FLORILE RAULUI alte boeme

>

CHARLES BAUDELAIRE

FLORILE

RÂULUI

alte boeme

asezate in limba româna

de
RADU CÂRNECI

MJ64443R*

CH151NÂU,

CBB84.44>pio-5
B 31

A

Prefaja Mihai Cimpoi

Coperta si prezentarea grafica
Cheorghe Vrabie

"~~.....

B

M 756(10) - 91
ISBN 5-368-01026-5

■■"■; hAVDELAIRE

LES FLEURS DU MAL ET ÂVfJtES POEMES
EDITIONS l'AI LV PARIS 1939

. - ©Prefata Mihai Cimpoi, 1991

©Traducere, tabel cronologic si indice
alfabetic Radu Carnecl, 1991
©Coperta si prezentarea grafica
Gheorghe Vrabie, 1991

ÎNTSE DUMNEZEU sI SATAN

Creeaza, oare, Baudelaire Florile raului dupa modelul DivineiComedii,
dupa cum au crezut unii Istorici literari ? Chiar daca am afirma acest
lucru, o uriasa diferenta se impune: mijloacelor naturale dantesti, stelelor
ce lumineaza iesirea din infern li se prefera paradisul artificial aureolat
«In o lumina rece si metalica a reflexelor stinse. Sentimentul bucuriei ingenui
Mie «iibstltuit prin constiinta macinatoare a pacatului primar. In orice caz,
Paradliul si Infernul se amesteca, devin substituibile si chiar identificabile.
Niwrelr e scos din inima framîntata a poetului (Paysage).

Nlrft/lle Parisului, in care se naste la 9 aprilie 1821 si in care moare
I* Al «iigimt 1867, sint cutreierate «de demoni» porni)! sa sporeasca Raul,
de l'iomtnjla in persoana (Amurgul), de vesnic muritorii admirati de
Mi tm h ii însasi (Dans macabru). Orice reflex paradisiac a disparut din
. «Muica misterelor. Dupa ce ii moare tatal, cind împlinise doar sase ani,
im iiimnu sa, care era totdeauna pentru el «un idol si un camarad», se
iri AnAiorcstc cu generalul Aupick, Baudelaire traieste prima fisura de ordin
e»Uirii|!ul. Accepta, bineînteles, modelul de tompprtqn'pnt etic al vesnicului
Milllni; «Sentimentul singuratatii inca din copilarie. In ciuda familiei - si
Mal Mim In mijlocul camarazilor - sentimentul unui destin vesnic solitar».
Amhuiui-h singuratatii din interior, in numele eului sau autentic, si opunerea
l»itit r« lumii aduce si specifica culoare ontologica creatiei sale. Fiinta sa
(mu» in regimul Alteritatii si al permanentei dedublari, extremele între

(Mclleaza fiind Dumnezeu si Satan. Dragostea lui de asemenea se
», impartindu-se dramatic'tntre o Madona, Apollonie Sabatier
»i iwtwtliuata pariziana totala, africana Jeanne Duval. Intre o «Venus alba»
»i ti . Vcniw neagra» se consuma sentimentul duplicitar al poetului, urcind
.|tm nfrni de senzatii celeste si coborind brusc in dragostea pagina si
irhiaIA. SplcmiLparizian demonstreaza unul dintre sentimentele cele mai

ti nobile, ii transforma dintr-o valoare naturala in una artificiala,
intr-o asemenea realitate sufleteasca dominata de accentul hotarit,
««IIimiIi ti terestru al melancoliei, de trairea intensa, pesimista si byroniana,
.Im|i» cum noteaza poetul însusi, "împacarea mindra, orgolioasa cu Satan.

.....i Iul Dumnezeu se prabuseste, determinind eul la închiderea in cercul

.iH|iirlHA|ll. Ilnudelaire se complace in cadere: «Cel ce se leaga de o
Hfc«ni, ndlca de prezent, mi se pare un om rostogolindu-se într-o rîpa si
i«tf>, viind «o se agate de tufe, le-ar smulge si le-ar duce cu el». Ripa
nprvtrnintA nu e declt abisul ontologic, din care Baudelaire va culege cenusile

(I)

Intre dumnezeu si sat an

IiImcJII, adincurile cutremurate ale sentimentului Mortii, reflexele mate
ale Albului vidului launtric. Daca poetii romantici, spune Thibaudet, au
cautat geniul luminos al crestinismului, Baudelaire s-a dedicat cautarii
nu In universul naturii, ci in întunericul constiintei, a unui geniu al cato-
licismului.

Oricum, acest geniu al dezgustului si ororii universale facea epoca literara
ti Bmnctlcre Întrevedea in el, la 1887, un fel de idol oriental, monstruos,
a carul diformitate naturala era subliniata de culori stranii si excesive.

l'.xtnzul vietii si oroarea de viata, pe care si-o recunoaste însusi poetul,
nseaza opera baudelairiana pe axul fiintial jtnmnp.7p.ipsi-n-snianV- ^T"«-
siunea e alimentata mereu de dezbinul launtric, de opozitia fata de tot
ce este Natura^

în locul Poetului-rapsod, Poetului-pasare care-si propaga cintecul cu
mijloace orfice se Impune acum Poetul cobor» din cerurile senine ale
inspiratiei in exilul sau pamintesc: «Poetul e asemeni acestui print de noruri,
/De-o seama cu furtuna, sfidindu-i pe arcasi;/ Dar surghiunit pe tarmuri,
hulit si fara zboruri,/ Cu aripile-i vaste se-mpiedica in pasi» (aici si In
continuare versurile sint citate în traducerea lui'Radu Cârneci). Universul,
in fata Poetului-Albatros, nu mai apare ca un Tot armonios, ci ca o «pjdure^
de simboluri», ca o tesatura enorma de semne care nu reveleaza, ci tain-
uiesc, nu descifreaza, ci lncifreaza, vraja padurii fiind dulce-amagitoare,
iar întunericul ei sporeste, întrerupind drumurile cunoasterii (in sensul lui
Heidegger) .'Poetului nu-i ramîne decit nazuinta firava de a gasi miraculoasa
cheie a acestor analogii greu perceptibile, acestor ingînari ezoterice de
culori, parfumuri, sonujl Natura nu se bizuie doar pe lucrarea acestui
Triecânism ascuns al legaturilor tainice sub semnul Totului armonios, ci sl
pe o daruire sub semnul Necunoscutului si Zadarniciei: «Si cite flori cu-
alcasa haina /Parfumul straniu ca o taina/ îl dau tacerilor adinei !»

Însusi poetul are un atit de puternic sentiment de frica în fata acestei
familiaritati cu extremele, cu negativul ducator spre Neant incit ii scrie
mamei sale, doamna Aupick, in 1857, anul aparitiei volumului Les Fleurs
du Mal : «Aceasta carte, al carei titlu Florile raului spune totul, este
acoperita, veti vedea, de o frumusete sinistra si rece ; a fost facuta cu
furie si perseverenta. Dovada valorii sale pozitive este tot ceea ce se spune
rau despre ea. Cartea înfurie oamenii. De altminteri, îngrozit eu însumi
de oroarea pe care o voi inspira am modificat o treime în corecturi».

Frumusetea sinistra sijecŁŁ&}& un însemn al modernitatii si prin postu-
larea ci ca norma estetica Baudelaire se impune ca primul mare poet
modern. Dupa Verlaine, origimtlitatailuijgofundaconstalnTfireprezentat î)
puternic si esential omul modern, modelat de rafinamentele unei civilizatii .
excgsiyjEUjaracjertzate mai Cjoeajaljjrin^oculnervQs si drogarea sîngelui
si creierului. T.S. Eliot ii considera, în plin secolul nostru, «cel maijnare
exemplu de poezie modpxnft în orjf|P îîmha». iar Paul Valery constata, In
1924, ca «ra*oiianja_npp.rpi imjrp. si fnarte putin voluminoasejijui Bauds-
îairg umjip jnra. tQatfl sfcra pitira » si inca în multe alte marturii ale
poetilor secolului XX, autorul Florilor raului apare cu chipul de ctitor

(II)

Intre dumnezeu si sat an

întinerit al poeticii moderne. Exegetul ei german, Hugo Friedrich ne pro-
pune o summa de caracteristici, deduse atit din textele baudelairiene cit
|l din preluarile tezelor lor programatice la Rimbaud, Mallarme, Eliot sau
Apollinaire. Cea dintii trasatura fundamentali a lui Baudelaire este disci-
pllnn spirituala aflanpezinea constantei sale artistiogj y nini p"^tj(; imp^fillj"*
bi l ri C Bdl

p s gj mp^fillj

*c bine cu spiritul critic. Cu Baudelaire .începe fenomenul depersonalizarii
Urltll modŁrnerinjre_euLljrjŁ_5Lce! .empiric aparind o diferentl~ontologicâ
li anwntJLJmpersonalitatea e obtinuta prin travaliu intens, prin deliberare
.târultoare, metodica. Spaima, impasul si caderea In fata idealitatii rivnite
iu ardoare, dar niciodata atinse sint asumate ca «destin». Poeziile reiau
doar clteva leme care sint variante ale unei tensiuni fundamentale Intre
««Imitam si ideajijajeJ[SuferintaJlransforniata in dezo!aie₁_iaxjKIfijfina
iiiainn|fl ia nihilism, poate avea un efect catharctic prin forma perfecta:
¹ i mii u'iilo* privilegiu ai arte), spune Baudelaire, ca oribilul, artistic
M#H*M)i, <t< vlnr* fruiniiM'ir, ii cA durerea ritmata si cadentata umple spiritul
ir liiiiftliA» l'niiniiw'lra |l nobletea pot fi rezultatul ratiunii si
iar iii>a*flvi', Mirai tic fum Inalli' «Din urli, poetul va face sa
ii i «iriii ^tiiilrlnlclaii, In cnre se asociaza
i |himIiii ni iii ii* , un mijloc de a soca cititorul
ilmn ii.nul mIikIiii liMiuiriairian este un homo duplex
.n i.mr. |>..tul Miirniu ti cel ceresc, prclulnd unele forme
|l pHNHi n ni' i rrttiiiisimiiiii. Acesti poli - raul adus de Satana
>a ajoalt - Miimiirn/fl evadarea din cercul strimt al realului.
iii» un ning al sunetelor, siluind In prim plan nu fondul, ci
i|a lormalA. kcgluu facultajilp»''omenesti este, la Baudelaire,
i nir tlrscumpune întreaga creatiune si creeaza o lume noua.
l'iie, noteaza Baudelaire, Imaginatia este regina însusirilor, dar
■ vini Infclege ceva mai înalt decit inteleg cititorii de rind. Imaginatia
Ihm in, nu e nici sensibilitatea, desi e greu de închipuit un om cu
N«|k una sa nu fie sensibil. Imaginatia e o însusire aproape divina,
|M>n i-|»< de la bun început, in afara metodelor filosofice, raporturile
I al secrete ole lucrurilor, corespondentele si analogiile».
■Mte de aceasta schema a trasaturilor modernitatii poetice, astazi se
»*.»» cu pregnanta figura de poet al marilor nelinisti existentiale,
■M art»|lcl sale fiind una profund ontologica. Baudelaire singur îsi
u*it de slinul, si-l asumi,( luciditatea calauzind toate aceste game
i. i. mi v flrlle lui spre interior sint facute sub dictatul^tratiunii, jivinturile
MfikMle, tensiunea intre cei doi poli ai trairii mentinuta in mod
ia sonora exorcizata. Izgonirea diavolului duce, in fond, la
.n» Iul, lata marele paradox al actiunilor sale puse, toate, sub

fW. /

unturile baudelairiene, astfel urmate, duc spre Satan, caci, asa cum
imr o scrisoare catre mama sa, nu are nevoie de Dumnezeu, pentru
i I imate întelege, ci anume de Satan, pe care-1 iubeste, ca pe un
|ii*|ll al Iul Dumnezeu.

1*11, In lirica Florilor raului, un proces de demonizare tfontinua,

( III )

Intre dumnezeu si satan

care pune mereu trairea sub semnul Iui pianâTiîsTp actiune de a echivala
infinitul cu Infernul. In acest sens e meren-ettMvata stranietatea.

Miscarea romantica in cercuri (ale Cunoasterii) se transforma, la Baude-
lalre, Intr-o miscare liniara in Necunoscut, unde se întrezareste doar Noap-
tea fflrft sflrsit. Misterul Sporeste necontenit, omul si marea asemanindu-se
In lupta lor neostoita cu «genunile fara sfirsit» : «Ci amindoi misterul nu
vl-1 lisati privit»

Taina sporeste si prin descoperirea progresiva a Raului si Binelui; extremele,
monstruoase, sînt îmbratisate freneticjje_rjr>ptiii framn-.t^rariVi este indiferent
fata de sursa Frumusetii. Aceasta poate izvorî din infern sau din paradis
«Ca vii dinspre azururi sau din infern, totuna : 76, frumusete! monstru
maret, grozav, candid/ Fapturii tale mindre ma dau pe totdeauna/ intrind
in Infinitul de taina si avid». Monstrul frumusetii, care amalgameaza sensurile
pozitive cu cele negative, calauzeste modernismul de tip baudelairian.

Tot astfel, sub regimul fascinatiei uritului, recelui, animalicului, se mani-
festa sentimentele erotice : «si te-ndragesc, o, fiara mereu mai nemiloasa,
/Caci chipul tau de gheata te face mai frumoasa». Esenta divina a Femeii
e invocata In ciuda satanismului, vampirismului ei. Extremele cele mai
extreme fuzioneaza, chipul de madona rafaelita Tund substituit chiar prin
«hoit» sau printr-o gratioasa înfatisare felina, de pisica. Accentul e mutat,
si in dragoste, de pe vital pe morbid, pe fascinatia negativa a Nefiintei
«...Mai mult decit Viata /E Moartea ce ne tine In plasa-i de mister».

Universul e deosebit de fragil, la Baudelaire, generind si constiinta
fragilitatii fiintei umane, a carei existenta e închipuita ca o emanatie de
parfumuri, de miresme asteptate de abisul miasmelor. Mirosurile mijlocesc
alunecarea in Neant. Ele sint totusi recuperatoare, creind un paradis artifi-
cial. Poetica baudelairiana este, in fond, o poetica a supranaturalului,
conceput ca o aura a intensitatii perceperii sau a absurdului posibil. «Lumea,
dictionar hieroglific», aceasta însemnare a lui Baudelaire vrea sa spuna ca
artistul nu face decit sa descifreze ceea ce este incifrat in mecanismul
realului. Atit sensul cit si formele acestuia zac intr-o virtualitate pura,
intr-un amalgam de elemente care urmeaza sa fie depistate, combinate si
ordonate. Operatia de valorizare a lor se identifica însusirii unui dictionar
in care fiecare cuvint este o ieroglifa, un semn ezoteric cunoscute doar
de initiati.ffmaginajiajeste singura capabila sa puna in acord aceste elemente
disparate din uriasa magazie a Universului " «Întregul univers nu e decit
o magazie de imagini, de semne carora imaginatia le va da un loc si o
valoare relativa; e un fel de hrana pe care imaginatia trebuie s-o digere
si s-o transforme». §. nu e nevoie de o imaginatie oarecare, ci de una a
primului venit al carui suflet sa poata arunca o lumina magica si supra-
naturala asupra obscuritatii firesti a lucrurilor. Nimeni înca, in lume, nu
a elogiat atit de patetic si ecumenic imaginatia care este «regina adevarului,
iar posibilul e una din provinciile adevarului». A descifra si a împrastia
tenebrele obscuritatii e doar prima etapa a actului creativ, urmata de o a
doua care presupune o potentare a calitatilor, o transgresare a acciden-
talului si posibilului prin strecurarea fiorului galvanic al supranaturalului.

(IV)

Intre dumnezeu si satan

nrilrn prin depasirea imediatului, cotidianului, cenusiului. Cea ce e descifrat
ircbule sa sclipeasca, sa i se imprime o stralucire stranie, o vibratie neîncetata
I rnomcnele sint împinse in zona principiilor generale, a categoriilor, rega
■jikUi si acolo, o analogie reciproca, un regim al armoniei s contrapunctului.
Intensitate, sonoritate, limpiditate, vibrativitate, apoi saltul peste frontiera fires-
cului, îmbratisarea paradoxului si absurdului, care permite pajisti colorate in
hhri sl copaci colorati in albastru. Baudelaire impune secolului al XK-lea
0 «colului nostru surnaluralismul stimulator de artificiu : «Ah, caii roz, ah!
lAranll liliachii, ah ! fumurile rosii! (ce îndrazneala, un fum rosu !)» (Salonul
illn INVJ). Este estetica îndraznelii, ridicata si pe scutul avangardei, si a
vtiitifl constiente care se instaureaza autoritar in spiritul modern.

Huiiilelnlre se simte bine numai atunci clnd e departe de natura, cind

m ili-tlM travaliului îndelungat pentru a gasi cuvintul potrivit. Este primul

|.o, i im ulmi iiirc preferit tehnica pura inspiratiei. Najws^jregujn^gentru

i mtitâilo a ln|cnultA|ll si spontaneitatii. Supralicitarii tehnicii ii

i|MiMili> «upiiilli liurpii vollt a durerii : «Daca Baudelaire ar fi natural,

.i.h itit" H ■ ni pieiita, IfliA iiiilolitlfl, In multime, dar in acelasi timp

i «im|i h Miiifiiln)* unui», m îndeplini, fArA efori, poruncile divine,
■ i ». n.it |u iir|>lin mulfumll in lume, Tocmnl oatn nu vrea el.
ii» * ii nhiiii r>ii*< A pentru «1 <.« vine de la Dumnezeu,
i itulA li luboiliic/c crcujln. l'rln durere, insatisfactie
i>i M |i gAw-iiuA un loc «puric in univers». Frica fata de
mit i ii i ipTMl* n comunului, a Iul Noi, se îmbina dialectic cu atractia
'Hi A |h"iiiiii rn Hmulrlnli Innlsmul nu poate fi conceput, prin urmare,
un milIlMiiiilelnii iniiliin înteles fie ca antlnatura (sub aspect psihologic),
i tii|iinnitliiiA (tub nsnect estetic). Baudelaire isi asuma durerea, o
'hi A ti <> prelungeste, o transforma intr-un exercitiu spirituaîtotasltfel
in ii n informa momentul inspiratiei intr-un proces de elaborare supra-
i mc îngaduie artificiul. Este, asadar, modelul de poeta artifex.
|| lilll'O cultiva un fel deAspiritnnlitalft npfiinivjtj flnrf r_Pa fiin/l, in
i

"> ■uiiniiil, cxercijiul in goi* af transcendentei sale, cercul trairi} cftre
t» llflngc, i.!mul care se închide : insatisfactia îsi este insuficienta siesi,
d (I nllnu'nteaza sentimentul iesirii in afara lumii, a transcenderii «cer-
I f\ «lilml». Eul baudelairian cunoaste, astfel, ca si cel eminescian, Ł_
liwfl dl mu nluatâ hyperionizare. Numai câ Hyperionul poetului nostru
iflpliirA superioara de tip zeiesc (eon al Demiurgului) in timp ce
parionlc» baudelairian se misca instinctiv spre Satan care apare ca
i ut ni durerii absolute (Sartre : «Orgolios si învins, patruns de sen-
ilul unicitatii sale in fata lumii, Baudelaire i se asimileaza lui Satan
m MTftfUndul Inimii sale»). «Soulagement et gloire unique, /La ccnscience
In Mul», spune însusi poetul in L'lrremidiabk.
. irn|a/fata de demonizarea absoluta a sufletului este, la Baudelaire.
lut de eliberare sufleteasca, acceptarea mastii, minciunii, conventiei
In i .mu' vAilInd si un automatism, q vindere prea ingaduitoare a sufjejujiil
ilMtulnliil: «Proslia-Ji nu m-atinge ! Boar sa existi! Nu-mi pasa : Decor
mm rnuM'A, vino! Destul ca te iubesc» (Dragostea în minciunii).

< V)

Intre dumnezeu si satan

Itote o predispozitie tipic-baudelairiana de a degusta fara rezerve sl
f«rft teama de neantizare, dulceata tristetii, ceea ce tradeaza - iarasi - o
exaltare senina a Morjii : «Sfirsit de toamna, iarna si primaveri cu ploi,
/De somn, lungi anotimpuri ! ce dragi tei sunteti, voi !/ Mi-acoperiti
glndlrea In ceata stravezie/ si inima mi-o prindeti in giulgiu de sicrie»
(Ceturi ti ploi). Visul nu-si mai vadeste un efect recuperator, ca la roman-
tici, ci este chiar o forma a Mortii; ceturile sl ploile cufnndînd eu! anume
Intr-un asemenea spatiu captiv.

Pactul cu Diavolul este total, in Florile raului, si poetul nu face decit
ifl se mjste intr-un domeniu demonizat pe deplin, in care aerul dulce-veninos
se strecoara in plamini si-i umplu fiinta cu duhuri rele: «Fara de preget,
Dracul, cu glndu-i ma-nconjoara, /Pluteste imprejuru-rai ca boarea ne-
vazuta,/ II sorb si-mi simt plaminii in flacara-i amara, / Umplindu-mi-i o
pofta etern reînceputa» (Pierzania). Pacatul, «placerile spaimintatoare»,
aspiratiile (foamea de înalt si de stele), sentimentul dragostei, trairea osîn-
dei, ispitele, tristetea si ardoarea sin! calauzite de acest demon universal,
ce-arunca sufletul pe panta Pierzaniei. De altfel, exista si îngeri ai pierzarii
(Podoabele) ce îndeamna spre Bine, dar si spre o prea-tuîburare a sufle-
tului, adica spre o pierzare pozitiva.

Poetica baudelairiana nu mai exploreaza miscarile discrete ale sufletului,
reparabile in sfera ascunzisurilor si vibratiilor adinei, premuzicale, ci lu-
crarea spiritului Înclinat spre lumea hyperlonica, intelectualizata -a esen-
telor. Accentul se muta, astfel, de pe miscarea sufleteasca spontana, pe
surprinderea liniilor austere ale vietii spiritului, de pe individual pe ca-
tegorial, de pe procesul firesc pe reductia fenomenologica (intereseaza,
deci, constiinta pura), de pe fenomen pe intersectia universala a feno-
menelor care configureaza legea. Poetul modern mi mai caufl sft surprinda
q jtare. ci s-o produca in noi, nu tinteste sa ne dea o imagine a Lumii,
c|_ojdge a ei prin ni|te__cgn.tururj de sistem^Lucruriîe. intr-o atare nerspec-
tiva, nu mai solicita o comuniune simpatica, ci o detasare, o înstrainare,
fiindca apar proiectate, asa cum am vazut, într-o padure de simboluri
(semne). Refuzul naturalului se traduce, paradoxal, intr-o reînviere a lui
cu mijloacele intelectului. Natura fi mrxklata. «im pp cpnpfrn»n f fr»-

musete stranie si_fi sinceritate strigi»»*,

BauUelaire este unbcanf al_paeziei. mizind-JMLO ratiune pura,.pe juraea
de laborator al intelectului.

Prin acjiunile baudelairiene poezia se descopera pe sine, are constiinta
propriei existente si se concepe chiar ca un univers imanent, suficient siesi.
Deoarece Edgar Poe pregatise solul poeziei in stare pura nu e de mirare
sa vedem, zice Paul Valery, cum începe, la BaudeSaire, încercarea de o
perfectiune care nu se mai preocupa decit de ea însasi.

Linia discontinua a spiritului este cea care creeaza poemul modem,
caci acesta s-ar închega din fragmente si din miscari zigzagate. Pithia,
aceasta zeita a Continuului este incapabila de a continua, deoarece aduce
unitati incoerente de versuri, nu Poezia ca atare: Discontinuul astupa golu-
rile (Paul Valery). Fiind unui dintre cei mai importanti, Baudelaire, dupa

VI)

tNTRB DUMNEZEU sI SATAN

lui Paul Valdry, este un spirit prea slab pentru a învinge para-
doxnlismul si logica retoric& 323h719d #259; ce se revarsa din romantism in Villiers si altii:
■. multa mizerie, si multe efecte de epatare. Fascinatia artificialului este
lrr/l»tlhlla, arta fiind mai naturala decit insasi natura, si «paradisulartificial»
r»ir uri superior paradisului real, marmora, metalul si apa prin molcoma
monotonie ce o provoaca sint preferabile «iregularului vegeta!» al peisajului
tiiuiH|iinttor. E o credinta care duce la o permanenta inventie tehnica, la
flicninlsmul bine organizat al analogiilor «legaturilor tainice» pe baza carora
W fi construieste universul «ideal».

I'im-iI( a lui Baudelaire se revendica de la poetica lui Poe, tot astfel
rum |Kn-ik-n Iul Valdry continua liniamentele esentiale ale primelor doua ;

......trei ic realizeaza efectiv sub semnul superioritatii spiritului. Autorul

E drept ca voi
iiiiriirlul, ca voi jura pe ce am mai sfint ca e o iarte de arta¹ purS,
"imtU'uic, de jonglerie si voi minti ca si cel mai mare mincinos». E
<* vorbim, pornind de la aceasta cheie propusa de poetul însusi, nu

( VII )

ÎNTRE DUMNEZEU sI SATAN

numai de o tensiune intre ideal si realitate ci si de o unitate organica a
lor. Este receptarea moderna care se impune cu de la sine putere.

Poetul francez nazuie la o depasire a Raului prin rau. E o întorsaturi
a psihicului atavic pe care o cunoastem din eminesciana Rugaciune a unui
dac- convertirea blasfemiei In elogiu. Sintem trimisi si de asta data lajpScatul
orlglnaijffixul universului baudelaîrîHîsînir-unul din eseuri autorur\f lorilor
fiului mediteaza asupra esenjei satanice a risului. Omului din zarile omenirii
nu-1 erau cunoscute manifestarile exteriorizate ale bucuriei si durerii; in
paradisul terestru in care toate lucrurile pareau bune nu se rldea zgomotos
sl nici bucuria nu era exprimata excesiv. Risul si lacrimile slnt deopotriva
copiii suferintei, zice Baudelaire, si s-au ivit pentru ca trupul molesit al
omului nu a avut puterea sa le infrineze. Se intimpla un lucru paradoxal:
zeul suprem n-a pus in gura omului dinti de leu, dar acesta musca rizlnd,
n-a pus substanta veninoasa de sarpe, dar el seduce cu ajutorul lacrimilor.
«si luati aminte ca tot prin lacrimi spala omul durerile omului, ca prin ris
11 Imbllnzeste uneori si ii atrage; fiindca fenomenele zamislite de pacatul
originar vor deveni mijloace de rascumparare».

Deci pacatul originar are o dubla calitate, la Baudelaire: degradeaza
si Înalta, jflyenineaza sTBmgauîeSte¹, Tfirâieste "si imbiinzestsV provoaca la
pierdere,,dar si la rascumparare.

Gratie acestei credinte se declanseaza un proces specific de demonizare
In bine si in rau, demonismul avînd o singura radacina. Satanismul bau-
delatrian are o origine... divina, Satan si Dumnezeu fiind zamisliti din
aceeasi substanta. Diferenta ontologica dintre ei este sfidata.

Asa cum nu exista o influenta directa si mecanica, ci o proiectare em-
patica a unei culturi sau a unui artist asupra altei culturi si altui artist, o
interpretare a Eului nostru prin Celalalt, in Baudelaire spiritul românesc
stralumineaza dimensiuni dintre cale mai diferite. Oricum, atingerile cu
poetica si personalitatea autorului Florilor raidul vadesc certa Iui aspiratie
spre modernitate esentiala, adica neformala.

Titu Maiorescu preia si promoveaza prin Baudelaire, contraztcindu-si
spectaculos «clasicismul» sau academic, programul estetic al lui Poe: scur-
timea stimulatoare de sugestie a poemului, cerinta unei conformitati intre
cuprins si întindere («Frumosul ne da cele mai multe idei in cel mai scurt
timp»). Garabet Ibraileanu echivaleaza, in fond, baudelairianismul cu
«orasenizarea». George Calinescu distinge, la poetul francez, «un spirit
sistematic de constructie» in sensul clasicist al Renasterii, centrul cosmic
al poeziei baudelairiene fiind Arteficele, Poetul. Fascinatia «marelui arti-
ficier cu ochiul geometric» se exercita în cazul lui Arghezi într-un fel
apropiat de cel calinescian si poetul Florilor de mucigai va întretine cultul
poetului ca «un constructor de cuvinte, de catapitesme de cuvinte, de
turle si de sarcofagii de cuvinte». Iar Macedonski care ii recepta prin
simbolisti mal minori credea ca «wagnerismul, simbolismul unit cu instru-
mentalismul este ultimul cuvint al geniului omenesc».

Modul baudelairian de a concepe poezia ca «o specie de vrajitorie
evocatoare», in care sa se contina de-a valma obiectul si subiectul, lumea

( VIII )

Intre dumnezeu si satan

exterioara a artistului si artistul pare sa obsedeze, autoritar, pe toti marii
creatori români ai primei jumatati de secol XX.

Proiectarea romaneasca in oglinda ispititoare a modelului Baudelaire
niosta si o delicata retragere din sfera lui de radiere- Prin aceasta se
manifesta puternic datul ontologic al culturii române. Fireste, nu avem de
* face cu o actiune de respingere totala, ci cu una de diferentiere, care
n uneori formele inconstientului pitit in arhetipuri.

Diagrama receptarii Florilor raului de catre secolul XX românesc începe
Mitr-un punct de reticenta desenat de Ibraileanu in cronica publicata in
VUi(n romaneasca (1911, nr. 12) si atinge punctul de sus in «portretul
Ihli . realizat de Ion Pillat in 1936. «Anormalitatea», inapetenta pentru
vin |A, limitarea la senzatii, lipsa puterii de iluzionare, ii determina pe criticul
Vtftli nnnanestl sa nu vada in Baudelaire «un poet de primul rang in
tui iniiirn universala. Prezenta sinceritatii nu lasa, insa, nici o îndoiala.»
.Ai PMifl «Impntlr pentru lot ce e viata Împutinata e un sentiment atit de
In limidrinlic, Incit, In orice domeniu al realitatii, pe dinsul 11
. pp« t# MiiiMifemi n/.A m«l pu|ln acea «vie Impudente et criarde».
t rwMit fi smIiihi ile i«r* x ruprtni miMclul obosit ni poetului francez
irtfcti it.lm mal uMpiull» «i mul uniunile dlii Jur, spaima care sub
.«.nnmiie «ir Im liluliil nunul de el i imokuic amplifica misterul
«I lumii fpiiimirmilr Wrlli <n|.i Iul Ibrâllcanu c, In fond,
ilml «■<« ilf>« ifmiA ncuuiA rclu|le existentiala cu lucrurile,
lui Ion i'iiihi, caro nu mal împartaseste asemenea rezerve, se
itii*#HiA »»ii|ini i Rutelor sl caracterelor proprii ale fenomenului Baude-
' a «par» (ii unul din marile rezervoare de alimentare ale poeziei
mpomne. lntul|llle critice ale autorului Amagirilor si Limpezimilor
tIdiimIc, formula unica a versului baudelairian se naste din "îmbinarea
iMiuiui poetic cu cel critic prin arta «corespondentelor» si «ecourilor».
i IfliinirlcA a poetului francez e dubla: «Drama artistica: convietuirea
i «uflui mpnmiilhll. de poet, a unei inimi vibrante de iubire, alaturi
iil> lucid, de o glndire necrutatoare, de o putere rara de critica
4$ autiNTltlca. Drama omului: dezacordul intre puterea de imaginatie
«Ulikhinen vointei». (Este corectat aici, prin rasturnare, punctul de
l«iMi Ml Iul Ibrfiileanu care gasea si inactiune, si lipsa de imaginatie)
mfonlc, mai pur si mai lucid deci! romanticii, Baudelaire e «precur-
il illrocl «1 poeziei moderne». Florile raului ar fi o carte esentialmente
i, <UipA credinta lui Pillat. Ideea «pacatului originar» ii face sa
< mgl catre Satan care e Domnul Pacatului, catre Dumnezeu, mai
■ i, care c Izbavitorul acestui Pacat. Prin asemenea rugi zilnice ajunge
. «itnfl ordine spirituala, izbavindu-si sufletul, nu insa si trupul. Bau-
«Dtc, pentru Pillat, un poet «clasic», care realizeaza un amestec
mimIiA, cotoare si de nespusa leganare nostalgica ; in felul acesta se
it/A insftsl estetica clasicista a poetului român, se precizeaza orizontul
nene» de receptare a lui Baudelaire. Florile raului sint, de fapt, un

ilc atitudini disparate si contradictorii, un singur poem.
Wnllt rii|n Iul Ibraileanu si aprobarea neconditionata a iui Pillat se intil-

IX

Intre dumnezeu si satan

nesc in mod superb, fiind fejele aceleiasi medalii. Atit unul cit si celalalt
îsi apropie anumite laturi si se detaseaza de altele acceptîndu-1 pe clasicul
normal si lucid, ros de o drama launtrica si Înfruntat cu misterul înfricosator
al lucrurilor.

Vladimir Streinu ne-a aratat convingator, in substantialul sau studiu
Fenomenul Baudelaire (1968), In ce mod poetii români au îmbratisat sau
au respins poetica baudelairiana.

Bacovia, In volumul sau Plumbjiin 1916, este cel mai inveterat bawde-
lalrian, evocind scene funerare*, piacese_ de. degradare_§ijatQnJe."aîSJi3a-
terlel sub plol^care intoneazacWarjpJnsuLei, sub_^valu
urban aruncat teste circiume sl bordeluri, si cazarmi m
sub sunetele dogite ale talangilor, toate acestea configurind metafora
universala a «plumbului» existentei. Antinomia mat<*rie-sp^irit era pr eiuaja
de Ia maestrul francez, cu..ynaccejitj?us_iiŁ degradare, p
lutie. lotusi, unicitatea lui Bacoviajiu^ejte^fej:tata^ «dwU

nerascumparat în spirit ca,laJJaudgJaire, atrage dimpotriva sldec
spiritului, functiile m^^^uxisÂsiai^^^^l!lJ^Aog^₁_uisenmi^^~
instinct, în simpie-automatisme de viata, care se dispenseaza de expresia
construitrsi se satisfac în inartirir¹''*'" ■.^t^^^*^<^f'~.^aai^foj
sTrepetitii». Tremurai fiintei bacoviene este unui exisîeni'iai-seci^rizant.
lîîn~l

de recuperare a spiritului. Ceea ce, la Baudelaire, apare ca o sa-
tanizare continua, la Bacovia, e explorarea neîncetata a fiorului exi-
stential sub povara plumbului destinului. Trairea bacoviana se
contureaza ca în sfera subliminala a constiintei, adica a inconstientului
obscur, arhetipal.

Tot in mod transant se distanteaza de poetica baudelairiana Tudor Ar-
ghezi, care asimileaza influenta autorului Florilor Râului nu sub aspectul
disjungerii materiei de spirit, ca la Bacovia, ci al cultivarii unitatii Łaletic
a antinomijlgr_"

«Perceperea coruptibilitatii si a elevatiei spirituale, cu tot ceea ce deriva
din ambii ei termeni ca forme depresive exultante ale limitarii si ale in-
finitului, sau ale piericiunii si eternitatii, este !a el fapt liric indisociabil».
Arghezianismul corecteaza radicai baudelairianismul prin vigoarea contu-
rului, prin libertatea democratica a versului., prin variatie, forta si inventia-
verbala. Arghezi depaseste incalculabil modicitatea formefTuiBaudelaire.

tpârglnd tiparele clasice cu ajutorul yerfjijfiii «(Ifi»"*"
o lupta zadarnica de a recupera materia prin spirit, de a depasi limitele
existentei prin aventura si a ispasi pacatul prin remuscare, totul sfirsind
intr-un impas pesimist. La Arghezi, zice criticul, precumpaneste insa ter-
menul pozitiv al antinomiilor . «Poezia lui se lumineaza de aceea ca si
paradiziac in cele din urma, diferind cu totul de refuzul baudelairian al
existentei» (Sensibilitatea argheziana fata de suflul viu al incoltirii si înfloririi
se opune ho ia rit glacialei estetici baudelairiene a sterilitatii*
~~ApTcun] ne-o dovedeste studiul comparativ al luTVladimifatreinu, spiritul
românesc a asimilat într-o perioada ce se înscrie intre imitatiile simbolistilor

< X

Intre dumnezeu si satan

din preajma anului 1910 si traducerile numeroase care vor aparea dupa
930, doar latura dialectica a antinomiilor baudelairiene, completind-o cu
un organicism specific ce nu a mers pe linia «luciferizarii» sufletului.

De fapt înca Eminescu respingea «masca lucifericâ» a lui Baudelaire,
mlmillnd din el doar motivul furnicarului uman si structura antinomica
generata de dezbinul launtric, fara exacerbarea vreunui element in mod
volt. Apologia anorganicului, a sterilitatii si a unitatii lumii obtinute prin
itablllrca de analogii artificiale (nu si a corespunderilor sintetice naturale)
a ilirnlt rezervele cuvenite ale autorului Luceafarului.

Afli Ia Baudelaire cit si la Eminescu masca spulbera angelitatea femeii,
mimul ca imaginea baudelalriana se constituie din antinomii extrem de
|Nilnil/(tir, Iar peste chipul iubitei eminesciene se aseaza valul racelii femi-
nine Urliii crnlica a autorului Florilor raului apare cu desavîrsire fea-
HallfilA, micccalunca fatetelor emblematice ale erosului deconcertîndu-ne:
iiihliH Im e iiMMiciicrt cerului, soarelui, stelelor, ba se înfatiseaza ca un
I ilmfliiml tu i' a baudclairiana a iubitei Dumnezeu si

i)l ilmi «Mim, (Mirtul LomplAclndu-M inir im/oc infernal al contra
> B if|tiiilil ni imiiImii' din iMiiidlitil Iubirii pentru a I se
MMfoW|iln tlfiat iHijiMl' finii, it tfiir vlilmlli" n|ililiimlc «le IrAIrll erotice,
ie »|ltwtuii|# fpililill» «IleniFii/A brusc cu bucuria coborlrii in
.te*|ti« mi* m viiitw|ii< In Jurnalul Intim al poetului francez,
iiurttn iiiniiK iik Ic nAIrlI erotice Intr-un mod conventional,
MMffh *<tu nli Iiimii. ili»imi|n dintre poet si Iubita generind o indiferenta
mllflt iul», l*r Iubite» tpliliuulA fiind substituita lesne prin cea carnala,
lllinltmul emili Iwuili'lnlrlan culc prin ci insusl salvator, traducind insidios
n mitiiniii (iiiivim iiia cu mijloace artificiale, un paliativa] trairii. Eminescu,
int«. MM M fOtt organic si necontrafacut, ruptura dintre el si iubita
imului unt iionr o sporire a iluziei, un continuum al recuperarii prezentei

i« l'.l cu ujulorul visului: «Pustiul si untul de-a pururi ma cuprind.
bm|cle de marmur, in visul meu se-ntind».
1.1 ni i.iniMiiiil lui Eminescu este incidental si in chiar atît de «baude-
Detgust, Gelozie, prezentind doar reluari nesemnificative de
adlorl reci dinspre Arcticele spiritului pe care poetul Ie intimpina
»> lud rrpede valul cald al iluziilor continui.

I hiIiimlii desavirseste printr-un contur mai transant hyperionica infâ
i . poetului modern, pe care Baudelaire o sugereaza in BinecuvliUare:
tflu |llu cA linga tine isi are loc Poetul /tn rind cu heruvimii, sortit la
«■inii II», Dumnezeul baudelairian este insa doar ce! ce ofera generos «un
rilvhi ii'iiicdlu eternelor caderi»: suferinta; Demiurgul eminiscian asigura
nm«iili»imi|lnlilatea esentiala a geniului cu el («Vrei poate-n fapta sa arati/
TftH* |l puicrc ?...»)

..lii, Bacovia si Arghezi se înrudesc cu Baudelaire prin explorarea
Mii ii -^; HDoiiste â SSM1 de îngrijorare a fi!n.jE|. La cei tre: poeti
i'i.iTH Intima Ac. ntyjj^Jhaudejairiaiia a fast
nfliicnsca fata te yt-jt, ljîgiihrn_l fflnmnfVj

ehotarit. excesiv, de

de a cuprinde tot universul in unitatea lui organica.

< XI

Intre dumnezeu si satan

Democratismul alegerii surselor de inspiratie, al largirii sferei de motive
sta de asemenea sub semnul lui Baudelaire care elogia actiunea de pa
trundere universala a soarelui asemanatoare celeia a Poetului: «Iar cind,
precum poetul, coboara in orase,/ Innobilind ideea de lucruri nevoiase,/
Asemeni unul rege, fara de-alai In spate,/ Patrunde si-n spitale, si-n
marile palate», goetii romani, incepind cu Eminescu, îsi Îndreapta regal_
pasii deopotriva-ane, «scundele taverne mohorite» sj _spre castelele
voievodale auz]nd_de^a_yaJfflaj_iiLP_lan metafizic, plinsul fiintei umane, ca
si acela, de proportii, al materiei in proces de degradare. Caleidoscopul
«captivilor si învinsilor» si-al tuturor celor care pling pe care-1 reînvie
amintirea lui Baudelaire in Lebada, poezie dedicata Iui Victor Hugo, este
lesne identificabil in ceata pribegita a copiilor saraci si sceptici al plebei
proletare. Bineînteles, «democratismul» baudelairian este demonic, excesiv,
liberal, admitlnd nu numai osinditii de soarta, ci sl armata tuturor bolnavilor,
viciosilor- «Vin curvele, escrocii, cu alaiul lor de vicii, /$i hoti de meserie
nerabdatori asteapta (...) /E vremea cind bolnavii dureri nu mai suporta,/
sl nefiinta Noptii le sufla in aorta».

Ceea ce caracterizeaza energic baudelairianismul «românesc» este, in
sfirsit, dorul cu complexul lui de momente si stari.

Este suficient sa comparam Ceturi si ploi a lui Baudelaire cu Balada
toamnei a lui Ion Pillat ca sa ne dam seama ca, daca la primul avem de
a face cu o alunecare in Neant («Vezi, sufletu-mi mai bine ca-n primavara
vie,/ cu-aripi de corb se-nalta si intra in pustie»), la cel de-al doilea
decorul autumnal tipic simbolist recheama doar «uitarea ce durerile alina».
In starea baudelairiana de spleen se infiltreaza dorul, care uneste dialectic
hybris-u! cu catharsisul si instaureaza echilibrul sufletesc. Prabusirea duce,
pe aceasta scara complexa a trairii dilematice, spre înaltare, Neantul e
evitat prin scufundarea in fondul spiritual ancestral, intr-un substrat adine
in care trairile iau forma arhetipala.

Cultura româna se proiecteaza in Baudelaire cu disponibilitatea sa pentru
dialectica suprema a trairii, pentru ciqipul tensional cg sg naste intre ideal
."sTrealitate care duce, insa, spre eliberare. Edgar Papu arata ca aceasta
infruntare dramatica, lipsita de iluzii e caracteristica deopotriva lui Baude-
laire, Rimbaud, Verlaine, Mallarme¹ si Eminescu.

Focalizind la autorul Florilor raului aceasta sensibilitate lucida si tragica
in raport cu monotonia plana romantica, spiritul creativ românesc ne con-
tureaza un poet al fiintei, al limitelor ei. Poezia apare in lumina acestei
atitudini, ca act existential. Poetul pur si simplu este, dincolo de virsta si
de marcarea de pacat: «Nici batrln, nici ttnar, el este. Este ceea ce vrea».

Deci poezia e totodata existenta si vointa. Eminescu, Arghezi, Bacovia
si Pillat, Ion Minulescu si toti poetii «splendidei generatii» valorizeaza anume
aceasta imagine profund fiintiala a lui Baudelaire. Fata de acest poet conP
plex al Fiintei s-au apropiat in mod diferit si traducatorii români: daca Al.
Philippide a cautat sa releve in special satanicul, iata ca Radu Cârneci
prin acest integral Baudelaire românesc ne propune un accent pus pe
zeiescul din el

MIHAI CIMPOI

OPERA LUI BAUDELAIRE

Cu exceptia celor doua volume din Florile raului si a Paracliselor ar-
tlflclaU, cea mai mare parte a scrierilor lui Baudelaire a aparut in ziare
ti mict reviste, nefllnd adunate decit dupa moartea ^a. Iata-le, intr-o ultima
iiii|»»r|lre de specialitate:

O NJIVIÎlA

|i i.i'i/urlo (1847)

.....IA VOIIIMI N POBZI1

.Aw/ HIN17,i<ill|l MdftU|lta
IM IHfil |l HfiN M ta puni (rftrupul* \n

Mii

TRADUCERI

Revista Crofy: Fermecatorul finar
(1846); Edgar Poe: Povestiri ex-
traordinare (1856); Alte povestiri
extraordinare (1857), Aventurile
Iul Arthur Cordon Pym (1858),
lUNka (IB63); Povestiri grotesti si
»erkHi,\t (1865).

I Oi. Uudcliire

( XIII )

TABEL CRONOLOGIC

VIATA LUI BAUDELAIRE

VIATA POLITICĂ

1821 9 aprilie: se naste Charles-Pier-
re Baudelaire, la Paris, strada Haute-
feuille.

Moartea tatalui sau, Joseph-
Francois Baudelaire.

1828 Mama sa, Caroline, se recasa
toreste cu comandantul de batalion
Jacques Aupick.

1832-1836 Charles Baudelaire gim-
nazist la Lyon, la Colegiul Regal.
1839 Elev al Liceului «Louis-le-
Grand» din Paris înca din 1936,
Baudelaire este eliminat de la cursuri
si îsi va trece examenul de baca-
laureat ca elev particular

Calatoria lui Baudelaire in in-
sula Mauritiu si Ia Reunion

1842 Tinarul Baudelaire intra in sta
pinirca mostenirii din partea tatalui
sau. O intilneste pe Jeanne Duval.

Numirea unui consiliu judi-
ciar asupra lui Baudelaire.

«Salonul 1845». Tentativa de
sinucidere a poetului.

1847 «La Fanfarlo».
1348 Poetul participa la revolu|ie.
Prima traducere din Poe.
1852 Primul poem închinat doamnei
Sabatier Traducerea operelor Iui Poe
continua.

1857 Apar «Florile raului». Proces.
Sunt suprimate poemele: Lesbos, Femei
danviate, Lethe, Celei prea vesele.
Bijuterii, Metamorfoza vampirului
Ruptura cu doamna Sabatier Dete-
riorarea sanatatii poetului.

Apar «Paradisele artificiale».

Apare editia a doua din «Flo-
rile raului».

sederea in Belgia a

poetului.

1867 La 31 august, Charles Baudelaire

moare Ia Paris si este inmormintat in

cimitirul Montparnasse.

Moartea Iui Napoleon I.
Moartea lui Ludovic al XVIII-
lea, caruia ii succede Carol al X-lea.
Triumful reactiunii.
1825-1830 Cresterea impetuoasa a
influentei teoriilor socialismului uto-
pic (Prudhon, Fourier)
1830 Abdicarea Iui Carol al X-lea.
Începutul domniei lui Ludovic-Filip.
Cucerirea Algeriei.
1837 Regina Victoria cucereste tro-
nul Angliei.

1848 La 24 februarie, abdica Ludo-
vic-Filip. La 10 decembrie, alegerea
Iui Ludovic-Napoleon. Rascoala In
Italia si Austria.

Lovitura de stat a lui Ludovic-
Napoleon.

1852 Încoronarea, ca împarat, a Iul
Napoleon al IH-lea. Legile represive
asupra presei.

1854 Recunoasterea dreptului la

greva.

1854-1856 Razboiul Crimeii.

1859 Razboiul din Italia.

Liberalizarea regimului po-
litic. Anexarea regiunilor Nice si
Savoie.

Victor-Emmanuel III este pro-
clamat rege al Italiei.
1861-1865 Razboiul de secesiune al
Statelor Unite.

1867 Executia Iui Maximilian, care
fusese numit împarat al Mexicului de
catre Napoleon al IlI-lea, in urma
cuceririi acestei tari de catre fran-
cezi; impopular, abandonat de Paris-
este prins si împuscat la Queretaro.

< XIV)

VIATA LITERARA

VIATA CULTURALĂ

Thomas de Quincey: «Martu-
risirile unui opioman».
1826 Alfred de Vigny: «Poeme an-
tice si moderne».

Batalia pentru «Hernani».
Stendhal: «Rosu si Negru».
1833 George Sand: «Lelia». Balzac:
«I* Pere Goriot».
1836 Musset: «Noptile».
1837-1843 Balzac: «Iluzii pierdute».

Stendhal: «Minaslirea din
l'nrma».

Gogol: «Suflete moarte».
1844 A. Dumas: «Cei trei mus-
chetari».

Leconte de liste: «Poeme an-
llce». Th. Gautier: «Smalturi si ca-
mcc».

Nerval: «Aurelia».

Hugo: «Contempiatiile».

Flaubsrt: «Madame Bovary».
Hugo; «Mizerabilii».

J.Verce: «Calatorie spre cen-
trul pumîntului».

Dostoievski: Crima si pe-
ilmpsi

Verlalne: «Poeme saturniene».

Zola: «Therese Raquin».

1822 Champollion descifreaza scrie-
rea hieroglifica. Schubert: «Simfonia
neterminata». Delacroix: «Masacrele
lui Scio».

1823 Beethoven: «Simfonia a IX-a».
Rossini se stabileste ia Paris.
1823 Delacroix: «Moartea lui Sar-
danapal».

1830-1835 Daumier colaboreaza la

«Caricatura».

1831 Stabilirea la Paris a lui Chopin.

Realizarea primului daghe-

reotip.

Ingres: «Odalisca si sclava».

Delacroix: «Intrarea cruciati-
lor in Constantinopol».

Wagner: «Corabia fantoma».
1844 Wagner: «Tannhauser».
1849 Courbet: «înmormintare la
Ornans».

1853 Verdi: «Traviata».

1855 Prima expozitie universala la

Paris.

1858 Millet: «îngerul».

1860 Liszt: «Rapsodii ungare».

Manet: «Lola de Valence».

Manei: «Muzica la Tuileries»
Ingres: «Baia turceasca».

Monet: «Dejunul pe iarba».

Offenbach: «Viata parisiana»

(XV)

INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAîRE

CUVlNT ASUPRA EDIŢIEI

Trebuie sa marturisesc, aci si acum, ca majoritatea canilor pe care
le-am scris sunt adine traite, inclusiv cele pe care le-am tradus din alte
literaturi. Altfel spus, am dat haina cuvintului acelor sentimente si idei
care mi-au marcat existenta, contribuind la esenjializarea fiintei mele in-
terioare. Este si motivul pentru care cititorul se afla acum in fata acestei
integrale lirice Baudelaire.

Cum am tradus Florile raului si celelalte poeme ale marelui damnat
francez? Tinar fiind, am citit din creatia sa, in interpretarea atit de inspirata
si de exacta a lui Al. Philippide, unele dintre cele mai frumoase piese,
care m-au uluit prin transparenta lor poetica. Profunzimea ideilor si muzica
învaluitoare a versurilor baudelairiene aveau ceva ce venea dintr-un inalt
inaccesibil. Asa am ramas cu o tinjire intru frumos, ca intr-o ceata al-
basira-aurie de vis.

Cind, in 1968, a aparut, cu prilejul centenarului mortii marelui poet,
acel volum antologic si bibliofil Florile raului, alcatuit de distinsul nostru
confrate, Geo Dumitrescu, prefatat de regretatul Vladimir Streinu, bucuria
mea a fost totala: aveam de-acum una din marile carti de poezie dintot-
deauna! Editura pentru Literatura Universala se întrecuse pe sine!... Am
citit-o pe îndelete, luni sl ani de zile; comparam talmacirile cu poemele
originale, tar la addenda cercetam diversele transpuneri ale acelorasi
bucati, gasind asemanari, diferente, îndrazneli, subtilitati de limba, toate
datorate, fireste, personalitatii poetilor-traducatori. Fiindca, fara-ndoiala
, numai adevaratii poeti -chiar daca unii fara opera originala! -pot
si au dreptul sa traduca din creatia marilor poeti. Asa se face ca este
cuprinsa in acest op o suma de nume de aleasa rezonanta (Arghezi,
Philippide, Ion Barbu, Pillat, Perpessicius, Minai Codreanu, Virgil
Teodorescu, Doinas, Caraion, Andritoiii, Vulpescu, C. D. Zeletin,
Hagiu, Baltag, Tomozei etc, etc.) dar si traducatori-poeti (Al. Westfried,
Const. Z. Buzdugan, serban Bascovici, Constantin Stelian, Lazar Iliescu,
Al. Hodos, N. Ţimiras, Tudor Bogdan, Neculai Rosea, N. Argintescu-

( XVI)

INTEGRALA LIRICA BAUDELAIRE

Amza, Vladimir Colin, Lucian Radan etc, etc), toti contribuind, prin
vocatie si daruire, la Împlinirea acestei carti de exceptie.

Citind si recitind poemele in original si traducerile acestora, m-am pa
truns de Baudelaire, simteam ca sunt el, ca poezia sa este poezia pe care
n-am scris-o Înca, pe care trebuie s-o scriu! Publicasem intre timp Clntarea
Clntârilor, Gradina in forma de vis, Banchetul si Sonetele, pregateam
rondosonetele din Pasarea de cenusa, dar, undeva in adincul meu Florile
raului germinau, se pregateau sa rasara, sa-si desfaca minunea culorilor,
sa-si raspindeasca parfumele strinse in timp ca intr-o cadelnita neagra.

Primele piese - Albatrosul, Armonie de seara, Uriasa, Bufnitele, Un
hoit-le-am încercat prin 1976; sunau frumos, dar nu eram pe deplin
multumit, ceva nu mergea! Mi-am dat seama ca, straduindu-ma pentru o
traducere cit mai fidela, pierdeam din misterul poemelor. M-am decis atunci
pentru o traducere In esentialitate. Admiiind cunoscutele variante roma-
nesti In oglinda sau aproape (Philippide, Bascovici, Lazar Iliescu, Pillat,
Hodos s.a.) dar ferindu-ma de acel traduttore, traditore folosit de Arghezi,
rtvnind permanent la acel rotund al perfectiunii: fond-forma, am început
acest travaliu extraordinar. Dupa zece ani reusisem abia 20 -25 bucati;
Înaintam încet, nu-mi sosise Înca momentul Baudelaire, dar era pe aproape,
simteam ca se va declansa in curind. Lupta cu îngerul am dus-o, propriu-zis,
din 1987 pina in 1989, cind am învins! Am tradus, asadar, Florile raului
in mai putin de doi ani, lucrind retras, dar într-un ritm sustinut la Bucuresti,
dar si la Olanesti, la Otopeni si, de asemeni, la mlnastirile Ratesti din
Judetul Buzau si Vorona din Botosani. Eram ca intr-o claustrare, avindu-i
In preajma numai pe Baudelaire si minunile sale. Lucram uneori pina la
cincisprezece ore pe zi, eram ametit de tainele frumosului pe care le
descopeream, de formidabilele stari ce mi se creau. Mai traversasem
asemenea intensitati cind scrisesem Clntarea clntarilor, Banchetul si
Sonetele, dar, de data aceasta, extazul Împlinirii era parca si mai puternic.

Baudelaire, pe care l-am trait pina la identificare, mi-a prilejuit o retopire
a eului, un suis in sonurl celeste si o coborire in mineralul omenescului.
Fiindca marele poet, care a schimbat structural poezia europeana, sublimind
In mod genial dramatismul existentei noastre, mi s-a descoperit ca o parte
noua, ascunsa in dedesubtul dedesubtului, întregitoare a fiintei mele la-
untrice. Punlndu-i opera poetica in tiparele limbii române, lucru facut cu
chin si sfinta patima, ma rezideam, desavîrsindu-ma prin el. Eu, care
scrisesem pina la acea data un numar considerabil de sonete, descopeream.
Iar si iar, harul Împlinirii intr-o arhitectura de linii si culori nemaiintilnlte.
Baudelaire eram eu!...

( XVII )

INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIKB

Oferind iubitorilor de frumos de la noi, pentru Intlia oara, întreaga
creatie lirica a acestui neîntrecut analist al abiselor sufletului omenesc,
talmacitorul a avut in vedere citeva considerente si anume: in primul rînd,
ideea unui Baudelaire total, aceasta, intrucit chiar impunatorul volum co-
lectiv din 1968 a lasat in afara un considerabil numar de poezii si fragmente
de poeme, elemente ce nu apar nici macar in masiva addenda la aceeasi
editie, in al doilea rind, gindul împlinirii unui stil unic, altfel spus, o
interpretare de unul singur a întregii poezii baudelairiene, ceea ce confera
unei asemenea carti unitate din punct de vedere al trairii ideatice si afective,
deci o suprema armonie a expresiei artistice, tn sfirsit, al treilea motiv ii
constituie dorinta de a avea un Baudelaire Ia zi, a! nostru, cu alte cuvinte
transpus intr-un registru contemporan, fara a-i stirbi ceva din puterea
originalitatii.

Desigur, aceste puncte de vedere s-au cristalizat pe parcurs, la început
importanta fiind traducerea in sine a operei poetice. si înca o precizare:
in dorinta epurarii textului de orice balast, am reusit sa-mi fac o lege din
evitarea repetarii rimelor in toate poemele, mai lungi ori mai scurte, cu
exceptia celor cu forma fixa, se-ntelege, preocupare ce n-au avut-o traduca
lorii de pina acum. Sigur, aceasta truda artizanala a dus la o îmbogatire
a sonurilor, problema ce 1-a preocupat cu siguranta pe autorul Florilor
raului.

Din multele editii franceze consultate am optat in final pentru Baudelaire
- Les Fleurs du mal et autres poemes, Editions «J'ai Iu», 1986, care
cuprinde întreaga lirica baudelairiana, facind loc intre copertile sale pina
si «farimiturilor» de poeme - «les bribes', - ba chiar si putinelor (citeva)
bilete, mici scrisori in versuri, interesante, si acestea, prin jocul neasteptat
de cuvinte, prin inventivitatea rimelor, unele de-a dreptul savante. De
aceea nu vom fi de acord cu Geo Dumitrescu care, in «Cuvint la editie»
la opera citata, îsi motiveaza destul de neconvingator omiterea cu buna
stiinta a unor poeme de aleasa frumusete si indubitabila valoare artistica.
Dupa un calcul relativ, in amintitul volum din 1968 n-au intrat cea douazeci
de poezii si fragmente de poeme cuprinzind nu mai putin de sapte sute
treizeci de versuri, adica o coala de autor in calculul nostru editorial!
Poeme ca: Monstrul sau însotitorul unei nimfe macabre, Promisiunile
unui chip, Schita pentru un epilog la a doua editie si chiar Pipa pacii
(un poem mai lung, dupa Longfellow), ca sa nu mai vorbesc despre Poeme
diverse, unde o excelenta angajare ideatica si o deosebita virtuozitate lirica

( XVIII )

_____ _______ ______ ___________INTEGRALA UMCĂ BAUDELAIRE_____ _______ ______ ___________

dovedesc din plin ca intreprinderea noastra, privind integrala lirica Baude-
laire, merita stradania pe care am depus-o. Sigur ca unele dintre aceste
buca}! nu se ridica Ia înaltimea marilor poeme baudelairene: ele com-
pleteaza insa in mod necesar imaginea generala a creatiei genialului
poet, asemenea maruntelor flori si arbusti care adauga farmec padurilor
majestuoase.

Mi-am propus ca aceasta carte, cuprinzindu-1 pentru prima data
pe Baudelaire-poetul in totalitate in limba româna, sa apara la editura
«Hyperion» din Chisinau, din mai multe motive. In primul rind, faptul
ca literatura din aceasta parte a Moldovei ar primi, pentru intiia
oara, In admirabila haina latina, pe principalul innoitor al poeziei
europene din secolul trecut, si care ar constitui un excelent model
artistic pentru creatorii tineri de azi si o reala satisfactie pentru
Iubitorii de frumos. In al doilea rind, ideea ca, editata la Chisinau,
nceasta carîe ar pune intr-o lumina deosebit de favorabila relatiile
culturale ale Moldovei cu lumea francofona careia ii datoram atît de
mult. In sfîrsit, in al treilea rind, dar nu si ultimul, gindul ca un
Ilaudelaire cu intreaga-i creatie poetica in româneste ar constitui
pentru cercetatorii de aici, ca si pentru cei de la Bucuresti, un fericit
prilej de studiu in materie. De altfel, excelentul eseu introductiv,
m in nat de eminentul critic si om de cultura Mihai Cimpoi, subliniaza
In esenta aceste preocupari ale noastre.

Florile raului -aceasta editie -cuprinde, asadar, totalitatea poeziilor
Iul Baudelaire; traducatorul a organizat cartea dupa exemplul din J'ai
Iu, respectind atit ordinea sectiunilor cit si cea a poemelor cuprinse in
acestea, fara insa a le mai numerota cum se intimpla in editia franceza.
Volumul mai prezinta, pe linga prefata semnalata, un tabel cronologic,
In care sunt prinse in paralel: viata lui Baudelaire, viata politica, cea
literara si culturala a anilor respectivi într-o redare foarte selectiva. De
asemeni, am considerat util un sumar cu titlurile întregii sale creatii.
Un indice alfabetic (dupa titlurile poeziilor, iar acolo unde lipsesc, dupa
primul vers) încheie acest volum, in a carui necesitate si valoare cred
cu Întreaga mea fiinta. Coperta sl conceptia grafica, semnate de artistul,

( XIX)

INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIRE

atit de talentat, Gheorghe Vrabie, subliniaza fericit liniile esenjiale ale
poeziei baudelairiene care a îmbogatit lirica universala cu frumusej!
nepieritoare.

Talmacitorul (si alcatuitor, totodata, al acestei versiuni românesti - Baude-
laire) multumeste calduros conducerii Editurii Hyperion - domnilor Ion
Ciocanu - director si Arcadie Suceveanu - redactor sef, domnului
Gheorghe Chirija, seful sectiei traduceri, corpului tehnic si tipografilor,
tuturor ceior care, cu dragoste si pricepere, au facut sa apara aici una
din marile carti ale lumii.

Chisinau, noiembrie 1990

RADU CÂRNECl

POETULUI DESAViRSIT
NEÎNTRECUTULUI MAGICIAN

AL LITERELOR FRANCEZE

SCUMPULUI sI VENERATULUI MEU

MAESTRU sI PRIETEN

THEOPHILE GAUTIER

CU SENTIMENTUL
CELEI MAI PROFUNDE SMERENII

li DEDIC

ACESTE FLORI BOLNAVE
C. B.

CÂTRE CITITOR

Greseala si pacatul, minciuna si prostia
Ne bîntuie fiinta cu aspre framîntari
Iar noi hranim nevolnici domoale remuscari
Cum cersetorii-n zdrente îsi cresc paducheria.

Pacatele-s cît muntii, caintele marunte,
Marturisirea lasa ne-o rasplatim apoi,
Ne reîntoarcem veseli greselilor din noi
Crezînd ca biete lacrimi ne fac spre ceruri punte.

în pernele pierzarii, Satan înselatorul
Ne leagana faptura de taina, ca un voal,
Iar al vointei noastre nepretuit metal
La voia-i se topeste cum se destrama norul.

Da, fara de oprire in jocul sau ne leaga!
In suflet ne patrunde cu tot ce e mîrsav
si scoborim cu clipa spre Iad in pas bolnav,
Iar cloaca ne cuprinde cu-mputiciunea-i neagra.

Cum desfrînatul musca, dorind împreunarea,
îmbatrînita tîta a tirfei, hid trofeu,
Placerile oprite le procuram cu greu,
Din stoarsa portocala ne-mai-zimbind licoarea.

Foind ca milioane de viermi in rascolire,
In cap ne chefuieste un ocean de draci
si Moartea ne respira si-o respiram buimaci
Intrind in negrul fluviu, gemind a neoprire.

Pumnalul, siluirea, incendiul, otrava,

De n-au ajuns a-si pune blazonul de ponos

Pe pinza ce ne-o tese destinul rusinos,

E semn ca-al nostru suflet încet isi stinge lava.

Dar printre rîsi, pantere - rînjindu-si bucuria -
sacali, maimute, scorpii si vipere-asteptind,
Dihanii fioroase urlind, scrîsnind, muscind
si sufletului nostru sporind menajeria,

E înca o jivina, si poate cea mai rara!
si chiar de nu se zbate iar chipu-i pare sters,
Cu ce placere-ar sparge întregul Univers
si lumea-ar inghiti-o cu pofta lui barbara;

Dezgustul e! - Cu lacrimi din preajma adunate,
Viseaza esafoduri fumîndu-si pipa lin;
Pe monstru-acesta gingas tu i1 cunosti deplin,
- O, cititor fatarnic, - tu, semenul meu, - frate!

SPLEEN
SI IDEAL

CHARLES BAUDELAIRE

- «Fii preamarit, o, Doamne, si da-ne suferinta
Ca un divin remediu eternelor caderi,
Esenta din esente ea-i pentru noi putinta
Ce ne calauzeste spre sfintele placeri!

Eu stiu ca linga tine îsi are loc Poetul
în rînd cu heruvimii, sortit la vesnicii,
si-l chemi la sarbatoare sa-si mistuie regretul
Tirziu de-a fi partas la atotputernicii,

si stiu ca suferinta este virtutea rara:
Pamîntul n-o supune, nici vesnicul infern,
Iar spre-a se împletire cununa mea stelara
Tu birui Universul si Timpul cel etern.

Da, salbele pierdute de antica Palmira,
Nepretuitul aur si perlele din mari
N-ar fi de-ajuns, chiar mîna-ti divina de le-nfira,
Acestui nimb extatic ivit în asteptari.

El e urzit în taina din stralucire pura
Pe care începutul o a creat cu dor
si-n fata lor chiar ochii, umana aventura,
Doar palide oglinde-s în lacrimile lor !»

ALBATROSUL

Adesea, marinarii, spre-a-si alunga plictisul,
Prind albatrosi, largi pasari pe marile de fum,
Care-nsotesc alene corabiile pe-abisul
Amarelor noianuri, lunecatorul drum.

Abia adusi pe punte, si regii de azure
Se-arata-a fi deodata stîngaci, fara de gînd,
Mari aripile-si lasa - o, albele armure! -
Ca niste visle triste alaturi atirnind.

Cel calator de ceruri, el, nu de mult, stapînul
Superb al înaltimii, sta umilit si-nvins!
Oo pipa peste pliscu-i ii necajeste unul
Maimutarindu-l, altul, pe cel cu mersul stins.

Poetul e asemeni acestui print de noruri,
De-o seama cu furtuna, sfidindu-i pe arcasi;
Dar surghiunit pe tarmuri, hulit si fara zboruri,
Cu aripile-i vaste se-mpiedica în pasi.

ÎNĂLŢARE

Deasupra: peste lacuri, deasupra: peste vai
si peste munti si codri, deasupra peste mari,
Mai sus de mindrul soare, de-albastre etherari,
De ceruri mai departe, de-a' stelelor vapai,

Te-nalti acum maiestru, o, suflete al meu,
Precum înotatorul ce-n unde se rasfata,
Despici cu frenezie a nestiintei ceata,
In aspra barbatie cu-nsemnul tau de zeu.

Mergi in purificare cu zboru-ti preacurat,
Ridica-te si-nvinge miasmele morbide,
si bea divinitatea licorilor limpide
Din focul ce strabate cel Infinit visat.

In urma ta uritul si vastele mîhniri
Ramlna-n a lor noapte, in ceata ei miloasa;
Ah, fericit acela cu-aripa viguroasa
Mereu în cautarea prea-sfintei naluciri;

El, ale carui ginduri spre cer îsi iau avînt
Asemeni ciodrliei in zarea diminetii,
- El poate sa-nteleaga, plutind deasupra vietii,
A' lucrurilor taina si-al florilor cuvint!

LEGATURI TAINICE

Natura e un templu cu stilpii traitori
Si auzim adesea cuvinte printre goluri,
Cînd zi de zi strabatem padurea de simboluri
întimpinati de ochii sai proteguitori.

Ca lungi, prelungi ecouri unite-n departare
într-o întunecoasa si-adînca armonie,
De necuprins, ca noaptea dorind lumina vie,
Culori, parfume, sonuri se vor cu nerabdare.

Sunt proaspete miresme ca fragezii copii,

Ori dulci precum oboiul, sau verzi cum e cimpia,

Iar altele viclene, trufase-n bogatii,

Purtînd in ele-avintul etern si bucuria,

Ca smirna, moscul, ambra, tamîia-mbatatoare,

Dind simturilor noapte si spiritului soare.

(MIE SCUMPA AMINTIREA
ACELUI EV...)

Mi-e scumpa amintirea acelui ev - si-1 sui! -
Cînd Phoebus, zeul soare, mai aurea statui.
Atunci, fara de grija, In toata-a lor minune,
Barbatul si femeia iubeau fara-a supune,
îndragostit si cerul, si-i saruta din slava
Iar stirpea crestea falnic, nu se stia bolnava.
Sublima în rodire, Cybela, ca o vara,
Ai Terrei fii, multime, nu-i socotea povara,
si admirind lupoaica si daruirea sa,
La tltele-i preapline natura invita.
Sta omul in puterea deplinei tinereti,
Stapîn pe viata-i toata, pe-acele frumuseti
De roade pirguite, la trup catifelate,
Cu carnea de lumina, voindu-se muscate.

Acum Poetul nostru viseaza fara rost

Cea tainica grandoare; prin locuri unde-a fost

Doar goliciunea-si plimba, de suflet, omenirea;

El simte-un val de scirba întunedndu-i firea

Vazind tabloul simplu si fara de scapare

De stîrpituri catîndu-si vesmintele sumare!

Ciudate busturi! bune sa sprijine vreo masca

si hide trupuri, strimbe, cu carnea moarta, flasca,

Pe care zeul vremii, Utilul, implacabil,

De prunci i-a strins in scutec de-arama prea-durabil!

Femei cu chipuri stinse, ca falsele odoare,

Muncite si hranite de vicii, si fecioare

Pastrînd In plasma morbul pacatului matern

Si al fecunditatii distrugator infera!

si noi, corupte neamuri, avem - nu neaga nime'-

Însemne nestiute acelor din vechime:
Obraji mîncati de cancer - amorurilor fiu -
si chipuri lesinate, cu farmecul pustiu;
Dar toate-acestea, însa, de muze plasmuite!
Nu pot opri vreodata ca rasele-ostenite
S-aduca tineretii un imn de preamarire
- Preasfinta tinerete cu fruntea de uimire,
Cu ochi de limpezime, ca un izvor sclipind,
La toti, la fiecare sperante daruind,
Ca florile, ca zarea, ca pasarile-albastre:
Miresmele si dorul, si-ndemnul catre astre!

CHARLES BAUDELA1RE

FARURILE

Rîu al uitarii, Rubens, gradina-n lenevire
Si perna ds trup fraged, lipsita de sanii,
Dar unde viata curge cu fara-de-oprire,
Ca aerul spre ceruri, ca apele spre sud;

Da Vinci, dinspre sine, într-o oglinda sumbra,
Ivind un cer de îngeri, fermecator si blînd,
Acoperit de taina în transparenta umbra:
A gheturilor tara si-a pinilor tacînd;

Rembrandt, spital durerii cu vaiete-n suvoaie,
Gu numai o podoaba: un crucifix de lemn;
Acolo piînsul rugii se-nalta din gunoaie
Sub nemiscata raza cu-al neputintii semn;

Buonarroti, vagul nedeslusit în care
Herculi cu Christi alaturi înalta chip de zei,
si-n înserarea goala naiuci de închinare
Cu degete de fildes rup giulgiul de pe ei;

Atleti in încordare si fauni în amoruri
si înca: frumusete lichelelor a dat,
Debil si palid, Insa, cu capul printre noruri,
Puget cel melancolic, stapîn pe-asa regat;

Watteau, un bal-minune de suflete ilustre
Zburînd ca niste fluturi In dans carnavalesc,
Decor al ametelii luminilor din lustre,
Superba nebunie pe care o iubesc;

Un vis de groaza: Goya! cu hauri mari cascate,
Cu prunci arzînd pe ruguri sub flacarile-n dans,
Cu babe la oglinda, copile despuiate,
Cu îngerii cei negri dorindu-le-n balans;

Delacroix: o balta cu diavoli uzi de sînge,
In preajma o padure de brazi privind mîhnit
si-alaturi, sub cer negru, trecind, fanfara plange
Ca un suspin din Weber dar neacoperit.

Extaze si blesteme, noian de lacrimi sfinte,
Te-Deum-uri de-a valma, pestrite sarbatori,
Imens ecou aduna din mii de labirinte
Dumnezeiescul opiu al celor muritori.

Un strigat! si-1 repeta multimi de santinele,
E ordinul ce trece de mii de ori marit,
E farul ce s-aprinde pe inii de citadele,
E strigatul ce-1 scoate un vînator pierit!

E pllosu-acesta, Doamne, amara marturie
A demnitatii noastre ce-ar vrea seninatati,
Durere mindra care din veac în veac învie
Sîingîndu-se la sinu-ti în reci eternitati!

MUZA BOLNAVA

Vai, muza mea, esti trista in asta dimineata,
în ochii tai vedenii mai bîntuie, nocturne,
si rind pe rînd, ca valuri, ti se ivesc pe fata
Sminteala si oroarea, si reci si taciturne.

Ce-nveninata iasma ori ce strigoi de gheata
Cînd groaza, cînd iubirea ti-au rasturnat din urne?
Cosmarul, pumn despotic, parca ivit din ceata,
Te-mpinse în adincui stravechilor Minturne?

Ah, mai revarsa, Doamna, miresme de-nviere,
Iar pieptul sa-ti tresalte putere în putere,
si sa-ti ritmeze-n vene domn-singele crestin,

Ca imnele scandate în mester vers latin
Slavind pe Phoebus, tatal cîntarilor totale,
si-apoi pe Pan, stapînul pe-ntinderi pastorale.

MUZA VENALA

O, muza mea, amanta palatelor bogate,
în iarna viscolinda, cind bate Ianuar
Cu nopti de neagra veghe, vei izbuti macar
A-ti încalzi la vatra picioarele-nghetate?

Marmoreeni-ti umerii vor mai zimbi cu har
Sub luna de tristete ce-n casa-abia razbate?
Saraca si flamînda, din ceruri înstelate
Comori mai aduna-vei, tu, harnic aurar?

Va trebui, vai, tie, spre-a cîstiga o pîine

Sa cînti pe la biserici - traind de azi pe mîine -

Te-Deum-uri stiute, ci fara sentiment,

Sau într-un circ, alaturi, facind-o pe paiata,
Sa rizi cu plînsu-n suflet si, blestemîndu-ti viata,
Sa faci sa se amuze un public indecent.

CĂLUGĂRUL NEVREDNIC

Pe ziduri afumate, batrîna mînastire
înfatisa icoane de Adevaruri sfinte,
Blînd austeritatea in fara de rostire
Stingea acelor chipuri raceala dinainte.

Era atunci cuvintul lui Christ In înflorire,

Cînd multi, vestiti calugari, ce nu se mai tin minte,

Îsi mladiau talentul sculptind prin cimitire

Si Moartea preamarind-o cu simple, vechi cuvinte.

Mi-e sufletul asemeni unui adînc mormînt,
Ca el ne-mpodobita sarmana mea chilie;
Nevrednicul sau schivnic îi sunt de-o vesnicie.

Neputincios în toate, cînd voi avea cuvînt
Din trista-nchipuire sa-nalt o sarbatoare:
A ochilor iubire si-a miinilor lucrare?

DUsMANUL

întreaga-mi tinerete doar o furtuna neagra
A fost, si prin aceasta rar soarele de jind;
Gradina mea sub tunet mincata-i de pelagra,
Cu doar cateva fructe abia se pirguind.

si iata-ma in toamna ideilor supreme;
Cu sapa si cu grebla va trebui, zeiesc,
Pamintul dintre ape s-adun, spre-a nu ma teme
De gropile-morminte ce-n fata se ivesc.

Dar cine stie daca acele fiori de ginduri
Vor mai gasi in solul spalat ca aspre prunduri
Dumnezeaisca hrana spre-a le însufleti?

- Durere! O, durere! cum ne mananca Timpul,
Dusman ascuns in inimi, temeinic zi de zi,
Cu singele ce-l pierdem ii straluceste nimbul!

ZADARNICII

Nu, n-am curajul tau celest,
Sisif, sa port asa povara,
Darmite pentru-a multa oara!
Ars longa vita brevis est.

Nicicum, nu voi mormint celebru
Ci, spre un cimitir pustiu
Inima, tobosar tîrziu,
îmi bate-n ritm de mars funebru.

- O, cîte rare nestemate
Dorm, pe vecie îngropate
Singuratatilor, sub stînci,

si cîte flori cu-aleasa haina
Parfumul straniu ca o taina
îl dau tacerilor adinei!

O VIATA ANTERIOARA

Am locuit, lungi zile, sub falnice portice
si splendid aurite de soarele marin,
A' caror nalti pilastri se-asemanau din plin,
Cînd seara-si umbrea fata, cu grotele antice.

Talazuri cu rasfrîngeri din cerul opalin,
In chip solemn si mistic amestecau complice
O muzica de ape în rezonari ferice
Cu-amurgurile triste în ochiul meu declin.

Da, am trait acolo placutul efemer,
înconjurat de-azururi, de valuri înspumate,
si sclavii goi în juru-mi cu trupuri miresmate

Ma racoreau cu frunze de fraged palmier,
si gindul lor acelasi, mereu sîrguitor:
Sa-mi afle taina care ma subtia de dor.

ŢIGANII PEREGRINI

Profetic, semintia cu ochii arzatori
Din nou la drum porneste spre alte zari visate,
Iar pruncii sug dulceata din tîtele bogate
Sau dorm la mame-n spate, de ei nestiutori.

Barbatii merg alaturi de carele-ncarcate,
Cu armele la solduri si stralucind fiori;
Ei leagana sub pleoape un cer de sarbatori
Naluci de fericire topindu-se, ciudate.

Un greier, parasindu-si culcusul de pamînt,
Le cinta din vioara cu înrudit avînt;
Cybela, ce-i iubeste, covoare verzi le-asterne,

Izvor le da din stînca si-mbraca-n flori de vara
Pustiul ce-i petrece spre jinduita tara,
în suflet locuind-o visarilor eterne.

OMUL sI MAREA

Om liber, pururi fi-vei înamorat de Mare,
Ea, propria-ti oglinda! Si cugetul ti-1 vezi
In luciul de soarta, eterna leganare:
Amaru-i fara margini în suflet îl pastrezi.

si te-adîncesti in unda-i ca-n propria-ti icoana,
si o alinti cu ochii, cu imnuri o rasfeti,
Iar inima îsi uita nefericita-i goana
Cînd marea-si urla dorul si-adîncile-i tristeti.

întunecati si vajnici, si mîndri fata-n fata:

Ai, Omule, în fire genuni fara sfîrsit;

O, Mare.-ascunzi in sînu-ti comori, ca intr-o ceata,

Ci, amîndoi misterul nu vi-1 lasati privit.

si, totusi, lupta voastra-i mereu neostoita:
Nici remuscari, nici mila, de mii si mii de ani
Fara-ncetare, Moartea va duce în ispita:
Beligeranti de-a pururi, o, frati mereu dusmani!

DON JUAN ÎN INFERN

Cind Don Juan ajunse in zari subpamintene
si i-a platit lui Charon al trecerii obol,
Un cersetor cu ochiul trufas, de Antistene,
Lopetile apuca vîslind spre-adincul gol.

Cu desfacute rochii, cu sinii de tacere,
Sub cerul ca o noapte 1-întîmpinau femei,
Precum o mare turma împinsa la taiere
si ramînea in urma un plînset catre zei.

îi pretindea simbria rizîndu-i Sganarel
Lui Don Luis, si-acesta, de parca da porunci,
îl arata multimii de morti pe fiul cel
Care-i batjocorise batrîna frunte, -atunci.

în voalul ei de doliu, Elvira, -nfiorata,
Alaturi de perfidul ei sot, ce-1 adora,
Parea a-i cere-un ultim surîs ca-ntîia data
Credinta cînd jurase, pe care o trada.

Nalt în armura-i sumbra, un om de piatra, parca,
Sta-nalt la cîrma barcii tacut Inaintind,
Ci, sprijinit in spada, uitînd a mortii arca,
Eroul privea valul, nimic nemaivazînd.

PEDEAPSA TRUFIEI

în vremuri minunate, pe cînd Teologia
Da flori nemaivazute pulsindu-si energia,
Se spune ca un doctor, preamare învatat,

Ce-nnobilase inimi supuse la pacat,
Muncindu-le adîncul cu-aleasa maiestrie -
si dupa ce ajunse prea-sus, la slava vie,
Pe cai necunoscute, de nimeni cercetate,
Pe unde Duhuri pure cîndva de-au fost umblate,
Ca omul ce în piscuri cuprins e de-ameteala
Striga, dezvaluindu-si satanica-i sminteala:
«Isuse mic, Isuse! prea-n ceruri te-am suit!
O, daca slabiciunea-ti as fi adeverit,
Rusine ai culege, nu gloria mareata,
Ai fi de risul gloatei, o biata mogîldeata!»

Nici nu-si sfîrsise vorba si mintea-1 parasi.
Lumina lui de soare c-un val se adumbri;
întregul haos, parca, ii napadi gîndirea,
Odinioara templu boltit în stralucirea
Ideilor de aur ce-si rînduia; acum
Tacerea, noapte-adînca, se-nstapini precum
într-un cavou cu cheia uitata undeva.
Cu vitele asemeni, de-atunci, în calea sa
Trecea fara sa stie, si nu vedea nimic
Pe cimpuri daca-i vara sau iarna pe colnic;
Era o biata zdreanta în coltul unei vetre:
îl huiduiau copiii si-1 alungau cu pietre.

FRUMUSEŢEA

Frumoasa sunt, ca visul în piatra: o minune,
Iar sinul meu, spre care toti au aflat pierirea,
Menit e sa inspire poetului iubirea,
Materiei asemeni, care nicicînd apune.

Tronez în zari ca sfinxul, mereu neînteleasa;
Leg inima-mi de gheata de-al lebedelor crin;
Urasc miscarea care-i al armoniei chin,
Nu rid, nu plîng vreodata: ramîn in veci mireasa.

Poetii, contemplîndu-mi adinciie mistere,
Ce uneori nimbeaza celebrele sfatui,
îsi vor petrece viata în studii austere,

Caci am, spre-a-i fascinare pe-acesti amanti, destui,
Oglinzile în care mai mîndru totul pare:
Mari ochii mei, lumina întru eternizare!

Nicicind vreo frumusete ca searbede vignete,
Produse fara noima-n secolul ateu
- Picioare-n ghete nalte, în mîna castagnete!-
N-or incinta o clipa un cuget ca al meu.

Lui Gavarni, poetul învinselor cîoroze,
îi las tacuta ceata cu chipuri de spital;
De caut n-o sa aflu în palidele-i roze
Naucitoarea-mi floare in rosu ideal!

Fiindca-acestei inimi, genune-ntunecata,

Doar tu-i placi Lady Macbeth în crima-mpurpurata,

Tu, cea-ndelung visata d'Eschil în antici ani

Sau tu, statuie-a Noptii, vis michelangelesc,
Tu, ce-ti mladii fiinta, ai semnul tau zeiesc:
Surîsul pentru gura ne-nvinsilor Titani.

URIAsA

Demult, pe cînd Natura se daruia trufasa,
Zidind copiii-monstri cu trupuri de titan,
Mi-ar fi placut alaturi de-o fata uriasa'
Sa stau, ca-n poala blindei regine, un motan.

Mi-ar fi placut fiinta-i s-o vad cum înfloreste
Nesatioasa-n jocuri cu sufletul avid,
si inima ghicindu-i: un foc ce pîrjoleste
Din umeda-i privire ce ma voia avid;

Primindu-ma-n plimbare magnificele-i forme,
Sa urc, abia, versantii la pulpele enorme,
Cind, vara, molesita de-aprinsii sori pagîni,

Intinsa-i pe-o cimpie sub zarile informe,
Sa-adorm la adapostul imensilor sai sini,
Ca un satuc in valea acelor munti stapîni

Adevarat tezaur de gratii florentine
Sta-n marmura aceasta cu trup melodios;
Finetea si Vigoarea, doua surori divine.
Ivindu-se femeia cu chip majestuos,
Zeiasca robustete, gingasa-alcatuire,
Facuta-i sa troneze in patul somptuos,
Prelati sa ingenunche si printi de-aleasa fire.

MASCA

STATUIE ALEGORICA IN GUSTUL RENAsTERII

Lui Ernest Christopiie, sculptor

- Priviti surîsul tainic si-adinc voluptuos:
Încrederea de sine i-a-ntiparit extazul
si mindra sa privire si galesa sfîdind
si, ca un fruct din valuri ivindu-se, obrazul
Din ale carei linii Îsi semeteste gînd:
«Numele meu Placerea-i si-ncununez Iubirea!»
Iar fata-i daruita cu-ascunsul farmec rar,
Ca vraji rascolitoare ne-ngaduie pornirea!
Ci sa-i privim de-aproape ametitorul har.

Afurisita arta! surpriza infernala!
Armonioasa forma, cel trup încintator
E, mai in sus de umeri, o fiara bicefala!

Ba nu! e doar o masca, închipuit decor:
Obrazul de lumina-i schimonoseala blinda,
Priveste-1 cum se strîmba fara-a voi ceva,
Iar capul, stind, aievea-i luminii lui crescinda,
Sub falsa-nfatisare parind a astepta.
Sarmana mare arta! Precum un fluviu care

în lacrimi se sfirseste, cu-amarul lor rotund,
Minciuna ta ma-mbata precum o revarsare
A apelor Durerii cu ochii sai pe prund!

- Dar de ce plînge, oare? Ea-i doar perfectiunea
si poate sa-ngenunche tot neamul omenesc,

Ce rau nefast o roade amenintînd minunea?

- Cum nu-njelegi! Ea plînge apusul timp ceresc!
si traiul sau de-acuma! Dar ce o îngrozeste
si-i scutura genunchii de piatra, blînzi si goi,

E c-o sa dainuiasca, cu tot ce-i omeneste,
si mîine, si poimîine, întruna! - ca si noi!

IMN FRUMUSEŢII

Vii din supreme ceruri, din tainice abise,
O, Frumusete! ochiul divin si infernal,
îmbelsugat revarsa si crime dar si vise,
Puterea ta ca vinu-i: în toate triumfal.

Ai in priviri, deodata, amurgul si aurora,
si raspîndesti parfume: un uragan tacut;
Sarutul ti-e licoarea iar buzele amfdra
Dînd celui slab tarie, celui puternic scut.

Rasari din hauri negre sau te cobori din astre?
Vrajit, Destinul, merge - biet cîine,-n urma ta;
Tu semeni, la-ntîmplare, miminile-n dezastre,
Stapîna esti si nimeni nu ti-a-ndraznit cîndva.

Si calci, Neasemuito, pe morti zîmbind senina,
între podoabe, Groaza o tii la mare pret,
Si tot la fel Omorul - breloc far' de rugina,
Pe pîntec îti danseaza mereu mai îndraznet.

Spre flacara-ti divina s-azvîrl efemeride,
Slavindu-te in clipa cind nu mai au cuvînt;
Iubitul ce-n dorinta aleasa isi cuprinde,
Un muribund îmi pare, mormînîu-si alintînd.

Ca vii dinspre azururi sau din infern, totuna!
O, Frumusete! monstru maret, grozav, candid,
Fapturii tale mindre ma dau pe totdeauna
Intrind in Infinitul de taina si avid.

Satan sau Zeu, Sirena ori Heruvim? Ce-mi pasa!
Cind tu-mi oferi - o, zina cu ochi sublimi, de stea
Parfume, ritm, lumina - tu, unica-mi craiasa!
Faci lumea mai minune si clipa mai a mea!...

PARFUM EXOTIC

Cînd, închizîndu-mi ochii, în toamna cu-nserare,
Respir parfumul tainic al sinului tau pur,
Vad tarmuri de miragii cu ape împrejur
si soarele din slava curgînd cu-nflacarare.

O insula-i acolo de lene si splendoare
Cu arbori de minune si fructe de azur,
Femei cu ochi de vraja si trup fara cusur,
Barbatii de zveltete si proaspata vigoare.

Parfumul tau ma-ndeamna spre-acele zari ferice,
Spre porturi cu corabii si-ngustele caice
Sosite de din larguri in obosire lina,

In timp ce tamarinii miresme raspindesc
Infiorate-n aer, în narile-mi, gradina
Topindu-mi-se-n suflet cu-n cînt marinaresc.

PÂRUL

O, plete, ca o turma pe umeri revarsata!
O, bucle! o, parfume plutind staruitor!
Extaz! si-i plin alcovul de tot ce-a fost odata:  .
Dulci amintiri in parul dormind, pe care, iata
In aer voi sa-1 flutur, naframâ-a unui nor!

Asia languroasa si Africa-n dogoare,

O lume-ndepartata, stingîndu-se domol,

Traieste în adîncu-i, padure-aromitoare!

Cum duhul altor oameni sta-n muzici de candoare,

Pe unda-ti miresinata, al meu devine sol.

Voi merge unde oameni si arbori cu-a lor soarte
Alene se rasfata sub arsite de cer;
Par minunat, fii valul ce lin o sa ma poarte!
De abanos esti, mare, si nestiind de moarte,
Cu steaguri si catarge, cu barci si cu naieri:

Un port sonor în care vrea sufletu-mi sa beie
Asemeni unei flote: culori, parfume, vers,
Cînd navele de aur, plutind sub curcubee,
Spre glorie tind brate, ca brate de femeie
Spre-un cer mai pur din care al vietii frig s-a sters.

Da, fruntea doritoare de-acea betie sfinta
Voi scufunda-o-n blîndul ocean, spre-a mi-1 ivi
Pe cel ascuns; iar gindul ce bine-te-cuvinta
Va sti sa te gaseasca, tu, lenea mea fecunda,
si-n mîngîieri nespuse placeri a ne vraji!

Negre-n-albastru, plete, tenebre ondulate,
îmi daruiti înaltul de vis si diafan!
Pe tarmul vostru iarasi dorinta mea razbate
si sorb cu-adinc nosaîiu arome amestecate
De mosc, ulei de cocos si, înca, de catran.

Mereu! De-a pururi mîna-mi cu-aleasa mîngîiere
In coama ta va pune podoabe stralucind,
Spre-a-mi adasta dorinta in tainica veghere!
Nu-mi esti tu dulcea oaza de vis si de placere
si vinul amintirii nu-1 beau aici cu jind?

(MI-EsTI SFÎNTA TOT LA FEL CU...)

Mi-esti sfinta tot la fel cu cea bolta de-nstelare,

Tu, doamna de tacere, tu, vas de întristare,

si te iubesc, minune, cu-atit mai mult cind pieri,

Cu cit îmi pari podoaba a noptilor de ger,

Statornicind ironic o departare-adanca

Ce bratele-mi desparte de-albastrul cer, si înca.

Vreau sa m-agat de tine spre nalturi nazuind,
Cum de cadavrul proaspat, în roiuri, viermi se prind,
si te-ndragesc, o, fiara mereu mai nemiloasa,
Caci chipul tau de gheata te face mai frumoasa!

(ŢI AR PLACE, TOŢI BĂRBAŢII...)

Ţi-ar place, toti barbatii în patul tau sa vina,
Femeie desucheata, punct negru în lumina!
Iar dintii, spre-a-i pastrare acestui joc turbat,
O inima, sa roada, pe zi, te-ai angajat.
Ferestre de dughene par ochii tai în ceata,
si-arzînd, ca lampioane, la sarbatori In piata,
Se folosesc obraznic de-o forta de-mprumut,
Caci legea frumusetii nicicînd n-au cunoscut.

Masina oarba, surda, prea mestera la crime,
Tu, care-ai supt de sînge atîta omenime,
Cum nu te prinde-oroarea, privindu-te, sa vezi
Ca,-n mii de-oglinzi, puterea de diavola, ti-o pierzi?
Pacate mari, pe care le-ai savîrsit cu faima,
Nicicînd nu te facura sa dai napoi cu spaima,
Vazînd cum ca natura, mareata-n gind ascuns,
Sa plamadeasc'-un geniu din tine, a ajuns,
- Din tine, desfrînato, regina-n preacurvie?

O, splendida mocirla! cereasca mirsavie!

SED NON SATIATA

Ciudata zeitate cu trup misterios,
în taina plamadita de-un Faust de savana,
Mireasma îndoita, de mosc si de havana,
Sublima vrajitoare cu solduri de-abanos,

Las altora, si opiu, si-al noptii cer stelos;
Nectarul gurii tale îl vreau in clipa vana,
Cînd poftele spre tine-s grabita caravana,
Privirea ta izvor e din care beau setos.

O, demon fara mila, da-mi flacari mai domoale
Din ochii mari si negri, ferestre firii tale;
De noua ori, ca Styxul, nu pot sa te-nfasor

si nu pot, furioaso, superba libertina,
Trufia sa ti-o narui în barbatesti strinsori,
Ca-n patul tau - infernul - sa fii o Proserpina!

(ÎNVEsMÎNTATÂ-N VALURI...)

învesmintata-n valuri cu sclipat de argint,
Ea trece fara zgomot, ciudata unduire,
Ca serpii lungi pe care, fachirul, în alint,
Cu magica-i bagheta îi face-a dantuire.

Ca tristele nisipuri si cerurile seci,
La suferinta lumii total nepasatoare,
Ca valurile marii ritmîndu-se în veci,
Ea îsi consuma clipa mereu netrecatoare.

Metalica lucire în ochii sai vibrînd,
Simbolica natura, straina, fara gînd,
Amestec de sfinx antic si înger fara vini,

Din aur, diamante, oteluri si lumini,
Ramlne-n stralucirea-i ca steaua inutila,
Femeie majestoasa, dar rece si sterila.

sARPELE CARE JOACA

Leneso, ce mult îmi place
Trupul tau frumos,

Ca o stea ce-a prins sa joace
în oglinda, jos!

Parul tau, ce unduire
în parfume-adînci,

Pare marea-n despletire,
Valuri negre-n stinci,

Ca o nava-n zori trezita,

Vînt usor aud,
Sufletu-mi de dor palpita

Nazuind spre sud.

Ochii tai nimic n-arata

Dulce sau amar,
Doua perle reci, curate,

Fier si aur, doar.

Ah, si mersul tau îmi pare
Proaspat abandon,

Ca un sarpe-n ondulare
Pe-o nuia de somn.

Fruntea de copila dulce

Cum ti-o legeni blind,

Pui de elefent sa-1 culce
înf taine cînt.

si faptura-ti se mladie,
Nava mea de dor,

Leganîndu-si, armonie,
Pînzele de nor.

Se topesc ghetari si creste

Apa peste mal,
Apa, gura-ji potopeste,

Dintii, albul val,

Parca-as bea un vin de grele
Glorii, dulce,-amar,

Sufletul e-un cer cu stele
Scuturate-n dar!

UN HOIT

îti amintesti, iubito? Era o dimineata
Tot proaspata si blinda ca si-acum,

Cînd, la o cotitura, ni s-a ivit in fata

Un hoit scîrbos la margine de drum,

Cv> pulpele deschise ca intr-o desfrtnare,
In sine zemuind pe-ngustul grind,

îsi desfacea spre lume-n cinism si nepasare
Puhavul pîntec aeru-mputind.

si soarele-n suisu-i, incet, putreziciunea

O rascocea in rosu-vinetiu,
Spre-a-napoia Naturii, parca-nsutit, minunea

Cîndva, de-aceasta, strînsa-n trupul viu.

Privea din slava cerul la stirv cum se desfata
O înflorire-n tainele-i dracesti,

si-atit duhnea de tare, ca am simtit pe data
f"m se învirte totul, si-ametesti.

Dansau in roiuri muste pe burta-n puroire,
si viermii negri unduiau ca-n ghiol,

Miscindu-se-n scursoare, in grasa ei baltire,
De-a lungu-acestui naclait atol.

Salta-n cutremurare aprinsa viermuiala
Cu opintiri si zvicnete adinei,

De parca trupu-acesta trezit din toropeala,
Traia multiplicindu-se, atunci.

O muzica ciudata vuia in cloaca hida,
Ca vintul si ca sopotu-n pirîu,

Ca intr-o larga sita, cînd se pornesc sa rida
In vînturare, boabele de griu.

si forma de fiinta aproape disparuse,
Topindu-se ca-n vis in timpul vast,

O schita-a bia, uitata, in care isi pierduse
închipuirea, pictorul fantast.

Dar, dupa stinci, la pinda, privindu-ne cu ura,

Un ciine, ca o fiara astepta
A-si relua ospatul la groaznica-i captura,

A se-mbuiba cu fericirea sa.

■

- si totusi, ca aceasta imagine scabroasa

Vei fi cîndva, o, îngere, si tu,
Statuie a iubirii, tu, azi, Cea-mai-frumoasa,

O, steaua mea, stralucitoare-acu'!

Da, chiar asa, regina a gratiior lumii,

Purificata-n tot ai sa te-asezi
Acolo, printre oase, în sinul rece-al humii,

Spre-a mucezi sub ierburi si zapezi.

Tu, viermilor tacerii, ce-ti vor musca sarutul,
Le spune, amintindu-ti al meu dor,

Ca ti-am pastrat esenta divina, absolutul
Din taina descompusului amor

DE PROFUNDIS CLAMAVI

Tu, singura-mi iubire, Stapîne.-acum te chem
Cu inima-n abisul de spaime prabusita,
Posomorita-i viata cu zarea plumbuita
si-n ea înoata semnul: cel pururea blestem.

Da, sase luni un soare de gheata sa înduri,
si alte sase noaptea cu valu-i de pustie,
Ca-ntinderea polara far' o fiinta vie
- Miscare nu, nici pajisti, nici ape, nici paduri.

Ah, nu-i oroare-n lumea de chinuri mai adînca
Decît un ochi de gheata plutind in cer si inca
Imensul întuneric precum batrinul Haos;

O, jalnice-animale, la care m-am adaos,
Cum somnul ne scufunda: stupidul elixir -
Anevoios si lung e al vremii searbad fir.

Vampirul

Tu, ce-ai patruns ca un cutit
în biata-mi inima plingînda,
si, ca un cird înnebunit
De draci, ai navalit flamînda

In cugetu-mi total învins
Culcus facîndu-ti, loc de danturi,
Nemernico, de care-s prins
Precum ocnasul e de lanturi,

Cum prins de joc e-un cartofor
Cum de pahar e betivanul,
Cum viermii de cadavrul lor,
Tu, blestemat-o, mi-esti dusmanul!

Rugat-am spada, cu dreptate
Sa taie, spre-a ma libera
si-otrava, care totul poate,
Sa-i deie picatura sa,

Oar, vai! si spada si otrava
Dispretuindu-ma, au spus:
«Ramîi acolo, in mirsava
Robie, pururea supus,

Neghiobule!- de ti-am ucidt
Vampirul, liber daca-i fi,
Tu, stirvul ai re-nsufleti
Cu sarutarile-ti avide!»

(CUM STĂM IN NOAPTE LÎNGÂ...)

Cum stam In noapte linga cea groaznica ebree,
Alaturi, un cadavru, de alt cadavru, mut,
Un dor ma prinse iarasi - ah, acest corp vindut!-
"De-acea minune-nalta ce n-o sa-mi fie zee.

Mi-nchipuiam fiinta-i semeata de femeie:
Privirea de putere, cu farmecul ciudat,
Al parului coif negru si tainic miresmat,
A caror amintire-mi dau vlaga si idee.

- Ah, ti-as fi prins tot corpul într-un sarut ateu
Din talpa de racoare la fruntea luminind,
Comori desfasurîndu-ti, de singe si de gind,

Regina mea temuta! ma-ngenunchind mereu,
Poate ca într-o seara o lacrima divina
Va-ncetosa, spre mine, privirea-ti de lumina.

REMUsCARE POSTUMĂ

Cind vei dormi-n vecie, frumoasa mea cea bruna.
In mausoleul negru din marmura taiat,
Cind n-are sa-ti mai fie alintatonil pat
Decît o cripta rece c-o vesteda cununa;

Cind piatra-ti va supune si inima nebuna
$i coapsele ce-n viata atit s-au mladiat,
Cînd singele-ti va tace de-a pururi înghetat,
Nemaiputînd vreodata s-alergi ca o furtuna;

Mormîntul, pentru sfintul meu vis tainuitor

- El, care-ntotdeauna a înteles poetii -
Va întreba-n adincuri cu glas sfîsietor:

«Tu, biata curtezana, de ce în timpul vietii
N-ai vrut sa stii ca mortii în tainita lor pling?»

- si-n remuscarea-ti, viermii vor roade îndelung.

PISICA

Te-astept, pisica, vin' la pieptul meu
- Dar gheara tine-o-nmanusata!

As vrea, asa, sa ma scufund mereu
tn ochii-ti de metal si de agata.

Cînd degetele-mi trec a mîngîiere
Pe capul mic, pe spatele-alintos,

Cind mina se îmbata de placere

Pe trupul tau electrizînd lucios,

Îmi vad In gînd femeia; ochii ei

Ca si ai tai, domestica felina,
Sunt reci si-adînci, si scapara scîntei,

si-atitator, faptura sa deplina

O-nfasura din crestet la picioare
Miresmele-i adine ucigatoare.

DUELLUM

Doi luptatori potrivnici, în zanganit de spade;
si aerul vibreaza de singe si scintei.
Ce înfruntare mindra! insa nici-unul cade:
E jocul tineretii, al dragostelor ei.

Ci sabiile-s frînte! si tineretea moare,
Iubito! insa dintii si unghiile cer
A-nlocui pumnalul ori spada tradatoare.
O, voi, batrine inimi cuprinse-acum de ger!

Prin ripi, cindva traite de rîsi ori de pantere,

înlantuiti, eroii s-au prabusit curind,

Iar carnea singerinda în ghimpi o floare cere;

In hau' acesta jalnic ce multi s-aud gemînd!
Hai, crunta amazoana, e rindul nostru-acum
Sa-nvesnicim o ura peste-al iubirii drum!

BALCONUL

Izvor al amintirii, regina-ntre iubite,
Tu, pomul de placere! puterea mea de duh!
Nu voi uita adlncul de mîngîieri vrajite,
Caminul de blîndete, al serilor vazduh,
Izvor al amintirii, regina-ntre iubite!

In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema
Sau în amurg balconul, trandafiria boare,
Ce fraged ti-era sinul, ce blinda inima!
si ne-am soptit atîtea minuni netrecatoare
In seri abia ivite de-un foc ce se-ntrema. -

Ce splendide apusuri in ceruri colorate,
si ce adine vazduhul! în suflete ce timp!
Plecindu-ma asupra-ti, stapina mea de soarte,
Mireasma ta unica ma-nnobila cu nimb.
Ce splendide apusuri in ceruri colorate!

Cind noaptea peste toate tesea o ceata fina,
Ghiceam In întuneric privirile-ti de dor,
Iar dulcea-ti respirare cum ti-o sorbeam venina!
si-ti mingiiam genunchii si ne faceam fior,
Cind noaptea peste toate tesea o pinza fina.

Eu stiu sa chem din umbre zeiestile clipite,
Ma retraiesc aievea in poala ta culcat;
De ce sa vreau aiurea sublimele ispite
Cind tu le ai in trupul si-n sufletul curat?
Eu stiu sa chem din umbre zeiestile clipite!

Parfume, juraminte, oh, sarutari-noian,
Mai rasari-veti, oare, adincurilor noastre,
Ca soarele ce-si spala tristetea In ocean
si-ntinerit iar urca-n tariile albastre?
- Parfume, juraminte, ob, sarutari-noian!

POSEDATUL

Ł soarele sub noruri. Spre-a fi al sau egal
Tu, Luna vietii mele, în umbra te-nfasoara;
Fumeaza, dormi, fii trista si, pentru-a multa oara,
Azvirle-te-n Plictisul acesta abisal.

Asa te vreau! Dar astazi, cu-adincul tau vital,
Ca astrul din eclipsa iesind, te înfioara,
Te-asteapta Nebunia precum odinioara,
Ţisneste, deci, din teaca, incîntator pumnal!

Din lustre stralucinde i-ati focul în priviri!
$i vulgului desîeapta-i murdarele-i poftiri!
Tot ce-i al tau îmi place: cadere, înaltare;

Fii noapte fara stele, fii al luminii zor;

Întreaga mea fiinta-i spre tine cu-ncordare

Si striga iar: «O, scumpul meu Belzebut, te-ador!»

In vagauna trista si adinca

In care chiar Destinul m-a închis,

Si unde raza nu patrunde-n vis,

Doar Noaptea mi-este gazda si porunca;

Sunt mesterul pe care-un Zeu grotesc
L-a pus, pe ceturi, sa-si fixeze arta;
Sunt bucatarul ce-si maninca soarta
si inima-n frigare mi-o gatesc.

Din cînd în cind, abia stralucitoare,

Cu aeru-i usor oriental,

O zîna-aievea pare ca-mi apare;

O recunosc in pasu-i triumfal

stiu bine, este Ea, cea-mai-frumoasa,

întunecata, o! si luminoasa.

II. MIRESME

O, cititor! ai respirat vreodata

Cu lacomia celui poftitor

Tamiia ascunzind un sfint fior

Sau moscul din pernifa-n scrin uitata?

Ce farmec lin si lung leganator
Ne e trecutul.' clipa ce îmbata,

Precum sorbind mireasma alintata
Din trupul Doamnei - neuitat amor!

Din parul ei sorbind c-un val cea noapte
- Jertfelnic de alcov ce te îmbie -
Miresmi pareau ca se rotesc In soapte,

Iar din vesminte, ca o vesnicie,

pe pura-i tinerete Îmbibate,

Parfum, simteam, din blanuri, cum razbate.

III. CADRA

Cum rama completeaza o pictura,
Chiar si atunci cind mesteru-i vestit,
Dindu-i acel ceva de împlinit
si astfel o desprinde de natura,

La fel: podoabe, fast desavîrsit,
O-mprejmuie cu toata-a lor masura,
Adaugind la frumusetea pura
Un aer blînd si tainic inedit.

Mereu, calina si-ndrazneata, stie
Ca toate dimprejur o indragesc;
Gol, trupul îsi afunda-n bucurie

si e o-nvaluire matasoasa

Iar ea sta-n murmur proaspat si regesc

De tinara maimuta gratioasa.

IV. PORTRETUL

Se mistuie-n Durere si în Moarte
Vapaia care-atit ne-a mistuit.
Din ochii ce-au stiut ca sa ma poarte,
Din gura ta ce gura mi-a vrajit,

Din alintari, atunci frematatoare,
si din lumina ce ne-a-nvaluit
Ce-a mai ramas iubirii? Ce mai are?
Un palid chip ce-n sine-a asfintit,

Pe care Timpul, furios batrin,
îl spulbera cu-aripile-i desarte,
Atunci, si-acum, si-n viitor stapin...

- Ah! ucigas al Vietii si al Artei,

Din sufletu-mi n-ai sa mi-o stergi pe Ea,

O, desfatarea, vesnicia mea!

(PÂSTREAZA-ACESTE VERSURI...)

Pastreaza-aceste versuri, iar daca al meu nume,
Corabie purtata de generoase vinturi,
Ajunge-va cu bine acele noi paminturi
Pe oameni fericindu-i c-un vis din alta lume,

Sa-ti fie amintirea precum a' mele cînturi,
Usoara,-abia soptita in obosite strune
si-n cititoru-acela, intrînd, sa se-mpreune
tn tainice inele cu blîndele-i avânturi;

- Tu, ce esti blestemata de din adincuri pîna-n
Tariile celeste, doar eu ti-aud puterea,
O, tu, precum o umbra alunecînd stapina,

Treci peste gloata care te-au socotit ca fierea,

Privirea-ti sa destrame a prostilor tarie,

Tu, înger cu ochi negri, tu chip de-nteleptie!

SEMPER EADEM

Mi-ai zis: «De unde-ti vine ciudata Întristare,
Urcind asemeni marii pe tarmul dezvelit?»
- Cînd inima-si termina culesul, ni se pare
C-a exista-i zadarnic. Ce adevar cumplit!

E o durere simpla, mereu la ea acasa,
Placuta tuturora ca bucuria ta:
Ci taci iscoditoareo, spre-a fi mereu frumoasa,
E vocea ta minune cînd stie a tacea!

Da, taci, nestiutoareo! Suris ca dimineata,
Tu, suflet fara pata! Mai mult decit Viata
E Moartea, ce ne tine în plasa-i de mister.

Mai bine bietu-mi suflet sa creada-ntr-o minciuna,
si ochii tai ma-mbete: un vis ce-n ochi-mi suna,
Sub genele-ti de umbra s-adorm, apoi sa pier!

ÎNTREAGA-I FRUMUSEŢE

In camera de sus, retrasa,
Dis-dimineata se ivi
Satana, si cu voce joasa,
In felul sau ma ispiti:

«Din lucrurile-ncintatoare,
Ce vraja dulce-i întregesc,
Din tot ce roz si negru are
si mindru o împodobesc,

Raspunde, cel mai mult ce-ti place?»
O, suflete, si i-ai raspuns:
«Minune-i totul, tot ce face,
S-aleg ceva in stare nu-s.

Nu stiu, cind chipu-i ma uimeste,
Ce are mai seducator:
Ca Aurora ma-nnoieste,
Ca Noaptea e alintator,

Iar armonia-i prea aleasa,
Ce trupul tainic i-a sculptat,
A neglija ceva, nu lasa,
Din ce-i întreg, de toti visat.

O, mistica metamorfoza
A simturilor mele-n zbor!
Da, vocea sa e ca o roza,
Suflarea-i: muzicile-n zbor!

(TU, CE-I VEI SPUNE IARĂsI...)

Tu, ce-i vei spune iarasi, biet suflet solitar,
Tu, inima plîngînda, deseara ce-i vei spune
Acelei preafrumoase, preascumpe si preabune,
Ce din privirea-i sfînta iti toarna-n cuget har?

- Vom pune-orgoliul nostru sa-i legene cîntari,
La dulcea ei asprime s-aducem preamarire,
Faptura-i miresmata, cu îngerii de-o fire-i,
Cînd ochii-i ne-nvesminta in limpezimi de zari.

Fantoma ei în noapte ori in singuratate,

Sau ziua,-n larma strazii, cînd pulsul vietii bate,

Ca flacara pluteste, înabusind dureri

si-adeseori cuvinta: «Puterea mea ordona:

Iubiti-ma, Frumosul sa-1 adunati averi!

Sunt îngerul de paza, sunt Muza, sunt Madona!»

FĂCLIE VIE

Merg Înaintea-mi Ochii plini de-o lumina vie,
Pe care, poate,- un Înger i-a fermecat savant,
Sunt fratii mei purtindu-si cereasca lor solie
si risipind in ochi-mi trairi de diamant.

Scapindu-ma de pofte, de multele pacate,
Calauzindu-mi pasii spre zarea de Frumos,
Sunt robul lor, precum ei dragi slugile-asteptate,
Luminii lor, lumina-mi supune-se voios.

Ochi minunati, voi ardeti cu mistica lucire,
Precum faclii de ceara in plina zi palind
Ci fara a se stinge divina lor clipire;

Dar ele cinta Moartea, voi, Firea inviind,
si-n suflet imi patrundeti cu blinda adorare,
Voi astri, a caror taina n-o stinge vreun soare!

REVERSIBILITATE

nger al bucuriei, stapîn pe-a tainei ceata,
Cunosti tu, oare, spaima, rusinea sau uritul,
In nopti pustii, de groaza, cînd, revenind, trecutul
In inima patrunde cu pas tacut de gheata?
înger al bucuriei, stapîn pe-a tainei ceata?

înger al bunatatii, cunosti ce e minia,
Si lacrima amara, si pumnii strinsi in umbra
Cind iarasi razbunarea îsi bate toba sumbra,
si simturile noastre-si arata nebunia?
înger al bunatatii, cunosti ce e minia?

înger al sanatatii, stii tu ce e amarul,
In searbede ospicii bolnavii delirind
Ca exilati, si pasii tirsindu-si-i plîngînd,
si soarelui de-afara nemaigustînd paharul?
înger al sanatatii, stii tu ce e amarul?

înger al frumusetii, stii tu ce-i batrinetea,
In riduri adincita si-n zbuciumul hidos
De-a mai privi in ochii ce ne-au baut frumos,
Dezgust ascuns credinta, si-n preajma tineretea?
înger al frumusetii, stii tu ce-i batrinetea?

Tu, Înger al luminii, ce-ndemni spre fericire,
si-n agonie, David, iti implora putere,
Din trupul tau de vreme sa-i dai acea avere;
Ci eu Iti cer doar clipa de-a fi-n Dumnezeire,
Tu, inger al luminii, ce-ndemni spre fericire!

CONFESIUNE

O data, doar, placuta si nobila femeie,

De bratu-mi sprijinita, ne-am plimbat

(Ah, si-mi erai alaturi precum din cer o zee
si sufletu-mi nici azi nu te-a uitat);

Tirziu de dor, din ceruri, medalie curata,

O luna plina lumina de vis,
si apa larga, noaptea, solemna si bogata

Plutea peste un adormit Paris.

Furis, pe linga case si pe sub porti batrine,
Pisici se strecurau abia zarit,

Cu-auzul tot la pînda ne urmareau, stapine,
Ca niste umbre ce ne-au îndragit,

Cind deodata-n miezul intimitatii noastre,

Ivindu-se in daru-acela pal,
Din tine, cea asemeni viorilor sihastre,

Cu sunetul din licariri de val,

Din tine, bucuroasa de dor ca o fanfara
In dimineata stralucind usor,

O nota plingatoare, pustie si bizara,
Scapa, abia, cu pas sovaitor,

Plapand copil si mirsav, ce-si schingiuie menirea,
De care-ai lui se leapada-n regret,

si îl ascund de lume mereu, stiindu-i firea,
Ca-ntr-un cavou un rusinos secret.

Biet înger! vocea-ti blinda ce tipator sunase:
«Nimic ia lumea asta sigur nu-i

si ca întotdeauna, sub fardurile-i groase,
Se-ascunde egoismul omului;

si-apoi, c-a fi frumoasa e-o aspra meserie
si nu asa un mestesug banal

Precum al dansatoarei ce moare si învie
într-un surîs stiut si masinal;

Ca inimii a-i crede e o prostie mare,
Ca toate pier: amoruri, frumuseti,

Stringîndu-se in pripa la cosul de Uitare
Apoi, spre-a se topi-n eternitati!»

Da, mi-amintesc adesea de farmecul de luna,
De-acea tacere suspinînd frumos

si de marturisirea-ti cumplita ce m-aduna
si inima mi-o stringe dureros.

ZORI DE SPIRIT

Cind iarasi desfrinatul la geam simteste zorii
si-n suflet Idealul e-un mugure arzind,
Minunii se iveste ticalositul gînd
si-n bruta somnolenta un inger sparge norii.

Spirituale ceruri, azur neîntinat,
Pentru acel ce-n somnu-i se chinuie si geme,
Genuni chemînd la ele pe-nMntul ce se teme,
Tot astfel tu, zeita cu chip neasteptat,

Pe vatra-mi fumegîndâ a multelor orgii,

Iti dantui frumusetea etern încintatoare

Iar ochii mei te-asteapta s-apari, mereu sa vii;

O, da, paleste-n soare a luminarii raza,
Fantoma ta e, insa, mereu de sarbatoare
si arde ca un astru si-n sufletu-mi s-aseaza!

ARMONIE DE SEARĂ

La ora de-nserare, pe frageda tulpina,
Flori Îsi topesc fiinta, abia cadelnitind,
Parfum suav si sunet In preajma revarsind,
Ca valsul melancolic in vîrtejire lina!

Flori Îsi topesc fiinta, abia cadelnitind,
Pe strunele viorii o inima suspina
Ca valsul melancolic în vîrtejire lina!
Frumos si trist e cerul ca un altar de gînd.

Pe strunele viorii o inima suspina,
Un suflet ce desfide neantu-n veci flamînd!
Frumos si trist e cerul ca un altar de gînd
Cînd soarele se-neaca in plasma-i asasina.

Un suflet ce desfide neantu-n veci flamînd
Trecutului aseaza vestigii de lumina,
Cind soarele se-neaca in plasma-i asasina,
Un chivot esti, de aur, in taina mea arzind!

STICLUŢA

Exista, da, parfume care patrund adine
Chiar si-n peretii sticlei si timpu-n ele strîng.
Caci deschizînd sipetul din Orient venit
Si care-n balamale scinceste ragusit,

Ori cautind, prin casa cea veche, într-un scrin,
Amirosind a vreme din mucegaiul fin,
Gasesti flaconu-acela ce-ti aminteste, parca,
De-un suflet ce, din nou, spre viata se încearca.

Mii ginduri crisalide, dormind in taina lor,
Abia frematatoare se misca si, usor,
Aripile-si ridica si prind incet sa zboare,
Reînviind culoarea si aurul de soare.

Da, tot ce-a fost odata si-aduna-acum risipa,
Reimbatindu-ti ochii, reametindu-ti clipa,
Iar inima învinsa Ji-o-mpinge cu putere
Spre-abisul de miasme ce pururea ne cere,

Ca Moartea, stind in moarte, genune seculara,
Asemenea lui Lazar, duhnind, un chip de ceara
Miscindu-se-a trezire, rupindu-si giulgiul greu:
O rinceda iubire pindindu-te mereu.

Cîndva, si eu, asemeni, pierdut din amintire,
lntr-un dulap sinistru zvîrlit, fara de stire,
Ca o sticluta veche, cu aer dezolat,
Murdara, prafuita, cu dop cleios, crapat;

Eu iti voi fi sicriul, duhoarea mea adînca,
Marturisire-a fortei, a raului, si înca
Otrava îngereasca in straveziu amar,
Ce-mi chinui existenta si-al inimii hotar!

OTRAVA

E vinul cel ce poate, speluncilor imunde
Podoaba sa le dea miraculos,

Sa-nalte nevazute portaluri fastuos
Din a paharului luciri fecunde,

Ca soarele ce-apune sub cerul neguros.

si opiul mareste tot ce-i nemarginire:

De neoprit al spatiilor gînd,
El adinceste timpul placerilor storcind

Acea întunecata potolire
Ce-ncearca peste poate biet sufletul plapind.

Ci nu-i nici o putere precum otrava sfinta
Cu tainice chemari din ochi-ti verzi.

Ca iazurile-n freamat In care chipu-mi pierzi,
Iar visurile-mi bine-te-cuvînta

Ca-n apele-ti amare le-aduni si le dezmierzi.

si nu cunosc esenta mai purificatoare
Ca apa sfînta-a gurii tale atunci

Cind inima mi-o-mbata tacutele porunci,
si îndemnind-o fara remuscare

Catre hotarul mortii cu imnele-i plelungi!

CER TULBURE

Ca într-un val de ceata privirile iti pierzi,
Iar ochii-n taina-adînca (albastri, gri sau verzi?)
Pe rînd plini de visare, duiosi ori cruzi de dor:
Ascunsa nepasare a cerului sub nor.

Esti ca acele zile în piele albe prinse
Cind singele-si agita izvoarele încinse,
Cind carnea, rascolita de-un rau care o coace,
In hohote isi ride de spiritul ce zace.

Da, uneori te-asemeni acelor zari frumoase
Vibrind la blindul soare in toamnele umbroase,
si stralucind lumina: un munte dupa ploaie,
Pe el topindu-si setea a razelor vapaie,

Femeie a pierzarii! seducatoare vreme!
Iti voi slavi vreodata chiar viscolul ce geme?
si voi putea eu stoarce, atunci cind arde gerul,
Placeri mult mai taioase ca gheata si ca fierul?

PISICA GtNDULUI,
FRUMOASĂ

Prin creier mi se plimba lin,
De parca-ar fi la ea acasa,
Pisica gîndului, frumoasa,
si miauna ca-ntr-un suspin,

Atlt de tandra-i vocea sa;
Ci, glasu-oricum ar fi, iveste
Profunde bogatii si creste
Dintr-un mister de undeva.

Da, vocea asta îmi patrunde
Mereu adincele tenebre,
Ca versu-ascunselor algebre
Cu alcoolu-i, cand rotund e.

Durerea mi-o adoarme-apoi
Cu dulcile-i extaze fine;
Nu-i trebuie cuvinte pline
Spre-a-mi spune frazele puhoi.

si nu-i arcus sa mi se-ndoaie
Pe suflet si vibrind perfect,
Ca glasu-i In regal efect,
Durerile sa mi le-nmoaie.

E vocea-i ca-ntr-o taina-zee,
Pisica, stranie felina,
Venind din zarea ingerina,
Asa subtila si femeie!

II

Din blana-i moale, brun-roscata,
Iese-un parfum insinuant
(Ea m-a privit ca pe-un amant!)
Ci n-am s-o mai mingii altdata.

Ma judeca si ma socoate,
E-al casei mele geniu bun,
Regina e si-i ma supun:
E, poate,-un zeu, o zina, poate?

Ca de-un magnet mereu atras
Ma uit la ea ca spre-o iubire
si-n mine-apoi cu-amanuntirc
Spre-a sti ce-am fost si ce-am ramas;

Da, sunt in toate uluit,
Ma dor pupilele ei pale
Ce ard ca splendide opale,
Privindu-ma la nesfirsit.

FRUMOASA NAVA

As vrea, minune 'nalta, mereu sa povestesc
De harurile-ti multe ce nu se istovesc,

Sa-ti zugravesc fiinta în cuvinte:
Tu, dimineata pura, amiaza mea fierbinte.

In rochia ta larga, ivindu-te, îmi pare
Ca esti frumoasa nava inaintind pe mare,

Usor visînd cu pinzele in vînt
si lenes leganata, departe de pamînt.

Marmoreenii umeri si gitul tau sculptat
Iti poarta capul mindru de gratii alintat
si-n taina treci fara sa ne privesti,
Copila majestoasa desprinsa din povesti.

As vrea, minune nalta, mereu sa povestesc
De harurile-ti multe ce nu se istovesc,

Sa-ti zugravesc fiinta in cuvinte:
Tu, dimineata pura, amiaza mea fierbinte,

Fiindca sinii mîndri matasea impingînd,

îmi par un scrin ce-asteapta, cu daruri îndemnînd

Spre usile rotunde-n stralucire,
Primind, ca doua scuturi, a poftelor privire,

Ah, scuturi sfidatoare cu-mpunsuri de rubin!
Tu, scrin cu dulci mistere la care-as vrea sa vin

Parfume si nectaruri sa le sorb,
înnebunind in suflet si-n cintecul meu orb!

In rochia ta larga, ivindu-te, îmi pare
Ca esti frumoasa nava înaintînd pe mare,

Usor visind cu pinzele în vînt
si lenes leganata, departe de pamint.

In unduirea fustei bat pulpele-ti superbe,
Ce-mi rascolesc dorinte, iar singele imi fierbe

Ca doua vrajitoare-s ce-au ajuns
Sa arda ierburi negre-n vasu-adînc ascuns,

Iar bratele-ti asemeni acelor boa-serpi,
Ce-ar frînge voinicia herculilor imberbi,

Facute-s a-1 cuprinde pe iubit,
A-l adinei de-a pururi în dorul tau vrajit.

Marmoreenii umeri si gîtul tau sculptat
Iti poarta capul mîndru de gratii alintat
si-n taina treci fara sa ne privesti,
Copila majestoasa desprinsa din povesti.

INVITAŢIE LA CĂLĂTORIE

Sora mea de dor,

Vis îmbietor,
Sa fugim departe împreuna!

Spre a ne iubi

Spre a-nvesnici
Ţara ce cu tine se-ncununa!

Soarele curgînd,

Cer desnegurînd,
Sufletului farmece iveste

Chiar cind mincinosi

Ochii tai umbrosi
Lacrimile-i stralucesc zeieste.

Acolo, totu-i rînduit, frumos,
E liniste si lux voluptuos.

Mobile sclipite,

De ani poleite,
Podobi-vor locuinta noastra;

Rarisime flori

Miresmind culori,
Ambra-n adierea ei sihastra,

Aurind, plafoane

si oglinzi, icoane
Fast oriental lucind agale,

Inimii, va da

Tainuirea sa
Dulcea limba-n unduiri natale.

Acolo, totu-i rînduit, frumos,
E liniste si lux voluptuos.

Iata-n port, la rînd,

Navele visind;
Hoinarind in dulce nazuinta,

Din adine de lume

Au venit anume
A-ti plini si ultima dorinta.

Soarele asfintind

Zari Învaluind
Hiacint si aur totul scalda;

Stinge-ni-se larme

Firea lin adoarme
In lumina ce surîde calda.

Acolo, totu-i rînduit, frumos,
E liniste si lux voluptuos.

ZĂDĂRNICIE

Adanca Remuscare o poti închide-n lavre?

Ea bîntuie in sufletul amar,
Rozind în noi perpetuu, ca viermii în cadavre

Sau ca omida-n falnicul stejar!
Adinca Remuscare n-o poti inchide-n lavre?

In care bautura de tihna-aducatoare
Vom îneca acest cumplit dusman?

Precum o curtezana flamînda-i de odoare,
Furnica rabdatoare în drumul sau avan!

In care bautura de moarte-aducatoare?

Frumoasa vrajitoare, hai, spune, daca stii,
Acestui suflet împietrit de groaza,

Precum acela care strivit în batalii
Sub vuiet de copite-agonizeaza,

Frumoasa vrajitoare, hai, spune, daca stii,

Murindului spre care flaminzii lupi se-ndreapta,
si se rotesc deasupra-i corbi tehui,

Soldatului zdrobit ce singerînd asteapta:
Avea-va cruce pe mormîntul lui,

Murindului, spre care flaminzii lupi se-ndreapta,

Poti lumina deodata un cer inchis ca smoala

si mocirloase neguri care tac,
Cu zorii de-ndraznealâ poti tu sa vindeci boala

Cind stele nu-s iar fulgerele zac?

Poti lumina deodata un cer Închis ca smoala?
Speranta ce lucise in geam la Hanul Zarii

Pe totdeauna-i stinsa, a murit!
si fara blinda luna ce-or face visatorii,

Ce adapost mai poate fi gasit?
Satan a stins lumina din geam la Hanul Zarii!

O, mindra vrajitoare, iubesti tu oslnditii.

Cei care din iertare n-au gustat?
Cunosti tu Remuscarea ce-n inima fiintii

Sageata-i de otrava-a aruncat?
Prea-mindra vrajitoare, iubesti tu oslnditii?

Da, roade cu-ndlrjire acea Zadarnicie
In sufletul ce-i jalnic monument,

Asemenea termitei; si piatra temeliei
De neoprit, se naruie latent!

Da, roade cu-ndlrjire acea Zadarnicie!

- Adesea, într-un teatru, sub un decor banal,
Supravibrind c-orchestra-i prea sonora,

Eu am vazut o zana pe cerul infernal
Din flacari inaltlnd o Aurora

Adesea, Într-un teatru, sub un decor banal

O zlna cu faptura-i In aur de lumina
Pe marele Satan pulverizlnd;

Ci inima-mi, In care minunea n-o sa vina,
E-un teatru si zadarnic asteptind...

O zlna cu faptura-i In aur de lumina!...

CONVORBIRE INTIMA

Tu esti un cer de toamna în dulce transparenta,
In mine însa plînge tristetea-n flux pustiu,
Pe buzele-mi simtindu-i greoaia persistenta
A mitului tacerii cu gustul vinetiu.

- Ţi-aluneci mina-n sînu-mi cutremurat de jale;
Zadarnic, minunato, aici e-un loc pradat

De ghearele si dintii femeilor fatale,
Ce inima, ca bestii feroce, mi-au mîncat.

Mi-e sufletul ca templul prea-pingarit de gloate:
Se-mbata, scuipa, tipa, dau foc si se ucid!...

- Ci trupul tau e-n taina miresmelor curate!...

O, Frumusete, biciu-ti in sîngele-mi placid

Izbeasca cu vapaia-i atotmistuitoare

Spre-a arde-aceste zdrente ramase de la fiare!

CÎNTEC DE TOAMNA

Ne afundam in toamna, in recile-i tenebre;
Adio, stralucire pe-a verii scurta cale!
si cad arar, se-aude, cu pocnete funebre,
Din plopi uscate ramuri pe caldarim, cu jale.

In mine iarna-ntreaga va navali: minie
si ura, si mustrare, si groaza, silnicii;
Ca soarele-n infernul polar si pe vede
De gheata, bulgar rosu, inima mea va fi.

Ascult si ma-nfioara, câzind butucii, poate,
Un esafod se-nalta, in mine aspru zel⁹
si cugetu-mi e-asemeni cu turnul care cade
Lovindu-1 cu-ndirjire berbecul de otel.

Ritmat de socu-acesta, îmi pare ca pe-aproape
S-ar tintui în graba o racla; - oare-a cui?!
Ieri era vara; astazi e toamna peste ape.
si-i o plecare-adînca spre zarea nimanui.

Iubesc lumina verde din ochii tai prelungi,

Tu, mindra frumusete, dar azi amar mi-e gandul;

Cu cele ale tale tu nu ma mai ajungi

Cum soarele pe mare, de care sunt flâmîndul.

si totusi, o, minune, iubeste-ma! fii mama
Chiar daca-s rau, chiar dacâ-s nerecunoscator,

si sora si amanta la tainele-Ji ma cheama
Cind vremea intra-n sînge si clipele ma vor

Ramli asa! Mormintui nerabdator m-asteapta,
Ah, pe genunchi-ti lasa iar fruntea-mi de învins
si, regretindu-mi vara, spre cer apusa treapta,
Sa gust din duhul toamnei, ce duhul mi-a cuprins!

UNEI MADONE

ex-voto In stil spaniol

Madona si staplna, in loc lipsit de stele

Iti voi zidi altarul nemingîierii mele,

In haul cel mai negru al inimii, departe

De-a' lumii veselie si de priviri desarte

Voi maiestri o bolta de-azur si aur: smalt,

In care, uluita, statuie sa te-nalt.

Din versuri împletite in cel mai pur metal

si dornic podobite in rime de cristal,

Voi face pentru fruntea-ti Cununa orbitoare,

si-n cruda-mi Gelozie, Madona muritoare,

O Mantie barbara iti voi croi, si grea,

Avind drept captuseala chiar Îndoiala, mea,

Iar farmecele-ti toate ascunse-atunci vor fi,

Dar nu tesuta-n perle, ci-n Lacrimile-mi vii!

si rochia, minune, in sclipatul de gind,

Dorintelor ce-mi urca si cînta coborind,

Se leagana în vîrfuri, se odihnesc in vai

si trupul ti-1 saruta, roz-alb, in dulci vapai.

Cu umilinti voi face Pantofii din atlas

Picioarele-ti divine sa-i poarte-n tainic pas,

si, ca-ntr-o-mbratisare, ne-atingînd nisipul,

Ca doua scoici fidele sa le pastreze chipul.

De n-am sa pot cu arta ce mi se-aduna-n fapta

Din Luna ca argintul, spre cer, sa-ti tai o Treapta,

Pe sarpele ce-mi roade rarunchii-n toata clipa,

Regina ce ma mîntui si-mi pretuiesti risipa,

Sub talpile-ti l-oi pune spre a-1 strivi Întruna

Pe-mbalosatul monstru si ura lui, nebuna.

Gindirile-mi aprinse ca Luminari de ceara

Vor înflori altaru-ti, Regina-a mea Fecioara,

Straluminind cupola si-azurul ei ceresc
Mereu in adorare stiind sa te privesc;
Fiindu-mi virtejirea cea ultima si-ntîie,
In Mirt ma voi preface, in Smirna si Tamîie
si vesnic înspre tine, virf pur, înzapezit,
Ma voi nalta: Esenta, mereu neistovit.

si, spre-a desavirsire in tine pe Maria,
Voi da iubirii mele întreaga barbaria:
Din toate cele sapte Pacate capitale,
Calau în remuscare voi mesteri Pumnale
Prea-bine ascutite; jongleur in izbavire
Drept tinta voi alege superba ta iubire,
Zvîrlindu-le pe toate în Inima-ti plaplnda
Cea pururea-n suspine si pururi singerinda!

CÎNTEC
DE DUPĂ AMIAZĂ

Arcul din sprîncene doare
si-ti aduce-un chip ciudat:
Ca un înger In pacat,
Ochi imensi de vrajitoare,

Usurateco, te-ador,
O, nebuna pasiune!
Preot In devotiune
Spre pagînul sau amor.

Crîngul si pustiu-n jind
Pletelor miresme-aduna,
Capul tau e o furtuna
Peste laine calarind,

si ma farmeci cu-nserari,
Nimfa calda.-ntunecoasa,
Trupul: candela duioasa
Parfumata-n dezmierdari.

Cu puteri ca lenea-ti vie
Nu-s licori sa o întreaca:
O, sarut, o, gura fraga
Care si pe morti învie!

Coapsele îndragostite
Catre sinii dulci se cer;
Perne-n patul de mister
Sunt rasfaturi si ispite.

Uneori, pentru-a învinge
Furia-ti vuind adine,
Dai saruturi care plang
Muscaturilor din sange;

si ma sfisii, o, nebuna,
Risul tau cu gheare dulci,
Apoi, blinda, ochiu-ti culci
Peste mine, ca o luna.

Sub pantofii-ti de satin,
Sub a pasilor avere.
Bucuria mea se cere
Geniul si-al meu destin,

si ma vindeci si mi-esti draga,
Tu, lumina de izvod,
Tu, explozie si rod
In Siberia mea neagra!

SISINA

Mi-o-nchipui pe Oiana plecînd la vînatoare
si dind navala-n crînguri, in codri austeri,
Cu parul o furtuna, in vuiet si ardoare,
Superba, întrecîndu-si vitejii cavaleri.

O vad si pe TheYoigne de sange doritoare,
Cu fruntea de mînie, cu ochii ei severi,
Pe cei desculti chemindu-i la aspra razbunare,
Razbind cu spada-n mina regestile taceri.

La fel Sisina! Insa ce dulce luptatoare,
Pe cat de ucigasa, pe-atit mîngiietoare;
Strigarile din goarne si tobe-i dau puteri,

Ci, cind e implorata, e toata numai soare

Iar inima-i de para: surîs cu mari averi;

Cei demni si-adapa ochii din lacrima-i ce doare!

LAUDE
FRANCISCĂI MELE

Strune noi în cînt mi-adie,
O, tu, joc ce-mi reînvie,
Iarasi, inima pustie.

Cu ghirlande te-nconjoara
Dorul meu, ca pe-o fecioara,
Ce greselile-mi doboara!

Ţi-oi sorbi, ca rîul Lethe,
Moi saruturi sa ma-mbete:
Gura ta ca un magnet e.

Cind furtuna de pacate
îmi lua drumurile toate,
Mi-ai sosit, o, Zeitate,

Spre-a ma smulge din amare
Naufragii; stea si zare:
Inima-mi ti-anin pe-alîare!

Esti izvor al tineretii,
Lac vrajit al netristetii,
Glas de roua-al diminetii!

Mi-ai ars tot ce-aveam murdar,
Cuvîntului, mi-ai dat har,
Sîngelui cel tainic jar!

Foamei mele adanca hrana,
Noptii luminînd icoana,
Cale-a mea fara prihana.

Da-mi tarie, gînduri pline,
Scaldatoare cu lumine,
Duh al florilor spre mine!

Pune-mi trupu-n dulci oslnde,
Tu, cea casta, ma patrunde,
Vis al meu cu sfinte unde;

Trup-potir, de odalisca,
Sare-a plinii pofta-mi isca,
Vin divin, Îmi esti, Francisca!

UNEI CREOLE

In tara însorita si vesnic miresmata,
Unde asteapta arbori cu varful arzator,
Sub palmierii lenesi am cunoscut o data
O nobila creola cu chip fermecator.

Parea o vrajitoare vislnd, aristocrata,
La gitu-i fin alese bijuterii de dor,
Subtire si fierbinte Diana, avlntata
In linistite firii cu somptuos decor.

- De-ai poposi, Minune, în tara-mi de splendoare,
Pe malurile Senei si proaspetei Loare,
As podobi cu tine castele-asteptind,

Ţi-ar închina poetii sonete noi de slava,
Dorind In taina serii faptura ta agava,
Mai robi ca robii negri din tara ta de gind.

MOESTA ET ERRABUNDA

Agata, spune-mi daca inima ta se-avînta
Departe de oceanul murdar al lumii noastre,
Spre-un alt ocean In care splendoarea ne indnt
Precum virginitatea cu tainele-i sihastre?
Agata, spune-mi daca inima ta se-avinta?

O, marea, vasta mare, ce chipurile-alina!
Un demon a-nzestrat-o cu-abisele cântarii
si-a vinturilor orga ce urla si suspina
îi daruie, sublima, alinul leganarii!
O, marea, vasta mare ce chinurile-alina!

Sa-alerg cu diligenta, sa zbor zorind fregata!
Departe, mai departe! Mi-s lacrimile-avere!

Cu inima-ntristata, adeseori, Agata
Se tinguie: departe de crima si durere,
Sa-alerg cu diligenta, sa zbor zorind fregata!

Tu, paradis-mireasma, ramii doar gînd si zare:

Acolo doar iubire-i sub cer de bucurie,

Tot ce-i frumos departe-i si-i demn de-namorai

Iar inima se-neaca in pura poezie!

Tu, paradis-mireasma, ramii doar gînd si zare!

Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline,
Cu zbenguieli, suspinuri si sarutari florale,
Cu-acorduri de viole vibrind dinspre coline,
si, seara, gustind vinul, sub arbori, din pocale.

Ci raiul de iubire cu-nmuguriri depline

Tarîm al frumusetii cu dulci placeri furate,
Sta-n marea departare ca India si China?
Ţi-1 amintesti plîngîndu-1 cu lacrimile toate
si-I reinvii, chemindu-1, precum in zori lumina,
Tarîm al frumusetii cu dulci placeri furate?

STRIGOIUL

Ca îngerul cu ochi hain
In patul tau am sa revin,
Cu noaptea-n valurile-i moi
La sînu-ti strecura-ma-voi,

Sarutul meu, frumoasa bruna,
Va fi mai singur ca o luna
si-n alintari de reci esarpe
Te voi cuprinde ca un sarpe!

Cind zorii palizi vor apare
Voi fi de mult o departare
Iar tu de chin si rugaciune.

Cum altii prin iubire-asteapta

A-ti stapini si gind si fapta,

Eu vreau prin groaza-a te supune!

SONET DE TOAMNA

Privirea ta ma-ntreaba cu-adincu-i de cristal:
«Iubitul meu prea-straniu, ce har gasesti In mine?»
- Ah, taci! în suflet iarasi candorile-s depline,
Asa cum le avuse stravechiul animai!

Din cuget nu-Ji descopar secretul infernal,
Tu, care-mi sperii somnul cu degctcle-ti line,
Nici neagra lui poveste scrisa cu foc, de cine?
Urasc taisul mintii si-al patimilor val!

sa ne iubim In taina. Cu dragoste asceta;

Cu ochi hain tinteste Amor spre-al nostru dor,

Si-i stiu tot arsenalul acum Îngrozitor:

Sminteli, orori si crime! - Tu, pura margareta,
Suntem doua amurguri in toamna de fior,
Tu, palida, plapînda si rece Margareta!

TRISTEŢEA LUNII

In seara asta luna viseaza-n trindavire,
tn perini alintoase, de bucurii orfana',
C-o mîna mîngîindu-si, ca într-o parasire,
A sinilor sai fragezi ivire diafana.

Pe blanuri moi de nouri usor învalurite,
Topeste-se-n lesinuri cu dorul ei de-apururi,
Privirile stingîndu-si pe-a viselor ispite
Ce urca-n înflorire împodobind azururi.

Cînd, uneori, tacuta în tainica langoare,
Peste pamlnt îsi pica o lacrima ce doare,
Ne-adormit poetul crezînd In suferinta,

tn cuibul palmei prinde cea picatura vie,

Cu irizari opale si gust de vesnicie,

In inima-ascunzind-o de-a Soarelui dorinta...

BUFNITELE

Sub tisele care le-ascund,
Stau bufnitele însirate
Pe crengi ca zeitati ciudate,
Cu ochii rosii. Meditînd.

Stau nemiscate pina ce
Soseste melancolic ceasul,
Cind soarele-si înclina pasul
Si se ivesc tenebrele.

Cei Întelepti de-aici invata
Sa nu le placa-n a lor viata
Nici zgomotul si nici miscarea,

Ci omul, nazuind norocul,
Îsi poarta pururi condamnarea
De-a fi voit sa-si schimbe locul.

PIPA

Sunt pipa unui autor;
Privindu-mi afumata mina
De cafra sau de abisina
Veti sti ca-i mare fumator.

De-i chinuit si gînditor,
Fumeg bogat ca vatra plina
Unde se pregateste cina
Celor Întorsi de pe ogor.

îi legan sufletul domol
In plasa-mi învaluitoare
Urcînd din gura-mi arzatoare,

Iar gîndurile-i, negru stol,
I le alin si-i vindec iar
Al inimii zbatut hotar.

MORMtNT

In noaptea care va fi sumbra
Se va ivi un credincios,
Ca, linga o ruina,-n umbra,
Sa-ngroape trupul tau falos,

Aici, cînd stelelc-or sa-si lese
Pleoapele spre-a atipi,
Paingii, pinza isi vor tese
Iar viperele vor pui;

Deasupra testei blestemate
Vei auzi cum, nechemate,
Vin haitele de lupi urlind,

si vrajitoare veninoase

si babe-n zbenguieli hidoase

si hoti cu hotii complotind.

GRAVURA FANTASTICA

Schelet grotesc si sumbru, pe frunte-ai devastata
Purtind o diadema de bilei de alta data,
Ne-avînd pe el vesminte: un straniu spectru pal
si, fara bici sau pinteni, zorind grozav un cal
Ce, ca si el, fantoma-i in zbor de-apocalipsa,
Cu nara spumeginda si cu vederea lipsa,
si spatiul despicîndu-1 se pierd fara-de-trup
In goana lor nebuna si de real se rup.
înalta cavalerul o spada cu dogoare,
Peste multime calca, zdrobind-o in picioare,
Strabate ca un rege tacutele-i palate
si cimitirul mare, cu zarile-nghetate,
In care zac sub raze cu-abia lucire terna
Popoarele din vremea antica si moderna.

In lutul cu melci umezi si alte tîritoare

As vrea sa-mi sap, eu însumi, cit mai adinc o groapa,

Batrînelor ciolane a-mi fi odihnitoare,

si a-mi dormi uitarea ca un rechin în apa.

Urasc si testamente, si psalmi de-nmormîntare,
si lacrima lipita In mincinoasa pleoapa;
Mi-ar place, mai degraba, cei corbi rotind pe zare
De viu sa ma devore la aspra lor agapa.

O, viermi, tovarasi sumbri, forfotitor gunoi,
Un mort voios si liber soseste-acum la voi,
Vechi filozofi ai vietii, maestri-ai putrezirii,

Spre-a termina ruina bîntuitoarei sorti,

Ci spuneti-mi, ce chinuri mai sunt in raul firii

Pentru-acest corp ce-n viata-i mai mort decît cei morti?!

BUTOIUL URII

Ura-i precum butoiul umplut de Danaide;
Zadarnic Razbunarea cu bratele¹-i de fier
Neostenit goleste in hauri mari, livide,
Galetile cu lacrimi a' celor care pier,

Caci Diavolul e-acela ce-a gaurit abisul
Prin care mii de veacuri de truda si sudori
Se scurg; iar mortii, daca ar fi sa-si vada visul,
Le-ar stoarce viata, Ura, ca în atîtea ori.

Caci ea, precum betivul, a Îndragit taverna:
Cu cit se-mbata, creste mai mult si setea lui
Reînnoindu-si chipul ca Hydra de la Lerna.

si totusi bautorii cad prada somnului,

In timp ce Ura-i trista de soarta ce-o apasa:

Ea ne-avind ragazul de-a adormi sub masa.

CLOPOTUL DOGIT

Amar si totusi dulce e-n serile de iarna
S-asculti, stind linga focul ce pîlpiie-n camin,
Cum amintiri sub pleoape încep usor sa cearna,
Cind clopote, ca valuri de ceata, tainic vin.

Ferice de-acei clopot cu vuiet de izvoare
si care-n ciuda vîrstei ramine tot barbat;
El strigatu-si lanseaza precum o ruga mare:
Batrîn soldat în veghe sub cortul sau brumat!

Ah, sufletul dogit mi-e si desgustat de viata,
Cind imnuri mai încearca in aerul de gheata
Al noptilor, ci glasu-i se stinge-nabusit,

Ca geamatul agonic al unui biet ranit,
Care-ntr-un lac de singe, cu morti, în jur, mormane,
E-n spasmele pieirii sub zarile dusmane...

SPLEEN (I)

Februarie-ndirjitul o lume îngrozeste,

Din urna-i plina varsa puhoaie reci, vuind

in negre cimitire monninturi potopeste

si-n mahalali sta moartea ca gheata peste grind.

Motanul meu catîndu-si culcus se tot foieste
In Mana scamosata pe trupul sau slabind-
Batrin poet odata, un suflet rataceste
Ca un strigoi pe streasini m aiurit colind.

Prin vant s-aude clopot, si-n soba atipita
Un aot murind, ingana pendula ragusita,
&i-n carti de joc soioase, ne-mai-simtind fioruri,

Lasate mostenire de-o biata batrinica,
Valetul cel de toba si dama cea de pica
Îsi povestesc sinistru apusele amoruri

SPLEEN (II)

Mai mult ca dintr-o mie de ani mi-aduc aminte!

Un scrin cu-adînci sertare (pastrind acele sfinte

Scrisori din tinerete, si politi, si bilante,

Si bucle lungi si grele visind printre chitante)

N-ascunde atitea taine ca bietu-mi creier-eeu:

Imensa piramida-i, adine mausoleu

Cu morti fara de numar ca-n gropnita comuna.

- Sunt precum cimitirul trist, blestemat de luna,
In care viermi în hoarde se tiriie-ametifi

Ca remuscari, sa roada din mortii mei iubiti.
Vechi budoar, in mine zac rozele uscate,
Un valmasag de lucruri ca vremea: demodate,
Cînd palide tablouri semnate de Boucher
Sorb din sticlute goale parfumul ce nu e.

Ah, ce plictis teribil aceste zile schioape

Cînd, sub ninsori, ca valuri, ce lumea vor s-o-ngroape,

Untul, rod al tristei, totalei nepasari,

E-asemeni vesniciei mereu fara-ndurari.

- De-acum esti piatra rece, materia mea vie
Incercuita-n spaime, nefasta armonie,

Si adormind in ceata unei adinei Sahare,
Un Sfinx batrin ca timpul: uitare In uitare,
Pierdut pe-o harta veche, salbatic intre dune,
Soptindu-si rugaciunea doar soarelui-apune.

SPLEEN (III)

Sunt ca bogatul rege al unei tari ploioase,
îmbatrînit de tinar, cu-averi neputincioase,
Dispretuind pe-acei ce credinta vor sa-i joace,
In preajma-avînd doar ciini-i si alte dobitoace.
Nimic ne-mai-placindu-i: nici soimi, nici vinatoare,
si ignorînd multimea ce-i piere la picioare.
Bufonul sau de suflet si povestind gîngav
Nu descreteste fruntea acestui crud bolnav;
Mormînt ii pare patul cu flori in podobire,
Iar damele de-onoare, voind a-1 si iubire,
Nu stiu ce trasparente vesminte sa-si croiasca,
Spre-a-1 face pe-acest june schelet sa le doreasca;
Savantul care-adesea chiar aur ii inventa,
N-a dat de stricaciunea ce-1 mistuie latenta,
Nici baile de singe, celebre, atunci, la Roma,
si care batrînetii ar alunga fantoma,
Acestui timp cadavru n-aduc ceva folos:
In venele-i doar Lethe se scurge-ncet, vîscos.

SPLEEN (IV)

Cînd cerul greu, pe lume, ca un capac apasa,
Dat prada neputintei, gemînd in sfisieri
si inchizindu-si zarea, încercuire joasa,
Ne daruie-o zi sumbra si azi la fel ca ieri;

Cind tot pamintul este o umeda-nchisoare,
Ţinind in ea Speranta, biet liliac spaimit
Lovindu-se de ziduri cu-aripi sovaitoare,
Nauc izbind cu capul plafonul putrezit;

Cind ploaia îsi abate imensele-i siroaie
Asemeni unor gratii de paza la-nchisori,
si cînd misei, paianjeni miscîndu-se-n convoaie
In creieri prind a tese retele de fiori,

Deodata, mii Ia numar, sar cîopote-n furie
Spre cer lansînd un urlet prelung si fioros,
Ca sufletele fara de tara si tarie
Gemind înversunate, ci fara de folos.

- Procesiuni funebre si fara de fanfare
îmi trec încet prin sînge: Speranta mi-a pierit,
Iar Spaima îsi împlinta - despotica-aratare -
In teasta mea învinsa drapelul ei cernit.

OBSESIE 1

Ma îngroziti, voi, codri, ca niste catedrale,
In care urla orga; si-n inimi blestemate,
Chilii de vesnic doliu in gemete de jale,
Va recunosc ecoul în care moartea bate.

Cum te urasc, o, Mare! tumultul tau, amarul,
In sufletu-mi îl aflu! si rîsul de durere
Al omului sub vremuri, suindu-le calvarul,
Eu îl aud in tine icnind imensa fiere.

Ce draga mi-ai fi, Noapte! dar fara mindre stele;
Lucirea lor repeta un prea stiut limbaj!
Eu vreau abisul negru, ascunsul lui miraj!

Dar noptile-tenebre sunt pînze mari, si ele,
Pe care-s mii de chipuri ce le-am iubit de mult
si care,-acum, luminii, din ochii mei s-au smult!

GUSTUL NEANTULUI

Trist suflet, altadata îndragostit de lupta,
Speranta, ce cu-n pinten ardoarea-ti aduna,
Te-a parasit! Nevolnic, de-acum te poti culca,
Mîrtoaga costeliva avînd copita rupta.

Dormi, inima; din tine uitarea doar se-nfrupta.

O, cuget frint si searbad! Tu nu mai poti prada,
Fara de gust amoru-i, o scîrba ne-ntrerupta;
Adio zvon de trîmbiti si flaute, mi-e supta
Placerea: nu-s 'tentatii sa-mi frînga inima!

Ah, mindra primavara, unde-i mireasma ta!

si timpul ma devora cum viespile o frupta,
Precum zapezi rod trupul pornit a degera;
Privesc de sus Pamintul in rotunjimea sa:
Pustiul se intinde in vrerea lui corupta!

Oh, avalansa, du-ma-n prapastia abrupta!

ALCHIMIA DURERII

Lumina, unul îti aduce,
Natura! Altul, jalea lui!
Cînd unu-si urca greaua-i cruce,
Un altu-i printul cintului!

O, Hermes prea-ascuns, tu, care

Cu sfaturile-ti ma insisti,

Ca Midas iti înalt altare,

Eu, cel mai trist dîntre-alchimisti.

Schimb aurul în fier, ce moare
si raiul în infern, ce doare
si-n giulgiul norilor, ca-n lavre,

Descopar scumpele-mi cadavre
si pe ceresti întinderi large
Cladesc imense sarcofage.

GROAZĂ PLĂCUTA

«Din cerul sumbru si-aplecat,
si ca destinu-ti, plin de jale,
Ce gînduri, om neînfrinat,
Au coborît într-ale tale?»

- Spre tot ce-i tulbure-nclinat,
Nu ma voi tingui pe cale,
Precum Ovidiu alungat
Din raiul Romei ancestrale.

Cer sfîsiat, ruina-albastra,
Mîndria-n tine-mi sta sihastra!
Voi, spaime-n doliu, nor de nor,

Mari dricuri visurilor mele,
si voi, luciri de negre stele,
Veniti din Iad, v-astept cu dor!

HEAUTONTIMORUMENOS

Lui J. G. F.

Ca un casap te voi lovi,
Fara de ura sau minie,
Ca Moise stînca din pustie!
si ochii tai se vor porni,

Izvoare ale suferintei
Spre-a adapa Sahara mea,
si voi porni în calea grea
Plutind pe lacrima fiintei

Corabie fara de teama;
si inima o sa ritmeze
Suspinele-ti în mine treze,
Ca toba ce la lupta cheama!

In simfonia ce-i divina
Nu-s eu un glas dezacordat,
Un sunet sumbru, sfisiat
De ironia ce-nvenina?

Ea tipa-n viata-mi fioros,
Otrava neagra-mi pune-n singe
si sunt oglinda ce rasfringe
Al vrajitoarei chip hidos.

Sunt rana sarutînd cutitul!
Obrazul, palma asteptind!

si roata dura,'trupul frînt,
Calaul sunt si osanditul!

Vampir ce nu cunoaste plinsul,
- Sunt dintre marii parasiti,
La rîsul vesnic osinditi,
Dar care nu cunosc surîsul!

IREMEDIABILUL

Un Gînd, un Chip care gindeste
S-a aruncat dintru zenit
si lacom Styxul 1-a primit -
Vrun ochi din cer nu nîi-1 zareste

- Ce imprudenta, îngere,
în dorul tau de urîtenii
Sa cazi în mrejele gheenii,
Sa-noti în apa frîngerii!...

si spaima mortii îl cuprinde
Ca un vîrtej fara masura,
Ce varsa neoprita-i ura
Cind bezna beznele-si aprinde:

Un biet vrajit ce-si poarta vina
si bîjbiie printre jiganii,
Minat de suierul pierzanii,
Ci vai, inchisa-i e lumina!

Un blestemat fara de zare,
Spre-abisul muced coborînd
In putrede miasme, gînd
Pe scara fara de scapare,

Spre monstrii asteptind balosi
Cu ochii lor de fosfor, Înca
Facîndu-i noaptea mai adinca,
Ei stand acolo veninosi;

Corabie-ntre sloiuri prinsa,
Ca intr-un cleste de cristal,
In drumul ei spre-un vis fatal,
Sta ca-ntr-o închisoare ninsa...

Tablou perfect! Nu pot sa-ndur
Cea soarta care nu se schimba,
Prin care Diavolul se plimba
Brav arhitect, fara cusur!

Ce trista, limpede-ntilnire,
Cind dorul se-oglindeste-n dor,
Precum In limpede izvor
Vag, steaua din nemarginire,

Ironic far si blestemat,
A Iadului batrîna torta,
si alinarea, calma forta
Tu, constiinta în Pacat!

CEASORNICUL

Ceasornic! zeu sinistru, cumplit nepasator,
Cu degetul ameninti spunindu-mi: Ia aminte!
Durerile vibrante în inima-ti, fierbinte,
Degraba, ca-ntr-o tinta 'se vor izbi din zbor;

Placerea, abur dulce, se va topi precum
Pierind intre culise silfida vaporoasa,
Iar clipa te devora, te soarbe nemiloasa,
Cu desfatari desarte pe scurtul vietii drum.

De trei mii sase sute de ori pe ceas, secunda
sopteste: Ia aminte! cu vocea sa de greier:
Acum e Altadata, si-ti sfredeleste-n creier,
si-ti suge-adînc viata cu trompa sa, imunda.

Esto memor! Remember! Ucigator de clipe
(Gîtlejul meu metalic rasuna-n orice grai)
Minute-n dansul mortii, ca minereu: ce stai?
Extrage-i stralucirea de aur din risipe!

si iarasi: Ia aminte ca Timpul nu triseaza,
Oricind cistiga jocul, asa e legea lui;
Vezi, noaptea se largeste in pasii-i nesatui,
Clepsidra se goleste, genunea-i tot mai treaza.

Curind va bate ora! iar el, Norocul viu
si soata ta Virtutea - ramasa tot vergina! -
si-alaturi lor Cainta (han ultim in lumina!)
Vor zice: «Mori batrîne misel, e prea tîrziu!»

IMAGINI
PARIZIENE

PEISAJ

As vrea, spre-a scrie-n stilul idilic al eglo'gii,
Sa dorm cit mai aproape de cer, ca astrologii,
si-alaturi de clopotniti s-ascult, mereu visind,
Solemnele lor imnuri calatorind pe vînt.
De-acolo, din mansarda, în dulce contemplare,
Sa vad atelierul cintînd in zarva mare
si hornuri, o multime - catarge la cetati -
Sub cerurile-nalte pastrind eternitati.

Da, e placut, prin ceata, sa vezi cum la fereastra
O lampa se aprinde si-n bolta prima astra,
si fumul în largi ape urcînd spre firmament,
si luna ce revarsa un dor opalescent.
Si primaveri vedea-voi, si veri, si toamne blinde,
Iar cind veni-va iarna cu albele-i osînde,
Eu, peste tot, voi trage obloane si perdele
Spre a-nti cladi cu noaptea feerice castele.
Voi fantaza: departe un orizont alabastru,
Gradini, fîntîni plingînde-n bazinuri de-alabastru,
Saruturi dulci si pasari cintind in seri senine,
Precum într-o idila cu bucurii depline.
Vifornita la geamuri s-o vînzoli zadarnic:
La masa mea de lucru eu voi ramîne harnic,
si, înotînd tacerea cu voluptate rara,
Îmi voi chema în preajma o mindra Primavara,
Din inima ivindu-mi, precum din cer, un soare,
si-o calda atmosfera din ganduri arzatoare.

SOARELE

Prin vechile foburguri unde, dupa obloane,
Desfriul se desfata in tainice cotloane,
Cind soarele izbeste cu sulite-nmiite
Peste orasul sumbru si pe cimpii rodite,
Eu singur merg aflindu-mi fantastica mea scrima,
Adulmecind in aer o fericita rima,
Ma-mpiedicînd in vorbe ca-n strada desfundata,
Lovindu-ma de versuri ce le-am visat odata.

Parintele acesta, dusman al ofilirii,
Ce viermilor da viata si-mbata trandafirii,
El, grijile, ca abur, le piere catre cer,
In stupi revarsa miere, in cugete-adevar;
Inzdravenind ologii si, dîndu-le miscare,
Ii face iarasi proaspeti, ca proaspete fecioare;
Imens belsug de roade iveste-a lui porunca
In inima vietii cea pururea adinca!

Iar cind, precum poetul, coboara in orase,
Innobilind ideea de lucruri nevoiase,
Asemeni unui rege, fara de-alai in spate,
Patrunde si-n spitale, si-n marile palate.

UNEI CERsETOARE
ROsCATE

Copila, chip nevinovat,
Cu zîmbet rar, cu par roscat,
Sub rochia-ti rupta stau tristeti
si frumuseti;

Da, pentru mine, poet blind,
Suav e trupul tau plapind,
si are, chiar cu-atîti pistrui,
Dulceata lui.

Caci tu mai gratios pasesti
Decît regina din povesti,
si-ntrec sabotii tai cei grei
Pantofii ei.

In locul zdrentelor ti-as vrea
Un lung vesmint de catifea,
C-o trena-n urma ta curgînd
Precum un gînd;

Pe pulpa-ti cu ciorap plesnit,
Un fin pumnal si aurit
Sa straluceasca-ar trebui
Noapte si zi;

Un snur, de-ar fi mai slab legat,
Spre-al nostru vaz plin de pacat
Sa-ti dezveleasca cei doi sini
Ca ochi pagîni;

si-ncet, spre a te dezbraca,
De bratu-ti bratu-mi s-ar ruga,
Ci el s-ar apara atent
De-un insistent;

Divine perle-n straluciri,
Sonete de Belleau, subtiri,
Ţi s-ar trimite în extaz
Far' de ragaz,

si-n rime proaspete, poeti,
în înserari si-n dimineti
Ar astepta la scara, jos,
Pasu-ti frumos;

Multi paji, visindu-te, multi barzi,
Multi seniori si multi Ronsarzi
Ar da tîrcoale pofticiosi
De ochi umbrosi!

Ai sti, de patul tau, s-anini
Iubiri mai multe decit crini,
Desi oricînd la el te-ar lua
Un Valois!

Acuma, insa,-n graba mare,
Deja cersesti ceva mîncare
La un biet birt de mina-a patra:
Ah, crunta-i soarta;

Apoi furis te uiti si vrei
Chiar o bratara de trei lei,
Insa, vezi, tu, sunt un mizer:
Nu ti-o ofer.

Mergi, dara, fara de podoabe,
Parfume care sa te-nroabe,
Caci goliciunea-ti e faclie:
Poezie!

LEBĂDA

Lui Victor Hugo

O, trista Andromaca, mereu gîndesc la tine,
La micul riu, oglinda in care ai Închis
Durerea-ti majeastoasa si lacrimile-ti pline
Din care se ivise cetosul SimoTs,

Ce mi-a hranit adesea memoria umila,
Purtîndu-ma In taina prin noul Carrousel.

- Parisul vechi dispare (privesc la el cu mila:
Chiar inimile noastre mai tinere-s ca el);

Abia-mi aduc aminte: baracile murdare,
Ucise capiteluri, butoaie, balarii,
si-n mari gramezi gunoaie, statute ape-n care
Luceau fara de viata si pietre si hirtii.

Aici era altdata menajeria-aceea;
Revad o dimineata sub cerul nalt si pur,
Cind Munca se trezise si curatind aleea
Stirneau maturatorii tot praful Împrejur;

O lebada scapata din cusca sa lichida,
Se chinuia, greoaie, pe asprul drum uscat,
Tirandu-si cu durere podoaba sa splendida
si deschizindu-si ciocul spre-un iaz mereu visat;

Cu aripile-i albe lovea in strada bruna,
Cu patima-amintindu-si de lacul ei natal:

- «De ce nu-mi cazi tu, ploaie, sub fulgerul ce tuna?»
O vad mereu aievea, mit straniu si fatal,

Precum, candva, Ovidiu, isi înalta privirea
Spre bolta nepasarii cu-albastre, mute zari,
Ea, lacoma de bine nu-si afla izbavirea
si Domnului aduce tacutele-i mustrari!

Parisul se-nndieste! Ci-n inima mea trista
De neschimbat e totul! Palate, mari cladiri,
Batrînele foburguri in ceata ametista
Mi-apar ca-nchipuire, sunt numai amintiri!

Da, si privind la Luvru, în gînd iar mi s-arata

Cea lebada regala in mersu-i dureros,

Ca exilatii mîndri, cu inima-ncârcata

De-un dor fara-de-moarte!... Din suflet nu te-am scos,

Sublima Andromaca, purtata in robie,
De îngîmfatul Pyrus vînduta-n iarmaroc,
Tu, vaduva lui Hector! lui Helenus sotie!
Mormîntul gol plingîndu-1, tu, fara de noroc.

Gîndesc si la negresa de ftizie-ofiiita,
Zbatîndu-se-n mizerii amarnice, visind
Cocotieri de aur din Africa-ndragita,
Ci-n fata ei doar ziduri si ceturi mari tacind,

ti vad si pe cei care chiar sufletu-si pierdura,
Ne-mai-gasindu-si chipul pe drumul de regret,
Durerea alaptlndu-i ca o lupoaica sura!
si-orfanii, flori sihastre, stingindu-se încet.

Astfel, ca-ntr-o padure ce sufletu-mi cuprinde,
Stravechea amintire rasuna: corn prelung!
si-mi vin în gind luntrasii pe-un tarm, fara merinde,
Captivii si învinsii!... si-atitia care plîng!

CEI sAPTE BĂTRlNI

Lui Victor Hugo

Cetatea mea de visuri, cetate voibnranta,
Unde iti ies nainte fantome-n plina zi!
Pe-ngustele canale, ca sevele în planta,
Mistere curg puternic si nu le poti opri.

Treceam în zori pe-o strada ca trista-nfatisare
si casele in ceata parca pluteau usor
Spre cer ca doua maluri de rîu în revarsare,
Un trist decor asemeni cu-n suflet de actor.

si, galbena, cea pida îmi murdarea privirea,
Iar eu mergeam strunindu-mi cei nervi, ca un erou,
Tot discutînd cu mine spre-a-mi potoli pornirea:
Foburgul era-n larma <te roti, prelung ecou,

Cind, un batrin în zdrente, s-asemuind cu ceata,
Mi se ivi {de unde?) sub cerul phrvios;
Puhoi de milostenii i-ar fi-ndulcit viata
De n-ar fi fost veninul din ochiul sau sticlos.

Cu uitatura cruda, parca muiata-n fiere,
Acoperea-mprejurul cu ger si cu polei,
Ca Iuda avea barba: o groaznica avere
Cazind precum o spada In ascutisul ei.

si nu era doar girbov, ci parca frint de sale:
Picioarele si trunchiul aduse drept în unghi,
Se sprijinea-n toiagu-i tirindu-se pe cale
Cu pasul sovaielnic si tremurati genunchi;

li vad si-acum aievea; se chinuia prin zloata:'
Ebreu in trei picioare sau «patruped mizer,
Zdrobind morminte, parca, sub gheata lui netoata
Total dusman al lumii si nu un efemer.

Asemenea lui altul! Ochi cruzi si ninsa barba,
Purtind aceleasi zdrente, de-acelasi iad nascut;
si centenarii gemeni, adusi de soarta oarba,
Mergeau de-acum alaturi spre-un tel necunoscut.

Ce uneltiri obscure ma sorb in a lor unda
Spre a ma umilire, sau ce hazard si cum?
De sapte ori, la numar, secunda de secunda,
Acest batrîn sinistru s-a înmultit in drum!

Nu rîdeti de-acea spaima, care ma prinse-n plasa,
Chiar daca nu va-ndeamna un sentiment fratern,
Gînditi: cei sapte gemeni, in starea lor hidoasa
De monstri fara nume, aveau ceva etern.

As fi avut puterea, pe-al optulea, cum vine,
Sa-1 vad, la fel cu ceilalti, ironic si fatal,
Ivindu-se, ca Phoenix, pe sine dintru sine?
Ci m-am desprins cu groaza de-alaiul infernal,

si am fugit acasa, si-am zavorit intrarea,
Ca un betiv ce-si vede ochi patru-n loc de doi,
Bolnav, cuprins de friguri, traindu-mi tulburarea,
Ranit adinc în suflet de-absurdul stind în noi.

In van voia gîndirea-mi sa ma aduca-n fire:
Furtuna-n jocu-i sumbru ma azvîrlea in larg,
Iar sufletu-mi, o luntre, salta, salta-n nestire
Pe-o mare monstruoasa si neavînd catarg!

BATRlNELELE

Lui Victor Hugo

In marile orase, pe uliti sinuoase,
Pe unde chiar uritul are-un surîs usor,
Pindesc, împins adesea de toane curioase,
Fiinte de-alta data c-un ce fermecator.

Aceste chipuri hide, au fost femei odata,
LaYs ori Eponina! Azi monstri, bieti strigoi,
In chinul lor! au inimi: sa le lasam sa bata!
In rochii destramate sub pleasna recii ploi

Se-apleaca biciuite de nemiloase vinturi,
Prin vuiet de-omnibuze, cu pasi simtiti abia,
Stringînd la piept, relicva, cu-nduiosate gînduri,
Un saculet de mina brodat de cineva,

si treapada asemeni papusilor miscate,

si se tirâsc asemeni ranitelor jivini,

Ori dantuie in scirba, ca zurgalai ce-i zbate

Vrun demon, sa se-amuze! si totusi ce haini,

Necrutatori Ii-s ochii, burghii sfredelitoare,
Statute gropi cu apa sub stele licarind;
Sau sunt sublimi ca ochii naivelor fecioare
Care privesc la lume uimite si cu jind.

- N-ati observat ca multe sicrie de batrine
Sunt mici precum acela al unui biet copil?
Prea înteleapta Moarte în aste racle pune
Un simbol ce indica un gust bizar, subtil,

Iar cînd zaresc, departe, o subreda naluca
Trecind prin furnicarul Parisului amar,
Mi-nchipui totdeauna ca-ncearca sa se duca
Spre-un leagan de iubire, sa înfloreasca, iar;

si totusi, geometria îmi prinde-n sine gîndul
Privind la vînzoleala acestor oase vii:
De cite ori dulgherul isi va schimba orlndul
Spre-a Ie putea cuprinde In micile cutii?

- Ah, acesti ochi sunt puturi cu lacrime-n izvoare,
Nepretuite vase de fluturi înghetati...
Misteriosi sunt ochii tacerii ce nu moare,
Cu cei ursiti durerii, ce-i alapteaza, frati!

ii

Era-n Frascati.-atuncea, Vestala-ndragostita,
Ori Thaliei slujindu-i, ci numele-i vestit
Pieri cu regizorul; sau alta prea-iubita
La Tivoli, in fastul gradinii, a-nflorit;

Sunt Îmbatat de toate ce chiar supus-au clipa,
Durerea transformînd-o in miere si mister,
Spunind jertfirii care le-a-ngenuncheat aripa:
«Cal nazdravan, minune, hai, zboara-ne la cer!»

In patria-i fu una de patimiri ajunsa,

Pe alta însusi sotul durerii o a dat,

A treia, ca Madona, de pruncul ei strapunsa:

Din plinsul lor s-ar face un fluviu blestemat!

in

Le-am urmarit adesea, pe-aceste batrinele!
si o revad pe una la ceasul de amurg:
Se-nsîngerase cerul cu purpurile-i grele;
Pe-o banca ea, tacuta la clipele ce curg,

Ruini! noi una suntem in cugete si-n slnge!
si-n fiecare seara eu va, salut supus,
O, Eve-octogenare! ci miine va va stinge
Ne-nduplecata mina a Celuia-de-Sus!

ORBII

O, suflete, priveste-i pe-acesti nefericiti!
Par niste manechine absente, fara viata,
Ca somnambulii, singuri si pipaind in ceata,
Vazind cu-auzul, parca, mereu neistoviti.

Din ochii lor lucirea divina-a disparut,
si-acum tintesc departe si fara sa clipeasca
Numai spre-nalt; si fruntea de umbra omeneasca
Nu vor sa si-o indine spre rabdatorul lut.

si merg asa, prin bezna tacerilor bogate,
Purtîndu-si împietrirea eterna. O, cetate,
Tu, ce-mprejurul nostru benchetuind prosper

Te-afunzi in lacomia placerii desfrinate;
Vezi, ca si ei, ma tîrii, ci parca mai mizer,
si-ntreb: «Ce afla orbii catînd mereu spre cer?»

UNEI TRECĂTOARE

Nepotolita, strada in jurul meu vuia.
înalta si subtire, in doliu majestos
Trecu atunci femeia, si-n gest melodios
Vesmintul de matase usor isi unduia.

Ce nobila statura! iar pasul ca un lied e!
si ii baui fiinta ce-o risipea, regina,
Din ochii sai, cer vînat care furtuni înclina:
Chemare fascinanta, placere ce ucide.

Un fulger... apoi noaptea!... - Superba zeitate
Tu, care, c-o privire, mi-ai pus in suflet clipa,
Ne-om revedea aievea, sau în eternitate?

Te-ai dus si niciodata îsi flutura aripa!
Ah, nu stiam nici unul ce zare ne-a ales;
Te-as fi iubit, minune! iar tu ai înteles.

în Inserare

Coboarâ-amurgul, iata, prieten cu-asasinul;
Ci fara sa se-auda, cu pas de lup; seninul,
Ca un alcov deasupra, de patima se-nnimbâ,
si omul de nelinisti in fiara se preschimba.

O, seara, blinda seara, atit de mult dorita
De miinile acelui ce-avu o zi muncita!
Ce dulce-alinare, adevarate-averi
Tu, cugetelor darui: alin peste dureri,
Savantului ce-si simte, de gînduri, fruntea grea,
si, dupa truda, celui ce-si misca trupu-abia.

La ora asta, demoni, din rau facindu-si fala,

Asemeni cu bancherii, din somn greoi se scoala,

Izbesc acoperisuri si-obloane-n strimbul zbor,

Nascind luciri ciudate si-un aer duhnitor;

Pe uliti depravarea aprinde felinarul,

In fundaturi si ganguri deschis e lupanarul,

Taindu-si peste toate o cale nevazuta,

La fel ca si dusmanul ce pentru el te-ajuta;

Ea colcaie-n cetate, mocirla neagra,-adînca:

Un vierme care fura din Om tot ce manînca.

Ici, colo,-auzi gratare si plite sfiriind,

si teatrele ce urla, orchestre sforaind;

La mesele de jocuri, ce-ar procura delicii,

Vin curvele, escrocii, cu-alaiul lor de vicii,

si hoti de meserie nerabdatori asteapta

Cea ora potrivita sa intre iar in fapta:

Sa sparga usi de taina, sertare sa goleasca

si-apoi cu tiitoare un timp sa betiveasca.

E-acum si clipa grava! o, suflete, ma cheama
Ca urletele-acestea sa nu le iau in seama.
E vremea cind bolnavii dureri nu mai suporta,
si nefiinta Noptii le sufla In aorta,
Cind soarta se opreste, topind orice speranta;
De agonii spitalul e plin. - Cu siguranta
Ca multi acasa, seara, nicicand n-or sa revina
linga ai lor, in pace, sa guste calda cina.

Da, multi caminul dulce nu l-au avut in gînd,
si n-au trait in viata, si vor sfirsi curînd!

JOCUL

In jilturi ponosite, batrine curtezane,
Cu gene rimelate, cu-n lenes ochi fatal,
S-alinta mofturoase, iar la urechi zorzoane
Cu clinchete soptite de piatra si metal;

La masa verde, toate, cu chipuri fara gura,
Cu guri fara culoare si falci fara de dinti,
Cu degete febrile lipsite de caldura,
Catind in vechi posete si-n sini cindva fierbinti;

si lustre din tavanul murdar lasau sa cada,
Ca niste lampi enorme, lumina trista-abia,
Pe fruntile celebre - poeti veniti vreodata
Pe-aici sa-si risipeasca tristetea ce-i durea -

- Acesta e tabloul cetos, ce, într-o noapte
Se etala in visu-mi, in vaz interior,
Eu insumi stind in veghea de hruba fara soapte,
In coate, mut si rece, cu ochi pizmuitor

Spre hidele fiinte in patima nebuna,
Spre tirfele batrine, fara de haz rinjind,
Negustorind sub ochi-mi, pe aurul ce suna,
Trecuta frumusete sau rangu-acum pierind.

M-am îngrozit ca insumi le-nvidiasem clipa
Acestor ramasite ce-alearga spre abis
Cu sîngele lor putred si preferind risipa,
Durerea-n locul mortii si iadu-n loc de vis.

DANS MACABRU

Lui Ernest Christophe

Pe cit se poate, mîndra, cu nobila tinuta,
Purtlnd manusi, batista si flori: ales buchet,
Ea are nonsalanta, mereu neabatuta,
Precum o curtezana cu zîmbetul cochet.

La care bal, vazut-ati o talie mai zvelta?
Ce rochie minune in albul ei bogat
Cazîndu-i peste glesne, invoalta ca o delta,
Rizind pantoful-floare pe un picior uscat!

Peste ososii umeri dantelele-s ca spume
frecîndu-se-n placere ca un pirîu de stinci,
Sa apere, Încearca, de arzatoare glume,
Funebrele-i podoabe, momelile-i adinci.

Privirile-i facute-s din goluri si tenebre,
Iar teasta-i, coronala in flori, cu mestesug
Se leagana pe-naltul fragilelor vertebre.
- O, vraja-a nebuniei, neant în viclesug!

Dar pentru unii fi-vei doar o caricatura:
Amantii beti de carne, ei, nu vor cerceta
C-ascunzi cu eleganta umana-ti armatura.
Dar eu te vreau, schelete, cu nebunia ta!

Vii, oare, ca sa tulburi, cu-a ta schimonoseala,
A vietii sarbatoare? Sau poate vechi porniri
lmpintenind carcasa-ti de pofte, bestiala,
Sabatului placerii te-mping în neopriri?

(EU N-AM UITAT...)

Eu n-am uitat vreodata, orasului vecina,
Casuta noastra alba, tacuta si senina;
Pomona sa de ipsos si-o Venus învechita
într-un boschet ferindu-si faptura dezgolita,
Nici soarele, spre seara, in curgerea-i superba,
în geamuri sfaramindu-si neasemuita jerba:
Un ochi mereu la pinda în cerul curios,
Parînd sa ne contemple cel prînz misterios
si raspindind ciudate reflexele-i faclii
Peste frugala masa si peste draperii.

(PREABUNEI SLUJITOARE...)

Preabunei slujitoare pe care-ai fost geloasa,
si care-si doarme somnul total in taina joasa,
S-ar cuveni sa-i ducem la groapa niste flori.
Cei morti, si ei, sarmanii, sunt tristi adeseori,
Cînd se-ndirjeste toamna prin arbori, joc tîrziu,
Iar vîntul pe morminte se tînguie pustiu,
Ei cred ca noi, de-afara, uitarilor i-am dat,
Dormind fara de grija în caldurosul pat,
In timp ce, rosi de negre visari, batuti de ginduri,
Fara vrun sot alaturi si nemiscati pe scinduri,
Schelete înghetate, de viermi tenaci muncite,
Ei simt cum vin spre-adîncuri zapezile topite,
Cum veacul se destrama, cum prieteni buni si rude
Nu schimba zdreanta veche a panglicilor ude.

Cind focul cînta-n soba si ora insereaza,

De-as mai zari-o, blinda, pe scaun cum s-aseaza,

Sau daca într-o noapte geroasa si tirzie

As da de ea în casa - o, sfînta bucurie!-

Venita din adîncuri, din patul sau etern

Oin nou sa-mi privegheze cu ochiul ei matern,

Acestei sfinte inimi ce as raspunde-atunci,

Cind as vedea în lacrimi orbitele-i adinei?

CETUM sI PLOI

Sfirsit de toamna, iarna si primaveri cu ploi,
De somn, lungi anotimpuri! ce dragi îmi sunteti, voi!
Mi-acoperiti gindirea in ceata stravezie
si inima mi-o prindeti In giulgiu de sicrie.

Cind, peste timpuri, vintul alunga vestezi foi
Iar de pe case plinge morisca înspre noi,
Vezi, sufletu-mi, mai bine ca-n primavara vie,
Cu-aripi de corb se-nalja si intra în pustie.

Nimic nu e mai dulce In inimile triste,
Pe care promoroaca de mult s-a fost depus,
O, palide-anotimpuri, regine spre apus,

Decît lumina voastra de palide-ametiste
- Afara numai daca purtind durerea veche
Pe-un pat de suferinta ne-o adormim, pereche.

VIS PARIZIAN

Lui Constantin Guys

Privelistea ciudat-mareata,
De nevazut de-un ochi deschis,
Anume,-n asta dimineata,
Ma tine-n vraja sa de vis.

Ah, plin e somnul de miracol!
Dintr-un capriciu, nefiresc
Taiasem din acest spectacol
Tot vegetalul pamîntesc,

si, pictor plin de nebunie,
Priveam tabloul genial:
O tainica monotonie
De marmuri, ape si metal.

Un Babilon in risipire
De scari si-arcade, necuprins,
Havuzuri stralucind uimire
Cadeau pe aurul Învins,

Mari cataracte-apasatoare,
Perdele de cristal sever,
Se suspendau, stralucitoare,
Pe-nalte ziduri de mister.

Nu arbori, mîndre colonade
La tarm de lacuri stralucind,
Unde gigantice naiade
Pareau femei In val de-argint.

Largi ape-n unduiri albastre,
Cu maluri verzi-trandafirii,
Calatoreau spre zari sihastre,
într-ale lumilor vecii;

Erau comori nemaigindite,
Talazuri magice; erau
Oglinzi imense, ametite
De tot ce-n ele ameteau!

Gangi taciturni miscînd azururi
Urcau al cerului neant,
Varsînd averea lor de-a pururi
Abiselor de diamant.

Zidar de feerii astrale,
Faceam s-alunece usor
Printr-un tunel numai opale
Oceanu, -acum ascultator;

si totul, chiar culoarea neagra,
Lucios era si iriza
Iar slava-si incrusta întreaga
Lumina ce cristaliza,

si nici un soare si nici stele
Nu s-aratau pe-un cer de gind
Spre a ilumina acele
Minuni prin ele luminînd!

Peste tarîmul de himere
Plutea (ce lucru nou, cumplit,
Nu pentru-auz, pentru vedere!)
Tacerea timpului oprit.

Cu ochii plini de-asa bogate
Minuni, clnd vietii m-am redat,
Mizera mea realitate
tn inima mi-a implintat.

Cutitul grijilor; funebre
Se auzeau batai de ceas,
Iar cerul sur varsa tenebre
Peste pamlntul fara glas.

De la cazarmi s-aude a goarnei desteptare
Iar dimineata sufla cu vintu-n felinare.

E ora clnd, cuprinsi de pornirile acele,
Adolescentii-n vise alearga dupa iele;
Cind, ca un ochi ranit ce palpita-n agonie,
Pe albul zilei lampa-i o pata singerie;
Clnd trupul de putere si sufletul de vis
Se-ncaiera ca steaua cu zorii-n cer deschis.
Cum un obraz In lacrimi e-atins de-un vint hoinar,
Vazduhul se saruta cu duhuri ce dispar,
E frînt de scris poetul, amanta de amor.

Din hornuri, ici si colo, ies fumuri, lin izvor;
Femeile de strada cu vinete pleoape
In somn stau împietrite, ca împietrite ape,
Iar cele cersetoare cu sini de viata seci,
Sufla-n carbuni si sufla în degetele reci.
E ceasu-n care frigul si aspra saracie
Durerea la lehuze o fac mai grea sa fie;
Ca un oftat ce-1 curma un val de singe ros
E spintecata picla de-un strigat de cocos;
si ceata ca o mare îneaca edificii
Pe cind murinzii-n gheara adincilor ospicii
Îsi horcaie suflarea din urma ca pieriti.
Se-ntorc destrabalatii acasa istoviti.

tn timp ce aurora pe cheiurile Senei
in roz învesmîntata se-nchipuie alene,
Parisul se trezeste, batrin ce nu asteapta,
Uneltele-si încearca si apoi intra-n fapta.

SUFLETUL VINULUI

Cinta din suflet vinul în seara încetata:

«Biet om, o vorba, iata, ma chinui sa-ti soptesc;

Butelia ma-nchide, sub ceara, sigilata,

Dar chipul meu spre tine-i cu zîmbetul fratesc.

stiu bine cita munca, ce rîuri de sudoare
S-au daruit colinei sub soarele-arzator
Spre-a ma rodi tulpina ca tainica licoare,
Ci fi-voi pentru toate din plin rasplatitor.

Fiindca ce placere sa fiu baut cu sete
De lucratorul zilnic în truda istovit,
S-alunec pe gltleju-i în desmierdari încete:
In trupul sau mai bine-i ca-n beciul amortit.

Auzi in sarbatoare cum cîntecul razbate
si susurînd speranta in mine s-adunînd?
Cu toti ai tai la masa cea plina de bucate
Ma veti sorbi cu pofta, ma voi preface-n gînd.

Femeia-ti va fi mindra si-avînd in ochi îndemnul,
Odraslei tale da-voi puteri ca-n proaspeti zori
Lui, mic atlet al vietii, voi fi ca untdelemnul
Ce oteleste muschii la marii luptatori.

Voi starui în tine, ambrozie cereasca,
Saminta aruncata de-Acel Semanator,
Ca din iubirea noastra poezia sa-si iveasca
Cea floare fara umbra urcind spre Creator.

VINUL PETICARILOR

peticar apare, miscindu-se încet,

De unul singur, planuri

Dicteaza legi sublime si juraminte,-apoi
Pe cei loviti i-alina, izbeste in> «V*:
si sub adinca noapte cu splendid talda
Se-mbata de minunea propnulm sau destin.

Da, oamenii acestia, sarmani cit nu se P<»^te'
Sunt deselati de vîrsta, de tot^e-au dus in spate,
Sub maldare de zdrente tîrind un trup ucis.
Imunda varsatura a marelui Paris.

Se-atorc tîrind cu dinsii un damf de vinuri pnjste
Cu alti batrîni, prieteni de cînd avi fosUa^oaste.
Par alb, mustati enorme ca steagun a irnind,
Flori, arcuri triumfale si prapure m vint,

Ca-ntr-o solemna vraja apar în fata lor.
si in orgia-aceasta cu luminos decor
De surle, tobe, soare si strigate dureaza
Poporului izbinda si dragoste viteaza!

La fel ca-n Omenirea cu sufletu-i frivol
Vinul se schimba-n aur, stralucitor Pactol;
El cinta prin gitlejuri tot ce nu s-a cîntat,
Prin darurile sale domnind cu-adevarat.

Spre-a îneca durerea acestor blestemati
Batrîni în suferinta si care mor uitati,
Caindu-se, Cel Vesnic, un somn le-a dat, cu har
Iar omul le-a dat Vinul, prea-sfîntul fiu solar!

VINUL ASASINULUI

Da, mi-a murit nevasta! ^j
De-acum pot bea pina ce craj,.*
Cind ma-ntorceam de la adaj>'
O, moara parca-i era gura.

Precum un rege,-s fericit;
E cer albastru,-i cald si bine,
Ca-n vara ceea cind in fine
De ea m-am fost îndragostit.

Ma sfisie o Cwte-adînca!
si-atita vin mi-ar trebui
Spre a o stinge, cit ar fi
Sa-ncapa-n groapa ei, si înca!

Am îmbrîncit-o-ntr-o fînîîna
si pietre-am pravalit pe ea
Spre a o-nghite bezna grea -
As vrea s-o uit, c-a fost

Dupa atitea juraminte

Ce nu le poti calca, de-amor,

si fiindca nu-mi era usor

Sa n-o mai vad ca mai nainte,

De-o întîlnire m-am rugat,
La inserat pe-o strada-obscura:
Veni! nebuna creatura!
Nebuni toti suntem, de legat!

Era frumoasa ca o ceata,
Chiar daca obosita! Eu
Prea o iubisem, si cu greu
I-am spus: Desparte-te de viata!

Aice nimeni n-o sa-mi placa:
Betivi stupizi ce n-au visat
In nopti bolnave de pacat
Din vinul lor un giulgiu sa faca!

O hida gloata-n nesimtire,
Precum masinile de fier!
Nicicînd nu voi putea sa-i cer
Sa inteleagi o iubire

Cu negrele-i dorinti duioase,
Cu-alaiut ei dracesc, o lava,
Cu lacrimi-rîu si cu otrava,
Cu scrîstiete de lant si oase!

- Acum sunt liber, singur sint
si mort de beat voi fi diseara,
Nepasator, a multa oara
Ma voi întinde pe pamînt

si voi dormi precum un ciine!
Ci poaie-un car Împovarat
Ori un vagon neasteptat
Vor trece-n vuiet peste mine,

Sa-mi sfarme teasta-n plina ura
Sau sa ma rupa-n doua, eu
Mi-oi bate joc de Dumnezeu,
De Drac si Cuminecatura!

VINUL SINGURATICULUI

Privirea care cheama a unei curtezane,
Ce ne patrunde-n suflet, Îmbietoare raza
De luna, cînd pe lacuri dalei scânteieri asaza,
Scaldindu-si frumusetea in ape diafane,

Banutii-n care înca mai spera jucatorul,
Al blîndei Adeline sarut rascolitor,
si muzicile care, adinei ca un fior,
In inimi, de departe, ne reaprinde dorul,

Decit acestea toate, butelie adînca,

Mai scumpa-mi esti, balsamu-ti l-îmbogateste înca

si mîngîie visarea poetului în zori;

Tu, viata, tinerete, sperante-i dai, mindrie,
- Comoara-n veci aprinsa celor în saracie,
Facindu-ne asemeni cu zeii-nvingatori!

betia Îndragostitilor

Splendid vazduhul! iar noi sprinteni,
Fara de frîu, zabala, pinteni,
Ne avîntam calari pe vin
Spre-un cer feeric si divin!

Iubindu-ne: doi îngeri puri,
Suntem ai marii aventuri,
Care ne-absoarbe, sfînt voiaj
Spre-adîncul zarilor miraj.

Usor pe aripi leganati
De mult dorita-nvîrtejire,
In patima îngemanati

Zburam, o, sora mea, în fire
Far' de ragaz mai catre astre,
Spre raiul visurilor noastre!

PIERZANIA

Fara de preget, Dracul, cu gindu-i ma-nconjoara,
Pluteste imprejuru-mi ca boarea nevazuta,
îl sorb si-mi simt plaminii in flacara-i amara,
Umplindu-mi-i o pofta etern reînceputa.

si, cunoscînd adinca-mi iubire pentru Arta,
Mi-apare-n chipul unei femei desavîrsite,
In suflet îmi patrunde, acum deschisa poarta,
Obisnuindu-mi firea cu marile-i ispite.

De-a Domnului privire departe ma alunga,

Urîtu-i o cîmpie cu-nveninata dunga

Iar pasii-s grei de truda, privirile ma dor,

Vesmintele-mi sunt zdrente in singerarea ranii,
Abia ma port prin rele care ma-mpart, ma vor
Sub arma nemiloasa a vesnicei pierzanii!

O MARTIRA

DESENUL UNUI PICTOR NECUNOSCUT

Printre sticlute, stofe si horbote-nspumate
La mobile tronînd in clar-obscur,

Printre statui, tablouri si rochii parfumate
în falduri dulci tacerii dimprejur,

în aerul de sera din calda încapere
Cu-n iz de nemiscat apasator,

si unde,-n vaze, jerbe lipsite de putere
Abia simtit se tînguie si mor,

Zace-un cadavru sumbru, decapitat, pe perne,
Varsînd un abundent si viu suvoi

Gilgiietor de singe ce-n pînze se asterne
Cum apa într-o pajiste de soi.

Ca naluciri, ce-n umbra stau palide si-asteapta

Sa intre in privire si-n taceri,
Cu-ntunecata-i coama de par si far' de soapta,

Bijuterii bogate-n adieri,

Pe masa tace capul! un trandafir salbatic
Din trupu-i rupt zvîrlit pentru vecii,

C-o uitatura pala spre un hotar noptatic,
Tulburator, din ochii tulburii.

Pe pat, cu nepasare, gol, trupul îsi desface

Nestingherit misterele deplin,
S-abandonînd acelei reci frumuseti, si zace

într-un fatal, definitiv destin;

Ciorapii roz, cu puncte de aur, pe picioare
Perfect întinsi, o amintire par,

Iar jartiera strinsa, un dor secret ce doare,
O zare diamantica-n calvar.

Singuratatea asta, ciudata ei masura,
si un portret înalt patruns de vis,

Cu ochi sfidînd ca mîndra lui faptura,
De-o dragoste vorbesc si de-un abis,

De vinovate jocuri si de petreceri stranii:
Saruturi in voluptuos pacat,

Ce bucurau tot roiul de îngeri în pierzanii
Dansînd între perdele la-nserat.

si totusi, privind forma firava si placuta
A umarului în conturul frint,

si coapsa mult subtire, si talia-absoluta
Ca o reptila-n clipa de avînt,

Se vede fragezimea-i! - Dar sufletul de jale,
Simtirea-i in plictisul otravit,

Cazut-au prada haitei de pofte infernale,
Alunecînd mereu, de neoprit?

Barbatul crud pe care ascunsa ta iubire
Sâ-1 sature in viata n-a putut

si-a împlinit pe trupul inert, iesit din fire,
Dorinta-i arzatoare cum a vrut?

Raspunde, hoit impudic! tu, cap cumplit, hai, spune,
De pletele-ti te-a prins si, tremurînd,

Te-a ridicat de-odata spre a-si lipi nebune
Buzele lui de buzele-ti tacînd?

- Departe-acum de lumea, in felul ei, barbara,
De-orice judecator prea curios,

Poti odihni in pace, cum ai trait, bizara,
Dormi In mormintul tau misterios;

Fugar iti umbla sotul; ci somnul i-1 vegheaza
Eterna ta fiinta, gînd în stea;

si el, fara-ndoiala, spre tine-ngenuncheaza
si pin' la moartea-i va îngenunchea.

FEMEI OSlNDITE

Lungite pe nisipuri, o turma ce gindeste,
îsi atintesc privirea spre zarile de mari,
Dorindu-se cu pulpe si miini prea-omeneste,
Cu dulce lîncezeala si-amare-nfrigurari.

Marturisindu-si taine, mereu Îndragostite,
Cutreiera prin crînguri, la murmur de izvor,
Îsi amintesc pruncia iubirilor ivite,
si sapa-n coaja verde un semn despre amor,

Sau trec, In ascultare, precum calugarite,
Spre stîncile pe unde vedenii bîntuiesc
si unde sfint Antoniu vazu acele-arsite
De sini superbi, tentatii ce doruri înfloresc.

Ori merg in licarirea rasinilor aprinse,
In scorburile mute,-n pagine vagauni,
Chemindu-te, o, Bachus, de ritul lor încinse,
Tu, care, nebunia, etern le-o incununi.

Iar altele,-ascunzîndu-si sub gluga pocainta,
Pastreaza-n dedesubturi un bici cu-ardoare strins,
si-n noptile padurii isi linistesc fiinta
C-o spuma de placere, cu-al zbuciumului plins.

O, voi, fecioare, demoni, voi, monstri ori martire,
Voi, spirite alese natura infruntind,

Satirilor asemeni si-avînd spre cer pornire,
Voi lacramind vietii, voi chinuind un gînd,

în iadul vostru, iata, patrund, si omeneste
Va plîng, surori de chinuri, cu sufletul durut,
Caci va cunosc tristetea si-ardoarea ce va creste,
si urnele iubirii ce-n inimi le-ati umplut!

CELE DOUA SURORI

Orgia si cu Moartea sunt blindele prezente
Mult darnice-n saruturi, cu trup de taine plin,
Al caror pintec pururi virgin, drapat în zdrente
N-a cunoscut prin vreme al nasterilor chin.

Poetul rupt de lume, in ale lui demente
Infernului promisul, curtean fara destin,
îsi afla în morminte si-n lupanar esente,
si, fara remuscare, un pat neasasin.

Alcovul si cosciugul, bogate in blesteme,

Ne dau, pe rînd, ca doua prea-gemene surori

Placeri spaimîntatoare si dulcile orori.

Cind ma îngropi, Orgie vrea trupu-mi sa te cheme!
Tu, Moarte, cînd veni-vei sa-ti altoiesti, frumosi,
Pe mirtii sai de-o clipa, eternii chiparosi?

IZVORUL DE SÎNGE

Adeseori Imi pare ca sîngele in vine
Ca un izvor se zbate în ritmice suspine,
L-aud cu limpezime izbind in clipa vana,
Dar în zadar ma pipai, nu pot sa dau de rana.

El trece prin cetate ca prin cîmpii destine
si, prefacînd pavajul în insule divine,
La toti le stinge setea ce-i bintuie, dusmana,
Imprumutind naturii culoarea lui umana.

si uneori rugat-am un vin de nobil soi

O zi macar sa-mi stinga durerilor noianul,

Dar vinul face ochiul mai clar, mai fin timpanul;

Am cautat uitarea în dragoste apoi:

Ea insa-i pentru mine un pat de spini si birfe,

In care-mi sorb paharul nesatioase tîrfe!

ALEGORIE

E o femeie mîndra, de-aleasa frumusete,
Ce-si moaie în pahare a pletelor mîndrete,
Otravuri amoroase de prin spelunci sordide
Pe pielea-i, precum bronzul, aluneca livide.
Cu Moartea nu discuta, iar de Orgie-si ride:
Doi monstri peste lume cu chipurile hîde,
Ci-n jocul lor bezmetic si-adinc primejdios
N-au Îndraznit sa muste din trupul majestos.
E pasul ei de zee, de lenesa sultana,
Placerilor se-nchina ca o mahomedana,
si-n bratele-i deschise, cu sînii-n fericire
Asteapta, cu privirea, întreaga omenire.
Fecioara pururi stearpa, ea crede cu tarie
Ca pentru mersul vietii e ca lumina vie,
si-a trupului splendoare cu cerul se straluce,
si stînd linga pacate iertarea le-o aduce;
Nici Iad, nici Purgatoriu in inima nu poarta,
Iar cînd va fi sa intre pe-a Vesniciei poarta,
O sa primeasca Moartea si negrele-i cîntari
Ca pruncul: cu blindete si fara remuscari.

BEATRICE

Prin locuri de cenusa, pustii, fara verdeata,
Cind ma plingeam naturii de amarita-mi viata,
si rataceam bezmetic în al durerii val
Pe inima-ascutindu-mi din gînduri cel pumnal,
Vazui în plina-amiaza cum tunete s-aduna,
Asupra-mi cum coboara de-odata, din furtuna,
Un nor purtînd o ceata de demoni bîrfitori,
Piticilor asemeni, voit iscoditori.
Uitîndu-mi-se-n fata cu scirba-n ochiul hid
Asa cum trecatorii de vrun nebun îsi rid;
Da, ii vedeam, spre mine rinjind cum nu se poate,
Schimbind intre ei semne apoi si dindu-si coate:

«Priviti pe îndelete aceasta pocitura

Pe Hamlet imitindu-1 cu palida-i statura,

Cu par de vrajitoare, cu ochiul repulsiv,

Ce mila sa-ti inspire asemenea betiv,

Zevzec de rasa mare, bufon fara pereche

si care-si joaca rolul, asa, dupa ureche,

Cu aiureli anoste viind inima sa-nmoaie

La vulturi si la greieri, la flori si Ia pîraie,

Iar noi, chiar noi, prea mesteri la astfel de brasoave,

Sa-1 ascultam strigindu-si trasnitele-i iznoave?»

As fi putut - mindria-mi, cit muntele de plina,
li domina pe demoni si vorba lor venina -
Sa-ntorc în nepasare iar fruntea suverana
De nu zaream deodata în ceata lor golana

si soarele, o, Doamne, cum nu s-a prabusit! -
Pe-a inimii regina, pe care-o am iubit,

Cu demonii rizîndu-si de neagra-mi Întristare
si mai si daruindu-i cu dezmierdari murdare.

O CĂLĂTORIE IN CYTHERA

tnaripatu-mi suflet preafericit sa zboare,
Rotea domol in preajma înaltului catarg;
Corabia, sub cerul senin, plutea in larg
Asemeni unui înger înamorat de soare.

- Ce insula-i aceasta, tristetilor ursita?

- Cythera e! faimoasa prin cîntecele ei,
Un Eldorado, visul batrinilor holtei,
Acum adine pustie, cu zarea-nvaluita.

- O, insula de taine, cu sarbatori-minune,
A Venerei fantoma, superbul antic chip,
Peste-ale tale ape, arome-1 întruchip

si ne patrunde-n suflet spre-a nu a mai apune.

Tarim cu mirti in valuri si ierburi înflorite,
Tu, care pretutindeni esti adorat in veci
De inimi in suspine, tu, care nu te treci
Ca fumul de tamiie peste gradini vrajite,

Sau precum uguitul hulubului-iubire;

- Cythera nu mai este decit un chip amar,
Desert stincos si sumbru, cu tipete-n calvar...
si totusi ceva straniu lovi a mea privire!

Dar nu era vrun templu in umbra si verdeata,

Spre care preoteasa zeitei, printre flori,

Se strecura cu trupul invîlvorînd fiori,

Sub rochia-i desfacuta de briza îndrazneata;

Caci, tarmul, cind s-atingem cu prova navei noastre,
si pinzele-i umflate dlnd spaima-n pasari-mii,

Sus, o spinzuratoare vazuram, ca-n stihii:
Un chiparos ce urca grav bratele-i sihastre.

Mari corbi, si ciori, si ulii, ca harpiile îlamînde,
Rupeau cu-nversunare din hoitul spînzurat,
Crud infigindu-si pliscul ca pe-un cutit spurcat
In cea putreziciune de carnuri sîngerînde.

Ca doua gauri ochii, din burta spintecata,
Pe coapse, mate-n valuri alunecau lucios,
si ghiftuiti, calaii, cu ciocul lor scirbos
Castrasera scheletul de barbatia-i toata.

Jos, se-adunase-o haita de fiare-n neputinta:
Priveau în sus cu bale, se agitau urlînd;
In mijloc cea mai mare, de pofta tremurînd,
Parea un gide,-n preajma cu cei de o fiinta.

Fiu al Cytherei mindre ce n-a gustat framintul,
Tu sufereai acestea drept ispasire grea
A riturilor care sedeau sub neagra stea,
Pacate care, toate, ti-au interzis monnîntul.

Tu, spînzurat ridicol, durerile-ti ma-ncearca!
si simt, privindu-ti hoitul sub razele fierbinti,
Cum, valuri, urca greata oprindu-mi-se-n dinti,
Un fluviu lung de fiere ce-n mine se descarca.

In fata ta, biet diavol în amintiri închis,
Simt iar multimi de pliscuri si falci de sfîsiere
A' hulpavelor pasari si-a' negrelor pantere
Ce-mi bintuira carnea, un groaznic paradis.

Era un cer de vraja si-o mare azurie,
Dar pentru mine totul doar negru-sîngeriu,
si inima ascunsa, ca într-un val pustiu,
Traia nefericita aceasta-alegorie.

în insula ta, Venus, un simbol mi-am ivit:
Spinzuratoarea care îmi leagana-aparenta;

- O, Doamne! da-mi puterea iubirii si ardenta
Sa-mi pot privi si cuget si trupul, nestirbit!

AMORUL sI CRANIUL

Amoru-i asezat pe craniul

Bietei umanitati,
Ca pe un tron, si rîsu-i straniu

Rasuna în cetati,

Suflînd voios rotunde bule
Usor le-nalta-n cer,

Ca alte lumi, la fel credule,
Sa-nchîpuie-n ether.

Plapîndul glob cu stralucire
Se-avînta-n falnic zbor,

Spargîndu-si sufletul subtire
De aur visator.

Aud la orice glob cum teasta

Se vaieta gemînd:
- «Ridicolul din joaca asta

Sfîrsit va fi, si cînd?

Caci tot ce gura ta arzinda
Distruge-n preajma sa

E mintea mea de-nalt flaminda
si singele-mi de stea!»

LEPĂDAREA SFÎNTULUI PETRU

Ce face Domnul, oare, cu valul de-anateme
La îngerii din preajma-i urcînd dinspre pamînt?
Ca un tiran, de chefuri prea îndelunge frînt,
Adoarme-n leganarea cumplitelor blesteme.

O simfonie pare noianul de suspine,
Mereu îmbatatoare pentru acei din cer,
Carora-n sîngerafe se-nchina cei ce pier,
Ci ei doresc întruna cîntarile-asasine!

- O, Christ, reaminteste-ti a lacrimei Gradina,
Unde cu-nfrigurare rugai pe Cel-de-sus,
Cel ce fara de mila la chinuri te-a supus
Rîzînd la rastignirea-ti de groaza mortii plina.

Cînd ai vazut ca-ti scuipa atunci dumnezeirea
Strajerii si rîndasii, lumina-ti pîngarind,
$i spinii, drept cununa, în rosu se ivind
Pe bolta fruntii-n care gîndisesi Omenirea,

Si cînd apoi se frînse a trupului povara
Iar bratele-ti întinse pe lemn se nemiscau,
Cînd chipul tau sudoarea si sîngele-1 brazdau
Fiind în fata gloatei o tinta de ocara,

Te mai gindeai tu, oare, la cele zile faste
Cînd, spre-a-mplini Cuvîntul din veci, ai fost venit
Calare pe asinul cel blind, si-mpodobit
Cu flori îti era drumul de pasnica ta oaste,

Sau cînd, plin de sperante, în brava ta mînie,
Ai alungat zarafii din templul profanat,
Fiind stapîn, în fine? si-n pieptu-ti a intrat
Mustrarea mai nainte ca lancea sa-1 sfîsie?

- Din lumea-n care fapta nu-i sora cu visarea,
Desigur, eu pleca-voi fara pareri de rau;
Putea-voi trage spada, cînd spada mi-e calau!
S-a lepadat si Petru de Christ... i-aprob tradarea!

ABEL sI CAIN

Neam a' lui Abel, te ghiftuieste,
Domnul spre tine e zîmbitor,

Stirpe-a lui Cain, ticaloseste
si mizerabil traiesti si mori.

Neam a' lui Abel, a ta jertfire
Lung, Serafimii, a desfatat!

Stirpe-a lui Cain, in chinuire
Fara de capat ai sîngerat!

Neam a' lui Abel, petreci în bine
Precum o turma-n pajisti de cer;

Stirpe-a lui Cain, foamea in tine
Cîine-i, ce urla prins de hingher.

Neam a' lui Abeî, dulce ti-e traiul,
Dulce caminul patriarhal;

Stirpe-a lui Cain, negru ti-e raiul,
Tremuri prin pesteri sarman sacal;

Neam a¹ lui Abel, cale deschisa!
, Auru-ti creste si mai bogat,

Stirpe-a lui Cain, inima-aprinsa,
Ramii la pofte neîmpacat.

Neam a' lui Abel, crezi, ie îmbata,
Plosnite grase-n mii de paduri!

Stirpe-a lui Cain, vesnic damnata,
Te înconjoara zarile suri.

ii

Ah, neam a' lui Abel, hoitul tau va sa
Pururi îngrase solu-aburind!

Stirpe-a lui Cain, nicicum la masa,
Nu, datoria nu s-a sfîrsit,

Neam a' lui Abel, iata-ti rusinea:
Lancea o-nvinge parul plebeu!

Stirpe-a lui Cain, nalta-ti minunea:
Din tronu-i zvîrle-l pe Dumnezeu!

LITANII CÂTRE SATAN

O, tu, ce între îngeri, esti cel mai învatat
si mai frumos, de soarta si laude tradat,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Print izgonit din ceruri, ramas nedreptatit,

si care, - nvins, de-a pururi, te-nalti mai otetit,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu ce stii totul, rege al celor din-desubt,
Vindecator al lumii cu sufletul abrupt,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu care iei leprosul, hulitul si proscrisul
si cu a ta iubire le-nchipui paradisul,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu, cel mereu al Mortii, preamarea ta iubita,
Ai izvodit Speranta, nebuna fericita,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu ce calmezi privirea celui pe esafod,
Dispretuind tacerea prostitului norod,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu care stii acele tarimuri cu ispite,

In care-ascunde Domnul comori nemaizarite,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu ce cu ochiu-ti ager patrunzi în arsenale
Unde, in mari adîncuri, dorm neamuri de metale,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu ce ascunzi cu mina genuna pinditoare,
Cînd somnambulul trece pe stresini fara soare,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu care in mod magic mladii batrîne oase,
Cînd e zobit betivul tîrziu în nopti cetoase,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu care pe cel subred îl scapi de suferinta,
si-i pui tragaciul armei în mîna cu stiinta,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu care-ai pus pe fruntea lui Cresus cel mirsav
Pecetea-ti de putere si-a aurului brav,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tu ce ivesti in ochii fecioarelor crescind
Poftirea spre amorul de trupul lor flamînd,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Toiag celui ce fuge si far nascocitor,
La sprînzurati duhovnic si la uneltitori,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

Tata-adoptiv al celor ce Domnu-a vrut sa fie
Goniti din raiul vesnic, in neagra lui minie,

Satan, te rog, ai mila de-a mea nefericire!

RUGĂ

Marire, slava, tie, Satan, in înaltimi,
Unde-ai domnit o data, precum si-n adîncimi,
Unde visezi în tihna si nesupus Caintii!
Ia-mi sufletul aproape sub Pomul Cunostintii,
Spre a te admirare si-a astepta o zi
Cind fruntea-ti ca un templu de ramuri va-nflori!

MOARTEA ÎNDRĂGOSTIŢILOR

Paturile noastre fi-vor parfumate,
si adinci divane sugerind morminte,
Flori pe etajere murmurînd, ciudate,
Despre alte ceruri tainice cuvinte.

Ultima caldura risipind, curate
Inimile noastre, doua facle sfinte,
împarti-vor dubla lor paliditate
Sufletelor noastre nazuind fierbinte.

Fi-va ros amurgul in mistere-albastre,
Nalta fulgerare, unica spre astre
Expirarea noastra plina de-amintiri;

Mai apoi un tnger va deschide usa,

Vrînd sa reînvie fostele iubiri,

Din oglinzi tacerea si din noi cenusa.

MOARTEA SĂRMANILOR

Doar Moartea ne alina si, vai, ne-mbarbateaza
Ea singura nadejde in zarea vietii dura;
Ne-nalta si ne-mbata: grozava bautura,
si inima ne-o creste, spre înc-o zi, viteaza;

Ea-i calea prin furtuna si prin zapezi: nimbeaza
Lumina chematoare cu fara de masura:
Vestitul han asteapta cu blinda lui caldura
Cu cina si odihna, cu linistea sa treaza;

Ea-i Îngerul puterii si-n mîini magnetic tine
A' somnului dorinte, a' visului ruine,
Dind asternut spre pace acelor multi si goi;

E-a zeilor izbinda si misticul hambar e,
Celor sarmani o tarâ-i si fara de hotare,
E poarta larg deschisa la cerurile noi.

MOARTEA ARTIsTILOR

Cit va mai fi nevoie sa sun din zurgalai
si fruntea sa ti-o mingii mereu, caricatura?
Ah, sa ochesc adincul din mistica-ti natura
Sagetile-mi de suflet neratacind pe cai!

Ne istovim din suflet acele ascunse vai
Spre-a darima minciunii greoaia armatura
si-a contempla in voie sublima Creatura
Al carei dor ne arde: tacute vîlvatai!

Ci sunt artisti ce-aduna nemasurat orgoliu:

Clnd Idolul vreodata ei nu si l-au ivit

îsi bat cu pumnii pieptul de spaime bîntuit,

Nadajduind s-ajunga în sumbrul Capitoliu!

Doar Moartea, fara preget, precum un proaspat soare,

Le va-nflori din creier ideile arzatoare!...

SFlRsITUL ZILEI

Sub palida lumina rara
Viata-si face dansul-chin,
Impudica tipînd, barbara,
Cînd, dinspre zarile-n declin

Ca un alint soseste seara
si scade foamea potolit,
stergand rusinea si ocara,
Poetu-si zice: «în sfîrsit!

Suflet si oase obosite,
Doriti odihna-n timpul stins;
Precum de-a mortii dulci ispite,

Pe spate m-as lasa întins,
si-n valuri, din racori urzite,
M-as da tenebrelor, învins!»

VISUL UNUI CURIOS

Lui F.N.

Asemeni mie si tu, placerile durerii
Le stii, si-auzi in preajma soptind: «Ce om ciudat!»
- Parca muream. Iubirea-mi s-amesteca tacerii,
Iar groaza in dorinta: chin dulce-mbratisat,

Tristetea si speranta nerazvratind mizerii,
Cu cit fatalul ornic grabea ca disperat,
Cu-atit avea tortura, parca, dulceata mierii
Smulgindu-ma simtirii din lumea ce-am umblat.

Eram precum copilul in sala de spectacol
Urînd cortina scenei ca pe-un absurd obstacol...
Deodata, adevarul se revela deplin:

Murisem fara veste si-o Aurora-adinca
Ma-nvaluia. - Cum, Moartea e-atlta de putin?
Cortina se-naltase; eu asteptam, ce, înca?

CĂLĂTORIA

Lui Maxime du Câmp

îndragostit, copilul, de-acele harti si stampe,
Masoara Universul cu-avîntul sau de-a sti.
Ah! cît de mare-i lumea sub globul unei lampe!
si-n ochii amintirii ce mica poate fi!

Asa plecam, deodata, cu minti învapaiate,
Cu inimi de rascoala, cu suflet ametit,
Ducînd spre zari, in ritmul talazurilor toate,
Nemarginirea noastra pe-oceanul marginit.

Da, unii fug departe de-o patrie tirana,
Iar altii de un leagan îngrozitor; cîtiva
Magi înecati în ochii unei femei-satana,
înmiresmata Circe ce i-a robit cîndva.

Acum, spre-a nu-i preface din nou în aspre fiare,
Se-mbata în lumina, vazduh si înserari,
Iar gerul ce-i cuprinde si arsita ce-i doare
sterg urmele lasate de-acele sarutari.

Dar calatori aievea sunt doar acei ce pleaca
Spre a pleca! sunt inimi usoare ca un pai,
De-a lor fatalitate nu pot sa se desfaca,
Si. fara-a sti pricina, îsi zic de-a pururi: Hai!

Cei cu dorinti asemeni cu norii în plutire,
Viseaza, cum recrutul viseaza un asalt:
Placeri nemaistiute, imense,-n devenire,
Al caror nume nimeni nu 1-a stiut vreodat'!

II

Ne-asemuim, eroare! c-o bila ori sfîrleaza
Ce se invîrt în cercuri; si chiar adine dormind,
Ea, Curiozitatea, ne chinuie viteaza,
Ca îngerul salbatic un soare biciuind.

Ciudata soarta-n care o tinta locu-si schimba,
si nefiind niciunde, e, poate,-n orice loc!
Cînd Omul, cu speranta vorbind aceeasi limba,
S-alunga-n neodihna catre al sau noroc!

Ni-e sufletul o nava spre tarmul Icariei;

«Deschide ochii!», striga pe punte-un glas amar,

Ci se aude altul, catarg al bucuriei:

«Iubiri... placeri... mari glorii!» Blestem! E-o stînca, doar!

Orice ostrov ce-n zare zimbind se întrevede,
Ne pare-un Eldorado de Soarta inventat;
închipuirea-si varsa orgia-n care crede,
Ci-n dimineata-apare reciful blestemat.

O, biet îndragostitul de tarmii lui himerici,
Cum poti sa-1 pui în lanturi ori sa-1 arunci în val
Pe-acest fara-de-seaman izvoditor de-Americi,
Care, visînd, sporeste amarul abisal?

La fel si vagabondul ce prin noroi grabeste,
Cu nasu-n vînt viseaza un rai stralucitor,
Privirea lui vrajita o Capua iveste
Oriunde-o candeluta luceste-ncetisor.

iii

O, calatori de vraja! ce nobile istorii
Citim în ochii vostri ca marile de-adinci!
Deschideti-va scrinul bogatelor memorii,
Cu stranii juvaeruri de stele, ceruri, stînci.

Vrem sa plutim si fara vapori, si fara vele!
Din inimile-temniti urîîul ne-alungati,
Pe sufletele noastre, ca pînzele acele
Cu zarile drept rama, din amintiri, pictati!

Ei! ce-ati vazut, ne spuneti?

IV

«O, noi vazuram astre

si valuri, si, de-asemeni, lungi tarmuri de nisip;
si, chiar loviti de soarta, surprize ori dezastre,
Amara plictiseala ni se ivea pe chip.

A soarelui splendoare pe mari violacee,
Orasele-n lumina tacutului amurg,
Ne aprindeau în cuget acea dorinta-zee
De-a ne-afunda în cerul spre care toate curg.

Cetati sclipind bogate, marete peisaje
Nu ne-au atras atîîa, chiar licarind mister,
Precum cetati de nouri in miscatoare vraje,
si iarasi mai departe, caci visuri noi ne cer!

Dorinta împlinita adauga dorinta.

O, tu, dorinta, arbor hranit cu voluptati,

Cum scoarta ta se-ngroasa spre-a soarelui fiinta,

Cum ramurile-ti mîndre întind eternitati!

Vei creste pururi, arbor, în tot ui-tot mai spornic,
Mai nalt decît cypresii? - Ci iata, noi am scos
Cîteva schite pentru albumul vostru dornic,
Frati ce gasiti frumosul dincolo de frumos!

Am salutat pe cale si idolii cu trompa
si tronuri podobite cu pietre de lumini,
Palate mari a caror neasemuita pompa
Pe toti bancherii vostri i-ar duce la ruini;

Vesminte care pentru priviri sunt o minune,
Femei vopsindu-si dintii si unghiile lungi,
Savanti-jongleri cu serpii in alintari nebune.»

Si mai departe, înca?

vi

«Sunteti ca niste prunci!

Spre-a nu uita un lucru, din toate mai de seama,
Caci peste tot vazut-am, desi n-am cercetat,
De sus în josul scarii, de-a pururea infama,
Ticalosia-ntreaga a vechiului pacat:

Femeia, ce-ngîmfata, si proasta, si-n sclavie
Se-adora fara zîmbet nu-n patul conjugal,
Barbatul, despot hulpav, si dur, si-n preacurvie,
El însusi sclav al sclavei, scursoare în canal;

Calaul ce rinjeste, martirul care cade,
Serbarile-nsotite de-al sîngelui parfum,
Otravile puterii tiranilor dind roade,
Multimea-ndragostita de bice si de scrum;

Religii, deopotriva cu-a noastra, dînd navala
Spre cerurile-nchise; Sfintenia aflînd
In cuie si-n par aspru voluptuoasa fala,
Asa cum delicatii pe-un pat de puf visind;

Flecara Omenire, de geniul sau beata,
Cu mintea-ncetosata, strigînd la Dumnezeu
Si azi, la fel, nebuna precum si alta data:
«Stapîne, al meu seaman, fii blestemat mereu!»

si citiva prosti, Dementei, adoratori de vaza,
Fugind din marea turma închisa de Destin,
In opiul vast îsi afla a vesniciei raza!
Acesta este-al lumii prea-trainic buletin.»

VII

Amare-nvataminte ne da calatoria!
Atît de mica lumea si monotona; ieri,
si azi, si mîine,-aievea ne e fotografia:
întunecata oaza-n desertul de dureri!

Sa stai? Sa pleci? Cum oare? Ramîi de poti ramîne;
De trebuie, chiar pleaca. Fug unii ori s-ascund
Spre-a-si însela dusmanul care mereu stapîn e:
Timpul! Dar iata altii spre-al zarilor rotund

Fugind fara oprire: Jidov-ratacitorul,
si-apostolii în groaza de-un retiar nebun,
Nimic nu le ajunge: nici trenul, nici vaporul;
Altii ucid acasa, fara-a pleca la drum.

Cind pe grumaz, piciorul, i-1 vom simti, si vina
Va deveni speranta, porni-vom cu avint,
Precum odinioara cînd se pleca spre China,
Cu ochii largi spre larguri, cu pletele în vînt,

Pluti-vom, deci, pe marea întinselor Tenebre
Cu inimi bucuroase de tineri avîntati ;
Nu auziti, voi, glasuri vioaie si funebre,
Chemind: «Veniti, cei, care doriti ca t mîncati

Din parfumatul Lotus! Acum este culesul
Fantasticelor fructe ce le-ati dorit în vis;
Veniti, sa va îmbete, azi, gustul lor, alesul;
Aceasta dupa-amiaza-i un infinit deschis!»

stiam al cui e glasul si felul întrebarii;
Din zari, Pilazii, iata, tind brate catre noi.
«Te-asteapta iar Electra», ne striga-aceea carei
Cîndva îi sarutasem genunchii amîndoi.

VIII

O, Moarte, este clipa! sa ridicam ancora!
E-o tara plicticoasa, batrîne capitan!
De-i de carbune cerul iar marea-si umfla hora,
în inimi arde dorul, neprihanit elan!

Otrava ta ne-o toarna: o bem fara de teama!
In creier sa ne arda nestavilit ecou,
Infern sau rai, totuna, cu-abisul lor ne cheama!
Vrem doar Necunoscutului si-n miezu-i ceva nou!

APUSUL SOARELUI ROMANTIC

O, Soarele, ce mîndru-i si proaspat cind rasare,
Explozie-n lumina, pe toti îmbrafisind!

Ci fericit e cel ce cu dragostea Iui mare
Apusul i-1 admira, chiar visul întrecind!

îmi amintesc de toate!... Flori, holde si izvoare
Se prosternau sub ochiu-i, ca inima vibrind...

- Sa alergam spre zare, s-ajungem mai curind,
Spre-a-i prinde chiar si raza piezisa care moare!

Dar ffi-am grabit zadarnic la Zeul ce pleca;
Cu neoprire, Noaptea imperiu-si aseza,
întunecat si straniu, ma-nfiorind în oase;

Duhoare de morminte plutea peste tacere

Iar eu treceam pe margini de mlastini, cu durere

Calcînd pe melcii umezi si broastele rîioase.

LESBOS

Rai de latine jocuri si de placeri eline,
Tu, Lesbos, cu saruturi leganatoare-n dor,
Ca razele de soare în daruiri depline
împodobindu-ti vremea cu nesfîrsirea lor,
Rai de latine jocuri si de placeri eline,

Tu, Lesbos, cu saruturi ca asprele cascade
Zvîrlindu-se-n placere spre haurile adinei,
si, hohotind, alearga ca tinere naiade,
Vijelioâse-n umbra, izbindu-se de stînci,
Tu, Lesbos, cu saruturi ca asprele cascade!

Lesbos, care protegui lascivele Phrynee,
Aici, unde suspinul suspine da-n ecou,
Sus, astrele, cu Paphos, te-admira si seînteie,
Iar Venus e geloasa pe Sapho,-n gîndul sau!
Lesbos, care protegui lascivele Phrynee;

Lesbos cu nopti de calde sfirseli în voluptate,
In care, cu ochi tainici, fecioare se uimesc
La fragedele trupuri cu fructe minunate
Pe care-n dulce pîrga le-alinta si-ndragesc,
Lesbos cu nopti de calde sfîrseli în voluptate;

Prin timp încrunte-si Platon sprinceana austera,
Iertarea ta sta-n taina bogatelor iubiri,
Regina pe-un imperiu ce-i fara frontiera
Posesiuni subtile in fara de sfîrsiri;
Prin timp încrunte-si Platon sprinceana austera.

Iertarea ta sta-n chinul ce ne-ntrerupt asteapta
Pe cei cu inimi-flacari, in felul lor martiri
Ademeniti de-un zlmbet, de-o zare intr-o soapta
Ca dinspre alte ceruri cu alte fericiri!
Iertarea ta sta-n chinul ce ne-ntrerupt asteapta!

Ce zeu din ceruri, Lesbos, ti-ar judeca avintul
Spre-a-ti umilire fruntea ce visului s-a dat,
Cind c-un clntar de aur ti-ar masura framintul
suvoaielor de lacrimi ce-n mare le-ai varsat?
Ce zeu din ceruri, Lesbos, Ji-ar judeca avintul?

Ce-i, oare, nedreptatea, si ce-« dreptatea noastra,

Fecioare ce, cu faima, aji înaltat un mit?

Ca orice crez, e sfinta aici iubirea voastra

Ce, peste Iad si Ceruri pe sine s-a zidit!

Ce-i, oare, nedreptatea si ce-i dreptatea noastra?..

Da, eu am fost de Lesbos ales, cu-a mea putere

Frumoaselor fecioare iubirea sa le-o cînt,

Eu, care din pruncie stiu negrele mistere

In care rls si plînset e un amestec sfînt;

Da, eu am fost de Lesbos ales, cu-a mea putere.

Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoace,
Stind, treaza santinela, cu ochii-n departari
Spre-a deslusi fregata, catargile-i buimace,
Sub soare ori sub stele sosind cu-albastre zari;
Pe vîrful Leucate veghez de-atunci încoace

Sa aflu daca marea e binevoitoare
si-n valuri, ce suspina la vreme de-nserat,
De nu cumva aduce din aspra departare
Pe adorata Sapho ce-n moarte a plecat -
Sa aflu daca marea e binevoitoare !

Neasemuita Sapho, poeta si iubita,

Ca Venus, mai frumoasa, cu palidu-i obraz !

Doar ea, cu ochii-i negri, de cearcan si ispita,

Pe-albastrii ochi supune - ai zeei in extaz.
Neasemuita Sapho, poeta si iubita!

Mai mîndra decît Venus ce zboara peste lume
Varsînd întru vecie seninele-i culori
In marea-ndragostita de fiica sa din spume
Ce-si straluceste chipul de aur printre nori,
Mai mîndra decît Venus ce zboara peste lume!

- O, trista Sapho, moarta in zi de blasfemie
Cind, insultindu-si cultul si-al ritului sau har,
îsi daruise trupul: sublima poezie,
Unuia ce pacatul i-a rasplatit cu-amar;
O, trista Sapho, moarta în zi de blasfemie!

Din clipa-aceea, Lesbos adine se lamenteaza,
Oricîte imne lumea-i Înalta pentru veci,
Iar tipatul durerii în noaptea pururi treaza
Spre ceruri îl arunca din tarmurile-i seci,
Din clipa-aceea, Lesbos adine se lamenteaza!

FEMEI BLESTEMATE

DELFI'IA sl IPOLITA

In palida lumina a lampilor tînjite,
Acolo, între perne scaldate în parfum,
Viseaza Ipolita la-mbratisari flamînde,
îndepartînd perdeaua candorilor de fum.

Ea cauta cu ochii, ca-ntr-o încetosare,
Spre-al nevinovatiei cer blînd, îndepartat,
Precum drumetu-ntoarce privirea-n înserare
Sa vada iar seninul sub care a umblat.

Pe genele-i rasfrînte dulci lacrimi lenevoase:
Uimirea, voluptatea in adîncit fior,
si bratele, ca arme învinse, le lasase;
Firava-i frumusete se-mpodobea cu dor.

De bucurie plina, la poalele-i lungita,
Cu ochii de vapaie, Delfina o pindea
Ca fiara ce vegheaza la prada-i potolita,
Ce, mai intîi cu dintii, o sîngerase, ea.

Vînjoasa frumusete sta in genunchi in fata
Aceleia fragile, sorbind-o din priviri
Precum, izbînzii, vinul, tacerea ei, semeata,
Cu-ntreaga sa faptura dorindu-si multumiri.

si cauta in ochii prea-palidei victime
Acea cîntare muta pornita din placeri,
si-acea recunostinta în formele-i sublime,
Ivita de sub pleoape, suspin în adieri:

- «Oh, scumpa Ipolita! ai înteles acuma
De ce nu trebuieste sa darui nimanui

A frumusetii floare si s-o feresti de bruma
si vînturile toamnei ce ne izbesc tehui?

Saruturile mele sunt dulci efemeride,
Care alinta-n taina mari lacuri de azur;
Barbatul, cînd saruta, e aspru si avid e,
si carnea-ti rascoleste cu plugu-i bont si dur,

si trece peste tine ca vite de povara:

Bieti cai si boi tragîndu-si prin târna drumul greu...

O, scumpa Ipolita! Minune-n primavara,

Tu, gind si-ntruchipare ma oglindind mereu,

Intoarce-ti catre mine privirile-nstelate!
Balsam divin surîsu-ti, o, cum m-ai ferici,
Ţi-as dezveli ascunse placeri nemaiumblate,
Łi-n visul fara margini visind te-as adormi.»

Ci, Ipolita, fruntea, si-o înalta, frumoasa:

«Ah, nu sunt o ingrata si nu te osîndesc,
Delfino, insa sufar, nelinistea m-apasa

Ca dupa un teribil nocturn ospat. Simtesc

In mine cum s-aduna tacute spaime grele,
Fantome negre-n cîrduri, ca negre remuscari,
Ce vor sa ma alunge pe drumurile-acele
Jur împrejur închise de sîngerînde zari.

Cumva, facut-am astazi ceva nelegiuire?
Explica-mi tulburarea si spaima ce ma prind,
Cînd îmi soptesti: «O, înger!», parca îmi ies din fire
si totusi îmi simt gura spre gura ta cu jind,

Privirea ta îmi arde privirea, ca sarutul,
Tu, sora prea-aleasa, te voi iubi în veci,
Chiar de mi-ai fi o cursa, pieririi începutul,
Îmi vei ramîne-n suflet, tu, suflet, n-ai sa pleci!»

Delfina, scuturîndu-si întunecata pleata,

Izbind în trepiedul de-alaturea, sever,

Cu ochi fatal privind-o se auzi înceata:

- «Cum, tu vorbesti de moarte, iubirea, cînd |i-ofer?

Ah, blestemat sa fie de-a pururi visatorul,
El, care a vrut, primul, si-atit de fara rost,
Sa lege-onestitatea cu dragostea si dorul,
Enigma si-azi sterila, asa precum a fost!

Cel care, printr-un mistic acord, vrea sa uneasca
Fierbintele cu umbra, si bezne cu lumini,
Nu-si va-ncalzi vreodata povara lui trupeasca
La soarele iubirii tronlnd peste gradini!

Mergi, daca vrei, în lume si mire îti gaseste,
Care sa-ti muste sinii, stupidul animal,
Apoi, în remuscare spre mine te grabeste,
Fecioara pîngarita într-un amor banal...

Poti multumi pe jume doar un stapin, pricepe!»
Copila prada, insa, unei dureri adinei
Striga: - «Simt ca abisul în mine îsi începe
Nebuna-i prabusire: o, inima, tu plingi

Arzînd precum vulcanul profund ca o genune:
Nimic nu-1 potoleste pe monstrul meu gemînd,
Chiar setea Eumenidei nu-1 poate-acum rapune,
Care cu torta_rn mîna îi arde trup si gînd.

De lume sa ne-ascunda perdelele închise,
si-adinca oboseala ne fie pat duios:
Vreau sa-mi topesc sarutul pe gura-ti de abise,
La sinul tau sa-mi aflu mormîntul racoros!»

- Pieriti fara de urma, voi victime urîte,
Duceti-va pe drumul batrînului infern!
Genunele v-asteapta cu guri posomorite
Cu bice de vapaie pacatului etern,

Care se zvîrcoleste urlînd ca o furtuna.
Nebune umbre, -acolo, spre pofte va împing;
A voastra vilvataie cu moartea se-mpreuna:
Placerile sunt însesi pedeapse ce va-ncing.

In pesterile voastre n-a înflorit vreo raza,
Doar prin sparturi de cremeni miasmele patrund,
S-aprind ca felinare ce, pîlpiind a groaza,
In trupurile voastre parfume grele-ascund.

Sterilitatea aspra a bucuriei voastre

V-a scorojit fiinta si setea v-a-ntetit,

Iar vîntul desfrinarii cu bicele-i sihastre

Va serpuieste-n carne ca-n steagul zdrentuit.

De tot ce-i viu departe, de-a vietii frumusete,
Ca lupii prin pustiuri, voi, umbre, alergati
si va-mpliniti destinul, penibila tristete,
Fugind de necuprinsul ce-n sînge îl purtati!

LETHE

Tu, monstru crud, tigresa adorata,
Vino ia mine, suflet ticalos,
în parul tau ca noaptea, unduios,
Vreau mina sa-mi desfat, înfiorata;

în rochia-ti în care zac parfume
Vreau, fruntea-ndurerata sa-mi cobor,
Sa te respir ca pe-un buchet de dor,
Mireasma a iubirii fara nume.

Sa dorm, as vrea, adinc si fara teama,
Un somn ca moartea-n care sa-mi depun,
Fara suspin, sarutul meu nebun,
Pe trupul tau cu-adinci luciri de-arama.

Spre-a-mi risipi durerile-mi odoare

E patul tau abisul leganat;

Pe gura ta uitarea a uitat

Al Lethei duh, sarutului izvoare.

Martir docil, nestiutor, pe cale
Destinului de-acum, deliciul meu,
Supliciului supus fiind mereu
Voi asculta poruncile-i totale.

Spre-a m-adormi, voi suge în risipa
Otravile la care m-am supus
Din sfîrcu-acestor sîni de nesupus,
In care n-a fost suflet nici o clipa.

CELEI PREA VESELE

Privirea, gestul, gura ta
Ca o priveliste ma-ncînta,
Pe chipul tau surisul cînta,
O briza-n cer ce m-astepta.

Pe întristati tu îi vrajesti
Cu sanatatea ta prea plina
Ce curge, proaspata lumina,
înalt din umerii regesti.

Rasunatoarele culori
Vesmintelor valuitoare,
Poetilor inspiratoare:
Esti toata un balet de flori.

A' cugetului tau lumesc
Nebune rochii, par embleme
si-i sufletul nebun si geme
si te urasc si te iubesc!

Cîndva,-n gradini mi-am preumblat
Fiin{a-n blînda trîndavie,
Dar, cu cereasca ironie,
El, soarele, m-a sfîsiat

si inima mi-a ofilit
Cu primavara si verdeata,
Incit o floare-si frînse viata
Sub pasul meu batjocorit!

Asa,-ntr-o noapte, as dori,
Cind ora voluptatii bate,
Comorile-ti nemaiumblate
Ca un tîlhar a-ti jefui,

Ţi-as pedepsi frumosul trup
si sinii tai de fata pura,
si-o rana, proaspata arsura,
Uimita-n carnea ta sa rup,

si, fericire-n apogeu,
Prin buzele astfel croite,
Bogate, moi si-ndragostite,
Sa-ti torn adinc veninul meu!

PODOABELE

Iubita era goala si, cunoscîndu-mi firea,
Asupra sa pastrase sonorele podoabe,
A caror bogatie i-arata semetirea
Ce-o au în zile faste a' maurilor roabe.

Cind se arunca-n dansu-i, cu clinchete barbare
Metal si pietre rare în straluciri se-mbina;
Extazul ma cuprinde, iubindu-i cu furoare
Acest amestec tainic de sunet si lumina.

Era, deci, pe divanu-i si se lasa iubita,
Surisu-i de placere ii înflorea dorinta,
Iubirea mea adînca o cuprindea-n ispita,
Ca marea-n flux cind tarmul îsi naruie fiinta.

Tigroaica îmblinzita, ma urmarea ca-n ceata,
Mereu mai visatoare, cu-mbietoare poze,
Lubricitate simpla, candoare îndrazneata,
Dînd farmec nou acestor stravechi metamorfoze.

Ce brate, ce picioare, ce coapse-n fericire,
Lucind în unduirea de lebada sub stea,
Mi-acaparau privirea precum o nalucire
si pintecul, si sinii, ciorchini din via mea,

Ca Îngerii pierzarii ma îndemnau spre bine,
Spre o prea-tulburare a sufletului meu,
Ce se afla-n cristalul de roca-n clipe line
Unde se asezase cu calmul lui de zeu.

Mi se pareau unile de-o linie ciudata
Ale Antiopei coapse cu bustu-unui imberb,
Sub zveltul tors sta soldul in curba lui bogata,
Pe chipu-i brun, salbatic, lucea un fard superb.

si lampa, cu încetul, se îndura sa moara,
si doar din vatra jarul usor mai clipocea,
Stingîndu-se-n suspinu-i, cînd îumina-ntr-o doara
si pielea-i ca arama în singe se-mbata!

METAMORFOZELE VAMPIRULUI

Femeia.-n timpu-acesta, se zvîrcolea salbatic,
Asemeni unui sarpe dansînd peste jaratic
si frarnîntîndu-si sinii încorsetati, abia,
îmi gifîia cuvinte într-o mireasma grea:
- «Am buze dulci ca fraga, si am acea stiinta
De a topi-n placere batrîna constiinta,
Zvînt lacrimile toate pe gurguiati-mi sîni,
si-i fac, precum copiii, sa rîda, pe batrîni,
Caci, pentru cei ce goala ma vad, si fara voaluri,
Sunt luna si sunt soare, si stele peste valuri!
Asa-s de priceputa în voluptati, fierbinte
stiu palmele-mi oriunde barbatii sa-i alinte,
si-abandonîndu-mi sînii, cu patima mi-i gusta;
Timida sunt, lasciva, fragila si robusta,
încit în patu-n care se lesina-n placeri,
Neprihanitii îngeri ar navali din cer!»

Cind oasele-mi sarmane de maduva mi-a stors
si, vlaguit, spre dînsa iar chipul mi-am întors
spre-ai da o sarutare de dragoste, vai, mie,
Un pîntec vazui, doara, plin-ghiol de murdarie!
O spaima ca de gheata privirile mi-a stins,-
Iar cind, o clipa-n urma, lumina m-a cuprins,
Alaturi, chiar pe locul hidoasei întrupari
De sange îmbuibata si fara-asemanari,
Vazui frînturi de oase putind mucegaite,
tn scrisnet de morisca, saltlnd înnebunite,
Ca tabla ruginita izbita-amar de vînt
In noptile de iarna cu monstri pe pamînt.

GALANTERII

GALANTERII

HAVUZUL

Ţi-s ochii obositi, iubita!
Inchide-i si ramii asa
De nepasare, linistita
Placerea a ti-o distila.
Afara murmura havuzul
si noapte, zi, far'de ragaz,
Cu taina-ti mingiie auzul
Continuîndu-ma-n extaz.

Jerba se desfira

In mii de flori,
Phoebe Ie prefira

Cu vii culori,
Cad ca dintr-o lira

Stropii sonori.

La fel si inima-ti se-avinta

Incendiata de placeri,

Iar cerul vast n-o înspaiminta

Cu nestiutele-i puteri.

Apoi, scazînd ca înspre moarte,

Tristeti ce-n unduiri se sting,

Mi-aduna-n suflet clipe sparte

Pe panta timpului nating.

Jerba se desfira

In mii de flori,
Phoebe le prefira

Cu vii culori,
Cad ca dintr-o lira

Stropii sonori.

O, tu atîta de frumoasa,
Cînd aplecat spre sinul tau
Ascult cea unda mîngiioasa:
Havuzul suspinind mereu!
soptiri in arbori, luna plina
în vuiet ape, si-mprejur
Melancolia ta senina
Oglinda-a dorului meu pur.

Jerba se desfira
în mii de flori,

Phoebe le prefira
Cu vii culori,

Cad ca dintr-o lira
Stropii sonori.

OCHII BERTHEI

Nu va sfiiti de ochii cei mai falosi din lume,
Voi, ochi ai mîndrei mele, din care _se strecoara
O nu-stiu-ce minune ca Noaptea de usoara,
Varsati asupra-mi bezne tesute in parfume!

Ochi mari ai dragei mele, mistere adorate,
Cu magicele pesteri mereu v-asemuj_esc
Acolo, printre umbre letargice, tînj^_sc
în vaga licarire comorile unate!

Privirea ta, iubito, tacuta, adînca, v_asta,
Ca Noaptea-i, fara margini si stral^nd ^ g^
Iubirea si Credinta arzînd, aceeasi _st_e3)
Ce pîlpîie-n adincuri, voîuptuoasa, casta.

IMN

Preascumpei, preafrumoasei care
în sînge îmi stralumineaza,
Icoana mea netrecatoare,
Salut a nemuririi raza!

E raspîndita-n viata-mi toata
Ca sarea în vazduhul marii,
în sufletu-mi avid înoata
si varsa gust etern cîntarii.

Mireasma proaspata-n tacerea
Ungherului care ne-ascunde,
Cadelnita arzîndu-si mierea
în taina noptilor profunde,

Cum, dragoste fara prihana,
Sa-ti cint minunile acele?
Tu, bob de mosc, ascunsa rana
în miezul nemuririi mele!

Preabunei, preafrumoasei care
Mi-e bucurie-n vîrf de soarte,
Icoana mea netrecatoare,
Salutul meu în peste-moarte!

PROMISIUNILE UNUI CHIP

Îmi plac, frumoasa bruna, sprincenele-ti arcate,
Din care mari tenebre se ivesc,
Iar ochi-ti de taciune îmi toarna-n gînd pacate
Ce nu-s funebre, ci ma fericesc,

Fiindca ei sunt asemeni cu parul tau de noapte,
Ca o padure, firea-ti podobind,
Ochi tinjitori, spre ochi-mi lucira-aceste soapte:
«Amant al muzei plastice fiind,

Urmeaza-ti deci speranta ce ti-am ivit-o-n sînge
Cu gusturile ce le profesezi,
si vei putea de-ndata sa ti le poti ajunge:
De la buric la pulpe, sa le vezi;

Da, vei gasi în vîrful celor doi sîni-minune,
De bronz, doua medalii largi, ca-n vis,
si sub un pîntec neted, sublima goliciune,
Pictat în tonul palid-indecis,

O, pajiste de lina bogata, sora buna,
Acestor plete mari ce le adori,
Dulce,-ondulata, deasa, care in ea aduna
Cea Noapte fara stele, numai nori!

MONSTRUL

sau

ÎNSOŢITORUL
UNEI NIMFE MACABRE

Tu, sigur, nu te-asemeni, scumpa mea,
Cum zice Veuillot, cu o brindusa,
Chiar daca-amoruri, jocuri, faima rea,
Te fierb si-acum, batrîna caldarusa!
Se duce prospetimea, scumpa mea,

Copila-mbatrînind cu anii! Iata,
Ca niste caravane în tumult
Ţi-au scris pe fata lustrul fara pata
A lucrurilor folosite mult,
Ce înca sunt seducatoare, iata!

Verdeata celor patruzeci de ani
Nu-i monotona înca, nici tardiva;
Prefer ai Toamnei struguri dolofani
Decit, în Mai, o floare costeliva!
Nu, nu ma obosesc trecutii ani!

Caci inca are haz scheletul tau,
El, mai pastrindu-si gratiile sparte;
Orbitele-ti, ca solnite de hau,
Ma pipareaza cu taceri aparte;
Da, înca are haz scheletul tau!

Ridicolii amanti ma lasa rece,
Cu tot melonul lor ca un dovleac!
Cind mina mea pe umeri-ti petrece,
Chiar Solomon îmi pare mai sarac

E parul tau o casca albastrind,
Umbrind la fruntea ta de luptatoare,
Ce nu gindeste si-înca ne-rosind
Prin spate se salveaza de pudoare
Pe sub zulufii castii albastrind.

Sunt ochii tai asemeni cu noroiul,
în ei lucind ceva ca de spital;
Ci fardul gros acoperindu-ti boiul
Le da deodat' un aer infernal!
Sunt ochii tai mai negri ca noroiul'

Desfrîu total într-un total dispret
E gura ta amara, si provoaca;
Aceasta gura înca-i rai semet
socîndu-ne cu vinovata-i joaca
Desfrîu total într-un total dispret!

E muschiulos piciorul tau, îmbie
Cînd urca pe-naltimi, peste vulcan,
Chiar daca o zapada subtirie
Danseaza-afurisitul ei cancan;
Ce muschiulos piciorul tau îmbie!

Dar pielea-ti aspra-i si ne-alintoasa,
Precum o are un jandarm batrîn
Ne-mai-stiind sudoarea voluptoasa
Cum far'de lacrimi ochiu-ti este spin
(si totusi ea ma cheama alintoasa!)

ii

Tu, proasto, drept la Dracu te vei duce!
si-as merge, zau, cu tine, bucuros,
Dar zboru-ti cu aripile-i nauce
Ma Inspaimînta, e prapastios.
Deci, singura la Dracu te vei duce!

Genunchii mei, rarunchii si plaminii
Ma-mpiedica omagiu sa închin
Acestui zeu, cum merita stapinii.
«Vai! vai de noi, pâcatu-i asasin!»
Se tinguie genunchii si plaminii.

Oh! sincer, sufar, clipa greu m-apasa
Ca nu pot merge-acolo la Satan,
Spre-a te vedea, cind bese cu pucioasa,
Cum ii saruti sdrbavnicul organ!
Oh! sincer, sufar, clipa greu m-apasa!

Tu, chin aprins! cit sunt de Întristat,
Cu torta, de-a nu-ti fi însotitorul
Acolo,-n iad, ca m-am concediat,
Ah, scumpa mea, poti fi judecatorul:
Ma chinuiesc si sunt prea-intristat,

Fiindca de-atita vreme te iubesc,
E logic, deci! si, în concluziune,
Vreau, Raului esenta sa-i gasesc:
Fii tu, perfectul monstru, stricaciune;
Ah, da! batrîne monstru, te iubesc!

INSCRIPŢII

VERSURI PENTRU PORTRETUL
D-LUI HONORE DAUMIER

O, cititor! îti prezentam un tip
De întelept, ce-n arta lui subtila
Ne-nvata sa privim al nostru chip
Razind, dar si plîngandu-ne de mila.

E un satiric, un zeflemitor,
si daruirea cu care picteaza
Raul din jur cu numerosu-i cor
A inimii frumsete îi probeaza.

Nu-i rîsul lui grimasa din Melmoth
Sau din Mefisto care se rasfata
Sub torta lui Alecto peste tot
Vin pîrjolind, dar care ne îngheata,

E rîsul sau de veselie, dar
Nu e decît durere si povara
Averea sa, ce stralucind cu har,
Sta semn în bunatatea lui amara!

LOLA DE VALENCE

Atitea fete mîndre, oriunde si oricînd,
Prieteni, si dorinta e-n permanent balans;
Ah, stralucitul fannec al Lolei de Valence,
Bijuterie rara in negru-ros arzind!

PE CEAsCA, IN ÎNCHISOARE,
A LUI EUGENE DELACROIX

Întemnitat poetul, bolnav si chinuit,
Calcind pe manuscrise cu pas împleticit,
Masoara c-o privire aprinsa de teroare
A ametelii scara si sufletul ii doare.

îmbatatoare risuri, vuind in puscarie,
Prea-stranii si absurde l'-invita la trezie;
In preajma-i Îndoiala si Frica stralucesc
Ridicol, prea hidoase, cu mersul nefiresc.

Un geniu sub tacerea cu ziduri ticaloase,
si tipete-n adîncuri, si spectre fioroase
Involburate-n roiuri, auzu-i ametindu-1,

Biet visator, oroarea îi locuieste gîndul;
Iata-ti emblema, Suflet, cu visurile-n ceji:
Realul te-nabusa cu groaznicii pereti!

g piese

it( DISPARATE

GLASUL

Pruncie-n dulce leagan! biblioteca plina
Sta-n juru-mi ca un Babei de tomuri, acolo
Cenusa latiniei si pulberea elina
Se-amestecau, iar eu doar cît un in-folio.
Un glas de din adincuri soptea cu viclenie:
«Pamintul e o torta zimbind îmbietor,
si pot sa-ti dau placerea cu zarea aurie
A poftei fara satiu, ce n-am sa ti-o masor.»
Alt glas, ce tainic însa! rostea a lui dorire
Aleasa precum vintul într-un tarim avut:
«Oh, vino sa patrundem in cea calatoare
De vis fara de seaman si nemaicunoscut!»
Da, glasu-acesta, parca, îmi alinta auzul,
Inspaimîntindu-1 totusi cu necuprinsul lui,
Ci i-am raspuns: «Sa mergem!»

De-atunci mi-e calauzul,
E-a mea fatalitate, e rana zborului,
Cum o numesc. Dincolo de-acest decor de viata,
Abis si-ntunecare in zorii sai trufasi,
Ciudate lumi, distincte mi se rotesc în fata,
Cind eu tirasc aspide musclndu-ma de pasi.
De-atunci precum profetii ador asprimea marii,
Pustiul, cu tandrete, mi-1 fac eu însumi dar,
si rîd în zi de doliu, vars lacrimi sarbatorii,
Iar gustu-mi pare dulce cind beau un vin amar.
Tot cautind la ceruri ades îmi lunec pasul,
si iau ca fapte-aievea tot felul de minciuni;
«Cei întelepti, sopteste din tainita sa glasul,
N-au visuri de minune cum au acei nebuni!»

NEPREVĂZUTUL

Cînd tatal sau, de viata, in chin se despartea,
Trist, Harpagon, privindu-1, sta framintat de ginduri
si-ntrebator, în sine, nelinistit zicea:

«Avem, pentru sicriu destule sclnduri?»

sopteste Celimena: «M-a izvodit frumoasa,
Cu inima curata, chiar bunul Dumnezeu.»
- Inima ei! Supusa-i la fumul de pucioasa
în iad: jambon uscîndu-se mereu!

Un scrib, un biet opait dorindu-se faclie,
Sarmanului, pe care cu scrisu-i 1-a-necat,
Ii spune: «Unde-1 vezi tu pe Cel ce totul stie,
Pe Domnul cel de tine laudat?»

Dar, decît toti mai bine un desfrinat se-arata,
El casca pe-ndelete, fiind ce poate fi:
Neputincios si lenes: «Ah! m-as dori o data
Un virtuos, dar nu stiu-n care zi!»

La rîndu-i, orologiul, cu voce joasa-ngîna:
«E putred osînditul! Ce rost sa-1 mai previn?
Orb, surd, fragil e omul, ca un perete pîna
li prabusesc insectele-n destin!»

si apoi vine Cel ce cu toti îl negara,
El, mindru si sarcastic cuvinta: «V-amintiti
Ca-n liturghia neagra din fiecare seara
Din vinu-mi ati baut preafericiti!

In sufletele voastre mi-ati înaltat altare
si-ati sarutat in taina chiar fundul meu murdar!
Satana sunt! iar rîsu-mi învingator si mare,
E slut ca lumea-n chipul sau hilar!

Cum ati putut deci crede, fatarnici demascati,
Maestrul sa vi-1 rideti, sa-1 înselati la joc,
Placindu-va pret dublu pe viata sa-ncasati,
Aicea, aur, dar si-n cer un loc?

E dreptul la rasplata: batrin e vlnatorul,
si-a stat atît la pinda sa-i cada prada-n la).
Prin marile desisuri va voi purta în zborul,
Ciraci ai bucuriei fara sat,

Prin marile desisuri din muntii fara seama,
Prin a' cenusii voastre mormane drum taind
Spre un palat cit mine de-nalt si fara teama:
Un bloc din piatra dura, stralucind;

Caci e facut din trupul pacatelor multimei:
In el, dureri, orgolii si glorii am închis!»
In acest timp, un tnger din cer, deasupra crimei
Izbinda o suna, din paradis,

Acelor ce cuvînta cu inima: «Parinte,
Slavit sa fie biciul, Durerea ce ne-o dai!
Stau sufletele noastre în mîinile-ti preasfinte,
In grija-ti care pentru om o ai».

si-al trimbitei clnt mindru leganator mingiie
Amurgurile-acestea cu sfîntul lor cules,
Extazul ei patrunde ca fumul de tamîie
In cei ce cînta Domnului ales.

PIESE DISPARATE

RĂSCUMPĂRAREA

Spre-a ne plati vecia cetei
Ogoare doua ni s-au dat,
si le muncim neîncetat
Cu fierul mintii îndraznete;

Trudind sa creasca trandafirii
Iar bobul trup sa bage-n spic,
Noi stoarcem fruntii pic cu pic
Sarata lacrima trairii.

E Arta un ogor, Iubirea
E celalalt; tîrziu, cindva,
Cînd totul se va judeca,
Spre a-mblînzi dumnezeirea,

Va trebui s-avem prea-pline
Hambare si noian de flori
Cu nestemate în culori
si Îngerii ne vor sustine.

UNEI MALABAREZE

Picioarele-ti sunt tot ca si miinile de fine,

Iar coapsele-îi, prelunge, pe-o alba-ar prinde-o bine;

Artistii te admira, caci ochii tai, regina,

Mai negri-s decit pielea de întuneric plina.

tn tara ta, ce Domnul ti-a dat-o, pururi calda,
Ai grija ca luleaua stapînului sa arda,
In sticle apa rece sa torni si-arome dulci,
De linga pat tîntarii sîcîitori s-alungi,
si dis-de-dimineata, cînd frunzele dau glas,
De la bazar sa cumperi banane si-ananas.
Desculta, ziua-ntreaga, tu umbli si visezi
Tot fredonind vrun cintec stravechi, malabarez,
Iar cind coboara seara de purpura-n tacere,
Pe vechea rogojina odihna iar te cere,
si-n somnu-ti se aduna, în stoluri, colibri,
si, floare adormita,-i înveti a înflori.

De ce, preafericito, vrei tu sa mergi în Franta,
Unde multimi de oameni isi chinuie speranta,
si-ncredintîndu-ti viata matrozilor straini
Sa-ti lasi pe totdeauna roz-albii tamarini?
Te vad: abia-mbracata în muselini usoare,
Pe strazi întunecate sub ploaie si ninsoare;
Ah, cum vei plînge traiul de-aici - un tainic fum
si prinsa in strlnsoarea corsetului de-acum,
Prin glodurile noastre va trebui, ah, da,
Pe-o pline amarita sa vinzi splendoarea ta,
Privind cu-ndurerare topindu-se sub cer
Fantoma trista-a unui pierdut cocotier!

BUFONERII

LA DEBUTUL AMINEI BOSCHETTI

LA TEATRUL DB LA MONNAIB,
BRUXELLES

Amina zburda, cînta, suride fericita,
Jar Welche: «Pentru mine, parc-ar vorbi-n sanscrita;
V crîngurilor nimfe, ivite efemer,
Le stiu doar din Montagne-aux-Herbes-potageres!»

Pictorul sau minune-i si ochiul clematita;
Delir ne toarna-n suflet: Amina-i o ispita;
Iar Welche: «Miocinoase-s deliciile si pier!
Nevasta-mea se poarta cu mult mai auster.»

Ah, voi nu stiti: silfida cu pasul triumfant
E-n stare sa-1 Învete chiar vals pe elefant,
Pe barza veselia, pe bufnita sa rida,

Ci Welche striga: «Huideo!» cu limba lui cea hida:
Ca si cind, daca Bachus bourgogne vrind sa-i ofere,
El, monstrul, ar raspunde: «Mai mult mi-ar place-o bere!»

DOMNULUI EUGENE FROMENTIN

A PKOPOS DE UN NEPOFTIT,

CARE SE CONSIDERĂ

PRIETENUL SĂU

Mi-a spus ca e foarte bogat,
si ca holera-1 ocoleste;

- Ca aurul si 1-a-ncuiat,
Ca, Opera, o pretuieste;

- Ca e nebun dupa natura,
Asemeni domnului Corot;

- Ca, înca, nu avea trasura,
Ci-i va veni cu cai cu tot;

- Ca marmura si caramida

si grinzi în negru, stîlpi bronzati
îi plac, si-n fabrica-i solida
Are trei mesteri decorati;

- C-ar poseda, în plus de case,
Douazeci-mii actiuni la Nord;
Ca, pe un fleac, isi procurase
Rame cu marca Oppenord;

Ca s-ar fixa chiar in Luzarches,
Unde nimic n-are masura,
si ca In Piata Patriarhii
A dat o mare lovitura;

Ca soata nu si-o mai iubeste,
Nici mama; - dar credea, si e
Un suflet ce se vesniceste,
Ca 1-a citit pe Niboyet!

- Ca-i pentru dragostea de-o noapte,
Ca-n Roma, loc de plictiseli,
O doamna cu aprinse soapte,
Se-ndragostise grav de el.

Timp de trei ore si jumate
Ast vorbaret de prin Tournai
Mi-a spus rapid viata-i toata,
De parca mintea-mi nu mai e.

Ar fi sa-mi bat o luna gura
De suferinta mea sa-ti zic;
si ma gîndeam struhindu-mi ura:
de-as putea dormi un pic!»

N-am îndraznit macar sa miaun,
Cum nici sa pleci, cînd vrei, nu poti,
si fundul mi-am frecat de scaun,
Visînd, in teapa sa-1 cocot.

Bastogne se cheama acest monstru,
Fugind de biciul meu, suvoi;
Eu, in Gascogne, sa-mi aflu rostu,
In apa ineca-ma-voi,

Daca-n Parisul cu-ale sale
- In care toti se-ntorc, la ce!?-
ti voi mai intîlni pe cale
Pe nataraul din Tournai.

Bruxelles, 1865

UN CABARET VESEL

PE DRUMUL
DE LA BRUXELLES LA UCCLE

Tu, cel nebun dupa schelete
si alte detestate-nsemne,
Condimentînd placeri, pesemne
(Ce-au fost în fapt niste omlete!),

O, Monselet, batrin hai-hui!

«tn fata cimitirului»,

Aceasta insolita firma

Din nou in gindu-mi te confirma.

ALTE FLORI
ALE RÂULUI

EPIGRAF

PENTRU O CARTE
BLESTEMATA

Tu, pasnic cititor, bucolic,
Naiv si sobru, si uman,
Azvirle-acest saturnian
Scris orgiac si melancolic,

Capcana stilului retoric
De n-o cunosti de la Satan,
Iti voi parea nebun! E-n van!
Azvîrle scrisu-mi alegoric!

Dar daca, totusi, vei porni
Tacut a-mi pipai abisul,
Citeste-ma, spre-a ma iubi;

Tu, care-ti cauti paradisul
si-n suflet patimile-ti gem
Deplînge-ma!... Sau te blestem!

EXAMEN
LA MIEZUL NOPŢII

Cînd miezul noptii bate iar,
Ne întrebam, privind la ornic,
Timpul de azi, de ne-a fost spornic,
De n-a trecut, cumva,-n zadar:
- Astazi, o zi predestinata,
Vineri, în treisprezece, da,
De ne mai amintim, cumva,
Pe via}a noastra-am pus o pata,

Caci pe Isus l-am ponegrit,
El, între dumnezei preabunuî,
si - parazit sugînd stapinul -
Un Cresus tîmp ne-a ghiftuit;
Pentru placerea astui monstru,
Satanei stînd cirac intim,
Scuiparam peste ce iubim
si-am laudat urîtul nostru;

Iar celui slab calai am fost,
Asa robindu-ne trufiei,
si imnuri am cintat Prostiei
Cu fruntea ei de taur prost.
Apoi, Materiei cumplite,
Sarutul, în genunchi, i-am dat,
si, înca,-ain binecuvîntat
Putreziciunea ce ne-nghite.

In fine, pentru-a-nabusi
Cea ameteala în delire,
Sfoi, preoti vanitosi ai Lirei,

Glorificati spre-a împlini
Betia-n tainele-i funebre,
Fara de- chef, mincind siliti,
Sa stingem lampe, istoviti
Sa ne ascundem în tenebre!

MADRIGAL TRIST

Nicicum nu-mi pasa daca esti cuminte!
Fii trista! fii frumoasa! Iacramînd
Ţi-adaugi farmec celei dinainte
Cum fluviul acelui ses fierbinte
si cum furtuna florilor gemind.

si, de pe chip, de-ti cade bucuria,
Mihnirea, da, mai mult ti-o îndragesc;
Sau cind dureri spre tine-si vor stihia,
Cind, orb, trecutu-si varsa nebunia
Peste-acest azi ce vreau sa ti-1 sfintesc.

Mi-esti draga, da, cind ochi-ti mari revarsa
Ca sîngele fierbinte, apa lor,
si te mingii cu mina-n doruri arsa
Cind spaimele te-nvaluie si par sa
Ţi-agonizeze trupul poftitor.

Iti sorb, dumnezeiasca voluptate,
Ca imn de taina, delicios si rar,
Zvîcnind, suave, gemetele toate,
Iar lacrimile stralucind, agate
Ilumineaza-n inima-ti de har!

ii

Da, stiu acum ca inima ta geme,
Din sine alungind mai vechi iubiri
Ce înca ard In forja lor poeme,

C-ascunzi 'n suflet - vesnice-anateme -
Trufii ce izvorasc nefericiri;

Dar cita vreme visurile tale
N-or oglindi in ele un infern,
Si ca într-un cosmar cu-adînca vale,
Visind otravuri, sabii si pumnale
Cu ce iubire tie se astern,

Cu frica deschizind celui de-afara,
Descoperind urîtul peste tot,
Zbatîndu-te acum si-a multa oara
Spre-a nu simti, cumplit, c-m te-mpresoara
Dezgustul lumii, marele despot,

Nu vei putea, regina Înrobita
Ce ma iubesti cu spaima, ca pe-un zeu,
In noaptea de orgie, îngrozita,
Sa-mi spui, cu sufletul tipînd, ranita,
«Sunt eu stapina ta, Stapinul meu!»

AVERTIZORUL

In cugete, si eu si tu,

Purtam o vipera ce creste

si stînd ca pe un tron, zeieste,

Cînd spunem: «Vreau!», ea zice: «Nu!»

Iar ochii de ti-ai cufundat

In al placerilor pacat,

Ea suiera: «Ţi-ai dus povara?»

De faci copii, ori pomi plantezi,
De scrii poeme sau sculptezi,
Te-ntreaba: «Apuca-vei seara?»

Fie ca-ncerci, ori speri mereu
Nu poti petrece un moment:
Fara-acel crud avertisment
Al viperei din eul tau.

RĂZVRĂTITUL

Un înger ca un vultur din ceruri se avînta,
Pe pacatos îl prinde cu miinile de par
Si-1 scutura spunîndu-i: «Sa crezi in legea sfînta!
Sunt îngeru-ti de paza! Minune si-adevar!

Vei îndragi de-acuma, cu-ntreaga ta fiinta,
Saracii, raii, prostii, schilozii - negru val!-
Cu-a tale milostenii si vesnica-ti cainta
Pentru Isus asterne covorul triumfal.

Aceasta e Iubirea! Cit inima-ti e treaza,
Extazul reaprinde-ti, la Domnul genuncheaza:
Sublima Voluptate-i, si doar cei buni o au!»

Si îngerul certîndu-1 din dragoste adinca,
Pe-afurisit, cu pumnii, îl mîngiie si înca;
Dar pururi osinditul raspunde: «Nu! nu vreau!»

DEPARTE MULT DE-AICI

Casuta parca e sfintita
si-n ea o fata prea gatita
în liniste, si pregatita,

îsi racoreste fragezi sinii
Cu fluturarea blînda-a mînii
si-asculta plinsetul fîntînii;

E Dorothea! si-o gasesc
Blînd imnul apelor din zare
si-aripa vîntului ceresc
si sufletul i-1 podobesc.

Oe sus in jos cu grija mare
îsi unge trupul sau zeiesc
Cu miruri: sfînta miresmare -
Iar într-un colt se stinge-o floare.

RECULEGERE

Durere, fii cuminte, reintra-n calm, frumoasa,
Doreai sa vina Seara; priveste-o cum coboara:
Peste oras, tacuta, o atmosfera joasa,
Dind unora odihna, la altii grija-amara.

tn timp ce gloata lumii de vechi placeri setoasa
Se lasa biciuita ca de-un calau, ocara
Si remuscari culege - serbare vicioasa -
Durerea mea, da-mi mina si sa fugim, fecioara,

Departe. Iata anii cei morti cum se arata
Pridvoarelor de ceruri, in haina demodata,
Din ape-adînci Regretul, surîs opalescent

si Soarele se stinge sub arcul unui nor;
Da, draga mea, e noaptea sosindu-ne usor
Precum un lung lintoliu sosind din Orient.

ABISUL

Pascal si-avea abisul in propria-i traire,

Vai! totul un abis e: dorinta, vis, cuvint!
si am simfit adesea al Groazei aspru vint
Cum parul îmi ridica, nebuna-nvîlvorire.

Sus, jos si pretutindeni, adine, peste pamint,
îngrozitorul spatiu ce-i fara de oprire...
Cu inteleptu-i deget si-a lui neprihanire
îmi desemneaza Domnul cosmaruri peste cint.

Chiar somnul mi se pare un put enorm ce-ascunde
Orori nedefinite ducind spre nu stiu unde;
si oricare fereastra ma zvîrle-n zari enorme.

Da, sufletu-mi, ce pururi e chinuit de toate,
Rîvneste-a nefiintei insensibilitate;

Ah! de-am iesi o data din Numere si Forme!

TÎNGUIREA UNUI ICAR

Sunt fericiti, satui, usori,
Amantii fetelor pierdute,
Cind mie bratele mi-s rupte
Fiindca-am strîns cu ele nori.

Voi, sori fara asemanare,
Care-n adine de cer luciti,
în ochii mei de voi orbiti
Doar amintirea mai tresare.

Zadarnic spatiului voii
Sa-i aflu miezu-n tainic joc,
Sub nu stiu care ochi de foc
Aripa mi se narui,

si ars de dorul meu zeiesc,
Nu voi avea onoarea sfînta,
Genunea care ma-nmormînta
Cu numele-mi s-o-nvesnicesc.

CAPACUL

Oriunde-1 poarta soarta, peste uscat sau mare,
într-un tarîm fierbinte, ori sub un soare sters,
Ca slujitor al Crucii sau întru Desfrînare,
Biet cersetor, sau Cresus vestit in Univers,

C-o minte mai înceata, ori mult-iscoditoare,
Din sat sau din cetate, pribeag în vesnic mers,
Pe om îl paste pururi a tainelor teroare
si cata-n sus cu spaima, spre-un banuit advers.

Acolo, Cerul! Cripta cu-naltul strivitor,
Plafon cu luminatii de opera, decor,
si sîngerînd actorii danseaza-a nesfîrsire;

Speranta pentru schivnici si iad pentru cei rai,
O, cer! capac ce-acoperi cazanul cu vapai
In care fierbe, vasta, marunta Omenire.

POEMB DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ

POEME
DIN PRIMA

EDIŢIE
POSTUM^

CHARLES BAUDELAIRB

RUGA UNUI PÂGÎN

Ah! nebunia nu-ti opri;
Cu flacari inima-mi strabate,
Tortura scumpa, Voluptate!
Diva supplicem exaudi!

Zeita raspîndita-n aer,
Adincul spre-a mi-1 încalzi,
Topeste-mi amortitul vaier
si-un imn de-arama-ti voi porni.

Fii, Voluptate,-a mea regina!
si-o* masca de sirena-ti pune
De carne si de catifea,

Sau da-mi odihna cea deplina
In vinuri mistice, nebune,
si fii mereu fantoma mea!

LUNA JIGNITA

O, Luna, tu, pe care te adorau parintii,
Regina de azururi, cu stralucit serai
De stele-n podobire urmindu-te, alai,
Tu, Cynthie batrîna dlnd farmec suferintii,

Mai vezi, truditi, amantii în somnul lor de rai
Cu gura-ntredeschisa usor zimbindu-si dintii?
Sau pe poet in veghe storcind puterea mintii?
Ori cum se-mperecheaza napirci sub ciumafai?

Sub dominoul galben, cu pasul clandestin,

Mai mergi, precum in veacuri, din seara pina-n zori,

Endymion asteapta, sa-i dai al tau suspin?...

- «Pe maica-ta, copile al unui veac de-orori,
O vad stînd la oglinda, cu trupul gîrbovit,
Privindu-si jalnic sinul cu care te-a hranitj».

pipa PĂcn

DUPĂ LONGFEIXOW-

Atunci, Gitche Manito, Stapînul mare-al Vietii,

A coborît puternic din zarea diminetii

la verdea si imensa cimpie cu coline;

La Rouge Camere, semet, pe-nalte stînci,

Lumina dominind-o si spatiile-adinci

Sta drept, si vast, si mîndru, si-ncrezator ia sine.

Pentru-a chema la sfatu-i popoare numeroase

Precum nisipul marii si ierburile joase,

Cu mîna-i de-ndrazneala, o stinca-a smuls, avan,

si-a mesterit o pipa superba pe masura;

Dintr-un buchet de trestii cu falnica statura

A luat pe cea mai lunga spre-a face-o nalt burlan.

si coaja unei salcii a rupt cu mina Sa
El, Creatorul Firii, luleaua a-ndopa,
si-acolo, în picioare, ca felinar astral
Aprinse Pipa Pacii. si stlnd în pisc stincos
El a fumat; lumina îl podobea frumos.
Popoarele zarira, deci, marele-i semnal.

si fumul sfint, ca blinda coloana miresmata,
In dimineata calma se arata pe data,
Fiind, la începutu-i, ca brazda cenusie,
Apoi albastru abur se arginta treptat
si se marea întruna urcind neîncetat
De-ajunse sa se sparga în bolta azurie.

Abia ghicite virfuri a' Muntilor Stîncosi,
Mari, nordicele lacuri cu tarmii viforosi,
Chiar valea Tawasentha ce-i raiul pamîntesc,
si codrii Tuscaloosa se-nmiresmind aparte,
Toate si toti vazura imensul fum departe
Urcind in dimineata cind zari se rumenesc.

Profetii cuvintara: «Vedeti aceasta banda

De fum, care-i asemeni cu mina ce comanda,

In lina înaltare si soarele l-ascunde?

Gitche Manito este pe toti Stapînitor,

Prin acest fum de taina el spune tuturor:

«Voi, luptatori, la sfatu-mi, veniti de orisiunde!»

Prin patru parti de zare prin care umbla vîntul,
Peste cîmpii si ape prin care taie gindul,
Razboinicii din triburi semnalul au zarit,
Spre Camere Rouge, spre fumul ca un glas,
Tacuti se îndreptara in acel mare ceas,
Acolo, unde Gitche Manito-a poruncit.

Toti, echipati de lupta cu indîrjite chipuri
Înaintau prin verdea prerie, ca nisipuri
împestritati, ca-n toamna, padurea ruginita;
si ura, care pururi în lupte-i înclestase
si în strabunii vajnici ca flacara dansase,
Le-incendia privirea si ramineâ cumplita.

Da, se-ncontrau prin ura straveche si riatinga,
si Marele Manito, ce nu stia sa plînga,
Privindu-i cu asprime., dar nu cu ochi despoti,
Ca un parinte carui dezordinea nu-i place
Dorind ca vesnic fiii sai sa traiasca-n pace,
Iar el, Gitche Manito, parinte bun la toti,

Puternic, mina dreapta o-.ntinse peste ei,
si spre-a le domolire minia grea, de lei,
si-a fruntii fierbinteala cu umbra palmei sale,

Le spuse atunci cu vocea de ceruri majestuoase
Asemeni unor ape venind tumultuoase
Ce cad peste adincuri cu vuiete-abisale:

ii

«O, semintie scumpa, esti plina de pacat!
Voi, fiii mei, de-acuma o hotarîre sfînta
Va da Gitche Manito, cel care va cuvînta,
Mai Mare peste Fire, si care, el, v-a dat
Castorul, ursul, renul, bizonul ce va-nfrunta.

Stravechea vinatoare v-o am facut usoara;
De ce, dar, vînatorul devine asasin?
Iar baltile, cu pasari le-am populat din plin,
De ce nemultumirea si vorbele de-ocara?
Bogati sunteti si totusi furati de la vecin!

Da, ma desgusta-amarnic razboaiele-ntre frati,
si ruga, si dorinta ca simple întocmeli;
Pericolul sta-n toane si-n vesnice-ndoieli;
Ci numai în unire puteti sa va salvati:
Traiti de-acum în pace si-n drepte rînduieli.

Curînd la voi veni-va din partea-mi un Profet,
Spre-a va-nvata Iubirea si-a suferi cu voi.
O sarbatoare-a vietii sunt vorbele-i suvoi;
Va lepadati dispretul: e-un întelept perfect;
Ci dati-i ascultare spre-a nu pieri apoi!

Spalati-va în valuri culoarea de pierire.
Aici belsug de trestii si piatra, munti întregi;
Deci, faceti-va pipe. si fara razboire,
Fara varsari de singe, în dulce înfratire
Fumati toti Pipa Pacii, si fiti ai pacii regi!»

POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ

UI

Ei, armele de lupta indata-si aruncara,
A sîngelui culoare in valuri îsi spalara,
Pe chipurile crude, blindetea se ivind.
Din stinca si din trestii lulele mesterira
si, priceputi la toate, le mai si înflorira,
Iar Spiritul,-copiii si-i alinta zimbind!

Cu sufletu-n lumina plecau spre calme zari,
Cind el, Gitche Manito, Stapin pe-ndepartari,
Prin poarta-ntredeschisa se înalta la cer
- Prin aburii-minune ai norilor de fum
Atoatestiutorul urca sublimul drum -
Prea-multumit de fapta-i: tarie si mister!

LUI THEODOR DE BANVILLE

Tu, pletele Zeitei le-ai însfacat c-o mina
De duritate plina - ce-altdata te-a-nhatat -
Erai deplin stapînul, nepasator barbat,
Acum, stapina sortii tirind-o prin tarina.

Ardea un foc in ochii-ti, acea precocitate
Cu care te-nzestrase mindria de-arhitect:
Zidirile în care ai îndraznit corect
si anuntau cu fala a ta maturitate.

Poete!-al nostru sînge ne paraseste - faur! -
si nu din intîmplare camasa lui Centaur,
Care-i scimbase trupul in chinuri nesatule

A fost de trei ori data prin balele subtile

Ale acelor multe si groaznice reptile

Pe care, in pruncie, le-a strîns de git, Hercule!

FÂRÂMITURI

CHARLES BAUDGLA1RB

FÂRÂMITURI

(VERSURI  DESPERECHEATE)

ORGOLIU

Îngeri îmbracati in aur, purpura si hiacint.
Geniul si dragostea sunt datoriile-mi usoare.

LACOMUL

Rumeg'nd, eu rid de trecatorii flamînzi.
Ca un obuz as exploda
De nu as suge ca un cancer.

Noroi am framîntat si aur am iscat

Avea in ochi puterea ce-n inima-ascundea.
Desert vivant, Parisul îl alunga mereu,
El: neirifrint ca fiara si liber ca un zeu.

Privirea-i, nici timida si nici nepasatoare,
Se raspindea in juru-i cu lacomie mare,
si nari in frematare drept griji, ca la artisti
Ce opera-si mîngîie cu degetele, tristi.

Da, tineretea fi-va-ti bogata-n mari furtuni
Ca Zodia Leoaicei cu ochii arzatori
Ce ne alinta fruntea si bratele-n sudori,
Calatorind în spatii si respirind fugos
Ea naste-acele zine cu mersul amoros,

Ivindu-le-n oglinda, sterila voluptate;
Ca fructe-n pîrguire a lor virginitate.

Dar eu zaresc in ochii adinei, rascolitori,
Ca inima-ti nu-i pentru plapinde sarbatori
si-aceasta frumusete ca fierul in tenebre
Va re-zidi Infernul cu nesecate febre,
Spre a-mplini desfriul cu groaznicele-i guri
si a-ntrista simtirea .umilelor fapturi.
Da, dbborind sub sine molaticele perne
Un trup superb ca noaptea odihnei se asterne
si somnul podobindu-si cu un surîs total

A spatelui sau urma de pofte chinuit.

De-o patima nebuna sta aeru-mpregnat;
Ca spre o lampa fluturi se navaleau, perdeaua
Sub nici o adiere, iar sreasina ca neaua.
Era o noapte calda, o baie a iubirii

Tu, îngere puternic pe chipul mîndru-avînd
A Iadului pecete sub care te-ai naltat,
Imblîhzitor feroce, in cusca mi-ai bagat
Spectacol de rusine cruzimii tale-oricind,

Cosmar în miez de noapte, Sirena-n totul goala,
Tu ce ma-mpingi spre haul din mine chiar stind drept
Purtînd vesminte sfinte sau barba de-ntelept
Spe-a-mi oferi otrava iubirii ce însala

BLESTEM

Bancul de pesti nestapinit si dur
si trecatbarea-ngusta, maelstromul vorace
Agita mai domol nisipul sur

Decît a' voastre inimi, dînd cerurilor raza;
Ele-s o aruncare de nobila putere

Acolo unde farul vedeta lumineaza
Dar care si ucide molustele-n tacere;

si, înca-a noastre inimi se-aseamana c-un han
La care hamesitii vislndu-si masa, patul,
La cei ce-s înlauntru se roaga, tipâ-n van:
Ci tac: studentul, popa, tac: tîrfa si soldatul;

si pleaca fara-ntoarceri; ce camere infecte:
Razboi, stiinta, amoruri; e-ngust al nostru unghi,
E rece vatra; patul si vinul au insecte
Pe oaspetii aceia eu i-as servi-n genunchi!

SPLEEN

fXrXmitum

SCHIŢA PENTRU UN EPILOG
LA A DOUA EDIŢIE

Linistit ca un întelept, blînd ca un proscris,...

am zis

Te iubesc, o, preafrumoaso, tu încîntarea mea...
Fara de-asemuire...
Orgiile-ti fara de satiu si fara suflet dragostea,

Placerea ta fara oprire
Ca peste tot, în însusi raul, se-arata fara-a se vedea,

Bombele si pumnalele, izbînzile si sarbatorile tale,
Mahalalele melancolice,
Hotelurile tale fastuoase,
Gradinile de intrigi pline si de suspine,
Templele tale vomitînt rugaciuni muzicale,
Disperarile-ti copilaresti, ochii de batrîna nebuna,

Descurajarile tale;

Focurile-ti de-artifiqi, explozive bucurii
Care fac sa rîda cerul peste morti si peste vii.

Viciul tau, prea-venerabil în matase îmbracat

si rizibila-ti virtute cu privirile spanchii

In extaz spre luxul care îl depling cu-adevarat...

Principiile-ti salvate, dispretuite legi,
Statuile trufase cu umerii in ceturi
si turnurile tale deasupra stralucind,
Reginele-ti din teatru cu vocile-ndraznete
si clopote, si tunuri, orchestre asurzind
si pietre fermecate zidite-n fortarete,

si oratorii care îti predica amarul,

Canalele cu sînge spre Iad talazuind,

si-asemeni cu-Orinocul, pierindu-le izvorul,

si îngerii tai înca, bufoni în zdrente noua:

în purpura si aur si înca-n hiacint,

Voi, toti, ramîneti martori de truda-mi împlinita:

Perfect precum chimistul si-n sufletul meu sfînt.

Eu, lucrurilor, stors-am esenta ca un faur:
Noroiul tau, priveste: l-am transformat în aur.

POEME DIVCRSE

POEME
DIVERSE

CHARLES BAUDBLAIRB

POEME DIVERSE

Nu-i asa câ-i placut, acum clnd mi te-asameni,
în lunga obosire, la fel cu ceilalti oameni,
Sa cautam o clipa spre Rasaritul vietii
Spre-a revedea, departe, ros, pragul diminetii
si-naintînd întruna pe cruda noastra cale
Sa ascultam ecouri din Încetata vale,
Asemeni sopotirii amorurilor noi,
Ce Dumnezeu le puse de la-nceput in noi?

li

ti place s-o zareasca în fustele ei albe,
Cind salta printre arbori cu înverzite salbe,
Stîngace-n gratii pure atunci cind isi ascunde
Piciorul, daca rochia-i într-un tufis se prinde.

iu

Acolo sus, departe, mai sus de drumul mare
Sunt ferme si vilcele, costise înverzite
si, dincolo de ele, paduri in ascultare,
si pajistile-alpine calcate-ncet de vite,

Iar dincolo de-acestea un Iac precum abisul
înconjurat de piscuri, mareata-ncremenire;
si apa doarme-ntruna imbogatindu-si visul:
Nimic nu-i întrerupe eterna neclintire.

E mohorît desertul înalt, cu-auz de ceata,
si totusi cîteodata se simt, sosind abia,
soptiri si lungi ecouri parca din alta viata,
Ca un oftat de clopot din zare, d-undeva.

Peste-acesti munti pe care doar viatul ii saruta,
Peste ghetarii vesnici în soare aurind,
si peste sîînci semete, prapastii stîod la pinda,
si-n iezerul in care mor serile pe tind,

Sub pasii mei, deasupra-mi, jur-împrejur: tacerea!
Tacerea de din care ai vrea sa te salvezi,
Cea vesnica tacere si muntele-n paterea
Acelui aer tainic; iti pare ca visezi,

S-ar zice cum ca cerul cu-a lui singuratate
Se oglindeste-n apa, iar stincile stravechi
Asculta-n reculegeri a lor divinitate:
Mister sublim spre care noi nu avem urechi.

Iar cînd, din intimplare, un nour rataceste
si adumbreste fata acelui lac sever
Ai crede ca vezi umbra, plutind dumnezeieste,
A unui suflet care, încet, patrunde-n cer.

IV

Ah, chiar acuma o ascult
Afara fredonînd usor
Precum un monoton tumult
Pe care-n mtne-1 port cu dor;

E ea, bâtrîna bocitoare
Muza-a sarmanilor, ades
Odinioara-n clipe goale,
Ne Incinta cu dulce vers!

Dar, cu sperantele pierdute,
Saracu-i trist si e supus;

si m-am gîndit atunci la clte
Un bun prieten mi-a fost spus,

Plimbîndu-ne în seara calda:
Ca-i o placere de nescris
Sa-asculte-asa o serenada
Cînd chiar placerile-s plictis.

Aceste melodii umile
Minuni sunt inimii sihastre
si ele vin catre febrile
si grele simturile noastre.

Ferestrele-au ramas închise,
Ingrat! dar cine poate sti
Cit am visat la cele zise
De bunul meu amic Henri!

Vai! n-ai plins pentru altul nici pentru tine chiar?
Nu te-ai rugat la Domnul: «Tu, iarta-ma, Stapîne,
Nu ma iubeste nimeni, mi-e inima de ciine!
Toti m-au corupt; si iata de tine n-au habar!»

Caci obosit de lume, de zicerile amare,
Fu nevoit, cu ochii-i, sa cate spre azur
si sa se adreseze Celui fara-contur
Spre-a darui iubirii, din ceruri, îndurare.

Sa se-nconjoare acuma de taina cea profunda,
Privirea sa-si închida cind toate îl privesc,
Vecinilor nu spuna: «Doar cerul îl iubesc»,
Ci Domnului sa zica: «Da-mi pacea ta fecunda!»

La fel, închis de preot, sta templu-n nazuinta;
Cind peste-acoperisuri coboara noaptea-ncet,
Cind-gloata se desface de-al strazilor magnet,
Se umple de tacere si capata fiinta.

VI

stiu, ai trecut, adesea, tu, suflet de poet,
Prin cîte-un sat mai mare, gatit sarbatoreste,
Cînd cerul si pamîntul se-mbratisau discret:
O duminica-nalta, c-un soare ce-aureste;

Clopotnita vibreaza lansînd acel verset,
Care patrunde-n toate adine, dumnezeieste,
Cu eleganta pompa, batrini si tineret,
Se-ndreapta catre slujba ce-acum se pregateste;

Fiinta ta mondena miscata-i in adine
De sunete de orga, de clopote ce plîng,
si-n inima, deodata, se-aduna un suspin!

Cucernicia, iata, în tine se ridica
Desferecînd din vreme trecutul tau senin,
si-n miezu-i, luminoasa, o zi de duminica!

VII

Eu nu am ca metresa ilustra o leoaica:
si-mi darui puritatea la o mahalagioaica.;
Nesuportînd pe cei ce au ochiul furibund,
In inima prea trista odorul îmi ascund.

Pantofi, spre-a-si cumparare, ea sufletul îsi vinde
si Dumnezeu, prea-bunul, ar rlde de-as cuprinde
Unga infama asta pe-acel modest Tartuf,
Eu, care-mi vînd gindirea spre-a fi celebru,...uf!

S-a viciat, traznita, si poarta, deci, peruca:
Pe ceafa ei cea alba curg plete, bucla-n bucla;
Ne-mpiedecînd, aceasta, saruturi amoroase
Sa ploua-acum pe fruntea cea cheala-ntre cheloase.

Chiorîs la toti se uita ciudata ei faptura
Sub gene lungi, umbroase, cum îngerii avura;
Ci ochii toti, avizii, ce-o condamnara greu,
Privirea sa ebree n-o vor uita, nici eu!

Douazeci de ani, atit, doar. obrajii i-au cazut

De fiecare parte i-atîrna peste gît,

si totusi noaptea-ntreaga ma trage peste ea

si sunt ca pruncul proaspat: o sug, o musc, ma vrea,

si-i bine ca adesea nu are-o para chioara
Ca umerii sa-si unga si-apoi o subsuoara:
O ling eu pe tacute cu si mai multa-ardoare
Decit Magdala-n patimi a' Domnului picioare.

Sarmana creatura, placere-n gîflire,
De-asa sughituri aspre nu poate sa respire,
si banui din aceste scurte-opintiri brutale
C-a ros, desigur, plinea cea veche prin spitale.

Nelinistiti sunt ochii-i de-a lungul noptii crude,
Crezind ca vad alti doi ochi in ulitele-afunde;
Fiind prea primitoare cu falsii sai eroi,
I-e frica de-ntuneric si crede în strigoi.

Ba chiar, placîndu-i seul, 1-a folosit mai mult
Decit savantul, noaptea, pe-al cartilor tumult,
si i-a scazut si foamea, iar ochii-s brilianti
Cînd ii apar din noapte defunctii sai amanti.

De o-ntîlniti, bizara si împopotonita
Pe-o mizera stradela, spre margini, ratacita,
In jos tinlndu-si capul de porumbel ranit
Tirîndu-si prin noroaie calciiul dezgolit,

Sa n-azvîrliti, de scîrba, înjuraturi spurcate
Spre fata prea fardata a bietei nespalate,
Careia chiar Famina, zeita si iscoada,
I-a poruncit a-si scoate juponu-n plina strada.

Ei, da! boema asta e tot ce am mai bun:
E perla mea, regina la care ma supun,
M-a leganat adesea pe sînu-nvingator
Reincalzindu-mi firea cu mucedu-i amor.

vni

Aicea zace cel ce prea mult iubit de dame,
A coborît de tlnar la ale lui infame.

IX

Tu, nobila femeie cu timpu-n apogeu

Fara-a gindi prea multe dormi sau visezi mereu,

si imbracata-n antic strai grecesc,

De zece ani încoace, care-au trecut alene

Obisnuindu-mi gura cu sarutari viclene

Tu îngrijesti un dor calugaresc -

Orgiei preoteasa ai fost, ti-aduci aminte!?
Iar astazi, neplacindu-ti adincurile-ti sfinte
Sa-nmugureasca într-un pui de om,
Alungi, prea-credincioaso, stigmatul alarmant
Pe care chiar virtutea cu plugu-i 1-a-mplîntat
In plntecul matroanelor, atom.

Imberbi, atunci, cu totii, în banci mai învechite
Decît acele lanturi, cu mult mai lustruite,
Ce-a oamenilor piele frecatu-le-a mereu,
Noi ne tiram tristetea s-acel dezgust ateu,
încovoiati sub cerul patrat, privit cu ura,
Bind, zece ani, un lapte de aspra-nvatatura.
E mult de-atunci dar vremea aceea ne-a marcat:
Voiam sa spargem sensuri la dasicu-nchistat;
Profesorii ce nu se-mpacau cu-a voastre rime,
Se prabuseau ridicol sub ale noastre scrime,

lasîndu-1 pe scolarul, de-acum învingator,
Sa-si urle bucuria in grai latin, sonor. -
Care din noi atunci - ah, da, adolescenta -
Precum o oboseala nu i-a simtit prezenta

- Ochiul pierdut în zarea posomorîta-a verii
Sau in înmarmurirea zapezii, - sa nu-1 sperii,
Auzu-avid si sincer, - si supt în haituiala,
Ecoul unei carti sau un strigat de rascoala?
Era mai ales vara, cînd plumbii se turnau,
Precum aceste ziduri ce mari tristeturi au,
Cînd fierbinteala zilei sau picla toamnei reci
Iradiau spre ceruri trairile lor seci,

Facînd sa somnoleze-n balcoanele propice
Adolescentii care mai ieri jucau arsice;
Sezon de reverie cînd Muza sta din sopot
O-ntreaga zi s-auda bataia unui clopot;
Cînd chiar Melancolia, la prînz, cind totul tace,
Sta cu barbia-n palma ne mai avînd ce face, -
Cind ochiul e albastru si nu religios
stiindu-se oricine obscen de dureros,

- Tirîndu-se abia si precoce-n plictiseli,
Cu fruntea transpirata-n ascunse lîncezeli.

- si serile bolnave si noptile fierbinti
închipuite fete care te scot din minti,
Ivindu-se-n oglinda, - sterila voluptate, -
Ah, fructele lor coapte, a lor nubilitate, -
Ce seri italiene, cînd moale~i neputinta,

- Ce de placeri viclene descopera stiinta,

Cînd mohorîta Venus, din jiltul ei de nori,
Revarsa-n valuri moscul: cadelnitînd candori. -

Asa a fost conflictul, domoale circumstante;
I-ati dat drept sfat sonete, l-ati pregatit cu stante,
Cum unei carti deodata esenta-i presimtii,
Eu am purtat in suflet povestea cu-Amaury.
Abisul mistic este de indoiala-aproape -
Betia, infiltrata cu-ncetu-n mici etape
în mine, ce-n cadere, prapastia-mi place',
Mi-a descifrat sublimul suspin al lui Rene,
si setea ridicindu-si mereu tot mat* bizara,

- Adincul meu muncindu-1 emotia amara. -
Am absorbit, prin zile, miasme si parfume,
si amintiri defuncte cu-nvaluiri molcume,
si lunga împletire a frazelor-cabale,

- si rugaciuni soptite, mistice madrigale;

- O carte voluptoasa, ce nu stiu de-a ramas. -
Apoi, fie-n adincul unui azil retras,

Fie sub naltul soare al zonelor'alese,
Eterna leganare a valurilor dese,
Nascinde orizonturi, mereu fara sfirsit,
Readucind în inimi divinul dor vrajit, -
Fie-n ragazuri surde a' zilelor de foc,
In trîndavia rece cînd brumele se coc,-
Sub fumul de trabuce tavanu-acoperind, -
Eu rasfoiesc misterul alene se ivind
Din cartea asta scumpa mult celor renegati,
Destinul lor: sa fie de-aceleasi boli marcati,
Privindu-ma-n oglinda, am perfectat, ispita,
A vrerii arta cruda, de-un demon daruita:

- Spre marea voluptate se trece prin durere, -
Sa-njunghiem deci raul, caci raul prin rau piere.

Poet! o-njuratura-i, sau, poate-un compliment?
Eu sunt în fata voastra ca un amant, atent
Privind la o fantoma cu multele-i momeli,
Caci mîinile-i si ochi-i, puternice-amageli,
Au farmece ascunse. - Toti cei iubiti, proscrisi,
Ca vasele cu fiere-s, le bei cu ochii-nchisi,
Iar inima strapunsa, mereu însingerata,
Se prabuseste zilnic, imbratisind sageata.

XI

Cit va dura, iubite, - amorul tau?

Se alinta copila-n clar de luna.

Raspunse el: - O, bruna mea stapîna,

Mereu, mereu!

Cind totul doarme-n preajma, dulce hau,

Eliza, - ncolacindu-se-n placere,

Se daruie sarutului si-l cere
Mereu, mereu!

Iar eu mai zic: - Spre-a-mi podobi cel rau,
si-a nu uita durerile primite,
Carafe dulci, vreau sa va vad golite
Mereu, mereu!

Da, cel mai cast amor, as spune, zau,
si-ndragostitul ce se daruieste,
Ca un flacon parfumul îsi goleste
Mereu, mereu!

XII

tn mijlocul multimii atit de schimbatoare,
Pazindu-si amintirea, comoara pretioasa,
Ea cauta ecoul, ce-o mingiie si-o doare,
A tristelor lui vorbe, columbe zburatoare
Chemindu-se-n padurea deasa.

XIII

Da, farmecul tau e chiar arhitectura:
E, deci, ea frumusetea, in timp ce eu, natura;
si cum, oricind, natura frumosu-1 podobeste,
Eu te-nfloresc, minune, si mîndru sunt, fireste!

XIV
MONSELET PAILLARD

VERSURI PENTRU PORTRETUL S U

Toti îmi spun micul motan;
Femeiuste elegante
Vin la mine apetisante:
Sunt un pasa nazdravan.

Cer de-azur, cum e cascada,
Doar in ochii mei aflati;
De vreti sa ma-nfricosati,
Cititori, muscati-mi coada!

XV

E chiar seducator ciudatul tau proiect

- Dar din toti, citi vor fi, va-nvinge Bruandet!

XVI

VERSURI LĂSATE UNUI PRIETEN ABSENT
ORA S, LA HERMITAJ

Nu te-am gasit! Am fost la tine
Spre-a auzi-un cuvint de bine,
Cum cineva in Africa
Atena veche-ar cauta.

Intre salbateci, de-a mea vina,
Voi sta, de-o fi, in carantina,
Caci, prostilor, prefer nebunii:
Eu, cel mai mare, cum zic unii!

Duduiei Fanny, spune-i tu
(Ea nu iti va raspunde nu,
Doar n-o saluta yrun magar!)

Omagiul meu de carturar,

- La fel domnului Scriitoru

si, sigur, Jeannei, ce-i duc doru'!

XVII

SONET, SCU7.1NDU-SE DE A NU PUTEA INSOŢ]
UN PRIETEN LA NAMUR

Fiindca mergi spre-orasul care,
Stind bine-n ziduri încastrat,

Plateste zel, dar si mincare,
Faimosului poet castrat;

Daca-n vacanta-ti duci fiinta
Spre a gusta ce nu mai e,
încearca-ti toata elocinta
La scumpul Coco-Malperche.

(Asa, precum chiar eu as face!)
Sa-i spui, te rog, ce mult îmi place
Acelui domn zburdalnic, Rops;

El, premiul Romei nu-1 detine,
Talentu-i, însa,-n inaltime-i
Cit piramida lui Keops!

XVIII

Domnului Auguste Malassis
Strada Mercelis
Trei-zeci-si-cinci bis,
Cartier Ixelles,
Bruxelles.

(Recomandata lui Anoste
La posta,
Adica unui factor
Versificator).

INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR
(dupa titlu)

Abel si Cain......

Abisul . . .......

Albatrosul ....
Alchimia durerii

Alegorie......

Amorul si craniul.....

Apusul soarelui romantic

Armonie de seara.....

Avertizorul

Balconul.......

Batrinelele......

Beatrice.......

Betia Îndragostitilor
Binecuvintare ....

Bufnijele.....  .

Butoiul urii .

Capacul .  .

.Calatoria........

Calugarul nevrednic  .....

Catre cititor ......,

Ceasornicul

Cei sapte batrini

Cele doua surori

Celei prea vesele

Cer tulbure.........

Cejuri si ploi.......

Cintec de dupa amiaza
Cintec de toamna .
Clopotul dogit .
Confesiune ... *. .. . .

Convorbire intima........

(Cum stam in noapte linga...)

(26S)

_____ _______ ______ __________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_____ _______ ______ __________

Dans macabru............................. . . . 135

Departe mult de-aici......■......................234

De profundis clamavi.............................44

Domnului Eugene Fromentin

a propos de un nepoftit

care se considera prietenul sau...................223

Don Juan In infern.............................24

Dragostea in minciuna............................137

Duellum.......... ..... ...... .....49

Dusmanul.......... ..... ...... .....19

Epigraf pentru o carte condamnata....................227

(Eu n-am uitat vreodata...).........................138

Examen la miezul noptii...........................228

Farurile.......... ..... ...... .....14

Faclie vie..........................L___..... 60

Faramituri.......... ..... ...... ....246

Femei blestemate.......... ..... ...... 192

Femei osindite.......... ..... ...... ..158

Frumoasa nava.......... ..... ...... .71

Frumusetea.......... ..... ...... ....26

Glasul.......... ..... ...... ......216

Gravura fantastica..............................98

Groaza placuta.............. . ............109

Gustul neantului .

Havuzul..................  .............203

Heautontimorumenos...........  ............110

Idealul . . .

Imn......

Imn Frumusetii . .
Invitatie la calatorie

Iremediabilul.....

Izvorul de singe .

tnlâltare  .......

In inserare ........

Intreaga-i frumusete . . .
(Invesmintata-n valuri...)

Jocul .

INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR

La debutul Aminei Boschetti.......................222

Laude Franciscai mele............................85

Lebada.......... ..... ...... ...... 120

Legaturi tainice.......... ..... ...... .11

Lepadarea Sfintului Petru..........................168

Lesbos.......... ..... ...... ......189

Uthe.......... ..... ...... ......196

Litanii catre Satan..............................172

Lola de Valence.......... ..... ...... .213

Lui Theodor de BanviUe..........................246

Luna jignita.......... ..... ...... ...241

Madrigal trist.......... ..... ...... 230

Masca.......... ..... ...... ......29

Metamorfoza vampirului...........................20!

(Mi-e scumpa amintirea)...........................12

(Mi-esti sfinta tot la fel cu...)........................36

Moartea artistilor.......... ..... ...... 178

Moartea îndragostitilor............................176

Moartea sarmanilor..............................177

Moesta et errabunda.............................88

Monsetet Paillard.......... ..... ...... .260

Monstrul (sau "însotitorul unei nimfe macabre)..............208

Mormînt .......... ..... ...... .....97

Mortul vesel.......... ..... ...... ...99

Motanii.......... ..... ...... ......93

Muza bolnava.......... ..... ...... ..16

Muza venala.......... ..... ...... ... 17

Muzica.......... ..... ...... ......96

Neprevazutul.......... ..... ...... .217

Obsesie.......... ..... ...... .....106

O calatorie in Cythera...........................164

Ochii Berthei.......... ..... ...... ..205

O fantoma.......... ..... ...... ....53

I Tenebrele.......... ..... ...... 53

II Miresme.......... ..... ...... 53

UI Cadra.......... ..... ...... .54

IV Portretul..............................54

O martira.......... ..... ...... ....155

Omul si marea.......... ..... ...... .23

Orbii.......... ..... ...... .......128

Otrava.......... ..... ...... ......67

O viaja anterioara.............................. 21

t

__________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_____ _______ ______ __________

Parfum exotic.......... ..... ...... ..33

Parul.......... ..... ...... .......34

(Pastreaza-aceste versuri...).........................56

Pe ceasca, m Închisoare,

a lui Eugene Delacroix.......................214

Pedeapsa trufiei.......... ..... ...... ... 25

Peisaj.......... ..... ...... ...... 142

Pierzania.......... ..... ...... .....154

Pipa.......... ..... ...... ........95

Pipa pacii.......... ..... ...... ....242

Pisica.......... ..... ...... .......48

Pisica gindului, frumoasa...........................69

Podoabele.......... ..... ...... ....199

Poeme diverse.......... ..... ...... .252

Posedatul..............................50

(Prea bunei slujitoare...) . .  . ...............139

Promisiunile unui chip .  ■ ■ . . 207

Rascumpararea.......... ..... ...... .219

Razvratitul.......... ..... ...... ...233

Reculegere.......... ..... ...... ...235

Remuscare postuma..............................47

Reversibilitate.......... ..... ...... .61

Ruga unui pagin.......... ..... ...... 240

Scheletul truditor ..............................130

Schita pentru un epilog la a doua editie................249

Sed non satiata.......... ..... ...... 38

Semper eadem.......... ..... ...... 57

Sflrsitul zilei......«..........

Sisina  ...........

Sonet de toamna.....................9.1

Soarele

Spleen (I)

Spleen (II)

Spleen (III).......... ..... ...... ...104

Spleen (IV)

Sticluta.......... ..... ...... ......66

Strigoiul.......... ..... ...... ......90

Sufletul vinului.......... ..... ...... .146

sarpele care joaca.............................. 40

Tlnguirea unui Icar.............................237

Tristetea lunii................\................92

INDICB ALFABETIC AL POBZIILOH

(Tu, ce-i vei spune, oare)..........................59

<Ţl-ar place, toji barbatii...).........................37

Ţiganii peregrini.......... ..... ...... 22

Un cabaret vesel.......... ..... ...... 225

Unei cersetoare roscate...........................118

Unei creole.......... ..... ...... ...87

Unei madone.......... ..... ...... ..80

UneiNjalabareze.......... ..... ...... 220

Unei trecatoare.......... ..... ...... .129

Un hoit r.......... ..... ...... .....42

Uriasa.......... ..... ...... .....\ . 28

Vampirul.......... ..... ...... .....45

Versuri pentru portretul domnului Honord Daumier..........212

Vinul asasinului.......... ..... ...... .149

Vinul peticarilor.......... ..... ...... 147

Vinul singuraticului..............................155

Vis parizian.......... ..... ...... ...141

Visul unui curios.......... ..... ...... 180

Zadarnicie.......... ..... ...... ....75

Zadarnicii.......... ..... ...... ....20

Zori de spirit.......... ..... ...... .. 64

Zorii zilei.......... ..... ...... ....144

r

___________________INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR_____ _______ ______ __________

Parfum exotic.......... ..... ...... ..33

Parul..........................,...........34

(Pastreaza-aceste versuri...).........................56

Pe ceasca, in închisoare,

a lui Eugene Delacroix.......................214

Pedeapsa trufiei.......... ..... ...... ..25

Peisaj.......... ..... ...... ........ 142

Pierzania.......... ..... ...... .....154

Pipa.......... ..... ...... ........95

Pipa pacii.......... ..... ...... ....242

Pisica.......... ..... ...... .......48

Pisica gindului, frumoasa...........................69

Podoabele.......... ..... ...... ....199

Poeme diverse.......... ..... ...... .252

Posedatul..............................50

(Prea bunei slujitoare...) . .  . ...............139

Promisiunile unui chip .  . . . . 207

Rascumpararea.......... ..... ...... .219

Razvratitul.......... ..... ...... ...233

Reculegere.......... ..... ...... ...235

Remuscare postuma..............................47

Reversibilitate.......... ..... ...... .61

Ruga unui pagin.......... ..... ...... 240

Scheletul truditor ..............................130

Schita pentru un epilog la a doua editie................249

Sed non satiata.......... ..... ...... 38

Semper eadem.......... ..... ...... 57

Sflrsitul zilei......■..........

Sisina...........

Sonet de toamna.......  ..............9.1

Soarele

Spleen (I)

Spleen (II)

Spleen (in).......... ..... ...... ...104

Spleen (IV)

Sticluta.......... ..... ...... ......66

Strigoiul.......... ..... ...... ......90

Sufletul vinului.......... ..... ...... .146

sarpele care joaca.............................. 40

Tinguirea unui Icar.............................237

Tristetea lunii................\................92

INDICB ALFABETIC AL POEZHLOH

(Tu, ce-1 vei spune, oare)..........................59

(Ti-ar place, toji barbatii...).........................37

Ţiganii peregrini.......... ..... ...... 22

Un cabaret vesel.......... ..... ...... 225

Unei cersetoare roscate...........................118

Unei creole.......... ..... ...... ...87

Unei madone.......... ..... ...... ..80

UneiNjalabareze.......... ..... ...... 220

Unei ttvscatoare.......... ..... ...... .129

Un hoit r.......... ..... ...... .....42

Uriasa.......... ..... ...... .....\ . 28

Vampirul.......... ..... ...... .....45

Versuri pentru portretul domnului Honore" Daumier..........212

Vinul asasinului.......... ..... ...... .149

Vinul peticarilor.......... ..... ...... 147

Vinul singuraticului..............................155

Vis parizian.......... ..... ...... ...141

Visul unui curios.......... ..... ...... 180

Zadarnicie.......... ..... ...... ....75

Zadarnicii.......... ..... ...... ....20

Zori de spirit.......... ..... ...... ..64

Zorii zilei.......... ..... ...... ....144

SUMAR

Intre dumnezeu §i satan i
opera lui baudelaire xih
tabel cronologic xiv
integrala lirica baudelaire xvi

CĂTRE CITITOR  3

SPLEEN sI IDEAL  5

IMAGINI PARIZIENE  115

VINUL  145

FLORILE RĂULUI  153

RĂZVRĂTIRE  167

MOARTEA  175

EPAVE  187

GALANTERII  202

INSCRIPŢII  211

PIESE DISPARATE  215

BUFONERII  221

ALTE FLORI ALE RĂULUI  226

POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ 239

FĂRĂMITURI  247

POEME DIVERSE  253

INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR  265

Charles Baudelaire

B 31 Florile raului: Versuri /cuyînt asupra editiei, tabel
cronologic, indice alfabetic si trad. din 1. fr. de Radu
Cârneci; Pref. de Mihai Cimpoi; Coperta si prez.
grafica de Gheorghe Vrabie. - Ch.: Hyperion, 1991.
p. 296

ISBN 5-368-01026-5

Gînditfc timp de cincisprezece ani, culegerea poetic& «Florile raului* 0857) a
marelui poet fratacez (1821 - 1867) a manifestat cel mai bine «acest admirabil, acest
nemuritor instinct a! frumosului care ne face sa consideram pamîntu! si spectacolele
sale ca pe o vedere de ansamblu, ca pe o corespondenta a cerului». Demersul
poetului este de a regasi în viata de toate zilele insolitul, semnele sensibile ale unei
lumi în acelasi timp anterioare si ideale care nu este supusa fatalitatii pacatului si
necesitatii suferintei.

In serviciul acestei «arte pure», spirituale, Baudelaire pune «magia sugestiva* a
unui limbaj si a unei metrici extrem de riguroase, strain totusi cultului parnasian al
formei si al «artei pozitive» a realistilor. Solitar dar solidar, cu alti oameni pe care
îi invita sa întrevada «splendorile situate dincolo de mormînt», Baudelaire a enuntat
principiile creatoare ale poezie; moderne de la simbolism la suprarealistii.

B

M 756(10) -91

CBB 84. 4<Dp - 5

SUMAR

Intre dumnezeu 51 satan i

OPERA LUI BAUDELAIRE  Xffl

TABEL CRONOLOGIC  XIV

INTEGRALA LIRICĂ BAUDELAIRE  XVI

CĂTRE CITITOR  3

SPLEEN §1 IDEAL  5

IMAGINI PARIZIENE  115

VINUL 145

FLORILE RĂULUI  153

RĂZVRĂTIRE  167

MOARTEA  175

EPAVE  187

GALANTERII  202

INSCRIPŢII  211

PIESE DISPARATE  215

BUFONERII  221

ALTE FLORI ALE RĂULUI  226

POEME DIN PRIMA EDIŢIE POSTUMĂ 239

FĂRĂMITURI  247

POEME DIVERSE  253

INDICE ALFABETIC AL POEZIILOR  265

Charles Baudelaire

B 31 Florile raului: Versuri /cuvînt asupra editiei, tabel
cronologic, indice alfabetic si trad. din 1. fr. de Radu
Cârneci; Pref. de Mihai Cimpoi; Coperta si prez.
grafica de Gheorghe Vrabie. - Ch.: Hyperion, 1991.
p. 296

ISBN 5-368-01026-5

Gîndita timp de cincisprezece ani, culegerea poetica «Florile raului» (1857) a
marelui poet francez (1821 - 1367} a manifestat cel mai bine «acest admirabil, acest
nemuritor instinct al frumosului care ne face sa consideram pâmîntul si spectacolele
sale ca pe o vedere de ansamblu, ca pe o corespondenta a cerului». Demersul
poetului este de a regasi în viata de toate zilele insolitul, semnele sensibile ale unei
lumi în acelasi timp anterioare si ideale care nu este supusa fatalitatii pacatului ti
necesitatii suferintei.

\n serviciul acestei «arte pure», spirituale, Baudelaire pune «magia sugestiva» a
unui Hnbaj ti a unei metrici extrem de riguroase, strain totusi cultului parnasian at
formei si al «artei pozitive» a realistilor. Solitar dar solidar, cu alti oameni pe care
Ti invita sa întrevada «splendorile situate dincolo de mormînt», Baudelaire a enuntat
principiile creatoare ale poeziei moderne de la simbolism la suprarealism.

B

M 756(10) -91

CBB 84. 4<Dp - 5