manca cat putu ,resturile de mancare disparura ca prins magie , iar farfuriile stralucira de curatenie ca la inceput. Dupa scurt timp urma si desetul.

In timp ce Angelo manca un ecler cu ciocolata , discutia la masa se orienta spre visul ingrozitor pe care il avuse.

Si ce s-a intamplat dupa aceea ? intreba printesa.

Nu stiu pentru ca am fost trezit de catre doamna Pene, spuse el amuzant.

Fetele izbucnire in ras.

Va trebui sa-i spunem inteleptului Quar ce ordin a dat comandantul acelui necunoscut ! spuse Angelo. Nu putem sa stam cu mainile in san nu?

Bine , spuse printesa . Imedia ce vom avea ocazi ii vom spune inteleptului Quar despre acest lucru.

Angelo rasufla usurat. Era convins ca daca el sau printesa erau in pericol inteleptul Quar era sansa lor dea scapa teferi in noaptea asta.

Bine , zise din nou printesa. Hai sa nu ne mai gandim acum la aceste probleme. Mai bine sa ne veselim putin . Imediat va incepe balul mastilor si credema ca va fi minunat ii spuse ea lui Angelo.

Angelo se mai inveseli putin afisand un zambet.

Deabia astept sa inceapa spuse el.

Dar pana atunci ai putea se ne povestesti ceva din lumea ta ! zise printesa. De exemplu daca aveti spectacole asa minunate cum avem noi.

Bineinteles ca avem ! Poate ca nu asa de minunate si la fel de ... magice , dar avem , uite de exemplu cand eram mai mic mama ma dus la un spectacol sa o vad pe una dintre cele mai celebre cantarete si intradevar spectacolul a fost minunat si ... Dar nu mai apuca sa spuna nimic pentru ca imediat in jurul lor se crea o mare vanzoleala , fiecare cautand sa-si ocupe locurile.

Incepe balul mastilor zise printesa.

Angelo inearca sa fie atent la eea ce se intampla. Nu-si mai putea lua ochii de la usa. In clipa urmatoare o multime de copii in costume de vampiri si strigoi navalira pe usile din fata. Angelo ramase uimit de felul in are erau asortate costumele. Imediat se formau cozi la aranjat peruci si la dinti de vampiri. Oriunde te uitai vedeai numai fete date cu pudra alba , ochi machiati , guri vopsite ici-colo grupuri de femei si de barbati imbravati in costume de diferite culori cu machiaje si peruci de toata frumusetea. Angelo zambi usor si isi netezi linistit parul , dar in urmatoarea clipa se intampla ceva ce-l facu sa tresara. O femeie imbracata intr-o rochie alba veni in fata lui si arunca in aer o ploaie de peteale de trandafiri. Angelo o privi amuzat. Pe fata isi picatese siruri de lacrimi si rasete , dar felul in care ii era picatata fata arata o maiestrie adevarata. Asa a decurs urmatoarea ora cu Angelo privind spectacolul si savurand fericit momentul.

Buna ii zise inteleptul Quar in timp ce se aseza la masa. Ti-a placut specatacolul ?

Fanatastic zise Angelo. Felul in care sunt picatate costumele , felul in care sunt asortate , este , ceva magnific.

Ma bucur ca iti place sa sti ca oameni acestia sau straduit foarte mult pentru aceasta sarbatoare , zise inteleptul Quar si din aceasta cauza a iesit totul asa frumos si reusit. De mult nu am mai vazut atata bucurie pe chipul oamenilor din tinutul Nosgor. Desigur la aceasta seara minunata ai pus si tu umarul ii zise inteleptul Quar zambind. Ii lua mana si io stranse. Te felicit ! ai fost minunat la concurs.

Angelo zambi primind felicitarile cu respect.

A fost mult mai usor decat ma asteptam zise el si daca tanarul Klip ar fi fost putin mai ... corect mi-ar fi fost mult mai usor. Angelo facu o scurta pauza dupa care ii spuse : Intelepte Quar in dupa-amiaza aceasta sau intamplat cateva lucruri pe care as dori sa le discut cu dumneavoastra.

Inteleptul Quar se trase mai aproape si ii spune :

Te ascult dragul meu

In dupa-amiaza aceasta in timp ce ma plimbam prin castel din intamplare am auzit o discutie de-a comandanutlui , unde acesta ii cerea unui necunoscut sa ucida pe cineva in noaptea asta.

Ei ! sari inteleptul Quar , de ce ar vrea comandantul sa omoare pe cineva?

Nu stiu ! va spun numai ce am auzit si dupa cum mi-am dat seama comandantul Kyron nu ma place de loc , am vaga banuiala ca eu as fi cel care trebuie sa moara in noaptea asta.

Iar eu am vaga banuiala ca te inseli dragul meu , zise inteleptul Quar . Nu pot sa-mi explic de ce a orodnat asa cva , dar imi este greu sa cred ca comandantul ar putea ucide un copil.

Dar Intelepte ...

Dragul meu stiu prea bine ce spun zise el , iar acuma ascultati-ma bine ! Nu mai vorbiti cu nimeni despre acest subiect , vreau sa mergeti fiecare in camerele voastre , incuiati bine usile si veti dormi linistiti. Aveti incredere in mine si veti vedea ca totul va fi bine si nimeni nu va fi ucis , iar maine dragul meu ii spune lui Angelo vom discuta si vei afla tot ce este de facut pentru linistea ta.

In scurt timp spectacolu se incheie. Angelo isi simti picioarele ca de plumb. Somnoros si satul nici nu avu puterea sa intrebe fetele incotro mergeau , dar ii ear foarte clar ca nu se indreptau catre dormitoarele lor. Urcara cateva trepete cascand de mama focului si tarandu-si picioarele. Angelo se intreba daca mai aveau mult de urcat. In scurt timp ajunsera la capatul unui coridor unde dadura de niste scari in spirala. Angelo ridicara privirea si isi dadu seama ca aceste scari duc undeva in varful castelului.

Unde mergem ? intreba el intr-un tarziu.

Am un plan zise printesa.

Riana si Angelo se uitara unul la altul.

Si ... As putea sa aflu si eu planul acesta? zise Angelo.

In noaptea aceasta nu vei dormi in camera ta. Vei dormi intr-o camera secreta din turn. Acolo nu te va gasi nimein. Vei fi in siguranta.

Intradevar camera aceea ! Fu de accord Riana.

Angelo deschise gura pentru a mai spune ceva dar printesa ii facu semn sa taca si plecara mai departe. Continuara sa urce scarile lumintate doar de lumina lunii prin ferestrele inalte pana ce ajunsera intr-o cladire exterioara cufundata total in intuneric. Trecura cateva minute pana ce printesa Areta bafbaind pe langa un perete aprinse o lampa luminand puternic intreaga camera , apoi deschse o trapa secreta in podea si incepura sa coboare pe niste trepte de lemn pana ce ajunsera intr-o alta incapere.

Cand eram mica veneam foarte des aici ! zise printesa. Este o camera secreta si nimeni nu te va gasi aici. Vei fi in siguranta , iar maine dimineata asa cum spunea inteleptul Quar totul se va rezolva.

Sper sa fie asa , zise Angelo si voi ce veti face ?

Vom merge in camerele noastre si vom incuia usile asa cum ne-a spus inteleptul Quar . Trebuie sa para ca suntem fiecare in camerele noastre.

Angelo facu un pas catre milocul camerei.

Poate ca nu iti va fi chiar confortabil , dar cel putin vei fi in siguranta , ii spuse printesa.

Bine interveni Riana . Sa coboram cat mai repede. Nu trebuie sa observe nimeni lipsa noastra.

Imediat ce printesa si Riana parasira incaperea , Angelo isi roti ochii prin incapere unde vazu o gramada de mobila veche , cateva bani unde langa geam mai mute scaune mari care dupa parerea lui umplusera candva camerele castelului si foarte multe lucruri vechi care spre uimirea lui desi foarte vechi nu putrezisera ba chiar erau in stare impecabila. Se sui pe unul dintre bancile de langa geam si arunca o privire afara. Undeva jos in bezna aia totala se zarea ici-colo luminile catorva case.

Cinci minute mai tarziu Angelo se intinse pe podeaua putin cam racoroasa , acoperita de cateva covoare , isi puse capul sub brat si adormi pe loc. Si din nou avu un vis , dar de data asta unul frumos : Se facea ca era o seara minunata de vara cu un cer luminos , iar el impreauna cu fetele traversara un coridor lung care ca prin minune se deschise larg in fata lor descoperind o gradina imensa cu flori. Dupa ce se jucara un timp , alergand printre randurile de flori se asezara pe o banca , iar de aici visul a devenit putin nu tocmai placut. La capatul gradini aparuse o persoana imbracata intr-o pelerina neagra cu capul acoperit deo gluga ce statea nemiscat cu spatele catre ei. In momentul in care se ridicare in picioare persoana cu gluga se intoarse spre ei aratandu-le un bilet . Fata nu i se pputea observa. Pe urma individul se indrepta grabit spre castel . Angelo impreuna cu fetele il urmara de indata. Intrara in castel si pentru un moment il pierdura dn vedere. Inaintara pe un coridor trecand pe langa cateva usi iar lui Angelo i se paru la un momentdat ca auzi niste agomote venind din una dintre camerele pe langa care trecusera. Se inghesuira spre usa incaperi si printesa o deschise in mare graba. Camera era goala dar pe masa din mijlocul camerei vazura biletelul. Angelo se repezi si lua biletul de pe masa. Il deschise si citi : "Primejdie" ... Si din nou fu trezit de cateva ciocanituri venind dinspre geam. Angelo se trezi si se ridica in capul oaselor. Se uita catre geam dar nu observa nimic. Liniste totala in toata camera apoi ... "Cioc , Cioc " din nou la geam.

Cine e acolo ? intreba el buimacit.

Din nou tacere. Apoi se ridica si se indrepta spre geam. Deschise geamul si langa tocul lateral observa un ...

Dar esti un ... se balbai Angelo.

Da da sunt un spiridus.

Era un spiridus extrem de dragut si dupa toate aparentele foarte inteligent.

Sunt spiridusul Saru zise el in timp ce intinse bratele pentru ca Angelo sa-l coboare. Angelo il lua in brate si-l aseza cu mare grija pe podea.

Eu sunt Angel si imi pare bine sa te cunosc.

Se asezara pe banca cu Angelo neputandu-si dezlipi ochi de la Saru.

Ei ia spune , ai mai vazut vreodata un spiridus ?

Bineinteles ca nu , zise Angelo . Pana acuma nici nu am stiut ca exista cu adevarat spiridusi.

Ei , dragul meu , dupa cum vezi existam si suntem cat se poate de adevarati si unde mai pui ca stim sa facem o gramada de lucruri.

Stiti sa faceti si vrajitori ? il intreba Angelo.

Spiridusul incepu sa zambeasca.

Vrajitoriile sunt specialitatea noastra , zise el dar acuma dragul meu s-a intamplat ceva foarte grav , ce pune intreaga omenire in pericol si din pacate nu se poate rezolva cu o simpla vrajitorie , ne va trebui mai mult decat atat.

Nu inteleg ? facu Angelo ridicand din umeri.

Pentru a intelege mai bine vreau sa vi cu mine sa-l cunosti pe Monk.

Angelo privi nedumerit.

Monk ? Cine este Monk?

Hmm , facu spiridusul Saru ducandu-si mana la barbie si rotindu-si ochii prin incapere asigurandu-se ca numai este nimeni in camera. Monk este ... sefu spuse el mai mult soptit , dar sa nu spui ca l-am numit asa.

Promit ca nu spun nimic ! sari Angelo.

Ei ce spui vii ?

Aaa ... unde ? intreba Angelo mirat.

Cum unde ? in casa spiridusilor.

Dar ...

Nu-ti face probleme , il intrerupse Saru ne vom intoarce inainte sa observe cineva lispa ta.

Angelo se gandi pentru cateva clipe.

Pai ... Atunci sa mergem ! incuvinta el intr-un tarziu.

Spiridusul Saru il prinse de maini si spune :

Inchise ochii si ii deschizi numai cand iti spun eu !

Angelo inchise ochi , iar in clipa urmatoare simti ca intreg corpul lui pluteste in aer . Pe urma incepu sa se invarta cu o viteza ametitoare din toata harabura asta Angelo nu intelesese nimica dar foarte important pentru el a fost ca a respecatat sfatul lui Saru dea nu deschide ochi. Era inca ametit dar avu puterea de al auzie pe spiridusul Saru.

Haide acuma poti sa dechizi ochii.

O briza usoara simti Angelo cai flutura prin par inainte dea deschide ochii. Deschise ochii in cele din urma si privi in jur. Erau in nijlocul unei paduri imense. Angelo masura cu privirea unul dintre copaci si era convins ca acesta era cu mult mai inalt decat cladirile cu zece etaje din lumea lui.

- Aici locuiti voi ? intreba Angelo

- Nu amice , ii zise Sau. Vino cu mine.

Il conduse pana la o poteca ingusta care serpuia printre copacii aceia imensi si desi. Angelo il urma pe Saru pe poteca si cum atentia lui era la ce se afla in jurul lui ramse putin in urma.

Hei asteapta-ma il striga el pe Saru

Nu-ti face probleme ii spuse Saru. Nu exista nimic in padurea spiridusilor care ar putea sa-ti faca rau.

Dar Angelo pentru siguranta lui ramase foarte aproape de spiridus. In scurt timp ajusnera langa un butuc imens , acoperit in mare pare cu muschi. Saru se apropie si mai mult si atinse cu varful degetelor un punctulet deabia vizibil. Punctuletul incepu se se miste , iar in mijlocul ei aparu o gaura care se mari si te tot mari pana ce se facu suficient demare incat Angelo sa poate trece. Trecura amandoi si ajunsera intr-un tunel puternic luminat care cotea la stanga disparand din vedere.

Bine ai venit in casa spiridusilor ii zise Saru.

Zambi cand vazu cat era Angelo de uimit. Angelo privi in urma lui si vazu cum spartura care le oferi accesul se micsora vazand cu ochii pana ce disparu cu totul. In locul ei ramase numai un perete gol. Spiridusul Saru il conduse dincolo de tunel si ajunsera la un lift.

Hai pofteste inauntru ! ii spuse Saru.

Angelo nu spuse nimic si pasi in lift. Spiridusul Saru trase deo maneta si imedia liftul incepu sa coboare cu mare viteza. Deodata liftul se opri brusc. Iesira din lift si pasira intr-o sala imensa de marmura. Vreo douazeci de spiridusi stateau pe niste scaune inalte , in spatele unor mese cu ochii atintiti asupra lui. Spiridusul Saru il conduse spre una dintre mese din mijlocul incaperii. Pe mese de jur in jur erau betisoare aprinse care raspandeau in aer un miros puternic de parfum.

Sedinta de consiliu , spoti Saru.

Angelo zambi.

Buna dimineata , il intampina spiridusul de la masa din mijlocul incaperii.

Buna dimineata ii spuse Angelo pe un ton politicos.

Eu sunt Monk.

Este o onoare pentru mine sa va cunosc.

Onoarea este de partea mea , replica Monk. Sa-l cunosc pe cel care va aduce linistea si pacea pe tinutul Nosgor ... Este intradevar o onoare.

Spiridusul Monk se trase mai apropae de Angelo si-l privi cu mare atentie. Bine ar fi daca ar mai fi clipit si el din cand in cand se cand Angelo pentru ca ochii aceia argintii iti cam dadeau fiori.

Hmm intotdeauna ochii spun totul despre un om ! zise Monk , iar la tine spun ca esti cu totul deosebit.

Spiridusul se apropiase si mai mult , atat de mult , incat aproape ca ajunsera nas in nas. Angelo se oglindea acum in ochii lui.

Probabil ca te intrebi de ce te afli aici ? il intreba el pe Angelo in timp ce se indeparta si se aseza din nou pe scaun.

Sunt foarte curios sa aflu ! zise Angelo pe un ton amuzant.

Ei bine tinere , eu sunt raspunsul la toate intrebarile care te macina decand ai venit in lumea noastra.

De exemplu ai putea sa-mi spui de ce ma afu aici , in lumea asta ? Sau ai putea sa-mi spui daca ma voi putea intoarce in lumea mea ?

Cum iti spuneam pot sa-ti raspund la orice intrebare , zise spiridusul Monk pe un ton foarte calm.

Angelo arunca o privire catre ceilali spiridusi si oti aprobara din cap , semn ca Monk spune adevarul.

Bine indrazni Angelo . Pai sa incepem cu prima intrebare , de ce ma aflu in lumea asta?

Pentru a pune capat raului care s-a batut de ceva vreme in lumea aceasta minunata si odata c uasta se vor linisti si lucrurile in cea ce priveste viitorul pentru ca credema tinere viitorul nostru si al vostru sta in mainile tale.

Angelo il privi surprins.

Si cum as putea face toate astea ?

Prin curaj facu spiridusul Monk. Felul in care ti-ai dovedit curajul aseara la concurs pe mine m-ai convins ca intradevar asa cum spune profetia te afli aici pentru a aduce liniste si pace.

Dar ...

Acum sa lasam aceste amanune , il intrerupse Monk , mai bine sa discutam ce ai de facut pentru ca nu prea mai este timp ... primul pas pe care trebuie sa-l faci este sa mergi pe taramul inghetat.

Angelo il privi uimi.

Dar mi s-a spus ca acol nu poate ajunge nimenea , zise el putin balbait.

Da intradevar nu poate nimenea , dar tu tinere nu esti ... un nimenea. Tu esti cu totul deosebit.

Hmmm , facu Angelo trecandu-si mana prin par si prividul absent pe Monk.Vrei sa ma convingi ca eu as putea ajunge pe taramul inghetat la domnul Dariu ?

Sigur , sari Monk , dar nu trebuie sa te conving ... Sunt sigur ca instinctul tau iti spoteste ca asta trebuie sa faci. Facu o scurta pauza si dupa aia continuea. Si ca sa fiu mai convingator trebuie sa-ti spun ca acolo vei gasi o parte din cheia care deschide poarta spre lumea ta.

O parte?

Da numai o parte pentru ca cealalta parte este bratara Aler . Acesta este al doilea pas pe care trebuie sa-l faci. Va trebui sa recuperezi bratara Aler din mainile regelui Itar , iar aceste doua lucruri va trebui sa le faci imediat pentru ca acum iti spuneam nu avem prea mult timp la dispozitie.

Angelo cazu pe ganduri pentru cateva clipe. O incercare dificila. Dar undeva in interiorul lui simtea ca intradevar asta trebuie sa faca. Of ! facu el gandindu-se la ce va urma. Taramul inghetat.

Vrei sa spui ca el stia toate astea ? se mira Angelo.

Sigur ca stia iar faptul ca nu ti-a spus toate aceste lucruri , eu sunt convins ca a avut un motiv , dar trebuie sa ai incredere in inteleptul Quar , el stie intotdeauna ce are de facut.

Da asa este incuvinta Angelo , pe urma se intoarse si se pregati sa paraseasca incaperea.

Mi-a parut bine ca te-am cunoscut, il intoarse din drum spiridusul Monk. Sper sa ne mai vedem.

Si eu sper , zise si Angelo pe un ton foarte prietenos si cu asta parasi incaperea. Ganditor la tot ce auzise. Gandul ca cu toate aceste magi si farmece din lumea asta singura modalitate dea se intoarce in lumea lui este sa infrunte gerul de pe taramul inghetat si pe urma sa infrunte creaturile regelui Itar ii cam dadeau o stare de nesiguranta combinata cu o senzatie de teama. Spiridusul Saru care il conduse pana afara si parca anticipand prin cea ce trece Angelo ii spune :

Imi pare rau ca nu putem face mai multe pentru tine , dar nu trebuie sa-ti faci griji , in scurt timp vei intelege totul. Asa se intampla cand esti pe un teren neutru.

Multumesc pentru incurajare , ii zise Angelo. Pe curand Saru.

Angelo inchise ochii si ...

Haide trezirea somnoroaselor , striga doamna Pene imediat ce intra in camera fetelor cu o tava imensa pe care erau doua cani cu ceai si foarte multe cornulete . Vazand ca fetele nu dadura nici un semn de viata pune tava pe masuta si merse la fereastra , trase perdelele si imediat camera fu inundaa de lumina puternica a soarelui.

Ceaiul este facut de mine iar cornuletele vi le-a trimis domnul Glai.

Fetele fermecate de mirosul imbietor al cornuletelor se pusera la masa. Printesa pune o cana de ceai si cateva cornulete deoparte.

Pentru e sunt alea ? intreaba doamna Pene.

Pentru Angelo ! ii plac foarte mult.

Foarte frumos din partea ta ii spune doamna Pene , dar am pregatit si pentru el numai ca dupa toata vanzoleala de azi noapte din fata camerei lui m-am gandit sa-l mai lasam sa doarma putin . Ma tot intreb cum de a putut sa doarma in toata galagia aia .

Pentru cateva clipe se lasa o tacere inmormantala. Printesa Areta si Riana schimbara cateva priviri.

Ce vanzoleala ? intreba printesa ce s-a intamplat ?

Brusc in incapere se lasa din nou liniste. Doamna Pene veni spre ele si se aseza la masa.

Fara sa stiu motivul inteleptul Quar a pus aseara doua garzi sa paseasca camera tanarului , iar pe la miezul nopti lau surprins pe servitorul Merod incercand sa patrunda in camera cu intentia de-ai face rau tanarului Angelo.

Merod ? izbucni printesa.

Si asta nu e tot continua doamna Pene. Plus intr-o situatie dificila Merod a recunoscut ca a incercat sa-l ucida pe Angelo din oridunul comandantului Kyron.

Fetele ramasera pentru cateva clipe cu gura cascata.

Si? reusi sa intrebe printesa pana la urma.

Si amandoi au fost arestati si dusi in suubsolul castelului.

Printesa Areta vizibil furioasa incepu sa strige de mama focului.

Am stiut eu ca numai ticalosul de Merod putea sa impinga biletelul pe su usa.

Calmeaza-te interveni Riana, acuma cu siguranta nu mai poate sa faca rau nimanui.

Iar in cea cel priveste pe comandantul Kyron nu pot sa cred ca a facut asa ceva ! spuse printesa dupa aia privind absent tot ia continua : Imi aduc aminte ca in urma cu cativa ani comandantul era un biet soldat , iar tata a gasit de cuvinta sa-l numeasca comandant , iar el jurase ca va lupta impotriva regelui Itar ori de cate ori va fi nevoie si acuma razboinicul plin de onoare , decenta si principi in viata , s-a dovedit a fi un tradator.

Da numai ca atunci tatal tau a avut un motiv foarte bun deal numi comandant , zise doamna Pene. Comandantul Kyron a avut curajul sa-l infrunte pe regele Itar dupa ce acesta a cucerit un sat intreg. A eliberat copiii , femeile si barbatii tinuti ostateci si i-a adus la castelul Wirkung ... si toate astea lea facut de unul singur.

Da sigur nu pune nimeni la indoiala curajul comandantului , dar ceea ce a facut este de neiertat comenta printesa.

Dar de ce toate astea ? se mira Riana. Ce vroia de fapt comandantul ?

Astea toate le vom afla in decursul zilei de azitazi , zise printesa si acuma sa mergem in turn sa-i dam vestea lui Angelo.

In turn ? sari doamna Pene.

Sigur in turn am considerat ca acolo va fi mai in siguranta decat in dormitorul lui zise printesa.

Adica voi ati stiut? Ati stiu ca ...

Ei facu printesa , nu am stiut tot dar am banuit eva dupa aceea se ridica si parasi dormitorul.

In turn lucrurile nu stateau tocmai bine pentru c Angelo se simtea chiar foarte rau dupa aceasta calatorie si spera ca niciodata sa nu mai fie nevoit sa calatoreasca in felul asta. Inca ametit se ridica in capul oaselor si privi in gol. Spre bucuria lui in clipa urmatoare printesa Areta intra in incapere tinand in mana tava cu cana de ceai si cornuletele preparate de domnul Glai.

Buna dimineata spuse ea. Ce-i cu tine ? arati ingrozitor

Angelo vizibil tulbura inalta usor capul si pe urma ii zambi printesei.

Am inceput ziua aceasta intr-un mod ... mai ciudat zise el , dar multumesc.

Dar ce s-a intamplat ? spune-mi si mie. Facu ea devenind tot mai curioasa.

Dimineata devreme am avut o discutie cu o persoana foarte simpatica ... Si am aflat o multime de lucruri numai ca am avut parte si de o calatorie foarte ingrozitoare.

Si eu am aflat o multime de lucruri de dimineata dar mai intai spune-mi ce ai aflat tu.

Am aflat, murmura Angelo , cum as putea sa ma intoc in lumea mea.

Poftim ? sari printesa.

In timp ce sorbi ceai si gusta cornuletele Angelo ii povesti printesei pas cu pas discutia avuta cu spiriduslui Monk.

Dar este periculos ce ai de facut zise ea. Trebuie sa fie si o alta cale.

Se pare ca din pacate nu exista alta cale zise Angelo cu regret.

Printesa deschise gura sa mai protesteze , probabil , impotriva acestui plan pe care ea il considera extrem de periculos , dar nu apuca sa spuna nimic pentru ca Angelo interveni.

Acuma spunemi ce ai aflat tu .

Cei doi care si-au facut planul dea ucide pe cineva in noaptea trecuta au fost arestati.

Poftim ? Cum ? sari Angelo.

Inteleptul Quar nu a ramas indeferent la ce i-ai spus aseara si drept urmare a pus doua garzi in fata dormitorului tau , iar pe la miezul-nopti acestia lau surprins pe servitorul Merod vrand sa patrunda in dormitor cu intentia de ati face rau.

Oau facu Angelo

Si mai mult decat atata Merod a recunoscut ca totul a fost din ordinul comandantului Kyron.

Dar de ce ? cu ce l-am suparat pe omul acesta atat de tare incat sa-si doreasca sa ma ucida ?

Nu stiu ! zise printesa ridicand din umeri , dar sunt convinsa ca inteleptul Quar stie.

Bine sari Angelo . Sa mergem la el.

Cinci minute mai tarziu coborau scarile in siparala ce duaceau spre laboratorul inteleptului Quar.

Sunt cel putin o suta de trepte ii sopti printesa.

Angelo nu-i spune nimic , o prinde de mana si continu sa coboare scarile in urma ei. Nu ar fi putut sa spuna cat timp trecuse pana ce coborara scarile dar cand ajunsera la usa Angelo simti o usurare. Batura la usa si intrara in laborator.

Buna dimineata dragi mei ! ii intampina inteleptul Quar.

Buna dimineata spusera si ei . Ne iertati zise Angelo dupa aceea ca va deranjam asa devreme dar avem o problema foarte foarte urgenta de rezolvat.

Nu este niciun deranj zise inteleptul Quar. Va ascult .

Am aflat cum as putea deschide poarta spre lumea mea.

Timp de cateva secunde se asternu o liniste profunda in incapere. Angelo il privi in ochi pe inteleptul QUar si vazu ca acesta nu parea deloc surprins.

Sa inteleg ca ... dumneavoastra stiati acest lucru.

Inteleptul Quar trase aer in piept si dupa ce se aseza pe scaun ii raspunse.

Da dragul meu , am stiut foarte bine ce trebuie facut dar am zis sa-ti las putin timp pentru a te obisnui cu lumea noastra pentru a intelege mai bine ce ai de facut pentru ca ceea ce urmeaza sa faci credema ca va fi foarte creu si va trece peste toate imaginatiile tale.

Adica va trebui sa mearga pe taramul regelui Itar , va rog intelepte Quar spuneti ca nu va trebui sa faca asta. Spunetii ca vom gasi o alta cale.

Inteleptul Quar o privi cu tristete cateva clipe.

As vrea draga mea sa-i pot spune , dar din pacate este singura cale dea se putea intoarce in lumea lui.

Dar este o nebunie insista printesa , va dati seama ce se va inampla daca va ajunge in mainile regelui Itar.

Din pacate va trebui sa-mi asum acest risc , zise Angelo.

Dupa care o prinse de mana si incercand sa o linisteasca ii spune : Si pe urma ai vazut cat sunt de curajos , l-am invis pe Klip fara prea multa pregatire.

Stiu ca esti curajos , zise ea numai ca nu as vrea sa patesti ceva.

Draga mea interveni inteleptul Quar , haide sa ne gandim pozitiv , dupa care se intoarce spre Angelo si-l intreaba : Tinere dar nu mi-ai spus cum ai aflat toate astea.?

Dupa care se duse la geam si pentru ca era foarte cald deschise o fereastra , le mai oferi cate un ceai si cateva cornulete pe care ei le refuzara politicosi si totusi Angelo lua cateva cornulete si le baga in buzunar.

Am avut dis-de-dimieata o intalnire la casa spiridusilor cu spiridusul Monk.

Inteleptul Quar incepu sa zambeasca.

O persoana minunata , zise el , iar faptul ca a trimis dupa tine ca sa te cunoasca , dovedeste ca a ramas aceeasi persoana onorabila.

Intelepte Quar as vrea sa va intreb ceva si asta nu ca nu as avea incredere in dumneavoastra sau in spiridusul Monk , dar as vrea sa aflu parerea dumneavoastra , credeti ca este cu putinta sa reusesc?

Da dragul meu , vei fi surprins sa afli cate sunt cu putinta ! Ascultati sufletul si pastreazati credinta pentru ca vei avea nevoie de asta.

Angelo tacu pentru cateva clipe catandu-si cuvintele potrivite.

Nu stiu cum sa va explic domnule , zise el pana la urma , toata lumea se asteapta la lucruri mari din partea mea iar eu aproape ca nu stiu mai nimic despre lumea asta si nu vreau sa dezamagesc pe nimeni.

Nu te necaji dragul meu il linisti el . In primul rand nu o sa dezamagesti pe nimeni , iar in al doilea rand te afli intr-o lume in are nimeni nu rade de ceea ce simti sau pentru ceea ce esti. Bineinteles odata cu venirea ta oameni au inceput sa aiba sperante , sunt convinsi ca le vei darui o lume noua , o lume fara limite , tu poti darui intregii omeniri un nou viitor , intelegi ?

Angelo se apropie si se uita intens la inteleptul Quar

Intelepte Quar indrazni el ce se va intampla daca , ... Nu voi reusi si voi ajunge in mainile regelui Itar ?

Sincer ? intreaba el . Va fi un haos total , atat pentru lumea noastra cat si pentru lumea ta , dar tu nu trebuie sa-ti pui lav indoaiala darul. Bineinteles ca regele Itar se gandeste acuma la o noua soarta pentru tinutul Nosgor. O soarta plina de durere. Bratara Aler are o putere magica , fiind in mainile lui este convins ca poate domina lumea dar nici prin cap nu-i va trece ca tu ai putea sa-i dai planurile peste cap , iar faptul ca am reusit sa-i arestam pe cei doi tradatori la un moment foarte potrivit ne arata ca planul nostru va functiona perfect.

Apropo , sari Angelo ce urmarea comandantul ?

Hmmm , facu si inteleptul Quar , urmarea interes.

Nu inteleg ?

Pai vezi tu dragul meu totul se trage de la ce este scris in testament. Regele Arlar cand la numit comandat pe domnul Kyron a specificat in testament ca in cazul in care printesa se dovedeste a nu fi demna de-a conduce Nosgorul sau i se intampla ceva conducerea este preluata de catre comandantul armatei.

Nu se poate sari Angelo. Eu cred ca regele a comis o mare greseala.

Acelasi lucru i-am spus si eu regelui la momentul respectiv ! fara suparare draga mea. Daca ii iesea planul astazi pirntesa ar fi fost in mainile regelui Itar , iar comandantul ar fi preluat conducerea tinutlului Nosgor.

Ce plan diabolic , murmura Angelo. Ar fi fost groaznic

Iar in cea ce te priveste pe tine comandantul stia foarte bine ca prezenta ta putea sa-i dea toate planurile peste cap , de aceea doarea sa te ucida.

Angelo inghiti cu greu.

Ma bucur ca am reusit sa-i dau planurile peste cap , zise Angelo.

Inteleptul Quar incepu sa zambeasca.

Da chiar ai facut-o , zise el bucuros si acum sa ne pregatim pentru drum , pentru ca nu avem mult timp la dispozitie.

Inteleptul Quar se ridica de pe scaun si merse la masa din mijlocul incaperi unde lua cateva eprubete de culori diferite si le amesteca. In tot acest timp Angelo isi pirono privirea in podea si ramase foarte tacut pentru cateva moment. Lucru obsvervat foarte repede de catre printesa Areta.

Te simti bine ? il intreba ea . Esti foarte tacut.

Angelo ramase incontinuare tacut cautandu-si cuvintele potrivite. Nu stia cum sa explice ce simtea in momentul acela.

Desi sunt bucuros , zise el in cele din umra , pentru ca am reusit sa-i dau planurile peste cap comandantului in acelasi timp sunt trist pentru ca tanarul Klip imi pare rau ca tatalui lui nu va mai fi langa el si spun asta pentru ca stiu cat este de dureros atunci cand o persoana draga nu mai este langa tine , mai zise el aproape cu lacrimi in ochi.

Inteleptul Quar auzind discutia se apropie si-l intreba.

Despre cine este vorba ?

Despre tatal meu.

Ce s-a intamplat ? il intreba din nou.

A murit invins de o boala ingrozitoare.

Inteleptul Quar il privi cu tristete.

Imi pare rau zise el sunt convins ca ar fi fost mandru de tine.

Angelo il privi pe inteleptul Quar si incepu sa zambeasca.

Dar mama a ? il intreba din nou

La aceasta intrebare Angelo se inveseli dea binelea , pentru ca putea spune ce persoana minunata este mama lui.

Mama mea este deosebita ... intotdeauna este langa mine atunci cand am nevoie , se opri o secunda si acuma ma gandesc ce explicate am sa-i dau atunci cand ma voi intoarce.

Nu ar trebui sa-ti faci griji in privinta asta ii zise inteleptul Quar si acuma vino am pregatit ceva special care te va ajuta foarte mult pe taramul inghetat.

Angelo lua cana si-o duse la gura , dar in acel moment brusc il lovi in nas un miros intepator de incepu sa-i lacrimeze ochii.

Puahh ! facu Angelo , dar ce este ?

Inteleptul Quar incepu sa zambeasca vanzand reactia lui Angelo.

Este o licoare speciala preparata de mine ...trebuie sa-ti mai spun ca ne este permis sa folosim potiuni magice numai in cazuri speciale ... dar acum este un caz cu totul special , spuse el amuzat . Hai bea.

Angelo se prinse de nas si sorbi intreg continutul din cana. Imediat simti cum i se furnica tot corpul ,iar in clipa imediat urmatoare se facu rosu ca racu , se intoarse spre inteleptul Quar si-l pironi cu pirvirea.

Te simti bine ? il intreba printesa.

Angelo continua sa fie absent.

Printesa se intoarce catre inteleptul Quar si-l intreba

Credeti ca totul este inregula ?

Inteleptul Quar se apropie si-l privi atent.

Esti bine ? intreba si el.

Dupa cateva secunde Angelo incepu sa clipeasca.

Ati spus ceva? intreaba el buimacit.

Am intrebat daca esti bine zise el pentru ca ai fost absent pentru cateva clipe.

Ma simt putin ....

Hmm ... facu inteleptul Quar cred ca am scapat o picatura in plus , dar nu trebuie sa-ti faci griji , probabil picatura asta iti va salva viata .Cine stie ? dupa care se duse la un dulap , scoase un pachet si-l intinse lui Angelo. Te tog sa pui aceste lucruri pe tine , ii spuse lui Angelo.

Angelo lua pachetul si-l defacu. Era o camasa din piele de culoare neagra , o manusa pentru mana dreapta si-o sabie scurta , dar destul de grea pentru el.

Intelepte Quar , sabia este foarte grea.

Nu-ti face probleme , il linisti inteleptul Quar , manusa este magica , odata ce va fi pe mama ta vei avea o forta pe care nici nu iti vei putea imagina vreodata.

Angelo sari in sus de uimire.

Asta este ! sari si inteleptul Quar de bucurie intotdeauna sabia spune totul despre un razboinic ! Sa nu uiti asta niciodata .

Cinci minute mai tarziu iesira din castel si se indreptara spre ...

Unde mergem ? intreba Angelo foarte curios.

La grajduri dragul meu. Vei merge pe tinutul inghetat cu unul dintre bizoni ... Sunt foarte rezistenti.

Angelo il privi foarte curios.

Bizoni ... sunt animalele acealea latoase? intreba el.

Da i-ai intalnit cumva ?

Da am intalnit nul . A fost prima fiinta pe care am intalni-o de cum am pasit in aceasta lume. Mi-a smuls o ciocolata din mana cu tot cu ambalaj si pe urma a luat-o la goana.

Inteleptul Quar incepu sa zambeasca.

Sunt animale foarte mancaioase , dar sa sti ca sunt de mare incredere si foarte prietenoase.

Printesa si Angelo se uitara unul la lcelalt si se amuzara. Urmadu-l indeaproape pe inteleptul Quar trecura printr-un tunel foarte scurt , pe urma trecura printr-o perdea de iedera si se oprira in fata unei usi mari. Inteleptul Quar ridica pumnul si batu de trei ori in usa.

Cinei acolo ? se auzi o voce dincolo de usa , iar in secunda urmatoare usa se deschise.

Buna ziua domnule Cran , spuse inteleptul Quar , celui care deschise usa.

Buna ! ... Intelepte Quar , vat cat ma bucur sa va vad. Poftiti Poftiti stiti dupa cele petrecute in ultimele zile am stiut ca veti trece pe aici ... va servesc cu un ceai ?

Va multumim domnule Cran dar ma tem ca nu avem timp , spuse inteleptul Quar pe un ton foarte politicos.

Bine ia spuneti carui fapt datorez vizita dumneavoastra?

Domnule Cran incepu inteleptul Quar acesta este Angelo si vine ...

Stiu Stiu il intrerupse el , ma bucur sa te cunosc tinere ... am auzit numai lucruri minunate despre tine , putine , dar minunate . Ce spuneati domule Quar?

Avem nevoie de unul dintre bizoni dumneavoastra.

Tanarul Angelo va merge pe taramul inghetat.

Ooo ... Ma bucur sa aud una ca asta . Esti foarte curajos din moment ce ai acceptat sa faci asta ... dar sa nu mai pierdem timpul veniti cu mine.

Vedeti cat sunt de frumosi zise domnul Cran in timp ce mangaie pe cap unul dintre bizoni. I-am ingrijt foarte bine .

Angelo se apropie si-l privi atent . Se apropiase ata de mult de unul dintre ei incat acesta se repezi cu botul in buzunarul de la pantaloni si apuca cateva cornulete. Angelo tresari . La fel facu si printesa , dupa care se amuzara.

Chiar pe acesta voiam sa vi-l recomand , zise domnul Cran. Se numeste Brad si este cel mai in forma.

Angelo se apropie de bizonul Brad.

Haide curaj il indemna inteleptul Quar . Atingel , vorbeste cu el , pentru ca in urmatoarele ore iti va fi singurul partener de drum.

Angelo se apropie incet si-l mangaie usor pe cap.

Salut partenere zise el dupa care se apropie si mai mult soptindu-i la ureche : Ma vazez pe tine !

Cu siguranta ca te poti baza pe el ! interveni domnul Cran.In cateva momente va fi gata de plecare

Bine spuse inteleptul Quar dupa care se intoarce spre Angelo si spune : Acuma asculta-a cu atentie. Bizonul Brad va sti drumul , iar cnad veti ajunge la o perdea imensa de ceata insemna ca ati ajuns la tinutul inghetat si aici va fi partea mai proasta ca de acolo vei fi pe cont propriu. Nimeni nu stie ce se afla dincolo de perdeaua de ceata .

Angelo inghiti in sec

Va fi ingrozitor

Da intradevar va fi ingrozitor interveni si domnul Crad tocmai de aceea nu s-a incumetat nimeni sa infrunte situatia de acolo ... dupa atata timp esti singurul care se incumeta sa faca aces pas.

Multumesc pentru incurajare domnule Cran zise Angelo uitandu-se cum acesta il scoase pe Brad afara din grajd.

Nu te necaji dragul meu il linisti inteleptul Quar . Sunt convins ca vei sti ce ai de facut cand vei fi in momente dificile.

Un minut mai tarziu Angelo isi lua ramas bun de la printesa Areta si pe urma incaleca pe bizonul Brad.

Pe curand dragul meu il striga inteleptul Quar .

Bizonul Brad o porni din loc . Printesa Areta vru sa-l petreaca multa vreme cu privirea pe Angelo insa nici nu clipi bine ca acesta se si facu nevazut.

Intradevar bizonul Brad era intr-o forma excelenta. Cu siguranta alerga cu cel putin saizeci de kilometri pe ora , gandi Angelo. Nu stia incotro se indrepta dar cu siguranta stia ca acolo undeva se afla cheia ce deschide poarta catre lumea lui.

Printesa si Quar urcau deja scarile de marmura din interiorul castelului si printesei gandu ii era la Angelo. Merse ceva timp in urma inteleptului Quar fara sa scoata vreun cuvant. La un moment dat inteleptul Quar se opreste si ii spune

Draga mea va trebui sa vorbim cat mai putin posibil drepsre aceasta misiune a lui Angelo. Ar fi un dezastru daca regele Itar ar afla ce avem de gand. Nu ar ezista nicio clipa sa se foloseasca de vreo manevra josnica pentru a pune mana pe acele documente.

Nicio grija zise ea.

Bine continua inteleptul Quar . Acuma va trebui sa ma scuzi , tatal tau a cerut sa se intrunesaca consiliul .... probabil pentru a numi un nou comandant.

Era o zi splendida asa cum nu mai fusese de mult timp. Cerul limpede de un albastru intens , iar in aer se simtea un usor iz de vara. Angelo ramase impresionat de forma excelenta in care se afla bizonul Brad , alergase atata timp in acelas ritm si nu dadea niciun semn de oboseala. Dar in clipa imediat urmatoare spre uimirea lui Angelo , bizonul Brad se opri brusc . Angelo tresari nervos.

Ce-o mai fi si asta ? Ce s-a intamplat partenere?

Angelo se ridica si privi inainte. Vazu niste urme ce arata a fi o poteca printr-o padure. Pornira usor pe pamantul care era acum putred taiat de rape si plin de gauri. Era o priveliste ingrozitoare , dar lor nu le mai pasa. Continuau sa paseasca cu grija pe poteca ocolind din cand in cand resturile de copaci care ieseacu cu varfurile in sus din acele gauri. Trecusera de acest obstacol ingrozitor , iar Angelo era convins deacuma ca se aflau in apropierea tinutul inghetat. Se ridica din nou si cerceta privelistea campiilor ce se intindeau cat cedeai cu ochii. In fata nu foarte departe se zarea un deal.

Acesta trebuie sa fie drumul , murmura Angelo.

Urcara cu dificultate in susul dealului. O data ajunsi in varful dealului Angelo era sigur ca va vedea tinutul inghetat si asa a si fost. Din varful dealului se vazu tinutul inghetat acoperit de o imensa perdea de ceata. Angelo observa cu stupoare ca inainte de a ajunge la perdeaua de ceata va trebui sa treaca peste un pod de lemn ce trecea pe deasupra unei prapastii fara fund. Cobora si cerceta cu atentie podul. Ii venea cu greu sa creda ca podul va rezista sub greautatea lor. Ridica privirea si privi spre partea cealalta a prapastiei. Stranse ochii cu putere cand un curent de aer il lovi din plin. Incepu oarecum sa-i fie teama dar nu se lasa , alunga repede teama si merge mai departe.

Amice va trebui sa trecem podul !! ii zise el bizonului.

Cu toti nervii incordati pasi pe pod urmat indeaproape de bizonul Brad. De cum facura primi pasi podul incepu sa scartie din toate incheieturile de-i facu lui Angelo sa-i bata inima cu putere. Se opri brusc de parca s-ar fi transformat intro stanca de piatra. Urma cateva clipe de tacere si fara nicio miscare in timp ce podul continua sa scartaie ingrozitor.

Trebuie sa mergem mai departe ii sopti el bizonului Brad in cele din urma.

Cu un amestec de teama si disperare incepura sa paseasca mai departe pe scandurile putrede scartaind in conitnuare la fiecare pas . Angelo ca sa-si mai alunge teama arunca o privire inapoi peste umar si incepu sa-i zambeasca bizonului Brad care dupa parerea lui habar nu avea de grozavia situatiei. Intr-un tarziu si cu mare dificultate reusira sa treaca podul si Angelo se opri sa-si traga sufeltul.

Eram sigur ca vom reusi spuse el din nou bizonului Brad , dar stomacul lui era si acuma strans de emotie.

Mai departe se apropiara de perdeau de ceata , iar Angelo fara macar sa clipeasca o privi cu mare atentie. Dupa cateva momente cu mare teama intinde mana si atinge perdeaua . Trecuse cu varful degetelor dincolo si imediat simti zeci de intepaturi ingrozitoare.

Oau Facu el in timp ce isi trase mana inapoi. Se intoarce spre bizonul Brad si ii spune :

Cred ca va fi ingrozitor , dar nu avem incotro , va trebui sa trecem dincolo.

Se suie in spinarea bizonului Brad , isi inghite nodul din gat si pasira usor dincolo de perdea. Vizibilitatea era zero. Continua sa meara fara a sti incotro si fara a sti ce pericole vor mai intalni. Era o liniste de moarte si un frig ingrozitr. Se auzea din cand in cand suieratul vanului inghetat care pur si simplu ii biciuia fata. Cu cat inaintai mai mult , frigul deveanea din ce in ce mai greu de suportat. Bizonul Brad incepu sa gafaie.

Nu te lasa ii sopti Angelo.

Cam dupa o ora de mers , ceata incepu sa se mai risipeasca si Angelo vazu ceva ce ar trebui sa fie un cub mare de gheata. Timp de cateva secunde continuara sa se apropie , cu Angelo privind cu teama cubul de gheata. Apoi bizonul Brad se opri. Angelo cobora si se aproie usor si cu teama pentru ca in interiorul cubului se zorea ceva . Se apropie si mai muult , casca ochii , iar in urmatorul moment tresari speriat , facu un pas inapoi si cazu in fund. In interiorul cubului era inghetat bocna una dintre creaturile regelui Itar. Facu ochii roata si vazu alte cuburi de gheata .

Se pare ca si regele Itar se gandise la o asemenea incercare.

In cateva clipe din nou se facu un frig ingrozitor. Angelo privi nelinistit in jur.

Cred ca cel mai bine ar fi sa ramanem in miscare ii spuse el bizonului Brad.

Bizonul Brad facu cateva miscari a urechilor , semn ca a inteles spre amuzamentul lui Angelo. Se sui in spinarea bizonului Brad si inainte de asi continua drumul privi in jur in prejur cu speranta ca va gasi ceva ce i-ar putea arata ... Dar nu gasi nimic. Orice s-ar zice asta nu e tocmai un sfarsit de zi fericita , isi zise Angelo pentru ca zeci de intrebari ingrozitoare ii trecura prin minte. Dca nu va ajunge nicaieri ? daca nu-l va gasi pe domnul Dariu si va bantui prin acest loc pana ce-si va pierde viata , iar aceste ganduri ingrozitoare il facu sa se cutremure din toate incheieturile. In urmatoarea clipa izbucni un viscol ingrozitor si asta ca sa nu fie tot bizonul Brad fara motiv se opri brusc , iar Angelo nu fu deloc incatat de asta .

Ce s-a intamplat amice ? il intreba el pe bizonul Brad. Dar acesta ramane in continuare neclintit. Sper ca nu ma lasi balta ? ii spune el din nou in timp ce se cobora si facu cativa pasi in fata . Privi de jur in imprejur si pe urma ii spune bizonului Brad:

Vezi nu-i nimic . Nu ai de ce sa-ti fie teama.

Dadu sa se intoarca inapoi , dar nu apuca deoarece in spatele lui se auzi un zgomot atat de ciudat si ingrozitor de-i facu lui Angelo sa-i stea inima in loc. Se intoarse in directia de unde veni acel zgomot si vazu un adnimal ce semana foarte bien cu un urs polr numai ca acesta era de trei ori mai mare decat unul obisnuit. Maraia , isi arata colti si era gata gata sa atace , dar in secunda urmatoare spre surprinderea lui Angelo bizonul Brad se napusti asupra animalului si-l lovi cu capatana lui mare , iar acesta pica lat si fara suflare.

Uau ! facu Angelo cu admiratie . Se ridica iute si-l imbratisa pe bizonu Brad cum putu . Esti grozav amice ! . Multumesc

Pe urma se apropie cu teama de animal si-l privi cateva clipe . Era imens , capul il avea atat de mare incat ar fi depasit usor dimensiunea a patru mingi de fotbal la un loc. Il atinse usor cu piciorul si intradevar animalul zacea fara suflare. Se sui in spinarea bizonului Brad si pleca mai departe.

La castel , tanarul Klip intra ca o vijelie in pravalia domului Glai si de cum il observa pe amicul lui cu parul rosu se indrepta spre masa unde statea acesta si se aseza langa el.

Ce vroiai sa discuti cu mine atat de important ? intreba amicul lui.

Vreau sa ma ajuti sa-l scot pe tata de acolo , ii sopti Klip.

Cred ca nu esti in toate mintile ! izbucni amicul lui . Cum crezi ca noi doi il vom putea scoate de acolo ?

Nu stiu ! spuse Klip ridicand din umeri , dar va trebui sa gasim o solutie.

Ca sa ajungem in subsolul castelului zise amicul lui in cele din urma va trebui mai intai sa intram in castel si sti prea bine ca acest lucru nu va fi usor.

Hmm ,... facu Klip. Asta nu va fi o problema. Nu cred ca ii este interzis sa-mi vad tatal. Sa iesim din castel impreuna cu el va fi o problema. Dar daca o facem in noaptea asta in tip ce ei vor fi ocupati cu organizarea luptei impotriva regelui Itar , atunci cred ca vom reusi.

Amicul lui se gandi pentru cateva clipe.

Usor de zis greu de facut. Iti inchipui ce va fi daca vom fi prinsi?

Sa nu imi spui ca iti este frica ? sari Klip.

Nu nu imi este frica , zise amicul lui cu o voce taraganata , dar ...

Bine il intrerupse Klip atunci ne vedem deseara.

Pe taramul inghetat lucrurile mergeau din ce in ce mai prost pentru Angelo. Cu cat inaintau mai mult , frigul devenea tot mai greu de suportat. Bizonul Brad dadea semne vizibile de oboseala , iar Angelo cu greau se mai tine in spinarea lui. Incepu sa se simta rau si spre amuzamentul lui gandul ii zbura la o camera inundata de caldura si o supa fierbinte sau o cana de ceai la fel de fierbinte. Mai gasi un gram de putere pentru a zambi. Se intreba daca nu cumva incepu sa-si piarda mintile si asta ca sa nu fie tot ceea ce a urmat il igrozi rau de tot pe Angelo. Sub pasi greoi a bizonului Bra se auzi un zgomot de-l facu pe Angelo sa tresara.

Stop ! striga Angelo incremenit

Se cobora si cerceta locul. Isi dadu seama imediat ce era zgomotul acela. Se aflau pe un lac inghetat care sub greutatea lor incepu sa se crape

Nu misca ! murmura el bizonului Brad.

Facu cativa pasi in fata pentru a verifica rezistenta ghetii , ii statu inima in loc cand zgomotul se auzi din nou numai ca acuma zgomotul fu mult mai puternic. Mai facuse un pas si se opri ca in locul in care statea, gheata se dovedi mai solida. Se intoarse catre bizonul Brad si in acel moment se intampla un lucru groaznic. Gheata se rupse si bizonul Brad cazu in apa inghetata. Angelo nu mai statu pe ganduri si se repezi si intinse mana cu speranta ca il va apuca . Si asa se intampla , Angelo reusi sa-l apuce inainte ca acesta sa se piarda in adancimile lacului. Reusi sa-l traga afara m fara a sti cum a reusit acest lucru dar era convins ca totul se datoreaza acelei manusi pe care io dadu intepeptul Quar , dar acest amanunt nu mai conta , era bucuros ca bizonul Brad era langa el si isi vor putea continua drumul. Bizonul Brad cu ochii aceea mari si uimitori de albastri il tintui cu privirea.

Stiu , stiu ! zise Angelo. Daca ai avea glas mi-ai multumi.

Bizonul Brad batu cu copita.

Daca Angelo gandi ca lucrurile nu puteau fi mai rele , ei bine se inselase ! in clipa urmatoare bizonul Brad se opri iarasi. Angelo se intoarse si observa ca acesta este sleit de putere si urma din clipa in clipa sa cedeze. Si acest lucru avea sa se intample in secunda imediat urmatoare bizonul Brad se clatina putin si apoi cazu la pamant. Angelo ramase fara nicio reactie pentru o clipa paru sa nu-si dea seama de ce se intampla. Apoi se apropie de bizonul Brad si ...

Nu nu se poate incepu el sa strige cu ochii plini de lacrimi.

Totul era terminat se gandi Angelo. Odata cu pierderea bizonului Brad considera ca totul a luat sfarsit , isi sterse ochii cu maneca jachetei se ghemui langa bizonul Brad si planse mai departe tremurand din toate incheieturile. Trecuse ceva vreme de cand se cuibari in jurul bizonului Brad si situatia devenea din ce in ce mai rea pentru el. Din cauza frigului incepu sa aiba vedenii . Se facea ca undeva in indepartare se vedea un om venind spre el.

Tata tata sopti el , dupa care isi pierdu cunostiinta.

Angelo tinea chii inchisi . Simti o caldura binefacatoare , care il invalui ca si cum sar fi cufundat intr-o cada cu apa fierbinte . Se simtea atat de bine incat si-ar fi dorit ca acest lucru sa nu se mai termine niciodata.

Tata , tata sopti el din nou in timp ce incerca sa se ridice dar imediat simti o mana are il opri.

Stai linistit tinere , se auzi o voce blanda.

Urma o scurta clipa de tacere , dupa care Angelo neavand liniste se ridica in capul oaselor si privi la barbatul care se apleca asupra caminului unde ardea un foc jucaus , iar cand acesta se intoarse tine in mana un castronel cu supa calda pe care il dadu lui Angelo.

Scuzati-ma cine sunteti ?

Numele meu este Dariu zise omul

Angelo sari bucuros.

Nici nu stiti cat ma bucur ca va vad ! pe dumneavoastra va cautam.

Stiu tinere , haide i-a si manca supa pentru ca esti foarte slabit ... Asptept de multa vreme clipa asta ... sa te intalnesc.

Angelo mai sorbi o gura de supa.

Mmmm ... foarte buna domnule Dariu , cu mine era bizonul ...

Da stiu dragul meu , din pacate nu am mai putut face nimica pentru el. Bine ca te-am gasit pe tine la timp ! Ai fost la un pas de moarte.

Angelo inghiti cu greu si tristeatea paru sa-l copleseasca.

- Domnule Dariu de cat timp sunt aici?

- Pai .... sa tot fie vreo patru , cinci ore.

- Poftim exploda Angelo , pe urma sari brusc sa se ridice.

- Linistete-te dragul meu , zise domnul Dariu si din nou inteinse mana si-l opri sa se ridice . Stai linistit ...Esti slabit ai nevoie de odihna.

Dar Angelo nu-l asculta si se ridica la marginea patului.

Din pacate nu am timp de odihn , vedeti dumneavoastra sau petrecut atatea lucruri neplacute la castel si timpul este foarte scurt.

Ce misiune dragul meu ? intreba domnul Dariu foarte curios.

Va trebui sa merg pe tinutul Tomar si sa recuperez bratara Aler din mainile regelui Itar.

Ce ? exploda domnul Dariu , dar cum s-a intamplat de bratara este in mainile acelui ticalos ?

Dupa cum va spune-am s-au intamplat multe la castel ... printesa Areta a fost atrasa intr-o capcana pusa la cale de comandatanul Kyron .... Dar veti afla mai multe cand vom ajunge la castel. Acum va trebui sa mergem , timpul este scurt.

Hmm ., facu domnul Dariu , inteleg ...

Se ridica si merge la un dulapior , cotrobai cateva clipe pe urma se intoarce cu o cutie de lemn.

Uite ii spuse el in timp ce deschise cutia , ai aici tot ce ai nevoie pentru a deschide poarta spre lumea ta ! ... Imi pare rau ca decizia mea de-a ma ascunde pe tinutul inghetat te-a pus intr-o situatie destul de dificila , dar acuma ai vazut si tu cat de periculos ar fi fost daca aceste documente ar fi ajuns pe mainile regelui Itar.

Intradevar ar fi fot groaznic.

Hai pregateste-te sa pleci ii zise domul Dariu.

Dar dumneavoastra nu veniti cu mine ?

Imediat ce voi strange toate lucrurile pe aici voi veni si eu. Esti gata ?... inchide ochii ...

Oau facu Angelo surprins.

Ce s-a intamplat ?

Alta modalitate de a calatori nu este?

Stiu ca nu va fi placuta aceasta modalitate de-a calatori , dar din pacate numai asa vei ajunge cel mai repede.

Bine incuviinta Angelo.

Inchise ochii si imediat il cuprinse aceea ameteala pe care incepu sa o urasca .

Intre timp inapoi la castel , toti erau in sala cea mare unde purtau o discutie despre batalia lor impotriva regelui Itar , dar deodata toti auzia un zgomot. Se intoarsera cu oti si-l vazura pe Angelo itins pe jos.

Oau facu Angelo in timp ce se ridica si scutura de praf. Sper sa nu mai fiu nevoit niciodata sa mai calatoresc in felul asta.

Ai reusit striga printesa in timp ce se apropie de el.

Bineinteles , dar ce-ai crezut ?

Dar domnul Dariu ? intreba inteleptul Quar.

Va veni indata ce-si va aduna lucrurile pe acolo spuse Angelo.

Bravo tinere ma bucur ca ai reusit i se adresa si regele Arlar . Reusita asta a ta ne da sperante in ceea ce urmeaza.

Inteleptul Quar isi dadu seama ca nu mai au mult timp la dispozitie.

Rege Arlar permiteti-mi sa ma retrag impreuna cu Angelo , vreau sa-l pregatesc pentru a putea pleca mai repede pe tinutul Tomar.

Bine incuvinta regel. Mult noroc tinere.

Doua minute mai tarziu inteleptul Quar impreuna cu Angelo si printesa urcau scarile ce duceau spre platoul de piara.

Acuma asculta-ma cu atentie. Uite aceasta sticluta , in ea se afla o licoare speciala , un somnifer foarte puternic , va trebui sa pui cateva picaturi in fantana din curtea castelului , iar aceasta licoare va adormi santinele-le , timp de cateva ore , suficient ca tu sa urci in turn si sa recuperezi bratara.

Angelo lua sticluta si o puse in buzunar.

Si acuma asculta-ma mai departe , pana la raul ce desparte tinutul Nosgor de tinutul Tomar vei merge cu fluturele Rofi , iar de acolo vei fi nevot sa merg pe jos si te descurci de unul singur. Va trebui sa fi foarte atent pentru ca va fi foarte greu.

Cat de greu ? intreba Angelo

Vezi tu ? Facu inteleptul Quar cautandu-si cuvintele potrivite , pe tinutul Tomar exista o vraja foarte puternica ce separa binele de rau si tu acest lucru va trebui sa-l infrunti ... dar cel mai important este sa nu-ti fie teama ... si cand te afli in situati dificile ganteste-te la ceva frumos ...

Angelo afirma din cap.

Asculta-ma mai departe , dupa ce vei pasi pe tinutul Tomar primul obstacol pe care il vei intalni va fi padurea interzisa . Aici va trebui sa ai mare grija pentru ca padurea asta are pus si simplu viata , traieste si cu siguranta it iva da mari batai de cap.

Angelo il privi pe inteleptul Quar si zambi. Intotdeauna padurile sunt infricosatoare , dar sa aiba viata ! ... Nu spuse nimic si asculta in continure.

Dupa ce vei trece de padurea interzisa , vei da de niste stanci. Din varful acelei stanci vei observa un lac foate intins , iar de partea cealalta a lacului vei vedea castelul Zaar. Lacul patrunde chiar sub castel , iar de acolo vei avea acces chiar in curtea castelului .... iar de aici ce-ai de facut ... Dar cel mai important si sa nu uiti nicio clipa este sa te intorci pana in zori , ai retinut ?

Angelo dadu din cap.

Doua minute mai tarziu iesira pe platoul de piatra si se indreptara catre fluturele Rofi.

Haide amice ca avem treaba ii spuse Angelo fluturelui Rofi in timp ce-l mangaie pe cap.

Printesa se apropie si ea si il imbratisa pe Angelo.

Sa fi foarte atent ! ii spuse ea.

Angelo incepu sa zambeasca pe urma fara sa mai spuna ceva se sui in spinarea fluturelui Rofi si intr-o clipita se ridicare in aer , porni in mare viteza catre tinutul Nosgor.

Soarele de dupa-amiaza coborase mult pe cer cand fluturele Rofi aterzia lin pe iarba si se aseza confortabil pe semne ca in locul ala il va astepta .

Sa nu pleci nicaieri . Ma voi intoarce repede . Glumi Angelo.

Se intoarse brusc si cu un salt urias fu de partea cealala de ras. De cum pasi pe tinutul Tomar fu cuprins de un sentiment ciudat. Se uita de jur in prejur pentru o clipa pe urma merse mai departe. Se facu tarziu si se intunecase cat timp merse pe tinutul Tomar. Era luna plina dar norii o acopereau adeseaori lasandu-l in bezna . Nu departe se vedea si padurea . Inainta grabit cu urechile ciulite gata sa prinda si cel mai mic zgomot. Ajunse la marginea padurii si vazu o potecca ingusta care serpuia printre copacii intunecati si desi. Cum intrara in padure se auzi un zgomot care parea sa vina de departe , inima lui Angelo tresari.

Mai este cineva in padure ? intreba Angelo ingrijorat.

Liniste totala , nu raspunse nimeni. Inainte pe poteca si deodata in poienita din fata lui ceva se misca. De data asta nu era nicio indoiala , mai era cineva cu el , in padure.

Cine-i acolo ? striga el.

In poienita isi facu aparitia cineva , statea cu spatele catre Angelo. Capul era acoperit de-o gluga si lui Angelo ii paru ca este ...

Intelepte Quar ce-i cu dumneata aici ?

In secunda imediat urmatoare persoana se intoarce si isi dezvelste capul . Angelo tresari . Se inselase , nu era inteleptul Quar , persoana se dovedi a fi un monstru , era chel , iar in jurul ochilor era negru , dintii erau mari si urati. Se indreptara spre Angelo , care inlemnise de frica pentru moment. Pe urma se intoarce brusc si o lua la fuga. Arunca o privire peste umar si observa ca mostrul plutea la jumatate de metru de pamant si se apropia amenintator de el. Angelo se impiedica si cazu pe spate. Monstrul era acuma la un pas de el. Duse mana la lantisorul de la gat si inchise ochii...

Cand deschise ochii monstrul disparuse. Se ridica brusc in capul oaselor si facu ochii roata.

Uf ce bine ca am scapat de el.

Ii trebui aproape un minut ca sa-si revina . Se ridica in picioare si merse in continuare foarte mult timp pana ce ajusne intro portiune de padure unde copacii se idesira foarte tare , iar Angelo se opri bruscc in fata lui statea o fantoma care se uita fix in ochii lui. Angelo nu se mai lasa intimidat , scoate sabia si-o infige pana la jumatate in mijlocul fantomei. Scoase sabia si ramane surprins . Nu o ranise deloc.

Nu te teme spuse fantoma cu o voce de femeie. Nu vreau sa-ti fac rau ba dimpotriva vreau sa te ajut.

Cine esti ? intreba Angelo uimit

Numele meu este Mizun si sunt spiritul acestei paduri.

Aa ... facu Angelo eu nu vreau sa fac rau nimanui. Vreau doar sa trec prin padure ca sa recuperez bratara Aler si pe urma sa ma intorc in lumea mea.

Stiu zise Mizun stuy ca esti un om bun si de aceea vreau sa te ajut... uite aceasta crenguta fermecata te va ajutasa mergi mai departe.

De ce as avea incredere in tine ? intreaba el. Pana acuma m-am descurcat si fara ajutorul tau.

Da asa este spuse Mizun cu voce blanda. Esti foarte curajos , dar ceea ce urmeaza sa intalnesti va fi peste puterile si inchipuirea ta ! ... Haide accepta ajutorul meu.

Angelo intinse mana si lua crenguta. O privi cateva clipe intrebandu-se cum ar putea aceea crenguta sa-i fie de folos.

Imi pare rau ca m-am infuriat mai devreme , zise Angelo dar ...

Nu te necaji il intrerupse Mizun. Sa nu uiti a atunci cand va trebui sa folosesti crenguta va trebui s-o arunci in urma ta si fantoma disparu.

Angelo se intoarse si merse mai departe in desisul padurii tremurand din toate incheieturile . Ajuns la marginea padurii se gandi ca odata iesit din padure toate problemele vor disparea , dar nu avea sa fie asa. In spatele lui se auzira multe tropote . Se intoarse brusc si vazu o multime de animale fioroase alergand spre el. Ramase intepenit de frica pentru un moment nestiind ce sa faca. Intr-un tarziu scoase crenguta de la brau , se intoarce cu spatele si arunca crenguta in urma lui cat putu de tare. Imediat il locul in care pica crenguta se misca puternica pamantul rupandu-se in doua si inghitind animalele. Fara a mai privi inapoi iesi din padure si vazu stancile. Alunecand si impiedicandu-se Angelo urca aproape alergand pe o carare abrupta pana ce ajunse in varful stancilor. Asa cum spunea inteleptul Quar un lac imens iar de partea cealalta a lacului se vedea un castel impunator cu o multime de turnuri. Pe urma cobora si in mare liniste se scufunda in lac. Inota aproape de fundul lacului pana ce ajunse sub castel. Iesi din apa si se uita de jur imprejur , vazu si usa care dupa spusele inteleptului Quar ducea in curtea castelului. Deschise usa si urca scarile. Vazu si fantana , tocmai vroia sa se indrepte spre fanta , dar se opri brusc pentru ca in spatele lui se auzi un zgomot. Se intoarse si inlemni de spaima. Era una dintre creaturile regelui Itar , cu o sabie indreptata spre el. Angelo scoase si el foarte iute sabia de la brau si reusi sa baraze lovitura care intentiona sa i-o aplice acesta. Se strecura cu mare agilitate pe sub bratul creaturi , se pofteste si ii infige sabia in fund , creatura se izbeste puternic cu capul de zid si in urmatoarea clipa cade lat si fara suflare.

Oau facu Angelo minunadu-se de reusita.

Fara a mai pierde vreo clipa , alerga pana la fantana si in loc sa puna numai cateva picaturi din licoare asa cum ii spuse inteleptul Quar , se puse si turna in mare graba , se intoarse in mare graba la usa ce ducea la subsolul castelului si ramase nemiscat pentru o vreme. Asa se si intampla , exact cum ii spuse inteleptul Quar , santinelele dormeau ca niste prunci , observa el in timp ce urca scarile ce ducceau spre turn. Intr-un final ajunse si in turn. Deschise o usa si singura care se afla acolo si pasi inauntru. Camera era intunecata si mirosea puternic a scoici stricate , iar in urmatoarea clipa zeci de lilieci incepura sa zboare agitate de colo-colo . Imediat ce lilieci se linistira Angelo vazu pe un peree o caseta din sticla atat de tare luminata incat ii taie respiratia. Deschise caseta si inimai tresara de bucurie.

Brata Aler ! sopti el

La castelul Wirkung timpul trecea , iar tensiunea era din ce in ce mai mare. Toate diviziile erau aliniate in curtea castelului si gata de lupta.

Primele divizii au fost trimise pe campl de lupta iar restul sunt gata de lupta ii spuse comandantul Ramon regelui Arlar.

Bine zise regele. Vom mai astepta cateva minute si pe urma vom pleca.

Dar in secunda urmatoare se intampla ceva ce-i facu pe toti sa sara in sus de bucurie.

Uite acolo striga printesa. Este chiar el.

Angelo cobora din spinarea fluturelui Rofi si se indrepta in mare graba spre regele Arlar. Ajuns in fata lui scoase o caseta si-o inmana.

Ai toata recunostinta mea tinere, ii spuse regele. De acum te vei numi Angelo cavaler de Nosgor. Fie ca intelepciunea ta sa dainuiasca cat stelele pe cer , pentru totdeauna.

Multimea izbucni in urale.

Acum ii vom da o lectie regelui Itar ca sa nu uite niciodata . Mai spuse regele , dupa care se puse in fruntea armatei si plecare la lupta.

Printesa se apropie si il privi cu lacrimi in ochi .

Se pare ca acum totul se sfarseste ii spuse el .

Da raspunse ea.

Pe urma Angelo se apropie si o saruta usor pe obraz. Printesa incepu sa schimbe culorile fata , mai ceva ca un semafor.

Sa nu uiti mai zise ea lantisorul de la gat. te va ajuta sa te intorci aici ori de cate ori vei dori. Noi te vom astepta.

Angelo duse mana la lantiosor , dupa care inchise ocii , iar in clipa urmatoare ... se auzira cateva ciocanituri la usa..

Trezeste-te dragul meu ... Masa este gata in cinci minute ! se auzi vocea mamei lui.

Angelo deschise ochii si se ridica in capul oaselor.

Ce vis murmura el .

Duse mana la gat si lantisorul era acolo.