CAPITANUL IN ISTORIE.

FAUST BRĂDESCU

CĂPITANUL ÎN ISTORIE.

Corneliu Codreanu a trecut prin istoria neamului românesc, am putea spune, ca un meteor. Treizeci si nouă de ani de viată, dintre care câtiva la studii, câtiva în închisoare. Lăsând deoparte copilăria, ce i-a mai rămas ca prezentă activă în haosul dintre cele două războaie ? Vreo 15 ani.

Pentru un politician oarecare, fie el cel mai dăruit de talente, n-ar fi însemnat nici măcar perioada de ucenicie în arta guvernării. Pentru Căpitan, acesti 15 ani au fost tot : gândire politică, frământare constructivă, războire dramatică, victorie electorală, triumf spiritual, consacrare conceptuală.

La vărsta când altii de abia încep să bâjbâie prin listele de candidaturi electorale sau să-si facă stagiul de mici secretari prin vreun Cabinet Ministerial, Corneliu Codreanu încheiase deja cicl 333g613d ul unei epoci unice si-si terminase misiunea istorică. În câtiva ani, acest om a reusit să răstoarne o lume : sistem politic, sistem social, comportament civic, moral, etic, tot ce poate avea o legătură cu viata în societate, a căpătat un alt sens, croite pe coordonate opuse celor ce dominau (si domină încă) lumea epocii noastre.

Stabilirea unei noi scări valorice, atât umane cât si politico-sociale, în care spiritualitatea crestină, dragostea si forta de sacrificiu detin treptele cele mai înalte, constituie contributia cea mai importantă a doctrinei legionare întru modificarea indispensabilă a societătii moderne.

Corneliu Codreanu, printr-o intuitie unică, a prins adevăratul fir conducător al sistemului capabil să aducă armonie, prosperitate si fericire în mijlocul comunitătilor politice si al organismelor sociale. Dar el a avut darul nu numai să descopere si să semnaleze calea, ci s-o si impună, cimentându-o cu propriul lui sânge.

Sub acest unghiu trebuie văzută si apreciată fulgerătoarea aparitie a Căpitanului. Nu un simplu om politic de curaj si caracter, ci un om încărcat de o misiune, tinzând să modifice din temelii un mod de a gândi în politică si în existentă. Oamenii de curaj si de caracter existau în politica românească, dar le lipsea SENSUL MARILOR REÎNNOIRI. Angrenati în partidele politice, îsi iroseau curajul si caracterul apărând principii roase de virusul vremii si de gangrena intereselor de partid. El singur, Căpitanul, purta în suflet sământa unei reînvieri si-n cuget premisele unei reînnoiri politice. În el singur lucea destinul unei misiuni.

De aceea, nimic nu l-a putut smulge din traiectoria ce i-a marcat viata si sfârsitul năpraznic. Nici o mărire, nici o lingusire, nici o amenintare !.Constient de răspunderea ce-i revenea în înclestarea secolului nostru, s-a dăruit total misiunii căreia era predestinat.

A privit cu atentie, a comparat, a smuls din vălmăsagul de idei tot ce-a găsit mai curat si mai bun întru crearea unei noi linii de trăire. Prin doctrina sa, nouă si binefăcătoare, a sădit încredere si-a dăltuit caractere. Om al neamului său prin virtuti si dureri sufletesti, s-a dovedit om al epocii, prin viziunea clară a problematicii politico-sociale si prin extraordinara sa capacitate de sinteză. Scurt, precis, metodic si incontestabil, asa se prezintă tot ce-a gândit si întreprins Corneliu Codreanu. Nu dialectica întortocheată, maleabilă până la contradictie ; nu demagogie limbută, mânuită până la sinucidere morală ; ci gând curat si simplu, faptă creatoare, întelegere, bunăvointă, dragoste.

Dintru început, această fiintă exceptională si-a spus cuvântul răspicat :

Vrem să schimbăm moravuri, idei înrădăcinate si fel de a gândi.

Vrem să punem temelie unei lumi noi, în care insul să se simtă respectat si de folos.

Vrem să terminăm cu demagogia, cu privilegiile nemeritate si cu exploatarea omului de către om.

Vrem să punem capăt domniei materialismului, ce atâtă invidia, ura, crima si războiul.

Vrem să înscăunăm din nou împărătia spiritului, care-i izvor de întelegere si de înăltare.

Vrem să facem din omul de azi, pierdut pe căile destrămării interioare, un OM NOU, plin de virtuti si de potentialităti pozitive.

Omul devine nou înfrângându-se pe el însusi, iar nu biruind pe altii. Semnul transformării omului este aparitia fortei de sacrificiu pentru binele comun.

De aceea, Legiunea, înainte de a fi o formatie politică si o miscare de transformare socială, va fi o scoală de caractere.

Iată câteva din principiile ce stau la baza Miscării Legionare si pe care Căpitanul le-a ridicat la rang de dogmă, infiltrându-le în spiritul legionarilor. În lumina realitătilor brutale ale epocii noastre, aceste precepte, aceste linii de doctrină, pot părea menite unei prăbusiri definitive. Cine va tine seamă de ele ?.

Sunt exact contrariul a ceea ce vedem, simtim si suportăm.

Sunt exact la antipodul a tot ce ne înconjoară si stăpâneste lumea.

Atunci ca si acum, preceptele căpitănesti s-au izbit de inertia constantă a individului, de puterea ascunsă a tuturor ocultelor, de propaganda desăntată a materialismului, de inconstienta guvernantilor.

Cu dibăcie diabolică si ură apocaliptică, au izbit în precepte si-n conducător, convinsi că totul se va preface în pulbere. N-aveau oare ei totul de partea lor ? Mijloace tehnice, materiale, financiare.În ce putea să-i depăsească acest om, cu mâna lui de adepti, chiar dacă ar reusi să le tulbure tihna pentru o clipă !.

Aici zace taina destinelor.

De-a lungul istoriei, milioane si milioane de destine cad pradă vrăjmăsiei acestor forte negative, până ce într-o bună zi

>Din multimile oarbe,

unul s-alege.<

Omul predestinat apare, pune stavilă răului, deschide căi de lumină, unge sufletul de sperante, sparge orizontul cu gându-i si cu fapta.Nimic nu-l poate opri, nimic nu-l poate abate din drumul prescris. Purtător al binelui si al dreptătii, semănând sământa cea bună, o încălzeste cu sufletul si sângele lui, până dă rod. Apoi, împlinit în împlinirea destinului, îsi întoarce pasii spre vesnicia ce l-a fost trimis.

Dar ciclul lui nu se încheie cu ciclul vietii.

Abia de acum încolo prezenta lui e mai vie, când răpus în carne se-naltă învingător în spirit. Când găndul si fapta nu-i mai apartin ci, răsfrânte în adeptii lui, pornesc pe căile răstălmăcirii în adâncul multimilor.

Aceasta-i marea misiune a omului predestinat.

Din sânul suferintii se-naltă spre a înfrânge suferinta.

Coplesit de nedreptăti, zdrobeste nedreptatea.

Iar multimile >oarbe< îl văd prin ochiul sufletului si-al propriei dureri.

Cuvântul lui poartă tărie de stâncă.Anii si urgia lumii nu-l  întinează si nu-l întunecă. Ca un izvor de apă vie serpuieste printre ele până ce-si găseste locul si timpul spre a se întrupa în vreri. Atunci popoarele întelepte îi caută învătătura spre a se adăpa din adevăruri.

În această tunică a predestinării îl găsim pe Căpitanul >Legiunii Arhanghelul Mihail<, căci numai un predestinat putea înfrânge trecutul si stăpâni viitorul, prin moarte. Si nu va putea fi altfel. Preceptele lui, nestrămutate si juste, croite pentru om în lumina dreptătii si înăltării, întemeiate pe principiul dragostei si sprijinite pe forta spiritului, purtau în ele semn de răscumpărare si de biruintă peste vremi.

I-a fost scris să soarbă paharul umilintii până la ultima picătură.

I-a fost scris să vadă trădarea, intriga si samavolnicia nimicindu-i eforturile.

I-a fost scris să îndure prigoana, închisoarea si moartea.

Dar i-a fost scris să învingă.

Si a învins !

A învins prin grăuntele de adevăr ce-a sădit în inima tineretului român. De-acum viitorul României se-nscrie sub semnul Legiunii , în ciuda sistemului ce-o domină astăzi si care încearcă să-i sufoce năzuintele. Preceptele lui Corneliu Codreanu stăpânesc adâncul fiintei românesti. Intacte si puternice asteaptă, sub spuma groasă ce le acoperă jarul, să izbucnească din nou spre lumină si realizare.

Izbânda Căpitanului nu-i izbânda zgomotoasă si spectaculară a celor ce încearcă să răstoarne prin forta stăpânirii, să distrugă o formă materială pentru a o înlocui cu alta. Izbânda lui e de alt ordin. Ea depăseste si politicul si socialul.

Izbânda Căpitanului o simtim în fiece clipă, în ura ce-l urmăreste si acum, 35 de ani după moarte, în tot ce fac si întreprind dusmanii neamului românesc în Tară si pretutindeni în lume.

Izbânda Căpitanului o vedem în tendinta, din ce în ce mai accentuată a neamurilor, în a accepta, ca singur mijloc de salvare, ideile de bază ale doctrinei lui spirituale.

Izbânda Căpitanului o admirăm în hotărârea, tuturor celor ce stau gata de luptă si de sacrificiu în credintă si duh legionar.

Pe această linie a revolutiei în spirit stă viitorul comunitătilor omenesti. Nu există alternativă ! În fata materialismului ateu si tiranic, o singură fortă capabilă să-l înfrângă : principiile etic-spirituale si sistemul de trăire al doctrinei legionare.

Conceptia de viată a Căpitanului, croită pe esente, poartă în ea elementele predestinate să înfrângă răul si să stabilească armonia în lume.

În doctrina lui Corneliu Codreanu, neamul nostru, desi cotropit de acest materialism, îsi pregăteste cu răbdare învierea. În fundul sufletului său, preceptele legionare îsi asteaptă timpul, timpul care va veni.

Doctrina legionară constituie marea rezervă spirituală a neamului, dar în acelasi timp si marea contributie românească întru restaurarea societătilor omenesti.

Căpitanul, în lumina destinului său, se ridică impunător peste vremelniciile istoriei.

Articol publicat de d-l Faust Brădescu în brosura >Mărturii despre Căpitan< în anul 1978.