(Intra Honey, sprijinita de Martha.)
HONEY (demna): Multumesc... multumesc.
MARTHA: Iata-ne... Cam bolnavioare, dar pe picioarele noastre.
GEORGE: Slava Domnului!
NICK: Spune-mi, Honey... te simti mai bine?
HONEY: Ceva mai bine, iubitule. Totusi, cred ca ar trebui sa stau jos.
NICK: Sigur... hai, vino aici lânga mine.
HONEY: Multumesc, iubitule.
GEORGE (încet, printre dinti): Ce tablou înduiosator!...
MARTHA (lui George): si n-ai de gând sa-ti ceri scuze?
GEORGE (facând ochi mari): De ce, Martha?
MARTHA: Fiindca din pricina ta acestei tinere doamne i-a fost rau.
GEORGE: De ce din pricina mea?
MARTHA: Pentru ca i-a fost greata.
GEORGE: si ce vina am eu?
HONEY (cu un gest larg, papal): Nu... lasati... va rog...
MARTHA (lui George): Ce vina ai? Dar atunci cine crezi ca a îmbolnavit-o? Superbul de acolo? Îti închipui ca si-a îmbolnavit cu buna stiinta nev 18518s1819s estica?
GEORGE (resemnat): Nu. În schimb ma îmbolnavesti tu pe mine.
MARTHA: Asta-i cu totul altceva!
HONEY: Cum sa va spun... Mi-a fost rau de la stomac... Asa mi se face greata din când în când... Fara nici o cauza aparenta.
GEORGE: Asa, din senin?
HONEY: Da.
NICK: Pentru ca esti... foarte fragila, Honey.
HONEY (mândra): Întotdeauna patesc asa.
GEORGE: Cu o regularitate de ceasornic, nu?
NICK (fulgerându-l): Te rog, abtine-te.
HONEY: Doctorul spune ca nu am nimic organic,întelegeti?
NICK: Desigur. E un lucru complet lipsit de gravitate.
HONEY: Cu putin înainte de a ne casatori, am facut o criza de apendicita... si toti credeau ca e apendicita... dar pâna la urma s-a transformat într-o... a fost o... (râde usor) dar n-a fost ce crezusem.
(George si Nick schimba o privire.)
MARTHA (lui George): Mai da-mi sa beau. (George se duce spre bar.) Toata lumea se îmbolnaveste din cauza lui George. Pâna si fiul nostru, când era mic, avea...
GEORGE: Iar începi, Martha?
MARTHA: ...avea crize de varsaturi tot din cauza lui.
GEORGE: Te rog sa taci!
MARTHA: În asemenea masura, încât ori de câte ori George intra în camera, automat i se facea rau...
GEORGE: Adevaratul motiv pentru care i se facea rau era acela ca nu putea suferi sa te foiesti toata ziua în jurul lui, sa navalesti una-doua în camera lui cu chimonoul fâlfâind, sa te apleci asupra lui putind a alcool.
MARTHA: Cum?! Poate vrei sa spui ca tot din cauza mea a fugit de acasa de doua ori într-o luna! (Catre ceilalti.) De sase ori într-un an!
GEORGE (întinzându-i Marthei paharul): Când veneam acasa, îmi iesea în fuga înainte si mi se plângea: "Nu stiu ce tot are mama cu mine".
MARTHA: Mincinosule!
GEORGE (dând din umeri): stii bine ca asa se întâmpla... Trebuie sa fi fost îngrozitor pentru el, saracutul!
NICK: Daca era asa de îngrozitor, de ce mai vorbesti despre asta!
HONEY (pe un ton de dojana): Scumpule!...
MARTHA (cu un gest de scârba si dispret): Puah! (Catre Nick.) Multumesc, dragutule.
GEORGE (fara sa se adreseze cuiva anume): Nu tineam câtusi de putin... As fi fost fericit sa nu abordam acest subiect... Nu-mi place niciodata sa vorbesc despre el...
MARTHA: Ba da, îti place.
GEORGE: Când suntem singuri, poate.
MARTHA: Pai, nu suntem singuri?
GEORGE: ...Nu, dragoste... avem musafiri.
MARTHA (cu o privire pofticioasa spre Nick): si înca ce musafiri!
HONEY: As putea sa mai capat putin brandy? Cred ca mi-ar face bine putin brandy.
NICK: Poate ca n-ar trebui sa mai bei.
HONEY: Ba, da... iubitule. Ba da.
GEORGE (ducându-se din nou la bar): Are dreptate. Sa-i umplem deci paharul.
NICK: Honey, nu cred ca...
HONEY (usor iritata): Vreau sa prind puteri, scumpule. Ma simt foarte slabita.
GEORGE: Bineînteles. Cu o jumatate de sticla e greu sa te înzdravenesti... trebuie s-o bei pe toata.
HONEY: Cu placere. (Catre Martha.) Îmi place brandy-ul... Chiar foarte mult.
MARTHA (cu gândul în alta parte): Cu atât mai bine pentru tine.
NICK (cedând): Daca crezi ca îti prieste...
HONEY (enervata): Eu stiu ce-mi prieste, iubitule.
NICK (sarcastic): Nici nu ma îndoiesc.
HONEY (lui George, care îi întinde paharul cu brandy): Excelent! Multumesc. (Lui Nick.) E normal sa stiu, iubitule.
GEORGE (absent): si mie îmi place sa beau brandy.
MARTHA (confidential): Îti place sa bei si virgin.
GEORGE (sever): Martha, ai grija.
MARTHA (cu mâna la gura într-un gest de fetita speriata): A-a-a-a-a!
NICK (prinzând ceva din zbor): Cum, cum?
GEORGE (vrând sa distraga atentia lui Nick): Nimic...
MARTHA: Va sa zica v-ati înteles bine, între voi barbatii, cât am fost sus? Probabil ca George ti-a expus punctul lui de vedere asupra lucrurilor, înduiosându-te pâna la lacrimi, nu?
NICK: N-as putea spune.
GEORGE: Avedarul e ca ceea ce am facut noi a fost mai curând un fel de joc de-a baba-oarba.
NICK: Dragut din partea ta!
HONEY: A, mie îmi place foarte mult jocul de-a baba-oarba!
NICK: Nu despre asta e vorba, Honey. Nu ne-am jucat.
HONEY: Dar parca eu zic ca v-asi jucat? Doi barbati în toata firea jucându-se de-a baba-oarba, ar fi cam... nu stiu cum. (Începe sa râda.)
MARTHA (lui Nick): Vrei sa-mi spui ca nu s-a apucat sa-ti demonstreze ce bine ar fi reusit în viata daca nu i s-ar fi pus bete în roate? Ca nu ti-a explicat în ce masura înaltul sau simt moral îl împiedica sa încerce nu numai îmbunatatirea situatiei sale, dar chiar si propria sa desavârsire?
NICK: Nu...
MARTHA: si nu ti-a povestit cu lux de amanunte cum a încercat sa publice o tâmpenie de carte, si cum tata l-a împiedicat?
NICK: O carte? Nu.
GEORGE: Martha, te rog...
NICK (curios): Ce carte? Ce fel de carte?
GEORGE (pe un ton rugator): Te rog, lasa. O simpla carte.
MARTHA (imitându-l, ironica): O simpla carte.
GEORGE: Te rog, Martha!
MARTHA (aproape dezamagita): Cum, George, ai renuntat sa-ti mai istorisesti trista... poveste, de la un cap la altul? Ce-i cu tine? Nu te mai recunosc... Sau ai depus cumva armele?
GEORGE (calm si grav): Nu, Martha. Dar caut în lupta cu tine o noua tactica, mai eficace. si cred ca am gasit-o: metoda gherilei... subminarea pe dinauntru... Nu sunt înca sigur, dar cam asta trebuie sa fie.
MARTHA: Bine, când ai sa te hotarasti, sa-mi spui si mie.
GEORGE (vesel): Bineînteles, iubita mea.
HONEY: Ce-ar fi sa dansam? Mie îmi place asa de mult sa dansez!
NICK: Honey...
HONEY: Vreau sa dansez! Am chef de dans!
NICK: Honey...
HONEY: Vreau, vreau sa dansez!
GEORGE: În definitiv, de ce nu? Sa dansam.
HONEY (cu dragalasenie, Marthei): Vai, ce bine îmi pare! Îmi place dansul la nebunie! Ţie nu?
MARTHA (aruncându-i o privire lui Nick): Sigur! Ideea e excelenta!
NICK (nervos): Da, da.
GEORGE (ironic): Excelentissima.
HONEY: La dans sunt usoara ca un fulg.
MARTHA (fara alte comentarii): Pffff!
GEORGE (cautând un disc): Cândva poza Marthei - asta se întîmpla acum vreo douazeci si sinci de ani - a aparut într-un ziar, cu ocazia unui concurs de dans... Unul din acele maratoane unde se danseaza fara întrerupere o saptamâna întreaga... Se pare ca Martha a obtinut atunci premiul doi... sprijinindu-si pâna la capat partenerul prin forta bicepsilor.
MARTHA: Hai, pune odata muzica si nu mai vorbi atât.
GEORGE: Da, draga mea. (Catre ceilalti.) ...si în ce formatie dansam? În dublu mixt?
MARTHA: Doar nu-ti închipui c-am sa dansez cu tine!
GEORGE (reflecteaza): Mai încape vorba? Nici cu mine, nici cu (aratând spre Honey) aceste picioare înaripate.
HONEY: Eu dansez cu oricine... si pot sa dansez si singura.
NICK: Honey...
HONEY: Sunt usoara ca un fulg.
GEORGE: Foarte bine, copii... hotarâti-va si dati-i drumul!
(Pune muzica. Se aude partea a doua a simfoniei a saptea de Beethoven.)
HONEY (dansând singura): La, la, la, la! La, la, la, la! La, la, la, la! La, la, la, la!... Splendid...!
NICK: Honey...
MARTHA: Destul, George... opreste asta!
HONEY: Tra, la, la, la, tra, la, la, la, tra, la, la, la...
MARTHA: George! Opreste când îti spun!
GEORGE (prefacându-se ca nu aude): Ce spui, Martha? Nu înteleg...
NICK: Honey...
MARTHA (vazând ca George suceste butonul amplificând): Opreste, George!
GEORGE: Ce?
MARTHA (se ridica si se repede la George ca o furie): Boule! Tâmpitule! N-auzi?
GEORGE (opreste muzica. Linistit): Ce-ai spus, scumpete?
MARTHA: Ce-nseamna asta?
HONEY (încremenind în mijlocul unei miscari de dans): Ai oprit! De ce-ai oprit?
NICK: Honey...
HONEY (lui Nick, pe un ton rastit): Ce tot vrei de la mine?
GEORGE: Am crezut ca se potriveste, Martha.
MARTHA: Ai crezut pe dracu
HONEY: Întotdeauna îmi strici cheful când vreau sa ma distrez!
NICK (încercând sa ramâna politicos): Îmi pare rau, Honey, dar...
HONEY: Lasa-ma-n pace!
GEORGE: La urma urmei, de ce nu alegi tu, Martha? (Pleaca de lânga aparat lasând Marthei locul.) Acum se ocupa Martha de muzica... ea e DJ.
HONEY: Pentru ca stii ca-mi place, te enervezi de câte ori ma vezi dansând.
NICK: Ţi se pare.
HONEY: Lasa-ma-n pace. (Se asaza si îsi ia paharul îmbufnata.)
GEORGE: Acum Martha are sa ne puna ceva pe gustul ei. Poate Paradisio, poate Enigma. (Se duce si se aseaza lânga Honey.) De ce esti asa de dulce?
HONEY (chicotind încântata): Eu??? Vai, dar...
GEORGE (Marthei, râzând ironic): Hai, Martha... alege odata! Arata-ti preferintele!
MARTHA (mosmondind aparatul): Ai rabdare!
GEORGE (lui Honey): Dansezi cu mine, papusico?
NICK: Cum i-ai spus nevesti-mii?
GEORGE (ironic): A, iarta-ma.
HONEY (facând fasoane): Nu! Sau îmi continui dansul de caracter pe care l-am început, sau, daca nu, nu dansez cu nimeni. Am sa stau aici, si gata.. (Da din umeri... si bea.)
MARTHA (care a pus un slow). OK. Vino! (Îl înhata pe Nick.)
NICK: Dar... eu... nu...
MARTHA: Lasa, îmi spui pe urma. (Danseaza împreuna, lent si foarte strâns.)
HONEY (bosumflata): si noi stam si ne uitam!
GEORGE: Ce altceva putem face?
MARTHA (lui Nick): Îm, esti puternic, se simte asta.
NICK: Îmhm.
HONEY: Îmi place. Îmi place.
NICK: Îmhm.
HONEY: Nu ti se pare ca danseaza de parca ar fi fost dintotdeauna împreuna?
GEORGE: E un dans arhicunoscut... se vede ca îl cunosc amândoi foarte bine...
MARTHA: Nu fi asa timid.
NICK: Ţi se pare...
GEORGE (lui Honey): Este un foarte vechi ritual al maimutelor, vechi de când lumea.
HONEY: Nu.. nu prea înteleg ce vrei sa spui. (Nick si Martha se deplaseaza spre partea opusa celei unde stau George si Honey. Danseaza strâns lipiti si, în timp ce picioarele abia li se misca, trupurile lor onduleaza în ritmul muzicii.)
MARTHA: Îmi place cum te misti.
NICK: si mie îmi place cum te misti.
GEORGE (lui Honey): Auzi: le place la amândoi cum se misca.
HONEY (usor agasata): Foarte frumos.
MARTHA (catre Nick): Ma surprinde faptul ca George nu ti-a spus versiunea lui despre întreaga poveste.
GEORGE (lui Honey): Nu gasesti ca au stil?
NICK: ...Nu. Nu mi spus.
MARTHA: Ma mir. (Replicile Marthei se pot acorda, mai mult sau mai putin, cu ritmul muzicii.)
NICK: De ce te miri?
MARTHA: Fiindca... de obicei spune.,.. atunci când i se iveste prilejul.
NICK: Esti sigura?
MARTHA: De altfel e o poveste atât de jalnica.
GEORGE: De ce atât de jalnica?
MARTHA: Imposibil sa nu-ti stoarca lacrimi.
GEORGE: Ceea ce faci e oribil.
NICK: Chiar asa? De ce?
GEORGE (lui Nick): Tinere, n-o încuraja.
MARTHA: Încurajeaza-ma...
NICK: Spune mai departe. (Câteva clipe danseaza ondulând, strâns lipiti, apoi se îndeparteaza.)
GEORGE: Ţi-am spus sa n-o încurajezi.
NICK: Am auzit... zi-i mai departe.
MARTHA (vorbind în ritmul dansului si în versuri, ca sa-i faca în ciuda lui George): "Caci George era un om cu mari ambitii...În ciuda unui dubios trecut..."
GEORGE (avertizînd-o calm): Martha...
MARTHA: "Pe care l-a transpus într-o poveste... Ce a marcat jalnicul sau debut..." Am facut versuri! Am facut versuri!
GEORGE: Martha, te-am prevenit.
NICK: Ai talent poetic. De ce te-ai oprit? Continua!
MARTHA: "Taticu însa-a rasfoit romanul..."
GEORGE: Ţii neaparat sa-ti dau una peste gura, Martha?
MARTHA: "...si-a fost scandalizat de ce-a citit."
NICK: Scandalizat?
MARTHA: Îhm!... "Era povestea unui pusti obraznic... o haimana si un neispravit..."
GEORGE (ridicându-se): Martha, întreci orice masura!
NICK (intervenind cavalereste): De ce nu lasi oamenii sa vorbeasca?
MARTHA: ...ha, ha, ha, ha, ha!... Da: "un neispravit, o haimana, care-a ucis pe taica-sau si maica-sa."
GEORGE (înabusit): Martha, cum poti?
MARTHA: Atunci tata i-a spus: Ia asculta, baiete, crezi ca am sa te las sa publici asa ceva?...
GEORGE (se repede la aparat si-l opreste): Gata. S-a terminat cu dansul. Acum putem discuta.
NICK: Gasesti ca e frumos ce faci? Îm?
HONEY (atâtata): Acum au sa se bata! Traiasca violenta!
MARTHA (îngrosându-si glasul si vorbind pe un ton doct, profesoral.) si tata i-a spus: ia asculta, baiete, sa nu-ti închipui ca am sa te las vreodata sa publici porcaria asta. Poti sa te faci luntre si punte, cât timp esti profesor aici, nu va aparea. Iar daca totusi ai sa încerci s-o tiparesti, sa stii ca te dau afara cu un picior în spate.
GEORGE: Termina! Termina odata!
MARTHA: Ha, ha, ha, ha!
NICK (râzând si imitându-l în bataie de joc): Va rog, terminati odata!
HONEY: Acum au sa se bata! Traiasca violenta!
MARTHA (continuând sa-si imite tatal): Ce idee! Sa fii profesor într-o institutie ca a noastra, într-un oras ca New Carthage, si sa vrei sa publici un asemenea roman? Daca ai cât de cât consideratie pentur institutia în care profesezi, te org, tinere, sa-ti bagi mintile încap si sa-ti retragi manuscrisul...
GEORGE: Nu admit sa-si bata nimeni joc de mine!
NICK (râzând): Nu admite sa-si bata nimeni joc de el! Asta-i buna!
(Honey începe si ea sa râda, fara sa stie exact de ce.)
GEORGE: Nu admit! (Toti râd de el. Înfuriat.) si mai terminati odata!
MARTHA (continuând cu vocea tatalui): Cine a mai pomenit asemenea subiect: un baiat care întâi îsi asasineaza mama, pe urma îsi omoara tatal, si apoi pretinde ca totul a fost din "accident"!
HONEY (într-o explozie de ilaritate): Accident!
NICK (amintindu-si de ceva): Cum? Ia stati un pic!
MARTHA (cu vocea ei obisnuita): Dar ceea ce a pus capac la toate a fost explicatia lui George. Vreti sa stiti ce i-a declarat dragutul, viteazul de George lui taticu?
GEORGE: Nu! Nu! Nu!
NICK: De ce? Las-o sa vorbeasca.
MARTHA: George a spus asa: dar taticule... adica domnule... ha, ha, ha, ha... eu nu mi-am imaginat acest subiect... (Alta voce.) Nu ti l-ai imaginat? (Imitînd vocea lui George.) Nu, domnule... cartea mea nu este o opera de fictiune.
GEORGE (pasind spre ea amenintator): Opreste-te când îti spun!
NICK (presimtind primejdia): Hei!
MARTHA: Ce, crezi ca mi-e frica? Ia pleaca de-aici, caraghiosule! (Se îndeparteaza câtiva pasi si continua sa-l imite pe George.) Nu, domnule, cartea mea nu-i o opera de fictiune... ceea ce povestesc în ea s-a întîmplat cu adevarat... Mi s-a întîmplat mie!
GEORGE (repezindu-se la ea): Am sa te omor! (O apuca de gât; se lupta amândoi.)
NICK (sarind sa-i desparta): Hei! Stati! Ce faceti?
HONEY (cu o bucurie salbatica): Traiasca violenta! Traiasca violenta! (George, Martha si Nick se lupta, tipa etc.)
MARTHA: Mi s-a întâmplat mie! Mie!
GEORGE: Javra! Spurcaciune!
NICK: Ati înnebunit? Opriti-va!
HONEY: Traiasca violenta! Traiasca violenta!
|
