CUPRINS

Determinator subfamilia Helicinae din Romania

Helix pomatia pomatia

Cochilia: este mare, globulara cu vîrful conic, bont, rezistenta, opaca, partial acoperita ombilicata, regulat si des striat-costata, adesea cu linii spirale abia observabile, de culoare alb bruna, pîna la galben bruna, cu 4-5 benzi întunecate, de culoare violet-brune, deseori nedistincte si unite între ele. Are 4,5-5 spirale care se maresc repede bine curbate, ultimul mult mai bine dezvoltat, cu periferia si marginea inferioara larg curbate. Apertura mare, rotunda putin oblica, mult mai înalta decît lata

Dimensiuni: I=38-40mm, L=38-42 mm

Helix pomatia claudiensis

Cochilia: are o culoare închisa, bruna-cafenie, asemanatoare oarecum cu helix lucorum, deoarece dungile late de culoare castanie-brunateca, acopera aproape în întregime suprafata, neramînînd culoare fundamentala albicioasa decît la periferie, lînga sutura si ombilic. Infatisarea generala este cu cochilia conic-globuloasa, cu ombilicul închis, lucioasa fin si aproape regulat constanta. Apexul este brun-galbui, iar apertura de culoare brun violeta.

Dimensiunile: I=39mm, L=40mm

Helix pomatia banatica

Cochilia:Spira acestei subspecii, in raport cu cochilia este foarte mica, deoarece are ultimul anfrat exagerat de dilatat; dintre cele 4,5 anfracte primele doua sînt netede, restul regulat striate. La margine este brun-roscat, iar benzile brune sînt foarte putin distincte, late si împreunate.

Dimensiunea: Este o rasa de dimensiuni mari: I=43mm, L=51mm.

Au fost gasiti in jurul oraselor Cluj, Caransebes si Sighisoara unde sînt în populati numeroase .

Helix pomatia costelata

Cochilia: Se deosebeste de forma tipica prin prezenta unor coaste sau zone de crestere foarte bine conturate, evidente, existente mai ales pe ultimul anfract. Cochilia este stîmb ombilicata, cu înfatisarea sa aproape globuloasa ,de culoare alb-galbuie, cu dungi brune nu prea intense.

Dimensiunile: I=43mm, L=43mm. Autorul a studiat exemplare prinse in jurul Clujului si în jud.Alba (com.Fenes).

Helix pomatia cristinae

Cochilia este mare, acoperit ombilicata, globuloasa cu înaltime si latimea de aceasi dimensiune, consistenta, oarecum puternic si neregulat costat-striata, la baza anfractelor însa se observa si linii spirale; cele cinci benzi nu prea sînt distincte, uniform de late, bine separate si îndepartate egal una de alta, din loc în loc cu striuri de crestere brune. Spirala aproape înalt globuloasa are apexul distinct si mic. Sutura adînca, usor crenelata. Are 4-5 anfracte care cresc repede, acoperindu-se mult unul pe altul, apertura putin înclinata este mare si întarita, circular-rotunda, benzile se disting prin transparenta

Dimensiunile: I=46mm, L=46mm

Au fost gasiti în jud.Arges si Sibiu

Helix pomatia elsae

Cochilia: este mult mai mica decît la forma tipica, anfractele prevazute cu coaste evidente, cu 5 benzi cafeni rosu-brune, dintre care prima la sutura este îngusta, a doua si a 3 ia sint unite între ele, dînd o banda lata ca si a 4 de altfel ; cochilia pare sa aiba doar 4 benzi. Apexul este galben-lucios iar culoarea generala cafenie

Dimensiunile: I=35mm, L=38mm

La descriere Kobelt a avut melci cumparati din piata din bucuresti, iar Grossu I-a adunat din Pantelimon si Gradina Botanica Bucuresti si Cismigiu.

Helix pomatia dobrudschae

Cochilia: globuloasa, oarecum subtire, îngust ombilicata, neregulat costat-striata, cu striuri spirale dese observabile chiar cu ochiul liber, culoarea galben bruna, cu aspect cornos, iar coastele cele mai dezvoltate sînt curat galbene. Benzile sînt foarte întunecate, brun închise, a doua si a 3 ia împreunate (deci aparent doar 4 benzi). Spira convexa, oarecum înalta, cu apex bont, galbui, mare. Sutura este usor crenelata si separata cele 4-5 anfracte convexe, care se acopera repede, ultimul anfract mult marit, anterior coborît putin.

Dimensiunile: I=46mm, l=48mm

Este colectat din Dobrogea, parte de N mai ales, Niculitel si jud.Tulcea.

Helix pomatia sabulosa

Rasa de dimensiuni mici care traieste în zonele de ses mai ales cele secetoase si nisipoase.

Cochilia prezinta banda a treia foarte lata urmata de una alba imediat sub aceasta. Seamana foarte bine cu Helix lutescena

Dimensiunile: I=33mm, L=33mm

Au fost colectati din Transilvania  si de lînga Bucuresti.

Helix pomatia transsylvanica

Cochilia globulara cu spire mai conice mai evidenta, cu ombilicul complect acoperit, cu 4 benzi cafeniu închis, distincte, pe un fond alb, fin costata si fara sculptura spirala; are 5 anfracte convexe, ultimul coborînd foarte mult cu apertura oblicaPrima banda îngusta celelalte 3 sînt la fel de late, distincte si închise la culoare, echidistantate.

Dimensiuni: I=42mm, L=44mm

Au fost colectati din jud.Alba

Helix  lucorum

Cochilia: culoarea fundamentala alba, benzile 2-3  late unite sau nu de o culoare castanie-roscata. Benzile în numar de 5, cochilia avînd 5 anfracte.

Dimensiuni: I=28-30mm, L=38mm

Arealul cuprinde S Romaniei si Dobrogea

Helix  lutescens

Cochilia: globulara, cu spira rotund conica, evidenta de culoare alb-galbuie, cu benzi palid cafenii sau uneori unicolora. Are 3 anfracte

Dimensiuni: I=35mm,L=33mm

Arealul in toata tara.

PREFAŢĂ

De mii de ani, melcii au constituit hrana pentru om. Astazi acea se consuma de milioane de oameni de pe întregul mapamond. Melcii ca sursa de hrana sunt foarte putin utilizati pâna în prezent, în Australia.

Prin prezentul raport se investigheaza fezabilitatea dezvoltarii unei industrii de melci comestibili pe baza viabilitatii economice, pentru spatiul australian. Orientarea acestui studiu de prefezabilitate este îndreptata în direcia productiei comerciale si a managementului, alaturi de costurile de înfiintare implicate de stabilirea unei ferme de melci comerciala la scara mare.

Raportul include informatii necesare cresterii si producerii spre comercializare, cu detalierea specifica pentru gospodarirea amplasamentului si asupra controlului stocurilor.

Proiectul a fost finantat prin Fonduri RIRDC asigurate de Guvernul Federal.

Raportul se alatura celor mai bine de 600 de publicatii stiintifice pe diverse teme din baza RIRDC, fiind parte a programului pentru Noi Produse de Origine Animala care cauta sa promoveze si totodata dezvoltarea unor noi industrii viabile preocupate de animale.

Mare parte din publicatiile RIRDC sunt disponibile pentru consultare, salvare sau achizitionare online prin intermediul:

MULŢUMIRI

Autorul raportului doreste sa îi aminteasce pe toti aceia ce au asistat si au participat la realizarea acestui sudiu de fezabilitate. Deoarece informatiile asupra înfintari de ferme de melcilor pe teriotoriul Australiei este limitata, s-a recurs la implicarea mai multor oameni, fie persoane fizice, fie companii private precum si multe departamente guvernamentale. Recomandarile acestora si asistenta asigurata dincolo de aportul informatiilor necesare studiului este apreciat si mentionat pe aceasta cale.

Multumiri speciale sunt adresate Dr Peter McInnes care a acordat sfaturi si directii de lucru pentru întocmirea raportului. Dl Ken Ashby trebuie amintit datorita ospitalitatii si asitentei nepretuite pe care ne-a acordat-o de-a lungul sederii mele în Franta pentru studiul tehnicilor de producere a melcilor.

De asemenea îi multumesc Dl. Neil Oxley pentru priceperea sa în designul asistat de calculator.

REZUMAT

Acest raport investigheaza fezabilitatea construirii unei ferme comerciale de melci pentru teritoriul australian. Melcii au fost dintotdeauna pretuiti ca reprezentând sursa de hrana, fiind serviti ca delicatesa culinara. Retetele sunt nenumarate fiind alese de maestrul bucatar spre încântarea consumatorilor.

Escargotul este consumat pe tot globul si pe pietele multor tari exista deja cerere, fiind deja perfectionat comertul cu zonele în care melcii nu se produc.

Franta, Italia si multe alte tari europene produc si exporta melci de ordinul tonelor. China si alte tari asiatice cresc si produc melci în numar mare pe care îi exporta în întreaga lume, inclusiv în Australia.

În America de Nord si în cea de Sud s-a creat cadrul dezvoltarii fermelor de melci comerciale care pregatesc escargot de calitate superioara pentru restaurantele simandicoase ce deservesc piata interna.

Industria îsi extinde profitabilitatea de pe piata prin asigurarea de informatii tehnice asupra modalitatii de crestere, de producere si de vânzare a melcilor. Acestia asigura si echipamentul si materialele necesare punerii în practica a unei ferme comerciale de melci ce include si inventarul necesar pentru începerea activitatii unei ferme capabila sa genereze independenta financiara detinatorului acesteia.

Beneficiile economice obtinute de tarile ce cultiva melci prin sistem de ferme au facut posibila determinarea rezultatelor financiare de ordinul a milioane de dolari, franci ori yeni.

Melcii nu sunt crescuti în Australia la scara comerciala pâna în acest moment si 99% din melci ce se consuma provine prin import din tarile amintite mai sus si care detin potential excesiv ce le permite derularea operatiunilor de export.

Aceste aspecte au reprezentat punctul de pornire în necesitatea de a investiga posibilitatea dezvoltarii de ferme de melci proprii prin care sa se genereze si noi locuri de munca acelor persoane dornice sa paseasca într-o industrie cu potential economic si de sustenabilitate pe termen lung care sa atinga totodata si nivel de export într-un orizont viitor.

Informatiile prezentate în acest raport au fost culese si prelucrate pe parcursul unei perioade de 3 ani timp în care s-a efectuat si o excursie de documentare în Franta, de unde au fost preluate mare parte din informatiile tehnice si practice.

Au fost consultati multi experti implicati în problemele biologice ce tin de ciclul de viata al melcilor si au fost parcurse numeroase publicatii aparute în întreaga lume si care detaliaza informatii asupra heliciculturii, în intentia ca raportul sa asigure cele mai actuale si complete informatii în legatura cu acest domeniu.

Raportul ofera cititorului toate informatiile ce îi sunt necesare în vederea adoptarii unei decizii în sensul înrolarii într-un proiect cu impact larg care nu s-a mai desfasurat pâna în prezent în Australia. Cresterea comerciala în ferme a melcilor necesita implicarea totala a fermierului asemeni oricarei forme de agricultura industrializata intensiva care foloseste animalele ca sursa principala de obtinere a veniturilor.

Programul prezentat în cadrul raportului ofera unui potential interesat capacitatea de a se înrola cu succes într-un proiect ce va avea drept rezultat o afacere pe termen lung si profitabila. Este inclusa o descriere sumara a biologiei melcului, a ciclului sau de viata precum si asupra necesitatilor sale nutritionale.

Raportul detaliaza costurile de constructie si de înfiintare a unei ferme de melci comerciale. Zona de incubare si cea de crestere reprezinta componentele cele mai costisitoare, acestea fiind descrise amanuntit, fiind prezentate diferite variante sau sisteme de crestere a melcilor.

Deoarece melcii nu sunt îndelung acceptati pe teritoriul Australiei ca reprezentând sursa de hrana, necesitatea includerii unui program de educatie intensiva si de marketing în cadrul oricarei societati ce îsi propune sa înfiinteze o ferma de melci, este un aspect important. Aceste 2 directii reprezinta problemele capitale în succesul financiar la debutul afacerii, deoarece mare parte a pietei este dominata de importuri provenite din diferite tari îndepartate.

O implicare totala si o atitudine pozitiva pentru a reusi acolo unde nimeni nu a încercat vreodata pe teritoriul australian sunt ingredientele de baza pentru viitorii fermieri de melci care urmeaza sa-si creeze nu doar piata interna pentru lor, ci sa recurga si la exporturi în asa fel încât câstigul nu va fi doar unul individual, ci si Australia va putea remarca din aceasta parte beneficii sociale si economice.

I.           INTRODUCERE

De mii de ani, melcii comestibili au fost consumati în diferite tari europene. Se atribuie Frantei rolul de a fi denumit escargot acele exemplare consumate în cantitati mari ca hrana.

Totusi, helicicultura nu îsi are originea în Franta, ci prin lucrarea lui Pliniu cel Batrân aflam despre Fulvius Hirpinus care a fost primul om care a instituit depozite de melci undeva în jurul anilor 50 î. Hr. la Tarquinium, un oras toscan aflat în apropiere de Roma.

În acel loc, melcii erau pastrati în împrejmuiri unde erau hraniti cu cereale si cu vin fiert pâna ajungeau la dimensiunile si cantitatea potrivita pentru a fi mâncati. Printr-o crestere îngrijita, prin selectie si hranire atenta, s-au putut obtine rezultate promitatoare.

În timpul expansiunii Imperiului Roman, helicicultura a fost introdusa si în alte tari / state care au fost treptat înglobate în Imperiu. În Elvetia si în zonele din jurul Dunarii cultura melcilor a fost practicata pâna în timpul Evului Mediu.

De la Ulm, din Alpii Stâncosi, erau trimisi anual o cantitate de 10 mil. de melci catre zonele de pe cursul Dunarii, la Viena si la manastirile austriece, unde erau consumate sub denumirea de pesti în timpul postului Pastelui.

Odata cu scumpirea transportului pe apa, piata melcilor a scazut treptat, dar industria s-a mentinut prin grija câtorva fermieri pâna când s-a deschis piata Frantei în ultima periaoda a secolului 18.

Introducerea melcilor ca sursa de hrana în Franta a fost pur întâmplatoare. Comerciantii de vinuri francezi care au ajungeau anual în Burgundia în turnee trebuie sa accepte cazarea la diferite hanuri unde erau serviti adesea cu melci culesi din livezile aflate în apropierea localurilor.

Acest fel culinar reprezenta un lucru neobisnuit dar savuros pentru acesti turisti, fiind preluat si comentat de oameni la întoarcerea lor la Paris. Treptat s-a stârnit interesul, una dintre primele manifestari în acest sens fiind angajarea în câteva rânduri ale ghidului de pe ruta Auxerre - Paris sa aduca în capitala franceza la întoarcerea din turneu primele cosuri cu melci achizitionate din diferitele piete ce i se aratau în cale.

În anii 1850, comertul cu melci în Burgundia a crescut considerabil, fiind favorizat si de aparitia caii ferate care usura si grabea posibilitatea de aprovizionare a acestora în conditii de mentinerea calitatii carnii. Ca o consecinta au aparut piete în Franta, Italia si Spania. Crescatoriile de melci sunt întâlnite acum în orice colt al lumii.

Melcul obisnuit de gradina care poate fi gasit cu usurinta în Australia, apartine speciei Helix Aspersa, fiind cunoscut sub denumirea de micul gri. Acesta nu e un gastropod nativ din aceasta regiune însa a fost introdus în Australia asemeni multor altor daunatori agricoli. Oamenii I-au adus pentru ca doreau sa îi consume. Melcii provin si din încarcaturile vaselor originare de pe batrânul continent si care au adus specia pentru a avea o delicatesa culinara.

În Australia singura sursa comerciala ce furnizeaza Helix Aspersa maestrilor bucatari livreaza sub forma de conserva. Exista foarte putini crescatori în Australia, si acestia sunt raspânditi pe întreg teritoriul, care produc pentru derularea comertului cu restaurantele, însa nivelul stocurilor care le pot crea indica faptul ca opereaza la scara foarte mica. Produsele acestora au o calitate foarte înalta dar sunt disponibile în cantitati limitate, în timp ce piata se confrunta cu cresterea cererii pentru melci.

2.2. COCHILIA sI CONŢINUTUL EI

Cochilia reprezinta un con calcaros de forma concava, spiralat în sens invers fata de acele de ceasornic, formând 3 - 4 spire. Este acoperita de un învelis subtire denumit cuticula sau periostracum, care confera culoarea exemplarului. Este despartita prin ganglioni pozitionati de-a lungul mantalei, tegumentul, care acopera masa viscerala.

Cochilia este alcatuita din 3 straturi principale, periostracumul extern ce contine un compus organic denumit conchiolin, cel de-al 2-lea strat, ceva mai gros e format din 3 straturi de carbonat de calciu cristalin bazat pe o matrice organica. Stratul aflat la interior este cunoscut drept sidef, fiind baza de colorare a perlelor, fiind întâlnit mai ales la molustele marine.

Structura cochiliei este un împaienjenis proteic de grosime 1-2 mm, impregnat cu carbonat de calciu (98 - 99%). Detine o deschidre ale carei muchii sunt cunoscute drept peristom, nefiind prea bine format si nici calcifiat pâna la stadiul în care melcul devine adult. La maturitate, melcilor li se formeaza o muchie sau o buza. Din totalul greutatii melcului, cochilia reprezinta o treime.

Deschiderea melcului poate sa prezinte uneori o membrana denumita operculum. Aceasta se poate detecta atunci când melcul este în hibernare sau se odihneste.

Cresterea cochiliei nu este regulara. Formarea cochiliei este influentata de un numar de factori ce include tipul hranei, disponibilitatea, temperatura si mediul relativ, hormonii de crestere, culoarea si designul de baza fiind predeterminate genetic. Pot aparea variatii, fiind influentate de hrana si de temperatura, dar si de predispozitia genetica pe care un crescator îl va putea manipula apoi.

Melcii mari împerecheati cu altii de acelasi talie, vor produce melci si mai numerosi dupa cochilie poate fi citita vârstamelcului si gradul de maturitate la care a ajuns.

Atunci când melcului i se formeaza buza,

Corpul

Corpul este format din 3 parti: capul, piciorul si masa viscerala

Capul

Capul cuprinde 2 perechi de tentacule, cele 2 tentacule oculare fiind localizate deasupra, iar cele 2 tentacule mici care servesc pentru pipait sunt situate dedesubt. Gura se afla sub tentacule si contine 1 dinte de forma circulara si limba sau radula (organ de masticatie la gastropode) care e acoperit de un dinte sub forma de corn. Falca superioara este în frapt un dinte continuu utilizat opentru taierea si curatirea hranei în gura.

Melcii îsi consuma hrana prin miscari de razuire la nivelul radulei, limba ca o pila care contine si dintii macina alimentele prin miscarea limbii înainte-înapoi.

Orificiul genital este localizat pe partea dreapta în spatele capului. Scrotul, continând si vaginul, penisul si sageata calcaroasa (VEZI AICI CE E Exact) se afla în interiorul acestui orificiu.

PICIORUL

Piciorul sustine corpul si permite melcului locomotia. Exista 2 deschideri practicate în regiunea superioara a piciorului în apropierea buzei sau muchiei cochiliei; una dintre acestea reprezinta orificiul respirator, cealalta fiind anusul. Forma locomotoare a melcului este regulata, o miscare de alunecare continua.

Melcii produc o sputa (un amestec de proteine apa/mucus) prin care corpul se umezeste înlesnind locomotia. Aceasta sputa ajuta în protejarea melcului împotriva parazitilor si iritantilor. Mucusul este produs pe toata lungimea corpului, permitând îndepartarea iritantilor. Producerea mucusului reduce cantitatea de evaporatie de pe suprafata corpului melcului.

Sputa este compusa în mare parte din apa, aceasta fiind cauza pentru care melcii sunt mult mai activi în timpul sau dupa ploaie sau în conditii de umezeala. Acest mediu este cel mai prolific pentru melci, înlesnindu-le deplasarea.

MASA VISCEARALĂ

Masa viscerala contibne organele respiratorii, circulatia, digestia si reproducerea. Masa viscerala este înglobata în cochilie, acesta fiind învelisul ce protejeaza organele vitale în fata oricarui pericol.

Sistemul respirator incvlude plamânul alcatuit din capilare care pompeaza oxigenul în sistemul circulator.

Circulatia la melc se realizeaza printr-un sistem sangvin deschis prin care sângele nu urmeaza o curgere liniara prin tuburi, ci una dispersata la nivelul tesuturilor. Astfel, sângele ajunge în cavitatile corpului.

Sistemul digestiv porneste de la nivelul capului, continua cu gura, esofagul si gusa, stomacul si apoi intestinul, partea finala fiind anusul localizat înaintea cavitatii mantalei.

Melcul detine un sistem nervos foarte bine dezvoltat. Creierul este compus din multi ganglioni contopiti ce înconjoara masa cavitatii bucale.

Sistemul nervos periferic ce porneste de la creier este conectat cu organele senzitive, adica ochii si organele de simt pentru miros si echilibru.

Sistemul nervos ajunge pâna peretele corpului melcului.

2.3. MANAGMENTUL MELCILOR

Sisteme de ferme de melci

Fermierii din întreaga lume au facut experrimente cu diferite tipuri de aranjamente de productie timp de câtiva ani. Cautarea unui sistem ce se bazeaza pe minimizarea timpului de munca si cresterea veniturilor economice pentru aceleasi cheltuieli financiare este o preocupare constanta a acelora implicati în cresterea în ferme a melcilor, dar si a membrilor comunitatii stiintifice academice înalt calificati.

Exista 3 sisteme îndelung folosite în prezent.

EXTERIOARE

Acest tip de crestere a melcilor este derulat exclusiv în exterior, melcii fiind dispusi în zone împrejmuite, plantate cu diferite specii de vegetatie selectata dupa potentialul de a fi folosite ca sursa de hrana. Melcii sunt lasati sa creasca, sa se reproduca oarecum în mod nesupravegheat pâna când sunt recoltati. Sistemul a fost adoptat de italieni si majoritatea melcilor aflati pe piata în acest moment sunt obtinui prin acest sistem.

Ferma de melci italiana acopera suprafete însemnate 2,5 ha sau chiar mai mult.

Timpul de munca necesar si materialele sunt mentinute la un nivel minim si de aceea se obtin avantaje economice comparativ cu alte sisteme de ferme de melci despre care se va vorbi în cele ce urmeaza. Neajunsul este ca melcii sunt recoltati în cele câteva luni din sezonul de crestere si cantitatea de produse care pot fi asigurate pentru piata va fi astfel redusa.

INTERIOARE

Sistemul presupune realizarea unor camere climatizate în care melcii îsi petrec timpul în conditii de parametrii atent monitorizati ce faciliteaza un mediu optim pentru reproducerea lorsi pentru crestere.

Melcii sunt hraniti cu un amestec comercializat de catre producatorii de nutreturi, amestec ce include compozitia nutritiva recomandata fiecarui stadiu de dezvoltare a vietuitoarelor. Cresterea în ferme la acest nivel implica o mare investitie initiala, melcii si mediul în care traiesc acestia trebuind a fi monitorizat permanent, necesitând prezenta supravegherii de catre om pentru cele 7 zile ale saptamânii.

Metoda interiaora a fost cercetata în Franta în mod extensiv pentru 20 de ani.

Acest tip de crescatorie este necesar datorita anotimpului rece din emisfera nordica, care se manifesta sever, productia melcilor fiind astfel întrerupta temporar.

Cresterea în interior a melcilor a permis producerea pe întreaga durata a anului, generându-se astfel o continuitate în aprovizionarea pietei cu produse proaspete.

INTERIOARE / EXTERIOARE

Asa dupa cum rezulta si din denumire, acest sistem înglobeaza câteva dintre practicile de management ale celor 2 sisteme amintite anterior. Mediul de reproductie si cel de incubare sunt realizate în regim interior, în timp ce faza de crestere se petrece în exterior.

Sistemul permite crescatorului producerea pe întreaga durata a anului, produsul sau fiind prezent pe piata în permanenta. Aceasta metoda de crestere este îndelung adoptata în Frants unde se practica de multa vreme.

Metoda este aplicabila si în Australia deoarece climatul de care se bucura regiunea sudica a coastei de est este temperat iar extremele de temperatura nu ridica probleme la fel de mari ca cele din Europa.

Suprafata de înmultire este astfel realizata încât crecatorul poate controla mediul în asa fel încât temperatura exteriaora sa nu modifice deloc programul prestabilit. La fel se întâmplsi în cazul incubatiei, melcisorii putând sa se hraneasca si sa creasca în voie, fara a suferi din pricina conditiilor vitrege din mediu care ar putea întrerupe rata de crestere preconizata.

Suprafata de crestere este acoperita complet de un material închis care fereste melcii de razele solare, vânt sau grindina, precum si plantele aflate în perimetru si care conmstituie hrana populatiei de gastropode. Aceasta metoda de realizare a fermei si managementul ei asigura detinatorului ei cel mai mare avantaj prin combinarea celorlalte 2 sisteme, fiind astfel cel mai bine de adoptat pentru Australia.

Factori de mediu

Controlul umiditatii si al temperaturii, a luminii, trebuie sa fie în permanenta realizat. Acesti factori si un mediu sanatos sunt coordonatele esentiale pentru derularea procesului reproductiv la melc, jucând un rol însemnat si în clocirea oualelor depuse de melci.

UMIDITATEA

Melcul trebuie sa-si menxtina un echilibru permanent între apa din tesuturi si umiditatea relativa a mediului pentru realizarea unor condditii optime de reproducere si de crestere. Melcul este capabil sa absoarba si sa elimine apa prin porii aflati în piele, acest comportament declansându-se imediat functie de conditiile la care este supus. Esecul în cresterea melcilor poate surveni daca nu sunt întrunite în permanenta conditiile de umiditate necesare.

TEMPERATURA

Controlul temperaturii reprezinta un alt factor critic capabil sa influenteze activitatea melcului. Helix aspersa prefera conditiile de 20°C, la o temperatur depaseste 30°C acesta îsi va înceta activitatea prin secretia unui mucus ce închide cochilia cu un acoperis temporar denumit operculum. Acest comportament se petrece si în cazul în care temperaturile scad sub 6°C, iar la 0°C melcul îsi va întrerupe orice functie, putând chiar sa moara.

LUMINA

Lumina influenteaza comportamentul melcilor în relatie cu anotimpurile, asa înct în raport cu procesul reproductiv reprezinta un factor important care este necesar a fi controlat.

Dupa mai multi ani de observare atenta si de cercetare realizata de profesori eminenti si de zoologi, au fost determinate regimurile de lumina si de temperatura, precum si nivelele de umiditate pentru a se realiza conditii de optim Pentru crestere si înmultire.

În tabelul ce urmeaza sunt indicate formulele optime Pentru conditiile atmosferice necesare favorizarii reproducerii.

2.10. HIBERNAREA

Ciclul de viata al melcului include o perioada de hibernare. Atunci când temperaturile ajung la 6-7°C concomitent cu scaderea perioadei de insolatie zilnica, melcul îsi va întrerupe activitatea, pregatindu-se pentru un somn prelung pe tot parcursul iernii.

Combinarea dintre scurtarea duratei unei zile si scaderea temperaturilor reprezinta indicatorii care determina pregatirea pentru lunile reci ce vor urma. Melcul se va îngropa în sol la o adâncime de 3-6 cm sau se va ascunde în crapaturi sau sub roci, etc ; melcul îsi acopera deschiderea cochiliei cu o membrana care îi protejeaza pe parcursul hibernarii.

Membrana ce acopera cochilia se numeste operculum. Aceasta este o secretie ce se întareste prin contactul cu aerul, acoperind întreaga deschidere. In aceasta perioada digestia se întrerupe datorita absentei hranei, astfel încât si schimbul de gaze se reduce la minimum.

Metabolismul melcului este încetinit la un nivel de hibernare care dureaza 6 luni. în acest rastimp melcul recurge la rezervele proprii de hrana si pierde din greutate simtitor cu cât perioada aceasta se prelungeste.

Unii melci nu supravietuiesc datorita vârstei înaintate sau conditiilor murind în decursul hibernarii.

n Australia, temperaturile în anumite zone de pe Coasta de Est nu sunt atât de scazute precum cele din emisfera nordica, asa încât melcii pot ramâne activi si creste în timpul lunilor de iarna. Helix aspersa este întâlnit în regiuunea subtropicala din Queensland unde temperaturile din timpul iernii permit cresterea si dezvoltarea melcilor, desi informatiile furnizate de australieni (Simpson 1990) indica ca nu este cazul.

Hibernarea joaca un rol semnificativ în ceea ce înseamna capacitatea de crestere a melcului, de dezvoltare si de reproducere (Jean-Claude Bonnet 1990). Studiile realizate au indicat ca perioada de hibernare este obligatorie pentru a obtine exemplare de calitate buna.

Melcii care au fost selectati pentru monta în sezonul ce urmeaza sunt plasati în cosuri din plastic perforate, fiind depozitati într-o camera racoroasa ce mentine temperatura la un nivel constant de 5°C, în conditiile unei umiditati de 85%. Este necesara prevederea spatiului cu un sistem de iluminare programat sa functioneze într-un ciclu de 6 ore lumina diurna si 18 ore întuneric.

Cosurile pot fi suprapuse cu intercalarea unei table de lemn între rânduri pentru a permite ventilarea. Mentinerea unei ventilari corespunzatoare este esentiala în supravietuirea melcilor aflati în hibernare. O aerare buna în cosuri ajuta si în mentinerea unui nivel de umiditate ce îndeparteaza daunatorii si bolile ce ar putea ataca vietuitoarele aflate în acest mediu închis.

Ajustarea umiditatii în mediul de reproducere

Umiditatea joaca un rol vital în ciclul de viata al melcului, asa încât un sistem prin care se va mentine nivelul necesar de umiditate este crucial. Un sistem de sprinklere care sa asigure capacitatea de umezeala necesara de 130 apa sub forma de picaturi eliberate în mediu sunt absolut necesare.

În sistemul de sprinklere se va prevedea un hidrometru pentru monitorizarea umiditatii relative, precum si un aparat de control automat a cantitatii de apa administrata, pentru asigurarea nivelului de umidificare optim. Exista câteva astfel de sisteme pe piata, iar costurile lor aproximative sunt enuntate la sectiunea de Analiza Economica.

Ajustarea temperaturii în mediul de reproducere

Dupa cum a fost deja amintit, controlul temperaturii are o importanta deosebita pentru determinarea activitatii melcilor. Controlul temperaturii se poate face în mai multe moduri. Prin încalzirea zonelor destinate melcilor cu gaz este metoda îndelung acceptata pentru a se atinge temperatura necesara. Marimea si tipul încalzitorului pe gaz ce va fi instalat rezulta în functie de suprafata împrejmuita pentru melci. De asemenea trebuie prevazut si un sistem de monitorizare a temperaturii. Sistemele de încalzire pe gaz sunt preferate datorita usurintei de deplasare si a fiabilitatii de care dau dovada. Materialele utilizate în construirea împrejmuirii pot ajuta de asemenea în regularizarea temperaturii interioare a zonei destinata mediului de reproducere. Aceste materiale vor fi enumerate în detaliu în cele ce urmeaza.

Controlul luminii în mediul de înmultire

Asigurarea intensitatii luminoase necesara în faza de reproducere se poate realiza atât prin mijloace naturale, cât si artificiale. Umbrirea intensiva se poate realiza doar prin lumina artificiala, creând astfel iluzia unui ciclu de reproducere natural.

Obiceiuriel de împreunare la melci depind de cantitatea de lumina diurna, de temperatura si de nivelul de umiditate.

Un sistem adecvat este acela ce utilizeaza tuburi fluorescente etanse care produc o lumina de putere 40 W si care sunt dispuse la distanta minima necesara obtinerii unei difuzii omogene a luminii în mediul de înmultire al melcilor.

Pentru realizarea controlului luminii se utilizeaza un simplu temporizator preprogramabil pentru intervalele de timp necesare de iluminat care va fi corelat cu sistemul de control al mediului.

2.4. Managementul melcilor crescuti în ferme

Melcii traiesc în functie de anotimpuri, asa încât managementul în conditiile unui mediu controlat trebuie sa simuleze anotimpurile în care melcii se dezvolta si cresc rapid, înmultindu-se, crescatorul putând recolta în permanenta marfa pentru aprovizionarea pietei cu produsul finit - escargot.

Aceste rigori necesare reproducerii si cresterii melcilor sunt importante pentru fermier deoarece piata va manifesta în permanenta cerere de produse de calitate pe tot parcursul anului.

Informatiile statistice prezentate în raport despre cresterea în ferme a melcilor în mod durabil dar profitabil sunt obtinute pe baza produsului annual mediu de 300.000 melci disponibili pe piata.

Aceasta valoare nu este mare comparativ cu cantitatile produse în alte tari în care productia anuala totala a unor ferme de melci se masoara în tone.

Cerintele stocului de pornire

Stocul initial va fi procurat din salbaticie. Momentul cel mai potrivit pentru colectare este atunci când exista o vreme umeda. Primavara, înainte sau dupa ploaie este cel mai nimerit sa colectam melci, odata ce temperatura începe sa se încalzeasca si melcii se activeaza din hibernare. Cresterea si necesitatea de împerechere îi scoate la lumina pe melci.

Melcii ce se culeg trebuie sa fie dintre cei mai mari, pentru a putea fi apoi sortati dintre ei exemplarele destinate dezvoltarii si stocului disponibil pentru vânzare.

Melcii culesi vor fi tinuti în carantina pentru o perioada de minim 30 zile. Aceasta actiune trebuie respectata si daca melcul este destinat vânzarii.

Perioada de 30 zile este aleasa fiind considerata un interval suficient de eliminare a oricarui contaminant sau toxina care ar fi putut fi prezenta în corpul melcilor, reusind a fi eliminata prin intermediul sistemului biologic în acest rastimp.

Implementarea unui program nutritional controlat în corelatie cu intervalele de timp destinate altor scopuri, este un aspect recomandat a se realiza.

Melcii colectati din natura ca reprezentând stocul fermei, sunt supusi unei rate sporite de mortalitate datorata necesitatii acomodarii cu mediul.

Melcii ar fi putut consuma hrana otravita ori au putut fi expusi chimicalelor cu care se spray-aza culturile agricole. Melcii se hranesc cu plante ce contin alkaloizi considerati a fi otravitori pentru om.

Recoltarea

Melcii pot fi recoltati din orice zona în care omul a practicat horticultura, din gradinile proprii, din zonele verzi ale comunitatii. Proprietarii sau îngrijitorii gradinilor asigura sprijin neconditionat în stârpirea acestor daunatori. Perioada cea mai potrivita pentru colectarea melcilor este seara si noaptea, atunci când acestia sunt activi pentru a-si procura hrana sau pentru a se împreuna. Melcii pot fi culesi si în timpul sau dupa ploaie, la lumina zilei.

Echipamentul necesar pentru o recoltare cu succes este reprezentat de haine de ploaie, o lanterna puternica si o galeata din plastic de 10 - 15 l prevazuta cu un capac perforat ce asigura ventilarea. Capacul este util pentru ca altfel melcii pot evada cu rapiditate.

La putin timp dupa ce au fost culesi, melcii sunt plasati în zona construita în acest sens, fiind atent distribuiti în zona lor din noul mediu. Sunt mentinuti 30 zile sub supraveghere unde le este oferit un aliment nutitional, a carui compozitie va fi amintita în detaliu în Sectiunea de Nutritie a raportului.

2.5. Cresterea melcilor la nivel comercial

Selectarea corecta a melcilor este foarte importanta pentru succesul programului de crestere, doar exemplarele mature si bine dezvoltate fiind selectate din colecta initiala de melci salbatici, criteriul aplicându-se si în continuare pentru programele de crestere ale generatiilor urmatoare.

Masa pentru înmultire este realizata dintr-un cadru de lemn care controleaza si înglobeaza exemplarele de melci în timpul împerecherii si pâna îsi depuna ouale. (A se consulta diagramele de la pag. 15 - 16).

Baza mesei este facuta prin combinarea unei încâlcituri de fire peste care se aseaza stratul din cherestea de-a lungul cadrului în interiorul lui. Tuburi concave din plastic se folosesc pentru transportul apei si pentru dispunerea hranei în interiorul cadrului, fiind amplasate deasupra.

Utilizarea retelei de sârma permite aerarea spatiului si reducerea dejectiilor si acumularii reziduurilor în perimetru, deoarece de îndata ce melcii elimina, acesti produsi cad pe podeaua din cadrul fermei, asa încât mediul acela nu ramâne atât de încarcat.

Masa trebuie sa fie usor înclinata pentru a permite scurgerea lenta a apei din interior, astfel încât zona va fi alimentata în permanenta si în mod continuu cu apa proaspata necesara atât pentru baut cât si pentru facilitarea miscarilor melcilor în cautarea partenerului, realizata cu ajutorul tuburilor concave de plastic amplasate în acest cadru.

Hrana se aseaza de-a lungul marginilor exterioare ale canalelor concave din plastic, asa încât apa sa nu o spele. Reziduurile alimentare vor trebui eliminate periodic si tuburile curatate regulat pentru a mentine un nivel de igiena normal.

Gardul electric cu care este prevazut acoperisul cadrului va asigura ca melcii sa nu evadeze de pe masa pe durata perioadei de înmultire.

2.6. Împerecherea

Melcul este considerat hermafrodit deoarece detine atât organe genitale masculine cât si feminine. Chiar si asa melcul produce oua fertile hermafrodite doar prin fertilizarea încrucisata realizata în urma împerecherii a 2 melci. Dupa împerechere, ambele exemplare vor putea sa depuna oua fertile.

În timpul sezonului de împerechere ce debuteaza în primavara, melcii se cauta unul pe celalat, se miros si se musca usor între ei si apoi se împreuneaza pentru un timp de 7 ore, fata în fata în plan orizontal. Se înteapa unul pe celalalt cu o substanta bogata în calciu de mai multe ori, dupa care punga ce contine vaginul si penisul permite îndoirea unui organ în celalalt. Operatiunea este similara cu ceea ce se petrece la oameni, sperma care este eliberata fiind stocata în canalul feminin. La acest moment, glanda genitala nu elibereaza nici un zigot.

De îndata ce împerecherea s-a realizat si cei doi melci se despart, partea masculina este absorbita lasând loc partii feminine sa se dezvolte. Spermatozoizii parasesc sacul copulativ si se îndreapta prin tractul genital pentru a impregna ouale eliberate de glanda hermafrodita.

Daca melcilor li se creaza conditii optime de reproducere - temperatura, lumina si umiditate, atunci timpul mediu pâna la depunerea oualelor este de 5 - 10 zile.

Melcul este capabil si chiar se împerecheaza de mai multe ori într-un sezon, atâta vreme cât întruneste conditii favorabile de alimentatie.

Pentru Helix Aspersa s-a determinat ca durata pâna la o noua împerechere este de 15 zile.

2.7. Depunerea oualelor

Pentru a depune oua, melcul îsi sapa o groapa si se adaposteste la o adâncime de 4 - 9 cm. Acolo îsi va depozita ouale si apoi va parasi locul. Conditiile pentru un sol adecvat prevad ca acesta sa fie farâmicios si umed dar nu saturat, iar în tuburi de plastic concave va trebui sa existe amestec nutritiv din cel mai bun.

Ouale sunt de forma sferica si translucide, de culoare alba si cu diametrul cuprins între 3 - 4 mm. Melcul îsi depune ouale în gramezi, în cantitate medie de 40 - 130, aproximativ fiind 70 - 90 bucati.

Clocirea oualelor depinde de temperatura din sol, de umiditatea si compozitia acestuia. Daca aceste conditii sunt întrunite, melcisorii care sunt foarte mici dar îndeplin dezvoltati, vor prinde viata în 18 - 21 de zile.

Tabelul ce urmeaza indica relatia între timpul de incubare a oualelor si efectul temperaturii. Ouale sunt extrem de fragile si trebuie manipulate cu mare grija. Aceste oua de melci pot fi si chiar sunt consumate. Pe piata acestea se comercializeaza sub denumirea de Caviar frantuzesc.

În tabel se regasesc timpii de incubare pentru Helix Aspersa, desi în unele situatii s-a demonstrat ca clocirea oualelor se poate realiza si într-un interval de 10 zile. Ouale depuse de melc nu se vor cloci toate în acelasi interval de timp. Diferenta dintre oua poate fi de 1 zi, dar pot exista si cazuri în care apare o diferenta de 14 zile pâna la ivirea ultimului melcisor dintr-un lot de oua. Motivele acestei variatii nu sunt cunoscute pâna în acest moment.

2.8. Incubarea

Se utilizeaza 2 metode de incubare pentru a facilita clocirea oualelor.

Metoda 1:

Aceasta metoda reprezinta cea mai simpla si mai rapida cale de incubare. Containerele ce contin oua sunt acoperite cu o foaie rigida din plastic si sunt dispuse în cadrul fermei într-o zona destinata special observarii procesului de clocire.

Pentru a înlesni clocirea oualelor, 2 - 3 cm de deasupra amestecului de culcus sau din nisipul de râu sunt îndepartate dar nu pâna se descopera ciubul de oua. Dupa ce melcii ies din cochilie, ramân 1 - 2 zile în apropierea locului pâna sa iasa la suprafata, unde vor încerca sa se prinda de partea inferioara a acoperisului din plastic al containerului.

Metoda 2:

Cea de-a 2-a metoda de incubare a oualelor de melci presupune îndepartarea acestora din mediu prin aruncarea de apa dezmortita pe suprafata. Ouale sunt extrem de fragile si de aceea trebuie manipulate cu grija. De îndata ce sunt colectate, ouale se dispun pe farfurii transparente de unde se transporta catre o cutie de incubare în care se mentin pâna la clocire. Cantitatea de oua recomandata a fi dispusa pe farfurie este de 15 grame. În continuare apare o diagrama precum si proprietatile pe care trebuie sa le detina o cutie de incubare.

Cu ajutorul conditiilor de mediu favorizante, coeficientul de incubare pentru ambele metode prezentate este: numarul de melcisori / numar de oua depuse - 80%. Cea de-a 2-a metoda necesita mai mult timp si este mai costisitoare, dar permite un control mai bun asupra mediului în care ouale se clocesc.

2.9. Îndepartarea oualelor

Pentru a reusi sa se îndeparteze melcisorii de pe folia de plastic ce acopera containerul, se poate utiliza o perie moale cu care acestia se transfera în containerul adecvat. Se mai poate folosi si un razuitor în acest scop. Aceasta activitate trebuie realizata zilnic pe masura ce se mai clocesc oualele, deoarece melcisorii tind sa se manânce între ei daca sunt lasati nesupravegheati un timp mai lung.

Melcisorii sunt si ei extrem de fragili si pot fi cu usurinta lezati sau omorâti în timpul operatiunii de transfer. Mutarea trebuie efectuata încet si cu atentie pentru a nu creste rata mortalitatii prin aceasta procedura.

Containerele adecvate depozitarii si transferarii catre pepiniera, sunt realizate dintr-un material care permite schimbul de gaze. Practica fermierilor prevede utilizarea unui container din cherestea / furnir. Acestea sunt plasate pe podeaua pepinierei, la intervale prestabilite, capacele sunt îndepartate pentru a permite iesirea melcisorilor în noul lor mediu fara repeziciune.

Este recomandat transferul melcisorilor în pepiniera cât mai repede dupa ce sunt colectati, pentru a nu induce în rândul acestora stress ori pentru a evita sansele de sufocare.

2.10. Hibernarea

2.11. Pepiniera

Acest mediu prezinta un climat controlat cu o structura destinata special cresterii melcilor în stadiul lor juvenil. Acest mediu trebuie sa înlesneasca o rata optima de crestere si sa asigure un mediu sigur pentru melcisorii foarte vulnerabili.

Cea mai întâlnita structura folosita ca si cadru pentru procesele de împerechere si înmultire a melcilor are forma de iglu si este potrivita si ca pepiniera.

Podeaua pepinierei este formata din pamânt preparat dinaintea introducerii melcisorilor cu ajutorul unei sape rotative manuala; sunt multe firme ce produc astfel de ustensile care sunt absolut necesare a exista în recuzita unui crescator de melci. Înainte de utilizarea sapei rotative pentru pregatirea solului, acesta trebuie tratat prin aplicarea de carbonat de calciu necesar pentru asigurarea nivelului de pH în sol între 6 - 7,5. Kituri pentru testarea pH-ului din sol se pot achizitiona de la orice magazin cu destinatie gospodareasca, fiind usor de utilizat si furnizând rezultate instantanee. Costul de procurare nu este mare dar este recomandata achizitionarea lor.

Aplicarea unui fertilizant complex în sol în momentul pregatirii acestuia este importanta pentru asigurarea unor conditii bune plantelor ce se vor însamânta. Prin introducerea viermilor în solul pepinierei se realizeaza aerarea si drenajul solului, asa încât acestia vor constitui o alta etapa în prepararea suprafetei. Viermii asigura si mentinerea curateniei în pepiniera prin aceea ca proceseaza evacuarile melcilor, introducând în sol nutrienti.(este vorba despre micro, viermi de pamint bine cunoscuti de acvaristi)

• De îndata ce solul a fost corect preparat, acesta se poate însamânta. Lista ce urmeaza indica tipurile de plante potrivite melcilor ca hrana pe parcursul timpului pe care acestia îl vor petrece în pepiniera.

Nu trebuie practicata o monocultura agricola în mediul pepinierei deoarece acest demers ar face ca plantele sa fie mai usor expuse daunatorilor sau infestarilor. Se recomanda intercalarea plantarii unor tipuri de culturi potrivite melcilor pentru a asigura si o varietate de hrana acestora si pentru a scadea probabilitatea afectarii cu daunatori sau boli.

• Secara, lucerna, trifoi, coltunasi albi, toate varietatile de salata verde, ovaz, patrunjel, grâu, mazare, sfecla alba, varza, fasole, spanac. De asemenea orice tip de plante cu frunze moi ce nu contin un nivel ridicat de alkaloizi pot fi înglobate în cultura ce se însamânteaza.

Pepiniera poate avea orice structura, atâta vreme cât fermierul poate controla zona cu ajutorul diferitelor aplicatii mecanice. Descrierea pepinierei cu melci si a componentelor acesteia care s-au dovedit a fi utile, sunt enumerate în paginile ce urmeaza:

Materiale necesare constructiei pepinierei cu melci:

• Ţevi galvanizate (cadru)
• Folii din plastic (suportul interior al suprafetei). Plastic termorezistent de 150 microni.
• Folie de izolare cu bule (stratul median al suprafetei); diametrul bulelor = 32 mm.
• Folie din plastic antiUV (stratul exterior al suprafetei); grosime folie 200 microni.
• Material de umbrire la 70% (strat final al suprafetei).
• Un istem de sprinklere ce poate dispersa picaturi de 130 microni.
• Un higrometru.
• Scânduri din cherestea netratate de lungime 2 m si latime 30 - 40 cm.
• Jumatati de caramizi sau blocuri de beton: 12 cm x 8 cm.
• Conducta din PVC de Ø100 mm taiata pe lungime în 4 si în sectiuni de L = 1 m, folosita ca jgheab pentru alimentare.
• Sistem de încalzire, folosit în cazul în care temparatura scade sub 8°C pe perioada sederii melcisorilor în pepiniera.
• Un sistem de cronometrare pentru controlul si monitorizarea sistemelor de alimentare cu apa / de sprinklere.
• Gard electric de tip banda. Este format din 4 - 6 benzi de otel dispuse la interval de 3 - 4 mm între ele. Un dispozitiv anti-evadare presupune alimentarea cu curent între 4 si 12 volti, 4 - 6 V în cazul melcisorilor.
• Blocuri de pavaj din beton de 30 cm², pentru a indica clar lungimea pepinierei. si rumegusul poate fi folosit în acest scop.
• Folie din fibre de ciment cu latime de 60 cm.

Exista firme care produc suprafete de crestere a melcilor în pepiniere pentru comercializare.

2.12. Suprafata de crestere

Aceasta zona este destinata exclusiv cresterii si îngrasarii melcilor, dupa ce acestia au locuit 2-3 luni în pepiniera.(dupa ce au stat in carantina actiune obligatorie ori de cite ori se aduc melci noi)

Solul zonei de crestere este pregatit în acelasi mod ca si acela al pepinierei. Este necesara introducerea viermilor de pamânt, precum si plantarea vegetatiei adecvate. Amplasarea de panouri din cherestea netratata si de jgheaburi pentru alimentare sunt necesare si în aceasta zona, diferenta apare doar prin cresterea distantei dintre ele.

Melcii selectati pentru a fi introdusi aici ar trebui sa aiba deja o greutate de 3 - 5 grame, desi ar putea fi adusi chiar si exemplarele ce cântaresc abia 1 gram daca pepiniera este prea aglomerata.

Densitatea de melci recomandata este de 250 - 350 melci la 1 m². Suprapopularea zonei ar inhiba si ar scadea rata de dezvoltare a melcilor, putându-le provoca chiar si probleme de sanatate ce pot avea consecinte grave pentru fermier.

Baza zidurilor aceste suprafete este realizata fie din ciment fibros, fie din alt material rezistent: beton sau tabla subtire. Materialul este înglobat în pamânt la o adâncime minima de 30 cm, reprezentând astfel o beriera pentru animalele cunoscute ca se hranesc cu melci.

Cele mai însemnate pradatoare pentru crescatoria de melci sunt reprezentate de rozatoare, pasari carnivore, reptile: serpi, sopârle, broaste, insecte: furnici, carabusi. si zona de pepiniera este expusa acelorlasi pericole. Pericolul se va înteti daca nu se adopta aceasta masura.

De la nivelul pamântului, catre nivelul acoperisului, în interiorul structurii se foloseste un strat de protectie din plastic dur si rezistent. La acoperis se prevede un gard electric pe tot perimetrul interior al zonei, pentru a contracara tentativele de evadare ale melcilor. Sistemul de anti-evadare descris pentru suprafata pepinierei trebuie ajustat sa fie alimentat cu curent de tensiune 6 - 12 V.

Materialul de umbrire cu un coeficient de 50 - 70% se dispune deasupra gardului situat la 2 m înaltime de la sol, distanta necesara mentinerii unui spatiu de miscare a fermierului în interiorul zonei.

Acoperisul exterior al zonei trebuie sa fie realizat fie din materialul de umbrire (metoda recomandata), fie dintr-un împâienjenis de fire realizat pentru a tine la distanta pasarile, si pentru a domoli viteza vântului ce strabate perimetrul.

Melcii sunt expusi vânturilor puternice care nu le sunt prielnice, expunere fata de care ei reactioneaza prin încetarea hranirii si cautarea modalitatilor de adapostire pentru a scapa de conditiile climatice adverse.

Acoperisul (din material închis) va trebui montat si pentru a preveni sau scadea cantitatea de grindina ce cade pe pamânt si care ar putea rani exemplarele, zdrobi cochiliile sau chiar sa îi omoare.

Sistemul de sprinklere este identic cu cel utilizat pentru pepiniera, ce utilizeaza un temporizator si un higrometru pentru masurarea umiditatii relative a suprafetei.

Se poate întocmi un regim de furnizare a apei care sa se combine cu conditiile de clima: ud si rece, fierbinte si uscat, cald si umed, programul depinzând de acesti factori dar si de momentul zilei: în conditii de uscaciune, sistemul poate fi activat foarte devreme dupa amiaza pentru a mentine nivelul de umiditate / umezeala. În functie de intervalul temporar pâna la care se întuneca, sistemul va trebui activat cu 1 sau 2 ore înainte, pentru a se asigura o umiditate suficienta la nivelul solului care sa usureze miscarea melcilor atunci când ies sa se hraneasca pe întuneric. Umiditatea ajuta melcilor si pentru a bea apa.

Helix Aspersa nu este un bun înotator, astfel putându-se îneca daca ajunge într-un container în care se afla lichid la un nivel de 2 cm înâltime a coloanei. Un pârâu continu de apa ce se desfasoara asupra corpului lor vor induce un stress pâna la nivelul la care melcii se vor retrage în propriile cochilii. La fel ca si la pepiniera, placile de cherestea netatata vor folosi ca adapost si loc de recreere pe timpul zilei.

Hrana asigurata în aceasta zona trebuie mentinuta departe de umezeala, fiind acoperita, pentru a nu o împrastia sau a-i deteriora aspectul. Jgheaburile de alimentare trebuie sa fie curatate si foarte bine sterse între 2 mese, la fel ca si în cazul pepinierei.

Melcii aflati în zona de crestere vor consuma aproximativ 1 gram de mâncare uscata / zi, programul de hranire putând fi planificat pentru 1 saptamâna imediat dupa ce regimul a fost stabilit, pentru a observa atent comportamentul de hranire si nivelul de consum.

Daca hrana se deterioreaza sau îsi modifica aspectul, trebuie îndepartata imediat si înlocuita, iar regimul de alimentare va fi ajustat: la 3 - 5 zile, în loc de 1 saptamâna.

Calciul necesar a fi inclus în dieta melcilor poate fi distribuit în perimetrul sub forma de calcar, melcii consumând rapid cantitatile disponibile în sol.

Melcii consuma o cantitate mica de sol în cadrul dietei, pentru a-si procura calciul. Calcarul poate fi raspândit pe pamânt în cantitate de 100 gr / m².

Melcii sunt foarte usor de stressat si de aceea orice interferenta în mediul lor trebuie facuta cât mai rapid si mai putin brutal.

Este recomandata o examinare regulata a melcilor pentru a determina timpuriu orice urma de îmbolnavire sau malformatii ce pot indica o infectie la nivelul întregii colonii.

Se propune utilizarea de manusi sau spalarea temeinica mâinilor înaintea mânuirii melcilor.

2.13. Hranirea

Melcii consuma cantitati importante de hrana; aceasta reprezinta pâna la 40% din greutatea întregului corp în decursul a 24 ore, mai ales în timpul perioadei sale de activitate. Melcii vor consuma mult mai ales în timpul primaverii daca mâncarea este la discretie, pentru a compensa pierderea de greutate datorata perioadei de hibernare.

Melcii sunt legati de teritoriu si vor ramâne tributari locului daca acolo gasesc suficienta hrana.

Crescatorul de melci trebuie sa le asigure dispunerea hranei cu dispersare teritoriala pentru ca acestia sa nu fie obligati a-si cheltui energie deplasându-se dupa hrana. Procedând astfel, rata de crestere este sporita si rezultatele sunt mai bune decât cele ce se obtin în conditii de salbaticie.

Fermele de melci din întreaga lume folosesc hrana preparata special de unele firme ce activeaza în industrie. Hrana este asemanatoare nutreturilor folosite la gaini, aparând ca tablete.

2.14. Cerinte nutritionale si regimuri de alimentatie

Pentru un crescator de melci ce doreste sa obtina productie la nivel comercializabil, îi este necesara folosirea unei formule care sa-i asigure întregul complex nutritional necesar, pentru a obtine o crestere rapida si o greutate a corpului produsului maxima.

Dupa multi ani de cercetari sustinute, si dincolo de utilizarea multiplelor formule disponibile pe piata, s-au descoperit principalele ingrediente ce trebuie incluse pentru a obtine o dieta echilibrata capabila sa îmbunatateasca capacitatea animalului de a transforma hrana ingerata în cantitatea maxima ce ridica greutatea, dupa cum rezulta din formula:

Nivel de proteine 10 - 16%

Vitamina A - 4000 de unitati internationale per kg

Vitamina B1 - 3,75 mg/kg

Vitamina D - 900 UL/kg

Vitamina E - 11 mg/kg

CaCO₃ (30 - 40% Ca) sub forma de faina de calcar

Bicarbonat de fosfor

Nivelul de proteine din hrana indica cantitatea de nutreturi pentru rata de greutate: cu cât nivelul de proteine este mai mare, cu atât mai repede melcul va creste în greutate. Includerea vitaminelor si mineralelor în formula de alimentatie a melcilor este necesara mentinerii cresterii si digerarii proteinelor, iar nivelul de calcar este important pentru dezvoltarea cochiliei mecului, dar si în ceea ce priveste rata de crestere.

Hrana ingerata de Helix Aspersa - consum mediu zilnic

NB: Nu toti melcii vor consuma aceeasi cantitate de hrana zilnic, asa încât tabelul prezinta doar cantitatea medie consumata de 1 melc în 24 de ore.

2.15. Tipuri de hrana

Crescatorul de melci poate sa îsi prepare singur hrana pentru melci, daca urmeaza liniile directoare ale ghidului nutritional, dar are la dispozitie si produse agricole comercializate care respecta formula de baza.

Tabletele pentru gaini care se produc în Australia sunt foarte asemanatoare cu cerintele de alimentatie necesare a fi întrunite în cazul melcilor, însa acestea trebuie sfarâmate în praf fin pentru ca melcii sa nu consume prea multa energie în procesul de masticatie. Tabletele sfarâmate pot fi folosite ca hrana atât pentru melcisori cât si pentru melci.

Melcilor nu trebuie sa le fie administrate alimente ce contin antibiotice sau hormoni ce stimuleaza cresterea.

Mai jos sunt indicate 2 formule de alimentatie pentru melci ce au la baza tabletele pentru gaini:

1. terci fript: 7% tarîte, 52% cereale, 16% soia, 18% sorg, 7% faina de calcar (40% Ca).
2. 2. Tablete pentru gaini zdrobite în straturi ce contin: 5% faina de peste, 10% cereale, 15% soia, 20% sorg, 43% orz, 7% faina de calcar (40% Ca).

Cele 2 formule indicate trebuie macinate si amestecate temeinic înainte a le fi administrate melcilor. Acestora trebuie sa le fie disponibila o cantitate de mâncare necesara pentru 2-4 zile.

În mediul melcilor, igiena este un termen imperios necesar a fi mentinut la cote înalte pentru a împiedica patrunderea daunatorilor sau infectiilor, asa încât jgheaburile de alimentare vor trebui curatate în permanenta.

Pentru curatarea lor se poate folosi o solutie slaba de hipoclorit de sodiu, dar acestea trebuie apoi clatite bine cu apa pentru a fi elminata orice urma de substanta chimica, ca dealtfel orice reziduu ramas capabil sa omoare melcii.

O estimare precisa realizata în urma cercetarilor realizate în Franta, indica pentru obtinerea a 1 kg de melci, ca necesara o cantitate de 1,7 kg hrana uscata. Aceasta cifra foloseste în calculul necesar oricarui întreprinzator dornic sa îsi înfiinteze o ferma de melci. Dincolo de acest consum, melcii se vor hrani si cu vegetatia aflata în suprafata pepinierei si în cea destinata cresterii.practicarea unei culturi variate va asigura diferentierea dietei melcilor, precum si locuri de adapostire, daca lungimea plantelor difera.

Nu se pot utiliza sub nici o forma spray-uri chimice sau de praf pentru vegetatia plantata, deoarece ar putea afecta sanatatea melcilor, putând cauza chiar decesul acestora.

Melcii vor iesi noaptea sa se hraneasca deoarece umiditatea si scaderea temperaturii sunt potrivite niveluli necesar acestora pentru a se activa, fiind în aceasta erioada aparati si împotriva pradatorilor. Jgheaburile de alimentare trebuie sa fie acoperite de catre panourile din cherestea necesare melcilor pentru a se odihni în timpul zilei, deoarece orice umezeala ce va ajunge la hrana o va deteriora si aceasta nu va mai fi consumata de catre animale.

Prepararea si procesarea melcilor pentru comert

Prima etapa în pregatirea melcilor pentru a fi consumati de catre om presupune curatirea lor cu tarâte de grâu sau de cereale, ovaz. Aceste produse s-au dovedit a fi agentii purificatori datorita procentului mare de purgatori continuti capabili sa grabeasca evacuarea din sistemul digestiv aoricaror urme de hrana.

Melcii trebuie supusi purificarii pentru 3 zile, dupa care urmeaza 2 zile în care sunt înfometati pentru a elimina complet continutul sistemului digestiv. În ultimele 2 zile, apa va fi furnizata în mod regulat prin intermediul sistemului pentru a mentine melcii în stare activa astfel încât sa colaboreze în procesul de purificare.

Sistemul de purificare a melcilor

Dupa selectarea si colectarea melcilor potriviti a fi pregatiti pentru comercializare (având între 30 si 40 mm), acestia sunt dispusi în containere foarte bine curatate (galeti mari din plastic cu capac ), în care sunt practicate gauri pe suprafata inferioara pentru a permite evacuarea rezidurilor.

Containerele sunt cladite într-un cadru care le sustine. Reziduurile eliminate se colecteaza printr-un sistem de de rigole înclinat care usureaza drenarea. si containerele sunt dispuse sub un anumit unghi, cuprins între 15 si 20 de grade, pentru a permite eliminarea excesului de apa si a reziduurilor.

Containerele trebuie asigurate în cadru pentru a nu se rasturna si pentru a usura îndepartarea si curatarea lor.

Capacele sunt îndepartate în momentul amplasarii în cadru, ramânând un mare gol ce va fi acoperit apoi cu o plasa din plastic cu gauri de 1 cm. Acest acoperis trebuie asigurat împotriva evadarii melcilor, în urma fortarii acestuia prin împingeri repetate.

Când containerele sunt deteriorate pronuntat si sunt murdare datorita curatirii melcilor, acestia vor trebui mutati într-un spatiu provizoriu pâna le va fi curatata garsoniera la care se vor reîntoarce.

Sistemul de purificare trebuie amplasat într-un spatiu în care climatul poate fi controlat (daca temperatura interiaora creste peste 28°C sau scade sub 6°C, melcul îsi va întrerupe activitatea). si nivelul umiditatii trebuie sa ramâna la 80% pentr ca activitatea de crestere sa se deruleze în conditii optime.

Includerea unui sistem automat de ceata va fi necesara, acesta trebuind sa functioneze imediat dupa lasarea întunericului pentru a încuraja melcii sa se hraneasca. Acest sistem de alimentare cu apa ajuta si pentru mentinerea umiditatii la nivelul dorit, precum si pentru a asigura cantitatea de umeazeala necesara adaparii melcilor.

Hrana animelelor se distribuie dupa ce sistemul de alimentare cu apa se activeaza în timpul întunericului.

Ratele de depozitare în containere depind de marimea acestuia. Pentru un container de 25 l, cantitatea de melci ce va fi depozitata pentru perioada de purificare este de 70 - 90 exemplare. Suprapopularea va scadea capacitatea de hranire a melcilor si va crea si probleme de igiena în interiorul containerelor.

Transformarea melcilor în escargot

Pentru a pregati melci vii pentru a fi utilizati în bucatarie, toate echipamentele si ustensilele utilizate trebuie sa fie realizate din otel inoxidabil, iar suprafata de lucru trebuie sa întruneasca cerintele mentionate prin Codul National de Construire si de Amenajare a Capacitatilor de Productie Alimentara.

În cele ce urmeaza sunt prezentate 2 sisteme de preparare si procesare a melcilor.

Nr. 1.

a)      Îndepartati membrana existenta de-a lungul deschiderii cochiliei

b)      Cufundati melcii vii în apa pâna sunt complet acoperiti

c)      Adaugati în apa o jumatate de ceasca de sare si un sfert de cana de otet, pentru fiecare 50 de bucati de melci.

d)      Ţineti melcii în aceasta solutie pentru 4 ore (mucusul pe care îl elibereaza va colora apa în alb).

e)      Apa trebuie schimbata de mai multe ori în timpul celor 4 ore.

f)       Limpeziti melcii în apa curgatoare pâna când se îndeparteaza tot mucusul.

g)      Puneti melcii în apa rece la foc pâna când apa fierbe.

h)      Fierbeti melcii timp de 8 minute.

i)        Aruncati melcii în apa rece si strecurati.

j)        Cu ajutorul unei furculite îndepartati melcul din cochilie (furculita se împinge înauntru dar nu în asa fel încât sa strapunga cochilia pe o alta parte.

În acest moment melcii sunt pregatiti pentru congelare (timp de 6 zile) sau pot fi înghetati pentru o perioada de 3 luni.

Nr. 2

a)      Puneti melcii într-un vas ce contine apa fierbinte.

b)      Adaugati 100 ml otet sau 200 ml suc de lamâie la fiecare 50 de melci.

c)      Fierbeti melcii rapid în aceasta solutie timp de 3 minute.

d)      Strecurati.

e)      Limpeziti melcii sub apa rece pâna când îi raciti.

f)       Când sunt raciti complet, melcii se pot îndeparta de cochilie (învârtiti si trageti melcul din cochilie printr-o miscare continua).

g)      Puneti melcii într-un vas cu apa rece.

h)      Melcii fara cochilie se pun în apa proaspat fierbinte în care se adauga aceleasi cantitati de otet sau suc de lamâie.

i)        Fierbeti pentru 8 minute.

j)        Aruncati melcii în apa rece.

În acest moment melcii sunt gata pentru a fi congelati sau înghetati.

Melcii pot fi depozitati în caserole de plastic care sunt etichetate conform legislatiei.

Observatie: Ca în cazul oricarei pregatiri culinare, igiena este un factor important a fi respectat si în acest caz. Spalarea mâinilor, purtarea de îmbracaminte de protectie si a mastii pentru par sunt recomandate. Trebuie impusa o politica antifumatori conforma cu reglementarile guvernamentale pentru locurile de munca.

Compozitia nutritiva a carnii de melc

Helix Aspersa reprezinta o sursa excelenta de hrana nutritiva. Carnea are un continut sarac în colesterol sau grasimi, incluzând în schimb multe vitamine si minerale necesare unei diete sanatoase si echibrate.

Compozitia nutritiva bruta a melcilor prezentata în continuare a fost pusa la dispozitie prin amabilitatea Bancii de Date în Nutritie din Franta si se refera la 100 gr carne de melc destinata consumului uman.

Energie [kcal]  80,5

Proteine [g]  16

Apa [g]  79

Fibre [g]   0

Grasimi [g]  1

Carbohidrati [g]   2

Magneziu [mg] 250

Calciu [mg] 170

Fier [mg] 3,5

Vitamina A 1,5 %

Vitamina C  1,5 %

Zinc, cupru, potasiu, iod [urme]

Carnea de melc contine 9 din cei 10 amino acizi esentiali corpului uman.

Retete pentru pregatirea melcilor ofera posibilitatea consumarii acestora atât ca supa, cât si ca tigva. Unii producatori colecteaza ouale de melci pe care le comercializeaza ca o forma de caviar.

Modalitatea de alimentatie, de preparare si de pregatire a melcilor pot afecta compozitia nutritionala prezentata anterior. De exemplu, ficatul si hepatopancreasul contin mare parte din vitaminele si mineralele savurate de europeni ca fiind cele mai gustoase parti ale melcului; aceste parti sunt îndepartate însa în prepararea melcilor pentru conserva, fiind înglobate în alte produse.

Potentialul pietei

Cifrele ce descriu potentialul pietei au fost obtinute printr-o ancheta telefonica prin care s-a apreciat cantitatea de escargot ce a fost vânduta de catre restaurante într-o anumita perioada. Informatiile au mai fost obtinute si pe baza pretului cu care melcul se vinde la consumatorul final, prin intermediul atitudinii sefilor bucatari si a patronilor de restaurante.

Întrebarile folosite sunt dupa cum urmeaza:

1. Consumati melc la restaurant?

(A) Da  (B) Nu

2. Regasiti melcul în meniu întotdeauna?

(A) Da   (B) Nu (C) Uneori

3. Ce cantitate de melci (câte duzine) ati consuma într-o saptamâna?

4. Ce tipuri de melci preferati?

(A) Proaspeti (B) Înghetati (C) Conserva

5. Ati consuma melci produsi în Australia daca s-ar gasi pe piata?

(A) Da (B) Nu

6. Sub ce forma ati achizitiona melcii?

(A) Vii (B) Preparati (C) Conserva

7. La cumpararea melcilor tineti cont de:

(A) Pret  (B) Calitate (C) Ambele

Rezultatele sondajului sunt dupa cum urmeaza:

1. (A) 36  (B) 14

2. (A) 16  (B) 14 (C) 20

3. Restaurantele au indicat ca vând între 10 duzine si 100 într-o saptamâna, media fiind de 38 de duzine de melci / saptamâna.

4. (A) 1 (B) 5 (C) 30

5. (A) 41 (B) 9

6. (A) 2 (B) 40 (C) 8

(A) 18 (B) 12 (C) 6

Restaurantele cuprinse în ancheta au explicat ca sunt doritoare sa încerce sa procure melci produsi în Australia, daca s-ar putea realiza o aprovizonare permanenta pe tot parcursul anului. Un angajament luat de crescatorul de melci fata de aprovizionarea permanenta a pietei cu produse de calitate cu un aspect placut, a fost de asemenea invocat.

Datele indicate în cele ce urmeaza reprezinta parametri aproximativi ce pot fi luati în considerare de catre fermier, având la baza un pret de vânzare al pietei de 5 $ / 12 bucati de melci preparati.

Cantitatile de melci necesare

Rata mortalitatii de 10% poate fi întâlnita în perioada de crestere, asa încât aceste cifre statistice vor fi afectate prin aceasta rata.

Analiza economica

Costul unitar de productie

Estimarile aproximative pentru Australia relative la costul de productie al unei ferme bine organizata si care produce în regim intensiv (300.000 melci / an) sunt indicate mai jos. Costul total al productiei, definit ca suma dintre costurile fixe si cele variabile, fara a include si costurile cu forta de munca, sunt prezentate si ele în tabel.

Toate costurile incluse sunt estimative. Preturile au la baza anul în curs, 2000, si pot suferi modificari în functie de locul si timpul de procurare al materialelor.

5. CONCLUZII

Apare deja ca evidenta necesitatea dezvoltarii unei adevate industrii a crescatorilor de melci realizata prin colaborarea si implicarea întreprinzatorilor ce doresc sa faca fata provocarii lansarii unei noi forme de agricultura în Australia.

Noile forme de intreprinderi agricole vor impune dezvoltarea cercetarilor si în aceasta directie pentru a culege informatii si a forma o baza de cunostinte specializate care sa capete amploare prin strângerea experientelor traite de crescatorii individuali australieni care produc la un nivel foarte scazut comparativ cu cei ce actioneaza în cadrul industriei europene de profil.

Timpul pe care crescatorii îl petrec si toate observatiile pe care le fac pe parcursul duratei de viata a melcilorcrescuti în captivitate constituie o sursa valoroasa care merita a fi atent prelucrata si apoi raspândita acelora potential interesati a spori rândurile jucatorilor industriei de melci din Australia.

Beneficiile economice evidente ale realizarii unei baze de date accesibila de catre oricine si în care sa fie incluse toate informatiile relevante este necesara unui întreprinzator ce intentioneaza sa creasca melci, pentru activitatea pe care o va derula zi de zi.

O abordare pozitivista a problemelor care se alatura detinerii de know-how tehnologic constituie ingredientele succesului si factorii ce asigura dezvoltarea unei noi industrii noi pentru teritoriul australian.

Aspectele de marketing si de promovare detin locul principal ca importanta în gasirea cailor de patrundere în reteaua restaurantelor si a capacitatilor de deservire alimentara care comercializeaza în prezent escargot sau care o vor face în viitor, pentru a câstiga cota de piata în fata produselor provenite prin importuri.

Educarea si promovarea specifica pentru piata vor trebui implementate si urmarite atent pentru a crea în constiinta consumatorilor necesitatea de a fi mai atenti la sanatatea proprie, la importanta cultivarii gustului cu consumul de escargot, si nu în ultimul rând includerea acestora între obiceiurile zilnice ale fiecaruia.

Datorita melanjului de culturi si populatii de pe teritoriul Australiei, este mai usor de acceptat o gama variata de mâncaruri din paleta numeroasa disponibila în prezent, asa încât sa se obtina perceptia consumatorilor ca ceea ce consuma ca hrana este util social si astfel pot utiliza produsul linistiti. Programul de educare a consumatorilor va avea rezultate valoroase daca se realizeaza în momentul lansarii pe piata a produselor realizate / cultivate pe plan national.

Cifrele prezentate în capitolul alocat analizei economice cauta sa indice cât mai clar intele implicate de intrarea în aceasta industrie, dincolo de banii de investit care vor aduce fara gres si pe termen scurt importante beneficii întreprinzatorului daca acesta accepta sa se implice în producerea pe scara larga a melcilor.

Pot exista temeri cu privire la oportunitatea intrarii în aceasta alternativa de productie agricola prea putin încercata pâna în prezent. Va fi necesara asumarea unui anumit risc pentru a reusi atât pe plan economic cât si din punct de vedere tehnic, si pentru a câstiga acceptarea si încrederea pentru introducerea unei noi baye pentru o industrie agricol perspectiva.

Cresterea Melcilor

Introducere

Helicicultura - procesul de crestere a mecilor, implica investitii considerabile în timp, echipamente si resurse. De aceea, cei interesati trebuie sa ia în calcul toti factorii, mai cu seama daca doresc sa devina furnizori de baza pentru acest tip de comert. Oricare om care intentioneaza sa creasca melci va experimenta la început pâna când va descoperi singur ce este mai bun pentru propria sa situatie (metoda de crestere cea mai adecvata

Istoric: Cochilii prajite de melci au fost descoperite în urma escavarilor arheologice, semn al consumului de melci în scop nutritiv, din vremuri preistorice. În Roma antica, melcii erau îngrasati în gradini "cochleare" înainte de a fi preparati. "A Virginia Farmer" (1) descria despre pastrarea melcilor într-un mediu racoros, umed si umbros, unde li se asigura roua artificiala la nevoie, într-un loc ca o insula, înconjurat de apa pentru a preîntâmpina fuga melcilor, hrana fiind reprezentata de vegetatie si ca îngrasaminte fiind folosite cerealele (porumb). Pliniu cel Batrân, care era un naturalist prin excelenta, a vorbit despre gradinile cu melci ale lui Fulvius Hirpinus, datând cu 2.000 de ani în urma, gradini ce erau împartite pe sectoare separate pentru fiecare specie de melc în parte. Acesta îsi hranea melcii cu mâncare si vin.

În 1995, importurile de melci ale SUA au însumat mai bine de 4,5 milioane $ si au provenit din 24 de tari. Aici sunt incluse toate tipurile de melci pregatiti sau preparati fie vii, proaspeti, raciti sau congelati. Dintre marii exportatori ai SUA se remarca Franta, Indonezia, Grecia si China. În acelasi timp, SUA a exportat melci în suma de 55.000 $ în 13 tari, dintre care: Japonia, Olanda si Marea Britanie. Statistici individuale se pot gasi la Departamentul de Comert al SUA, nefiind incluse în aceste date exporturile de melci prelucrati.

Specii comestibile

Melcii de pamânt comestibili difera ca marime de la 1 mm lungime, culminând cu marele melc african care poate atinge 312 mm (1 picior) lungime. "Escargot" denumeste în mod comun fie specia Helix aspersa, fie Helix pomatia, desi sunt consumate si alte specii de melci. Achatina fulica, un melc gigantic din Africa, se feliaza si se pregateste în conserva, fiind comercializat pe unele piete drept escargot. Termenii de "melc de gradina" sau "melcul maro de gradina" nu sunt prea specifici, fiind o denumire generica care se refera în principal la Helix aspersa.

Helix aspersa Muller este cunoscut în Franta si ca "micutul gri", "micul melc gri", "escargot changrine", "La Zingrinata". Cochilia unui adult are 4-5 spirale, având un diametru între 30 si 45 mm. Este o specie nativa pentru tarmul mediteranean si pâna la coastele Spaniei si Frantei. Durata de viata a H. aspersa este între 2 si 5 ani, fiind o specie mult mai adaptabila diferitelor climate si conditii de mediu din paduri, câmpuri, dune de nisip sau gradini, decât orice alta specie de melci. Aceasta adaptabilitate a speciei nu creste doar cota pentru H. aspersa, ci înlesneste mult cresterea lor în ferme, care nu prezinta astfel un grad de risc prea ridicat.

Helix pomatia Linne are un diametru al cochiliei de 45 mm. Mai este cunoscut sub denumirea de "melc roman", "melc de mar", "lunar", "La Vignaiola", "escargot de Burgogne", "melcul de Burgundy" sau "marele alb" în Franta. Este originar din Europa, fiind întâlnit în zone împadurite de deal sau pe vai, pâna la o altitudine de 2.000 m, precum si în podgorii sau în gradini

Otala lactea sau Helix lactea mai este denumit si "melcul de vie", "melcul de lapte" sau "melcul spaniol". Cochilia sa este alba având câteva bande spiralate de culoare maro-roscat si un diamteru între 26 si 35 mm. Pentru multi consumatori acesta are un gust mai placut decât cel al H. aspersa.

epaea hortensis sau Helix hortensis, "melcul de gradina", masoara cam 20 mm în diametru, purtând ca element distinctiv câteva dungi de culoare închisa. Este originar din zona de centru si de nord a Europei. A fost introdus în Maine, Massachusetts si New Hampshire din perioada coloniala, neacomodându-se însa cu aceste locuri. Habitatul sau difera, la fel ca si cel al C. nemoralis, însa C. hortensis este regasit în locuri mai reci si mai umede. Marimea sa redusa, împreuna cu parerea unora cum ca melcii cu cochilia dungata nu au gustul la fel de bun cu al celorlalte specii, face sa scada din popularitatea speciilor C. hortensis si C. nemoralis.

Helix lucornum - masoara cam 45 mm în diametru si poate fi întâlnit în zona centrala a Italiei si din Iugoslavia prin Crimeea pâna în Turcia, în jurul tarmului Marii Negre.

Helix adanensis - se trage din zona Turciei.

Helix aperta - masoara cam 25 mm si este foarte apreciat ca hrana. Apare în Franta, Italia si tarile mediteraneene de unde a fost transportat în California si Louisiana. Cunoscut ca melcul de vizuina acesta se întâlneste sub pamânt în perioadele ploioase.

Achatina fulica este unul dintre melcii gigantici regasiti în Africa, atingând pâna la 326 mm (1 picior) lungime. Este originar din sudul Saharei, din estul Africii. Se presupune ca a fost adus în India în 1847. încercari de a naturaliza specia în Japonia au esuat în 1925. Se considera ca a fost transportat accidental în diferite zone din Pacific de unde a ajuns, dupa al doilea razboi mondial în California, în Hawaii si mai apoi în nordul Floridei, în Miami, în jurul anilor 1970. În multe zone constituie o pacoste pentru culturile agricole, producând pagube mari. Datorita marimii sale, materiile fecale si clisa pe care o elimina creeaza probleme mari, la fel ca si mirosul provocat prin moartea acestuia datorita raspândirii de otrava. În SUA s-au depus eforutri considerabile pentru eradicarea Achatinei. Departamentul de Agricultura al SUA interzice importurile si pedepseste detinerea de melci africani gigantici în stare vie.

Împerecherea si depunerea pontei

Melcii sunt hermafroditi. Desi detin organe de reproducere atât feminine cât si masculine, acestia trebuie sa se împerecheze între indivizi din aceiasi specie pentru a depune oua. Unii melci pot functiona ca masculi pentru un sezon si apoi sa devina femele. Altii îndeplinesc cele doua roluri deodata, fertilizându-se unul pe altul simultan. Atunci când melcul ajunge la maturitate si atinge o anumita marime, aceasta dezvoltare necesitând câtiva ani de viata, acesta se împerecheaza în perioada de sfârsit de primavara - început de vara, în urma câtorva ore de petit. Uneori se petrece o a doua împerechere vara. În zonele tropicale, melcii ajung sa se împerecheze de câteva ori în perioada unui an. În unele zone climatice, melcii se împerecheaza în luna octombrie, dupa care mai poate surveni o împerechere la distanta de 2 saptamâni.

Dupa împerechere, melcul poate stoca sperma colectata pe o perioada de pâna la 1 an, dar de obicei ouale se depun la diferenta de câteva saptamâni. Melcii pot refuza împerecherea cu indivizi chiar din aceiasi specie daca acestia provin din alta zona decât cea locuita de acesta (un individ de H. aspersa din sudul Frantei poate refuza un individ de H. aspersa ce provine din nordul tarii).

Pamântul pe care melcul îsi depune ouale trebuie sa aiba grosimea de minim 2 inci. În cazul H. pomatia, individul depune oua în strat de minim 3 inci grosime. Trebuie ferita zona de furnici, urechelnite, etc. Un sol uscat nu e adecvat pentru realizarea unui cuib, ca dealtfel nici un teren prea greu. În pamânt argilos, care devine greu, rata de reproducere sufera prin scadere deoarece indivizii nu reusesc sa-si ascunda ouale si larvele întâmpinreutati când sa iasa din cuib. Iesirea din gaoace depinde de temperatura solului, de umiditatea si compozitia acestuia, etc. Acel teren ce contine între 20 si 40 % material organic este potrivit pentru melci. Pamântul trebuie mentinut la o temperatura între 65 F si 80 F, de preferat ar fi 70 F, umiditatea în sol de 80 %. Un cercetator va preleva de îndata ouale dupa ce au fost depuse, le numara si le pastreaza pe bumbac umed pâna când oul se deschide si micuta creatura ajunge sa se hraneasca. Melcii pierd mult în greutate atunci când depun ouale, dintre acestia unii nu-si mai revin apoi. Cam 1/3 dintre melci vor muri dupa sezonul în care depun oua.

Oul de H. pomatia masoara 3 mm în diametru si prezinta o cochilie calcaroasa cu un continut de galbenus. Acesta depune ouale în iulie sau august, dupa 2 pâna la 8 saptamâni de la împerechere, în gauri facute în pamânt. Melcul îsi baga capul în gaura sau intra în ea pâna doar o mica parte din cochilie mai ramâne vizibila; apoi depune ouale din orificiul genital aflat în dosul capului. Dureaza 1-2 zile pentru depunerea a 30 pâna la 50 de oua. Se poate întâmpla ca melcul sa mai depuna înca câteva duzini de oua la interval de câteva saptamâni. Melcul acopera gaura din pamânt cu un amestec de clisa si praf. Aceasta clisa este de fapt eliminata de melc atunci când se târaste în pamânt, permitându-i acestuia mentinerea umiditatii în interiorul corpului sau moale. Substanta secretata în clisa este o glicoproteina similara albusului de ou.

Puiul bine dezvoltat de H. pomatia apare din ou la 3-4 saptamâni de la depunere, în functie de temperatura si umiditate. Pasarile, insectele, soarecii, broastele râioase si alti pradatori dau iama în tinerii melcusori. Melcii se hranesc si cresc pâna când vremea se raceste. Apoi îsi realizeaza gauri adânci, uneori chiar de adâncimea unui picior, în care se autoizoleaza în propria cochilie pentru a hiberna în timpul iernii. Aceasta este un raspuns pe care îl au melcii pentru scaderea temperaturii si pentru zilele mai scurte. Atunci când primavara pamântul se încalzeste, melcul apare din pamânt si cauta sa-si recupereze umiditatea din corp si sa se hraneasca.

Ouale de H. aspersa au culoare alba, de forma sferica, cu un diametru de 3 mm si ajung sa fie depuse într-o perioada de la 5 zile la 3 saptamâni de la împerechere. Datele difera mult functie de diferentele de clima si de variatiile în habitatul melcilor care se modifica cu zona. H. aspersa depune în medie 85 de oua într-un cuib de adâncime între 1 - 1 ½ inci

În zone cu clima calda si umeda, H. aspersa depune oua chiar 1 data pe luna din februarie pâna în octombrie, functie de vreme si regiunea geografica. Împerecherea si depunerea oualelor se petrec atunci când exista minimum 8 ore de lumina într-o zi si se întrerup când ziua se scurteaza Daca este suficient de cald, puii ies din oua în cam 2 saptamâni, perioada ajungând la 4 saptamâni daca vremea e mai rece. Melcusorului nou-venit îi vor mai trebui câteva zile pentru a iesi din cuibul sigilat pâna sa ajunga la suprafata. Într-un climat similar celui din California, H. aspersa ajunge la maturitate în 2 ani de viata. În zona din centrul Italiei, puii de H. aspersa ies din ou si ajung pe pamânt cel mai adesea toamna. Daca sunt hraniti, acei melcusori care apar la începutul sezonului ating marimea adulta si formeaza o buza la marginea cochiliei lor pâna în iunie urmator. Daca sunt influentate conditiile din mediu, astfel încât puii sa apara mai repede, marimea si numarul melcilor care vor atinge maturitatea în urmatorul an, cunoaste o crestere. În Africa de Sud, unii indivizi de H. aspersa se maturizeaza în decursul a 10 luni, dar în condtii ideale obtinute în laborator, s-au obtinut exemplare maturizate în 6 sau 8 luni de zile. Predominant, activitatea de reproducere la H. aspersa se desfasoara în cel de-al doilea lor an din viata.

Ouale pot fi depuse în pamânt, la fel ca si H. pomatia sau la suprafata unor terenuri accidentate în substante organice sau la radacina plantelor. În 10 pâna la 30 de zile, puii ies din gaoace având cam 4 mm lungime. Acesti melci cresc cam 10 mm într-o luna, asa încât dupa 6 luni ajung la 35 mm, fiind chiar maturi din punct de vedere sexual. Atingerea maturitatii sexuale dureaza între 6 si 16 luni, în functie de vreme si de disponibilitatea calciului. Acest tip de melc traieste 5 - 6 ani, ajungând în unele cazuri chiar pâna la 9 ani.

Cresterea indivizilor

În cadrul aceleiasi populatii de melci si în aceleasi conditii, unii melci se vor dezvolta mai repede decât altii, chiar de 2 ori mai rapid. Aceasta face ca diferitele specii sa supravietuiasca în conditii grele, în salbaticie. Un crescator de melci va trebui sa selecteze si sa pastreze melcii cei mai mari si care se maturizeaza rapid pentru fondul de reproducere. Doar melcii mici trebuie vânduti. Prin alegerea doar a celor mai mari, marimea medie a melcilor poate creste în decursul catorva generatii. Cele mai multe diferente în dezvoltare sunt de ordin genetic, asa încât vor trebui împerecheati indivizii mari si cu maturizare rapida în detrimentul acelora mici si nedezvoltati.

Dintre factorii cu potential urias de influentare a cresterii melcilor amintim: densitatea de populatie, stressul - melcii sunt sensibili la zgomote, lumina, vibratii, conditii neigienice, hrana neregulata, atingeri, etc.-, hrana, temparatura si umiditatea si tehnologia de înmultire.

H. aspersa necesita prezenta în sol a calciului în proportie de 3 - 4 % sau a unei surse de calciu, care sa sustina o dezvoltare sanatoasa. Alti melci necesita cantitati mai mari de calciu în sol decât specia H. aspersa. Prezenta calciului în proportie mai mica va conduce la încetinirea ratei de crestere, determinând dezvoltarea unei cochilii subtiri. Calciul poate fi dispus într-o farfurie de mâncare asa încât melcul se va hrani la nevoie. Mâncarea reprezinta însa doar o sursa de procurare a calciului. Melcii se pot hrani cu vopsea sau pot ataca peretii constructiilor în cautare de calciu, precum se vor hrani si cu praf. O cochilie noua depinde de marimea oului de vreme ce aceasta apare din transformarea suprafetei membranei. Cum melcul creste, cochilia se dezvolta si ea. Uneori, ca semn al maturitatii, în cochilie apare o umflatura sau o buza întaritoare atunci când melcul se deschide. Din acel moment, acea cochilie nu va mai suferi alte modificari de marime. Cresterea se masoara prin intermediul marimii cochiliei, deoarece greutatea corpului variaza si fluctueaza, chiar la o umiditate de 100 %. Rata de crestere variaza mult între indivizii apartinând unor grupuri de populatie. Ouale ce provin de la melcii mari, sanatosi tind sa se dezvolte mai repede si sa fie mai mari.

Seceta inhiba procesul de crestere putând chiar sa o stopeze. Atunci când vara este prea calduroasa si secetoasa, melcul se retrage în stare latenta, sigilându-si cochilia si asteptând întoarcerea vremii mai reci si umede. Unii melci se retrag în grupuri în scorburi de copaci, pe stâlpi sau pe ziduri. Se prind de suprafete prin sigilarea propriei cochilii si a deschiderii acesteia.

Cresterea în ferme a melcilor

Succesul unei culturi de melci depinde de utilizarea unui echipament adecvat si a unor provizii: custi pentru melci, instrumente de masurare a umiditatii (higrometru), a temperaturii (termometru), a umiditatii din sol si a luminii, o scara de greutati si un instrument de determinare a marimii melcilor, un set de constatare a componentei solului si o lupa pentru observarea oualelor. Mai este necesar si un echipament de control al climatului (temperatura + umiditate), de reglare a apei (un sistem de sprinklere pentru realizarea permanenta a umiditatii si unul de drenuri), asigurarea cu lumina si umbra si ferirea suprafetei de daunatori. Unele sisteme pentru horticultura precum cele de luminat artificial si de sprinklere pentru apa pot fi adaptate pentru cultura melcilor. Se vor obtine rezultate mai bune daca se vor folosi melci de acelasi tip si din aceeasi generatie. Unele recomandari sustin dispunerea puilor proaspat iesiti din gaoace în spatii distincte.

Patru sisteme: fermele de melci pot fi plasate în aer liber, în cladiri climatizate, în sisteme etanse de tip casa tunel din plastic sau case ecologice. În plus, melcii se pot înmulti si pot sa se nasca într-un mediu controlat strict dupa care, la 6 - 8 saptamâni pot fi mutati în spatii deschise pentru a se maturiza.

Climatul: un climat moderat (59 - 75 F) cu umiditate ridicata (75 - 95 %) reprezinta cele mai bune conditii pentru crescatoriile de melci, desi cele mai multe specii suporta o diferenta mai mare a acestor valori. Temperatura optima pentru cele mai multe specii este de 70 F. Atunci când temperatura scade sub 45 F, melcul se retrage în hibernare. Dincolo de 54 F melcul devine inactiv si sub 50 F întregul proces de crestere este stopat. Atuni când temperatura depaseste 80 F sau daca este o perioada foarte secetoasa, melcii hiberneaza. Vântul nu le prieste melcilor deoarece accelereaza pierderea apei, iar acestia trebuie sa retina umiditatea.

Umiditatea: melcilor le este necesar un mediu umed, dar nu ud. Desi trebuie sa le fie oferita umiditate, terenul ud trebuie drenat pentru a le fi prielnic melcilor.si apa de ploaie trebuie drenata din zona cu melci. Melcii respira aer si se pot îneca daca în jur zona este plina de apa. Un continut de umiditate în sol de 80 % este foarte potrivit. În perioadele de întuneric, umiditatea de 80 % în atmosfera duce la o activitate propice a melcilor si la crestere.

99 % din activitatea melcilor, inclusiv hranirea, se realizeaza în decursul noptii, în întuneric si racoare, vârful de sarcina petrecându-se la 2 -3 ore dupa lasarea întunericului. Temperatura scazuta stimuleaza activitatea si roua noptii ajuta melcul în deplasarea sa. Melcii se ascund la adapost în cea mai mare parte a zilei. Daca este nevoie, se vor folosi sprayuri de ceata, asemeni acelora utilizate în dezvoltarea plantelorîn zone secetoase pentru a mentine umiditatea si nivelul de umezeala.

Terenul: trebuie folosit un pamânt mediu care nu contine prea mult nisip, dar nici prea multa argila. Melcii nu se pot târâ în argila tare si uscata. Solurile nisipoase nu au continutul necesar de apa. Doar pamântul ce contine între 20 si 40 % materie organica trebuie folosit, adica acela utilizat si pentru plantele de gradina verzi si cu multe frunze. Daca în crescatoria de melci exista si plante, acestea trebuie mentinute umede si trebuie întretinute cu grija, fiind îndepartate buruienile. Solul acid trebuie neutralizat cu ajutorul unui lamâi (scaderea ph-ului la nivelul de 7).dincolo de valoarea pH-ului din sol, este necesara mentinerea nivelului de calciu fie din sol, fie dintr-o sursa, deoarece cochilia melcului contine în proportie de 97 - 98 % carbonat de calciu. Daca nu se cunoaste compozitia exacta se poate adauga putin calcar. Un cercetator trateaza solul cu amida poliacrilica în proportie de 12.5 cm³ la 160 g M. A. / o preparare la 250 cm³ de apa la 1 kg de sol uscat. Acest tratament de stabilizare ajuta structurii solului pentru a rezista spalarilor, permitând curatirea regulata fara afectarea structurii fine a solului atât de necesara în depunerea oualelor.

Melcii sapa în solul pe care apoi îl ingereaza. Un teren bun favorizeaza cresterea melcilor chiar daca acestuia îi este administrata o mâncare foarte echilibrata. Dezvoltarea melcilor poate fi frânata fata de nivelul la care ajung indivizii ce beneficiaza de un sol propice. Dupa ce consuma mâncare, melcii se înfrupta cu praf. Alteori acestia consuma fie mâncare, fie praf. Acesta poate consitui un motiv pentru care melcii nu trebuie înghesuiti într-un spatiu mic. Pamântul, daca nu este schimbat cu regularitate, se va umple de mucus si de scurgeri, putând interveni în compozitia sa schimbari chimice. Un teren bun este un amestec între turba, argila, compost, CaCO₃, la un nivel de pH 7. Humusul de frunze la pH 7 are aproape aceleasi proprietati. Substantele organice din sol joaca acelasi rol precum carbonatii. Acel pamânt bogat în calciu si magneziu stimuleaza cel mai bine cresterea melcilor. Carbonatii si calciul total sunt elemente foarte importante. În sol se poate adauga calciu în proportie de 10 pounds la o suprafata de 100 de picioare². de asemenea calciul mai poate fi administrat si întins pe o farfurie din care sa-l consume melcii.

Spatii pentru crescatorie

Suprafetele pe care sunt crescuti melcii au de regula o lungime mare de latime mica, nefiind patrate. Aceasta aranjare permite deplasarea îngrijitorului fara a calca pe melci, cu atingerea tuturor punctelor din perimetru. Zona poate fi un canal realizat din lemn, pietre, bucati din fibra de ciment sau otel galvanizat. Se acopera cu un ecran sau cu o plasa, pentru a proteja melcii de pasari sau alti daunatori. Gardurile sau zidurile au înaltimea de 2 picioare si o adâncime în pamânt de minim 5 inci. Gardurile realizate din metal galvanizat sau bucati din plastic gros împiedica unii pradatori. Un acoperis asigura protectia împotriva ploilor. Umbrarul (care poate fi realizat dintr-un ecran subtire) destinat zilelor de iarna calduroase, asigura starea latenta a melcilor. Se foloseste plasa de 5 mm sau mai subtire pentru ecrane subtiri sau garduri. Pentru acele suprafete ce adapostesc puii de melci se va folosi o plasa mai deasa.

Melcilor le plac ascunzatorile, mai cu seama în timpul zilelor calduroase. Procurati tevi de plastic pentru drenaj în sol, care la taiati pe lungime. Le asezati una în sus, alta în jos, asa încât se va crea un adapost, crescând totodata cu 50 numarul melcilor ce pot fi dispusi în acea arie.

Un sistem de sprnklere va asigura la nevoie umezeala.acesta functioneaza doar în timpul zilei. Daca este pornit devreme dimineata, poate face ca melcii sa iasa la suprafata ramânând expusi în soare. Trebuie monitorizata temperatura si umiditatea cu ajutorul unui termometru si al unui higrometru.

Desi se executa un gard pentru împrejmuire, clturiletrebuie realizate din matrial mult mai dur decât ecranul de acoperire, pentru ca un melc aflat într-un colt al plasei se va târa în cautarea unui teren mai bun.

Prevenirea evadarilor din amplasament: într-o împrejmuire, partea de deasupra a gardului se curbeaza realizându-se un semicerc care opreste evadarea melcilor. Dar H. aspersa ar putea evada si de aici, motiv pentru care artrebui utilizat un gard electric. Plasa de deasupra se realizeaza din cel putin 2 sârme plasate la distanta de 2 - 4 mm între ele, fiecare fiind strabatuta în sens opus de curentul electric. Se leaga o baterie sau un transformator între 4 si 12 volti pe fiecare sârma. Melcul va fi usor piscat si se va retrage de pe o sârma pe alta.

O alta tehnica de prevenire a evadarii melcilor consta din realizarea gardului de acoperire a împrejmuirii în forma literei V, obtinând un unghi ascutit de 20°. Cochilia melcului se va lovi de îndoitura înainte sa ajunga în vârf, se va bloca si ecranul în unghi va compensa automat marimea melcului.

O alta aletrnativa, foarte potrivita împrejmuirilor din pereti duri, rezistenti, este de a amplasa pe pereti un ecran orizontal care proiecteaza melcul în interior la o distanta de câtiva inci de zid. În deplasarea sa, melcul se leagana pe o ata de pe care cade deoarece nu este suficient de mare ca sa-i permita înaintarea.

Suprafete cu gradina: o metoda alternativa propune realizarea unui perimetru de forma patrata care sa contina o gradina de 10 picioare². În gradina se vor planta 6 culturi, urzica si anghinare, de exemplu. Astfel melcii îsi pot alege singuri hrana. Daca nu ploua, sprinklerele se pun în functiune pentru 15 min. în amurg. Un dezavantaj al metodei este acela ca daca melcii nu au atins maturitatea la sfârsitul anului, este greu de plantat în gradina cultura viitoare.

Tunelele din plastic creeaza perimetre ieftine si rapide pentru melci, singurul neajuns fiind imposibilitatea regularizarii temperaturii si a umiditatii. În tunel temperatura va fi cu 10 - 20 grade mai mare decât în mediu, iar melcii la temperaturi de 80 F trec în stare latenta.

Suprafete închise: melcii crescuti în interior în conditii controlate se vor înmulti conform originii geografice a fondului de reproducere folosit. Astfel s-a observat ca unii indivizi de H. aspersa provenind din Anglia se dezvolta mai bine în spatii închise. Înmultirea melcilor în astfel de conditii se realizeaza prin mentinerea temperaturii la 70 F si a umiditatii între 80 si 90 %, unele surse afirmând chiar 95 %. În unele locuri se recomanda o umiditate de 75 % în timpul zilei si de 95 % în perioada noptii. Centrul de Helicicultura a indicat la un moment dat ca necesara o umiditate de 65 - 75 % ziua si 85 - 95 % noptea, pentru temperatura de 68 F. În orice situatie însa, va trebui evitata o umiditate superioara de 95 % chiar pentru un scurt rastimp. Umiditatea excesiva poate omorî melcii. Temperatura optima si umiditatea relativa depind de mai multi factori cum ar fi specia de melc si provenienta fondului Diferitele specii de melci reactioneaza distinct la durata în ore a zilei. Rata de iluminare pâna la lasarea întunericului influenteaza activitatea, hranirea, împerecherea si chiar depunerea de oua. Se pare ca un interval de 18 ore de lumina stimuleaza dezvoltarea H. aspersa, în timp ce mai putin de 12 ore inhiba procesul. Unele specii de melci pot asocia orele sporite de lumina cu debutul verii, adica cu perioada de vârf în dezvoltarea indivizilor. 18 ore de lumina reprezinta optimul pentru reproducere, desi aceasta functie se îndeplineste în timpul întunericului.

Cutii si custi pentru reproducere: melcii se pot reproduce în cutii sau în custi dispuse unele deasupra celorlalte. Se foloseste un sistem automatizat de sprinklere pentru mentinerea umiditatii. Aceste cutii trebuie sa aiba un orificiu pentru hrana si un altul pentru apa. Tavitele de plastic de adâncimea câtorva inci sunt adecvate. Orifii adânci pentru apa sporesc sansa ca melcii sa se înece în ele. Aceste tavi ar trebui dispuse pe un pat de pietris marunt. Micile boluri din plastic (de ex. cele pentru flori având on înaltime de 3 inci) se vor umple cu praf sterilizat sau cu un pamânt argilos cu pH neutru, care se va dispune pe pietris pentru a face loc de depunere a oualelor. Fiecare bol se va îndeparta si se va ilocui dupa ce mlcuii depun ouale. Se pot dispune aceste boluri concentric, unele în celelalte, astfel încât pietrisul nu va trebui schimbat la excluderea unei cutiute.

Dupa ce melcii si-au depus ouale, bolurile se vor muta în incubator pentru a se dezvolta. Puii de melc abia iesiti din ou se vor retine aici pentru 6 saptamâni. Apoi vor fi mutati într-o zona distincta, deoarece dzvoltarea este mai accentuata daca melcii de aceiasi marime se afla în acelasi grup. Pentru melcisori este optim un interval de iluminare de 8 ore.

Sisteme combinate: melcilor li se poate permite sa îsi depuna oualele într-un spatiu deschis, dupa care acestea vor fi transferate în cutii, urmarindu-se acelasi algoritm. În amplasament trebuie cautati acei melci care au sapat deja orificii în care îsi depun ouale. Acestia pot fi identificati prin partea din cochilie care nu e îngropata. Se va marca locul de depunere a oualelor printr-un semn plasat în vecinatate. Dupa ce melcul si-a îndeplinit acest rol si paraseste zona, se va utiliza o sapaliga pentru gasirea oualelor si mutarea lor. Aceasta etapa e dificila, deoarece ouale pot fi distruse sau acoperite de praf.

Exemplu: 5 etape în cresterea melcilor

Unii crescatori disting 5 etape în cresterea melcilor: reproducerea, clocirea, tineretea, îngrasarea si maturizare (îngrasarea finala). Într-un exemplu simplu, cutia este realizata din pereti de beton, având un pamânt bogat în viermi ce curata solul pe laturi, vegetatie, zone curbate pentru adapostire, spatii pentru hrana. Plasa împotriva tântarilor sau ecranele constituie acoperisul. Aceste cutii pot fi plasate în exterior sau pot fi mentinute în spatii închise unde temeratura nu oscileaza între extreme (prea cald sau prea frig). Un cercetator a indicat ca un melc obtine în conditii de spatiu deschis, în medie, 7 pui, în timp ce în spatiu închis se obtin 9 pâna la 12 pui. Însa daca conditiile de clima sunt favorabile, un melc poate aduce pe lume chair 15 pui.

Suprafetele de reproducere pot fi aranjate asemanator celor de îngrasare, fie se vor folosi chiar acestea pentru reproducere dupa ce exemplarele mature au fost recoltate. Unii melci vor constitui recolta, ceilalti vor fi retinuti pentru reproducere.

Canibalismul în perioada de dupa iesirea din oua

Primul melcusor iesit din gaoace îsi va mânca învelisul, asigurându-si astfel nivelul de calciu necesar pentru cochilie. Apoi pot ajunge sa manânce chiar oua neclocite. Daca ouale sunt pastrate la o temperatura iptima, 68 F pentru unele specii, si daca nici un ou nu-si pierde din continutul de umiditate, majoritatea oualelor vor cloci la distanta de 1 - 3 zile între ele. Astfel va scadea si rata de canibalism. Unele oua care vor fi mâncate nu sunt fertile sau nu au cunoscut o dezvoltare adecvata, desi exita situatii în care sunt devorati embrioni maturi. O densitate mare de oua creste rata de canibalism, datorita apropierii dintre acestea. Oul de melc contine un nivel de proteine de 12 - 20 de ori mai mare decât cel regasit în salata. Aceste proteine ajuta melcusorii sa se dezvolte rapid si sanatos. Astfel, oul de melc reprezinta hrana ideala pentru melcusorii care vor consuma doar ouale din aceiasi specie.

Colectarea melcilor

În afara de cresterea lor în ferme, melcii mai pot fi procurati dintre culturile de zarzavaturi si livezi. Crescatorii pot obtine astfel, în schimbul unei sume, câteva exemplare

Indivizii preluati din salbaticie si adusi sa constituie exemplarele unei crescatorii ating o rata crescuta a mortalitatii datorata necesitatii adaptarii la noile conditii. Acesti melci au putut consuma otravuri, chimicale agricole sau plante otravitoare si de aceea nu pot fi consumati imediat. Acestia trebuie plasati într-o suprafata unde se vor retine pentru minim 3 zile în scopul curatirii organismului de toxine sau chiar pentru a deceda daca au ingerat o doza letala. Daca traiesc dupa 3 - 4 zile, melcii pot fi pastrati. Acestora li se va opri accesul la hrana, dar nu si la apa, pentru 1 - 2 zile.

Hranirea

Perioada de hranire se intinde din aprilie pâna în octombrie, cu un interval de repaus în timpul caldurii excesive din vara. Hrana nu trebuie lasata într-un singur loc pentru ca melcii nu vor avea acces la aceasta. Melcii consuma hrana solida pe care o mesteca cu limba. Functia de hranire depinde de vreme, asa încât melcii pot sa nu manânce chiar în fiecare zi. Irigarea de seara atunci când vremea e secetoasa poate încuraja hranirea datorita înlesnirii miscarilor catre zona cu mâncare.

Melcii care se vor reproduce se vor dispune în suprafata special destinata acestei functii, începând cu luna aprilie sau mai. Melcii din anumite specii colectati din diferite regiuni, au obiceiuri de hrana diferite. Dintre mâncarile consumate de melci sunt: Alyssum, fructul si frunzele de mar, caisele, anghinarea, ochiul boului, orzul, fasolea, merisorul californian, orice varietate de varza, musetel, garoafa, conopida, sfecla rosie, telina, cirese coapte, lamâi, trifoi, castravete (preferatul melcilor), loboda, papadie, hibiscus, nalba, cala, nemtisor, praz, salata verde, crin, magnolie, duda, condurul doamnei, urzica, coacaze, stejar, ceapa verde, panselute, piersica, pere coapte, mazare, petunie, pruna, cartof (crud sau preparat), dovleac, ridiche, rapita, trandafir, macris, spanac, mazare dulce, ciulin, rosie, gulie, grâu, cârciumareasa. Melcii evita consumarea plantelor care produc substante chimice defensive, cele cu tulpini defensive, etc.

Melcii prefera frunzele suculente si verdeturile. Daca hraniti melcii cu resturi vegetale, fructe sparte sau cartofi copti, aceasta hrana în exces trebuie îndepartata imediat pentru a nu se deteriora. Li se pot administra tarâte uscate sau umezite deasupra frunzelor verzi. Dieta poate contine 20% tarâte de grâu, restul de 80 % fiind fructe si verdeturi. Unii crescatori folosesc ovaz, cereale, soia sau terci pentru a asigura necesarul de calciu, asemeni cochiliilor de stridie. Melcii mai consuma si carton. În decursul a 24 de ore, melcii pot consuma o cantitate de hrana echivalenta cu 10 - 20 % din greutatea propriului corp. Calciul trebuie administrat cel putin 1 data pe saptamâna daca solul nu-l contine. Pamântul nu trebuie sa contina saruri sau substante alcaline care pot arde melcii. Calciul se amesteca cu tarâte ude sau cu cartofi sfarmati si astfel acesta nu se va infiltra în pamânt daca nu este consumat imediat.

Doua feluri preferate de mâncare pentru melci si care asigura o dezvoltare sanatoasa sunt: (a) terciul fiert ce contine 58% grâu, 16 % soia, 18% sorg, 7% faina de calcar (40% calciu) si (b) pelete pentru puii de gaina ce contin 5% concentrat, 10% grâu, 15% soia, 20% sorg, 44% orz, 6% faina de calcar (40 % calciu). Peletele sunt potrivite melcilor mari, în timp ce terciul este o hrana adecvata puilor. Peletele trebuie zbrobite daca sunt administrate melcisorilor. Melcii prefera o hrana umeda. Daca acestora li se administreaza terci uscat, atunci trebuie înlesnit accesul la surse de apa.

Spatiile de depozitare a hranei si a apei trebuie curatite regulat. Cantitatea de hrana consumata de un melc depinde mult de umiditatea din aer si de accesul la apa. Apa curata poate fi dispusa într-un vas plat pentru a înlatura riscul de înec al melcilor. Factori precum temperatura, intensitatea luminoasa, preferinta de hrana în comparatie cu hrana administrata au un impact asupra hranirii. Pâna se ajunge la o compozitie optima a mâncarii se poate recurge la un compromis în sensul administrarii unui amestec: ½ hrana din verdeturi si ½ proteine animale.

Boli si daunatori

Igiena cotidiana poate contracara raspândirea bolilor si astfel se poate îmbunatati starea de sanatate si rata de crestere a melcilor. Hrana trebuie schimbata si evacuata zilnic pentru a evita deteriorarea ei. Daca în pamântul pe care stau melcii exista viermisori, acesta vor realiza igiena si mentinerea curateniei pe amplasament.

Parazitii, fungiile, microartropodele pot ataca melcii si problemele de acest gen se pot raspândi rapid daca populatia de melci este foarte densa. Bacteriile Pseudomonas aeruginosa genereaza infectii intestinale ce se pot transmite rapid daca amplasamentul este aglomerat.

Crescatoria de melci trebuie ferita de daunatori ca: soareci, sobolani, cârtite, sconcsi, nevastuici, pasari, broaste si broaste râioase, insecte (varietati de gândaci si greieri), specii de muste, chiar unele specii canibale de melci (Strangesta capillacea).

Transportul

Pentru conservarea, procesare sau transport se vor alege doar melci activi. Un melc inactiv poate fi bolnav sau pe moarte. Este de preferat sa se transporte melcii vii, daca legea permite, în timpul perioadei de latenta, între lasarea toamnei si pâna la începutul lunii martie, desi atuni este greu de determinat care individ este înca activ. Trebuie inspectat fiecare exemplar pentru a se asigura ca acesta este sanatos. Melcii se vor pune într-un container ambalat în gheata pentru a se mentine temperatura în jurul valorii, dar nu sub punctul de înghet, astfel ca melcii sa hiberneze. Când vremea se încalzeste si melcii se trezesc devenind activi, nu se reuseste ambalarea acestora optima în cartoane. Deoarece sunt creaturi vii, containerele ce contin melcii trebuie manipulate cu grija. Unele indicatii prevad sa nu se transporte exemplare vii de H. pomatia dupa începutul lunii iunie, deoarece atunci acestia nu mai au un gust placut. H. aspersa poseda o cochilie fragila pâna când se maturizeaza si formeaza o buza, asa încât pâna în acel moment exemplarele imature nu sunt recomandate a fi comercializate.

Transformarea melcilor în escargot

Melcii sunt considerati maturi atunci când formeaza o buza la deschiderea cochiliei. Înainte de maturizare, cochiliile lor sunt mai casante, facându-i astfel neinteresanti pentru comert. Greutatea comerciala necesara pentru un individ de H. aspersa este de minim 8 grame.

Compozitia nutritiva a melcilor vii (calculata la o portie comestibila de 100 g), conform bazei de date cu elemente nutritive aflata în Franta, este de:

Melcii sunt spalati, fierti, despartiti de cochilie si apoi spalati în otet sau în suc de lamâie si solutie apoasa înainte de a fi conservati. Producerea unei conserve de calitate este un proces înselator, trebuind a fi luate în seama aspecte care sa nu duca la otravirea hranei. Pregatirea pentru mâncare a melcilor vii, implica înlaturarea membranei pâna la deschiderea cochiliei. Melcii trebuie cufundati în apa în care se adauga ½ cana de sare sau ¼ cana de otet la fiecare 50 de melci. Mucusul secretat va determina culoarea alba a apei. Apa trebuie schimbata de câteva ori în decursul unei înmuieri de 3 - 4 ore. Se clatesc de câteva ori în apa curgatoare pâna când este îndepartat mucusul. Apoi melcii se transfera în apa rece care se pune la fiert. Trebuie lasata sa fiarba 8 minute, dupa care se strecoara si se curata melcii în apa rece. Se strecoara înca o data. Cu un ac sau cu o furculita mica se extrag melcii din cochilie. Li se îndeparteaza intestinele si sunt taiate toate partile negre. Unele retete prevad chiar taierea capului, a cozii si a tuturor cartilajelor si a zgârciurilor. Se urmeaza apoi indicatiile diferitelor retete.

O metoda alternativa prevede: spalarea temeinica a melcilor în apa curata. Turnarea acestora în apa fiarta sarata în care se poate adauga suc de lamâie si/sau ierburi, se lasa la foc înca 10 - 15 minute pâna când melcii se pot îndeparta cu usurinta de cochilie. Se strecoara si se clatesc.

Melcul urias african se prepara prin zbrobirea cochiliei si taierea piciorelor de la corp. clisa se elimina în mod obisnuit prin frecarea melcilor cu aschii de lemn, dupa care se spala în apa curgatoare, repetându-se procesul pâna la eliminarea totala a secretiei. Aschiile pot fi înlocuite de faina în care se adauga sare si otet. Piciorul se taie în bucati de marime normala. Masa viscerala se poate deshidrata, se zbrobeste laolalta cu cochilia si se amesteca cu mâncare de pasari pentru a se obtine 10 % din hrana necesara unui melc. Datele cunoscute indica o proportie între 28 si 46% din greutatea unui melc Achatina ca fiind reprezentata de cochilie.

Restrictii si reglementari

Melcii pe care unii oameni îi cresc si îi porcura pentru hrana personala sunt considerati drept daunatori ai culturilor agricole. Introducerea diferitelor varietati si derivatilor de la o specie devin daunatori mai periculosi decât specia originara, deoarece asupra noilor creaturi nu se poate exercita un control natural. Melcii daunatori ataca culturile de frunze verzi, fructele ce cresc pe sol (capsuni, rosii), dar si citricele ce cresc în arbusti.

Actul Federal asupra Daunatorilor Plantelor defineste ca daunator orice stadiu de viata (chiar formele de hibernare sau de latenta) ale insectelor, gâzelor, nematodelor, limaxurilor, melcilor, protozoarelor si a a ltor nevertebrate, bacterii, fungi sau plante parazite ori partile reproductive ale acestora, virusi sau orice organisme asemanatoare cu cele mentionate, orice substante infectioase ce pot afecta în mod direct sau indirect plante sau parti ale acestora, deteriorându-le sau îmbolnavindu-le, chiar si orice produs din plante procesat, trecut prin procse de fabricatie.

Deoarece infestarea pe scara larga a melcilor poate avea consecinte foarte importante, se instaureaza carantina împotriva produselor incubate provenite din zone infestate. Este ilegal importul melcilor sau al limaxurilor pe teritoriul SUA fara permisiunea Diviziei de Carantina si de Protectie a Plantelor, a Serviciului de Sanatate Animala si de Inspectii si a Departamentului american pentru Agricultura. Pentru transferul de melci între statele apartinând tritoriului SUA sau pentru importuri se completeaza diferite documente pe baza carora conducerea statului respectiv va adresa o recomandare Serviciului abilitat care va adopta o decizie.

Conservarea neadecvata a hranei slab acida creste riscul raspândirii botulismului. La pregatirea conservelor de melci destinate consumului cansic, vor trebui urmate cu atentie instructiunile pentru hrana slab acida pentru a preveni otravirea acesteia.

Regulamentele federale si statale se aplica si importurilor si cresterii melcilor. În unele state americane unitatea producatoare va trebui sa obtina aprobari si sa fie inspectata.

Importurile si exporturile SUA

Informatii generale privind importul produselor agricole în SUA se regasesc la adresa:

Departamentului American pentru Agricultura, Serviciului de Sanatate Animala si de Inspectie, Centrului de înformatii privind Comertul, Administratiei Comertului International, Departamentului de Comert al SUA, Administratiei SUA a Alimentatiei si Medicamentelor, Oficiului de Afaceri si Centrului pentru Securitate Alimentara si Nutritie Aplicata ce ofera în acest sens brosura "Începutul unei afaceri alimentare".