(Intra Honey, sprijinita de Martha.)
HONEY (demna): Multumesc... multumesc.
MARTHA: Iata-ne... Cam bolnavioare, dar pe picioarele noastre.
GEORGE: Slava Domnului!
NICK: Spune-mi, Honey... te simti mai bine?
HONEY: Ceva mai bine, iubitule. Totusi, cred ca ar trebui sa stau jos.
NICK: Sigur... hai, vino aici lānga mine.
HONEY: Multumesc, iubitule.
GEORGE (īncet, printre dinti): Ce tablou īnduiosator!...
MARTHA (lui George): si n-ai de gānd sa-ti ceri scuze?
GEORGE (facānd ochi mari): De ce, Martha?
MARTHA: Fiindca din pricina ta acestei tinere doamne i-a fost rau.
GEORGE: De ce din pricina mea?
MARTHA: Pentru ca i-a fost greata.
GEORGE: si ce vina am eu?
HONEY (cu un gest larg, papal): Nu... lasati... va rog...
MARTHA (lui George): Ce vina ai? Dar atunci cine crezi ca a īmbolnavit-o? Superbul de acolo? Īti īnchipui ca si-a īmbolnavit cu buna stiinta nev 18518s1819s estica?
GEORGE (resemnat): Nu. Īn schimb ma īmbolnavesti tu pe mine.
MARTHA: Asta-i cu totul altceva!
HONEY: Cum sa va spun... Mi-a fost rau de la stomac... Asa mi se face greata din cānd īn cānd... Fara nici o cauza aparenta.
GEORGE: Asa, din senin?
HONEY: Da.
NICK: Pentru ca esti... foarte fragila, Honey.
HONEY (māndra): Īntotdeauna patesc asa.
GEORGE: Cu o regularitate de ceasornic, nu?
NICK (fulgerāndu-l): Te rog, abtine-te.
HONEY: Doctorul spune ca nu am nimic organic,īntelegeti?
NICK: Desigur. E un lucru complet lipsit de gravitate.
HONEY: Cu putin īnainte de a ne casatori, am facut o criza de apendicita... si toti credeau ca e apendicita... dar pāna la urma s-a transformat īntr-o... a fost o... (rāde usor) dar n-a fost ce crezusem.
(George si Nick schimba o privire.)
MARTHA (lui George): Mai da-mi sa beau. (George se duce spre bar.) Toata lumea se īmbolnaveste din cauza lui George. Pāna si fiul nostru, cānd era mic, avea...
GEORGE: Iar īncepi, Martha?
MARTHA: ...avea crize de varsaturi tot din cauza lui.
GEORGE: Te rog sa taci!
MARTHA: Īn asemenea masura, īncāt ori de cāte ori George intra īn camera, automat i se facea rau...
GEORGE: Adevaratul motiv pentru care i se facea rau era acela ca nu putea suferi sa te foiesti toata ziua īn jurul lui, sa navalesti una-doua īn camera lui cu chimonoul fālfāind, sa te apleci asupra lui putind a alcool.
MARTHA: Cum?! Poate vrei sa spui ca tot din cauza mea a fugit de acasa de doua ori īntr-o luna! (Catre ceilalti.) De sase ori īntr-un an!
GEORGE (īntinzāndu-i Marthei paharul): Cānd veneam acasa, īmi iesea īn fuga īnainte si mi se plāngea: "Nu stiu ce tot are mama cu mine".
MARTHA: Mincinosule!
GEORGE (dānd din umeri): stii bine ca asa se īntāmpla... Trebuie sa fi fost īngrozitor pentru el, saracutul!
NICK: Daca era asa de īngrozitor, de ce mai vorbesti despre asta!
HONEY (pe un ton de dojana): Scumpule!...
MARTHA (cu un gest de scārba si dispret): Puah! (Catre Nick.) Multumesc, dragutule.
GEORGE (fara sa se adreseze cuiva anume): Nu tineam cātusi de putin... As fi fost fericit sa nu abordam acest subiect... Nu-mi place niciodata sa vorbesc despre el...
MARTHA: Ba da, īti place.
GEORGE: Cānd suntem singuri, poate.
MARTHA: Pai, nu suntem singuri?
GEORGE: ...Nu, dragoste... avem musafiri.
MARTHA (cu o privire pofticioasa spre Nick): si īnca ce musafiri!
HONEY: As putea sa mai capat putin brandy? Cred ca mi-ar face bine putin brandy.
NICK: Poate ca n-ar trebui sa mai bei.
HONEY: Ba, da... iubitule. Ba da.
GEORGE (ducāndu-se din nou la bar): Are dreptate. Sa-i umplem deci paharul.
NICK: Honey, nu cred ca...
HONEY (usor iritata): Vreau sa prind puteri, scumpule. Ma simt foarte slabita.
GEORGE: Bineīnteles. Cu o jumatate de sticla e greu sa te īnzdravenesti... trebuie s-o bei pe toata.
HONEY: Cu placere. (Catre Martha.) Īmi place brandy-ul... Chiar foarte mult.
MARTHA (cu gāndul īn alta parte): Cu atāt mai bine pentru tine.
NICK (cedānd): Daca crezi ca īti prieste...
HONEY (enervata): Eu stiu ce-mi prieste, iubitule.
NICK (sarcastic): Nici nu ma īndoiesc.
HONEY (lui George, care īi īntinde paharul cu brandy): Excelent! Multumesc. (Lui Nick.) E normal sa stiu, iubitule.
GEORGE (absent): si mie īmi place sa beau brandy.
MARTHA (confidential): Īti place sa bei si virgin.
GEORGE (sever): Martha, ai grija.
MARTHA (cu māna la gura īntr-un gest de fetita speriata): A-a-a-a-a!
NICK (prinzānd ceva din zbor): Cum, cum?
GEORGE (vrānd sa distraga atentia lui Nick): Nimic...
MARTHA: Va sa zica v-ati īnteles bine, īntre voi barbatii, cāt am fost sus? Probabil ca George ti-a expus punctul lui de vedere asupra lucrurilor, īnduiosāndu-te pāna la lacrimi, nu?
NICK: N-as putea spune.
GEORGE: Avedarul e ca ceea ce am facut noi a fost mai curānd un fel de joc de-a baba-oarba.
NICK: Dragut din partea ta!
HONEY: A, mie īmi place foarte mult jocul de-a baba-oarba!
NICK: Nu despre asta e vorba, Honey. Nu ne-am jucat.
HONEY: Dar parca eu zic ca v-asi jucat? Doi barbati īn toata firea jucāndu-se de-a baba-oarba, ar fi cam... nu stiu cum. (Īncepe sa rāda.)
MARTHA (lui Nick): Vrei sa-mi spui ca nu s-a apucat sa-ti demonstreze ce bine ar fi reusit īn viata daca nu i s-ar fi pus bete īn roate? Ca nu ti-a explicat īn ce masura īnaltul sau simt moral īl īmpiedica sa īncerce nu numai īmbunatatirea situatiei sale, dar chiar si propria sa desavārsire?
NICK: Nu...
MARTHA: si nu ti-a povestit cu lux de amanunte cum a īncercat sa publice o tāmpenie de carte, si cum tata l-a īmpiedicat?
NICK: O carte? Nu.
GEORGE: Martha, te rog...
NICK (curios): Ce carte? Ce fel de carte?
GEORGE (pe un ton rugator): Te rog, lasa. O simpla carte.
MARTHA (imitāndu-l, ironica): O simpla carte.
GEORGE: Te rog, Martha!
MARTHA (aproape dezamagita): Cum, George, ai renuntat sa-ti mai istorisesti trista... poveste, de la un cap la altul? Ce-i cu tine? Nu te mai recunosc... Sau ai depus cumva armele?
GEORGE (calm si grav): Nu, Martha. Dar caut īn lupta cu tine o noua tactica, mai eficace. si cred ca am gasit-o: metoda gherilei... subminarea pe dinauntru... Nu sunt īnca sigur, dar cam asta trebuie sa fie.
MARTHA: Bine, cānd ai sa te hotarasti, sa-mi spui si mie.
GEORGE (vesel): Bineīnteles, iubita mea.
HONEY: Ce-ar fi sa dansam? Mie īmi place asa de mult sa dansez!
NICK: Honey...
HONEY: Vreau sa dansez! Am chef de dans!
NICK: Honey...
HONEY: Vreau, vreau sa dansez!
GEORGE: Īn definitiv, de ce nu? Sa dansam.
HONEY (cu dragalasenie, Marthei): Vai, ce bine īmi pare! Īmi place dansul la nebunie! Ţie nu?
MARTHA (aruncāndu-i o privire lui Nick): Sigur! Ideea e excelenta!
NICK (nervos): Da, da.
GEORGE (ironic): Excelentissima.
HONEY: La dans sunt usoara ca un fulg.
MARTHA (fara alte comentarii): Pffff!
GEORGE (cautānd un disc): Cāndva poza Marthei - asta se īntīmpla acum vreo douazeci si sinci de ani - a aparut īntr-un ziar, cu ocazia unui concurs de dans... Unul din acele maratoane unde se danseaza fara īntrerupere o saptamāna īntreaga... Se pare ca Martha a obtinut atunci premiul doi... sprijinindu-si pāna la capat partenerul prin forta bicepsilor.
MARTHA: Hai, pune odata muzica si nu mai vorbi atāt.
GEORGE: Da, draga mea. (Catre ceilalti.) ...si īn ce formatie dansam? Īn dublu mixt?
MARTHA: Doar nu-ti īnchipui c-am sa dansez cu tine!
GEORGE (reflecteaza): Mai īncape vorba? Nici cu mine, nici cu (aratānd spre Honey) aceste picioare īnaripate.
HONEY: Eu dansez cu oricine... si pot sa dansez si singura.
NICK: Honey...
HONEY: Sunt usoara ca un fulg.
GEORGE: Foarte bine, copii... hotarāti-va si dati-i drumul!
(Pune muzica. Se aude partea a doua a simfoniei a saptea de Beethoven.)
HONEY (dansānd singura): La, la, la, la! La, la, la, la! La, la, la, la! La, la, la, la!... Splendid...!
NICK: Honey...
MARTHA: Destul, George... opreste asta!
HONEY: Tra, la, la, la, tra, la, la, la, tra, la, la, la...
MARTHA: George! Opreste cānd īti spun!
GEORGE (prefacāndu-se ca nu aude): Ce spui, Martha? Nu īnteleg...
NICK: Honey...
MARTHA (vazānd ca George suceste butonul amplificānd): Opreste, George!
GEORGE: Ce?
MARTHA (se ridica si se repede la George ca o furie): Boule! Tāmpitule! N-auzi?
GEORGE (opreste muzica. Linistit): Ce-ai spus, scumpete?
MARTHA: Ce-nseamna asta?
HONEY (īncremenind īn mijlocul unei miscari de dans): Ai oprit! De ce-ai oprit?
NICK: Honey...
HONEY (lui Nick, pe un ton rastit): Ce tot vrei de la mine?
GEORGE: Am crezut ca se potriveste, Martha.
MARTHA: Ai crezut pe dracu
HONEY: Īntotdeauna īmi strici cheful cānd vreau sa ma distrez!
NICK (īncercānd sa ramāna politicos): Īmi pare rau, Honey, dar...
HONEY: Lasa-ma-n pace!
GEORGE: La urma urmei, de ce nu alegi tu, Martha? (Pleaca de lānga aparat lasānd Marthei locul.) Acum se ocupa Martha de muzica... ea e DJ.
HONEY: Pentru ca stii ca-mi place, te enervezi de cāte ori ma vezi dansānd.
NICK: Ţi se pare.
HONEY: Lasa-ma-n pace. (Se asaza si īsi ia paharul īmbufnata.)
GEORGE: Acum Martha are sa ne puna ceva pe gustul ei. Poate Paradisio, poate Enigma. (Se duce si se aseaza lānga Honey.) De ce esti asa de dulce?
HONEY (chicotind īncāntata): Eu??? Vai, dar...
GEORGE (Marthei, rāzānd ironic): Hai, Martha... alege odata! Arata-ti preferintele!
MARTHA (mosmondind aparatul): Ai rabdare!
GEORGE (lui Honey): Dansezi cu mine, papusico?
NICK: Cum i-ai spus nevesti-mii?
GEORGE (ironic): A, iarta-ma.
HONEY (facānd fasoane): Nu! Sau īmi continui dansul de caracter pe care l-am īnceput, sau, daca nu, nu dansez cu nimeni. Am sa stau aici, si gata.. (Da din umeri... si bea.)
MARTHA (care a pus un slow). OK. Vino! (Īl īnhata pe Nick.)
NICK: Dar... eu... nu...
MARTHA: Lasa, īmi spui pe urma. (Danseaza īmpreuna, lent si foarte strāns.)
HONEY (bosumflata): si noi stam si ne uitam!
GEORGE: Ce altceva putem face?
MARTHA (lui Nick): Īm, esti puternic, se simte asta.
NICK: Īmhm.
HONEY: Īmi place. Īmi place.
NICK: Īmhm.
HONEY: Nu ti se pare ca danseaza de parca ar fi fost dintotdeauna īmpreuna?
GEORGE: E un dans arhicunoscut... se vede ca īl cunosc amāndoi foarte bine...
MARTHA: Nu fi asa timid.
NICK: Ţi se pare...
GEORGE (lui Honey): Este un foarte vechi ritual al maimutelor, vechi de cānd lumea.
HONEY: Nu.. nu prea īnteleg ce vrei sa spui. (Nick si Martha se deplaseaza spre partea opusa celei unde stau George si Honey. Danseaza strāns lipiti si, īn timp ce picioarele abia li se misca, trupurile lor onduleaza īn ritmul muzicii.)
MARTHA: Īmi place cum te misti.
NICK: si mie īmi place cum te misti.
GEORGE (lui Honey): Auzi: le place la amāndoi cum se misca.
HONEY (usor agasata): Foarte frumos.
MARTHA (catre Nick): Ma surprinde faptul ca George nu ti-a spus versiunea lui despre īntreaga poveste.
GEORGE (lui Honey): Nu gasesti ca au stil?
NICK: ...Nu. Nu mi spus.
MARTHA: Ma mir. (Replicile Marthei se pot acorda, mai mult sau mai putin, cu ritmul muzicii.)
NICK: De ce te miri?
MARTHA: Fiindca... de obicei spune.,.. atunci cānd i se iveste prilejul.
NICK: Esti sigura?
MARTHA: De altfel e o poveste atāt de jalnica.
GEORGE: De ce atāt de jalnica?
MARTHA: Imposibil sa nu-ti stoarca lacrimi.
GEORGE: Ceea ce faci e oribil.
NICK: Chiar asa? De ce?
GEORGE (lui Nick): Tinere, n-o īncuraja.
MARTHA: Īncurajeaza-ma...
NICK: Spune mai departe. (Cāteva clipe danseaza ondulānd, strāns lipiti, apoi se īndeparteaza.)
GEORGE: Ţi-am spus sa n-o īncurajezi.
NICK: Am auzit... zi-i mai departe.
MARTHA (vorbind īn ritmul dansului si īn versuri, ca sa-i faca īn ciuda lui George): "Caci George era un om cu mari ambitii...Īn ciuda unui dubios trecut..."
GEORGE (avertizīnd-o calm): Martha...
MARTHA: "Pe care l-a transpus īntr-o poveste... Ce a marcat jalnicul sau debut..." Am facut versuri! Am facut versuri!
GEORGE: Martha, te-am prevenit.
NICK: Ai talent poetic. De ce te-ai oprit? Continua!
MARTHA: "Taticu īnsa-a rasfoit romanul..."
GEORGE: Ţii neaparat sa-ti dau una peste gura, Martha?
MARTHA: "...si-a fost scandalizat de ce-a citit."
NICK: Scandalizat?
MARTHA: Īhm!... "Era povestea unui pusti obraznic... o haimana si un neispravit..."
GEORGE (ridicāndu-se): Martha, īntreci orice masura!
NICK (intervenind cavalereste): De ce nu lasi oamenii sa vorbeasca?
MARTHA: ...ha, ha, ha, ha, ha!... Da: "un neispravit, o haimana, care-a ucis pe taica-sau si maica-sa."
GEORGE (īnabusit): Martha, cum poti?
MARTHA: Atunci tata i-a spus: Ia asculta, baiete, crezi ca am sa te las sa publici asa ceva?...
GEORGE (se repede la aparat si-l opreste): Gata. S-a terminat cu dansul. Acum putem discuta.
NICK: Gasesti ca e frumos ce faci? Īm?
HONEY (atātata): Acum au sa se bata! Traiasca violenta!
MARTHA (īngrosāndu-si glasul si vorbind pe un ton doct, profesoral.) si tata i-a spus: ia asculta, baiete, sa nu-ti īnchipui ca am sa te las vreodata sa publici porcaria asta. Poti sa te faci luntre si punte, cāt timp esti profesor aici, nu va aparea. Iar daca totusi ai sa īncerci s-o tiparesti, sa stii ca te dau afara cu un picior īn spate.
GEORGE: Termina! Termina odata!
MARTHA: Ha, ha, ha, ha!
NICK (rāzānd si imitāndu-l īn bataie de joc): Va rog, terminati odata!
HONEY: Acum au sa se bata! Traiasca violenta!
MARTHA (continuānd sa-si imite tatal): Ce idee! Sa fii profesor īntr-o institutie ca a noastra, īntr-un oras ca New Carthage, si sa vrei sa publici un asemenea roman? Daca ai cāt de cāt consideratie pentur institutia īn care profesezi, te org, tinere, sa-ti bagi mintile īncap si sa-ti retragi manuscrisul...
GEORGE: Nu admit sa-si bata nimeni joc de mine!
NICK (rāzānd): Nu admite sa-si bata nimeni joc de el! Asta-i buna!
(Honey īncepe si ea sa rāda, fara sa stie exact de ce.)
GEORGE: Nu admit! (Toti rād de el. Īnfuriat.) si mai terminati odata!
MARTHA (continuānd cu vocea tatalui): Cine a mai pomenit asemenea subiect: un baiat care īntāi īsi asasineaza mama, pe urma īsi omoara tatal, si apoi pretinde ca totul a fost din "accident"!
HONEY (īntr-o explozie de ilaritate): Accident!
NICK (amintindu-si de ceva): Cum? Ia stati un pic!
MARTHA (cu vocea ei obisnuita): Dar ceea ce a pus capac la toate a fost explicatia lui George. Vreti sa stiti ce i-a declarat dragutul, viteazul de George lui taticu?
GEORGE: Nu! Nu! Nu!
NICK: De ce? Las-o sa vorbeasca.
MARTHA: George a spus asa: dar taticule... adica domnule... ha, ha, ha, ha... eu nu mi-am imaginat acest subiect... (Alta voce.) Nu ti l-ai imaginat? (Imitīnd vocea lui George.) Nu, domnule... cartea mea nu este o opera de fictiune.
GEORGE (pasind spre ea amenintator): Opreste-te cānd īti spun!
NICK (presimtind primejdia): Hei!
MARTHA: Ce, crezi ca mi-e frica? Ia pleaca de-aici, caraghiosule! (Se īndeparteaza cātiva pasi si continua sa-l imite pe George.) Nu, domnule, cartea mea nu-i o opera de fictiune... ceea ce povestesc īn ea s-a īntīmplat cu adevarat... Mi s-a īntīmplat mie!
GEORGE (repezindu-se la ea): Am sa te omor! (O apuca de gāt; se lupta amāndoi.)
NICK (sarind sa-i desparta): Hei! Stati! Ce faceti?
HONEY (cu o bucurie salbatica): Traiasca violenta! Traiasca violenta! (George, Martha si Nick se lupta, tipa etc.)
MARTHA: Mi s-a īntāmplat mie! Mie!
GEORGE: Javra! Spurcaciune!
NICK: Ati īnnebunit? Opriti-va!
HONEY: Traiasca violenta! Traiasca violenta!
|
