INFORMATIE, COMUNICARE, SEMNIFICARE

INFORMAŢIE, COMUNICARE, SEMNIFICARE

1. UNELE DISTINCŢII METODOLOGICE

Sa încercam sa rezumam chestiunile metodologice hvcute în revista pîna acum. Termenul de [informatie! ure doua sensuri fundamentale : (a) semnifica o proprie­tate statistica a sursei, si anume desemneaza cantitatea de informatie ce poate fi transmisa ; (b) semnifica o can­titate precisa de informatie selectionata care a fost de fapt transmisa si receptata.

Informatia în sensul (a) poate fi considerata fie ca (a, i) informatia disponibila la o sursa naturala data, tie ca (a, ii) informatia disponibila odata ce un s-cod n redus echiprobalbîlitatea sursei.

Informatia în sensul (b) poaite fi calculata ca : (b, i) trecerea, printr-un canal, a semnalelor care nu au nici o functie de comunicare si care sînt simpli stimuli, naturali sau mecanici ; (b, ii) trecerea, printr-un canal, h semnalelor care au functie de comunicare si anume au fost codificate ca vehicule ale unor unitati de continut. De aceea, trebuie sa deosebim patru tipuri diferite de ittudiu pentru patru obiecte formale diferite si anume : (a, i) rezultatele unei teorii matematice a informa­tiei ca TEORIE STRUCTURALĂ A PROPRIETĂŢILOR STATISTICE ALE SURSEI (cf. 1.4.2.) : aceasta teorie îmi priveste cercetarea semiotica decît doar în sensul ca Introduce studiul de tipul (a, ii) ;

(a, ii) rezultatele unei teorii matematice a informatiei ea TEORIE STRUCTURALĂ A PROPRIETĂŢILOR GE­NERATIVE ALE UNUI S-COD (cf. 1.4.3.) : o astfel de cercetare are sarcini semiotice deoarece ofera elemente pentru întelegerea unei gramatici a fomctivelor (cf. 2.1.) ;

(b, -i) rezultatele unor studii de inginerie n transmi­siei informatiei care privesc PKOCESKLE PIU N CARE SE TRANSMIT UNITĂŢILE DE INFORMAŢIE NON-SEMNIFICANTE (deci simple semnale sm.i slimuli) (cf. 1.4.4.) : o astfel de cercetare nu priveste direct semio­tica, decît numai în sensul în care; introdiK-e studiul de tip (b, ii) ;

(b, ii) rezultatele unor studii rle inginerie a transmi­siei informatiei care vizeaza PKOCMSKLK ÎN CARE UNITĂŢILE SEMNIFICANTE DK INFORMAŢIE SÎNT TRANSMISE ÎN SCOPUL COMUNICĂRII (cf. 1.4.5.) : o astfel de cercetare este utila clin punct do vedere se­miotic, deoarece ofera elemente pentru o teorie a pro­ductiei de semne (of. 3).

Prin urmare, semiotica este deoscbiil de interesata în (a, ii) si (b, ii) ; ea este intonwil.fi, în.sa, si în (a, i) si (b, i) - pe care le putem dd'ini <dropt pragul infe­rior al semioticii - deoarece atîl; tcorin d't si ingineria informatiei ofera categorii utiili/ubiJe în domeniul sct miotic..

Dupa cum se va vedea în capitolul 2, o teorie a c durilor, care sa studieze cum sistemele de lip (a, ii) devi planul continutului unui alt sistem de ucela.fi tip, va folosi categorii ca 'semnificat' sl 'continui'. Acestea nu au nimic comun cu categoria de 'informatic', deoarece teoria informatiei nu are în vedere continutul unita­tilor .de care se .ocupa, ci, cel mult, proprietatile com­binatorii interne ale sistemului unitatilor vehiculate, în masura în care si acesta constituie un s-cod^(;.

în modelul hidraulic descris, apnriUnl ilosl.in:ilur nu are de-a face cu vreun cod, nu recopten/,rt nici <> comunicare si nu 'întelege' nici un semn. De fapt, aparatul destinatar <'-;te obiectul unei teorii de tap (b, i). Dimpotriva, tehnicianul, cort; a inventat întregul sistem, are de-a face si cu o teorie de tip (b, ii), pentru care semnalele vehiculeaza continuturi si nfiit prin aceasta sernne. Acelasi lucru se întîmpla cu codul tfenctic ; .obiect al unei teorii de tip (a, i) si (b, i) în acelasi timp, ol ar l'i .oiblectul unei teorii de tip (b, ii) numai pentru Dumnc/.i-u sau pi'inlru vreo alta fiinta capabila sa proiecteze un sistem do transmitere a informatiei genetice, în practica, descrierea fenomenelor ;,;onotleo, facuta de un genetician, reprezinta un s-co<J. Odata instituit acest s-cod, el poate deveni - întrucît geneticianul stie ciî unor anume feno­mene Ie corespund rezultatele genetice dotormlnalc - obiectul unei teorii de tip (a, ii), permitînd explicatii metaforice, în sco­puri didactice, de tip (b, ii). Vezi si nota !5 sl discutia din Grassi, 1972, cît si cele spuse la 0.7.

1.4. 2. INFORMAŢIA LA SURSA '

Conform cu (a, i) informatia este doar masura de probabilitate a unui eveniment în interiorul unui sistem echiprobabil *. Probabilitatea este raportul dintre numa­rul de cazuri care se realizeaza si cele care s-ar putea realiza. Relatia între o serie de cazuri si seria probabili­tatii lor se identifica cu relatia dintre o progresie arit­metica .si o progresie geometrica, iar .ultima reprezinta logaritmul binar al celei dintii. Deci, fiind dat un eveni­ment ce se poate realiza prin n cazuri diferite, cantitatea de informatie tezaurizata prin ocurenta acelui eveniment dat (odata selectionat) este data de Ig n=x.

Pentru a identifica evenimentul sînt necesare x ale­geri binare si deci realizarea evenimentului da x "biti" de informatie. Iata de ce valoarea informationala nu poate fi identificata cu semnificatia sau cu continutul evenimentului folosit ca artificiu de comunicare.'. Ceea ce conteaza este numarul de 'alternative necesare pentru a defini evenimentul fara .ambiguitate. Totusi, odata pro­dus, evenimentul reprezinta o unitate de informatie gata pentru a fi transmisa si ca atare priveste în mod spe­cial pe (b, i).

în schimb, informatia în sensul lui (a, i) nu este atît ceea ce 'se spune', cît ceea ce 'poate fi' spus. Ea reprezinta libertatea de alegere de care dispunem pentru posibila selectare a unui eveniment si este deci proprie­tate statistica a sursei. Informatia este valoarea de echi-probabilitate care se realizeaza dintre multiplele posibi­litati combinatorii, o valoare care creste cu numarul de alegeri posibile. Un sistem în care slnt antrenate nu doua sau 16, ci milioane de evenimente echiprobabile este accentuat informativ. Oricine ar identifica un eve­niment într-o sursa de acest fel, ar recepta multi biti de informatie. Evident, informatia receptata ar reprezenta b reducere a acelei inepuizabile bogatii de alegeri posi­bile existente la sursa înainte ca evenimentul sa fi fost delimitat.

* N.T. Dupa cum se va vedea în paginile urmatoare, prin "sistem echiprobabil" se întelege ansamblul de posibilitati (eve­nimente virtuale) caracterizate prin acelasi grad de probabilitate de a se obiectiva într-un eveniment real.

Deoarece masoara echiprobabilitatea unei distributii, statistice uniforme la sursa, informatia, dupa teoreti­cienii domeniului, este direct proportionala cu ENTRO­PIA sistemului (Shannon si Weaver, 1949), enteopia fiind starea de echiproba.biliita.te spre care tind elementele sis­temului.

Daca informatia este definita fie ca entropie fie ca NEG-ENTROPIE (si deci ca fiind invers proportionala cu entropia), aceasta depinde de faptul ca în primul caz: informatia este înteleasa în :sensul (a, i), iar în al doilea în sensul (b, i), deci ca informatie deja selectionata,, transmisa si receptata.

IA. 3. INFORMAŢIA UNUI S-COD

S-a spus totusi ca informatie înseamna si masura libertatii de alegere data de organizarea interna a unui s-cod. De exemplu, în cazul sistemului hidraulic. 1.1. un s-cod functiona ca o grila selectiva care suprapunea, peste seria nedefinita de evenimente ce puteau sa se produca la sursa, o serie de constrângeri, selectionînd doar unele evenimente ca fiind PERTINENTE (de exemplu, se considerau doar patru stari posibile ale apei în bazin). Trebuie sa demonstram acum ca o atare reductie se datoreste de obicei proiectului de transmitere a infor­matiei (în sensul b, i) si sa aratam cum da nastere acest proiect unui s-cod oare trebuie sa fie considerat un nou tip de sursa, dotata cu proprietati informationale spe­ciale, obiect al unei teorii a s-codurilor în sensul (a, ii).

Exemple de acest tip de teorie sînt oferite de fono­logia structurala si de diferitele tipuri de lingvistica dis-tributionala, de teoriile structurale ale spatiului semantic (cf. Greimas, 1966, 1970), de teoriile gramaticii transfor-mationale si generative (Chomsky si Miller, 1968 etc.) precum si de diferitele teorii ale structurilor narative (cf. Bremond, 1973) sau de gramatica textuala (cf. van Dijk, 1970 ; Petofi, 1972).

Daca toate literele alfabetului ce pot fi dactilo­grafiate cu ajutorul claviaturii unei masini de scris ar constitui un sistem cu o foarte ridicata entropie,

am avea o situatie de informatie maxima. Urmarind un exemplu al lui Guilbaud (1954) vom spune ca» deoarece într-o pagina dactilografiata pot sa pre­vad existenta a 25 de linii, fiecare de 60 de spatii,, si deoarece claviatura masinii de scris (luata în considerare prin exemplul nostru) are 42 de clape (fiecare dintre ele poate marca doua caractere, iar cu adaosul spatiilor - care au valoare de semn - claviatura poate produce 85 de semne diferite/., iata ca se iveste problema : întrucît 25 de linii, tv. ci te 60 de spatii fiecare permit l 500 de spatii, oite-secvente diferite de l 500 de spatii se pot produce. alegînd fiecare dintre cele 85 de semne disponibile pe claviatura ?

Se poate obtine numarul total de mesaje de lungimea L furnizabile de o claviatura de C senine, ridicîndu-1 pe C la puterea L. în cazul nostru stim ca am putea produce 85¹⁵⁰⁰ mesaje posibile. Aceasta este situatia de echiprobabilitate existenta la sursa ; mesajele posibile sînt exprimate printr-un numar de 2 895 cifre.

Dar cîte alegeri binare sînt necesare pentru ii identifica unul dintre mesajele posibile ? Un numar foarte mare, a carui transmitere ar cere o însemnata risipa de timp si energie cu atît mai mult ou cît orice mesaj posibil este alcatuit din l 500 de spatii si»fiecare dintre aceste semne trebuie determinat prin alegeri binare succesive între cele 85 de semne prevazute pe claviatura... Informatia la sursa, ca libertate de alegere, este remarcabila, dar posibili­tatea de a transmite aceasta informatie posibila, determinmd pentru aceasta un mesaj constituit, devine foarte grea.

Intervine aici functia ordonatoare a unui s-cod. Ea limiteaza atît posibilitatile de combinare între elementele aflate în joc, cît si numarul elementelor care constituie repertoriul. Se introduce în situatia de echiprobabilitate a sursei un sistem de probabi­litate : anumite combinatii sînt posibile, iar altele mai putin. Informatia sursei scade, posibilitatea de a transmite mesaje creste.

bO

Shannon (1949) defineste informal-îa unui mesaj care implica N alegeri între h Hlmbo'lui'l, drept

I = Nlg^h l

(formula care aminteste pe cea u entropiei).

Asadar, un mesaj caro trebuie m-Iet-ta-t riintr-uji¹ numar foarte mare de simboluri, mtre care sânt posibile un numar astronomic de combinatii, a^!r avea o mare valoare informationala, dar ar fi in­transmisibil, întrucît ar cere prou multe alegeri binare (si alegerile binare conta, pentru ca pot fi impulsuri electrice, miscari mecanico, »au chiar simple operatii mentale : si fiecare canal de trans­misie poate permite trecerea doar a unui anumit numar de asemenea -alegeri). Deci, pentru ca trans­misia sa fie posibila si ca sft so poala alcatui me­saje, trebuie reduse valorile Iul W ,si h. Este mai usor de transmis un mesaj auro trebuie sa-mi fur­nizeze informatii despre u,n HiNto-m de demente ale caror combinatii sînt dirijate do un sistem de posi­bilitati prestabilite. Alternativele nînt mai. putine, comunicarea mai usoara.

Un s-cod introduce, prin .criteriile sale de ordine, aceste posibilitati de comu-nicai/c¹ ; codul reprezinta un sistem de stari suprapuse, t'.c.hiprohabilitatii sis­temului de plecare, pentru a permite dominarea acestuia din perspectiva c.omunwarii. Totusi, nu valoarea statistica informationala cere acest ele­ment de ordine, ci transmisibilitatea acesteia.

Suprapunînd un s-cod pe o sursa cu entropie ridicata, cum era claviatura masinii de scris, posi­bilitatile de alegere ale celui care scrie sînt dimi­nuate ; de pilda, în clipa în care eu, avînd un s-cod ca gramatica italiana, încep sa scriu, sursa poseda o entropie mai mica : cu alte cuvinte, cu ajutorul claviaturii nu pot aparea 85¹⁵⁰⁰ mesaje posibile pe o pagina, ci un numar cu mult mai mic, conform unor reguli de probabilitate corespunzând unui sistem de asteptari, si deci mult mai previzi­bile. Chiar daca, desigur, numarul de mesaje posi­bile într-o fisa dactilografiata este totdeauna foarte mare, totusi sistemul de probabilitate introdus de un s-cod exclude faptul ca mesajul meu poate cu­prinde secvente de litere ca wxwxxsdewvxvxc (pe

car-e limba italiana nu le admite - decît doar în cazul unor formulari metalingvistice ca cea de mai sus) ; el exclude posibilitatea ca dupa secventa de simboluri "ass" sa apara litera "q",- si permite sa se prevada în schimb ca va fi una dintre cele cinci vocale (de a carei aparitie ar, putea depinde apoi, cu o probabilitate calculabila pe baza dictio­narului, cuvântul "asse" sau "assimilare" sau "assumere" si asa mai departe).

1.4. 4. TRANSMISIUNEA FIZICA A INFORMAŢIEI

Tehnicianul care a organizat sistemul hidraulic de­scris în 1.1. dispunea de un repertoriu de unitati per­tinente (A, B, C, D) combinatele astfel încît sa produca unitati de ordin mai complex (ca AB sau BC)⁷. întrucît probabilitatea ocurentei unui element din patru este V4» iar cea a ocurentei a doua elemente este de 1/16, tehni­cianul are la dispozitia sa 16 mesaje posibile, fiecare dintre ele valorînd 4 biti. Toate acestea constituie o reducere convenabila a informatiei disponibile la sursa (tehnicianul nu mai trebuie nici sa prevada, nici sa con­troleze un numar infinit de nivele ale apei) si în acelasi timp ofera o sursa destul de bogata de echiprobabilitate.

Totusi, s-a vazut deja ca nu toate cele 16 mesaje pot fi folosite fara diverse inconveniente. De aceea, tehni­cianul si-a restrîns ulterior câmpul -de .probabilitate, selec-tionînd ca pertinente doar 4 stari ale apei, 4 raspunsuri posibile si în consecinta 4 mesaje. Reducînd numarul probabilitatilor în cadrul propriului sistem sintactic, teh­nicianul a redus si num anul evenimentelor 'interesante' de la sursa. Un s-pod de semnale, implicând alte doua s-coduri structural omoloage (cel semantic si cel compor­tamental), a plasat un sistem de nivele posibile peste cel ou mult mai larg, pe oare o teorie a informatiei în sensul (a, i) 1-ar fi considerat ca însusire a unei surse nedeterminate. Acum orice mesaj determinat, transmis si recepttajt conform regulilor sistemului sintactic, chiar

în lingvistica elemente ca A, B, C si D ar fi elemente lip­site de semnificatie, din A DOUA ARTICULARE, care se com­bina formînd elemente din PRIMA ARTICULARE (ca AB).. Urmîndu-1 pe Hjelmslev, vom numi elemente ca A, B, C, D (per­tinente dar non-semnificante) FIGURI.

daca teoretic valoreaza tot 4 biti, poate fi selectionat doar prin doua alegeri binare si deci valoreaza numai 2 biti.

1.4.5. COMUNICAREA

Printr-o simplificare structurala tehnicianul a adus sub control semiotic trei sisteme diferite : si aceasta pen­tru ca a corelat între ele unitatile unor sisteme diverse, stabilind astfel un cod. Anumite intentii DE COMUNI­CARE (b, ii), bazate pe anumite principii tehnice de tip (b, i), i-au permis, - prin apelul la principiile din {a, i) - sa stabileasca un sistem de tip (a, ii), înoît sa produca un sistem de functii-semn numit cod ^s.

Acest capitol poate lasa neexplorata, considerînd-o .drept o pseudoproblema, chestiunea claca tehnicianul a produs mai întîi trei s-coduri organizate pentru a le putea apoi corela într-un cod, sau daca, pas cu pas, a corelat la început unitati neorganizate care abia dupa aceea s-au structurat în trei sisteme omoloage. O optiune între aceste doua alternative ar cere un studiu, al meca­nismelor psihologice ale tehnicianului, sau o descriere fenomenologica a procedeelor sale empirice, asa cum s-au realizat ele. în cazuri mai complicate, iata ca apar pro­bleme cum este aceea a originii limbajului, în ultima analiza, s-ar cere o teorie a inteligentei, care nu consti­tuie obiectul acestei lucrari, chiar daca o cercetare semio­tica trebuie sa nu uite niciodata întreaga serie a corela­tiilor posibile cu o asemenea tematica.

Ceea ce ramîne nediscutat este faptul ca nu întâm­plator un cod este mereu confundat cu un s-cod : fie ca este codul care determina structura unui is-cod, fie in­vers ; în orice caz, un cod exista pentru ca exista s-co­duri si iS-codurile exista pentru ca exista, sau a existat, sau ar putea exista, un cod. Deci semnificatia intere­seaza toata viata culturala, chiar si sub pragul inferior al semioticii.

Relatiile ambigue între sursa, s-cod si cod apar deoarece un s-cod este statornicit pentru a permite unitatilor sale sin­tactice sa vehiculeze unitati semantice, despre care se ^presupune ca ar coincide cu ceea ce se întîmpla de fapt la sursa. In acest sens, un cod sintactic este atît de puternic conditionat de pro­priul sau scop final (si un sistem semantic este atît de __ adine marcat de presupusa sa capacitate de a reflecta ceea ce se mtim-pla în lume), încît se întelege (chiar daca nu se justifica) de ce loate cele trei obiecte formale ale celor trei teorii diferite au fost numite cu canc^lr>are 'cod'.