INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALA

MIHAIANITEI

INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ

MIHAI ANITEI

INTRODUCERE IN PSIHOLOGIA EXPERIMENTALĂ

Casa de editura si presa "Viata Româneasca"

SUMAR

INTRODUCERE 9

De la problemele de viata la cercetarea fundamentala... *

Curiozitate si cunoastere X

Metoda autoritatii

Metoda perseverentei

Metoda apriori

Cunoasterea stiintifica

Specificul explicatiei stiintifice în psihologie

Inductia si deductia.......... ..... ...... .................

Despre teorie

Despre variabile

Evaluarea predictiilor si teoriilor

Psihologia ca stiinta experimentala

Metoda experimentala în psihologie.......... ..... ...... . 22

X SCURT ISTORIC 24

Contributia marilor personalitati la aparitia

psihologiei experimentale

Impactul principalelor scoli si curente asupra
psihologiei experimentale

Psihologia experimentala în România

^ OBSERVAŢIA

Definire si caracteristici

Observatia ocazionala - observatia sistematica

Observatie si experiment

Factorii determinanti ai observatiei

Continutul observatiei

Particularitatile bioconstitutionale

Conduita expresiva

Conduita verbala

Conduita reflexiva

,"i observatiei -

observatiei

Obiectivul cercetarii ■

4 4.' identificarea constructelor ipotetice

Stabilirea variabilelor

4 6. Crearea definitiilor operationale

Stabilirea si formularea ipotezei

Stabilirea ipotezei

Formularea ipotezei

Criterii pentru o ipoteza stintifica

Alegerea metodei

Metode descriptive

Alegerea valorilor stimulilor

Selectia subiectilor

Instrumente, aparatura.......... ..... ...... .........

Procedura

Planurile experimentale

4.9.1. Planurile factoriale.......... ..... ...... ...............

4-9.2. Planurile în patrat latin

4.9.3. Planurile în patrat greco-latin.......... ..... ......

Experimentul pilot

Prelucrarea rezultatelor".'^!

Evaluarea critica a studiului.. 4-13-J.puri de experimente ~". ZI     77

4.W Ex!2!!!!"^Ul! ^{de confir}Tre (sau provocat)

4.13.6. Expenmentul de tip explorator

VARIABILELE EXPERIMENTALE SI

CONTROLUL LOR '

5vh Variabilele independente

Modalitati de abordare a variabilei independentei

Aspecte privind validitatea variabilei independente

Controlul variabilei independente

Mai multe variabile independente

Variabila dependenta

Modalitati de abordare a variabilei dependente ...

Mai multe variabile dependente

Evaluarea variabilei dependente

Controlul variabilei dependente

5^3. Variabila subiect

Factorii care afecteaza reprezentativitatea
variabilei subiect

Controlul variabilei subiect

6. VARIABILE DEPENDENTE FAVORIZATE

Indicatori fiziologici

Modificarile ritmului respirator - pneumografia..

Modificarile activitatii cardiace

Pletismograma

Electromiograma (EMG)

Eletrooculograma (EOG)

Dinamica pupilara ^lJJ

Modificarile conductibilitatii electrice ale pielii..

Raspunsurile motorii

Miscarile instrumentale

Miscarile coordonate

Indicatorii senzorio-motricitatii

Timpul de reactie

Modelul lui Donders

Modelul lui Sternberg

Timpul de reactie ca variabila dependenta

multivariata ;;; T"'.' '"]"' ;

. particularitati ale utilizam timpului de reactie i₅₂

Raspunsurile verbale

' ₆4 1. Raportul verbal

Experimentul asociauv-verbal (metoda

asociatiei verbale în psihiologia experimentala) ..   160 PROBLEME ETICE ALE EXPERIMENTULUI

' PSIHOLOGIC

Consimtamântul în cunostinta de cauza si nedivulgarea .

7 2. Libertatea subiectului de a se retrage

Protectia împotriva consecintelor daunatoare

Eliminarea consecintelor neplacute

Confidentialitatea

8. RAPORTUL DE CERCETARE

Organizarea raportului de cercetare

Literatura de specialitate

Presupunerile autorului si cititorului

Câteva reguli de stil

Componentele unui raport de cercetare (format APA).

Titlul.......... ..... ...... .......... ..... ...... ........

Rezumatul

Introducerea

Metoda

Rezultatele

8-2.6. Discutii

8.2.7. Pagina bibliografica

j^andari pentru autori în conformitate cu

edifa'r h f ^{PUbUcarc în} "^{Rcvista de} Psihologie"

editata de Academia Româna        

BIBLIOGRAFIE _g7

1. INTRODUCERE

1.1. De Ia problemele de viata la cercetarea fundamentala

Un mod simplu si onest de a descrie obiectul psihologiei stiinti­fice este de a afirma ca finalitatea acesteia este de a întelege si de a explica de ce oamenii gândesc si se comporta într-un anumit fel. Spre deosebire de oamenii obisnuiti, psihologii utilizeaza un ansamblu de tehnici foarte dezvoltate pentru a aduna date si a obtine explicatii teoretice. în ultima instanta, a explica înseamna a da sens, a construi sensul unui comportament, actiune, fenomen psihosocial. Debutul oricarei investigatii îl constituie observatia ghidata de curiozitate stiin­tifica. Spre exemplu, o observatie comuna si la îndemâna oricaruia dintre noi este aceea ca oamenii care lucreaza în grup adesea par sa leneveasca. Un psiholog, mai ales expert în psihologia sociala, nu va trece indiferent pe lânga aceasta observatie si se va decide sa o studieze în mod experimental. Asa de exemplu, psihologul american Bill Latane si-a propus acest lucru si, pentru început, a purces la trecerea în revista a literaturii de specialitate pentru a vedea daca aceasta problema a mai fost tratata. A constatat, astfel, ca înca la începutul secolului, doi in­gineri agronomi francezi au realizat un experiment simplu si sugestiv. Ei si-au solicitat subiectii sa traga cu toata puterea de capetele unei frânghii în urmatoarele variante: câte doi oameni la fiecare capat al frânghiei; câte trei oameni la fiecare capat al frânghiei; câte opt oameni la fiecare capat al frânghiei. Pentru a masura intensitatea efortului depus, au utilizat un dinamograf. Ipoteza era ca daca oamenii exercita acelasi efort în grup ca si individual, atunci performanta grupului ar trebui sa fie suma eforturilor individuale. Or, inginerii francezi au descoperit ca grupurile de doua persoane au tras cu 95 % din capa­citatea totala, grupurile de trei cu 85 %, iar grupurile de opt cu 49 %

^^^ _{irosirii so} p                  t s

sa demonstreze ^ca j _{acelasi timp?} Latane a încercat sa explice

alte situatii «penmen^ ^^ ^ responsabilitatii. Astfel, atunci când acest ^fe?^ome^P_{t priU)} oamenii se simt responsabili în întregime pen^Tarcina primita, pe când, daca lucreaza în grup, acest sentiment de responsabilitate se dilueaza.

O investigatie experimentala care ar urmari in mod sistematic efectele irosirii (leneviei) sociale îsi gaseste justificarea si aplicabi­litatea în raport cu problemele serioase existente în productivitatea fortei de munca. S-a putut constata ca muncitorii care lucreaza în grupuri mari produc mai putin per individ decât atunci când lucreaza în grupuri mici. Si daca performanta individuala ar putea fi atent con­trolata, supravegheata în interiorul grupului, oamenii ar lucra la fel de bine ca în cazul în care ar lucra individual.

Am invocat studiile lui Latane si colaboratorii sai ca un bun exem­plu de cercetare psihologica pentru a ilustra modul în care o problema de interes socio-economic poate fi adusa într-un laborator si studiata într-o maniera controlata. Un experiment bine realizat, atent condus, ne va permite o mai buna întelegere a fenomenului decât ar face-o o simpla observatie a evenimentelor. Psihlogia expertimentala este dis­ciplina care se ocupa, în primul rând, de modul corect de conducere a unor asemenea studii experimentale: cum sa identificam probleme din realitate, cum sa dezvoltam ipoteze, cum sa organizam experi­mentul pentru a verifica ipotezele, cum sa adunam datele, sa le anali­zam sa le interpretam. Rezulta ca psihologia experimentala vizeaza fundamentele cercetarii stiintifice aplicate în psihologie.

Curiozitate si cunoastere

perireaTexolt? ^{în mod SISte}Ttic ^ desco-

aseaTa S f ni?²⁶¹⁰¹"^{CC StaU} ^ ^{ba2a modul}- - care se des- (Mente fenomene, situatii, _proCe_Se. La baza acestor preocupari

sistematice se afla cunozitatea stiintifica. Un observator obisnuit nu _se va sun» tentai de frustrat daca _nu-_si poate explica o seri  de I servatn asupra unor lucruri _s1 fenomene din mediul înconjurator. în schimb, omul de stunta este animat de intoleranta în raport cu în­trebarile fara raspuns, pana ce ajunge la o explicatie pertinenta. Se stie ca oamenii de stiinta sunt îdeobste persoane mult mai curioase decât alti oameni si sunt dispusi sa investeasca forta, energie, timp pentru . a-si satisface curiozitatea. Aceasta intoleranta fata de întrebarile fara raspuns si problemele nerezolvate a condus stiinta spre dezvoltarea unor numeroase tehnici si metode de studiu experimental. Se impune deci, distinctia între curiozitatea stiintifica si cea cotidiana sau a omului obisnuit.

Curiozitatea este doar "scânteia" care porneste "motorul" cunoas­terii, dar acest motor are nevoie de "combustibil", de o serie de surse ale cunoasterii si trebuie sa spunem ca oamenii de stiinta uzeaza de modalitati valide de achizitie a cunostintelor despre lumea obiectiva. Aceste modalitati valide sunt integrate într-o conceptie stiintifica, într-o metoda stiintifica care conduce la fixarea conceptiilor pe baza ex­perientei. Pentru a întelege mai bine atributele metodei stiintifice trebuie sa comparam cunoasterea stiintifica cu alte metode de fixare a conceptiilor. în filosofia stiintei sunt amintite metoda autoritatii, metoda perseverentei si metoda apriori.

1.2.1. Metoda autoritatii

Constituie cel mai simplu mod de fixare a conceptiilor si se ba­zeaza pe încrederea nestramutata în cuvântul, opinia, ideile celor care exercita autoritate asupra noastra. Suntem de mici antrenati în su­punerea la autoritate pentru ca mama si tata au neconditionat dreptate. Pe masura ce crestem, aceste surse de autoritate pierd din credibilitate în raport cu multiplele aspecte ale realitatii obiective, cunoasterii lumii. Un alt exemplu ar fi conceptiile religioase, fixate prin metoda auto­ritatii. Profesorii nostri sunt si ei partasi ai acestei metode. Apare un aspect cel putin paradoxal. Cu cât trebuie sa cunoastem mai mult si, în felul acesta, dispunem de mai putin timp si resurse de investigare,

_L

t trebuie sa acceptam ca multe cunostinte si conceptii sunt fi_X-T rin metoda autoritatii. Vom avea încredere deplina în _parint* F i cartile tratatele, dictionarele si enciclopediile investite cu ^FSte Aceasta metoda ofera marele avantaj al unui efort minim ,72 unui'sentiment ridicat de securitate de siguranta. într-o l_Ume n-esanta zbuciumata, este mai confortabil sa ai încredere deplina în conceptiile transmise pe aceasta cale.

Metoda perseverentei

De aceasta data, avem de-a face cu refuzul schimbarii conceptiilor capatate, indiferent de evidenta unor argumente contrarii. Aceasta me­toda le permite oamenilor sa-si pastreze o conceptie generala constanta si uniforma asupra lumii, eliberandu-i, într-o anumita masura, de stre­sul si disconfortul psihologic. Dar, pe de alta parte, ea este dovada unei stereotipii în gândire si conceptii, cu manifestari, uneori, irationale.

Metoda apriori

în acest context, termenul "apriori" face trimitere la ceva care este crezut fara evaluare anterioara. Este, de fapt, o extensie a metodei autoritatii. în realitate, ceea ce pare a fi fixat apriori, este o anumita conceptie generala despre lume si viata. Aceasta metoda exploateaza tendinta omului de a crede si accepta lucruri rezonabile, "de bun simt" si care se impun înainte de orice, fiind acceptate si în virtutea auto­ritatii. Nu-i putem condamna pe oamenii care credeau înainte ca pa­mântul este plat atâta vreme cât si astazi putem gasi destule persoane care cred acest lucru în virtutea experientei imediate.

1.3. Cunoasterea stiintifica

Metoda stiintifica ajuta la fixarea conceptiilor pe baza experientei. Din aceasta perspectiva am putea defini psihologia stiintifica drept un emers repetabil si autocorector de întelegere a fenomenelor psihice Pe baza unor observatii empirice. '

^TermenUl "^emP^iric" este derivat din cuvântul grecesc care în -a experienta. Experienta, mai mult decât încrederea, este sursa

cunoasterii. Având conceptiile fixate în baza metodei autoritatii, nu avem nici o garantie a faptului ca autoritatea a obtinut date înainte de formarea unei opinii. Metoda tenacitatii, în schimb, refuza sa ia în consideratie datele, la fel cum se întâmpla si în metoda apriori. în schimb, metoda stiintifica utilizeaza procedee pentru stabilirea su­perioritatii unei conceptii fata de alta.

Termenul "autocorectare" presupune un proces repetabil de eli­minare a ideilor incorecte, de replicare a experimentelor. Observatia empirica si autocorectarea constituie caile specifice demersului stiin­tific, în mod curent, un demers stiintific începe prin abordare analitica, "spargerea" unei probleme în elementele sale componente. Analiza psihologica a comportamentului uman implica descrierea, predictia si explicatia. Acestea corespund celor trei clase majore de tehnici de cercetare utilizate în psihologia stiintifica: observatia, corelatia si ex­perimentul, întrucât asupra acestor proceduri vom reveni în mod de­taliat, în continuare vom examina specificul explicatiei stiintifice în psihologie.

1.4. Specificul explicatiei stiintifice în psihologie

Dupa cum aratam ceva mai sus, observatiile empirice si auto­corectarea reprezinta paradigmele metodei stiintifice. în continuare, vom examina modul cum functioneaza acestea în psihologia stiin­tifica. Sa ne întoarcem la exemplul cu investigarea irosirii sociale. Observatiile sistematice au sugerat aria problematica a investigatiei, apoi experimentele de laborator au indicat câteva caracteristici ale fenomenului si au permis verificarea unor predictii asupra naturii sale. Apoi, datele experimentului au sugerat unele solutii la aspectele prac­tice ale irosirii sociale si, aceste date au fost explicate prin diluarea responsabilitatii, adica prin trimiterea la o teorie mai generala în psi­hologia sociala. Acesti pasi rezuma modul tipic de lucru în stiinta: observatiile empirice facute pe baza unor observatii cauzale sau a unor teorii releva ceva despre aceste teorii, ceea ce conduce mai departe demersul empiric (experimental). Aceasta autocorectare ciclica, pro-

prie metodei stiintifice, a fost pentru prima data pusa în evidenta de catre Francis Bacon, care a anticipat multe aspecte importante ale stiintei modeme, cum ar fi inductia si deductia.

1.4.1. Inductia si deductia

La baza oricarei conceptii stiintifice se afla datele (observatiile empirice) si teoria (organizarea conceptelor care permit prezicerea datelor). Oamenii de stiinta au impartasit si împartasesc idei diferite privitor la importanta unuia sau altuia dintre cei doi termeni ai unei conceptii stiintifice. Este neproductiv sa încercam sa stabilim raportul de prioritate sau de relatie univoc-determinativa în raporturile dintre date si teorie. Daca Bacon a crezut în prioritatea observatiilor em­pirice, oamenii de stiinta moderni, de asemenea, subliniaza rolul da­telor si progresul prin trecerea de la date spre teorie. Este o abordare de tip inductiv, în care primeaza progresul de la datele particulare la o teorie generala. Directia inversa, deductiva, porneste de la teorie, ajungând la date particulare.

Din momentul în care observatiile empirice s-au impus ca termen distinctiv al metodei stiintifice de fixare a conceptiilor, multora li s-a parut firesc faptul ca inductia trebuie sa fie calea pe care avanseaza stiinta. Atunci când abordarea este pur inductiva, va exploata obser­vatiile empirice legate de circumstantele în care sunt facute. Aceasta presupune ca legile sau teoriile la care se va ajunge, sa fie si ele limitate la aceste circumstante. Dar, observatii empirice ulterioare, într-un alt context, pot sugera o alta teorie sau modificarea celei existente. Asa­dar, teoriile induse din observatii reprezinta ipoteze si nu adevaruri finale, iar schimbarea teoriilor ca rezultat al observatiilor empirice (experimentelor) continue exemplifica cel mai bine natura autoco-rectoare a stiintei.

Demersul de tip deductiv subliniaza prioritatea teoriei, în timp ce observatiile cauzale, datele trec pe locul secund pentru a largi teoriile care descriu si prezic un numar cât mai mare de observatii. Din acest punct de vedere. întelegerea stiintifica înseamna ca o teorie va prezice un sir de observatii empirice care survin ulterior. în exemplul nostru

despre irosirea sociala, teoria diluarii responsabilitatii sugereaza ca monitorizarea performantei individuale într-un grup ar putea reduce procesul difuziei responsabilitatii si, implicit, fenomenul de lenevie sociala.

în privinta raporturilor dintre inductie si deductie, Barry H Kantowitz, Henry L. Rooediger III si David G. Elmes (1991) propun o relatie ciclica prin care stiinta progreseaza spre o mai buna întelegere a problemelor: conform acestei scheme, demersul deductiv porneste de la o teorie cu ajutorul careia se elaboreaza predictii asupra datelor. Aceste predictii vor fi verificate prin observatii particulare. Pe de alta parte, prin inductie datele sugereaza organizarea teoriilor care vor permite verificarea datelor. Aceasta relatie circulara ne arata ca teoriile pot fi considerate drept ipoteze ale modului în care sunt organizate datele. Aplicând acest model asupra exemplului cu irosirea sociala, vedem cum, initial, rezultatele pozitive ale experimentelor au sustinut încrederea noastra în notiunea generala de irosire sociala. Aceste re­zultate, în schimb, au sugerat ipoteze despre natura irosirii sociale (este un fenomen general în orice grup de lucru ?; apare acest fenomen la locul de munca la fel de bine ca si în laborator ?). Raspunsurile po­zitive la aceste întrebari ne permit interpretarea fenomenului pe baza teoriei difuziei responsabilitatii. în continuarea cercetarilor lor, Latane si colaboratorii sai au încercat sa elimine alte explicatii ale irosirii sociale prin teorii alternative. Astfel, a fost masurat efortul subiectilor atât individual, cât si în grup. în acest caz, ei au considerat ca o per­soana tinde sa-si diminueze efortul în grup. Cu alte cuvinte, ei au sugerat existenta unei tendinte de conservare a efortului, care ar ex­plica mai bine irosirea sociala decât difuzarea responsabilitatii. Pentru a testa "puterea" acestei ipoteze sau nivelul ei de falsificabilitate, auto­rii au elaborat experimente în care subiectii au fost testati individual sau în grup, dar nu în ambele situatii. Rezultatele au aratat ca irosirea sociala a aparut din momentul când o persoana a fost testata împreuna cu cel putin înca o persoana. Concluzia: difuzarea (diluarea) respon­sabilitatii este o explicatie mai plauzibila a irosirii sociale decât con­servarea efortului.

Despre teorie

Teoria se defineste ca un set de declaratii care explica o varietate 't atii Raportul dintre numarul declaratiilor si cel al situatiilor este " "vers proportional în cazul unei teorii bune. Cel mai bun exemplu este l^ea gravitatiei universale. Prin ea este explicata caderea obiectelor, comportamentul valurilor, pozitia astrelor în sistemul solar. Cu un numar restrâns de declaratii despre atractia reciproca a astrelor se explica un numar mare de situatii. Este, deci, o teorie puternica.

în psihologie, teoria îndeplineste doua functii majore: 1) ofera un cadru pentru etalarea sistematica si ordonata a datelor; si 2) permite omului de stiinta sa emita predictii. Teoria ghideaza experimentatorul în organizarea rezultatelor si îi permite elaborarea de predictii pentru situatiile în care nu exista date. Cu cât va fi mai mare nivelul predictiei, cu atât va fi mai buna teoria. Asadar, teoriile sunt cel mai potrivit mod de a organiza conceptele si datele într-o structura coerenta, dar si pentru a prezice observatiile suplimentare. în unele tratate, cele doua functii ale teoriei, organizarea si predictia, apar sub numele de des­criere si explicatie. Aceasta formulare repune pe tapet disputa pri­vitoare la superioritatea abordarii deductive sau inductive în stiinta. Astfel, abordarea deductiva considera ca cea inductiva se preocupa exclusiv cu descrierea. Abordarea inductiva poate replica, afirmând ca descrierea este explicatie: daca un psiholog ar putea prezice corect si controla tot comportamentul prin referire la sistemul organizat de rezultate, atunci acel psiholog ar putea explica comportamentul. Ar­gumentul este superfluu deoarece ambele abordari sunt corecte. Daca datele necesare ar fi organizate, predictiille ar putea fi realizate fara a recurge la o teorie. în realitate, niciodata nu vom avea toate datele necesare si atunci teoriile sunt solicitate sa ne ajute în traversarea prapastiei dintre cunoastere si ignoranta, adica ele trebuie sa ne per­mita avansarea unor predictii asupra unor date înca inaccesibile. La rândul lor, teoriile nu vor fi niciodata complete pentru ca njciodata nu vom avea toate datele. lata motivele pentru care descrierea si explicatia nsca sa fie termeni echivalenti care descriu mai mult calea decât even­tualul rezultat teoretic. De aceea, vom prefera termenii de organizare si predictie mai degraba decât pe cei de descriere si explicatie.

Despre variabile

Cele mai multe teorii sistematizeaza, descriu si prezic efectul unor variabile. Conceptul de variabila este crucial pentru psihologia ex­perimentala, întrucât vom reveni pe larg asupra acestui concept într-un capitol ulterior, aici ne vom rezuma la o scurta prezentare corespun­zatoare rosturilor capitolului introductiv. Sa luam un exemplu din fizica, si anume efectele gravitatiei. Putem asocia viteza de cadere a obiectelor cu greutatea lor ? Fizica a demonstrat ca se poate: ceva (în acest caz, viteza de cadere) depinde de altceva (greutatea). în mod frecvent, noi observam ceva ce se întâmpla, un efect, un comporta­ment, si ne putem întreba de ce se întâmpla asa, de ce anume depinde, care este cauza. Daca în fizica viteza de cadere a obiectelor este va­riabila dependenta iar greutatea variabila independenta, atunci, în psihologia experimentala, comportamentul, adica ceea ce face sau , întreprinde subiectul, performanta acestuia, constituie variabila de-■ pendenta, iar stimulul (în sens generic) este variabila independenta. nj^ Daca variabila dependenta depinde, este influentata de variabila in-?gpdependenta, atunci noi ar trebui sa putem studia comportamentul în tjj diferitele lui ipostaze, intervenind asupra variabilei independente. Variabila independenta este manipulata de catre experimentator, iar 1 variabila dependenta trebuie sa manifeste variatii controlabile în fun­ctie de variatiile variabilei independente. La prima vedere, între va­riabila independenta si variabila dependenta este o relatie directa, clara, precisa. Daca asa se întâmpla în experimentele din stiintele naturii, acest lucru nu este valabil pentru experimentul psihologic. Spre exemplu, ar fi simplu, usor si comod pentru un cercetator sa demonstreze relatia dintre intensitate" durata sau ritmul de expunere al unui stimul si viteza, precizia reactiilor unui subiect. Dar, în aceasta relatie, mai precis între variabila independenta si cea dependenta, pot interveni variabile numite intermediare. Depinde oare viteza, timpul de reactie doar de intensitate, durata de expunere sau ritm ? Nu cumva subiectul nostru se afla într-o anumita stare de oboseala care poate afecta performanta ? în acestg^^fftrebiUf^a constatam efectul obo­selii si sa intervenim, marirfd^aul'ffiigsorând West efect pentru a con-

stata implicarea lui în timpul de reactie al subiectului. si, daca acest efect exista, atunci el trebuie sa fie luat în consideratie în experimen­tele viitoare. Iata cum variabilele intermediare sporesc eficienta de­mersului experimental.

1.4.4. Evaluarea predictiilor si teoriilor

Oamenii de stiinta nu încearca sa determine daca o teorie par­ticulara este adevarata sau falsa într-un sens absolut. Ei prefera sa declare ca o teorie este suportata în mod semnificativ de datele ob­tinute, lasând astfel deschisa posibilitatea ca alte date sa nu suporte teoria. Cu alte cuvinte, în ce masura predictiile sunt verificate prin datele obtinute. Exista un nivel admisibil al erorii probabile a pre­dictiilor si teoriilor. Desi oamenii de stiinta nu se multumesc cu decla­ratii simple de adevar / fals asupra unei teorii, ei trebuie sa decida de multe ori care dintre teorii este cea mai potrivita într-un anumit mo­ment. Pentru aceasta, trebuie sa utilizam o serie de criterii de evaluare a teoriei, dintre care cele mai importante sunt: economicitatea, precizia si verificabilitatea.

Economicitatea este un criteriu bine sugerat de relatia invers proportionala dintre numarul declaratiilor unei teorii si numarul si­tuatiilor explicate în aceea teorie. Astfel, la o extrema vom avea situatia în care o teorie uzeaza de declaratii separate pentru fiecare rezultat. La cealalta extrema, cazul ideal ar presupune o singura declaratie care explica totul. Dincolo de aceste extreme, teoriile câstiga în putere.si valoare pe masura ce pot sa explice tot mai multe rezultate prin cât mai putine concepte explicative.

Precizia este un criteriu foarte important, mai ales în psiholo­gie unde, adesea, din pacate, lipseste. Teoriile care apeleaza la mo­delare matematica sau care pot fi programabile pe computer sunt, în general, mai precise decât cele care folosesc declaratii verbale. Daca o teorie nu este suficient de precisa astfel încât diferitii utilizatori, experimentatori sa fie de comun acord cu predictiile sale, atunci aceasta teorie este, prin toate intentiile si mijloacele folosite, lipsita de precizie.

Veriiîcabilitatea este un criteriu foarte pretuit de catre oamenii de stiinta deoarece o teorie care nu poate fi verificata, nici nu poate fi vreodata negata. La prima vedere, am putea crede ca aceasta ar putea fi o calitate, de vreme ce ar fi imposibil de demonstrat ca o astfel de teorie este incorecta. Dar, oamenii de stiinta nu împartasesc acest punct de vedere. Sa luam, spre exemplu, atitudinea fata de ESP (per­ceptia extrasenzoriala). Adeptii ESP sustin ca prezenta unei persoane care nu crede în ESP ar inhiba performantele subiectilor dotati cu aceasta aptitudine deoarece cei suspiciosi ar provoca asa-numitele "vibratii negative" care tulbura ESP. Aceasta însemna ca ESP nu poate fi evaluata deoarece numai cei care cred în ea pot fi prezenti când este studiata. Or, credinta într-o teorie implica teste de supravietuire care ar putea sa o respinga. Daca nu este logic posibil sa verificam o teorie, ea nu poate fi evaluata. Daca este logic posibil, dar nu si tehnic (asa cum a fost si cazul teoriei lui Einstein), evaluarea teoriei este amânata.

1.5. Psihologia ca stiinta experimentala

Probabil ca este dificil pentru multi oameni sa gândeasca despre

psihologie ca stiinta în acelasi sens în care, spre exemplu, fizica si

chimia sunt stiinte. Ei ar putea considera ca artele, literatura, religia

sfideaza analizele stiintifice, tot asa cum se pot îndoi ca aceste analize

stiintifice pot fi aplicate sentimentelor de dragoste, fiorului conducerii

unei masini cu viteza mare, suferintelor unei echipe de fotbal învinse.

Psihologii umanisti, clinicieni sau terapeuti, ar raspunde pozitiv la

aceste întrebari. Acesti specialisti considera ca este imposibil din punct

de vedere obiectiv sa evaluezi si sa testezi sentimentele si experientele

umane prin metode stiintifice traditionale. Noi nu putem stabili sau

refuza existenta lui Dumnezeu prin metode stiintifice, la fel cum nu

putem testa gravitatia prin metode teologice. stiinta opereaza acolo

unde uneltele îi sunt potrivite.

Vreme îndelungata, psihologia s-a aflat în sfera de actiune a filosofiei. Abia de la sfârsitul secolului al XlX-lea, odata cu îmbu­natatirea tehnicilor de cercetare psihologica, psihologia s-a deplasat spre tarâmul stiintelor pozitive.

.. r Titea fi organizati pe o linie de continuitate în raport
^Pf Hn'care e" considefa stantele exacte drept model pentru psi-
cu moduiinc _COnsidera ca stiintele fizicii sau chimiei sunt

^hOl^r_elcte^gde urmat, în timp ce psihologii "soft" considera ca f, sociale trebuie sa constituie modelul de urmat. Toate stiintele Ltn d un set de date si de teorii explicative. Ceea ce este distinctiv Se diferitele stiinte, ca si între subspecialitatile din interiorul unei stiinte sunt diferitele tehnici folosite. Astfel, astronomii nu au nevoie de tehnicile labirint, asa cum nici subiectul experimentat de catre psi­hologi nu are nevoie de telescop. Daca psihologii hard uzeaza de teh­nici mult mai rafinate, aceasta se datoreaza în mare parte tipurilor de probleme care impun un anumit gen de analize sofisticate.

Dincolo de aceasta distinctie hard-soft din lumea psihologilor contemporani, cert ramâne faptul ca stiintele exacte au constituit pentru psihologie un model de atins înca de la începuturile constituirii ei ca stiinta. Acest lucru îl vom vedea mai bine în capitolul dedicat in­cursiunii istorice în constituirea psihologiei experimentale.

în mod evident, oricare cercetator din sfera psihologiei va sus­
tine cu convingere ca cercetarile sale sunt în beneficiul omului, dar tot
asa de bine, multora le-ar placea sa accentueze faptul ca aceasta nu este
singura motivatie a cercetarilor psihologice. Multi oameni de stiinta
investigheaza anumite probleme doar pentru ca le gasesc interesante.
Cercetarea stiintifica este în mod clasic divizata în doua mari categorii:
fundamentala si aplicata. Cercatarea aplicativa se orienteaza spre re­
zolvarea unor probleme specifice, rezultate si aplicate realitatii. Cer­
cetarea fundamentala nu pare sa aiba un scop practic imediat. Ea permite
constituirea unui sistem de date, explicatii teoretice si concepte care
pot h exploatate în cercetarea aplicativa. Fara aceasta sursa, cercetarea
aplicativa ar mceta sa existe sau. în cel mai bun caz, va deveni în mod
necesar cercetare fundamentala. Pentru ca anumite conceptii dezvol-
^¹³"^{3 ndamla a}P^licat»< estenevoie de

l iusS      , ?n ^{OnStaUU ca}' ^dc» ^ter-^t- fundamentala

niZ e s au      , ^?° ^% *"** ^CVCn"»^e"tele semnificative, aceste eve­nimente s-au produs cu 20-30 de an, dupa finalizarea cercetarii. Aceasta

lunga ramânere în urma indica locul crucial al cercetarii fundamentale, desi este destul de dificil sa spui ca o cercetare fundamentala facuta astazi va avea un impact 30 de ani mai târziu.

Desi distinctia cercetare fundamentala - cercetare aplicativa a intrat în vocabularul cotidian al stiintelor, noi credem ca cea mai im­portanta distictie trebuie sa fie facuta între o cercetare buna si alta proasta. Principiile si practicile psihologiei experimentale se aplica în egala masura cercetarii fundamentale si celei aplicative. Ele pot fi folosite pentru a evalua cercetarile psihologice pe care le întâlnim sau le realizam fie ca studenti, fie ca psihologi profesionisti sau ca cer­cetatori în domeniul psihologiei.

Unul dintre reprosurile cel mai frecvent invocate la adresa experimentului de laborator este ca acesta ar fi rupt de viata reala. Adevarul este ca nivelul asteptarilor celor care studiaza psihologia sau se apropie de ea ca stiinta este foarte ridicat. Daca studentul de la o facultate tehnica nu este deloc îngrijorat de faptul ca frecventarea cursului de introducere în fizica nu-i permite sa-si repare automobilul, în schimb s-ar putea sa fie îngrijorat de faptul ca frecventarea unui curs de introducere în psihologie nu-i ofera o mai buna cunoastere a mo­tivatilor interioare, nu-1 vindeca de nevroze sau nu-i arata cum sa ob­tina succes în dragoste. Datele pe care psihologii le utilizeaza par, la prima vedere, neimportante deoarece este dificil de stabilit o relatie directa între cercetarea psihologica fundamentala si nevoile sociale sau problemele personale. Psihologul încearca sa înteleaga procesele fun­damentale mai degraba decât situatiile fizice care produc aceste pro­cese. Situatiile fizice în lumea reala si în laborator nu sunt deloc similare raportate la aceleasi procese.

Sa presupunem ca am fi preocupati sa stim care sunt cauzele producerii unor accidente de avion, adica mai concret, ce relatie exista între accidentele de avion si lipsa de atentie (a pilotului sau a con­trolorului de trafic). Un psiholog cercetator poate aborda aceasta pro­blema într-un laborator de psihologie experimentala, apelând la studenti pe care îi pune sa lucreze la niste aparate cu lumini care se sting si se aprind succesiv. Studentul trebuie sa apese pe diverse butoane cores-

t sre diversilor stimuli si acest tip de sarcina pare, la prima sa u Sici o legatura cu ceea ce face pilotul sau controlorul rSfir Totusi desi situatiile fizice sunt diferite, procesele implicate sun similare pentru ca apasarea pe un buton este un indicator al aten­ei si mai mult decât atât, cercetatorul poate suprasolicita operatorul uman 'prin cresterea vitezei de prezentare a stimulilor, prin complicarea modului de prezentare, ceea ce va tinde sa semene din ce in ce mai mult cu o situatie la care este supus pilotul sau controlorul de trafic în conditiile concrete ale zborului. Tulburarile de atentie sunt res­ponsabile pentru multe tipuri de accidente industriale si studierea atentiei în acest fel în laborator poate duce la beneficii în afara labo­ratorului. Multiple restrictii si dificultati ne împiedica sa realizam cercetari experimentale la locul de munca al oamenilor. în plus, expe­rimentele de laborator desfasurate în conditii strict controlate au o forta mult mai mare decât observatiile obtinute în situatiile reale.

1.6. Metoda experimentala în psihologie

Experimentul constituie, de fapt, una dintre metodele fundamen­tale de cunoastere si prima metoda obiectiva de cunoastere utilizata în psihologia stiintifica. Domeniul psihologiei experimentale îl con­stituie teoria si practica experimentala ca metoda de cercetare activa si eficienta. Din aceasta perspectiva, psihologia experimentala de­serveste din punct de vedere metodologic oricare cercetare psihologica de tip experimental. Paul Fraisse (1975) considera psihologia expe­rimentala drept suma de cunostinte acumulate în psihologie prin uti­lizarea metodei experimentale. Se pune, astfel, accent pe produsul hnal al investigatiei experimentale. Aceasta definitie poate fi însa întregita pnn trimiteri la principi, norme si reguli. Putem astfel defini Psihologia experimentala ca un ansamblu de principii, norme, reguli holoa^{taU     baZa} °^rganizarii *' desfasurarii experimentului în psi-încer'" °a ^S-°^PUl °^{btinerii de date} verificabile asupra realitatii psihice. loaia p? ^ ^ma' ^sP^eciflci> va trebui sa subliniem faptul capsiho-dierL -?⁶"¹"^{13 6Ste Un demers re}Petabil si autocorector în stu-^{Crea mani}festarilor vietii psihice

Psihologia experimentala nu este o disciplina în sine, auto­noma, ci ea este o metoda si un mod de a exercita cunoasterea stiin­tifica în variate domenii ale psihologiei.

în modul de abordare al psihologiei experimentale putem con­stata doua directii relativ complementare. în primul rând, orientarea americana universitara insista pe aspectul metodologic, psihologia experimentala constituind un îndrumar al cercetarii stiintifice. Stu­dentul, viitorul cercetator, este învatat sa utilizeze metoda experi­mentala, punându-se accentul pe descrierea variabilelor implicate în studiul experimental al diferitelor procese psihice, se insista pe con­trolul variabilelor si pe exemplificarea prin experimente cruciale. Pe de alta parte, în psihologia europeana, mai ales cea franceza si ger­mana, se aloca, pe lânga aspectele de ordin metodologic, un spatiu foarte larg descrierii diferitelor procese psihice, mai concret spus, prezentarii cunostintelor acumulate în psihologie prin utilizarea me­todei experimentale (Paul Fraisse).

2. SCURT ISTORIC

Posibilitatea masurarii si-a facut loc cu greu în psihologie. Con-ptul de psihometrie apare pentru prima data la filosoful german Cr. Wolf în lucrarile sale "Psichologia empirica" (1732) si "Psichologia rationalis" (1734), si avea în vedere în vedere posibilitatile de masurare ale atentiei si ale senzatiei de placere. Savantii din domeniul fizicii si astronomiei au pregatit terenul psihofizicii prin descoperirile lor. Astfel:

fizicianul francez Joseph de la Fleche (1653-1716) determina
frecventa sunetelor din registrul audibil;

fizicianul Philippe de la Hire (1640 -1718) face observatii asupra
imaginilor consecutive, iar chimistul J. Darcet masoara durata acestora;

astronomul englez W. Herschell (1738 - !822), pornind de la
necesitatile practice ale observatiilor astronomice, descopera legi ale
adaptarii ochiului la întuneric si determina zona maximei sensibilitati
din retina (fovea centralis);

-fizicianul italian Venturi (1791) determina întinderea câmpului vizual;

fizicianul optician Pierre Bouguer (1698 - !758) a formalizat
matematic pentru prima data raportul dintre excitatie si senzatie, deci
cu mult timp înaintea lui Weber si Fechner;

astronomii Bessel si Exner au contribuit la explicarea timpului
de reactie ca "ecuatie personala" si a tehnicilor de masurare ale acestuia.

O contributie decisiva la elaborarea psihologiei experimentale o au cercetarile de fiziologie a organelor de simt din secolul al XIX-lea. Este vorba în special de încercarile fiziologilor de a raporta datele de fiziologie a organelor de simt la structura fizico-energetica a stimulilor.

Aparitia psihologiei experimentale, evolutia si dezvoltarea ei sunt indisolubil legate de contributii majore ale unor mari personalitati

■colul al XlX-lea iar apoi, de contributia unor scoli, curente

2.1. Contributia marilor personalitati la aparitia psihologiei experimentale

Contributia lui Helmholtz. Hermann von Helmholtz (1821 -1894) a fost la baza cercetator în stiintele naturii si fiziolog. Contributiile sale asupra mecanismelor vederii colorate (teoria tricromatica a vederii) si asupra fiziologiei auzului (teoria rezonantei) au avut o importanta covârsitoare si au fost urmate de cercetari asupra atentiei, memoriei, el realizând experimente de tranzitie între fiziologie si psihologie ex­perimentala. Cel mai ilustrativ exemplu este experimentul timpului de reactie, prin care Helmholtz a studiat viteza de propagare a impulsului nervos. Metoda era de o simplitate si acuratete desavârsite, în con­ditiile în care Johannes Muller, un alt fiziolog german celebru, sustinea ca transmiterea impulsului nervos ar fi apropiata de viteza luminii si, deci, imposibil de masurat. Helmholtz a procedat la stimularea unui nerv la distante diferite de creier si a masurat timpii necesari unor reactii la aceste stimulari. Cunoscând distanta dintre doua puncte în care se face stimularea si distanta în timp a aparitiei reactiilor, se va putea calcula viteza impulsului nervos ca rezultat al raportului dis­tanta - timp. Helmholtz a aplicat stimulari unor subiecti legati la ochi, pornind de la umar si ajungând la glezna, masurând durata reactiei prin împingerea unei manete cu mâna. Cunoscând cu aproximatie diferenta de lungime între glezna si creier si pe cea dintre umar si creier, el a estimat viteza impulsurilor nervoase la un nivel relativ scazut, de 50 m/s; deci, în nici un caz nu se apropia macar de viteza sunetului, cu atât mai putin de cea a luminii. Apoi, Helmholtz a procedat la labo­rioase cercetari în aceasta privinta pe broaste; valorile determinate nu au fost departe de cele stabilite pe subiecti umani. în timp, cercetarile sale s-au dovedit a fi suficient de riguroase, chiar daca astazi stim ca viteza impulsului nervos depinde de diametrul fibrelor nervoase im­plicate. Un aspect extrem de interesant merita a fi semnalat: marele

fiviolnsr eerman a iusl lat-"-n- .

nzioiog gen de reactie ai diferitilor subiecti cu care a lucrat

sensibile in r _sut>iecti în momente diferite, fapt care 1-a condus Tabandoniea acestor cercetari pe subiecti umani. Cartile de psi­hologe experimentala ne explica de ce apar aceste diferente si ce solutii trebuie sa abordam pentru obtinerea unor masuratori corecte. Psihologia s-a nascut si s-a dezvoltat ca stiinta în Germania si trebuie sa mentionam contributia lui Weber, Fechner, Wundt si Eb-

binghaus.

Contributia lui Weber. Ernst Weber (1795 -1878) a fost specialist
în anatomie si fiziologie la Leipzig, iar cercetarile sale s-au concentrat
în special asupra senzatiilor cutanate, simtului tactil. Experimentele sale
au vizat studierea efectului activitatii musculare în estimarea greutatii
obiectelor. în acest scop, ei a solicitat subiectii sa compare doua greutati,
dintre care una constituia greutatea etalon. în prima situatie expe­
rimentala, subiectii, legati la ochi, ridicau greutatea etalon si, apoi, o
alta greutate diferita, trebuind sa spuna daca cele doua au aceeasi greu­
tate, în a doua situatie, subiectii erau pasivi si greutatile li se puneau
în mâna succesiv, trebuind apoi sa le compare. Weber a constatat ca
precizia raspunsurilor era mai buna în situatia în care subiectii erau
activi din punct de vedere muscular. însa, observatia care va constitui
un punct crucial pentru psihologie era legata de abilitatea subiectilor
de a detecta o diferenta între greutatea etalon si cea data spre com­
parare. Astfel, cu cât greutatea etalonului era mai mare, cu atât dife­
renta dintre aceasta greutate si cea de comparat trebuia sa fie mai mare
pentru ca subiectul sa poata sa o sesizeze. Apoi, Weber a descoperit
in cazul diferitelor modalitati senzoriale raporturile constante între
marimea unei stimulari si cantitatea necesara pentru a produce o noua
stimulare In acest fel, s-a ajuns la celebra lege a Iu. Weber privitoare
la pragurile diferentiale. -

Contributia lui Gustav Fechner (1801 - 1887). Fechner a fost un savant cu preocupari foarte extinse, de la stiintele naturii la filo­sof' rehgie estet.ca s. psihologie. Cercetarile sale de debut în psi-holog.e sunt legate de vederea cromatica si de imaginile consecutive.

Apoi, dupa 1850, el este cel care a apreciat la justa valoare cercetarile lui Weber, preocupându-se de generalizarea legii acestuia, pornind de la problema fundamentala a posibilitatii existentei unor legi care sa guverneze transformarea energiei fizice în corespondentul ei mental. ■Continuând munca lui Weber, Fechner ajunge la rezultate si relatii legice mai elaborate, dobândind notorietate prin formularea "legii pragurilor diferentiale extinse". Fechner este cel care, prin lucrarea sa "Elemente de psihofizica" (1860) pune bazele psihofizicii si ale psi­hologiei experimentale.

Contributia lui Wilhelm Wundt (1832 -1920). în cazul lui Wundt putem spune ca acesta este primul om care s-a putut considera pe sine psiholog. Debutând ca discipol al lui Helmholtz si având o pregatire serioasa în fiziologie, el s-a apropiat treptat de psihologie si, în anul 1874, va publica lucrarea "Principii de psihofiziologie" pe care Bor-ing (ilustru istoric al psihologiei) o considera drept cea mai importanta carte din istoria psihologiei experimentale. In aceasta lucrare, Wundt realizeaza o trecere sistematica în revista a cunostintelor despre psi­hologie si-si prezinta propria conceptie care va sta la baza structura­lismului în psihologie. Practic, prin aceasta carte s-au pus bazele unei psihologii sistematice, Wundt contribuind astfel decîsiv la întemeierea psihologiei si asezarea ei în rândul disciplinelor de sine statatoare. Desi nu vom putea identifica descoperiri stiintifice majore la Wundt, el a pregatit o multime de specialisti, nu numai din Germania, ci si din multe alte tari ale lumii, el fiind cel care a înfiintat primul laborator de psihologie experimentala în 1879 la Leipzig, devenit apoi primul institut de psihologie: tot Wundt este cel care a înfiintat si prima revista de psihologie.

Wundt considera ca procesele mentale superioare, cum ar fi . memoria, gândirea, creativitatea, nu pot fi abordate experimental. Metoda experimentala este potrivita doar în studiul senzatiilor si per­ceptiilor. Procesele mentale superioare ar putea fii studiate prin cer­cetarea operelor civilizatiei de-a lungul secolelor, în diverse culturii sau prin istoria culturii si antropologie.

Contributia lui Hermann Ebbinghaus (1850 - 1909). îndoielile lui Wundt aveau sa fie spulberate, chiar în anul înfiintarii laboratorului

>

s care a initiat celebrele sale experimente asupra

memoriei umane ^a^lTeaTcZ se pot realiza investigatii expe-^S^I procese psihice mai complexe, cum ar fi cazul

memoriei.

2 2 impactul principalelor scoli si curente asupra psihologiei experimentale

Daca debutul psihologiei si, implicit, al psihologiei experimentale este legat de contributia unor mari personalitati, odata cu începutul secolului XX putem discuta despre existenta unor scoli, curente, orien­tarii majore în psihologie: structuralism, functionalism, behavionsm, gestaltism si cognitivism. Ne referim aici la curente care au marcat în mod substantial psihologia experimentala.

Structuralismul sau structura vietii mentale. Dupa cum aratam ceva mai sus, creatorul scolii Structuraliste în psihologie a fost W. Wundt dar, aceasta orientare a fost strâns asociata cu numele lui E. Titchener (1867 - 1927). Titchener a fost unul dintre discipolii lui Wundt; el a preluat aceasta orientare de la Wundt si a promovat-o în America, în cadrul laboratorului înfiintat de catre el la Universitatea Corneli. Psihologia structuralista s-a ocupat de studiul structurilor mentale pornind de la urmatoarele probleme: elementele experientei, combinarea acestora si cauzele care stau la baza combinarii. Elemen­tele de baza ale experientei erau considerate a fi senzatiile (vizuale, auditive, gustative, etc), apoi imaginile si ideile si, în ultimul rând, afectele. Fiecare element al experientei era caracterizat prin durata, intensitate, calitate si acuitate. Psihologia structuralista si-a propus sa delimiteze elementele experientei mentale si modul cum se combina acestea în cadrul fenomenelor mentale complexe. Era o perspectiva atomista, elementarista, care punea senzatiile la baza întregi vieti psi-mce, considerând ca imaginile si ideile sunt elemente suprapuse, re­zultate m urma principiilor asocierii. Metoda descompunerii acestor elemente ale experientei s-a numit introspectionism. Introspectia era

metoda de lucru prin care se monitoriza experienta. Introspectiomstul îsi propunea sa semnaleze continutul constient al unei experiente. Spre exemplu, un introspectionist nu ar fi semnalat vederea unei mese în mediul ambiant, ci ar fi semnalat ca vede un anumit tipar, structura spatiala, culoare, stralucire. Altfel spus, introspectiomstul era pregatit sa vada elementele experientei care compun perceperea unei mese. Daca cineva ar fi raportat în mod simplist ca vede o masa, acest lucru ar fi fost considerat "eroare de stimulare". Acesta a fost introspec-tionismul asociationist - senzualist si metoda introspectiei era rigu­roasa, dificila si foarte greu accesibila celor din afara. în plus, metoda stârnea suspiciune atâta vreme cât introspectionistii din laboratoare diferite nu se puteau pune de acord asupra continutului aceluiasi ex­periment.

Functionalismul se va ocupa de functiile proceselor si structurilor mentale. Spre sfârsitul secolului al XlX-lea, darwinismul evolutionist va câstiga un loc tot mai însemnat între conceptiile stiintifice astfel încât oamenii de stiinta au început sa se întrebe tot mai serios despre rolul proceselor psihice în adaptarea organismului la mediu. John Dewey (1859 - 1952) a fost initiatorul functionalismului în Statele Unite ale Americii, fiind puternic influentat de teoria evolutionista a lui Darwin. în lucrarea sa "Conceptul de arc reflex în psihologie" (1896) el a criticat atomismul si elementarismul asociationismului senzualist, sustinând ca procesele psihice sunt evenimente cu o evo­lutie continua, neîntrerupta, insistând asupra necesitatii studierii com­portamentului în contextul sau natural pentru a-i determina functiile.

Behaviorismul. Debutul acestui curent a fost în 1913, când John Watson publica în "Jurnalul de psihologie" articolul numit "Psihologia asa cum o vede un behaviorist". în acest material, Watson ataca psi­hologia structuralista si introspectionismul, mai ales accentul pe care acesta din urma îl punea pe constiinta si continuturile mentale. Watson sustinea ca ar trebui sa se studieze ceva asupra caruia ar putea cadea de acord toti oamenii întelepti, si anume comportamentul. Mai mult decât atât, psihologia, în întregul ci, este declarata stiinta compor­tamentului. Bchavioristii doreau sa faca din psihologie o stiinta a na-tuni, al carui obiect trebuia sa fie comportamentul.

nceptia clasica behaviorista asupra relatiei stimul Dincolo de co ^f- _conceptiit importanta behaviorismului pentru .reactiesi^linutele^_ta,_{a fn pS}jhologie este enorma. Practic, behavio-metoda expenme^ ^ ^^ ^ orientare metodologica întrucât îsi _pro. rismul este, ⁱⁿ^"_accesibiiitatii comportamentului ca obiect de studiu pune ^^ezl^^e"_una optate, Watson se arata indignat de utilizarea unor stiintific, re  ^ ^ _constiinta, gândirea fara imagini, aperceptia, cu -T^uri foarte neclare si imposibil de determinat cu precizie. Ce­lebrul model stimul - reactie (S ® R) este, de fapt, punctul de pornire al cercetarii stiintifice riguroase în psihologie. Putem identifica cu usurinta stimulul (S) cu variabila independenta si reactia (R) cu va­riabila dependenta. O cercetare stintifica riguroasa va trebui sa per­mita, în baza manipularii lui S, anticiparea unor valori ale lui R tot asa cum, în baza cunoasterii lui R, se pot face inferente despre S. Schema clasica ce propunea o relatie unoivoca S (D R va fi abandonata chiar în interiorul behaviorismului tocmai datorita sugestiilor venite din partea acelor cercetatori care au utilizat în mod riguros schema initiala de cercetare. Asadar, cercetatorii au fost primii care au semnalat nevoia luarii în consideratie a unor variabile intermediare care se amplaseaza între stimul si reactie. Modelul behaviorist de cercetare stiintifica a revolutionat psihologia si a adus cele mai mari contributii pâna în ziua de azi în dezvoltarea psihologiei stiintifice. Studiile de pionierat ale lui Pavlov si Thorndike indicau posibilitatea unei psihologii obiective a învatarii si, în aceasta zona, behaviorismul si-a adus cele mai mari contributii.

^Dlncol° ^de aparentul declin al behaviorismului, în zilele noastre ni conditiile în care studiul structurilor mentale a fost reintrodus în ior a° ^{Pnn COgnitivism}> behaviorismul îsi mentine impactul ma-?¹"^?^{0108161 ex}P^erimentale, respectiv asupra metodologiei psihologice.

r^rniei" ^Gesta»tismul. Daca functionalismul si beha-zualistcW- t^{ZV0llat în SlJ}A ca o reactie la asociationismul sen-scolii de la R^m,°^ermania ° ^a*tfel de reactie se va materializa în cadrul erim, numita gestaltism, pornind de la cuvântul german

vestalt" care înseamna forma, configuratie. Gestaltismul se opune Jociatiomsmului senzualist, sustinând ca perceptia nu este o simpla suma de senzatii, ci o imagine unitara a întregului, în care primeaza forma, configuratia.

Max Wertheimer (1880 - 1943) si colaboratorii lui (Koffka si Kohler) au demonstrat unitatea procesului perceptiv, la baza caruia se afla fenomenul constantei perceptive a formei, marimii, luminozitatii sau culorilor. Astfel perceptia prezinta calitati de integralitate, unitate, independent de senzatiile schimbatoare provenite de la receptori.

Psihologia cognitiva. Daca behaviorismul a reusit sa domine psihologia mai ales din punct de vedere metodologic, din punctul de vedere al continuturilor asupra carora el s-a concentrat, dominatia a fost mai scurta întrucât, înca din anii "50, în psihologie si-a facut loc preocuparea pentru studiul stiintific al proceselor mentale superioare. S-a dovedit ca multe dintre operatiile mentale nu pot fi explicate prin reducerea la schema conditionarii stimul - raspuns. Noua provocare în fata cercetarii psihologice experimentale era studiul unor fenomene psihice neobservabile cu metode stiintifice obiective care sa permita legarea constructelor mentale de raspunsuri observabile. Psihologia cognitiva va beneficia din plin de tehnologiile moderne, computa­tionale, teoria informatiei, inteligenta artificiala. Este o reîntoarcere asupra factorului mental dar cu mijloace extrem de sofisticate care permit modelarea, simularea unor procese mentale.

In ziua de azi se poate spune ca directia cea mai importanta de retinut în psihologie este specializarea. scolile psihologice au tendinta de a fi exhaustive, exprimandu-si punctul de vedere asupra tuturor aspectelor psihologiei. Astfel, behaviorismul nu a fost preocupat doar de învatare, ci si-a extins aplicabilitatea conceptelor si asupra gândirii, limbajului sau dezvoltarii copilului. în zilele noastre, psihologii nu se mai identifica profesional cu o anumita scoala sau curent, ci cu un domeniu de interes. Psihologii sunt specializati în directii foarte vari­ate, de la ramuri largi pâna la specializari foarte înguste'. Aceasta ten-am a spre specializare este deseori criticata, dar se pare ca nu exista o alternativa viabila. In definitiv, specializarea constituie amprenta

. - .■ "nui domeniu stiintific. Spre exemplu, Asociatia Ame-

^maTi^ (^{apa) numarâ nu mai putin de 45 de} *****-

^ana _rf> ci cel de psihologie experimentala.

.ntp între câ*^ t

2 3. psihologia experimentala în România

Dupa cum remarca regretatul cercetator Marian Bejat, în 1973, sihologia s-a constituit în tara noastra ca stiinta experimentala. Pro­motorii psihologiei stiintifice românesti s-au format chiar în labora­toarele lui Wundt. Primul curs de psihologie experimentala este tinut în România de catre Eduard Gruber la Iasi în 1893, an în care este înfiintat si primul laborator de psihologie experimentala la Univer­sitatea din Iasi, sub conducerea aceluiasi E. G Gruber. Teza de doctorat a lui Gruber, bazata pe cercetari experimentale asupra luminozitatii culorilor este publicata în 1893 de catre Wundt în acelasi volum în care aparea si teza de doctorat a lui Constantin Radulescu-Motru.

în anii 1891 - 1893, Constantin Radulescu-Motru va lucra în Institutul de Psihologie de la Leipzig, elaborându-si teza de doctorat în domeniul epistemologiei. Un moment de referinta este publicarea lucrarii "Problemele psihologiei" de catre C. Radulescu-Motru în 1898, lucrare în care sunt expuse principiile teoretice si metodologice ale psihologiei stiintifice.

Nicolae Vaschide a fost unul dintre cei mai prolifici cercetatori si poate fi considerat, alaturi de Binet si Toulouse, printre fondatorii psihologiei experimentale franceze. Vaschide va pleca în Franta îm­preuna cu marele psiholog francez Alfred Binet, fiind puternic im­presionat de cursurile acestuia, tinute în 1895 la Universitatea din Bucuresti. Cercetarile experimentale ale lui Vaschide cu privire la atentie, somn si vise, psihologia mâinii dar si asupra diferitelor mo-dahtati senzoriale, cercetari desfasurate în cursul a numai 11 - 12 ani de activitate, sunt incluse într-o bibliografic impresionanta ce cuprinde aproximativ 170 de titluri, dintre care 12 carti.

Laboratorul de psihologie exprimentala al Universitatii din Bu­curesti este înfiintat în 1906 de catre Constantin Radulescu-Motru.

De altfel, marele savant român a început prin a fi elev si colaborator al lui Beaunis în primul an de functionare al laboratorului de psiho­logie fiziologica de la Sorbona (1889 - 1890).

De numele lui Florian stefanescu-Goanga se leaga înfiintarea laboratorului de psihologie experimentala si a primului institut de psihologie la Universitatea din Cluj (1922). El este autorul unei va­loroase cercetari experimentale referitoare la tonalitatea afectiva a culorilor, trecuta ca teza de doctorat cu W. Wundt si publicata de catre acesta în revista Institutului de la Leipzig în 1911. Dar, asa cum arata M. Bejat( 1973), realizarea cea mai de pret a lui stefanescu - Goanga ramâne "scoala psihologica de la Cluj", echipa de cercetatori pe care i-a format si care vor continua dezvoltarea psihologiei experimentale.

în perioada postbelica, dupa momentul dureros al stalinismului din anii '50, când psihologia a fost sever lovita în toate tarile comu­niste, a urmat o perioada de dezvoltare si consolidare a acesteia si putem aminti aici cercetarile laborioase de psihologie experimentala desfasurate în laboratoarele Institutului de Psihologie al Academiei Române sau cercetarile din laboratoarele de psihologie experimentala ale Universitatii din Cluj (Alexandru Rosea) si ale Universitatii din Bucuresti (Gheorghe Zapan).

în anii^v 80, psihologia româneasca sufera o noua lovitura de tip stalinist prin desfiintarea învatamântului superior si a Institutului de Psihologie. Dupa 1990, psihologia experimentala îsi regaseste locul firesc în stiinta romaneasca prin reînfiintarea Institutului de Psihologie al Academiei Romane si prin modernizarea laboratoarelor de psiho­logie ale universitatilor din Bucuresti, Iasi, Cluj si Timisoara.

3. OBSERVAŢIA

Observatia este cea mai veche metoda a psihologiei, fiind _pre. zenta practic în toate domeniile psihologiei. Psihologul este o persoana profund implicata în observarea permanenta a manifestarilor com­portamentala ale celor din jurul sau. El nu face acest lucru în anumite momente ci o face - mai mult sau mai putin sistematic, organizat -în toate momentele activitatii sale. Mai mult decât atât, riscam sa afirmam ca aptitudinea, capacitatea de a sesiza, observa conditiile comportamentele umane este o trasatura obiectiva a profesiei de psiholog.

De la bun început se impune o distinctie între observatia care însoteste activitatea profesionala a psihologului si observatia care însoteste activitatea de cercetare în psihologie. Evident, distinctia nu este atât de transparenta pe cât pare, daca avem în vedere ca prima forma de observatie constituie adesea o sursa pentru cercetare si noi forme de observatie. Precizarea propusa are în vedere specificul acestei carti, deci nevoia de a ne referi la observatie ca metoda de cercetare. Pe parcurs vom îngusta aria de abordare a observatiei, raportând-o la psihologia experimentala si experimentul de laborator.

3.1. Definire si caracteristici

Etimologia cuvântului îsi are originea în latinescul "observo-are - a privi, a fi atent la. Cele mai multe definitii de dictionar insista pe constatarea si notarea fidela a fenomenelor asa cum se desfasoara ele în realitate. Rezulta drept trasatura definitorie a observatiei, caracter" "pasiv": observatorul nu intervine în desfasurarea fenomenului stifd'^a ■ Daca în experiment se provoaca în mod deliberat o modificare a riabilei independente urmarindu-se efectele acestei modificari asup

variabilei dependente (comportamentul), în observatie fenomenul este urmarit în modul sau natural de desfasurare, încercandu-se surprin­derea unor relatii cauzale stabilite, constante, edificatoare.

Dar, în experimentul de laborator, observatia va fi subordonata scopurilor acestuia si va urmari obtinerea unor date suplimentare care sa descrie modificarile variabilei dependente. Asadar, metoda obser­vatiei poate fi cu succes utilizata în cadrul laboratorului, distinctia esentiala care se impune este cea a prezentei sau absentei unei ma­nipulari deliberate a variabilelor implicate.

Definitorie pentru observatie este înregistrarea sistematica a unor manifestari comportamentale asa cum se prezinta ele în conditiile normale ale mediului, pe cât de discret posibil. Dincolo de aceste trasaturi, la o analiza atenta (Banister si colab., 1996) se impun si alte caracteristici definitorii ale observatiei:

precizia observatiei care se poate întinde de la forme foarte
riguroase, structurate pâna la forme difuze, nestructurate;

focalizarea, concentrarea observatiei de la o manifestare foarte
îngusta, stricta a comportamentului pâna la manifestari globale;

nivelul de constientizare a prezentei observatorului de catre
subiectul (subiectii) observat, care poate prezenta urmatoarele va­
riante: observator prezent si neimplicat, observator prezent si implicat,
observator ascuns si neimplicat, observator ascuns si implicat;

durata observatiei, care poate varia de la o observatie spontana
pâna la observatia pe durate mari de timp;

. nivelul de informare oferit subiectului observat, care poate
varia între dezvaluire completa pâna la absenta oricarei informari.

3.2. Observatia ocazionala - observatia sistematica

Aceasta distinctie se impune pentru a preciza mai bine ce tip de observatie trebuie sa utilizam în cercetarea psihologica.

Observatia ocazionala, asa dupa cum arata si numele, se exercita într-o maniera neformala, neghidata de reguli, este observatia prac­ticata în mod cotidian de catre psiholog fie asupra lui fie asupra celor

din jurul sau. La începuturile stiintelor socio-umane, ale psihologiejîn _a al acest gen de observatie a avut un rol important în adunarea ^SCI1' corp semnificativ de date ce au fost apoi sistematizate si analizate. Dar pe masura ce psihologia s-a constituit ca un corp solid de cu­nostinte, rolul acestui tip de observatie a mai scazut, continuând totusi sa influenteze fiecare psiholog în atitudinile si evaluarile sale.

Un caz particular al observatiei ocazionale este observatia acci­dentala care apare într-un anumit context experimental, astfel încât cercetatorul, desi urmareste un set de scopuri proprii cercetarii actuale (prezente), aceasta nu-1 împiedica sa constate-observe aspecte inedite care-1 pot conduce la concluzii total neasteptate si uneori originale. Istoria stiintei este bogata în astfel de exemple. Astfel, Fere, medic neuropsihiatru francez, observa la o pacienta care avea pielea mâinilor anormal de uscata ca aceasta semnala în plus o serie de întepatori (piscaturi) la nivelul pielii mai ales pe vreme uscata si rece. Fere s-a gândit sa masoare electricitatea statica a pielii pacientei, constatând descarcarea acestei electricitati în momentele respective, ceea ce 1-a condus la descoperirea reflexului psihogalvanic (dupa P.Fraisse si J.Piaget, 1989).

Observatia sistematica se desfasoara dupa un plan riguros, în ca­drul unui proiect de cercetare, investigatie sau experiment. Este o observatie "naturala" în conditiile în care se studiaza manifestarile comportamentale ale indivizilor în cadrul lor "natural" de viata, adica acolo unde ei îsi desfasoara în mod obisnuit activitatile de învatare, de munca sau de loisir.

Observatia poate fi practicata în consultatii sau în clinica. Ob­servatorul va stabili cadrul si conditiile unei observatii care va purta atributul de "clinica". Este, de obicei, însotita de interviul clinic, de anamneza.

In general, observatia sistematica se subordoneaza unor scopuri precise, se consemneaza în mod riguros datele în urma unei planificari, a unui adevarat "proiect de observatie" prin care sunt anticipate - la modul cât mai amanuntit cu putinta - conduitele, manifestarile avute în vedere, momentele, durata s.a.m.d.

3.3. Observatie si experiment

Din perspectiva temporala observatia si experimentul constituie doua momente succesive ale cercetarii, astfel încât - desigur - obser­vatia precede experimentul. Aceasta este si o ordine istorica în evolutia stiintelor, implicit a psihologiei. Spunem -în mod obisnuit - ca reali­tatea fiind observata ne semnaleaza anumite probleme pe care le vom aborda într-o maniera experimentala. Apoi, în timpul experimentului observatia survine ca element ajutator, ca sursa de date suplimentare asupra efectelor variabilei independente. .>

înca în sec. al XVIII-lea R.Bacon facea distinctia între observatia pasiva si vulgara si observatia activa si savanta. Elementul comun pentru observatie si experiment este constatarea unor fapte menite a fi un raspuns la o problema. Un lucru pe care adesea îl uitam este ca nu vom gasi decât ceea ce cautam. Laboratoarele de cercetare sunt pline de observatii acumulate în timp si inutile pentru ca cercetatorii nu si-au pus întrebari precise. Or, diferenta dintre observatie si experi­ment consta tocmai din natura (prezenta) întrebarii. în observatie între­barea ramâne deschisa si cercetatorul nu cunoaste raspunsul sau nu are decât o idee vaga asupra lui. în experiment - din contra - întrebarea devine ipoteza prin care se avanseaza supozitia existentei unei relatii între fapte, pe care experimentul îsi propune sa o verifice.

In cazul experimentului explorator de tipul "ce se întâmpla daca..."

experimentatorul nu are întrebari precise si nici raspunsuri asteptate.

In acest caz observatia va avea un rol mai important, întrucât ea pare

sa fie calea pe care vom pune în evidenta modificarile induse în mod

explorator.

Dincolo de diferentele de grad si de nivel de complexitate, poate

ca cea mai relevanta distinctie o ofera precizia înregistrarii datelor.

Observatia trebuie sa se multumeasca cu proceduri mai putin riguroase

decât cele experimentale. în cel mai bun caz, îmbunatatirile meto­dologice sunt consacrate modului în care se poate asigura o mai buna ngoare a observatiei.

Factorii determinanti ai observatiei

_a) Prezenta observatorului. Se cunoaste ca prezenta observa­torului introduce o noua variabila în configuratia cercetarii, expe­rimentului pentru ca ar conduce la modificarea comportamentului observat. Solutii exista si aplicarea lor tine de nivelul de dotare al laboratorului, dar si de inventivitatea cercetatorului. Tehnologiile mo­deme pun la îndemâna ferestrele cu orientare unidirectionala (one way screen/window) sau camere video. Tot atât de eficiente pot fi si me­todele clasice de "spionare": o draperie, un paravan, un orificiu în perete s.a.m.d. Observatorul ascuns ofera posibilitatea unei desfasurari naturale a comportamentului mai ales la copii, la persoanele cu handi­cap intelectual sau în conditii de grup. în experimentul de laborator cel mai adesea subiectul este solicitat într-o sarcina, are de îndeplinit un consemn si cercetatorul, adica observatorul trebuie sa fie prezent pentru a urmari modul cum subiectul respecta consemnul sau pentru a-i oferi diferitele secvente ale unor sarcini care se deruleaza în timp. Cel mai adesea cercetatorul trebuie sa manipuleze aparate, probe, sa consemneze riguros rezultatele s.a.m.d. în mod normal subiectul ac­cepta conventia prezentei observatorului ca facând parte din "joc" si tocmai absenta acestuia l-ar intriga. Cercetatorul (observatorul) se afla într-o relatie specifica de cooperare din primele etape ale experimen­tului: selectia grupurilor si a subiectilor în raport cu etapele experimen­tului. Practic, de la bun început experimentatorul trebuie sa se asigure de participarea benevola sau de motivarea (recompensa) participarii subiectilor. în aceste conditii prezenta observatorului este o conditie comuna pentru toti subiectii participanti si grija trebuie sa se manifeste în ceea ce priveste conduita experimentatorului, personalitatea aces­tuia, modul egal, neutru-binevoitor de a se exprima în relatiile cu toti participantii la experiment.

b) Personalitatea observatorului are un rol important în eva­luarea, estimarea conduitelor observate, mai ales atunci când se fac referiri la trasaturi, manifestari de personalitate, atitudinal-caracteriale. Observatia ramâne un demers marcat de subiectivitatea observatorului.

Inerent se vor regasi influente care exprima experienta sa, reprezen­tarile sale asupra fenomenului studiat, atitudinile sale fata de sexul opus, valorile la care adera, conceptiile, prejudecatile, stereotipurile sociale s.a.m.d. Data fiind importanta acestui factor se impune eviden­tierea principalelor aspecte care tin de personalitatea observatorului.

înnascut-dobândit: avem oare de a face cu un anumit potential
înnascut sau doar cu abilitati dobândite de observator ?. Problema este
deschisa si nu putem decât sa acceptam ca unele elemente sunt înnas­
cute si tin de o anume orientare nativa a personalitatii, de o anume
deschidere spre lume, oameni. Va fi greu sa afirmam însa ca extro-
vertul sau introvertul sunt mai mult sau mai putin înclinati spre obser­
vatie. Am spune ca mai importanta este o anume curiozitate epistemica
în raport cu actiunile celor din jurul nostru. Spiritul de observatie ca
aptitudine generala este poate mai important în acest sens. J.Piaget si
P.Fraisse (1989) invoca o tipologie a observatorilor propusa de catre
psihologul american Vernon, care îi împartea în 3 categorii:

observatorii capabili de o foarte fina autoobservatie, carac­
terizati prin inteligenta si umanism;

observatorii care îsi analizeaza bine prietenii si cunostintele;
acestia ar avea un temperament artistic si ar fi mai putin sociabili;

observatorii care îi analizeaza mai bine pe straini; ei ar fi foarte
inteligenti, mai dotati din punct de vedere artistic, dar mai putin sociabili.

Constatam ca factorul sociabilitate - extroversie pare sa coreleze mai putin decât firea artistica, introverta cu spiritul analitic-observativ.

. gradul de similitudine între observator si observat influenteaza
acuratetea observatiei. Se pare ca barbatii se analizeaza mai bine între
ei decât femeile între ele. Acelasi lucru este valabil si pentru cei care
apartin aceleiasi rase sau aceluiasi mediu social. Observatorul are
tendinta de a-1 observa si judeca pe cel observat prin prisma propriilor
sisteme de referinta asupra mediului social sau rasei.

. nivelul experientei acumulate pare sa fie cel mai important fac­tor ce tine de personalitatea observatorului. Daca acceptam ca obser­vatorul este un psiholog, un profesionist, un cercetator, atunci putem

- _ în virtutea calificarii si a respectarii principiilor deon-considera ca ^ ^ _prej_udecatile, stereotipiile, cliseele, sarile subiec-tologiei pro ^e^¹._{nate în cea ma}i _mare masura si ceea ce va ramâne va ^tiVe I°^r -¹ ddexperientei si pregatirii profesionale. Tindem sa credem ^tU1Ł 1 "un anumit nivel'- problema subiectivitatii observatiei este mai ^CadC relevanta. în schimb, importanta va fi calificarea profesionala, ^PUceperea maiestria observatorului. Astfel, într-un studiu dedicat JJ^rii diagnostice a metodei biografice (ce implica în mare masura observatia clinica) în selectia candidatilor la scoala de aviatie s-a de­monstrat ca abilitatile diagnostice ale psihologilor experti se exprima pe deplin abia dupa cinci ani de experienta profesionala în mediul socio-profesional aeronautic (M.Toma, M.Anitei, 1987). împartasim convingerea ca, dincolo de natura mai putin riguroasa a metodei, din­colo de implicatiile subiective proprii personalitatii observatorului, observatia poate fi o metoda viabila în masura în care este o observatie calificata condusa cu competenta de catre psihologi profesionisti.

Capacitatile observative trebuie sa fie verificate si validate siste­matic. Verificarea presupune un studiu de fidelitate prin care se com­para observatiile facute de mai multi observatori. Validarea poate fi concurenta sau predictiva. Prin validare concurenta se confrunta în baza studiului de corelatie - datele obtinute prin observatie cu datele obtinute cu ajutorul unor probe care si-au dovedit, în studii anterioare, validitatea predictiva. Validitatea predictiva presupune considerarea datelor obtinute prin observatie ca predictor al unor performante (sco­lare, profesionale) si confruntarea lor prin studiul de corelatie cu datele criteriu care reflecta nivelul performantei reale (scolare sau profe­sionale). In ambele cazuri trebuie sa obtinem valori semnificative ale coehcientilor de corelatie la un prag admisibil de probabilitate a erorii «.n,T¹⁰ i î ^5%'^{Acest gen de stud}» de fidelitate sau validitate pre­supun valorificarea datelor de observatie prin apelul la valori nume-de a a_na^Cr ^^ ^ "* ^{ngUroase de} consemnare a datelor. înainte tf      T^ ^m°^dl

3.5. Continutul observatiei

La prima vedere pare simplu sa spunem ca, prin observatie, con­statam manifestarile comportamentale, conduita subiectului. Dificul­tatile apar atunci când încercam sa analizam, sa descriem conduitele sub multiplele fatete în care se pot prezenta acestea. Suntem obligati la o astfel de analiza si prezentare daca dorim sa facem din metoda observatiei un instrument cât mai riguros de surprindere a variatelor conduite ce pot sa se manifeste în diferitele împrejurari si situatii, inclusiv în experimentul de laborator.

încercând o sistematizare a conduitelor supuse observatiei, V. Ceausu (1978) le împarte în doua mari categorii: simptomatica stabila (înaltimea, greutatea, largimea umerilor, circumferinta to­racica, circumferinta abdominala, lungimea si grosimea mâinilor si picioarelor, circumferinta si diametrele craniene etc.) si simptomatica labila (pantomima, mimica, modificarile vegetative, vorbirea).

3.5.1. Particularitatile bioconstitutionale

Au fost sistematizate si integrate în tipologiile biosomatice la care facem apel, tipologii accesibile intuitiv în baza observatiei. Cele mai cunoscute tipologii sunt cele ale lui Kretschmer si Sheldon.

Tipologia lui Kretschmer prezinta tipurile picnic, astenic, atletic si displastic. Iata cum descrie celebrul psihiatru german cele doua tipuri pe care le-a studiat în mod aprofundat: picnicul si astenicul (dupa N.Margineanu, 1978):

. Picnicul prezinta spre mijlocul vietii lui, o structura corporala scunda, bondoaca si îndesata, o fata rotunda si un ten mai degraba proaspat si fin. Sistemul lor osos este plapând, slabut, musculatura moale, iar fata, gâtul si trunchiul sunt acoperite de un strat gros de grasime. Capul, pieptul si abdomenul sunt largi, umerii apropiati, ceea ce da trunchiului forma generala a unui butoi. în cazurile tipice, cutia craniana este joasa, vârful ei prezinta contururi plate, în vreme ce partea occipitala este rotunjita, fata este moale, larga si rotunda, cu proportii verticale, armonioase, mijlocii; diferitele sale parti sunt bine

formate, profilul este moale, prezinta o curbura putin aplecata si un nas carnos; conturul frontal al fetei, prezentat în mod schematic, are forma unui pentagon sau a unei pajuri mari. în general picnicii au parul suplu, fin, rar, cu o tendinta puternica spre chelie precoce, în vreme ce barba si parul de pe corp sunt destul de abundente.

Picnicul este înclinat spre inteligenta concreta, în plan social este un conformist, în plan afectiv oscileaza între tristete si veselie, este un

ciclotim.

. Astenicul are o constitutie verticala, un trunchi cilindric, un spatiu toracic strâns si lungit, iar umerii apropiati. Extremitatile si gâtul apar mai degraba alungite. Capul prezinta dimensiuni mici, este rotund si putin alungit. Oasele si muschii sunt subtiri, mici si slabe. Nasul, lung si ascutit, contrasteaza puternic cu maxilarul inferior, care este mai degraba hipoplazic, ceea ce face ca barbia sa para intrata, gata oarecum de fuga, dând omului un profil unghiular, pe care, de altfel, îl întâlnim si la structuri asemanatoare cu constitutia astenica. Con­turul frontal al fetei se apropie, în cazurile bine definite, de forma ovala adunata. Pielea are deseori o culoare pala, parul si sprâncenele sunt abundente, solid plantate si persista timp îndelungat, în vreme ce în restul corpului sistemul paros este în general putin dezvoltat. întâlnim deseori în aceasta structura corporala barbati cu trasaturi eunucoide, ca lungimea exagerata a extremitatilor, bazinul nespus de mare; se observa, de asemenea, trasaturi feminine la barbati, trasaturi mascu­line si lipsa de dezvoltare normala a organelor genitale la femei; în sfârsit, se observa frecvent trasaturi hipoplazice, cu o dezvoltare redusa ca talie mica, o stare de regresiune a corpului în întregime sau a unor parti luate separat, în special a fetei care prezinta un profil aproape drept, putin dezvoltat, cu un nas mic, obtuz, putin reliefat; s-ar putea spune ca toata partea mijlocie a fetei este atinsa de o oprire a dez­voltarii. Astenicul este înclinat spre inteligenta abstracta, este noncon-formist si exigent în plan social, cu manifestari afective de tip schizotim, interiorizat, retractil, oscilând între iritabilitate si calm.

Atleticul este caracterizat foarte sumar prin dezvoltarea impor­tanta a muschilor, prin umerii mai largi decât bazinul, prin pieptul

dezvoltat si paros. Alte inferente si relatii ale atleticului sunt foarte putin precizate de catre Kretschmer.

Biotipologia Iui Sheldon este expresia cea mai evoluata si mai rafinata a tipologiilor constitutionale. Pornind de la un numar de 17 variabile supuse observatiei (spre ex. înaltimea, greutatea, dezvoltarea toracelui si a capului s.a.m.d.) si interpretate sub unghi embriologic, savantul american identifica, prin laborioase cercetari desfasurate în anii '40, trei tipuri morfologice care coreleaza cu tipurile psihologice corespunzatoare. Vom apela la descrierile lui Sheldon (dupa N Mar-gineanu, 1978).

Endomorful este caracterizat prin modul sau de a apare molatic
si sferic. Corelatia cu aceste doua trasaturi este dezvoltarea sub medie
a oaselor si a muschilor, precum si un coeficient scazut de suprafata
a corpului. Un atare individ are o greutate specifica scazuta si pluteste
pe apa. Faptul ca viscerele digestive sunt mult dezvoltate si ca ele­
mentele functionale ale acestor structuri se dezvolta din endoderma
embrionului justifica termenul de endomorf. Tipul psihologic cores­
punzator este viscerotonul caracterizat prin dorinta de odihna si rela­
xare, nevoia de confort, placerea digestiei, dependenta de aprobarea
sociala a celorlalti, somnul adânc, nevoia de a fi consolat de semeni
la necaz etc.

Mezomorful este greu si rectangular, cu o dezvoltare supe­
rioara a oaselor si a muschilor. Corpul mezomorf este puternic, tare,
rezistent la raniri si bine echipat pentru solicitarea efortului fizic. At­
letul, aventurierul, soldatul de meserie ilustreaza cu precadere acest
tip. Coordonatele dominante ale biotipului deriva în primul rând din
mezoderma embrionului de unde si numele. Tipul psihologic cores­
punzator este somatotonul caracterizat prin atitudinea asertiya, si­
guranta în afirmare, energia în vorba si fapta, nevoia de exercitiu,
maniera directa, deschisa si fara retineri, vocea neinhibata, proprietatea
de a parea mai în vârsta, nevoia de actiune imediata la necaz etc.

. Ectomorful este dezvoltat linear, în înaltime, fragil, cu cosul pieptului turtit si cu corp în general delicat. Este de obicei slab si cu muschii nedezvoltati. în raport cu greutatea sa el are cea mai mica

suprafata, manifestând astfel o precumpanii* a greutatii fata de su-Sata. Tot în raport cu masa corpului el «creierul si, _{în general)} sistemul nervos cel mai dezvoltat. Pare a fi dezvoltat mai mult din tesuturile ectoderme ale embrionului. Din cauza suprafetei sale mari este cel mai sensibil la contactul cu mediul extern. Are un corp slab echipat pentru efortul fizic îndelungat, de competitie. Tipul psihologic corespunzator este cerebrotonul, caracterizat prin retinere în manifes­tari si atitudini, reactivitate nervoasa, sociofobie, dialog social inhibat retinere vocala, persistenta în maniere si deprinderi, somn nervos, nevoia de singuratate.

3.5.2. Conduita expresiva

Include manifestarile dinamice ale corpului: pantomima, mimica, modificarile vegetative si vorbirea. Observatii sistematice, experienta acumulata au condus la asocieri relativ stabile între particularitatile conduitei expresive si anumite manifestari ale vietii psihice. Cu alte cuvinte, conduita expresiva poate fi "citita" si merita sa fie descifrata pentru ca ofera indici relevanti asupra vietii psihice interne.

Pantomima se exprima prin atitudinile corporale, mers si gesturi.

. Atitudinile corporale reunesc într-o maniera particulara (ti­nuta) elemente precum: statura si constitutia corporala, forma si po­zitia capului, pozitia trunchiului si a umerilor, amplasarea mâinilor si picioarelor, directia si expresia privirii. Pozitia generala a corpului este un bun indicator pentru trairea psihica a subiectului în momentul ob­servatiei. Dincolo de infinitele nuantari putem distinge doua atitudini generale edificatoare: pe de o parte, atitudinea descrisa prin umeri lasati, trunchi înclinat în fata, capul plecat, mâinile întinse moi de-a lungul corpului poate sugera stare de oboseala sau stare depresiva, fie modestie, lipsa de aparitie sau de rezistenta, atitudine defensiva, nivel scazut al mobilizarii energetice, tristete; pe de alta parte, la polul opus | se situeaza atitudinea descrisa prin pieptul bombat, capul sus, umerii drepti, picioarele larg departate, mâinile evoluând larg pe lânga corp, ceea ce sugereaza siguranta de sine, tendinta dominatoare, atitudine "martiala", provocatoare. Pentru o corecta descifrare a semnificatiei

diverselor atitudini generale se impune raportarea lor la situatia con­creta si corelarea cu alte elemente ale conduitei.

. Mersul poate fi evaluat prin prisma unor indicatori precum viteza, elasticitatea, fermitatea în baza carora se disting urmatoarele tipuri: lent si greoi; lent, nehotarât, timid; rapid, energic, suplu si ferm. Acestor tipuri de mers li se pot asocia urmatoarele semnificatii psi­hologice:

mersul lent si greoi este specific persoanelor cu o constitutie
astenica, cu temperament flegmatic si indica o redusa mobilitate motorie;

mersul lent, nehotarât, timid pare sa fie specific temperamen­
tului melancolic si exprima emotivitate, labilitate emotionala, ne­
siguranta:

mersul rapid, energic, suplu si ferm pare sa fie caracteristic
mai ales temperamentului sangvin, exprimând energie, echilibru emo­
tional. Caracterizeaza persoanele tinere, sanatoase, energice, echi­
librate.

. Gesturile constituie o sursa bogata de informatii privitoare la dinamica activitatii, forta, energia, viteza, precizia actiunilor implicate. Pot fi gesturi instrumentale legate de exercitarea unor actiuni pre­cis determinate într-o activitate profesionala. în acest caz indicatori precum viteza si precizia pot oferi indicatii asupra gradului de înde­mânare, dar si asupra altor particularitati psihice. Spre exemplu, ges­turile rapide, dar imprecise pot sugera hiperexcitabilitate proprie colericului; gesturile prompte, sigure si precise sugereaza calm, stapânire de sine, încredere în fortele proprii, prezenta de spirit; ges­turile lente, dar sigure si precise pot sugera meticulozitatea, grija pentru detalii, atentie mai mate acordata calitatii în detrimentul vitezei; gesturile oscilante ca viteza si lipsite de precizie exprima, dincolo de neîndemânare, lipsa de interes pentru activitate, o slaba mobilizare energetica, lipsa de antrenament sau absenta spiritului practic.

în schimb, gesturile retorice constituie un adevarat limbaj ex­presiv, ele însotesc sau chiar înlocuiesc vorbirea si îndeplinesc, la rândul lor functii asemanatoare vorbirii: ele trebuie sa comunice, sa regleze, sa convinga, sa influenteze, sa suplimenteze, sa compenseze.

_analizate din perspectiva frecventei, ampli-
resturile retorice pot » ^ _efectuare. Semnificatia lor psihologica
tudinii, energiei, f °^a _tata; astfel încât o atenta observatie poate
este foarte bogata si ^ _{informatii re}levante. Spre exemplu, gesturile
oferi o cantitate mare ..^ _{pQt sugera} diferite stari cum ar fi: atitu-
moi, de mica ^^ap^ _slaba mobilizar energetica, oboseala, stari
dinea defensiva, tea^ '_ise^ _apatie> posibil temperament melan-
depresive, mditer■ ^ _amp,_e> i_mpetuoase, largi par sa fie specifice
colic; ^gesturl_lericului'_si în parte, sangvinicului si sugereaza stari afec-
picnicului, co _stenjce de buna dispozitie, veselie, volubilitate,

Itate euforie, elan, înflacarare pentru o idee sau cauza, dorinta dTa-i antrena, de a-i câstiga pe cei din jur pentru cauza respectiva; gesturile repezi, violente care însotesc mai ales vorbirea cu ton ridicat denota iritabilitate, nevoia de afirmare proprie, de dominare, de exer­citare a autoritatii. Varietatea gesturilor impune interpretarea lor în raport cu situatia concreta, cu mijloace verbale utilizate si alte carac­teristici ale expresivitatii cum ar fi mimica.

. Mimica participa amplu la conduita expresiva prin partile mo­bile ale fetei, respectiv ochii, sprâncenele, fruntea, gura, maxilarele, obrajii, la care se adauga elementele proprii fizionomiei: culoarea parului, a fetei, a ochilor, conformatia fetei, profilul în ansamblu, pro­filul frunte-nas, profilul nas-gura-barbie, forma maxilarelor, raporturile dintre partea superioara a craniului (frunte, calota craniana) si partea inferioara (maxilare).

Modul cum abordam aceste particularitati este influentat de o ffmwl¹¹!.⁶⁶'/^{6 rep}J^{ezentari sau} prejudecati fata de care trebuie sa

exista tendinta de a corela con-

bine sustinuta de observatii morfoconstitutionale este cea dintre ni­velul de dezvoltare a partilor superioara si inferioara a fetei si aspectele ationale si instinctivo-emotionale ale conduitei. Tipul cerebrocra-nian prezinta o predominanta a dezvoltarii craniene superioare, cu frunte larea, maxilare înguste este astenic sau ectomorf, cerebroton, rational, logic, rece interiorizat, critic. în schimb, tipul viscerocranian prezinta o predominanta a dezvoltarii maxilarelor, nari largi, gura mare, barbie rotunda; apartine tipului picnic sau endomorf (viscero-ton); dominat de latura instinctiv, visceral, emotionala.

Privirea constituie componenta cea mai dinamica, mai expresiva si mai semnificativa pentru comunicarea non-verbala. Gradul de des­chidere a ochilor este un indicator relevant asupra atitudinii subiec­tului fata de situatia cu care este confruntat. Spre exemplu, ochii larg deschisi sugereaza naivitate, interes pentru noutate, cautare, întele­gerea noutatii informatiei; ochii întredeschisi sugereaza o atitudine de neacceptare, de rezistenta fata de informatiile primite, suspiciune, tendinta de a descifra eventualele gânduri ascunse ale interlocutorului, tendinta de a ascunde, de a masca propriile gânduri sau intentii, obo­seala, stare de plictiseala. Evident ca între gradul de deschidere a ochilor si cantitatea informatiilor receptate se afla un raport invers propor­tional. Limbajul comun apeleaza la o serie de expresii sugestive pentru rolul acordat privirii: "inteligenta", "lucida" sau "opaca". Cert este ca privirea, asociata cu celelalte elemente ale mimicii si fizionomiei poate sugera o varietate extrem de larga de trairi, manifestari, emotii, starim de la mirare la nedumerire, acceptare, întelegere, melancolie, tristete, veselie, mânie, severitate s.a.m.d. Un alt indicator de evaluare a privirii este directia. Astfel, privirea în gol sugereaza nedumerirea, efortul de rememorare; privirea în jos sau în laturi sugereaza atitudine de umi­linta, sentiment al vinovatiei, rusine; privirea în sus, peste capul inter­locutorului denota lipsa de respect pentru acesta; privirea îndreptata ferm catre interlocutor, sustinând fara dificultate privirea acestuia arata sincentate, atitudine deschisa, hotarâta sau asprime, atitudine critica, uneori provocatoare.

virii poate oferi si ea indicatii interesante. Astfel
jVlobil«fc»t^ea.P" _fuga privirii, pare a fi semnul lipsei de fermitate,
mobilitatea ^exce^._câ_nde gândurile, intentiile sau chiar sentimentului
tendintei^dea"^sI. _{în schim}b privirea fixa, imobila denota o lipsa de
de culpa^blllta^'_{tact cu} realitatea sau de înfruntare a interlocutorului.
aderenta, de co _rolui_ui mimicii observatorul va cauta sa integreze
^ln i^omponente ^{ale acesteia într}'° ^abordare unitara care priveste
diversele c.^ _acesteia. O mimica saraca sugereaza un tempera-
îndeose ^^ ^. _semnuj _unej _reduse reactivitati, chiar al unei

^murnite inertii emotionale si afective; o mimica depresiva însotita de «presie meditativa sau de tristete sugereaza un temperament melan­colic sau prezenta unor tulburari, maladii, suferinte; o mimica excesiv de mobila poate sugera un temperament coleric daca este însotita si de o gestica ampla si rapida, dar, de obicei, indica o anumita inco-notanta sau instabilitate a echilibrului emotional.

. Modificarile vegetative ofera indicii relevante cu privire la intensitatea, amploarea, durata reactiilor emotionale. Laboratoarele de psihologie dispun de aparatura specializata pentru valorificarea acestor indicatori; adesea subiectii, în timpul efectuarii unei sarcini (motorii, cognitive etc) sunt cuplati si la poligraf pentru a se prelua pulsul, rit­mul respirator, reactia electrodermala s.a. O parte dintre aceste modi­ficari sunt accesibile si observatiei si pot fi evaluate: ritmul respirator, pulsul, reactiile vaso-motorii si secretorii (modificarile de culoare ale fetei, transpiratia), functionalitatea musculaturii etc. Reactiile vegeta­tive sunt relevante mai ales pentru trairile emotionale si autocontrolul individului. în functie de nivelul de intensitate al trairilor afective modificarile vegetative se exprima fiecare într-o maniera specifica.

^■5.3. Conduita verbala

^{C dC} ° ^{PartC as}P^ectele formale, de expresivitate proprii oral si, _pe de alta parte, aspectele de continut, structura, Proprii mesajului verbal.

Uzarii ^^{SpCCtul formal v}izcaza elementele de ordin fizic al verba-■ ^sPectiv intensitatea, fluenta, debitul, intonatia, pronuntia-

f i intensitatea este un indicator al fondului energetic, dar sugereaza ^AS_caHtati cum ar fi hotarârea, fermitatea, autoritatea, calmul, încre­derea în sine.

Fluenta este un bun indicator al mobilitatii proceselor cognitive, al vitezei de conceptualizare si de ideatie. Asa de exemplu, vorbirea fluenta, continua, curgatoare exprima usurinta în gasirea cuvintelor, a termenilor convenabili pentru exprimarea ideii dorite si asta pre­supune rapiditate si precizie în desfasurarea activitatii cognitive pre­cum si un tonus neuropsihic ridicat. în schimb, vorbirea lipsita de fluenta, discontinua, întrerupta frecvent de pauze sugereaza dificultati de conceptualizare cu originea într-un tonus neuropsihic scazut, în desfasurarea lenta a activitatii psihice, în reactivitatea emotionala ri­dicata s.a. în ceea ce priveste debitul sau viteza verbalizarii pare sa fie mai ales expresia dinamicii neuropsihice, a temperamentului, dar tine si de gradul de cunoastere a obiectului discutiei, de relatia afectiva cu interlocutorul.

Intonatia prezinta cele mai bogate trimiteri la viata psihica pentru ca ea exprima capacitatea de exteriorizare în plan social a unei largi varietati de stari, trairi, sentimente. Astfel, intonatia bogata în infle­xiuni este specifica oamenilor cu un fond afectiv bogat, preocupati sa­si impresioneze interlocutorii. în schimb, intonatia plata, monotona, saraca în inflexiuni arata fie un fond afectiv sarac, fie anumite dificul­tati sau inhibitii în comportamentul social. în ceea ce priveste pronun­tia, aceasta reflecta o serie de particularitati neuropsihice, temperamentale dar si nivelul de cultura generala si profesionala, educatia vorbirii începuta în familie si desavârsita prin instructia scolara si profesionala. ^a ° P^ri^vire mai atenta vom putea distinge urmatoarele tipuri de pro­nuntie: pronuntia deosebit de corecta (mergând pâna la afectere), pro­nuntia corecta, clara, iara afectare, la modul natural, firesc, pronuntia incorecta, neclara, nemijlocita sau defetuoasa. La mijloc pot fi, în acest > uiDuran ale vorbirii necorectate la timp, afectinu ale aparatului -motor, deficiente culturale, precipitare, emotivitate excesiva, oboseala marcata.

tul semantic vizeaza continutul, semnificatia conduitei . ^Asp _{în veder}e structura vocabularului, cantitatea de i_nf_or-verbale si are^ _abstractizare a termenilor, adecvarea lor la continutul mape, mye ^^^ _în judecati si rationamente, plasticitatea si _eX-^mUn!T termenilor utilizati. Interpretarea acestor particularitati âa latra cu contextul  b

h sa fie realizata în strânsa legatura cu contextul observatiei, cu Sdna subiectului, cu profesia, preocuparile, nivelul de cultura generala.

3.5.4. Conduita reflexiva

Vizeaza îndeosebi conduitele care reflecta pozitia, atitudinea su­biectului fata de situatia experimentala, fata de sarcina data, fata de experimentator. Atitudinea fata de situatia experimentala poate fi de cooperare, participare motivata, cu interes, curiozitate sau dimpotriva dezinteres, lipsa de implicare, plictiseala. Atitudinea fata de sarcina poate fi caracterizata la fel prin nivelul de interes, implicare, cooperare, participare, încredere în fortele proprii, atitudinea fata de succes sau fata de esec (modul de atribuire a succesului sau esecului). Atitudinea fata de experimentator (daca acesta este prezent) vizeaza deferenta, politetea, comunicarea, dialogul, cooperarea. Conduita generala în timpul efectuarii unor sarcini poate oferi indicii relevante cu privire la nivelul atentiei, implicarii cognitive, a componentelor motorii (coor­donare, precizie) sau a celor afectiv motivationale.

3.6. Protocolul observatiei

" }^{n fata unui nu}mar atât de mare de date de observatie s-ar putea ^a ramânem descumpaniti. Pentru ca observatia sa serveasca pe deplin purilor cercetarii experimentale trebuie sa fie sistematica si ana;

liticaP ^{Cetarii ex}P^enmentale trebuie sa fie sistematica si ai;
precise - ^{a fi eflCienta obserVi}«^ia febuie sa raspunda unorîntreban
cetare '_F* ^"^oneze ipotezelor experimentului, temei de cec-
posibilei ^{rd Sa ne} P^r°Punem observarea tuturor conduite °
^are ** °^{m l} a acel

completeze în mod fericit datele obtinute prin masuratorile specifice ale variabilei dependente.

Dupa elaborarea proiectului experimental trebuie sa precizam si câmpul observatiei prin elaborarea unei liste a conduitelor care se cuvin a fi observate în experimentul respectiv. Apoi, pentru fiecare conduita în parte trebuie sa precizam sistemul de notare, de consem­nare a datelor observatiei. Este de dorit sa utilizam - pe cât posibil -scale de evaluare cu trepte de 3,5,7 puncte prin care sa definim inten­sitatea manifestarilor. Se pot utiliza adjective sau adverbe prin care se descrie intensitatea (foarte puternic pâna la foarte slab) sau frecventa (foarte frecvent pâna la foarte rar, adesea pâna la deloc). Unele ma­nifestari nu permit decât evaluari dihotomice prin care se consemneaza prezenta sau absenta, altele solicita descrieri mai amanuntite.

în concluziile experimentului observatia va trebui sa fie struc­turata si în raport cu momentele acestuia: momentul initial al primului contact între subiect si situatia experimentala, momentul instructajului, momentul efectuarii sarcinii, momentul încheierii experimentului. Pentru fiecare dintre aceste momente trebuie construita lista de con­duite supuse observatiei întrucât unele conduite sunt relevante doar la început, altele doar în faza de instructaj s.a.m.d.         ; ■&

Alcatuirea unei fise de observatie se impune pentru a facilita con­semnarea rapida si eficienta a datelor de observatie. Nu exista un mo­del standard al acestei fise, oricum continutul acesteia trebuie sa fie particularizat în raport cu natura experimentului si cu momentele des­fasurarii acestuia. în principiu fisa de observatie trebuie sa contina urmatoarele secvente:

datele pasaportale ale subiectului: nume, sex, vârsta, nivel de
pregatire si alte elemente de identificare specifice utilizate de catre
experimentator;

date privitoare la particularitatile concrete ale situatiei expe­
rimentale: data, ora, ambianta, locul de desfasurare, durata observatiei,
numarul de observaori, tipul de observatie, tipul de observator, nu­
marul de subiecti observati.

i: tipul constitutional, tipul temperamen-
omima, mimica, modificarile vegetative),
^tal'^COndU1Tarco^Vn^adu":reflexWa (componente senzorial-percep-
fi conduita ve^ ^^ _{atentia> mo}tivatia, atitudinile). Fiecare com-

s; nonenta Hebuie sa prezinte un sistem clar de consemnare înscris în fisa

5e observatie De asemenea, fisa de observatie trebuie sa contina un

h                                _atiu aparte dedicat unor observatii curente, specifice subiectului în

_ca_UZa dar si consemnarii, evaluarii primare cu caracter sintetic.

Experimentul este precedat de o pre-testare prin care se verifica
acuratetea modelului experimental. în acest moment observatia este

^b          extrem de importanta, ea permitând sesizarea unor inadvertente, erori,

deficiente sau lipsuri. în acelasi timp pre-testarea trebuie sa se aplice si protocolului, fisei de observatie în scopul corectarii, completarii sau

3.7. Aspecte particulare ale observatiei ^B

Dupa cum se vede, observatia este o sursa extrem de bogata de informatii. De aici provine însa si un anumit risc: nu toate datele de observatie sunt în egala masura relevante. în timp ce unele sunt sem­nificative, dezvaluie trasaturi definitorii, altele (mai ales cele bazate pe manifestari accidentale) sunt în mare masura lipsite de semnificatie. O corecta delimitare este dificil de realizat pentru ca ar presupune aplicarea metodei pe o durata mai lunga si sistematic; în plus ob­servatia presupune si oarecare intuitie, chiar un anumit talent.

Se impune abordarea unor dificultati si probleme specifice în utilizarea metodei observatiei. Observatia este, sub aspect psihologic, o activitate perceptiva, porneste de la perceperea unui eveniment, a nmJ     l"' ^{fenomen sau} conduite. Daca vom defini perceptia ca Snei irnSn^f^{6 interpretare a} informatiei senzoriale si constituire a ^{1 ri}i sens asupra obiectelor si fenomenelor cu care suntem " """ ' ^ci ^va trebui sa acceptam ca - inerent - se ;ie dupa variate criterii. Nu percepem, nu totul, selectia este o dimensiune legica, un

mecanism functional intrinsec al oricarei observatii. Orice manual de psihologie inventariaza o bogata lista de factori ai selectivitatii. Astfel încât datele observatiei vor fi selectate si interpretate inerent subiectiv; nu vom putea elimina nota de subiectivitate atâta vreme cât observatia este realizata de catre un om asupra altor oameni.

în masura în care observatia stiintifica presupune cautarea ras­punsului la o întrebare, ea genereaza o atitudine favorabila surprinderii faptelor semnificative. In schimb, o atitudine mai putin orientata, fo­calizata, creeaza riscul aparitiei aparitiei unor interpretari personale a unor indici ambigui. într-un studiu asupra utilizarii metodei obser­vatiei într-o situatie standardizata, M.Reuchlin (1950,1992) a solicitat ca doi observatori independenti sa observe comportamentul verbal si motor al unor subiecti care avea de rezolvat un test de inteligenta concreta (cuburile Kohs). Anterior, într-o pre-testare s-a elaborat o lista a comportamentelor posibile verbale si motorii ce pot sa se manifeste în cursul rezolvarii testului. Lista cuprinde 24 de manifestari ce tre­buiau sa fie notate cât mai fidel de catre observatori pe masura ce acestea se developau. Comparatia celor doua protocoale de observatie a scos la iveala diferente semnificative între cei doi observatori. Astfel, în sase dintre cele 24 de trasaturi frecventele observate erau în mod semnificativ diferite pentru ca unul dintre observatori neglija în mod sistematic reactiile verbale.

O alta dificultate tine de capacitatile noastre limitate de a recepta si interpreta informatii care provin simultan de la mai multe canale senzoriale. Aceasta deficienta poate fi comparata doar prin apelul la tehnici suplimentare de fixare a informatiei: cinema, foto, audio, video. La aceste dificultati se adauga durata observatiei. Atunci când se im­pune o observatie de lunga durata observatorul pooate fi suplinit satis­facator prin mijloace tehnice, care ne ofera - în plus - posibilitatea redarii rapide într-un timp scurt, a observatiilor efectuate.

Daca aceste dificultati pot fi preîntâmpinate prin antrenament si utilizarea unor mijloace tehnice suplimentare, tindem sa credem ca ^cele mai mari dificultati provin din stilul cognitiv-decizional al obser­vatorului, în actul observatiei observatorul se implica prin cunostin-

■i teoriile sale asupra oamenilor si manif_esta .
^repr? ncSul icel mai mare îl constituie - dupa _parerea ^
acestora. ?^e"^_rederll absolute, necntice, m propriile cunosti*
_ fenomenul in ^^ _{cu sjtuatia> cu subiectul> observa} "*;

^aStfd '"tforSeze o imag.ne, o reprezentare asupra subiectului *
^dnde '"'va tinde sa acorde încredere absoluta acesteia dincolo de ori _e
T Li ulterioare. Cu alte cuv.nte, exista riscul ca observatiile m_te
noTs sute un proces de "aducere la numUorul comun" _{al pr}>
Zlsn Psihologi, tind sa aiba o încredere oarba in intuitiile l_{or lz}.
vorâte din primele observatii si bazate pe teoriile lor asupra f_eno.
menulu studiat. Este sugestiva, în acest sens, analiza întreprinsa de
catre S.Oskamp (1986). El analizeaza dinamica relatiei dintre nivelul
de încredere asupra evaluarilor realizate de catre psihologii practicieni
asupra diferitelor probleme psihologice si nivelul de acuratete al aces­
tora. Un grup de psihologi a primit un numar de cazuri spre analiza,
înformatia despre fiecare caz li s-a prezentat în etape. Rezultatele arata
ca, la un anumit punct în procesul de obtinere a informatiilor, acu­
ratetea evaluarilor atinge un plafon dincolo de care nu mai creste si
acumularea de noi observatii nu mai modifica estimarile initiale. Mai
mult, pe masura ce se adauga noi informatii, încrederea în corecti­
tudinea primelor observatii tinde sa creasca, astfel încât ultimele infor­
matii (chiar daca sunt nerelevante sau ciudate) par sa serveasca mai
mult la confirmarea primelor impresii (citat din C.Zamfir, 1990, p. 117).
In legatura cu prezenta observatorului, D.Mc.Burney (1983) sem­
naleaza urmatoarele probleme: în primul rând avertizeaza asupra mo­
dificarii inerente a comportamentului membrilor grupului prin prezenta
observatorului. Se sugereaza un raport invers proportional între ma-
mea grupului si amplitudinea efectelor prezentei observatorului. Se
E fr ° ^PreC-^{izare le}§^{ata de} observatia în condit.ile cxperio*
este ob, " ^ ^{aCCSt Caz} P**T observatorului (cerceta^

^^^t^{ic sa fie} -p-s -^iuiui- ^prezent;_t^ao^:;-

^vat°rul este nw- ^{PemrU toti} Participantii la exper.ment. uo ^este obhgat sa se mamfeste discret si egal cu toti **>**

interventiile sale trebuie sa fie precis marcate, atitudinile sale trebuie sa se circumscrie unei pozitii neutru-binevoitoare. O alta problema asupra careia insista autorul citat tine de etica. Observatorul partici­pant constituie un atac la intimitate. Sunt opinii pro si contra dar tindem sa credem ca daca psihologii nu se implica în calitate de obser­vatori participanti aceasta ar împiedica aplicarea metodelor de cunoas­tere psihologica asupra unor importante probleme sociale. Asupra aspectelor de ordin etic ale experimentatorului psihologic pe subiecti umani vom reveni într-un capitol aparte, dar este sugestiv sa amintim aici exemplul citat de catre Mc Burney (1983) al unei cercetari obser-vationale în care s-au încalcat principiile etice (Holden, 1979).

Un cercetator a simulat ca este homosexual pentru a studia com­portamentul homosexualilor, câstigându-le încrederea. Apoi a reusit sa le afle identitatea si s-a aiaturat unei echipe de asistenti sociali implicându-se în investigarea lor. Desi nu a dezvaluit identitatea su­biectilor si concluziile studiului erau în favoarea lor, cercetatorul a obtinut datele sub false pretexte expunând persoanele respective ris­cului violarii intimitatii, fara a le cere acordul explicit.

Dincolo de aceste dificultati si probleme, dincolo de posibilele dezavantaje care tin de subiectivitate, de implicarea personalitatii ob­servatorului, de prezenta acestuia sau de dificultatea asigurarii exi­gentelor de fidelitate si validitate, metoda observatiei are o serie de avantaje certe. în primul rând, furnizeaza o mare cantitate de infor­matie prin corelarea cu datele deja existente în domeniul respectiv, ceea ce poate conduce la rezultate neasteptate care pot deschide noi orizonturi cercetarii. Apoi, metoda ne informeaza nu numai despre ceea ce se întâmpla într-un moment dat ci si cu privire la subiectii implicati sau la contextul experimentului. Observatia poate sa acceada la fenomene ascunse, ambigui si neaccesibile experimentului. Sunt manifestari sociale cu o încarcatura psihologica exceptionala (nunti, Petreceri, întruniri politice, sportive) care nu pot fi reproduse in la­borator dar sunt accesibile observatiei. Un avantaj sau beneficiu al metodei observatiei asupra caruia dorim sa insistam în încheierea acestui capitol îl priveste chiar pe experimentator (psiholog). Ob-

. _oate cel mai accesibil mod de validare a calitatilor servatia constituie p _{Trebuie sa re}cunoastem ca cei mai multi dintre noastre P^rofes!°ⁿ _ofesia de psiholog nu o fac pentru ca ar fi anumiti oamenii care aleg v ^ _{oamenii; ci> ma}i curând, din dorinta secreta si de dorinta ^.J^^g _{de a reus}i sa "citeasca" oamenii, adica sa fie _adesea neco^ _spontan judecati profunde, definitorii si predictive ra comportamentului acestora. Interesant este ca si oamenii "naivi", ^profesionisti au aceleasi asteptari din partea psihologilor; ei se asteapta sa ramâna descoperiti, fara nici un "secret" în fata psiho­logului care, din prima clipa îi va "citi" dintr-o privire (adica îi va observa rapid si eficient în constantele lor comportamentale). Dincolo de faptul ca psihologul se înarmeaza cu cunostinte si instrumente pro­prii cunoasterii stiintifice, el este mereu provocat sa-si dea masura intuitiilor, simtului fin discriminativ în observarea conduitelor umane. Or, observatia constituie cel mai bun mijloc pentru antrenarea acestor capacitati. Confruntarea permanenta a intuitiilor si observatiilor noas­tre cu alte rezultate obtinute prin instrumentele validate si verificate constituie o cale sigura de îmbunatatire a performantelor noastre pro­fesionale.

4. ETAPELE EXPERIMENTULUI

în general, scopul efectuarii unui experiment este reprezentat de adunarea unor date referitoare la o anumita problema care ne inte­reseaza. Dar aceasta colectare de date nu este facuta la întâmplare, ci urmeaza un anumit tipar bine stabilit care ne ajuta la realizarea unui experiment valid din toate punctele de vedere, astfel încât rezultatele obtinute sa aiba o valoare stintifica, iar continutul concluzilor obtinute sa poata fi extins la nivelul întregi populatii din care au fost alesi su­biectii. Fara un astfel de proiect prealabil, riscam ca experimentul nostru sa nu fie bine realizat (ne referim mai ales la experimentul de laborator).

4.1. Alegerea problemei

Adesea studentii se nelinistesc atunci când se vad nevoiti sa aleaga o problema pentru cursul de psihologie experimentala si se întreaba cum reusesc sa gaseasca proiectul corespunzator asupra caruia sa se aplece timp de un semestru ? Ideile se gasesc în multe locuri posibile. Cursurile anterioare de psihologie au acoperit probabil subiecte care l-au interesat în mod special; majoritatea cartilor si cursurilor de psi­hologie contin elemente de probleme nerezolvate si sugestii pentru o cercetare ulterioara. Observatia zilnica este o alta sursa a problemelor de cercetare. Lista surselor este, probabil, nesfârsita, si include posi­bilitati ca articolele de ziar si caminul studentesc. O sursa importanta este profesorul sau asistentul dumneavoastra. Acesta se gândeste la cercetare de ani de zile si este în stare sa raspunda la o ide cu mai multe sugestii sau referinte. în virtutea cunostintelor în domeniu, el poate da sfaturi utile.

Problema ne poate fi ofenta si pnn observatii e_mpirice facem fata de cea ce se întâmpla în jur. Cercetatorul este curioasa care pune întreban realitatii. El nu accepta realitatea ^ ea data ci se întreaba de ce se constata anumite manifest! ^Ste portamentale, de ce reactionam diferit la aceasi situatie. ^C<%

Problema poate sa se iveasca si din studiile stiintifice care sugera o anumita tema. Problema poate sa fie impusa din exteriTi? profesorul de psihologie experimentala) si este debutul oricarei i^ vestigatii stintifice.

4.2. Trecerea în revista a lucrarilor de referinta

Daca alegeti o problema sugerata de profesorul dumneavoastra, fara îndoiala ca el va va sugera si lucrarile de referinta cu care sa în­cepeti studierea literaturii în domeniu. Daca alegeti subiectul singuri, puteti sa începeti cu referinte din manualele studiate. în caz contrar, veti fi nevoiti sa începeti prin a cauta cea ce va trebuie prin biblioteci. Cartile si tratatele ar trebui sa va asigure accesul la literatura de care aveti nevoie. Rasfoiti cât mai multe din cartile si revistele stiintifice disponibile ca sa aveti o idee de ansamblu asupra subiectului, pentru a avea o idee despre amploarea cunostintelor în domeniu. Dupa ce ap identificat majoritatea articolelor-cheie în domeniul dumneavoastra, dati atentie maxima introducerilor articolelor: ce se stia în momentul când autorii si-au început lucrarea, care sunt teoriile majore, care sunt problemele majore ramase nerezolvate ? Citind lucrarile de referinta din domeniul dumneavoastra, veti descoperi ca anumite ^P"¹⁶¹^ sunt considerate ca find experimente - cheie în respectivul

Dupa aceasta trecere initiala în revista, puteti ^înceP^e concentrati asupra metodelor experimentelor - cheie. Care suni

tatile si defectele lor ? Amintiti-va ca si cei mai bine ^K"^M'

a

onfera calitatea de a fi perfecte. Veti constata ca exista si probleme nerezolvate si teorii care abia urmeaza a fi testate si rezultate con­tradictorii care urmeaza a fi rezolvate. Acest lucru va poate da o ide asupra propijului dumneavoastra studiu.

Asadar, trebuie retinut faptul ca un cercetator nu poate trece di­rect la aplicare atunci când studiaza un comportament. Desi literatura poate parea coplesitoare, este mult mai interesant si mai realizabil un experiment atunci când ne formulam în minte o întrebare specifica cercetarii. Fiecare domeniu al psihologiei (sociala, cognitiva, a vâr­stelor sau psihopatologica) prezinta o arie larga de date, terminologie, ipoteze si teorii stabilite. De asemenea, putem gasi proceduri de cer­cetare stabilite care înlesnesc realizarea studiului.

4.3. Obiectivul cercetarii

Pâna aici ati abordat o problema de cercetare generala. De exem­plu, de ce grupurile mici esueaza în a-si exprima opiniile propri'în legatura cu o anumita problema ? Ati dezvoltat câteva idei si va simtiti pregatiti sa le testati. Trebuie sa îngustati domeniul de cercetare la o chestiune specifica ce poate fi testata. Veti dori, poate, sa testati idq& ca oamenii, în grupuri mici, se simt mai putin curajosi în exprimarea opiniilor proprii. Aceasta va fi ipoteza dumneavoastra care este o pre-dictie specifica a unei relatii dintre variabile. Puteti presupune ca, pe masura ce grupul se largeste, membri lui au mai mult curaj, exprimând astfel ceea ce simt.

Restul procesului experimental nu va fi decât un test empiric al ipotezei. Este esential ca ipoteza sa fie cât se poate de specifica. în ipoteza legata de marimea si curajul grupului, credeti ca subiectii vor simti un interes mai mic fata de exprimarea propriilor opinii sau cre­deti ca se simt la fel de interesati si considera ca altcineva va face ^ceva ? Cu cât sunteti mai rigurosi în formularea ipotezei, cu atât mai oine puteti concepe un test concludent si direct. Daca ipoteza este ^Vaga, experimentul va fi, probabil, greu de interpretat. Când ipoteza ^este exprimata în termeni vagi, apare tendinta de a dezvolta un proiect

"chiuveta de bucatarie" în'care sa arunci orice f_ei _de lar putea avea legatura cu fenomenul. Pe masura _{Ce d} weza si trasati experimentul, trebuie sa va întrebati cont SS- _g-esc de fapt V. Toate eforturile trebuie direc^ aceasta întrebare si trebuie sa aveti gnja sa suprimati întrebarile mentare din experiment daca pretul raspunsului lor este negi_ijaf

Identificarea constructelor ipotetice

în scopul declansarii unei investigatii, trebuie sa decidem ce înte legem prin conceptele pe care ne bazam cercetarea. De exempiu conceptele de învatare, perceptie, memorie, gândire, motivatie sau inteligenta sunt termeni generali ce se refera la o varietate larga de reactii, judecati si comportamente pe care oameni le exteriorizeaza. Pentru ca reprezinta idei generale pe care se bazeaza "constructia" experimentului, acesti termeni se numesc constructe ipotetice. Un construct ipotetic este un concept abstract folosit într-o maniera teore­tica particulara pentru a descrie diferite comportamente în confor­mitate cu trasaturile si cauzele lor de baza. Este o ide care ne permite sa descriem, sa organizam, sa rezumam si sa comunicam interpretarile comportamentelor concrete.

Scopul oamenilor de stinta este de a întelege constructele de baza implicate în comportament si în procesele pe care acestea le impun-Studiul constructelor se face indirect, observând aspectele lumii reale care consideram ca le-ar reflecta. Apoi se fac rationamente despre constructe si modul în care acestea opereaza în natura pentru a de­termina comportamentul. Prin urmare, conducând cercetarea trebui sa definim fiecare construct ipotetic în termenii unui eveniment sp cific masurabil ce reflecta constructul.

Stabilirea variabilelor

Introducerea variabilelor reprezinta momentul-cheie al o»**. cercetari. Daca formulam corect variabilele, atunci si ip°*^zeIe

f rmulate corect, deci si demersul experimental va fi corect. Alegem _mai întâi variabila dependenta si, pe calea inversa, identificam va­riabila independenta. Astfel, avem un demers deductiv de inferenta (de la efect la cauza).

în cercetarea psihologica, variabila reprezinta orice aspect masu­rabil al unui comportament sau influenta asupra comportamentului care se poate schimba. Masurând o variabila, obtinem rezultate, iar rezultatele constituie apoi datele problemei studiului nostru. Variabila poate fi o actiune fizica sau o reactie fiziologica. O variabila care este o influenta masurabila asupra comportamentului poate fi o caracte­ristica a subiectilor, a situatiei sau a stimulilor la care subiectii trebuie sa raspunda. Identificând variabilele specifice ce reflecta un construct ipotetic, definim constructul folosind termeni concreti si masurabili. Aceasta ne permite sa reducem complexitatea comportamentului, în timp ce obtinem simultan evidenta empirica pe care oricine altcineva o poate deduce si interpreta.

Când selectam variabilele pentru studiu consideram, în primul rând, variabilele multiple ce pot reflecta constructele noastre. Odata ce am facut acest lucru, selectam variabilele specifice care vor fi exa­minate pentru a raspunde la întrebarea cercetarii originale.

4.6. Crearea definitiilor operationale.

Chiar dupa selectarea unei variabile, ne confruntam cu o varietate de cai în care aceasta este masurata. în final, trebuie sa ne opirm la o singura modalitate. O definitie operationala precizeaza o variabila prin operatiile necesare pentru masurarea ei. Cercetatorii folosesc defi­nitiile operationale pentru a indica exact ceea ce vor sa spuna când pun in discutie orice aspect al unui comportament sau al unei situatii. Tra­ducând constructele ipotetice în definitii operationale specifice ale variabilelor, cercetatorii încearca sa atinga scopul stintific al obser-^aUilor empirice, obiective, sistematice si controlate.

4.7. Stabilirea si formularea ipotezei

_dezVoltarii unei ipoteze se bazeaza pe capacitatea propriei t experiente în recunoasterea principiilor psihologice generale "°    e le reflecta si, de acea, ipoteza noastra rationala se hraneste din cercarea anterioara si teorii.

71. Stabilirea ipotezei .

Presupune stabilirea ipotezei presupune stabilirea unui raport de cauzalitate între variabila independenta si variabila dependenta. Struc­tura formala a ipotezei presupune integrarea într-o propozitie de tip cauza-efect a celor doua variabile si anticiparea marimii efectului

scontat.

Exemplu: Dimensiunea grupului (numarul de persoane) conditio­neaza curajul în manifestarea opiniilor. Anticipam ca în grupurile mari curajul exprimarii opiniilor este mai puternic manifestat decât în gru­purile mici.

La începutul oricarui studiu trebuie sa luam în considerare con­textul general în care survine comportamentul. Folosind cunostintele de psihologie si unele ce tin de simtul comun, încercam sa identificam toti factorii care pot influenta comportamentul si observatiile asupra lui. Aceasta abordare nu numai ca produce numeroase idei pentru studiul specific, dar ne permite, sa întrevedem potentialele probleme ale proiectului.

4.7.2. Formularea ipotezei

In general, ipoteza izvoraste din observarea faptelor si reprezinta o proiectie rationala, anticipativa, predictiva asupra probabilitatii exis­tentei unei relatii între aceste fapte. Dupa cum arata P. FRAISSE (1975), ipoteza reprezinta momentul creator al rationamentului experimental, po teza poate fi generata induct.v (ca rezultat al observatiei) si deduc-(ca rezultat al ,mpii_{carii unor} ^^ _]eg. _g. ^.^ _generaIe).

_carP h « ^1P° ^CSte ° ^exP^licaUe formala despre un comportament care defineste scopurile unu, studiu. Ea este, în esenta, o tentativa de

- ■ caracteristicile unui comportament care, de obicei, este legat de ife comportamente sau influente. ^a Exista doua tipuri generale de ipoteze, în conformitate cu telurile licatiei si controlului cauzelor comportamentului: pe de-o parte, tem crea o ipoteza cauzala care încearca sa explice o influenta par- Iara _asUpra comportamentului sau cauzele unui comportament; pe de alta parte, putem crea o ipoteza descriptiva, care încearca sa descrie un comportament în termenii caracteristicilor sale sau ale unei situatii în care se produce. O ipoteza descriptiva identifica atributele com­portamentului si ne permite sa prezicem când acesta se va produce. Ipoteza descriptiva nu încearca sa identifice cauzele unui compor­tament, ci stabileste faptul ca anumite comportamente se produc si pot fi observate si masurate, oferind un tel general si o directie obser­vatiilor noastre.

4.7.3. Criterii pentru o ipoteza stintifica

O ipoteza trebuie sa reflecte presupunerile noastre despre legi­timitatea si inteligibilitatea naturii. Daca nu, atunci ipoteza nu este stiintifica, iar descriptia naturii pe care o contine, ca si evidentele pe care se sprijina, nu sunt stiintific acceptabille. în primul rând, o ipoteza trebuie sa fie atât testabila (putem produce un test, o ipoteza), cât si falsificabila (experimentul poate arata ca ipoteza este incorecta). Ipo­teza trebuie sa fie precisa, iar dovada va fi furnizata de o situatie foarte specifica de cercetare unde ipoteza nu merge dincolo de aceasta dova­da. Pentru a fi inteligibila, o ipoteza trebuie sa fie. de asemenea, ratio­nala (trebuie sa fie, eventual, adevarata, sa ne ofere ceea ce noi deja stim despre legile comportamentului) si economicoasa (ipoteza trebuie sa fie încorporata în modul nostru de a întelege comportamentul, astfel meat ea ar trebui sa ceara o explicatie cât mai simpla).

O ipoteza poate avea numai un succes limitat în îndeplinirea

^acestor cerinte. Gradul de succes este o cale de a determina daca o

'Poteza este valoroasa din punct de vedere stiintific. O ipoteza va-

°roasa este, în general, considerata a fi una care este precis formulata,

^ationala si economicos asociata la întelegerea noastra, la un larg sir

^e comportamente, si care poate fi testata si verificata în multe situatii.

n .ursa importanta a ipotezelor sunt opimile noastre, obs_er

lerimentele. O a doua sursa este existenta cercetarii însesi' Z ,/sunt o alta sursa forte bogata. O teorie este un set logic organ'!; d "propunen care definesc, explica, organizeaza si reali_zeaza ^ Antele noastre despre comportament. O teorie uzeaza de con_{Cep e} abstracte astei încât sa se poata aplica la un numar mare de manifestari

Teoreticienii pot dezvolta o teorie, începând în principal cu ideile certe si conceptele pentru care exista dovezi stintifice cât de mi_ci Teoria arata apoi o directie pentru dovezile cautate de catre cercetatori. Sau, teoreticienii pot dezvolta o teorie dupa dovezile substantiale care au fost strânse, dovedind o cale de organizare a diverselor constatari. Astfel, cercetatorii propun o ipoteza specifica, o testeaza într-un studiu de cercetare si apoi aplica rezultatele studiului asupra conceptelor teoretice si pot aduce corecturi temei. Apoi, de la tema modificata, cercetatorii dezvolta ipoteze aditionale care, dupa testare, sunt folosite pentru viitoarea modificare a teoriei.

în fine, o alta sursa a ipotezei este un model. Un model este o descriere generalizata si ipotetica, ce explica prin analogie procesele, fundamentând un set de comportamente comune. în timp ce o teorie justifica largi si abstracte componente ale comportamentului, un mo­del denumeste concret despre cum opereaza aceste concepte. Aceasta denumeste un mod pentru a discuta si întelege componentele unui comportament, în acelasi fel în care modelul aeroplanului ne arata un mod de a discuta si întelege componentele unui aeroplan real. Un model psihologic, de obicei, implica o harta, o diagrama a proceselor psihologice reale.

Dupa elaborare ipoteza este verificata experimental prin mode­
larea variabilelor pe care le implica si este probata statistic prin pre­
lucrarea rezultatelor obtinute, în mod obisnuit, ipoteza porneste de ia
afirmarea existentei unei diferente semnificative din punct de vede
statistic între variabilele dependente ale unor grupuri de subiecti <
urmare a modificarii conditiei de stimulare. ,_ltii

In cazul în care unul si acelasi grup este supus la doua con ^ ^lpOteza Porneste de la afirmarea existentei unei diferente intre

°b_Sl

bilele dp p t mo-

H'ficarii variabilei independente. în aceste conditii, acelasi grup este onsiderat ca doua grupuri: grup martor (momentul 1) si grup experi-ental (momentul 2). Afirmarea acestor diferente trebuie demonstrata statistic pentru a infirma ipoteza de nul, aceasta sustinând ca nu exista diferente semnificative între grupuri, considerând ca rezultatele obti­nute se datoreaza întâmplarii. Diversele teste de semnificatie ne ajuta _sa verificam ipoteza experimentala si sa respingem ipoteza de nul.

4.8. Alegerea metodei

Acum ca aveti o problema pe care doriti sa o investigati, va con­fruntati cu mai multe decizii: ce fel de subiecti, ce metode, ce apa­ratura, ce fel si ce valori ale variabilelor independente trebuiesc utilizate pentru buna desfasurare a cercetarii ? Trebuie sa tratam aceste pro­bleme într-o maniera generala. Oricum, trebuie stabilite anumite prin­cipii. Analiza literaturii de specialitate va releva sarcinile, aparatura, subiectii standard, etc, care sunt în general folosite în studierea unei anumite probleme. Din motive practice si teoretice, trebuie urmata procedura standard cât mai aproape posibil, si sa deviem numai acolo unde este neaparat necesai.

Pe de alta parte, putem considera ca o sarcina diferita, de exemplu, poate fi mai potrivita. Cea ce vrem sa aflam poate dicta multe dintre aceste alegeri. Amintiti-va discutia despre punerea la punct a cercetarii ca o pregatire. Se va face alegerea subiectilor, aparaturii, si asa mai departe, având în minte urmatoarea întrebare: ce alternativa permite cel mai sensibil test al ipotezei ? Mai presus de orice, trebuie sa alegem ^U P^n care ne va aduce date ce pot fi analizate statistic.

4-S.7. Metode descriptive

Intr-o ipoteza descriptiva, asa cum am observat, identificam ca-^eristicile unui comportament sau ale unei situatii în care se mani-^{esta astfe}l încât putem prezice sau descrie comportamentul. Ipoteza ^escnpiiva o testam prin utilizarea metodelor descriptive sau non-

rimentale. Logica este urmatoarea: daca ipoteza este ^ -ând observam comportamentul ar trebui sa observam , caracteristicile prezise ale comportamentului: sTuâtiei pe care le-am presupus. Aceste metode, corelatie în care cercetatorul masoara doua aspecte ale co_mpwi<u tului, determinând apoi masura in care cele doua sunt asociate sau corelate.

4.8.2. Alegerea valorilor stimulilor

Multe experimente implica numai doua conditii, ca prezenta sau absenta unei variabile. în alte experimente, numarul conditiilor este strict limitat de considerente practice sau teoretice. Ne vom referi la experimentele care cer mai multe conditii de stimulare în interiorul grupului. Se cer a fi respectate câteva reguli:

a)      stimulii trebuie sa acopere cât se poate de mullt^din sfera res­
pectiva de activitate practica. Relatiile dintre variabile vor fi mai bine
întelese daca sunt explorate în limitele sistemului. Un stimul prea scurt
de exemplu, poate fi înselator;

b)  stimulii trebuie sa fie suficient de apropiati unul de altul pentru
ca supraevaluarea unui efect între stimuli sa fie putin probabila;

c)  atunci când subiectul este pus sa experimenteze toti stimulii
într-o singura sesiune, ar trebui prezentati cel putin sapte stimuli, daca
este posibil. Daca sunt experimentati mai putin de sapte stimuli, su­
biectul poate identifica si aminti fiecare stimul si raspunsul nu se va ^
baza pe stimulul însusi, ci poate fi legat de memoria stimulilor din    'nacea
procesul anterior. Cu sapte sau mai multi stimuli, subiectul raspunde    nient, _n
la stimulul însusi pentru ca nu este capabil sa îl identifice. Totusi,   ^.p_rc
uneori, folosirea a sapte stimuli poate sa nu fie posibila întrucât Iun-     ^e t>» -
geste prea mult experimentul;

d)  în ceea ce priveste intervalul dintre variabilele cantitative (care
variaza în cantitate de-a lungul unui continum), daca planuim sa uti­
lizam numai doi stimuli, îi alegem pe cei care par mai apropriati, u
daca numarul stimulilor este mai mare, va trebui sa alegem un in»
val. Intervalele dintre stimuli trebuie sa fie egale.

483. Selectia subiectilor

Comportamentul pe care îl alegem spre a fi studiat este deter­minat, în primul rând, de subiectul pe care-1 gasim interesant (un

njmal,^{un c0}Pⁱ¹' ^{un student etc}-)- ^Se creaza o ipoteza despre un com­portament interesant pe care am dori sa-1 testam, dupa care se trece ^{: Sau} la realizarea studiului în vederea confirmarii (sau infirmarii) acestei ipoteze. Aceasta ipoteza se poate naste fie din întrebarile ridicate de cercetarea precedenta, de la teorii sau modele sau de la problemele conceptuale ale studilor precedente, fie din experienta experimen­tatorilor si cercetatorilor cu problemele practice sau din observatile facute cu privire la comportament.

în procesul selectiei intra consideratii de ordin practic si etic. Cu exceptia observatiilor naturale si a altor anumite tipuri de cercetare, acordul subiectilor trebuie sa fie obtinut înainte ca acestia sa participe efectiv la cercetare. Este imperios necesar ca subiectii din cadrul cer­cetarilor psihologice sa participe voluntar la experimentul respectiv, în mod ideal, subiectii ar trebui sa fie alesi la întâmplare din populatia pe care doriti sa generalizati rezultatele studiului. De exem­plu, pentru a generaliza rezultatele experimentului pe studenti la în­treaga populatie de adulti a tarii, studentii trebuie alesi la întâmplare din aceasta populatie. Este evident ca acest lucru nu este posibil, dar atunci ar trebui sa fie macar alesi la întâmplare dintre studenti.

De exemplu, femeile par sa se ofere voluntar mai repede atunci când sunt în faza de ovulatie a ciclului menstrual si mai putin când sunt în acea perioada. Daca acea'sta variabila este importanta într-un experi­ment, rezultatele atipice vor fi gasite folosind femei care se ofera spon­tan. Problema poate fi controlata prin alegerea la întâmplare a femeilor de pe o lista de potentiali voluntari si cerându-le sa vina într-un anume moment. Trebuie sa decideti dinainte procedura prin care sa faceti acest lucru. Daca experimentul este un proiect între grupuri, ar trebui ^sa stabiliti o ordine întâmplatoare înaintea sosirii subiectilor. Apoi, pe hasura ce subiectii apar, folositi aceasta lista; primul sosit va intra în Pnmul grup, al doilea în celalalt si asa mai departe. Nu fiti subiectivi ^and alegeti sarcinile subiectilor. Daca subiectii vor fi testati perechi,

^{atl cu} banul pentru a determina care va fi sarcina fiecaruia.

în procesul experimental se face apel la grupul de control _{si la gru}pul experimental. Asupra grupului de control nu ac_{tloneaza v} ^a_ ŁbUa independenta. In schimb, grupul experimental este _SUpus Stuatiei expenmentale. De exemplu, urmarim efectele unor f_act_Ori nocivi asupra învatarii; grupul de control va actiona în conditii de liniste iar cel experimental în conditiile exercitam zgomotului- se compara performantele celor doua grupuri (diferentele se datoreaza factorului nociv).

în anumite situatii se poate apela la un singur grup ce va fi supus la doua conditii de stimulare (de exemplu, când ne intereseaza efectul naturii stimulului asupra timpului se reactie). Acest tip de experi­mentare prezinta atât avantaje, cât si dezavantaje: grupul este echi­valent cu el însusi, dar intervine conditionarea, obisnuirea, învatarea cu sarcina care le-a fost data.

în primul caz, când avem doua grupuri experimentale, trebuie sa avem grija cum facem echivalarea. Cele doua grupuri trebuie sa fie asemanatoare. Pentru echivalare trebuie sa instituim un experiment aparte prin care sa ne asiguram ca subiectii din cele doua loturi sunt asemanatori din punctul de vedere al variabilei presupuse a influenta variabila dependenta. Selectarea subiectilor se face dintr-o populatie (de elevi, adolescenti, studenti, etc).

Reprezentativitatea. Grupurile selectate ar trebui sa fie reprezen­tative pentru populatia respectiva. Exigentele maximale opereaza în cercetarea fundamentala realizata pe populatii foarte mari (sociologie, psihologie sociala) când se investigheaza o multime. în investigarea functiilor si proceselor psihice bine delimitate, se porneste de la pre­supunerea ca acest gen de procese si functii se realizeaza, functioneaza la fel, în linii mari, la toata populatia.

In laboratorul de psihologie experimentala se aplica ceea ce americani numesc randomizare (RANDOM - selectie aleatorie). Gru­purile sunt selectate la întâmplare dupa principiul ca exista sanse re­lativ egale de extragere a fiecarui membru al grupului din populatia de baza. Dupa selectia subiectilor urmeaza organizarea grupurilor, ce poate fi, de asemenea, realizata prin randomizare, dar si apelând la anu­mite criterii.

pefinind populatia, definim de asemenea subiectii pe care i vom

_nina în studiul nostru. Desigur, nu putem studia toti subiectii asa _rg vom studia un esantion reprezentativ. Un esantion este un subgrup llativ mic al unei populatii, care este selectat sa reprezinte sau sa înlocuiasca populatia. Tehnica de baza pentru selectarea esantionului _este selectia aleatoare.

Esantionarea aleatoare simpla reprezinta selectarea subiectilor dintr-o populatie într-o maniera neinfluentabila, astfel încât toti mem­brii respectivei populatii sa aiba o sansa egala de a fi selectati.

Esantionarea aleatoare sistematica - selectam fiecare al N-lea subiect dintr-o lista a populatiei. Aceasta tehnica este mai rapida decât selectarea la întâmplare simpla, dar trebuie sa avem grija ca fiecare membru al populatiei în parte sa aiba sanse egale de a fi ales (de exem­plu, daca populatia de femei este listata dupa vârsta, trebuie sa avem grija ca esantionul sa nu fie alcatuit din femei tinere înainte sa ajungem la sfârsitul listei).

Grupurile de subiecti pot fi independente (sunt construite în baza legilor hazardului) sau pereche (sunt structurate dupa un factor co­mun), în cazul grupurilor pereche, se face egalizarea subiectilor dupa echivalarea lor la factorul cunoscut ca ar influenta variabila indepen­denta. In acest fel, grupul experimental si cel de control vor fi de puteri egale fata de factorul care coreleaza strâns cu variabila dependenta. In aceste conditi, este nevoie ca înainte de repartizarea subiectilor.în grupuri sa se efectueze un experiment preliminar pentru a se determina capacitatea lor în raport cu acel factor. Factorul respectiv va fi, în aceste conditii, variabila independenta.

Se vor testa toti subiectii, se vor prelucra statistic datele si vor fi afesi subiectii care se situeaza la acelasi nivel de eficienta. Dupa aceea, ^ei Pot fi împartiti într-o maniera aleatorie în cele doua grupuri. Acest ^factor, constant pentru cele doua grupuri, se numeste "variabila de bivalenta". Variabila de echivalenta constituie doar aici factori care Putea influenta variabila dependenta.

^câti subiecti ar trebui testati ? Exista un mod rational de a decide ^Cat> subiecti vor fi folositi în experiment cu conditia sa stiti la ce va-

, _sa va asteptati de la datele pe care le aveti. în exper^ laborator aproape nimeni nu foloseste aceasta baza p_entru f '""'"'a      marul de subiecti. Motivul este simplu si practic. Sa _pre   ^k

^de° l ca doriti sa realizati un anumit grad de precizie al rezulta_telor
supunem ^ ^ _{aveti mai putini subiectii cu atât} ^

^Obrde^Uvia medile datelor voastre de la valorile lor reale. Modalita_tea uzuala de a reprezenta aceasta eroare de masurare este denumita eroarea standard a mediei.

Pentru a reduce la jumatate eroarea standard a mediei, trebuie sa dublati radacina patrata a lui N. Pentru a dubla radacina patrata a lui N, trebuie quadruplat N. Presupunem ca eroarea standard a mediei are valoarea 1 pentru 10 subiecti. Pentru a reduce eroarea standard a me­diei la 0,5 unitati, trebuie sa crestem numarul de subiecti la 40. Daca dorim sa reducem din nou eroarea standard a mediei prin factorul 2 (deci la 0,25) trebuie sa folosim 160 de subiecti !

Observam astfel ca marirea numarului de subiecti nu produce descresterea liniara a erorii de masurare. Dublarea numarului de su­biecti reduce doar erorile standard cu 30 %. (Nu toate experimentele folosesc eroarea standard a mediei în analiza datelor, dar efectul este acelasi în alte statistici.) Din acest motiv, majoritatea experimentelor folosesc circa 10 subiecti sau, în cazul în care au mai mult de o con­ditie, câte 10 subiecti pentru fiecare conditie. Unii autori propun, dupa cum vom vedea în capitolul urmator, un numar cuprins între 15 si 30 de subiecti pentru fiecare conditie (grup) experimentala (G.Heiman, 1995). In orice caz, este bine sa vedeti câti subiecti s-au folosit în experimente similare si cum s-a obtinut precizia.

Instrumente, aparatura

fi Jr^eSteasuntmiJ^loacele tehnice de realizare a experimentului. Pot deo

comple^{nase C}°^l0rate' «onometru, liste de cuvinte, stimuli simpli sau exp,

Plexe dî ^{SaU aparate sofisticate} de investigatie a unor functii eoni- Cu _;

exDeiW,/, ^Slt^^{atU ex}P^erimentale elaborate în raport cu cerintele _eXpe

xpenmentulu,. Eroarea frecventa a expenmentatorului debutant (stu-  sa-1

psihologie) este tentatia de a inversa raporturile dintre instru­it si ipoteza. Adesea se invoca o proba, un test (cel mai frecvent) propune un studiu experimental, în loc sa se porneasca de la ^{?I S}feza, definirea variabilelor si apoi gasirea sau contruirea unui mijloc investigatie. O alta eroare frecventa (de asta data nu doar în rândul tudentilor) este asignarea riguroasa a unui proces psihic probelor, ^S aratelor respective. Astfel, se considera ca avem de-a face strict cu probe de " perceptie", de "memorie", de "inteligenta" s.a.m.d. Se omite dimensiunea sistemic-interactionista a psihicului uman, faptul _ca într-o sarcina aparent specializata sunt implicate multe alte di­mensiuni ale vietii psihice. Indicat este sa cunoastem foarte bine di­versele probe, tipul de variabile care descriu proba respectiva, sa le aplicam, înainte de toate pe noi însine si abia apoi sa decidem cum sa le folosim mai bine în raport cu exigentele studiului nostru. Trebuie sa cunoastem foarte bine manevrele de utilizare, variantele de lucru, modalitatile de evidentiere a parametrilor performantei, posibilele defectiuni ce pot aparea pentru a putea conduce corect subiectii nostri în realizarea experimentului.

în legatura cu instrumentele, aparatura utilizata se constata (mai ales din partea studentilor) doua atitudini diferite. Unii se feresc, sunt inhibati, se tem de utilizarea unei aparaturi mai sofisticate fara sa faca efortul de a o întelege, pe când altii tind sa o fetisizeze, sa-i acorde o relevanta excesiva. Multi studenti însa, tind, din pacate sa fetisizeze testul. Testul, mai ales testul creion-hârtie, li se pare mai sigur, mai demn de încredere si mai usor de manevrat (nu trebuie sa mai actionezi aparate complicate, calculatoare). si, tot asa, din nefericire sunt stu­denti care nu-si utilizeaza imaginatia, nu se implica în elaborarea unor situatn experimentale simple si clare si care îi pot conduce la satisfactii ^e°sebite în experiment. Adesea se omite, se uita faptul ca esenta _c ^perimentului psihologic este manipularea variabilei independente. _ex^{U alte} cuvinte, îsi refuza ceea ce este mai atractiv: posibilitatea ca sa^^erim^^{ntatorul sa} intervina, sa provoace o modificare al carei efect Mareasca în planul comportamental.

a X S  Procedura

Scrie concret pasii experimentului. In protocolul de examinare

huie sa fie descrise toate situatiile asa cum au fost ele gândite de

Sre experimentator. Este o structurare logica, rationala, _{precisa a}

esentelor în cele mai mici detalii. Numai un astfel de mod de lucru

va oferi erori si esecuri în experiment. Aici trebuie elaborate î_n

primul rând planurile experimentale.

4.9. Planurile experimentale

Termeni echivalenti în literatura de specialitate: proiect sau de-sign. Experimentele cu o singura variabila independenta sunt aparent mai simple, dar, în realitate, diverse variabile actioneaza simultan în determinarea unei conduite. în realitate orice experiment este orga­nizat dupa un plan, o schema logica ce descrie ordinea, succesiunea diferitelor faze ale experimentului. Cel mai simplu plan experimen­tal utilizeaza minimum doua nivele (grade) ale variabilei indepen­dente. Acestea pot corespunde unei diferente cantitative (ex: doua durate, doua intensitati sau unei diferente calitative (ex: timp de reactie la un sunet sau la o lumina). Comparatia se face prin intermediul unui test statistic (t-student sau c2) pentru a putea afirma ca rezultatele obtinute în una sau alta dintre situatii conduc la diferente semnificative între cele doua grupuri.

Atunci când avem de-a face cu mai mult de doua nivele ale va­riabilei independente, sau, în alti termeni, cu mai multe variabile inde­pendente se impune utilizarea unor planuri (proiecte) complexe care permit evidentierea interactiunilor dintre variabile. Planurile de experi­ment s-au introdus în psihologie în jurul anilor '40 si sunt descrise în toate tratatele de psihologie experimentala (vezi P. Fraisse, 1969, M.Reuchlin, 1992, G.Heiman, 1995).

^l91: ^Planurile factoriale

^mPlica utilizarea tuturor combinatiilor posibile ale nivelelor va-"idependente. ^SP^re exemplu, daca utilizam doua nivele A1. A^

si Bl, B2, atunci sunt posibile patru combinatii: A1B1, A1B2, A2B1 si A2B2. Pentru fiecare combinatie de stimuli, constituie o combinatie experimentala prin care va trebui sa trecem fiecare subiect. Vom avea deci patru grupuri, dar neaparat echivalate între ele (egale sub toate aspectele - ideal vorbind). Sa luam un exemplu: daca dorim sa studiem efectul asteptarii asupra timpului de reactie, vom lua doua durate di­ferite ale asteptarii, 20 de secunde (Al) si 60 de secunde (A2) si doua conditii de asteptare, neutra, cu timp de reactie simplu (Bl) si an­xioasa, reactie însotita de un mic soc electric (B2). Avantajul planului factorial este ca ne permite evidentierea unor interactiuni între doua variabile, astfel încât efectul uneia asupra variabilei independente depinde de valoarea celeilalte. în exemplul de mai sus, aceasta în­seamna ca efectul naturii asteptarii va depinde de durata acesteia, apoi ca asteptarea anxioasa are efecte diferite fata de asteptarea neutra. Conform planului factorial, vom compara diferenta dintre grupurile II si I cu diferenta dintre grupurile IV si III. Daca diferentele nu sunt de acelasi ordin în ambele cazuri, exista o interactiune, daca ele sunt de acelasi ordin în ambele cazuri, exista o interactiune. Planul se poate schematiza astfel (P.Fraisse, 1969):

Planurile factoriale se pot aplica si la mai mult de doi factori si la mai mult de doua valori ale fiecarui factor (variabila). De exemplu, pentru 2 variabile cu 3 grade diferite avem 3x3 = 9 cazuri (situatii experimentale si, evident, grupuri), pentru 3 variabile cu 3 valori avem 3 x 3 x 3 = 27 cazuri. Dupa cum se vede. situatia se complica si va fi foarte dificil sa asiguram un numar atât de mare de subiecti.

4.9.2. Planurile în patrat latin

Se numesc asa pentru ca utilizeaza literele alfabetului latin pentru a descrie diferitele modalitati ale factorilor. Acest gen de proiect ne

scuteste de complicatiile, mai sus prezentate, ale m_Ultipli_{carii va} dabilelor utilizate si a modalitatilor lor de prezentare. Este indicat atunci când vrem sa testam simultan trei variabile, fiecare cu mai mufe grade de variatie. Avantajul este ca fiecare cuplu de modalitati este luat o singura data, astfel încât, spre exemplu, daca avem trei variabile fiecare cu trei modalitati, nu vom avea 27 de cazuri (ca în proiectul factorial) ci doar 3x3 = 9 cazuri. Astfel, daca luam:

Kl K2 K3 ca modalitati (nivele) ale primei variabile;

LI L2 L3 ca modalitati ale celei de-a doua;

A,B,C ca modalitati ale celei de-a treia variabile, atunci A,B,C se vor regasi în fiecare linie si coloana. Schematic, patratul latin va arata astfel (P.Fraisse, 1969):

Patratul latin este - în fond - o varianta ameliorata a planului fac­torial. Ameliorarea este adusa de faptul ca putem regrupa de trei ori rezultatele urmarind liniile si coloanele si asta ne permite sa testam efectul celor trei variabile. Se pot utiliza aceeasi subiecti (trecuti prin fiecare conditie) daca repetarea si succesiunea nu ridica probleme, iar daca trebuie sa controlam efectele de repetare si succesiune se vor utiliza grupe de subiecti echivalate.

4.9.3. Planurile în patrat greco-latin

Se utilizeaza atunci când avem patru variabile. în acest model se asociaza fiecarei litere latine a unui plan cu trei variabile o litera gre­ceasca ce corespunde valorilor (modalitatilor) celei de-a patra variabile independente. La fel, literele grecesti se vor distribui complet, în fiecare linie si fiecare coloana. Schema planului va arata astfel:

a = alfa y = gama (3 = beta

în principiu, aceste planuri complexe ne permit regruparea re-Itatelor partiale si compararea cu ansamblul altor rezultate, apoi identierea faptului ca o variabila independenta are o influenta ob­servabila.

4.10. Experimentul pilot

Odata ce ati dezvoltat protocolul, va trebui sa elaborati un studiu-pilot pentru a gasi deficientele de procedura. Aproape întotdeauna exista probleme care trebuie lamurite. Unul din experimentatori, sau unul dintre prieteni, sau chiar profesorul (cordonatorul) dumneavoas­tra trebuie sa treaca prin toate etapele experimentului ca si cum acesta s-ar desfasura în realitate. Desi tentatia de a sari peste studiul-pilot este foarte mare, trebuie sa-i rezistati. Aproape toate experimentele care au fost realizate fara a fi testate în prealabil s-au dovedit a fi defectuoase. Tocmai de aceea un efort minor suplimentar poate duce la o crestere foarte mare a preciziei experimentului.

Experimentatorii renumiti pentru proiectele lor excelente sunt, cel mai adesea, cei care efectueaza experimente-pilot extensive. Sunt ex­perimentatori care nu încep experimentul principal pâna ce nu îsi fac o idee clara despre ce vor descoperi pe baza pretestarii. Acest pas preliminar nu este întotdeauna posibil, dar este de mare ajutor unei experimentari atente si subliniaza, în acelasi timp, ideea ca experi­mentarea nu este un proces cu o singura etapa. Când s-a efectuat stu­diul-pilot, urmat de experimentul principal care a fost efectuat o data si repetat o data sau de mai multe ori. credibilitatea descoperirilor creste infinit mai mult decât în cazul unui experiment care nu a fost precedat de studiul-pilot.

Etapa în care planul este tradus în procedeu si apoi în studiu-pi-lot, necesita adesea mai mult timp decât experimentul propriu-zis. Nu ^este un lucru neobisnuit ca studiul literaturii si etapa planului la un Proiect sa necesite trei sferturi dmtr-un semestru. în timp ce exami-^Uarea subiectilor poate lua o saptamâna.

4.11. Prelucrarea rezultatelor

Duoa ce s-au stabilit obiectivele, variabilele, ipoteza (sau i_po-t "ie) si dupa ce a fost aplicat studiul-pilot (reahzându-se în acest fel Smele corectii), putem trece la realizarea efectiva a experimentului, respectând însa schema efectuata anterior. Datele obtinute vor fi no­tate cu atentie în foile de observatie, ca de altfel orice reactii constatate sau interventii neasteptate ale unor factori externi (desi, într-un experi­ment bine proiectat si realizat, acesti factori ar trebui sa fie tinuti sub control sau chiar sa nu apara deloc). Dupa o triere a datelor obtinute (unii subiecti pot fi eliminati din cercetare din diferite motive) se va trece la prelucrarea statistica a acestora pentru a verifica validitatea ipotezei (ipotezelor) stabilite la începutul experimentului.

în procesul de prelucrare a rezultatelor urmarim testarea (veri­ficarea) ipotezei (ipotezelor) experimentului prin descoperirea unei relatii. Relatia reprezinta o asociere dintre rezultate prin care cerce­tatorul face o predictie asupra corelatiei dintre doua variabile: "daca x creste, va creste si y" "daca x va creste, y va descreste". Aceste relatii simple formeaza modele complexe. Atunci când examinam rezultatele si relatiile, intra în joc procedurile statistice. Scopul cercetarilor este sa demonstram relatiile; o relatie stabila între rezultate constituie ele­mentul de baza pentru o lege a naturii.

Cercetatorii sunt preocupati nu numai de relatia constata si obser­vabila într-un esantion dat, ei vor cauta sa estimeze masura în care relatia dintre variabile ar putea fi atribuita si altor subiecti din populatie, daca masurarea acestora ar fi posibila. Astfel, a generaliza înseamna sa aplici concluziile unui experiment, unui studiu la alti subiecti sau situatii. Interpretând cercetarea, generalizarea se face în doua moduri. Mai întâi, generalizam relatia din esantionul nostru la o relatie între variabilele din populatie, apoi generalizam acea relatie reflectata de variabile la relatia între constructele ipotetice stabilite în studiu.

4.12. Evaluarea critica a studiului

Trebuie sa tinem cont de faptul ca cercetatorii sunt supusi greselii. ^{sd ca int}°tdeauna este imperios necesar sa evaluam valoarea studiului

■ terpretarilor facute. Evaluarea critica a unui studiu în-_nostru s¹ ^ x_sp_undem la întrebarea: cât de siguri suntem ca rezultatele _seanwa> s ^^^ _constructele, variabilele si comportamentele pe reflecta ^l^^_{m ca le re}flecta, si cât de siguri suntem ca relatia ob-care n^ ^ ^ f_ap_{tj re}i_ati_a pe care credem noi ca o reflecta ? ^SerVr a mai mare grija a cercetatorului este reprezentata de definitiile tionale pe care le foloseste, pentru ca ele sunt sursa majora de °^ . potentiale si pot antrena situatii controversate. Investigatia ex-"rimentala poate fi mai mult sau mai putin empirica, obiectiva, sis-

tica si controlata. Problema o constituie faptul ca exista multe cai de a defini un construct sau o variabila si ca fiecare definitie prevede o perspectiva foarte apropiata,iar investigatia concreta poate descrie o imagine eronata a compotamentelor.

Aceste controverse pot fi rezolvate prin replicarea conceptuala care va spori în mod fundamental încrederea noastra într-un construct sau explicatie prin acumularea unor date convergente. Replicarea si rezultatele convergente sunt proceduri care, împreuna, elimina ipo­tezele alternative si sutin concluziile cercetatorului despre un com­portament particular, construindu-se în acest fel un tablou mai exact al respectivului comportament.

Preocuparea principala, atunci când evaluam critic un studiu, este sa examinam fiecare definitie operationala a variabilelor, subiectilor si situatiilor observate. La fiecare pas ne întrebam daca rezultatele obtinute indica ceea ce credem noi ca indica si daca relatia reflecta ceea ce credem noi ca reflecta.

4.13. Tipuri de experimente

4.13.1. Experimentul de confirmare (sau provocat)

Este varianta clasica în care fenomenele sunt provocate în conditii controlate pentru a verifica ipoteza de cercetare, actionându-se în mod Eliberat asupra elementului studiat. în literatura anglo-saxona se mai numeste "true experiment", experimentul propriu-zis sau adevaratul experiment.

Experimentul de laborator

Indica doar locul în care este efectuata cercetarea. î_{n mod obis}_ "_lt experimentul provocat se desfasoara în laborator pentru ca numai în acest cadru se poate asigura un control riguros al variabilelor ex­perimentale.

4.13.3- Experimentul natural

Se desfasoara, de obicei, în locul unde subiectul îsi desfasoara activitatea. Este dificila efectuarea acestui tip de cercetare pentru ca este greu de realizat un control riguros al variabilelor (intervin o serie de factori care pot modifica conduita). Totusi, este oferita subiectilor o sansa de experimentare mai apropiata de felul lor natural de a fi. Este foarte interesant sa se realizeze provocarea unui comportament fie cu participarea anonima a experimentatorului, fie prin observarea ano­nima de catre experimentator (subiectii nu se simt observati). Acest gen de experimente ridica serioase probleme deontologice.

Experimentul psihopedagogie

Este o varianta a experimentului natural, desemnând faptul ca el se desfasoara în mediul scolar. Se pun, evident, aceleasi probleme deontologice.

Experimentul invocat sau cvasi-experimentul

Sunt situatii în care cercetatorul nu poate interveni în provocarea fenomenelor (ele sunt provocate de natura sub forma de dereglari pato­logice ca boala, infirmitate, deficiente psihologice) si se numesc fe­nomene invocate, în aceste situati, cercetatorul studiaza doar efectul dereglarilor asupra comportamentului. în activitatea experimentala de laborator ne confruntam mai putin cu astfel de fenomene invocate si mai adesea experimentatorul trebuie sa tina seama de un ansamblu de renomene invocate sau de variabile externe- aspectele de vârsta, sex, nivel cultural, apartenenta la o religie, nationalitate etc. în mod obis­nuit, acesti factori, în cercetarile experimentale, sunt egalizati pentru grupurile de studiu sau putem sa-i invocam pentru studile experimen-

tale separate (de exemplu, efectul diferentelor de sex pentru o anumita

^pe Acest tip de experiment este denumit, mai ales în literatura de _ecialitate anglo-saxona "cvasi-experiment". Termenul "cvasi"(î_n jjjnba latina) înseamna aproximativ, cam, aproape, oarecum. Am putea spune "experiment aproximativ" sau "semi-experiment", desi s-a în­cetatenit si formularea "cvasi-experiment" pe care o vom utiliza în continuare.

Se întâmpla ca unele variabile, cum ar fi sexul subiectilor, nu pot fi manevrate de catre experimentator;alte variabile cum ar fi dezastrele naturale (cutremurele, inundatiile) sau dezastrele proprii civilizatiei umane (razboaiele, accidentele de avion) sunt atât moral cât si fizic dificil de introdus într-un proiect experimental. Asemenea variabile si altele asemanatoare sunt extrem de interesante si joaca un rol impor­tant în viata oamenilor. Deci ar merita - cu prisosinta - sa ne ocupam de efectele lor. în acest caz asteptam ca natura sa-si faca treaba si apoi sa comparam efectele acelei "variabile independente" cu efectele care apar când acea variabila nu este prezenta.

Cvasi-experimentul tipic are o variabila subiect ca variabila inde­pendenta si ea poate fi o variabila subiect intrinseca (vârsta, sex, rasa, grup etnic); atribute determinate social (clasa sociala, regiune de re­sedinta); boli, tulburari psihice, amputari (pierderea unui membru, tulburari mentale, reactii la dezastre). Dupa cum se poate constata, aceste variabile pot fi mai degraba selectate decât variate. Nu putem manipula o variabila subiect pastrând în acelasi timp ceilalti factori constanti. Putem doar sa selectam subiecti care prezinta acea carac­teristica si apoi sa-i comparam dupa un anume comportament care ne intereseaza. Daca subiecti din grupuri diferite (de ex: QI ridicat, me­diu, scazut) difera în comportament nu putem afirma ca diferentele variabilei subiect au provocat diferentele de comportament. Daca, de ex., subiectii cu un QI ridicat obtin performante mai bune decât cei cu un QI scazut nu vom putea spune ca acel QI a provocat diferenta de­oarece grupuri diferite de subiecti este mai probabil sa varieze în raport cu alti factori relevanti, cum ar fi motivatia sau nivelul scolar. Astfel

oiecte experimentale utilizeaza metoda corelatiei între variabile Or în aceste cazuri, putem spune ca variabilele coreleaza, dar, în nici

caz ca o variabila produce un efect în manifestarea celeilalte. ^UI1 Cu toate aceste neajunsuri cvasi-experimentele sunt frecvent uti­lizate în psihologia clinica, în cea educationala, în etnopsihologie, dar cel mai adesea în psihologie diferentiala. Dificultatile mai sus amintite pot fi sensibil diminuate în conditiile unui control cât mai riguros al celorlalte variabile externe. Va trebui sa ne asiguram - spre exemplu -ca membrii celor doua grupuri sunt echivalente sub cât mai multe dimensiuni. Daca invocam inteligenta, atunci trebuie sa asiguram echi­valarea grupurilor sub aspectul nivelului educational, implicatii motivationale s.a.m.d. Problema reprezentativitatii este si ea foarte importanta; întrucât avem în vedere caracteristici majore (sex, vârsta, etnie, religie, inteligenta) va trebui sa selectam grupuri reprezentative pentru o populatie vizata. Diferentele individuale fac parte intrinseca din bagajul de reprezentari sociale ale tuturor oamenilor. Acestea con­stituie chiar o preocupare sistematica a oamenilor si una profesionala a psihologilor. Fata de multe diferente individuale ce tin de rasa, zona geografica, etnie oamenii au avut sau mai au înca reprezentari profund eronate marcate de clisee, prejudecati, rasism, misoginism. Faptul ca psihologia, cu ajutorul cvasi-experimentelor, a demonstrat ca aceste variabile nu produc diferente semnificative sub aspectul inteligentei sau altor atribute psihice constituie cel mai bun argument în favoarea cvasi-experimentului.

4.13.6. Experimentul de tip explorator

In care nici nu invocam, nici nu provocam, ci ne orientam dupa expresia "ce s-ar întâmpla daca...". în astfel de experimente nivelul de anticipatie este mai scazut, la fel si nivelul de structurare. Seamana cu un joc stiintific. Acest gen de experimente este adeseori solicitat de catre studenti sau cercetatori tineri.

VARIABILELE EXPERIMENTALE sI CONTROLUL LOR

Un experiment se produce atunci când mediul este manipulat sistematic astfel încât efectele cauzale ale acestei manipulari pe un anumit comportament sa poata fi observate.

Pentru a descrie cum mediul este manipulat si cum este observat comportamentul va trebui sa explicam cei doi termeni definitorii ai experimentului: variabila independenta si variabila dependenta.

Variabila dependenta este comportamentul îregistrat de experi­mentator.

Variabila independenta este o manipulare a mediului, controlata de experimentator.

Un experiment trebuie sa aiba cel putin doua valori sau niveluri ale mediului, respectiv doua conditii care sa fie comparate între ele pentru a determina daca una din aceste conditii provoaca un com­portament. Uneori cele doua nivele pot fi reprezentate doar de pre­zenta sau absenta manipularii.

Experimentul este un procedeu dirijat de investigare a relatiilor dintre o variabila independenta (cauza) si o variabila dependenta (efect). Se impune evidentierea câteva trasaturi definitorii care se instituie si ca avantaje ale experimentului:

a) Controlul variatiilor externe. într-un experiment ideal, nici un factor (variabila), exceptandu-1 pe cel studiat, nu este permis sa influenteze rezultatul; în jargonul psihologiei experimentale, spunem ca acesti alti factori sunt controlati. Daca (asemeni unui experiment ideal) toti factorii în afara de unul (cel investigat) sunt pastrati con­stanti, putem concluziona logic ca orice diferenta în rezultat este

_L

" . _manipularea variabilei independente. Deoarece nivele va-
cauzata ae *, _{&mt sch}imbate, rezulta ca diferentele în variabila
riabilei indep _{dus numa}i datorita faptului ca variabila indepen

dependenta' ^.J^^ _{Cu alte} cuvinte, schimbarile în variabila in-f "^ta denta cauzeaza schimbari observate în variabila dependenta îTcât cercetarea nonexperimentala se limiteaza la descrieri si core-^: "perimentele permit declaratii despre cauzalitate: variabila inde-e'ndenta A este cauza ce schimba variabila dependenta B. în principiu, experimentele conduc la declaratii despre cauzalitate. în practica, aceste declaratii nu sunt întotdeauna adevarate. Nici un experiment nu este 100 % un succes în eliminarea sau pastrarea constanta a tuturor surselor de variatie. Oricum, experimentul elimina mai multe variatii externe decât o fac alte tehnici de cercetare.

b)    O alta trasatura a experimentului este economia. Folosind teh­
nica observatiei omul de stiinta trebuie sa astepte cu rabdare pâna se
produc manifestarile care îl intereseaza. Daca locuiti în Trondheim,
Norvegia (aproape de Cercul Polar) si doriti sa studiati cum afecteaza
arsita agresivitatea, bizuindu-va pe soare, aceasta cercetare v-ar cere
multa rabdare si o gramada de timp. Experimentatorul controleaza
situatia creând conditiile de interes (niveluri variate ale caldurii în
conditii de laborator), obtinând datele relevante rapid si eficient.

c)    Caracterul provocat. în cercetarea fundamentala, experimen­
tele sunt realizate pentru a testa teoriile si pentru a aduce datele de baza
pentru explicarea comportamentelor. Aceste tipuri de experimente
sunt, de obicei, bine planificate, cu un investigator care are o idee clara
asupra rezultatului anticipat. Un exemplu de inferenta puternica, sunt
asa-numitele experimente critice prin care se pun fata în fata alte doua
teorn care fac predictii diferite. Un rezultat favorizeaza teoria A, iar
celalalt teoria B. Experimentul va determina care teorie este respinsa
si care este pastrata. în practica, aceste experimente critice nu func-
.loneaza atât de bine, deoarece suporterii teoriei respinse sunt inge­
niosi, cautând explicatii care sa minimalizeze interpretarea nefavorabila
.* experimentului.

ce s  - ^T'^Cercetatorii creeaza un experiment doar pentru a vedea întâmpla; .1 _putem numi "experimentul ce se-ntâmpla daca"|

Studentii vin deseori cu asemenea propuneri de experimente, pentru ca nu solicita cunostinte despre teoriile sau datele de baza existente si pot fi formulate pe baza observatiilor si experientei personale. Unii oameni de stiinta trateaza cu scepticism experimentele de acest gen, principala obiectie fiind ineficienta lor. Daca nu se întâmpla nimic (ca în majoritatea cazurilor), se spune ca variabila independenta nu are nici un efect - nu se obtine nimic din experiment. în schimb, daca nu se întâmpla nimic într-un experiment adevarat (în care o teorie prezice ca ceva se va întâmpla), rezultatul nul poate fi folositor.

d) Replicabilitatea (repetabilitatea) este cel mai mare avantaj al experimentului în cercetarea fundamentala. Un singur experiment este mai putin convingator decât o serie de experimente repetate. Forma cea mai simpla este replicarea directa a unui experiment existent, fara nici o schimbare. Desi este un exercitiu folositor pentru student, omul de stiinta gaseste aceasta plictisitor si ineficient, în afara de cazul când experimentul original a fost chiar neobisnuit. în schimb, o cale mai buna de a replica este aceea de a extinde procedura anterioara, adau­gând ceva nou în timp ce retinem ceva vechi. Deci, o parte a replicatiei este repetitia literala, dar partea aditionala se adauga cunoasterii stiin­tifice. Acest gen de replicare permite generalitatea unui rezultat, demonstrând cum se mentine un rezultat (concluzie) cu variabile in­dependente diferite.

Variabila reprezinta aspectul unei conditii de testare care se poate schimba sau poate lua diferite caracteristici în diferite conditii. O variabila este o proprietate a unui eveniment din lume, care a fost masurat. Variabilele sunt atribute ale fenomenelor si astfel, apartin lumii. A reduce un fenomen la o variabila favorizeaza concentrarea atentiei cercetatorului asupra unor evenimente specifice din multimea celor ce se relationeaza cu fenomenul. Deoarece variabilele exista în l«me, iar teoria este un produs al mintii noastre, trebuie sa facem pre­supuneri sigure pentru a lega cele doua una de alta. Aceste presupunen ^sunt "ancore" ce leaga o teorie de lumea reala. Variabilele sunt tan­gibile; de exemplu, durata, frecventa, itemii verificati într-un ches-r, crimele comise, cartile scrise, etc.

c-   rpsuounem ca ipoteza noastra spune: crescând gradul an-reste si motivatia afilierii. Pentru a verifica aceasta ipoteza xietatu, vac   » . _{iderare CO}nceptele teoretice de anxietate si de trebuie luate m ^ ^.^^ _{ale lumii reale}

nistru a întelege cum sunt folosite si discutate variabilele în tarea psihologica, trebuie clarificata problema tipurilor de va-^bile Cea mai importanta distinctie între variabile este cea între "afabila independenta si variabila dependenta^ Variabila dependenta Iste o masura a comportamentului subiectului. în limbajul modelului stimul-reactie, este chiar reactia. Se numeste variabila dependenta pentru ca depinde de valoarea altei variabile, si anume variabila inde­pendenta. Variabila independenta este cea care cauzeaza o schimbare în valoarea variabilei dependente. Este vorba despre stimulul din psi-holosia stimul-reactie. Termenul de "stimul", în modul cel mai gen­eral, este echivalent cu termenul de "cauza". Variabila independenta poate fi imaginata ca ceea ce face experimentatorul subiectului, iar variabila dependenta ca ceea ce face subiectul. Desi aceasta analogie este adevarata în majoritatea cazurilor, exista variabile independente pe care experimentatorul nu le manipuleaza (de exemplu, când suntem interesati de efectul saraciei, al sexului sau al IQ-ului etc. asupra unui anumit comportament).

O alta distintie este între variabile continue si variabile discrete. Unele variabile pot lua orice valoare dintr-un sir. Acestea se numesc variabile continue deoarece nu sunt limitate la un numar precis de valori, precum numere întregi, sau la categorii separate. în principiu, se pot masura latenta, durata, forta etc. în practica, exactitatea ma­surarii este limitata de abilitatea instrumentului de masurat. Pe de alta parte, variabila discreta este aceea care se gaseste în categorii distincte, biectn ^{pot fl femei} sau barbati, naivi sau informati; stimulii pot fi acustici sau vizuali etc. O variabila poate fi discreta chiar daca limitele intre categon, sunt vagi, iar clasificarea exemplelor particulare poate ii aihcila. De exemplu, culorile pot fi clasificate în rosu. galben, verde ^{aCt si clasif}'cari mai fine iar unele culori pot fi con- ^ ^{fi ve}«le-alba.strui. în cazul culorii, ea poate ^vanablla Psihologica, în timp ce utilizarea dimensiuni.

f zice a acesteia (lungimea de unda) este continua. Diferenta între variabilele continue si cele discrete devine importanta atunci când începem sa construim teorii.

A treia distinctie se poate face între variabila cantitativa si cea calitativa. Variabilele cantitative sunt acelea care variaza în cantitate (viteza de raspuns, intensitatea), iar cele calitative variaza în felul lor de a fi (schimbarea directiei de la dreapta la stânga si invers intr-un labirint, înaltimea). De exemplu, tonurile difera în cantitate prin inten­sitate si în calitate prin înaltime. Acest exemplu particular implica o distinctie subtila si nu se bazeaza pe un singur criteriu. De exemplu, intensitatea este codata în sistemul nervos de catre cantitatea activitatii nervoase, în timp ce înaltimea este codata de activitatea din diferiti neuroni. De retinut ca multe variabile pe care oamenii obisnuiti le considera discrete si calitative, se dovedesc a fi continue si cantitative: introversiune / extraversiune, normal / nevrotic, masculin / feminin.

Printre variabilele independente unele sunt simple variabile fizice, precum intensitatea luminii sau numarul de ore de privare de mâncare. Pentru acestea este usor de construit un grafic de reprezentare a rezul­tatelor, în acelasi timp, însa, vorbim si de variabile non-fizice, care nu pot fi definite direct în termeni fizici. Variabila non-fizica reprezinta un aspect al conditiei de testare, definit în termenii de comportament si procese cognitive.

Variabilele reprezinta mecanismele care fac ca experimentele sa functioneze. Selectia efectiva si manipularea variabilelor fac diferenta dintre un experiment bun si unul prost. Acest capitol trateaza doua tipuri de variabile care trebuiesc cu grija considerate înainte de a în­cepe un xperiment: variabilele independente si variabilele dependente. Un capitol aparte va fi dedicat apoi variabilelor de control, întrucât ele au un rol special în conducerea experimentelor.

5.1. Variabilele independente

In experimentul de laborator, variabilele independente sunt cele Manipulate de catre experimentator deoarece experimentatorul le de-

termina calitatea si cantitatea. Variabilele independente sunt selectate deoarece un experimentator apreciaza ca ele vor cauza schimbari în comportament. Crescând intensitatea unui sunet, ar creste viteza cu care oamenii ar raspunde la acel sunet. Când o schimbare a nivelului variabilei independente cauzeaza o schimbare în comportament, spu­nem ca comportamentul este sub controlul variabilei independente. Esecul unei variabile independente de a controla comportamentul, adesea numit "rezultat nul", poate avea mai mult decât o singura inter­pretare. Prima, experimentatorul poate a ghicit incorect ca variabila independenta era independenta: rezultatul nul poate fi corect. Ma­joritatea oamenilor de stiinta vor accepta aceasta interpretare destul de refractari. Experimentatorul poate nu a creat o manipulare valida a variabilei independente. Spre exemplu, atunci când faceti un experi­ment pe copii de clasa a doua si variabila voastra independenta este numarul de bomboane ei alearga dupa fiecare raspuns corect. Unii copii iau o singura bomboana desi ceilalti iau câte doua. Nu gasiti nici o diferenta în comportament. Poate daca variabila voastra indepen­denta ar fi presupus un nivel mai mare, de exemplu, de la o bomboana la 10 bomboane, ati fi obtinut o diferenta. Manipularea voastra poate nu a fost suficienta ca sa releveze un efect al variabilei independente. Sau poate, (fapt necunoscut dumneavoastra) clasa a avut o petrecere de aniversare chiar înainte de începerea experimentului si copiii con­sumasera înghetata si prajituri de la aniversare. în acest caz, poate chiar 10 bomboane nu ar fi avut nici un efect. Tocmai de aceea, în studiile despre învatarea cu hrana drept rasplata, subiectii sunt lipsiti de hrana înainte de începerea experimentului. Asadar, experimentatorii trebuie sa aiba grija sa produca o puternica manipulare a variabilei independente. Esecul în aceasta situatie este o cauza frecventa a rezul­tatelor nule. Alte cauze ale rezultatelor nule sunt legate de variabilele dependente si la controlul variabilelor.

5.1.1. Modalitati de abordare a variabilei independente

In ceea ce priveste prezentarea stimulilor, cercetatorii creeaza conditiile unei variabile independente prezentând subiectilor stimul»

diferiti sau schimbând caracteristicile unui stimul. Aceasta implica o discutie asupra modalitatilor de abordare (manipulare) a variabilei independente.

Utilizarea unei variabile independente reale implica modificarea unui stimul la care raspund subiectii. Stimulul respectiv poate fi atât simplu, ca un flash luminos, cât si complex, ca o situatie sociala. De aceea, exista putine reguli rigide sau rapide pentru definirea operatio­nala a unei anume variabile independente. Specificul "tratamentelor" noastre va depinde de comportamentul, variablele si subiectii specifici pe care cautam sa-i studiem. Literatura de specialitate descrie multe moduri creative de prezentare si manipulare a unui stimul, asa ca ea ne este de mare ajutor în procesul de definire a unei variabile inde­pendente. O astfel de manipulare implica, de obicei, unul dintre urma­toarele moduri de abordare.

a) Manipularea stimulilor. Cercetatorii creeaza conditiile unei
variabile independente prezentând subiectilor stimuli diferiti sau
schimbând caracteristicile unui stimul. De exemplu, cercetatorii care
studiaza senzatiile prezinta stimuli care difera din punctul de vedere
al unor dimensiuni fizice (intensitate sonora, stralucire, greutate), iar
variabila dependenta este o masura a gradului de detectie sau de re­
cunoastere a stimulilor de catre subiecti. Cercetatorii în psihologia
dezvoltarii prezinta diferite jucarii stereotipizate pentru a stabili daca
copiii sunt stereotipi în maniera lor de joaca. în studiul agresiunii,
subiectii vizioneaza filme ce prezinta scene cu diferite grade de vio­
lenta, iar masura variabilei dependente este agresivitatea consecutiva
manifestata de subiecti. Cercetatorii în psihologie sociala au masurat
efectele variatelor aranjamente ale mobilierului asupra interactiunilor
sociale s.a.m.d.

b) Manipularea contextului. Adesea, variabila independenta se
afla într-un context în care este prezentat stimulul, în timp ce acesta
este mentinut constant. De exemplu, putem prezenta diferitele nivele
de intensitate a zgomotului de fond în timp ce masuram performantele
subiectilor în rezolvarea unor probleme de aritmetica. Daca vom studia
procesele de de învatare vom examina efectul diferitelor tipuri si can-

ooate co

frl dintre conditii în parte. De exemplu, pentru a studia cat de 'Luincios lucreaza oamenii într-un grup, putem spune unor subiecti ca vor lucra singuri, iar altora ca vor lucra împreuna cu altii, dar pe care nu-i vor vedea. Ca sa studiem memoria, vom examina felul în care diferite informatii comunicate în întrebari despre un eveniment afec­teaza amintirea subiectilor despre acel eveniment. Pentru a studia di­verse atitudini, putem prezenta subiectilor o pictura, spunându-le ca presupusul pictor este un barbat sau o femeie ca sa determine astfel daca acestia evalueaza pictura într-o maniera discriminatorie din punct de vedere sexual.

d) Manipularea situatiilor sociale cu ajutorul "complicilor". Complicii sunt persoane auxiliare pe care un cercetator le face sa ac­tioneze ca alti subiecti sau ca trecatori "accidentali", creând astfel o anumita situatie sociala particulara la care subiectul "real" poate apoi sa reactioneze. De exemplu, putem crea un joc între un subiect si un complice pentru a studia gradul de cooperare al subiectului în con­ditiile în care costul colaborarii creste. Darley si Latane (1968) au determinat un complice sa simuleze un atac de apoplexie si au masurat dorinta subiectului de a interveni în ajutor ca functie a numarului ce­lorlalte persoane prezente. Asch (1951) a folosit un numar de complici prezenti alaturi de un subiect caruia, când i s-a cerut sa estimeze lun­gimea unei Imn, a supraevaluat-o drastic. în ultima instanta, variabila penoenta a fost supraestimarea produsa de subiect, care arata ma-»ura confirmam la presiunea socala.

OabordareⁿT^{l        nivelului de} «*"* al situatiei experimentale. de a stre^ _e   ^{ereSanta in cr}eearea conditiilor experimentale este aceea stresa sau supraîncarca situatia si de a deduce din rreactnle su-

biectilor felul în care sistemul opereaza în mod normal. De exemplu, cercetatorii care studiaza psihologia limbajului ("psiholingvistica") au dezvoltat proceduri de inducere a unor greseli de vorbire - cum ar fi "muvintele cixate" - pentru a deduce procesele de elaborare a vorbirii. Cei care au studiat atentia au prezentat simultan doua mesaje "di-hotice", câte unul la fiecare ureche. în acest caz, conditiile constau în variatele instructiuni sau continuturi ale mesajelor, iar variabila de­pendenta este felul în care fiecare mesaj a fost perceput. Alti cerce­tatori au produs asupra subiectilor stress social sau emotional - de exemplu, determinându-i la un comportament care intra în conflict cu atitudinea pe care în mod normal o aproba si masurând felul în care ei rezolva acest conflict. Iar altii au creat conditii datorita carora su­biectii esueaza în îndeplinirea anumitor sarcini, pentru a studia pe cine învinovatesc ei de acest lucru.

f) Manipularea indicatorilor fiziologici. Unii cercetatori fo­losesc procese interne, fiziologice. Aici conditiile pot implica con­sumul de catre subiecti a unor anumite cantitati de alcool sau alte droguri, folosirea timpului de somn pe care-1 au la dispozitie, sau modificarea "privarii senzoriale" pe care o suporta. Folosind drept subiecti animalele, cercetatorii pot utiliza tehnici chirurgicale pentru a crea diferite conditii în care parti ale creierului sunt extirpate sau alterate. Variabilele dependente în aceste studii indica daca aceste manipulari produc diferente în comportamentul, motivatia, memoria subiectilor. In cercetarea neurologica, conditiile pot implica prezen­tarea vizuala aunor cuvinte în asa fel încât ele sa apara în diferite localizari ale ochiului. Aici, variabila dependenta este timpul necesar pentru recunoasterea fiecarui stimul, permitând cercetatorilor sa tra­seze harta fluxului informational prin emisferele creierului.

g) Manipularea variabilelor intermediare. Adesea, cercetatorii folosesc tehnicile de mai sus pentru a manipula o stare psihologica interna, care apoi influenteaza un comportament. Aceasta stare interna este denumita-o variabila intermediara.Ea este influentata de variabila independenta, care, în schimb, influenteaza variabila dependenta. Va­riabila intermediara "intervine" astfel între variabilele independenta

. a     ndenta De exemplu, avansam ipoteza ca starea de frustrare îl '^?1r^Pe oe subiect, si ca o furie mai mare conduce la un mai mare nivel a esivitate a comportamentului. Aici manipulam variabila inde-dLnta a frustrarii - de exemplu, blocând din când în când subiectul -^obtinerea unei recompense dorite. Procedând astfel, modificam cel ^m_{ai pr0}babil variabila intermediara, a furiei, care va influenta apoi rezultatele subiectilor la variabila dependenta a agresivitatii - cum ar fi gradul în care ei vor pedepsi un complice.

Psihologii disting doua tipuri de stari psihologice intermediare. O stare momentana este un atribut temporar, schimbator, care este influentat de factori de situatie. De exemplu, ai o anumita "stare de axietate", nivelul de anxietate pe care îl resimti depinzând de situatia în care te afli. (Daca realizezi brusc ca nu esti pregatit pentru un exa­men, aceasta îti creste starea de anxietate). Dimpotriva, o trasatura caracteristica e stabila independent de timp si nu e usor influentabila de factori situationali. (trasaturi de personalitate.) De exemplu, stima de sine este în general definita ca o trasatura caracteristica, pentru ca e relativ imuna la influentele determinate de situatiile în care esti im­plicat. Unele atribute au ambele componente, stari si trasaturi: O stare anxioasa de moment a unei persoane poate fi descrisa în legatura cu "trasatura ei anxioasa", care este nivelul general de anxietate pe care aceasta persoana îl traieste indiferent de situatie. Alte atribute, ca stima de sine, sunt considerate ca având numai trasaturi caracteristice drept componente. Starile momentane pot fi folosite si studiate ca variabile intermediare, pentru ca ele se schimba ca reactie la conditiile unei variabile independente. Trasaturile caracteristice nu pot fi studiate în acest fel, pentru ca, fiind mai degraba permanente, nu sunt influentate de diferitele manipulari.

5.7.2. Aspecte privind validitatea variabilei independente

Alegând oricare dinttre modurile de abordare prezentate mai sus, trebuie sa avem în vedere ca daca gasim o relatie semnificativa, va trebui sa aratam ca studiul nostru demonstreaza un aspect al naturii. Hecare din aceste tipuri reprezinta o preocupare atunci când selectam sau cream o definitie operationala pentru variabila noastra independenta.

a)      Validitatea de construct. în primul rând, când definim varia­
bila independenta, trebuie sa avem în vedere daca manipularea noastra
are validitate din punctul de vedere al constructiei, adica daca permite
o deductie valida din constructia pe care ne bazam, asa cum o concep-
tualizam noi. De exemplu, sporim noi înr-adevar "presiunea sociala"
asupra unui subiect daca marim numarul de complici dintr-o camera ?
Pretindem, în mod eronat ca influentam constructia stimei de sine, care
este, prin definitie, o trasatura de personalitate nemodificabila ? Daca
studiului nostru îi lipseste valivditatea de construct, atunci orice de­
ductie pe care o tragem despre procesele psihologice implicate va fi
eronata.

b)     Validitatea de continut exprima gradul în care o procedura
permite deductii corecte în privinta unei variabile care ne intereseaza.
Daca, de exemplu, obiectivul nostru este sa expunem subiectii unor
filme care înfatiseaza diferite grade de violenta, atunci trebuie sa ma­
suram si sa manipulam aceasta variabila. Dar daca, din neglijenta,
alegem diferite filme bazate pe continutul lor umoristic sau pe intriga
lor, atunci nu studiem de fapt si exclusiv influenta variabilei care este
continutul violent al filmului.

Problemele validitatii de construct si de continut sunt corect re­zolvate atât prin discutii teoretice, cât si prin cercetari care dovedesc ca o procedura este valida daca produce acelasi rezultate ca si alte proceduri deja acceptate ca valide. Daca, în calitate de cercetatori debutanti, sunteti peste masura de inventivi în definirea variabilelor, riscati sa amenintati validitatea de construct si de continut a studiului vostru. si atunci poate ca ar fi mai bine sa adoptati acele proceduri care sunt de obicei acceptate ca valide în literatura de specialitate.

c) Validitatea externa vine sa ne asigure ca putem generaliza cu
încredere rezultatele noastre la alti subiecti si la alte situatii. Punctul
cheie este aici faptul ca variabila noastra independenta si celelalte
componente ale experimentului nu trebuie sa fie atât de atipice încât
sa nu poata fi generalizate decât într-un mod restrâns si la un tip li­
mitat de situatii. Pentru ca exista câteva perspective din punctul de
vedere al carora putem generaliza rezultatele pe care le obtinem, cerce­
tatorii se refera la doua laturi ale validitatii externe.

validitatea temporala, adica masura în care rezultatele noastre "' lizte P^{entru alte} P^{erioade de tim}P- ^Vali<litatea temporala ^POt Ifa moduri de aplicare. Primul se refera la un tratament care *** - o anumita perioada de timp si pentru care se stabileste o _pe-^dureaZL_{a de} timp între tratament si masurarea variabilei dependente S'Xatea temporala se refera la masura în care o relatie observata ate fi generalizata la alte cadre temporale. Al doilea se refera la _un ^Ptudiu care se petrece într-un anumit timp, de exemplu într-o anumita luna dintr-un anumit an. Aici validitatea temporala are în vedere ma­sura în care rezultatele pot fi generalizate pentru alte luni si alti ani. în raport cu validitate temporala vom defini variabila noastra inde­pendenta si procedurile respective astfel încât ele sa fie reprezentative în termeni temporali. Vom cauta componente temporale interne care ar putea fi generalizate corect, vom alege stimuli si procedurile care pot fi generalizate în diferite perioade, vom dirija studiul nostru catre o perioada de timp care sa includa importante variatii sezoniere s.a.m.d. Trebuie sa acceptam ca multe cercetari din trecut au validitate tem­porala pentru a fi generalizate inclusiv pâna zilele noastre. De aceea, atunci când citim un articol de cercetare care a fost publicat acum câtiva ani, nu-1 vom înlatura ca fiind depasit. Dimpotriva, va trebui sa avem în vedere comportamentele specifice implicate: cercetarile asupra proceselor psihice (senzatii, perceptii, gândire, memorie, emotie) tind sa se refere la generatiile trecute si prezente, în vreme ce studiile asupra atitudinilor si comportamentelor sociale care sunt influentate de schim­bari sociale vor putea fi generalizate cu multa prudenta.

. Validitatea ecologica ca latura a validitatii externe reprezinta

masura în care o situatie experimentala poate fi generalizata la situatii

sau comportamente naturale. Daca un proiect experimental nu are

validitate ecologica vom sfârsi prin a ne concentra asupra a ceea ce

subiectn pot sa faca în cadrul unui experiment si nu asupra a ceea ce

ei tac de obice, în viata reala. De exemplu, o lunga perioada cercetarile

psihologice asupra memoriei si învatam au fost directionale catre

învatarea asociatiilor-perechi" în care subiectii învatau perechi de

^{hpSlte de se}«s- Dar silabele fara sens nu sunt o experienta co-

tidiana pentru majoritatea oamenilor si acest proces de învatare este

bisnuit odata ce se petrece numai în cadrul unui laborator. Unor

stfel de cercetari le lipseste validitatea ecologica: Nu putem sa ne

încredem în faptul ca ele generalizeaza corect si descriu procese de

învatare naturale si cotidiene.

Cercetatorii pierd adesea validitatea ecologica în încercarea de a o dobândi pe cea interna. De exemplu, ei pot propune subiectilor o sarcina neobisnuita pentru a simplifica stimulii si comportamentul ("învatarea asociatiilor-perechi permite o observatie mult mai obiec­tiva si mai controlata decât, sa zicem, învatarea obisnuita în clasa). Oricum, acolo unde este posibil, e de dorit un echilibru între cele doua tipuri de validitati; miza o reprezinta mentinerea controlului, con­comitenti cu crearea unei situatii de cercetare care sa se asemene într-un fel cu lumea reala. De aceea, esential este, în masura în care putem, sa încercam si sa gasim stimuli reali, si sa facem ca subiectii sa înde­plineasca sarcini reale, cotidiene.

5.1.3. Controlul variabilei independente

Fidelitatea înseamna ca rezultatele noastre nu contin nici o gre­seala si sunt consistente. Ne preocupa fidelitatea nu numai referitor la rezultatele subiectului dar si referitor la fidelitatea manevrarii va­riabilei independente: toti subiectii într-o anumita situatie ar trebui sa primeasca aceeasi cantitate sau categorie de varaibile, si când schim­bam situatia, toti subiectii ar trebui sa primeasca aceeasi noua can­titate. Daca exista nepotriviri în intentiile noastre, atunci concluziile noastre vor fi bazate pe valori gresite ale variabilei independente, iar daca situatia experimentala este diferita pentru fiecare subiect, vom obtine raspunsuri diferite si astfel rezulta inconsistenta valorilor rezul­tatelor în cadrul fiecarei situatii. O astfel de inconstanta este numita eroare de variatie" si o valoare ridicata a acesteia reduce puterea de predictie a variabilei independente.

Odata ce o variabila independenta a fost creeata, preocuparea noastra este focalizata pe validitatea interna, respectiv masura în care putem trage concluzii valide legate de relatia dintre variabila inde-

endenta si variabila dependenta. în experimente validitatea interna este de o importanta majora, deoarece ne permite sa deducem relatii le Trebuie sa fim convinsi ca doar schimbarea în conditia va­riabilei independente cauzeaza schimbari în variabila dependenta.

Efectele variabilei independente pot fi afectate de interventia unor variabile externe care creeaza confuzie. Riscul este ca nu vom sti daca subiectii sunt influentati de variabile straine în locul varia­bilelor independente. Va trebui sa anticipami variabilele externe po­tentiale si sa încercam sa le eliminam, astfel încât singurul lucru care sa diferentieze situatiile, sa fie variabila independenta. Va trebui sa controlam variabilele exterioare ce produc confuzie încercând sa le eliminam. Daca nu putem sa eliminam sau sa tinem constante va­riabilele exterioare, atunci putem sa le echilibram, permitând ca influ­entele lor sa se exercite la fel pentru toti subiectii în cadrul fiecarei conditii. De exemplu, noi am putea folosi un experimentator masculin cu jumatate din subiect si un experimentator feminin cu cealalta jumatate.

O alta amenintare pentru validitatea interna este "difuzarea tra­tamentului". Difuzarea tratamentului se întâmpla atunci când subiectii dintr-o situatie experimentala cunosc tratamentul dat în alte situatii. De exemplu subiectii care au participat într-o situatie divulga celorlalti subiecti potentiali amanunte despre experienta lor. Deoarece subiectii potentiali sunt constienti de tratament, puterea noastra de manevrare poate sa fie redusa. Nu numai puterea sau impactul tratamentului nostru poate fi redus, dar si validitatea interna va fi amenintata în egala ma­sura: în loc sa fie influentate numai de variabila independenta, ras­punsurile subiectilor vor fi influentate de informatii externe pe care ei le poseda în legatura cu conditia si studiul respectiv. Prima cale de aparare împotriva difuzarii tratamentului este de a explica subiectilor de ce este important sa nu dea detalii despre studiu la alti subiecti potentiali. In al doilea rând, putem conduce studiul pe o perioada scurta, pentru a minimaliza timpul în care subiectii pot comunica unii cu altii. In al treilea rând, putem testa subiecti în diferite locuri astfel incat sa aiba putine sanse de întâlnire. în sfârsit, vom putea sa tainuim datele despre studiul nostru.

O cale importanta în prevenirea interventiei variabilelor externe tentiale este standardizarea modalitatilor de aplicare a variabilei ' dependente. Aceasta presupune mentinerea cu scrupulozitate a ace­lorasi conditii pentru toti subiectii.

Instructajul sau consemnul trebuie sa explice clar sarcinile pe care subiectii le au de îndeplinit,sa prezinte stimulii, modalitatile de raspuns. Prin instructaj descriem secventa de evenimente, identificam stimulii la care ei vor trebui sa asiste si explicam cum sa raspunda. Va trebui, de asemenea, sa anticipam întrebarile subiectilor. Folosim in­structiunile si pentru a preveni comportamentele indeziderabile ale subiectilor: le spunem sa nu se uite în jur, sa nu se agite, sau sa vor­beasca, astfel încât sa piarda aspectele de importanta majora ale sar­cinii. Scopul este ca subiectii sa îndeplineasca cu precizie aceeasi sarcina data, fara sa intrduca stimuli externi sau comportamente, care fac ca sarcina sa fie diferita la subiecti diferiti.

Când elaboram instructiunile trebuie sa ne asiguram ca ele sunt clare pentru cei mai simpli subiecti, evitând jargonul psihologic si folosind cuvinte pe care subiectii le vor întelege cu usurinta. Daca manevram o variabila în cadrul instructiunilor schimbam numai partile necesare si evitam confuzia, tinând celelalte aspecte constante (aspecte cum ar fi: lungimea, durata si munca). Niciodata nu admitem instruc­tiuni în plus pentru unii; în schimb, putem citi instructiunile cu voce tare, folosind un ton neutru, ce poate fi reprodus consecvent sau putem folosi un casetofon.

Desigur nu exista garantii ca instructiunile noastre vor avea efec­tul dorit. Putem încuraja subiectii sa puna întrebari daca nu înteleg, dar pe masura ce ei pun tot mai multe întrebari, experientele lor refe­ritoare la test difera fata de cele a acelor care nu pun întrebari. Pentru claritate putem adauga mai multe detalii, dar subiectii experimentati sau plictisiti ar putea sa nu asculte, în mod deosebit când instructiunile sunt prezentate într-o maniera neutra sau rece. Putem lasa subiectii sa-si citeasca ei însisi instructiunile, dar în acest caz trebuie sa fim siguri ca ei, le si înteleg corect. Crearea unor instructiuni eficiente necesita un efort considerabil din partea cercetatorului.

t hnicile utilizate, folosirea unor mijloace sigure, automatizate a dentare a variabilei independente sunt foarte importante pentru asigurarea fidelitatii. De exemplu folosirea doar a unui cronometru oentru masurarea duratei de expunere a stimulilor vizual, poate fi negura iar variatia în prezentarea duratelor este externa si este u_n factor potential de confuzie. Alternativa este sa ne bazam pe un echi-nament electronic automatizat, un proiector care sa controleze si _sa prezinte stimulii. La fel, când prezentam stimuln auditiv! putem folosi casti care sa mentina intensitatea constanta pentru toti subiectii si pentru a exclude zgomotele din mediu. Când cream o situatie la care sa reactioneze subiectii, putem da un film care sa prezinte situatia, astfel încât toti subiectii dintr-o stare sa vada exact acelasi eveniment. Putem beneficia si de disponibilitatea computerelor, care prezinta numeroase posibilitati în prezentarea riguroasa a stimulilor.

Atitudinea subiectilor fata de situatia experimantala. Sa ne imaginam ca suntem subiectii într-un "laborator" plin de aparate ne­cunoscute noua. Un psiholog pune o farfurie cu prajituri în fata noastra si spune "Oamenii normali tânjesc dupa prajituri la aceasta ora a zilei, asa ca manânca daca vrei!" Mai mult ca sigur ca vom mânca o pra­jitura. Daca el spune: "Numai oamenii ce nu au stapânire de sine ma­nânca la aceasta ora din zi, dar tu manânca daca vrei!" Sigur ca nu vom mânca. Aceste atitudini iau nastere pe lânga sau în ciuda faptului ca noi dam instructiuni explicite subiectilor si exprimarea lor nu este neaparat rezultatul unui proces constient, intentionat. Cercetarea psi­hologica are ceva misterios si oamenii cred ca psihologii fac lucruri stranii subiectilor lor si ca studiaza numai inteligenta, devierile sexuale si oamenii nebuni. De aceea în timp ce subiectii încearca sa determine ce se asteapta de la ei, ei se afla în acelasi timp în garda, gata sa se puna mtr-o lumina proasta sau sa apara "anormali". Din cauza acestor pro-weme subiecti diferit, vor reactiona diferit, fiind în aceeasi situatie. Una subiect, tind sa fie excesiv de cooperanti, facând si spunând ce cred ei ca se asteapta de la ei. Alti subiecti ar putea fi excesiv de pre­caut,: ,_ar alti, excesiv de defensivi. Cadrul în care are loc studiul poate sursa unor asemenea atitudini, astfel încât pot distrage subiectii sau

pot sa determine reactia lor la factori externi cum ar fi: zgomote întâm­platoare, schimbari de luminozitate. Acestea se pot întâmpla în labo­ratoarele cu echipamente complexe care pot induce temeri în sufletul subiectilor.

Experimentatorul poate fi sursa unor atitudini ale subiectului. Cercetatorii, de obicei se îmbraca si se comporta oficial pentru a in­spira o cooperare serioasa din partea subiectilor. Dar formalismul nostru poate inhiba reactiile normale ale subiectilor. Daca ne îmbra­cam fara a avea o tinuta ceremonioasa putem încuraja initiativa si realizarea sarcinii. Dar subiectii sunt foarte sensibili mai ales la astep­tarile experimentatorului. Sunt indicii subtile pe care experimentatorul le furnizeaza în legatura cu raspunsurile ce ar trebui date si care sunt remarcate de catre subiecti. Noi cunoastem predictiile experimentului si le comunicam involuntar subiectilor, ceea ce conduce la efectul de realizare a profetiei. Problema e ca subiectii raspund la aceste indicii, în loc sa raspunda la proba. Noi pierdem validitatea interna când aceste indicii provoaca subiectul sa se comporte în maniera pe care o pre­zicem. Dar indiciile pot provoca subiectii sa se comporte în mod contrar previziunilor, facând sa para ca manevra noastra nu influenteaza com­portamentul lor. Poate fi, de asemenea, afectata si validitatea externa când subiectii nu se comporta natural, astfel încât rezultatele nu pot fi generalizate.

Pentru contracararea efectelor nedorite ale atitudinilor subiectului fata de situatia experimentala putem folosi urmatoarele strategii. In primul rând vom furniza indicii cât mai putine cu putinta. Daca su­biectii nu au indicii, singura lor cale e de a se purta natural. De ase­menea, nu vom folosi stimuli externi de distragere. (De exemplu, spunând subiectilor ca mai au 5 minute pentru a îndeplini o sarcina, se poate stârni anxietate si sa-i facem sa se concentreze la ceas). A doua stra­tegie consta în a face ca acele indicii sa fie prezentate cât mai neutru. Astfel, cercetatorul încearca sa fie mai degraba amabil, fiind nici prea apropiat nici prea distant. Vom prezenta sarcina fara sa specificam daca e usoara sau dificila, si fara sa indicam cum arata un raspuns bun. De asemenea, încercam sa neutralizam temerile si suspiciunile subiectilor.

(de exemplu, când facem un test de memorie le spunem ca realizarile lor nu reflecta inteligenta sau personalitatea lor). A treia strategie este de a face experimentele cât mai realiste. Trebuie sa definim variabila independenta (si alte aspecte ale sarcinii experimentale) în asa fel ca subiectii sa gaseasca sarcina interesanta, provocatoare si sa-i absoarba. Apoi ei ar trebui, sa raspunda la sarcina asa cum dorim noi si nu asa cum cred ca se asteapta de la ei. Totusi, noi nu realizam sarcina la fel de reala precum e viata, asa ca realismul experimental e diferit de valabilitatea ecologica. Mai degraba, ideea e ca indiferent de cât de ciudata li se pare sarcina, raspunsurile subiectilor sunt reale si ei ras­pund la sarcina. în mod ideal, fiind angajati în rezolvarea sarcinii, subiectii vor uita de caracteristicile situatiei.

O cale de control a efectului atitudinilor subiectilor este tainuirea. Tainuirea implica crearea unei situatii artificiale, a unei "povesti de acoperire" care sa deghizeze procedurile. Subiectii nu sunt constienti de variabila independenta care e folosita si cu ajutorul careia se face studiul, asa ca ei nu se simt presati sa raspunda într-un anumit fel. Astfel ceea ce ar fi putut fi o sarcina bizara, producând înclinatii si comportamente anormale, poate fi transformata într-o sarcina reala, rationala, în care subiectii vor raspunde într-un mod mai natural.

Invers, uneori folosim caracteristicile cerintelor în avantajul nostru, distingând sarcina prin încorporarea unor proceduri cu aparente stiin­tifice. De exemplu, Duclos (1989) a manipulat pozitia pe care subiectii au adoptat-o, ca sa determine influenta pozitiei asupra dispozitiei afec­tive. Pentru ca subiectii sa mentina o anumita pozitie fara sa devina suspiciosi, au fost atasati de subiecti electrozi falsi pentru masurarea "activitatii creierului", si li s-a spus ca pozitia lor era foarte importanta pentru precizia masuratorilor.

O metoda potrivita de control a atitudinii fata de situatia expe­rimentala este utilizarea efectului placebo. Daca un grup experimen­tal e expus unor sarcini, ce nu sunt raportate la o conditie de control atunci s-ar putea sa nu stim daca grupul experimental se comporta diferit datorita tratamentului sau datorita atitudinii lor fata de situatie. De exemplu, sa spunem ca dam unui grup experimental o bautura

continând alcool, în timp ce altui grup nu-i dam nimic. Pentru ca dete­riorarile aparute în manifestarile grupului experimental se poate datora alcoolului sau pentru ca dându-le alcool subiectilor, aceasta presuoune ca noi ne asteptam ca ei sa se comporte ca betivii. Pentru a pastra asemenea caracteristici ale cerintelor constante dam grupului de con­trol un placebo, desigur fara stimuli proprii variabilei independente. Astfel, vom da grupului de control ceva ce numim alcool, având gustul si mirosul alcoolului, dar necontinând nici un pic de alcool. Deoarece comunicam ambelor grupuri aceleasi caracteristici ale cerintelor de a actiona ca betivii putem fi încrezatori ca diferentele ce apar în com­portamentul lor sunt datorate alcoolului real, dat grupului experimen­tal. De remarcat ca placebo-ul ajuta la reducerea difuzarii tratamentului pentru ca toti subiectii cred ca sunt supusi aceluiasi tratament, asa ca pentru subiecti e mai dificil sa identifice si, astfel sa devina constienti de studiul efectuat. In mod asemanator, când se testeaza alte medica­mente dam pilule de placebo sau injectii grupului de control astfel încât toti subiectii sa experimenteze aceeasi manevra si sa dea nastere la aceleasi expectante. într-un cadru experimental, unde se cere su­biectilor sa îndeplineasca o sarcina anterioara raspunsului, noi le dam o sarcina placebo similara grupului de control ca sa eliminam dife­rentele între grupuri sub aspectul expectatiilor, motivatiei sau oboselii.

Când selectionam conditiile unei variabile independente, avem nevoie sa luam în considerare doua aspecte importante: grupurile de control si manipularile puternice.

Un grup de control este masurat din punctul de vedere al unei variabile dependente dar' nu primeste nici o cantitate din variabila independenta sau, altfel spus, nu primeste tratamentul. Grupurile de control se deosebesc de grupurile experimentale, care primesc o can­titate diferita de zero din variabila independenta sau, altfel spus, fac experienta tratamentului. Conditia de control reflecta modul în care subiectii se comporta fara tratament, furnizând un punct de pronire pentru evaluarea influentei variabilei, atunci când aceasta este prezenta. Un grup de control nu este întotdeauna esential pentru un plan, includerea lui depinzând de ipoteza care este pusa. Este de retinut, în

ca grupurile de control sunt utile pentru eliminarea ipo-°^nCloranernative asupra cauzelor care determina ca rezultatele de-^t6Z6d nte sa se schimbe. De exemplu, sa spunem ca într-un studiu Sferit prezentam un zgomot puternic de fond unor subiecti care citesc ovestire si ca reiese ca ei îsi amintesc destul de vag acea povestire. Se evidentiaza faptul ca zgomotul interfereaza cu memoria, dar numai daca presupunem ca altminteri subiectii ar retine bine povestirea. Poate ca povestirea este ea însasi greu de retinut. Ca sa eliminam aceasta ipoteza rivala comparam conditia de zgomot cu o conditie de control, adica o conditie identica dar fara zgomot. Daca performantele me­moriei sunt slabe în ambele conditii putem conchide ca acest rezultat este datorat chiar povestirii si ca prezenta zgomotului nu creeaza nici o diferenta. Dar daca memoria este mai slaba în prezenta zgomotului, atunci suntem îndreptatiti sa sustinem ipoteza conform careia prezenta zgomotului diminueaza performantele mnezice.

Uneori, nu este posibil sa renuntam complet la conditia de sti-mulare. în astfel de cazuri grupul de control este adesea testat sub o conditie considerata "normala" sau "neutra". De exemplu, într-un stu­diu asupra efectelor temperaturii, trebuie sa existe unele temperaturi prezente, astfel încât conditia noastra de control este temperatura nor­mala a camerei.

Alteori, conditiile de control implica compararea performantelor subiectilor cu rezultatele la care ne-am astepta daca ei le-ar ghici. De exemplu, pentru a studia capacitatile paranormale, cercetatorii îi tes­teaza pe subiectii care pretind ca primesc mesaje telepatice "trimi-tându-le" un mesaj despre o carte extrasa de pe o masa cu carti de joc. Numarul de carti selectate corect de catre subiect este comparat cu numarul pe care l-am fi asteptat daca subiectul s-ar fi bazat doar pe sansa de a ghici.

Pentru a putea pretinde ca am demonstrat ceva despre un anumit comportament trebuie sa gasim o relatie statistica semnificativa în datele cercetarii. In proiectul experimental suntem întotdeauna preo­cupati sa obtinem puterea statistica maxima, adica probabilitatea de putea respinge o ipoteza atunci când ea se dovedeste a fi falsa. Putem

.

maximiza aceasta putere daca producem diferente considerabile în rezultate între conditiile noastre. Presupunem ca diferentele între con­ditii sunt cauza diferentelor masurate prin rezultate. Pentru a produce rezultatele semnificativ diferite vom selecta conditii care difera în mod substantial. Aceasta implica o manipulare puternica pentru cre­area conditiilor care vor diferentia semnificativ comportamentul su­biectilor, producând diferente mari ale rezultatelor între conditii. Putem provoca aceste manipulari puternice în doua moduri: în primulrând, alegem nivele sau categorii ale variabilei independente care sunt sub­stantial diferite una fata de alta. De exemplu, o manipulare puternica a temperaturii înseamna ca avem conditiile diferite prin nivele mari. Apoi, daca diferitele temperaturi influenteaza agresivitatea, ar trebui sa constatam diferente mari din punctul de vedere al acesteia.

în al doilea rând, ne asiguram ca subiectii sunt supusi suficient de mult conditiei de stimulare pentru ca aceasta sa influenteze în mod substantial comportamentul lor. Astfel ca, daca studiem felul în care diferitele stiluri de a vorbi influenteaza puterea de convingere a unui mesaj, atunci, în loc sa prezentam un mesaj scurt cu un singur exemplu de stil, prezentam un mesaj mai lung cu mai multe caracteristici ale stilului respectiv. Atunci când un experiment nu reuseste sa identifice diferente semnificative între rezultatele obtinute între conditii, aceasta se datoreaza si unei manipulari slabe care produce doar diferente minore.

Cercetatorii îsi propun, în general, sa obtina efecte foarte mari la verificarea manipularii. Daca nu le obtin, vor fi, probabil, înclinati sa întareasca manipularea variabilei independente. Aceasta ar putea im­plica cresterea duratei sau intensitatii sale, reîntarirea sa prin ma­nipulari suplimentare sau alegerea unui nivel diferit al variabilei independente. Astfel de masuri sunt necesare pentru a satisface o exi­genta majora a experimentelor: cea mai buna sansa de a functiona (adica pentru ca manipularea sa duca la un efect asupra variabilei dependente) impune ca  cercetatorul sa se asigure ca manipularea variabilei independente este cât mai puternica posibil.

5.1.4. Mai multe variabile independente

Experimentul tipic manipuleaza de la doua la patru variabile inde­pendente simultan. Avantajele utilizarii mai mult decât unei singure variabile independente ar fi urmatoarele:este mai eficient sa conduci un experiment cu trei variabile independente decât sa conduci trei experimente separate; controlul experimental este mai bun, deoarece cu un singur experiment variabilele de control (timpul zilei, tempe­ratura, umiditatea etc.) se pastreaza mult mai probabil constante decât cu trei experimente separate; rezultatele generalizate în baza mai multor variabile independente sunt mult mai valoroase; ne permite sa studiem interactiuniile, relatiile dintre variabilele independente.

Multe experimente includ doua sau mai multe variabile inde­pendente; aceasta înseamna ca rezultatele pot contine o interactiune. Frecventa cu care pot fi întâlnite interactiunile este destul de mare. De exemplu, studiind fenomenul de "irosire sociala", Brickner, Harkins si Ostrom au realizat în 1986 un experiment în care doreau sa deter­mine efectul implicarii personale într-o sarcina. Ei au presupus ca efortul depus în efectuarea unei sacrcini ar tebui sa fie legat de valoarea intrinseca sau semnificatia personala pe care sarcina o are pentru in­divid. Ideea era ca implicarea personala masiva într-o sarcina ar reduce irosirea sociala deoarece indivizii ar depune o cantitate substantiala de efort în asemenea sarcini, indiferent daca activitatea lor este sau nu monitorizata. Cercetatorii au intervenit asupra implicarii în sarcina si asupra nivelului de efort individual implicat. Daca ipoteza lor era corecta, ar trebui sa existe urmatoarea interactiune: implicarea slaba ar conduce la irosirea sociala (efort redus)pe când implicarea puternica ar conduce la cresterea masiva a efortului chiar daca efortul este sau nu monitorizat.

Rezulta ca irosirea sociala, si apoi difuziunea responsabilitatii, este mai putin probabil sa se întâmple când o persoana este confruntata cu o sarcina personala, decât când sarcina nu prea prezinta interes intrinsec. Astfel, o interactiune are loc atunci când nivelele unei va­riabile independente sunt afectate în mod diferit de nivelele altor va­riabile independente.

5.2. Variabila dependenta

Variabila dependenta este observata si înregistrata de catre expe­rimentator. Ea depinde de comportamentul subiectului, comportament dependent de variabila independenta. Criteriul unei bune variabile este stabilitatea. Daca un experiment este repetat exact (acelasi subiect, acelasi niveluri etc.) variabila dependenta ar trebui sa produca acelasi scor pe care 1-a avut anterior. Instabilitatea poate aparea din cauza unui deficit în modul în care masuram variabila dependenta.

Rezultatele nule pot fi adesea cauzate de deficiente ale variabilei dependente, chiar daca aceasta este stabila. Cea mai obisnuita cauza este limitarea stricta a variabilei dependente, astfel ca ea se "blo­cheaza" la vârful sau la baza scalei sale. Sa presupunem ca doriti sa invitati un prieten sa joace popice pentru prima oara. stiind ca re­compensa îmbunatateste performanta, va veti sa va tratati prietenului cu o bere ori de câte ori loveste bine. Prietenul dumneavoastra loveste numai pe alaturi, asa ca beti berea singur. Deoarece este imposibil sa lovesti mai rau decât pe lânga bile, nu puteti observa nici o înrautatire a performantei pentru ca prietenul vostru este deja la baza scalei. Acesta este numit "efectul limitei inferioare". La polul opus, al reusitei de 100 %, este numit "efectul limtei superioare". Aceste doua tipuri de efecte afecteaza principala asteptare fata de variabila independenta, respectiv aceea de a reflecta cu acuratete într-o variabila dependenta.

In raport cu fiecare stare a variabilei independente cercetam com­portamentul subiectului notând rezultatele variabilei dependente. Apoi interpretam diferentele dintre rezultatele obtinute indicând tocmai modificarea conditiilor care provoaca modificarea comportamentului studiat. într-un mod obisnuit, noi masuram cantitatea sau gradul unui comportament (cât de puternic se manifesta, frecventa sau rata de aparitie). Alteori rezultatele pot califica comportamentul, deosebindu-¹ de un altul prin calitate, caracteristici sau atribute. în ambele cazuri, diferentele dintre rezultate trebuie sa reflecte cu acuratete diferentele ^dm comportamentul subiectului.

521. Modalitati de abordare a variabilei dependente

Variabila dependenta si sistemul operational pe care îl utilizam depind de ipotezele si comportamentul pe care le investigam, lotul de subiecti si de perspectiva din care cercetam. Abordarea variabilei de­pendente necesita una din urmatoarele metode:

a)     Observatia directa - variabila dependenta implica observatia
directa si masurarea comportamentului studiat;

b)    Masuratori indirecte ale proceselor psihice - comportamen­
tul pe care îl observam este o indicatie indirecta despre un proces
impalpabil, intern. Variabila dependenta masoara un raspuns obser­
vabil despre care noi credem ca este corelat cu un proces intern astfel
încât, analizând modificarile rezultatelor putem face deductii asupra
schimbarilor procesului respectiv. De exemplu, cercetatorii fac ma­
suratori asupra respiratiei, ritmului cardiac si nivelului transpiratiei
pentru a deduce nivelul de anxietate sau de stress al subiectilor, sau
masurând dilatarile pupilei (indiferent daca subiectii au ochii larg
deschisi sau nu) ne putem da seama de intensitatea placerii cu care
acestia percep stimulul.

O modalitate uzuala de masurare indirecta este timpul de reactie, adica timpul necesar unui subiect pentru a raspunde la un stimul. Dupa ce se prezinta stimuli ce difera de-a lungul unei dimensiuni fizice sau mentale, pe baza diferentelor timpului de reactie se pot deduce pro­cesele cognitive sau emotionale implicate.

Masuratorile indirecte sunt utilizate mai ales în studiile asupra copiilor mici deoarece ei nu ne pot relata direct reactiile lor. Astfel, putem masura timpul cât un nou nascut se uita la un stimul sau sa observam când îi zâmbeste pentru a-i cerceta reactia emotionala po­zitiva la un stimul.

c) Opiniile despre stimul - o alta modalitate este de a cere su­
biectilor sa-si spuna parerea despre un stimul si apoi sa observam cum
se schimba opiniile în functie de conditie. Aceasta modalitate implica
o anumita procedura, subiectul trebuind sa aleaga dintre mai multe
raspunsuri date (alegeri multiple). Cele mai simple sunt cele cu ras­
punsuri închise de tip DA / NU. în cercetarile asupra perceptiei se pot

anipula caracteristicile unei iluzii vizuale si se cere subiectilor sa snuna daca au sau nu iluzia respectiva. De retinut faptul ca opinia despre un stimul reflecta doua componente: abilitatea de a detecta stimulul si înclinatia partinitoare spre un anumit stimul. Uneori putem solicita relatari mai precise. în studiul perceptiei timpului putem cere subiectilor sa aprecieze durata în secunde a unei anumite activitati. Daca cumva aprecierile nu pot fi verbalizate cu usurinta, putem solicita raspunsuri simbolice. De exemplu, cerem subiectilor sa deseneze o linie pentru a indica durata unui interval de timp. Mai putem folosi o metoda în care subiectii îsi precizeaza opiniile prin gruparea unor cartoane cuprinzând stimuli, în acest fel indicându-se categoriile pe care le folosesc pentru organizarea lor mentala.

d) Raportul verbal - daca dorim sa determinam procesele in­terne care au loc în subiect, putem cere direct subiectului sa le descrie, realizând astfel un raport verbal. Putem solicita subiectilor sa faca comentarii asupra etapelor mentale pe care le parcurg în rezolvarea unei probleme sau emiterea unei judecati.

5.2.2. Mai multe variabile dependente

Variabila dependenta (observata) este un indicator al compor­tamentului. Ea ne arata cât de bine (sau nu) raspunde un subiec si permite experimentatorului sa evalueze comportamentul. Cercetatorul trebuie sa decida care aspecte ale comportamentului sunt relevante în experimentul realizat. Desi unele variabile sunt traditionale, cum ar fi timpul de reactie aceasta nu înseamna ca ele sunt singurele sau poate cele mai bune. Cercetatorii pot selecta mai multe variabile dependente care se potrivesc studiului respectiv. Sa spunem ca dorim sa studiem lizibilitatea textului pe care îl cititi acum. Ce variabile dependente am putea sa observam ? Iata aici câteva care au fost folosite îdiverse studii: retentia informatiilor încarcate de sens dupa citirea textului, timpul necesar pentru fixarea unui numar de cuvinte, numarul de erori în recunoasterea unei singure litere, viteza în scrierea si retranscrierea textului, pulsul în timpul citirii si tensiunea musculara în aceleasi conditii. Aceasta lista ar putea continua.

Principalul motiv pentru care se justifica utilizarea mai multor . bile dependente este economia. în ciuda acestui fapt, experi-^Vai_ntul tipic foloseste una (cel mult doua) variabile dependente simultan. ^m Se întâmpla acest lucru deoarece se considera ca validitatea eco­logica (generalizarea datelor) se poate asigura doar prin utilizarea a doua pâna la patru variabile independente. Se omite astfel posibilitatea utilizarii a mai multor variabile dependente simultan. Se pare ca la baza acestei deficiente sta rezerva si lipsa de antrenament a unor psi­hologi în utilizarea unor proceduri statistice multivariate.

5.2.3. Evaluarea variabilei dependente

în evaluarea variabilei dependente trebuia mai întâi sa vedem daca aceasta duce la o constructie valida, reflectând întocmai ipoteza pe care am formulat-o. în mod deosebit, trebuie retinuta distinctia între caracteristicile "de stare" si însusirile propriu-zise. Caracteristicile de stare sunt atribute tranzitorii pe care le putem modifica prin manipu­larea variabilei independente, de aceea este adecvat studiul lor ca va­riabila dependenta. însusirile propriu-zise sunt, mai degraba, stabile si imune la situatii de moment. De aceea trebuie sa fim atenti sa nu afirmam ca manipularea variabilei independente determina modificari ale trasaturilor propriu-zise.

De asemenea, variabila dependenta trebuie sa fie valida si din punctul de vedere al continutului, adica sa masoare exact ceea ce ne­am propus. Astfel, rezultatele nu trebuie sa depinda de abilitatile sau de experienta subiectului, care nu sunt legate de comportamentul stu­diat. Se poate vorbi despre o validitate interna (modificarile rezul­tatelor trebuie sa reflecte influentele variabilei independente si nu schimbarile unor variabile externe) si despre o validitate externa (re­latia observata sa poata fi generalizata si pentru alti subiecti). Aici este inclusa si problema daca masuratoarea are validitate ecologica, daca masuram comportamentele reale ale subiectilor astfel înacât sa le putem generaliza la procesele psihice reale. Validitatea se refera, de ase­menea, si la absenta erorilor si a contradictiilor în masurarea com­portamentului.

Orice încercare de descriere a variabilei dependente va avea unele slabiciuni în ceea ce priveste fidelitatea si validitatea. Atunci când observam direct un comportament este posibil ca ceea ce observam sa fie un exemplu irelevant de comportament. De exemplu, într-un studiu despre nutritie, subiectii pot mânca în mod diferit pentru ca noi îi urmarim. Apoi, rapoartele verbale pot fi invalidate deoarece subiectii nu stiu sau nu vor sa divulge adevaratele lor sentimente. Unui studiu implicând gruparea unor cuvinte i-ar putea lipsi validitatea de continut deoarece procesul de grupare poate fi partial un test de vocabular. La fel, cerând subiectilor un raspuns în care sa deseneze, ar putea fi o testare a abilitatilor pentru desen. De asemenea, trebuie sa fim foarte atenti atunci când facem deductii cu privire la orice proces intern: daca subiectii nu-si pot aminti un stimul, acest lucru se datoreaza faptului ca a fost de la început slab întiparit în memorie sau ca nu poate fi localizat în memorie. Tot asa, în masuratorile fiziologice nu stim întot­deauna care proces psihic este reflectat (de exemplu, furia si frica produc reactii fiziologice foarte asemanatoare).

Procesul de selectare si descriere al variabilei dependente depinde de aspectele legate de fidelitate si de validitate pe care suntem dispusi sa le sacrificam. In studiile psihofiziologice suntem constienti de fap­tul ca nu putem sti cu siguranta care emotie profunda este reflectata într-un raspuns si acest lucru orienteaza eforturile noastre spre iden­tificarea ei cât mai corecta. în studiul proceselor cognitive, impal­pabile, se cunoaste dificultatea de a face deductii valide si, de aici, încercarea de a construi diverse modalitati de control care sa creasca încrederea în aceste deductii. Atunci când punem subiectilor întrebari despre comportamentul lor se cunoaste faptul ca rapoartele verbale ale subiectilor detin potential un grad de nesiguranta, iar de aici încercarea de a minimaliza impactul acestora asupra rezultatelor. Ca si în cazul variabilei independente, proiectarea variabilei dependente este ghidata de întrebarea "Ce dorim sa studiem ?" si abia apoi "Cu ce dificultati ne vom întâlni ?". De retinut faptul ca selectam o metoda pentru cali­tatile ei si apoi încercam sa îi minimalizam punctele slabe.

Orice metoda de cercetare a unei variabile are si unele limite sau "necte mai putin convingatoare.O modalitate de a consolida rezul­tatele noastre este aceea de utiliza mai multe metode în studiul acelu-Łsi comportament. Cercetatorii pot utiliza aceasta strategxe testând mai multe variabile în cadrul aceluiasi studiu. De exemplu, putem face masuratori fiziologice si sa solicitam rapoarte verbale privind starea emotionala a unui subiect. Daca subiectii raporteaza o anxietate cres­cuta la fel ca indicatorii fiziologici vom fi mai încrezatori în validitatea concluziilor trase. Studierea în acelasi timp a mai multor variabile este, de asemenea, foarte economicoasa, furnizând multe informatii în ra­port cu eforturile depuse în realizarea experimentului. Totusi cerce­tatorii nu realizeaza întotdeauna experimente multifactori ale. O singura variabila (mai ales daca este o masuratoare stabilita si acceptata) poate fi satisfacatoare. Utilizarea unei singure variabile poate fi benefica mai ales atunci când nu dorim sa scadem gradul de fidelitate si validitate prin supraîncarcarea subiectilor cu prea multe sarcini si când nu dorim sa facem participarea lor la experiment prea lunga sau plictisitoare.

Pentru a reflecta cu acuratete rezultatele manipularii noastre, va­riabila dependenta trebuie sa fie sensibila. O masuratoare sensibila prezinta rezultate diferite chiar si la diferente mici în comportament. Chiar si o slaba modificare a comportamentului trebuie sa provoace o modificare a rezultatelor. Astfel, putem observa chiar si un efect slab asupra comportamentului, efect provocat de interventia noastra. Dar sa nu uitam faptul ca vrem sa obtinem diferente relativ mari între rezultatele grupurilor. O masurare sensibila va putea fi valorificata statistic deoarece creste probabilitatea observarii unor astfel de di­ferente semnificative. Invers, daca în urma unei masuratorii obtinem acelasi rezultat pentru mai multe comportamente, aceasta poate în­semna ca am trecut cu vederea peste schimbari subtile de compor­tament si este putin probabil sa obtinem rezultate semnificative.

Sensibilitatea poate fi amplificata prin observarea raspunsurilor care pot diferi în mod subtil. Prin consemnarea doar a raspunsurilor corecte se trece cu vederea peste diferentele subtile ce apar în ceea ce se întâmpla în plan mental. în acest caz, scalele de masurare duc la

cresterea preciziei; în locul simplei observari daca un subiect se com­porta sau nu agresiv (deci, constatarea prezentei sau absentei compor­tamentului agresiv) vom aprecia gradul de agresivitate manifestat de subiect. întotdeauna este bine sa se încerce masurarea precisa a unui comportament si nu simpla observare daca acesta este sau nu prezent. Atunci când se poate este bine sa se utilizeze scalele de masurare; acestea sunt, mult mai precise si mai sensibile în masurarea efectelor manipularii.

Pentru a creste sensibilitatea unui procedeu trebuie sa se evite orice aspect care ar putea limita în mod artificial rezultatele subiectilor. Sarcina experimentala trebuie sa permita în mod real subiectilor sa obtina orice rezultat posibil. De aceea, atunci când proiectam un ex­periment si procedele de masurare trebuie sa avem în vedere gama de rezultate care se vor obtine. Daca subiectii pot, sa obtina doar câteva rezultate dintre cele posibile avem de-a face cu o problema de limitare a rezultatelor. Acest lucru se întâmpla atunci când gama rezultatelor la o variabila este limitata de catre cercetator. De exemplu, exista o gama larga a gradului de agresivitate pe care un subiect o poate ma­nifesta. De aceea, procedeul nostru trebuie sa permita subiectilor sa obtina rezultate oriunde în cadrul acestei game. în caz contrar, am limita gama, ceea ce va face sa fie mai dificil de dedus în mod corect influenta variabilei independente.

5.2.4. Controlul variabilei dependente

Pentru a se face o deductie valida asupra comportamentului, tre­buie sa ne asiguram ca raspunsurile subiectilor nu au fost influentate de variabilele externe. Raspunsul subiectului trebuie sa reflecte va­riabila si comportamentul care ne intereseaza; el nu trebuie sa reflecte raspunsuri la influente provenite de la subiectii însisi, de la expe­rimentator, din mediu sau din cauza probei.

Se considera ca poate, cea mai mare amenintare directa la adresa validitatii variabilei dependente este reactivitatea. Reactivitatea apare atunci când subiectii sunt constienti ca sunt observati. Subiectii reac­tioneaza la simpla prezenta a unui experimentator care observa, înre-

gistreaza si probabil "analizeaza" comportamentul lor. Subiectii su_u ca sunt în vizor si pot sa raspunda în mod neobisnuit, pot deveni ner­vosi sau zapaciti, pot sa se concentreze asupra unei sarcini si sa încerce mai mult, sau sa faca mai multe greseli decât daca experimentatorul nu era prezent.

O parte din reactivitatea subiectilor atunci când sunt observati, se datoreaza tendintei de a evita raspunsuri care le-ar putea pune pro-bleme sau care ar putea parea ciudate sau anormale. Aceasta tendinta se numeste dezirabilitate sociala. Dezirabilitatea sociala determina subiectii sa dea un raspuns pe care ei îl considera acceptabil din punct de vedere social. Asa se întâmpla cu descrierea data de subiecti asupra emotiilor, credintelor sau dorintelor rezervate "consumului public". Reactivitatea si dezirabilitatea sociala pot duce si la o restrângere a gamei de rezultate. Daca toti subiectii îsi restrictioneaza agresivitatea, toti vor avea scoruri reduse, producându-se astfel efectul limitei in­ferioare. Invers, daca, de exemplu studiem masura în care oamenii sunt sau nu de acord cu o afirmatie , putem observa ca ei nu-si exprima o opinie puternica pentru a nu parea extremisti.

Trebuie sa acceptam ca orice procedeu de masurare poate produce reactivitate si dezirabilitate sociala, dar aceasta acceptare nu trebuie sa ne împiedice în a exercita controlul lor. De aceea în instuctaj trebuie sa încurajam subiectii sa raspunda în mod natural si onest si sa le spunem ca trebuie sa fie necajiti daca gresesc. Trebuie sa asiguram subiectii ca raspunsurile lor sunt strict confidentiale si trebuie sa per­mitem subiectilor sa ramâna anonimi, repartizând fiecaruia un numar în loc sa le înregistram numele. De asemenea încercam sa lasam su­biectii sa raspunda în maniera care le este familiara.

Va trebui sa încercam sa reducem influenta variabilelor inter­mediare si prin crearea unui realism experimental, astfel încât subiectii sa fie implicati în sarcina respectiva. Daca putem sa prezentam si sa derulam experimentul astfel încât subiectii sa se concentreze asupra raspunsului la stimulii pe care îi prezentam, rezultatele vor fi mai putin influentate de reactivitate sau alte variabile intermediare.

Atunci când e posibil ca raspunsurile sa fie influentate de reactivi­tate si dezirabilitate sociala (de exemplu, întru-un studiu asupra fante­ziilor sexuale), este foarte important sa fie randomizate variabilele de control, cum ar fi sexul si vârsta. Oamenii îsi vor schimba compor­tamentul si în functie de ceilalti oameni prezenti.Nevoia subiectului de a nu risca sa greseasca sau de a nu divulga informatii personale poate depinde si de însusirile experimentatorului. în studiile care im­plica în mod inevitabil anumite aspecte care conduc spre o limitare a gamei de raspunsuri cautam sa aplicam un procedeu special de ma­surare. De exemplu, daca credem ca toti subiectii vor tinde sa arate acelasi grad de agresivitate, este de dorit o masurare foarte sensibila astfel încât sa putem totusi detecta cele mai mici diferente de com­portament.

Controlul reactivitatii poate fi realizat si prin familiarizarea su­biectilor cu sarcina înainte de a începe sa culegem datele. De exemplu, putem pune subiectii sa îndeplineasca o alta sarcina pâna când pre­zenta experimentatorului devine familiara si nu mai este stânjenitoare. Când testam copiii, care de obicei de abia raspund strainilor, putem sa ne jucam cu ei si sa-i cunoastem înainte de a începe testul. De ase­menea, trebuie sa permitem subiectilor sa se familiarizeze cu aparatele care sunt folosite. Daca intentionam sa înregistram video raspunsurile, vom permite subiectilor sa se obisnuiasca cu faptul ca sunt filmati.

Atunci când masurarea variabilei dependente încurajeaza în mod major reactivitatea si dezirabilitatea sociala, va trebui sa utilizam pro­cedee discrete de masurare. Utilizând aceasta modalitate, masuram comportamentul subiectilor fara ca ei sa stie acest lucru. Astfel, o masurare discreta a agresivitatii copiilor poate fi realizata prin ob­servarea lor printr-un geam cu vedere unilaterala. Alte masuratori dis­crete pot fi facute cu camere de filmat, casetofoane ascunse sau interpretarea urmelor relevante lasate de subiecti. De exemplu, pentru a afla cât de departe se aseaza subiectii unii de altii, putem masura distanta dintre scaune dupa ce subiectii au parasit camera.

Masurarile discrete sunt adesea combinate cu anumite minciuni care ascund variabila dependenta. De exemplu, Schacter, Goldman si

Gordon (1968) au încercat sa masoare cantitatea de mâncare con­sumata de subiecti în diferite situatii. Deoarece era foarte posibil c_a observarea pe fata sa induca o reactivitate mare a subiectilor, cer­cetatorii au spus subiectilor ca faceau un experiment asupra gustului. Ei au cerut subiectilor sa fie atenti la gustul diferitilor biscuiti si _SŁ "guste" din fiecare fel atâtia cât erau necesari pentru o evaluare co­recta, în realitate, variabila dependenta era numarul de biscuiti mâncati.

O alta modalitate de a controla reactivitatea este sa ascundem întregul experiment. De exemplu, multe cercetari sunt realizate în timp ce subiectii stau într-o sala de asteptare, ei presupunând ca astepta sa fie chemati în laborator pentru experiment. Utilizând aceasta metoda, Mathews si Cannon (1975) au studiat modul în care nivelul zgomo­tului dintr-o camera influnteaza disponibilitatea unui subiect de a-i ajuta pe altii. Stimulul care necesita ajutorul era un cercetator care a scapat niste carti. Realizarea acestui experiment în laborator (expe­rimentatorul fiind prezent si observând) ar fi putut dezvalui faptul ca ceea ce studia era comportamentul de ajutorare si în acest caz conduita dezirabila din punct de vedere social era aceea de a ajuta. în schimb un cetatean a scapat cartile în timp ce mergea pe lânga subiect într-o camera de asteptare zgomotoasa, iar raspunsul subiectului era observat discret.

O alta modalitate de a reduce reactivitatea si alte variabile in­termediare de acest tip este realizarea asa numitelor experimente natu­rale. Aici putem conduce discret întregul experiment în mediul familiar subiectilor, observând oamenii în magazine la reuniunile studentesti si asamai departe. De exemplu, Mathews si Cannon (1975) au studiat comportamentul de ajutorare atunci când un cercetator scapaintâm-plator niste carti în fata unui trecator pe trotuar.

Controlul variabilei dependente vizeaza si procedeele de masu­rare. Criteriile de diferentiere a rezultatelor reprezinta acel sistem utilizat pentru repartizarea de scoruri diferitelor raspunsuri. în mod concret, stabilim începutul si sfârsitul unui raspuns, distingem un raspuns de altul si stabilim cum sa corelam consecvent un anumit scor unui anume raspuns.

Nu întotdeauna comportamentele subiectilor se potrivesc exact procedeului nostru, astfel încât, criteriile de evaluare a raspunsurilor trebuie sa anticipeze variatiile ce pot interveni. Alegem modul în care vom masura si înregistra un comportament, astfel încât sa eliminam inconsecventele, neglijentele si eroarea. Apoi, este foarte important sa confirmam justetea alegerilor printr-un studiu pilot.

Odata sistemul de evaluare a raspunsurilor definit, dorim sa ne asiguram ca el este aplicat în mod consecvent si fidel. Pentru o ma­surare precisa si consecventa a variabilei dependente luam în con­siderare automatizarea procesului de colectare a datelor. Aparatele automate pot fi folosite pentru a înregistra comportamentele subiec­tilor si sa prevenim astfel erorile datorate faptului ca ne-au scapat unele aspecte ale acestora. Automatizarea mareste fiabilitatea experimen­tului deoarece elimina erorile experimentatorului si inconsecventa care pot apare câteodata atunci când notam rezultatele fiecarui subiect. Mai pot apare greseli deoarece experimentatorul are anumite asteptari, ceea ce face ca rezultatele sa fie gresit înregistrate, astfel încât sa-i confirme predictiile. Oricum, trebuie, retinut faptul ca automatizarea reduce imprecizia si eventualele erori facute de experimentator în inregis-trarea datelor.

Pe de alta parte, deoarece materialele si aparatele se uzeaza de-a lungul timpului, trebuie sa fim atenti la efectele instrumentelor. Aces­tea pot prezenta modificari în tehnica de masurare datorita uzurii, facând masurarea mai putin sigura. Unele materiale, cum ar fi diapo­zitivele, filmele foto sau casete video, se pot zgâraia, pot deveni ne­clare, iar materialele din hârtie se uzeaza si se rup; manetele se pot manevra mai repede sau mai greu, jucariile se strica iar cronometrele se sparg. O componenta a "instrumentarului" este si experimentatorul care devine cu timpul mai experimentat, mai plictisit ceea ce afecteaza procedura. Din cau/.a acestor schimbari, instrumentele folosite spre sfârsitul experimentului sunt diferite de cele utilizate mai înainte, ^terminând astfel inconsecventa în prezentarea stimulilor si in ma­surarea raspunsurilor de-a lungul experimentului.

Pentru a elimina aceste efecte trebuie sa se mentina în permane eŁhipamentuHiLordjne.si sa se faca copii dupa materiale astfel Inc tuturor subiectilor sa li se prezinte stimulii ca si noi. De asemenea¹ trebuie mentinuta cjynaj_a)nstant^^^

rului. Nu vom testat toti subiectii într-o anumita situatie înainte~d_e trece la testarea în alte conditii deoarece modificarile provocate <j_e efectele de instrumentar se vor confunda cu cele provocate de mo­dificarile variabilei independente. Vom testa câtiva subiecti în fiecare conditie de-a lungul fazelor de început, de mijloc si de sfârsit ale ex­perimentului, în felul acesta, efectele de instrumentar vor fi prezente în toate conditiile'într-un mod echilibrat, eliminându-se confuziile si mentinându-se fidelitatea de ansamblu. Din punct de vedere statistic, aceasta metoda permite si mentinerea unei variatii omogene în fiecare conditie.

Controlul riguros al variabilei independente trebuie sa aiba în vedere si fidelitatea mai ales atunci când evaluarea rezultatelor implica judecata noastrta subiectiva asupra comportamentului. Din cauza as­teptarilor experimentatorului, un cercetator nu poate fi sigur ca va emite judecati obiective, valide si de încredere. De aceea, vom apela la ajutorul altora, numiti observatori, care sunt de obicei "orbi" la conditii si sunt pregatiti sa departajeze scorurile utilizând criteriile noastre. Obs^atariLneutri sunt folositi în mod curent în studii care implica scoruri subiective, cum ar fi cele de creativitate, comunicare nonverbala si stari emotionale (de exemplu, agresivitatea). Dar, obser­vatorul nu va putea înregistra fidel un comportament dat. Câteodata observatorul poate sa treaca cu vederea sau sa uite unele actiuni ale subiectului. De-a lungul experimentului, observatorul se poate obis­nui, devenind astfel mai atent, sau sa oboseasca si sa fie mai putin motivat. în sfârsit, pentru ca interpretarile subiective pot fi usor con­testate, un observator poate judeca un comportament altfel dacât un alt observator. Orice observator poate face astfel de erori în masurare si nu putem elimina acest fapt.

Atunci când nu putem elimina o influenta straina, încercam sa o echilibram. Un mod obisnuit de a proceda este implicarea mai multor

observatori care sa evalueze comportamentul. Apoi confruntam rezul­tatele iar rezultatul final echilibreaza eventualele erori facute de fiecare observator în parte, furnizând astfel o masuratoare mai fina.

Pentru a ne convinge ca observatorii sunt într-adevar constanti putem determina gradul lor de fidelitate. Putem determina statistic gradul de fidelitate prin calcularea procentajului de acorduri între observatori, (mai mult de 90% este considerat fiabil). Sau putem corela evaluarile date de doi observatori, calculând coeficientul de corelatie dintre evaluarile lor.

Cea mai buna modalitate de control a variabilelor dependente si de crestere a nivelului de încredere (fidelitate) este repetarea probelor. Daca masuram reactiile unui subiect într-o singura proba, rezul­tatele pot reflecta influenta unei multitudini de factori exteriori. Su­biectul poate fi pe moment neatent, nu se poate concentra, poate sa faca o presupunere norocoasa (sa mearga pe ghicite), sa fie foarte reactiv sau sa faca o greseala pe care în mod normal nu ar face-o. De asemenea, un anumit stimul pe care noi îl prezentam poate avea anu­mite caracteristici unice care sa-1 predispuna la un anumit raspuns. De fapt, orice aspect al situatiei-fie ca se datoreaza subiectului, ori com­portamentului experimentatorului, mediului sau sarcinii-poate face ca o proba sa fie atât de specifica încât reactiile si rezultatele sa nu fie reprezentative pentru subiect. Mai mult, datorita acestor aspecte care pot influenta diferit fiecare subiect, scorurile s-ar putea sa difere de alte rezultate obtinute în aceleasi conditii, astfel încât se creeaza o diversitate relativ mare de erori. Când exista posibilitatea ca rezultatele sa fie influentate de asemenea factori noi vom utiliza strategii de echi­librare sau anulare a influentei lor.Vom face acest lucru observând fiecare subiect în aceleasi conditii în mai multe probe repetate.

Nu exista un numar prestabilit de probe pentru a observa ceva în anumite conditii, dar pentru a evita erorile este indicat sa avem aceleasi conditii de desfasurare pe parcursul tuturor testelor. Deasemenea tre-^buie sa luam în considerare si influenta pe care o au probele repetate ^asuPra subiectului. Desi câteva probe de timp de reactie pot fi realizate ^reP^ede si usor fara a induce sau stresa subiectii, probele complexe nu

dW

pot fi rulate prea mult timp. Bineînteles, în studii care cer rasp_Uns1 surpriza din partea subiectului sau o procedura înselatoare de un an_u. f mit tip, probele multiple nu sunt posibile.

Dezavantajul major al observarii subiectilor pe parcursul mai mul. tor probe repetate este "efectul de ordine" care impune, la rândullui masuri suplimentare de control."Efectele de ordine" reprezinta in­fluenta asupra performantei într-o proba ca urmare a pozitiei sale în secventele procesului de observare. Efectele de ordine au doua surse în primul rând, un sir de probe poate produce efecte de practica, influ­entând asupra efectuarii fiecarei influenta care reiese din practicarea (repetata) a sarcinii respective. Chiar si dupa o serie de exercitii prac­tice, subiectul poate lucra într-un mod mai slab la probele initiale deoarece nu si-a facut încalzirea. Dupa mai multe probe subiectii tind sa intre în ritm, devenind mai rapizi si mai corecti în raspunsuri. Dupa si mai multe probe, subiectii pot obosi, se pot plictisi sau supraîncarca astfel încât performantele scad.

O alta sursa a efectelor de ordine este cunoscuta sub numele de efecte de prelungire. Efectele de prelungire apar când experienta unui subiect cu o anumita proba standardizeaza performanta lui în probele urmatoare. Aceste efecte mai pot fi create când subiectii experimen­teaza un anumit tip de stimul. Deasemenea aceste efecte pot fi create când subiectii au niste reactii particulare rezultate dintr-un stil, set anticipativ de a raspunde prin prisma raspunsurilor anterioare pe care le-a dat. Dupa o perioada un raspuns va reflecta obisnuinta în loc sa fie o reactie naturala la stimuli. Setul anticipativ este si mai problem­atic atunci când un raspuns este influentat de strategii cognitive com­plexe. Este posibil ca un cercetator sa foloseasca o succesiune care produce efecte de prelungire. Atunci toate scorurile subiectilor vor da informatii care nu se pot verifica despre raspunsul tipic, deoarece sunt legate de ordinea unica folosita. Din acest motiv vom controla efectele de ordine folosind doua modalitati de abordare: aleatorie si de con­trabalansare.

Balansarea efectelor de ordine se numeste contrabalansare. Con­trabalansarea este procedeul de schimbare sistematica a ordinii pro-

belor pentru diferiti subiecti într-un mod echilibrat astfel încât sa cuantificam influenta fiecarei ordini. Sunt doua forme de contraba lansare a efectelor de ordine: C^ntrarmlanasarea.pattMa este pro cedeul de balansare al efectelor de ordine prin prezentarea numai a unora dintre ordimle posibile. Contrabalansarea partiala a ordinilor proceselor pentru fiecare conditie este de obicei suficienta pentru a elimina cu încredere efectele de ordine. Uneori efectele de ordine pot fi atât de puternice încât vrem ca toate ordinile posibile sa fie repre­zentate. Cqnttabjlaiisaieajaîmpleta este procesul de balansare a efec­telor de ordine prin testarea diferitilor subiecti în toate ordinele posibile. Unii cercetatori folosesc termenul de contrabalansare într-un sens mai larg pentru a se referi la balansarea sitematica a oricarei variabile straine. Astfel, daca un experimentator masculin testeaza jumatate din subiecti în fiecare conditie si o femeie testeaza ce a mai ramas, avem o contrablansare data de sexul experimentatorului. Iar daca jumatate din subiecti sunt barbati si jumatate femei, avem o contrabalansare data de sexul subiectului.

în mod obisnuit, contrabalansarea se utilizeaza atunci când sunt doar câteva ordini posibile, astfel încât sa putem manevra eficient efectele de ordine în mod sistematic. Când sunt mai multe ordini po­sibile, si scopul este de a include câteva secvente diferite într-un mod nesistematic, folosim randomizarea. Prin aceasta, cream diferite ordini sub care diferiti subiecti sunt testati. Inconvenientul acestei proceduri este ca ea nu este sistematica: nu ne asigura ca tendinta uneia dintre ordini este balansata de ordinea inversa. De aceea trebuie sa examinam diversele secvente pentru a ne asigura ca randomizarea nu a produs din coincidenta un set de ordini similare si astfel potentiale tendinte. De asemenea trebuie sa examinam fiecare secventa individuala si sa o folosim doar în cazul în care nu arata un tipar predictibil care poate Produce un set de rapunsuri.

Contrabalansarea si randomizarea pot fi folosite pentru a controla variabilele potentiale sau externe. De exemplu, daca subiectul trebuie ^sa apese un buton pentru a indica culoarea unui stimul prezenta i ^fiecare din 10 probe, noi am vrea ca raspunsul corect sa fie maneru

stan» pe parcursul a 5 probe, si mânerul drept pe parcursul a celorlalte b   în felul acesta vom putea contrabalansa orice tendinta dato-ISamplalani mânerului corect. Pentru a evita un tip de raspunsuri, nune în ordinea aleatoare secventele probelor pentru stânga si ^Ventru dreapta. Pentru a crea o secventa aleatorie putem scrie cuvintele dreapta stânga pe 10 foite de hârtie si sa le extragem dintr-o palarie. Vom putea crea o secventa aleatoare pentru fiecare subiect sau putem crea numai câteva secvente aleatorii si sa contrabalansam folosirea lor pentru fiecare conditie. Avantajul unei asmenea proceduri este ca ea creste mult controlul pe care îl avem asupra variabilelor straine. Astfel, vom avea o mare încredere ca media fiecarei conditii reflecta cu exac­titate reactia tipica la stimuli în acea conditie. De asemenea vom avea o validitate interna crescuta, astfel încât sa pretindem ca rezultatele reflecta cu adevarat influenta variabilelor independente. Va creste si validitatea externa astfel încât sa putem pretinde ca efectele varia­bilelor independente vor fi gasite si în alte situatii deoarece acest efect a fost demostrat chiar si atunci când numeroase variabile externe au fluctuat.

Dar contrabalansarea extensiva complica mult designul unui stu­diu, crescând posibilitatea aparitiei erorilor experimentatorului. In plus, din moment ce diferiti subiecti trebuie sa fie testati în fiecare ordine, contrabalansarea poate elimina testarea subiectilor în grupuri mari. Mai mult, testarea subiectilor în ordini variate ale probelor, sau cu o alta variabila balansata poate impune cresterea numarului subiec­tilor cerut de fiecare conditie, desi dispunem de un numar limitat de subiecti.

Cel mai mare dezavantaj asociat cu contrabalansarea si rando-mizarea variabilelor straine este ca aceaste proceduri pot conduce la cresterea variatiei erorilor. Asta se întâmpla deoarece, în fiecare con-QiUe, schimbam o variabila straina care produce diferente în punctaje. el^Cl^{nUmarUl dC Vanabile pe care le} «>ntrabalnsam sau randomizam SXtT^ ^{CU at}? ^V°^{m m0d}"^{ka vanablle care} influenteaza pune

n cadruTr,"    ^P° " * °^blinem ° ^{mare varietate de} sconui diferite "i cadrul hecarei conditii.

In luarea dec.znlor asupra contrabalansarii ne confruntam cu
doua scoupun conflictuale In p_{rimul rândt prin}

erorilor, contrabalansarea slabeste atât puterea relatiei cât si puterea noastra statistica. Aceasta este o problema deoarece în primul rând trebuie sa avem o relat.e puternica, semnificativa înainte de a trage orice concluzie. Cel mai bun mod pentru a obtine o relatie puternica si semnificativa este sa balansam variabilele straine cât de putin po­sibil, în loc sa le eliminiam sau sa le pastram constante. Pe de alta parte, daca gasim o relatie semnificativa, scopul nostru este sa argu­mentam ca avem validitate interna si externa. Fara contrabalansare, totusi nu îndeplinim acest scop deoarece rezultatele sunt legate de o situatie cu o singura ordine a probelor, un cercetator, o combinatie de cuvinte, si culori, etc. In acest caz validitatea interna va fi redusa de­oarece nu putem fi siguri ca diferentele în punctaje între conditii au fost cauzate de interventia noastra. Validitatea exter va fi redusa de asemenea, deoarece o situatie unica nu va generaliza bine: daca testam subiectii numai cu un cercetator barbat nu putem generaliza cu în­credere si pentru o situatie în care o experimentatoare este prezenta.

Variabila subiect

Pe lânga alti stimuli externi, un raspuns depinde si de caracte­risticile intrinseci ale unui subiect. Subiectii sunt organisme ce obser­va, gândesc, si simt si care pot influenta procedura experimentala. Diferentele dintre subiecti se constituie într-o multitudine de variabile externe/care afecteaza validitatea si fidelitatea unui studiu.

Variabilele subiect sunt caracteristici intrinseci ce fac ca persoana sa poata fi distinsa de o alta. Din punct de vedere fizic subiectii difera Prin sex, vârsta, metabolism, hormoni, viteza de ardere a neuronilor, musculatura, coordonare, înaltime sau greutate. Pentru ca structura ^f«ica nu este identica, nici reactiile fizice nu vor fi ident.ce. Dm pune ^de vedere cognitiv, deoarece ei difera prin stil, strategii, inteligenta s ^memorie, nu vor prelucra în mod identic un stimul.

De asemenea difera sub aspectul experientei personale, situatiei /sociale si economice, s.a.m.d. astfel încât unii sunt mult mai fami­liarizati cu o cerinta pe care o au de îndeplinit, decât altii. Din punct de vedere emotional ei sunt influentati de starile sufletesti în diferite moduri si având diferite motivatii. Din punct de vedere social, ati­tudinile si personalitatea lor difera, astfel ca unii vor reactiona mai repede / sau mai bine, vor fi mai competitivi sau mai atenti.

Pentru a exprima toate aceste diferente, folosim termenul^dife-rente individuale, prin care se înteleg caracteristicile ce îi fac pe in­divizi sa fie diferiti unul de altul si astfel produc diferite reactii la aceeasi situatie. Când discutam despre varibilele subiect, ne referim la orice variabila care îl face pe un individ diferit de altul.

Validitatea externa ne permite sa generalizam rezultatele noastre asupra întregii populatii, descriind cum s-ar comporta toti subiectii în conditiile experimentului nostru. Variabilele subiect sunt foarte im­portante pentru validitatea externa întrucât ele definesc populatia la care putem generaliza. Definim populatia pe baza criteriilor noastre de selectare. Criteriile de selectionare trebuie sa fie astfel definite încât, în mod ideal, subiectul ales sa fie reprezentativ pentru populatia asupra careia urmarim sa generalizam.

Definirea esantionului depinde în primul rând de teoriile si ipo­tezele experimentului. Daca, studiem comportamentul copiilor atunci esantionul si populatia pe care o reprezinta trebuie sa fie compusa din copii de o anumita vârsta. O populatie nu este însa o entitate fixa de­finita de o singura variabila. Membrii unei populatii pot sa difere în functie de multe variabile: grupul de copii, de exemplu, contine baieti si fete având fiecare educatii diferite si provenind din medii diferite, prezentând diferite capacitati si asa mai departe. Acuratetea gene­ralizarilor la nivelul unei populatii va depinde de gradul de asemanare dintre variabilele subiect (ce pot influenta rezultatele) si cele ale populatiei pe care o reprezinta. Asadar, criteriile noastre de seclectie trebuie sa scoata în evidenta un model care este în mod esential o versiune miniaturala a populatiei la care vom face generalizarea.

Esantionul de subiecti pe care îl alegem pentru studiere trebuie sa reflecte caracteristicile importante ale populatiei la care vom ge­neraliza rezultatele.

5.3.1. Factorii care afecteaza reprezentativitatea variabilei subiect

Procedeul cel mai frecvent utilizat de selectie a subiectilor în vederea construirii grupurilor este^selectia.aleatorie care ofera fiecarui subiect sanse egale de a fi selectat. Putem folosi metoda esantionarii aleatorii simple (similar tragerii unor nume dintr-o palarie) sau metoda esantionarii aleatorii sistematice (similar cu extragerea al-x-lea nume de pe o lista). Prin selectarea subiectilor într-o maniera nepartinitoare dam posibilitatea de manifestare unor diverse caracteristici la fel de des si în acelasi grad în care se manifesta în cadrul populatiei. De aceea, per total, subiectii inclusi în experimentul nostru trebuie sa fie reprezentativi pentru o anumita populatie.

a) Caracterul limitat al esantionului

întotdeauna vor exista limitari de facto în esantioanele noastre care împiedica selectarea unor membrii ai populatiei. în primul rând nu toata pupulatia poate fi identificata. Daca facem un studiu asupra alcoolismului vom observa ca acesta se limiteaza în mare parte la barbati. în al doilea rând, nu avem posibilitatea sa îi contactam pe toti subiectii ce pot fi identificati. De obicei, esantioanele noastre se vor limita la persoanele ce traiesc în apropierea noastra. Numeroase expe­rimente psihologice sunt chiar si mai limitate, deoarece esantioanele sunt constituite din studenti de la psihologie.

Datorita acestor limite, adesea de obicei, nu putem sa obtinem un esantion real al populatiei. în practica, numerosi cercetatori solicita subiecti prin anuntarea experimentului în salile de curs de la facultate sau prin punerea de anunturi la avizier. în aceste conditii, selectia subiectilor este aleatorie, pentru ca se acorda fiecarui subiect poten-^tial al populatiei disponibile o sansa egala de a participa voluntar la acest experiment. Vom testa toii voluntarii care vin în contact cu cn-^lenile noastre de selectare, sau putem folosi metoda esantioarii alea-

torii simple sau sistematice pentru a-i selecta dintre cei care constituie masa de voluntari.

Motivul pentru care cercetatorii folosesc atât de des studentii ca subiecti pentru experimente este acela ca ei sunt cei mai disponibili si se presupune ca descoperirile în legatura cu multe dintre compor­tamentele lor pot fi generalizate în mod rezonabil la o populatie. Oricum, trebuie sa ne gândim foarte bine la populatia asupra careia dorim sa generalizam rezultatele si sa verificam daca exista vreo li-mitare în selectare ce ar putea afecta în mod semnificativ validitatea concluziilor.

b) Marimea esantionului. O problema importanta în selectia esantionului tine de reprezentativitatea acestuia raportata la populatia de referinta. Cu alte cuvinte, trebuie decidem asupra valorii lui N, a numarului de subiecti pe care ne-am propus sa-i studiem. Simbolul N reprezinta numarul de subiecti într-o situatie (adunând toti n egaleaza N). Pentru a maximiza validitatea externa regula generala este " cu cât mai mult cu atât mai bine". Cu cât mai vast este esantionul nostru, cu atât mai mare este posibilitatea unei mai bune reprezentari a populatiei deoarece studiem, de fapt, o mai mare parte a populatiei. si prin ob­servarea unei mai mari parti a populatiei, creste posibilitatea de a in­clude toate variabilele relevante ale unui subiect. în consecinta, scade posibiltatea de a obtine un esantion necorespunzator si de a face erori atunci când tragem concluzii. Dimpotriva, cu numai câtiva subiecti, suntem expusi sa obtinem un esantion având caracteristici atipice, astfel încât nu este reprezentativ pentru populatie.

Cu cât mai mult, cu atât mai bine " nu înseamna ca trebuie sa

testam sute de subiecti pentru fiecare situatie. în experimentele de

laborator, seria N contine între 50 si 100. având n în numar de la 15

la 30. Nu este necesar sa avem acelasi numar de subiecti -"n egali" -

pentru toate situatiile (grupurile), totusi daca dorim sa generalizam

rezultatele fiecarei situatii si sa obtinem rezultate cât mai fidele pentru

fiecare situatie este recomandabil sa evitam a folosi numai câtiva su-

fiecti pentru o situatie (grup). Mai degraba împartim în mod egal

subiectii astfel încât sa avem acelasi numar de subiecti si totodata o

reprezentare adecvata comparabila cu cea a populatiei pentru fiecare situatie.

c) Voluntariatul subiectilor. Un aspect care ridica probleme se­
rioase în calea validitatii externe a experimentului este voluntariatul
subiectilor. Suna paradoxal, dar tocmai pentru ca se ofera voluntar
acesti subiecti afecteaza exigentele selectiei aleatorii. Exista diferente
considerabile între oamenii care decid sa participe la experiment si cei
care nu doresc sa participe. Voluntarii tind sa fie persoane cu un rang
social mai ridicat si o mai mare inteligenta, au o mai mare nevoie de
aprobare, se conformeaza mai usor si sunt mai putin autoritari. De
asemenea, sunt mult mai predispuse sa se ofere voluntar acele per­
soane ce considera tema studiului ca fiind interesanta sau relevanta
pentru propria lor personalitate (Rosenthal si Rosnow, 1975).

d) Mortalitatea subiectilor. Generalitatea rezultatelor poate fi
limitata si de faptul ca printre voluntari exista unii care nu vor duce
la capat experimentul. Atunci studiul sufera de "mortalitatea subiec­
tilor ". Mortalitatea subiectilor se refera la pierderea subiectilor prin
încetarea participarii. Subiectii pot sa nu se prezinte la studiu sau pot
sa-si înceteze participarea înainte ca studiul sa se termine. Efectele
mortalitatii sunt selective : subiecti care continua sa participe gasesc
studiul din ce în ce mai interesant, se comporta mai bine la cerintele
pe care le are de îndeplinit, devin mai doritori în a ajuta stiinta, sau
subiecti mult mai interesati de recompense. Subiectii care participa
pâna la terminarea experimentului pot fi partinitori deoarece unora
dintre ei cercetarea psihologica nu le este tocmai straina sunt informat
în legatura cu experimentul. Este posibil ca subiectii sa mai fi par­
ticipat la experimente anterioare, sau poate au studiat metode de cer­
cetare sau chiar tema psihologica supusa investigatiei. De asemenea,
subiectii câstiga experienta si ajung sa stie cum se desfasoara studiul.
Datorita experientei câstigate, subiectii îsi pot modifica nivelul de
reactivitate si atitudinili fata de experiment îsi pot da seama de min­
ciunile, trucurile folosite sau de anticiparile noastre. Atunci, compor­
tamentul lor nu reflecta pe cel general, nedenaturat al populatiei
"naive".

}2i

Desi toti acesti factori ameninta validitatea externa si nu pot fi t_n întregime controlabili, putem totusi sa încercam sa le limitam influ­enta °Trebuie _{sa m}cercam sa concepem cât mai simplu pentru subiecti mecanismul de voluntariat si de participare astfel încât sa necesite minimum de efort din partea lor. Sa încercam sa concepem sarcina astfel încât sa fie interesanta, facila si scurta, pentru ca ducerea ei l_a bun sfârsit sa nu necesite existenta unor voluntari extrem de motivati. Un scurt interviu la început ne poate lamuri asupra motivelor volun­tariatului, cunostintelor privitoare la experiment, intentiilor si astep­tarilor subiectului.

Tot asa de bine putem renunta la unii subiecti daca avem dubii serioase asupra modului cum s-au obtinut rezultatele. Din acest motiv se indica testarea unui numar ceva mai mare de subiecti, încât sa ne mentinem N în limitele reprezentativitatii.

5.3.2. Controlul variabilei subiect

Trebuie sa avem grija sa desemnam subiectii pe grupuri într-un mod cu adevarat aleatoriu si sa evitam sa permitem unei variabile ocazionale ascunse sa influenteze desemnarea subiectilor. Sa presu­punem ca facem greseala de a desemna subiectii - asezati în primul rând al unei clase pentru un nivel al variabilei independente, pe aceia asezati în al doilea rând unui alt nivel, iar pe cei asezati în spate unui ale treilea nivel. Problema este ca studentii aleg ei însisi locul unde se aseaza într-o clasa si acea decizie este determinata de diferentele individuale. Astfel, Hillmann, Brookx & O'Brein (1991) au descoperit ca studentii ce se aseaza în partea din spate a clasei, au o tendinta de subapreciere a imaginii de sine. "Mortalitatea subiectilor" poate con­stitui si ea sursa unor asemenea confuzii, deoarece acei subiecti care duc la capat o anumita situatie pot fi mult diferiti de aceia care duc la ■ capat o alta situatie. Diferentele de rezultate dintre situatii, se vor datora diferentelor dintre caracteristicile tipurilor de subiecti care "au supravietuit" fiecarei situatii.

O alta eroare ar fi selectarea tuturor subiectilor care s-au oferit pnmii voluntari sau cei care s-au prezentat primii la experiment. Cei

care vin de la început pentru a participa la studiu pot crea o situatie particulara, deoarece sunt în mod inerent mai prompti, mai implicati sau mai ambitiosi decât subiectii care se prezinta mai tâtrziu. Este recomandat sa se alterneze aleatoriu selectarea subiectilor pentru gru­puri diferite dupa modul în care sosesc. Selectia aleatorie nu este lip­sita de dificultati. Astfel, G.Heiman (1995) identifica trei probleme potentiale ale selectiei aleatorii: în primul rând, nu este sistematica, nu va putea pune de acord fiecare influenta pozitiva a unei variabile cu influenta negativa de acelasi grad. De aceea, desemnarea aleatorie nu poate garanta echilibrul variabilelor ocazionale în cadrul fiecarui amp. Putem avea din întâmplare într-un grup subiecti care au o pre­gatire intelectuala superioara altor subiecti din alt grup, deci variabila noastra independenta se confrunta cu nivelul intelectual. A doua pro­blema este faptul ca desemnarea aleatorie are mai putin de-a face cu esantioanele mici. Uneori, oferta disponibila de potentiali subiecti este redusa; sau datorita altor motive avem posibilitatea de a testa numai câtiva subiecti. In asemenea cazuri, este foarte probabil ca vom de­semna un grup de subiecti unei singure situatii ale carei caracteristici tind sa fie diferite de acelea ale unei alte situatii. O a treia problema în legatura cu controlul variabilelor ocazionale prin desemnare aleato­rie este aceea ca, daca merge, atunci noi vom include influenta va­riabilelor ocazionale straine, permitându-le sa fluctueze în cadrul fiecarei situatii. De exemplu, diferentele intelectuale dintre subiecti pot determina ca oricare doi subiecti aflati în aceeasi situatie sa aiba re­zultate diferite la examenul final.

Datorita acestor probleme, autorul citat propune controlul va­riabilelor subiect prin metoda contrabalansarii. Pentru a contracara o

variabila subiect concepem mai întâi partea variabila a criteriilor noastre

^de selectare. Datorita evidentelor caracteristici fizice sau personale (

^sex' vârsta) noi doar solicitam subiectii ce vin în contact cu criteriile.

Datorita unor mai putin evidente caracteristici, efectuam o prima tes-

^tare subiectilor.

înainte de a defasura studiul propriu-zis, noi testam potentiali

subiecti pe baza variabilelor ocazionale pe care dorim sa le controlam.

Iu putem masura un atribut fizic ( puterea subiectilor ), ₀ De ^exen^_c(^_{nitiva (} abilitatea verbala ) sau o trasatura personala ( ^CaPan anxiefâtii). De remarcat faptul ca a conduce un pretest nu este d'ferit de evaluarea subiectilor pe baza unei variabile dependente, deci avem nevoie de o tehnica de evaluare solida: trebuie sa ne preocupam de problemele obisnuite de înregistrare a criteriilor, a sensibilitatii, de automatizare si instrumentare, de probe practice, probe multiple si succesiunea efectelor.

Folosind informatia din pretest, noi cream astfel o categorie se­parata de subiecti pentru fiecare aspect al variabilei ocazionale pe care dorim sa o echilibram. De exemplu, putem crea o grupa formata din barbati si o alta din femei pentru a controla variabila ocazionala a sexului. Pentru a controla gradul pregatirii intelectuale, putem iden­tifica studentii buni si pe cei slabi folosind caracterizarea noastra operationala a pregatirii individuale. Apoi, vom selecta din categorii în mod aleatoriu subiecti si îi vom desemna aleatoriu astfel încât fiecare categorie sa fie reprezentata în fiecare situatie în mod echilibrat. De exemplu am putea selecta si desemna aleatoriu subiecti, astfel încât 25% din subiectii desemnati unei situatii fac parte din categoria mas­culina a studentilor buni, 25% fac parte din categoria feminina a stu­dentilor buni si asa mai departe.

Vom demonstra mai bine rostul contrabalansarii raportându-ne la
un experiment în care participantii au de realizat doua sarcini, A si B.
Imaginati-va ca toti realizeaza sarcina A si apoi sarcina B si ca per­
formanta este superioara în cazul A. Acest efect poate aparea pentru
ca participantii au aptitudini mai dezvoltate pentru sarcina A (sau
pentru ca sarcina A este mai usoara) dar poate aparea si din faptul ca
participanti! erau obositi sau plictisiti pâna când au trecut la sarcina
_ oricum, cea de-a doua interpretare poate fi eliminata daca acelasi
ciSn?^ ^{Pa Contrabala}^are, astfel încât jumatate dintre parti-
S °^St.^desemTti la întâmplare sa realizeze mai întâi sarcina
sareaeste' "^JUmalatC ** ^'^ ^{mai întf}» ^{sarcina B}' Contrabalan­
sau sa cnant f ^{Simpla Care permilc} cercetatorilor sa neutralizeze
cuantifice once efecte asociate cu ordinea în care sunt abordate

sarcinile. în mod concret, procedeul contrabalansarii implica supli _fflentarea proiectului experimental de baza, pre-test, tratament post _test (adica Ol - X - O2) cu un control suplimentar pre-test - post-test (adica Ol - O2). Aceasta conditie controlata implica participanti diferiti dar un pre-test si post-test care sunt identice din toate punc­tele de vedere (de ex, incluzând exact aceleasi proceduri de masurare si aceeasi experimentatori).

Prin 01, 02 desemnam observatia, masurarea, determinarea în pre si post-test. Daca participantii sunt repartizati la întâmplare în aceste doua conditii, putem compara rezultatele obtinute la post-test (02) în conditia experimentala cu cele obtinute la post-test (02) în conditia de control (ca si schimbarea dintre pre-test si post-test în ambele cazuri). Daca exista o diferenta suficient de mare, atunci aceasta trebuie sa fie rezultatul tratamentului experimental (manipularea va­riabilei independente).

O alternativa a contrabalansarii unei variabile ocazionale este de a restrânge populatia bazata pe acea variabila. Cu cât popultia este mai numeroasa cu atât este mai heterogena în termeni de variabile oca­zionale. Dar daca limitam în mod intentionat populatia, definind-o într-un mod mai restrâns, excludem sau mentinem constante anumite variabile ocazionale, astfel nepermitându-le sa influenteze rezultatele noastre. De exemplu, daca ne asteptam ca barbatii si femeile sa difere major în nivelul de anxietate, am putea limita populatia numai la barbati.

Restrângerea populatiei se face prin criteriile obisnuite de selec­tare. Daca este necesar, vom supune subiectii la un pretest, pentru a-i identifica pe acei care se încadreaza în criteriile noastre si pe aceia ale caror rezultate sunt aproximativ egale. Apoi, din aceasta categorie selectam si desemnam în mod aleatoriu subiecti pentru grupurile noastre. Astfel obtinem un grad ridicat de precizie.

Avem, asadar'la dispozitie trei metode pentru controlarea variabi­lelor ocazionale: selectarea aleatorie pentru a echilibra variabile, con­trabalansarea anumitor variabile aleatorii, sau putem limita populatia asfel încât o variabila ocazionala sa fie exclusa sau mentinuta con-

k27i

stanta. Aceste metode nu se exclud reciproc. Putem, sa limitam populatia pe baza sexului subiectului si apoi sa contrabalansam nivelul de pre­gatire profesionala.

în selectarea unei metode sau a unor combinatii de metode, ne confruntam cu doua considerente. în primul rând, cât de importanta este variabila ocazionala ? Cât de mult ar putea influenta variabila independenta sau variabila dependenta ? Nu vom lasa controlul unei variabile foarte importante pe seama selectiei aleatorii: ori o contra­balansam ori limitam populatia pentru a o mentine constanta.

6. Variabile dependente favorizate

Specificul cunoasterii psihologice consta, în primul rând, în ca­racterul indirect, mediat al acesteia. Nu avem acces direct la faptele de constiinta, la acutele mentale. în experimentul psihologic variabila dependenta ca raspuns al subiectului este asignata unui comportament. Nu dispunem de variabile dependente strict asignate fiecarui tip de comportament (poate tocmai din acest motiv cunoasterea psihologica este atât de dificila). Comportamente variate pot fi descrise prin acelasi tip de variabila dependenta. în psihologia experimentala se utilizeaza frecvent un numar redus de variabile dependente care sunt însa asig­nate unei palete foarte largi de manifestari ale conduitei.

Cel mai frecvent utilizate variabile dependente în experimentul psihologic sunt reactiile: raspunsurile fiziologice, motorii, verbale si timpul de reactie. Variate manifestari comportamentale sunt însotite de diverse reactii fiziologice (puls, ritm respirator, reactie electro-dermala), reactii motorii (miscari, actiuni coordonate), reactii verbale (raspunsuri verbale, descrieri verbale, asocieri verbale) sau timp de reactie (viteza, corectitudine). Unul si acelasi comportament poate fi descris simultan prin mai multe tipuri de raspuns (fiziologic, motor, verbal) si aceste raspunsuri convergente sporesc validitatea variabilei dependente.

Vom trece în revista, în cele ce urmeaza, principalii indicatori fiziologici utilizati în laboratoarele de psihologie experimentala, indi­catorii motricitatii, experimentul asociativ-verbal si timpul de reactie ca variabile dependente.

6.1. Indicatori fiziologici

_ram^Ţ^icafiaologia_constituie un capitol aparte al investigatiei pa­ri or functionali specifici diferitelor sisteme componente ale

n Medicina în special neurologia si explorarile TJ72o^Z:*cJ tehnici. Unele dintre reactnle ^a e or^mulu, s-au dovedit a fi relevante _s1 pentru ma-_nlfS psihL Mai mult decât atât, o serie de condurte s-au dovedit alXante, posibil de obiectivat mai bine, mai pertinent-cu ajutorul ce to Indicafon (stan afective, comportament simulat). Ne-am oprit a unra acelor indicator, mai frecvent utilizati în laboratoarele de psi­hologie experimentala: respiratia, pulsul, presiunea sangvina si am acordat un spatiu larg reactiei electro-dermale (RED) care ofera cele mai consistente corelate de ordin psihologic.

6.1.1. Modificarile ritmului respirator - pneumografia

Respiratia exprima variatii ale expresiei corporale prilejuite de miscare, vorbire, cântat, dar si de prezenta evenimentelor încarcate emotional, de solicitarea psihica. Reactia se înregistreaza în mod obis­nuit pe cale pneumatica prin aplicarea unui cordon-burduf pe torace si a altuia pe abdomen. Cordonul este cuplat cu pneumograful indi­vidual sau cu modulul pneumograf de la poligraf. Informatia adusa separat este mai putin relevanta, este bine ca ea sa fie asociata prin poligraf cu alti indicatori (RED, tensiune, puls, EMG).

Este relevanta, coreleaza în mod deosebit cu emotii, tipuri de personalitate, conditionare, tulburari psihofiziologice, pregatirea in­tram mtr-o activitate noua sau solicitanta.

Corelate de ordin psihologic

^:Pnaf^a !? ^^'^mmUt ~ ^fun<*onare normala a aparatului ^neUr°^Vegetatlv' Psihofiziologic si afectiv emot.onal

Pirator! tfdeXîn ' TT ~ *"*"* ^{Spre accderare a} imului res-
SC^ ^f -stative,

disfunctii neurovegeta'tL¹T"¹¹¹ ~ "^ ^resP^irator accelerat, însotit de (dupa P.Golu, M.Bogatu , sgjj⁰⁸¹"' '^ ^{de alerta}'

si r

Modificarile activitatii cardiace

Ritmul cardiac (pulsul) prezinta urmatoarele corelate de ordin

psihologic: _ - ,

_ sub 60 pulsatii / minut exprima o frecventa cardiaca diminuata, b medie, caracteristica persoanelor echilibrate, bine structurate neuro-vegetativ psihologic si emotional;

-» puls în limite normale, evidentiaza o functionare op­tima a sistemului cardiovascular cu raporturi echilibrate între com­ponentele somatice, neurovegetative si afective;

_ 80-100 -» unele modificari psihofiziologice cu tendinte de ac­celerare a ritmului cardiac si usoare fluctuatii în planul dispozitiei afective. Apare o nota de emotivitate, labilitate neurovegetativa si sensibilitate în fata unor situatii deosebite;

-» activism psihofiziologic crescut, labilitate psiho-
fiziologica si afectiva. Posibile disfunctii neurovegetative cardiace si
organice ce necesita investigatii medicale;

-peste 160 -> disfunctii neurovegetative si emotionale, posibile cardiopatii, boli organice si stari psihonevrotice. Conduita hiperpru-denta, ezitanta, nesigura;

variatii de ritm (schimbarea frecventei), denota instabilitate,
labilitate si emotionala, fluctuatii accentuate ale starilor interioare
(dupa P.Golu, N.Bogatu, 1993).

6.1.3. Pletismograma

Exprima modificarea vasomotricitatii sistemului circulator pe­riferic (capilaro-cutanat). Stimularea subiectului determina reactii de onentare în vederea unui raspuns adecvat, un întreg ansamblu pre­gatitor al raspunsului. în aceasta activitate pregatitoare sistemul sim-^{pallc c}°manda o vasoconstrictic periferica pentru a elibera o parte din ^ngele circulant ce "stationeaza" (relativ) în unul din rezervoarele ^gamsmului (sistemul capilar) pentru a-1 dirija mai întâi în special imT ^{mima s}' ^Cre'^{er Exce}P^^{ie fac zonele} capilaro-cutanate ale capului

^{e v}a avea loc o vasodilatare.

Captarea acestor variatii volumetrice (presiune) se face 1 i de contact pneumatic, fotoelectric sau cu raze infrarosii

In cercetarile experimentale psihofiziologice se utilizeazaîn stn dierea trecerii de la veghe la somn si invers, reactii de orientareX elaborarea unei conditionari, în studierea starilor de oboseala conflict emotie.

Electromiograma (EMG)

Determina prezenta sau absenta unei activitati motorii, nivelul tonusului muscular, tensiunea musculara (aflata adesea în relatie cu tensiunea nervoasa).

Eletrooculograma (EOG)

Miscarile oculare au un rol activ în perceptia vizuala, si în pro­cesul de imaginare si de reprezentare.

Miscarile oculare sunt un indicator al activitatii de explorare vi­zuala si - prin aceasta - si un indicator al proceselor cognitive. Astfel, revenirile indica un anumit control si verificare; durata mare a inter­valelor poate sugera dificultati de întelegere. Interesul pentru obtinerea unor astfel de indicatori obiectivi a condus la dezvoltarea unei teh­nologii, aparaturi sofisticate de masurare.

în activitatea exploratorie caracterizata prin pauze, variabilele independente vor fi: numarul de pauze si durata lor, numarul sacadelor si amplitudinea lor, sensul sacadei (progresie sau regresie). Ordinea si succesiunea pauzelor permit descrierea strategiei de explorare (J.P.Rossi, 1997).Relatii interesante din punct de vedere experimen­tal apar cu reactiile de aparare, cu starile emotionale - legate mai ales^ de starea de vis (miscari oculare rapide).

Procedee de determinare ^B

a) procedeul reflectarii de catre o lentila de contact fixata pe coi* nee a unei raze provenita de la o sursa de lumina amplasata ui apropiere^ Miscarea ochiulu. schimba unghiul de incidenta al «^f^ astfel încât se poate filma pe o pelicula drumu smuos al «ktf privirii, al punctelor de stationare. Mai comod pentru subiect est utilizarea unei raze invizibile, în infrarosu.

procedeul electrozilor amplasati în zona ochiului si care cap- otentialul electric de actiune. Cuplarea cu un poligraf inscriptor teaza p^ _{vizualizarea su}\> forma unor curbe de evolutie a miscarilor

^nPrmI (dupa I. Ciofu, 1978).

6.1.6. Dinamica pupilara

Este expresia contractiilor sau dilatarii pupilei si se determina cu ' torul unui dispozitiv foto care declanseaza automat de 2 ori pe secunda. Se fac investigarile si apoi se proiecteaza secventa cu sec­venta fiecare imagine marita pe un ecran.

Dinamica pupilara ofera date interesante în studiul experimental al reactiei de orientare, al atentiei, starilor emotive.

6.1.7. Modificarile conductibilitatii electrice ale pielii

în literatura de specialitate aceasta categorie de raspunsuri elec-trofiziologice sunt întâlnite sub denumiri precum: reactia electro-der-mala (RED), reflexul psiho-galvanic (RPG) sau electrodermograma (EDG). în lucrarile anglo-saxone se întâlneste sub numele de galvanic skim reaction (GSR). în acest capitol vom folosi prima varianta, pres­curtata.

RED reprezinta un indicator electrofiziologic important al mo­dificarilor psihofiziologice declansate endogen sau exogen. El este consecinta - în plan somato-vegetativ - a activitatii generalizate a organismului, efectuata asupra unor zone ale trunchiului si scoartei cerebrale, cu ecou nespecific în planul trairilor si manifestarilor neu-rovegetative si afectiv-emotionale.

RED este fenomenul de scadere a rezistentei sau de crestere a conductantei electrice a pielii ca urmare a unor descarcari provocate ^{e sistem}"l simpatic ce produce o crestere a secretiei glandelor sudo-npare(Edelberg, 1972).

_197l^{Fer6 (1888)} ^ Veraghut (1909) (dupa Woodworth si Schlosberg,

_zist ^ ^au determinat modificarile ce se produc la nivelul re-

tri/d '^Ł'^{SaU conductar}^^ei electrice a pielii la trecerea unui curent elec-

^{C Cca 2V}< continuu, stabil prin 2 electrozi atasati pe piele. Deci

voltajul dintre cei doi electrozi variaza liniar cu rezistenta te, , strabatut de curent, rezistenta modificata ca urmare a unei reacti*   -rute. Unitatea de masura a conductibilitatii o constituie mho (ni? omos). Valoarea de 10 mho, ca marime a conductantei pielii estee^ cu 100 ohmi, ca marime a rezistentei electrice a pielii. întrucât L* cesele implicate au loc preponderent la suprafata pielii, ele sunt de-numite exosomatice.

Tarhanov (1890) (dupa Woodworth si Schlosberg, 1971,1972)_a abordat modificarile ce survin în potentialul electric al pielii cules prin 2 electrozi prin care nu trece curent electric. El a captat diferenta de bipotential (exprimabila în mV si putând fi redata printr-o curba) între zonele electrozilor respectivi. Acestea se considera a fi mani­festarea unor modificari eudosomatice.

Indicatorii RED sunt urmatorii:

a) amplitudinea se exprima prin valoarea maxima atinsa dupa

aplicarea excitatiei masurata în miliamperi;

b) nivelul de revenire, apreciat în miliamperi dupa ce curba s-a

stabilizat;

c) suprafata masurata în cm2 cu ajutorul unui urbimetru - in­
dicator sintetic si cu valoare psihodiagnostica mare;

d) durata sau timpul necesar stabilizarii curbei, apreciata m se­
cunde sau minute.

în cele ce urmeaza vom analiza RED în raport cu diversele s
fiziologice sau situatii cu semnificatie psihologica pentru subiec .
* RED în timpul somnului: ^

Masurându-se rezistenta cutanata la unele intervale de timp dimineata pâna noaptea s-a constatat o rezistenta ridicata imediat dup sculare, scazuta în timpul zilei si din nou crescuta seara. în schimbi timpul somnului profund rezistenta este ridicata, iar în vis asistam o scadere rapida a rezistentei.

. RED în sugestia hipnotica

. _ Unor subiecti aflati în stare de hipnoza usoara li s-au sugerat do& stan: somn profund unora _si ca sunt incapabili sa-si miste mâinile î> _pic_1Oarele altora. S-a constatat la primi; _{o crestere a rezisten}tei cU< tanate, iar la celalalti o tendinta de scadere

Deci starea letargica a hipnozei seamana cu somnul, pe când sta­rea activa de hipnoza seamana (din punct de vedere al rezistentei cu-lanate) cu starea de veghe.

RED si stimulii senzoriali

RED poate fi usor obtinuta la stimulii surpriza (soc electric, zgo­mot puternic, întepaturi, mirosuri puternice, lumina brusca). Apoi, s-a constatat ca raspunsul RED este cu atât mai sigur cu cât stimulii sunt mai intensi, iar latenta este mai mare la stimulii vizuali decât la cei auditivi (ceea ce corespunde si latentei la timpul de reactie).

RED si conditionarea stimulilor

S-a constatat ca avertizarea conduce la o cadere brusca a rezis­tentei electrice a pielii, în schimb amenintarea cu repetarea socului provoaca uneori o RED mai ampla decât stimulul real. Aceste ob­servatii sugereaza ca RED este usor de conditionat. Spre exemplu, daca vom asocia repetat un stimul neutru (clic sonor) cu un usor soc electric, vom obtine apoi o reactie RED evidenta la prezentarea doar a stimulului neutru.

RED ca raspuns la stimuli, situatii cu sens pentru subiect
S-a conatatat ca stimulii complcecsi, situatii cu sens pentru su­
biect cum ar fi muzica, filmele de calatorie si aventuri, activitati, si­
tuatii care corespund intereselor, pasiunilor, preocuparilor subiectului
sau în cursul povestirii de catre subiect a pasiunilor, poftelor, dorintelor
sale provoaca modificari sensibile ale rezistentei cutanate.

RED în experimentul asociativ-verbal

Peterson si Jung au avut în vedere relevanta RED pentru iden- tificarea complexelor cu ajutorul asociatiei libere. într-un experiment cu 100 de cuvinte au demonstrat ca RED este un foarte bun indicator pentru cuvintele cu încarcatura emotionala. Este relevant sa repro­ducem aici primele 10 cuvinte, cele cu încarcatura emotionala mare. (sarut, dragoste, casatorie, divort, numele propriu, femeie, jignire, dans, spaima, mândrie) si ultimele 10 cuvinte, fara rezonanta afectiva .'   ^(m°rcov, boala, foame, alb, pahar, a da, floare, helesteu, creion, a înota).

Studiindu-se nivelul intensitatii emotionale a cuvintelor stiniuli pe o scala cu 4 grade; s-a constatat o corelatie pozitiva între ampli, tudinea RED si intensitatea evaluarilor (dar cu multe exceptii). Deci: amplitudinea RED nu poate servi ca indicator al unei emotii recu­noscute dupa o experienta unica.

Alte studii au folosit cuvinte si fraze ce sugereaza diferite situatii de viata. Stimulii au fost dati de doua ori la rând, în timp ce subiectii erau conectati la psihogalvanometru, fara sa trebuiasca sa raspunda. Apoi li s-a cerut sa indice stimulii care au determinat o stare emo­tionala. S-a constatat o buna concordanta între RED si evaluarea su­biectiva a intensitatii. Sugestiv ar fi sa reproducem ordinea primilor trei stimuli utilizati sub aspectul RED: prenume, nume, sarut, iar în evaluarea subiectiva apare o singura modificare: prenume, sarat, ma­ma (cu o valoare foarte apropiata de stimulul "nume". Se poate con­cluziona ca RED este cea mai buna dovada a emotiei. Aceasta concluzie este întarita si de experimente în care s-au sugerat cuvintele stimul în trei categorii: agreabile, dezagreabile si indiferente (neutre). Opc-rându-se cu o scala de evaluare în cinci trepte s-a constatat ca RED este foarte slab reliefata la cuvintele neutre, iar dintre celelalte doua categorii mai intensa la cele dezagreabile (Woodworth si Schlosberg,

. Care este tipul de emotie recunoscut cu RED ? Pentru a identifica frica s-au utilizat în experimente urmatorii stimuli: zgomot violent, (revolver, etc), sa tina un chibrit aprins pâna când arde degetele, soc electric, erori la calcul aritmetic, prelevarea si prelingerea unei picaturi de sânge pe deget, lectura unei povesti si­nistre, vizionarea unor imagini, filme de groaza, etc. Daca subiectul claseaza situatia dupa intensitatea emotiei, s-a constatat o buna co­relatie între intensitatea emotiei si amplitudinea RED (0,53-0,88).

Apelând tot la evaluarea subiectilor, Abel (1930) (dupa Edelberg. 1972) le da spre rezolvare o serie de probleme si le cere sa tina seama de "atitudinea" sau starea de functionare a organismului. Temele sunt grupate în doua categorii: situatii suparatoare, penibile, dificile ti situatii, stari de bucurie, usurare de progres facil. Frecventa RED ca'

ulata pe ^cc'^e d°^ua ^cl^ase indica: 76% pentru situatii suparatoare si 16* pentru starea de bucurie. Autorul considera ca RED nu este atât un indice de sentiment si de emotie, cât atitudinea unui organism orientat spre solutionarea unei dificultati majore.

Landis si Hunt (1935) au experimentat RED într-o multime de situatii, prezentând stimuli foarte variati pentru a trezi frica, amu­zamentul, emotia sexuala, stari agreabile sau dezagreabile. Se cere subiectului ca, dupa fiecare raspuns, sa ofere o descriptie verbala a ceea ce se petrece în constiinta lui în perioada stimularii. Apoi au grupat RED în functie de starea mentala descrisa de subiecti si au masurat nivelul RED. In ordine descrescatoare, starile mentale sunt: tensiune, tresarire, confuzie, amuzament, asteptare, inhibitie, deza­greabil, effort, agreabil (dupa Woodworth, 1949). Autorii concluzio­neaza ca RDG atasat Ia o stare specifica constienta este mai relevant pentru tensiune, surpriza, frica, tresarire decât pentru alte stari. . RED în timpul activitatii mentale

RED în activitatea mentala nu rezulta dintr-un simplu efort inte­lectual. Adesea o emotie puternica este provocata de surpriza în fata problemei puse, starea de contrarietate în raport cu posibilitatea ca raspunsul sa nu fie corect. Wechsler arata ca subiectul simte ca este testat si ca produce o buna sau proasta impresie. Astfel, la o operatie decalcul aritmetic cu mai multe trepte (7+3+6-2...) se constata o RED mai mare la început si sfârsit, deci în momentul când se ataca pro­blema si când raspunsul este dat, decât în activitatea aritmetica pro-priu-zisa.

într-un alt experiment s-au dat urmatoarele probe: câteva operatii usoare de rezolvat fara limita de timp si fara rapiditate, urmate de câteva operatii usoare de rezolvat rapid si. în final, câteva operatii mai complexe, dificile. S-a constatat ca RED scade gradual pe masura ce ^ rezolva prima sarcina pentru a creste brusc Ia a doua. apoi se pro-^uucc din nou adaptarea, pentru a urma o crestere brusca la debutul «iiirnei sarcini.

Intr-un experiment al lui Bartlelt cu RED în activitatea mentala ^c°ntinua: subiectul trebuie sa numere cu voce înalta, tare sau soptita

se constata ca numararea cu voce înalta produce deviatii mai ample RED în astfel de situatii subiectul se poticneste si Bartlett atribuie deviatiile mai ample ale RED acestor poticneli acompaniate probabil de o senzatie de esec posibil.

RED combinata cu miscari corporale

RED nu se produce cu respiratie calma, obisnuita, dar se produce în respiratie profunda. Alte tipuri de miscari respiratorii cu care se asociaza RED: stranutul, suspinul, râsul. Tensiunea musculara se înso­teste cu RED în miscari de forta, în miscari rapide si precise sau în timpul de reactie. în general RED însoteste miscarile musculare ener­gice si pregatirea acestor miscari.

Adaptarea negativa la RED

S-a constatat ca subiectii care sunt obisnuiti zi de zi cu o expe­rienta intensa sfârsesc prin nu a mai da RED chiar la stimuli puternici, dar un week-end odihnitor îi aduce la "normal".

Masurându-se amplitudinea RED la o stimulare luminoasa (flash) la intervale de un minut s-a constatat ca valoarea RED(în ohmi) scade de cinci ori la al treilea flash fata de primul.

într-un alt experiment s-au aplicat subiectilor în sedinte zilnice 5 socuri electrice puternice la câte 1 minut interval, consemnându-se RED, miscarile respiratorii si miscarile generale ale corpului. Subiectii realizau dupa fiecare zi de experiment o evaluare subiectiva a inten­sitatii si gradului de disconfort, neplacere provocat de socul electric. Se constata din aprecieri o scadere a perceptiei negative a situatiei, o obisnuire si evaluarea acestora ca stimuli obiectivi, localizati. Aceasta adaptare apare si la miscarile respiratorii si cele corporale.

In experimentele asociativ-verbale se constata de asemenea o adaptare a RED odata cu repetarea listei de cuvinte, mai ales la cu­vintele cele mai neutre sau care apar mai la coada listei.

Fenomenul de adaptare la RED nu poate fi pus pe seama oboselii glandelor sudoripare atâta timp cât trecerea la un stimul diferit reface amplitudinea RED. Receptorii pot - evident - sa se adapteze la un stimul continuu, dar adaptarea RED este explicabila prin mecanisme centrale.

Semnificatia

latiilor dintre RED si urmatoarele concluz sistemului simpatic în special raportat te

RED este un
mentale, dar în nici
schimbari;

generalizând,
timpul activitatii mi
. în timpul activitatii
acestei activitati;

activitatea si]

Sears reunesl
veaza simpaticul si c
Aceasta poate fi car
la o stare de pregatii
urgenta exprima ec<
bilizare de energie r
"homo sapiens", chi
musculara (Cannon
rent legat de compi
Daca ne gândim la <
putin trei tipuri de
pericol de evitat sai
prezenta prazii, neci

daca dorim sa
^e originea (I sau ;
^semnam foarte preci

este greu de af
«te agreabila sau de;
examinati relateaza
°Prire brusca, un soc,
^Unnat, în general, de

Semnificatia psihologica a RED. Trecerea în revista a core-
htiilor dintre RED si diverse situatii, stari ne permite sa sistematizam
urmatoarele concluzii: RED este un indicator al activitatii generale a
sistemului simpatic si în particular ca indice al conduitei emotionale,
în special raportat la starile de tensiune, surpriza, frica;

RED este un bun indicator al schimbarii orientarii activitatii
mentale, dar în nici un caz o masura adecvata sau directa a acestor
schimbari;

generalizând, activitatea sistemului simpatic este crescuta: ■ în
timpul activitatii musculare efective si în pregatirea acestei activitati;
■ în timpul activitatii mentale care cere un efort sustinut si în pregatirea
acestei activitati;

activitatea simpaticului este controlata cortical;

Sears reuneste comportamentele controlate cortical, care acti­
veaza simpaticul si care permit RED sub titlul de "situatie de urgenta";
Aceasta poate fi caracterizata ca o trecere de la o stare de dezactivare
la o stare de pregatire sau ca mobilizare în vederea actiunii. Starea de
urgenta exprima ecoul unui comportament primitiv care impune mo­
bilizare de energie musculara. Acest comportament functioneaza si la
"homo sapiens", chiar daca organismul nu are nevoie de o mobilizare
musculara (Cannon, 1915). Sistemul nervos simpatic este preponde­
rent legat de comportamentele de teama, mânie, pericol, frustrare.
Daca ne gândim la conditiile vietii primitive constatam ca exista cel
putin trei tipuri de urgenta cerând o activitate musculara energica:
pericol de evitat sau fuga; frustrare, de unde atac si combativitate,
prezenta prazii, necesitatea de a o sesiza.

daca dorim sa sesizam momentul experimentului când RED îsi
are originea (1 sau 2 secunde înainte de aparitia sa), trebuie sa con-
"■emnam foarte precis acest moment;

este greu de afirmat ca o experienta care dureaza câteva secunde
«te agreabila sau dezagreabila, vesela, stimulanta, etc. Subiectii atent
«aminati relateaza ca în aceste momente îi încearca o senzatie de
°Pnre brusca, un soc, ceva neasteptat, un scurt sentiment de neadaptare
urmat, în general, de o recuperare rapida;

. în experimentul asociativ-verbal când cuvântul stimul este p_re. zentât nu trebuie sa presupunem ca avem de a face neaparat cu ₀ emotie inconstienta care declanseaza RED, ci ca probabil subiectul ar_e constiinta abordarii unui subiect periculos;

RED nu poate fi supusa controlului voluntar;

descarcarea afectiva, tensionala provoaca scaderea RED. Su­biectii care au plâns, sau si-au manifestat deschis teama sau mânia manifesta au prezentat o scadere evidenta a RED.

6.2. Raspunsurile motorii

La modul general, prin raspunsurile motorii avem în vedere reac­tiile exprimate în comportament printr-o miscare. Poate fi vorba de o simpla apasare pe o pedala sau pe un buton sau poate fi vorba despre o miscare complexa, coordonata. în majoritatea lor miscarile impli­cate în experimentele psihologice sunt realizate într-un context anume, sunt menite sa manipuleze un buton, o maneta, o pedala, sau sa efec­tueze miscari coordonate de mentinere a unui reper în anumite condi­tii, de urmarire a unei tinte pe un ecran. Le spunem miscari instrumentale pentru ca sunt asociate manipularii unor aparate, instrumente, dis­pozitive. Sunt miscari operationalizate prin variabila dependenta, sunt definite prin indicatori de precizie, corectitudine, amplitudine, forta, s.a.m.d.. Miscarile coordonate fac parte din categoria miscarilor in­strumentale. Datorita importantei lor atât ca variabila dependenta cât si ca variabila raspuns autonoma, vom trata separat o categorie aparte de miscari instrumentale: miscarile coordonate.

6.2.1. Miscarile instrumentale

Reprezinta actionarea diverselor comenzi cu ajutorul mâinilor si picioarelor. Clasificarea lor se poate realiza dupa urmatoarele criterii:

. Din punct de vedere fizic miscarile instrumentale se pot îm­parti în doua mari categorii în functie de efectul lor: a. miscari cu efecte binare de tipul DA/NU care se produc numai in functie de efectuarea ca atare a actnmii. fara sa depinda de pro-

rietatile miscarilor (amplitudine, forta, viteza). Ex. apasarea sau ra-cirea unui comutator. Esential la aceste miscari devine amplasarea

în timp;

b miscari cu efecte proportionale

-împingerea - tragerea

înclinarea stânga - dreapta

apasarea, mutarea piciorului
_ coordonarea acestor miscari

Parametrii de evaluare a miscarilor cu efecte proportionale pot fi- caracteristicile spatiale, traiectoria (forma, directia) si amplitu­dinea sau caracteristicile dinamice: frecventa, viteza sau efortul depus. S-a constatat ca frecventa miscarilor efectuate cu mâna este mult mai mare decât aceea a picioarelor. Miscarile mâinilor în plan vertical se efectueaza mai rapid, dar mai putin exact decât în planul orizontal. Efortul se afla într-o strânsa relatie cu precizia miscarilor, într-o reprezentare grafica aceasta relatie este de forma literei U in­versata. Astfel, la valorile mici ale efortului precizia este scazuta; aceasta creste însa odata cu efortul, pâna într-o zona care poate fi considerata optima, dupa care relatia se inverseaza: cu cât creste efor­tul, cu atât scade precizia.

Din punct de vedere fiziologic miscarile instrumentale con­
stituie rezultatul unor complexe procese senzoriale si mortorii. Ele
reprezinta acte reflexe elaborate mai târziu în comparatie cu cele care
asigura satisfacerea functiilor vitale. Integrarea neuronala este diferita.

Din punct de vedere psihofiziologic se pune problema deter­
minarii factorilor care conditioneaza precizia miscarilor. Notiunea de
precizie este rezultatul unui raport optim între rezultatele efectiv ob­
tinute si scopul urmarit prin actiune. De aici rezulta caracterul voluntar
sau postvoluntar al miscarilor instrumentale.

Din punctul de vedere al complexitatii se pot realiza cele mai
semnificative clasificari ale miscarilor instrumentale:

a- reactie motorie simpla = o miscare unica si cunoscuta cu care se raspunde la un semnal de asemenea cunoscut, singurul element de 'ncertitudine constând în momentul de aparitie al acestuia;

b reactia la alegere. Acestea doua reactii fac parte din timpm de reactie ce va fi tratat separat ca variabila dependenta favorizata.

c actiunile coordonate sunt miscari efectuate simultan cu doua sau mai multe membre, caracteristicile fiecarei miscari servind suc­cesiv la reglarea celeilalte. Tot în aceasta categorie se afla si miscarile efectuate cu o singura mâna sau cu singur picior în functie de anumite date senzoriale (vizuale, auditive, tactilo-kinestezice).

6.2.2. Miscarile coordonate

Presupun întotdeauna un model de actiune, o reprezentare a po­zitiei dispozitivelor si a membrelor. Programul este însusit prin înva­tare si întiparit prin antrenament. în functie de membrele implicate putem vorbi de coordonare mâna-mâna, mâna-picior si mâini-picioare.

în ceea ce priveste precizia coordonarilor, se impun câteva subli­nieri: Astfel, s-a observat ca miscarile efectuate cu mâinile sunt cu mult mai precise decât cele efectuate cu picioarele; miscarea de tragere este mai lenta dar mai precisa în comparatie cu cea de împingere; miscarile mâinilor în plan vertical sunt mai rapide, dar mai putin pre­cise decât în planul orizontal.

Atunci când caracterizam miscarile coordonate din punct de ve­dere calitativ putem folosi calificative precum: miscari bruste sau moi, sacadate, discontinue, lipsite de fluenta; miscari neadecvate ca forta: excesiv de puternice sau lipsite de energie.

In raport cu finalitatea lor, miscarile coordonate pot fi:

a) miscari de dirijare se bazeaza pe perceperea si orientarea mis­
carilor în raport cu un cadru fix a carei configuratie se schimba numai
prin si proportional cu deplasarea propriei pozitii;

b)     miscari de urmarire sunt miscarile efectuate în raport cu un
obiect mobil; j

c)  miscari de compensare, sunt menite sa reduca la minimum \
osclatule unui reper fata de o pozitie centrala sau medie.                 !

Factor, care afecteaza nivelul si calitatea coordonarilor: - in pozit.e sezând precizia miscarilor de prindere si manipulare este maxima pentru obiectele asezate în fata si sub nivelul umerilor;

erv ai câ miscarile efeauae co

_mâna, piciorul dominant;

_ combinarea canalelor senzoriale în identificarea manetelor, bu­toanelor (vaz si tactilo-kinestezie); _ gruparea logica a dispozitivelor.

6 2.3- Indicatorii senzorio-motricitatii

Ne permit o concreta evaluare a miscarilor instrumentale în con­textul în care reactiile motorii sunt considerate ca variabila depen­denta.

G.Friedman si F.C. Ivens (1965) identifica urmatorii trei indicatori:

viteza senzoriomotorie, descrie capacitatea de a executa rapid
si cu precizie o serie de miscari care cer o coordonare ochi-mâna;

coordonarea senzorio-motorie este aptitudinea de a controla si
coordona miscarile mari musculare ale corpului;

dexteritatea manuala este aptitudinea de a manipula rapid o-
biectele cu degetele, (dupa E.L.Kelly, 1967).

J.P. Guilford (1966)distinge sapte indicatori:

forta: forta generala a trunchiului, a membrelor;

impulsivitatea: timpul de reactie, tapping;

rapiditatea: viteza miscarii bratelor, rapiditatea miscarii degetelor;

precizia statica: echilibrul static, repausul bratelor;

precizia dinamica: echilibrul dinamic, precizia miscarii bra­
telor si mâinilor;

coordonarea: coordonarea globala, abilitatea manuala si a de­
getelor;

mobilitatea: supletea trunchiului, mobilitatea membrelor in­
ferioare (dupaE.L. Kelly, 1967).

Cele mai laborioase cercetari sunt ale lui Fleishman (1984) care desprinde 11 indicatori:

" precizia controlului: sarcini care cer control muscular precis si tin, cum ar fi miscarea unui levier pe o directie precisa;

coordonarea membrelor: abilitatea de coordonare simultana ^a miscarii membrelor, cum ar fi împachetarea unei cutii cu ambele mâini;

. orientarea raspunsului: abilitatea de a realiza corect si _pre. _{ris misc}^ rapide în functie de natura unu, stimul, cum ar fi atingerea sj! asea brusca a unui întrerupator când suntem avertizati de un

°ⁿtimpul de reactie: presupune masurarea timpului scurs între o
stimulare vizuala, auditiva etc. si reactia subiectului (apasarea pe o
cheie de raspuns); " ..

viteza miscarii mâinii presupune viteza miscarii grosiere a
mâinii, când nu este ceruta precizie mare;

control calitativ: aptitudinea de a face miscari motorii con­
tinue, raportate la modificarea vitezei si directiei unei tinte; de exem­
plu urmarirea unei bile metalice pe un disc în miscare, cu ajutorul unui

stilet;

dexteritatea manuala: aptitudinea de a misca rapid bratul,
antebratul si mâna în mânuirea obiectelor mari, cum ar fi încastrarea
unor profile într-o placa;

dexteritatea digitala: manipularea unor obiecte mici (nituri,
piulite) cu degetele;

siguranta încheieturii antebrat-brat - mâna presupune abi­
litatea miscarilor de pozitionare care solicita forta, precizie sau viteza:
exemplu- punerea atei în ac;

viteza încheieturii mâna-degete: miscari rapide de tapping,
currwsunt cele cerute de transmiterea semnalelor morse;

tintirea: abilitate extrem de îngusta obtinuta de o proba în care
subiectul plaseaza puncte în cerculete într-un tempo cât mai rapid
posibil.

6.3. Timpul de reactie

Timpul de reactie (T.R.) este o varianta a raspunsurilor motorii, dar imphcatiile si importanta sa ca variabila dependenta cea mai frec­vent utilizata in psihologia experimentala au impus o tratare distincta.

Psihologii acorda un mare interes timpului necesar realizarii di­feritelor operatii mentale. Masurând acest timp, ei pot realiza inferente

în legatura cu structura si organizarea evenimentelor mentale, care prin natura lor, nu pot fi direct observate.

6.3.1- Modelul lui Donders

Interesul oamenilor de stiinta pentru timpul de reactie a început în secolul al XVlll-lea, când un asistent al observatorului astronomic de la Greenwich a fost concediat pentru ca timpii lui de reactie nu corespundeau cu cei ai sefului sau. Acesta ar fi fost sfârsitul povestii daca astronomul Bessel nu ar fi aflat de acest incident si daca nu ar fi început sa se întrebe daca diferenta sistematica dintre asistentul Kine-brook si seful sau nu ar fi cauzata de altceva decât de incompetenta. El si-a pus întrebarea daca nu cumva fiecare persoana observa acelasi eveniment cu timpi de reactie usor diferiti. într-adevar, când astro­nomii au început sa-si compare masuratorile lor, au aparut diferente sistematice. Acest fenomen a fost numit "ecuatie personala".

Aceasta ar fi ramas doar o problema de astronomie pâna când fiziologul olandez Donders (1865) si-a dat seama ca ar putea s-o fo­loseasca pentru a calcula timpul necesar pentru diversele operatii men­tale. El a stabilit trei tipuri timp reactie care sunt cunoscute ca "reactii Donders A, B si C". într-o reactie A (reactie simpla) aparea o lumina si subiectul reactioneaza, apasând o cheie sau un buton; exista, deci, doar un stimul si un raspuns. Donders credea ca timpul de reactie simplu (A) este de baza, luând în considerare factorii (cum ar fi viteza de conducere a impulsului nervos) care sunt componente ale unor reactii mai complexe. Aceste situatii de reactie, care sunt mai compli­cate, au fost numite situatiile B si C. într-o situatie B avem de-a face tu mai multi stimuli: pentru fiecare subiectul trebuie sa aleaga ras­punsul potrivit (reactia la alegere). Fiecare stimul are un raspuns pro-P^r'u si unic.Atunci când ne aflam cu masina la semafor, suntem pusi ■ntr-o situatie de alegere (B): daca lumina este verde, acceleram; daca ' ^st0 rosie, frânam. Ce fel de operatii mentale sunt necesare pentru o ■^fel de reactie de alegere? în primul rând trebuie sa identificam ^J oarea luminii: rosie sau verde, apoi, trebuie sa selectam pe care ^{a ln}*uie sa apasam acceleratorul sau frâna. Putem vorbi despre

operatii mentale de identificare a stimulului si de selectie a ra_spun. sului Daca vrem sa masuram timpul necesar pentru aceste doua o_pe. ratii trebuie sa studiem un al treilea tip de reactie: reactia C. Aici, _ca si în reactia B, sunt mai multi stimuli. Cu toate acestea, spre deosebire de reactia B, numai un stimul este legat de o reactie. Daca alt stimul va aparea, comportamentul corect va fi sa nu raspundem (reactionam) si, deci, sa nu facem nimic. Când asteptam sa intram la doctor la con­sultatie pe baza unui bon, nu vom reactiona decât atunci când vom auzi numarul nostru. Ca si în reactia B, trebuie sa identificam numarul când acesta este strigat. Cu toate acestea, odata ce acest lucru s-a întâmplat, nu este nevoie sa selectam un raspuns, din moment ce numai un ras­puns este compatibil. Deci, reactia C necesita identificarea stimulului, dar nu necesita si selectia raspunsului.

Putem sa evaluam acum timpul necesar pentru operatiile mentale de identificare si selectie, scazând perechile corespunzatoare de timpi de reactie. Reactia C masoara identificarea plus timpii de baza (timpul de conducere a influxului nervoas etc). Astfel, scazând timpul de reactie A din timpul de reactie C vom sti cât timp ia identificarea. Similar, scazând timpul de reactie C din timpul de reactie B, vom estima timpul de selectie, din moment ce reactia de tip B înclude iden­tificarea, selectia si timpul de baza, în timp ce reactia C înclude numai identificarea si timpul de baza.

Metoda lui Donders a fost considerata ca fiind foarte promita­toare; când Wundt si-a deschis în 1879 laboratorul de psihologie, stu­dentii lui au dedicat mult efort studierii timpului de reactie, dar nu au reusit sa obtina estimari ferme precise ale timpilor necesari pentru a realiza diferite procese mentale. La începutul secolului urmator intro-spectionistii au contestat metoda deductiva de masurare a timpilor prin scadere si astfel metoda a fost discreditata si abandonata în psihologie-Metoda deductiei timpilor prin scadere a lui Donders estima ca atunci când cele trei tipuri de reactii sunt ordonate, reactia B ar trebui sa dureze cel mai mult, apoi reactia C si, în final, reactia A. Aceasta predictie îsi are justificarea în faptul ca reactia A consta numai din componente mentale de baza (timpi de baza), reactia C are doua com-

enete (de baza si de identificare), iar reactia B trei componente (de b°^Da de identificare si de selectie). într-adevar, atunci când dispunem de date, aceasta predictie este confirmata pe deplin. Totusi, în ciuda unui început promitator, metoda lui Donders a fost ignorata aproape tot secolul trecut. Pentru a întelege respingerea metodei, trebuie sa avem în vedere faptul ca modul dominant de cercetare psihologica era metodaîntrospectiei. Cu toate ca psihologia a respins mai târziu aceasta metoda, ea era foarte apreciata la momentul respectiv. Introspectio-nistii profesionisti realizau reactii A, B si C si relatau ca o reactie C nu se si simtea ca o reactie A plus înca ceva, si ca nici o reactie B nu se simtea ca o reactie C plus înca ceva. în schimb, cele trei reactii erau percepute complet diferit. Desi acum pare ciudat, acest argument parea suficient la timpul respectiv pentru a discredita metoda lui Donders. Astazi, desigur, Donders detine o pozitie respectabila în psihologia experimentala, iar metoda lui (dar si alte extinderi sofisticate ale acesteia) este larg utilizata. Metoda lui Donders este mai mult decât o nota istorica de subsol în psihologia experimentala moderna. Cer­cetatorii înca mai exploreaza validitatea presupunerilor pe care le-a facut aceasta teorie. Gottsdanker si Shragg ( 1985) apreciaza ca sti­mulul, într-o sarcina de timp de reactie, îndeplineste simultan doua functii psihologice. în primul rând, o functie informativa; stimulul indica ce raspuns trebuie dat. în al doilea rând, îndeplineste o functie imperativa: stimulul indica momentul când trebuie dat raspunsul. în experimentul lor, un sunet apare în jumatate din încercari (situatii experimentale). Acesta este stimulul imperativ. Subiectii erau instruiti sa reactioneze numai daca sunetul aparea. Nu se specifica modul de raspuns la sunet. Aceasta informatie era oferita printr-un semnal vizual care indica daca trebuia sa se raspunda "stânga" sau "dreapta" în cazul m care se auzea sunetul. Semnalul vizual aparea întotdeauna înaintea sunetului. Deci el comunica informatia prealabila (Kantowitz si Sand-*T> 1972); în cazul în care aceasta informatie era procesata, ea ar fi ^csorat timpul de reactie fata de situatia standard în care stimulii obicei"¹*^{1 ?I Ce mformativi a}P^{ar îm}Preuna (din moment ce ei sunt, de ^l'^{Unul s1 a<}=elasi stimul). Cu alte cuvinte, faptul de a sti dinainte

care raspuns este cerut, permite subiectului sa înceapa elaborarea ras­punsului în baza unei scheme si, totodata, sa-1 pregateasca. Aceasta ar trebui sa reduca timpul de reactie deoarece o parte din activitatea mentala de raspuns a fost deja derulata atunci când stimulul imperativ (sunetul) va fi auzit. Intervalul de timp dintre stimulii imperativi si cei informativi varia între 0 si 150 ms. Gottsdanker si Shragg erau inte­resati sa vada cum va fi utilizat acest timp de procesare pentru reactiile simple si la alegere. în sarcina de reactie la alegere ar trebui sa existe un avantaj prin prezentarea mai întâi a stimulului informativ. Cu toate acestea, în sarcina de reactie simpla exista numai un singur raspuns posibil; stimulul informativ este practic nefolositor, întrucât raspunsul este deja cunoscut. Astfel, reprezentând grafic timpul de reactie ca o functie a intervalului dintre stimulii informativi si cei imperativi, ar trebui sa obtinem o linie orizontala pentru reactiile simple. Dar, pentru reactiile la alegere, timpul de reactie ar trebui sa fie la valori mari pentru intervalul 0 si apoi sa descreasca treptat si sa tinda asimptotic fata de timpul de reactie la reactiile simple. Aceasta predictie a fost confirmata. O alta predictie a vizat latenta ipotetica dintre începutul stimulului informativ si cel al raspunsului. Cum începutul unui ras­puns este un eveniment mental ipotetic care nu poate fi observat di­rect, trebuie utilizata o metoda logica de tipul celei a lui Donders pentru a estima (evalua) latenta mentala. Gottsdanker si Shragg au descoperit ca latenta mentala este scurta pentru intervalele scurte dintre stimulii informativi si cei imperativi si ca apoi ea creste pentru intervalele mai lungi. Aceste rezultate constituie un suport solid în sprijinul validitatii metodei lui Donders (dupa Kantovitz, Roediger si Elmes, 1991).

6.3.2. Modelul lui Sternberg

Cea mai cunoscuta aplicatie a metodei lui Donders este "metoda factorilor cumulativi" propusa de Sternberg (1969). Aceasta metoda se serveste de un suport matematic complex. Metoda factorilor cu­mulativi ia în considerare un timp total de reactie pe care îl împarte în stadii succesive de procesare a informatiei. Definitia unui astfel de stadiu (nivel) a fost lasata ambigua, dar ea corespunde în mare unei

subunitati complete de procesare. Exista doua mari diferente între metoda lui Donders si cea a lui Sternberg (Taylor, 1976). în primul rând, Sternberg a utilizat manipulari (modelari) experimentale pentru a modifica durata stadiilor. Variabilele independente experimentale utilizate pentru a realiza aceasta modificare au fost numite factori. în al doilea rând, Sternberg a elaborat o metoda de inferare a relatiei dintre factori si stadii. Factorii care influentau diferitele stadii vor determina Influente cumulative (neinteractioniste) asupra timpului de reactie. Factorii care influenteaza acelasi stadiu (sau stadii) vor inte-ractiona. Astfel, realizând experimente factoriale si cautând patternuri de interactiune si cumulare, psihologii ar putea descoperi cum sunt puse în legatura stadiile de procesare.

Biederman si Kaplan (1970) au utilizat metoda factorilor cumu­lativi pentru a determina daca doua variabile independente (caracterul discriminabil al stimulului si compatibilitatea stimul-raspuns) influen­teaza aceleasi stadii sau stadii diferite ale procesarii mentale. Dis­punerea stimulilor se poate face sub forma unui set de patru lumini aranjate în forma de dreptunghi: doua lumini în stânga, formând axa stânga verticala a dreptunghiului si doua lumini în dreapta, formând cealalta axa. Pentru raspuns existau doua clape ca de pian. La fiecare încercare, toate cele patru lumini aveau intensitati diferite. în situatia de înalta compatibilitate stimul-raspuns, raspunsul corect era apasarea clapei de aceeasi parte cu cea mai întensa lumina. în situatia de slaba compatibilitate, raspunsul corect era apasarea pe clapa situata de par­tea opusa; de exemplu, daca lumina din stânga sus era cea mai pu­ternica, raspunsul corect pentru situatia de compatibilitate redusa era apasarea clapei din dreapta, în timp ce pentru situatia de compati­bilitate înalta era apasarea clapei din stânga. Gradul de discriminare ^al semnului era variat prin modificarea intensitatii setului de patru lumini, in situatia de slaba discriminare, intensitatile celor patru lumini ^erau apropiate. Cum în situatia de înalta discriminare existau inten­sitati ce diferentiau mult una de alta, era mai usor de remarcat care ^lumina era cea mai puternica. Rezultatele acestui experiment au evi-^entiat faptul ca factorii de discriminare a stimulului si de compati-

bilitate stimul-raspuns sunt cumulativi, astfel încât fiecare factor in­
fluenteaza câte un stadiu al procesarii informationale (dupa Kantovitz,
Roediger si Elmes, 1991). _

Metoda factorilor cumulativi nu evalueaza timpul necesar unui stadiu de procesare. Ea ne spune doar cum sa descoperim aceste stadii. Donders era, deci, din punctul de vedere al metodei folosite, cu o suta de ani înaintea timpului sau si numai recent restul psihologiei 1-a ajuns din urma.

6.3.3. Timpul de reactie ca variabila dependenta multivariata

Experimentatorul trebuie sa selecteze o variabila dependenta din-tr-o multime de posibile variabile dependente. O variabila dependenta frecvent utilizata în cercetarile asupra atentiei si procesarii informatiei este timpul de reactie. într-adevar, aceasta variabila este atât de populara, încât studiul timpului de reactie a devenit un domeniu autonom. Aceasta indica faptul ca o variabila dependenta poate deveni atât de importanta încât este studiata nu numai ca un mijloc de investigare a unor arii specifice, dar si ca un obiect de studiu de sine statator.

La prima vedere, s-ar putea spune ca timpul de reactie este un subiect minor pentru a ilustra selectia variabilei dependente, din mo­ment ce numind timpul de reactie am si facut deja aceasta selectie.

Este adevarat ca unii psihologi masoara timpul de reactie din rutina, fara sa se gândeasca mai bine la implicatiile acestei decizii de selectie. Viteza cu care este îndeplinita o sarcina este deseori luata ca un indicator al solicitarilor atentiei în sarcina. Astfel, sarcinile care pot fi facute rapid sunt interpretate ca solicitând atentia într-o masura redusa. Aceasta interpretare s-ar putea sa nu fie întotdeauna adevarata, din moment ce atentia poate fi definita operational fara a implica timpul de reactie. Vom vedea în continuare cum chiar o utilizare si mai banala a timpului de reactie, în care nu se face nici un fel de supozitie asupra atentiei, poate induce în eroare întrucât nu se acorda suficienta importanta selectiei variabilei dependente.