Numire si necesitate

Numire si necesitate

Saul A. Kripke (nascut în 1940 la New York) a început sa arate o înzes­trare matematica deosebita si un interes puternic pentru întrebari filosofice la o vârsta frageda. La 15 ani a dezvoltat o semantica pentru logica modala cuantificata, iar demonstratia sa a completitudinii semanticii modale a aparut în The Journal ofSymbolic Logic, atunci când avea 18 ani.

A primit o diploma de Bachelor în matematica La Harvard în 1962 si a fost ales membru al Harvard Society of Fellows în 1963. Devine apoi Lecturer la Princeton (1965 si 1966) si la Harvard (1966 - 1968). Este numit Profesor Asociat (Conferentiar) la The Rockefeller University în 1968 (apoi Profesor în 1972) si McCosh Professor of Philosophy la Princeton University în 1977. Actualmente este Profesor Emeritus de Filosofie la Princeton University. Kripke a fost cea mai tânara persoana care a fost invitata vreodata sa sustina Prelegerile John Locke (1973) la Oxford si, ca urmare a reputatiei sale largi în comunitatea academica internationala, a primit multe titluri onorifice.

Kripke este unul dintre cei mai importanti si mai influenti filosofi ana­litici din ultima parte a secolului al XX-lea. Este totodata unul dintre logi­cienii matematicieni de frunte, care a adus contributii epocale în domeniile logicii modale (este inventatorul "semanticii lumilor posibile"), logicii intui-tioniste si în teoria multimilor. Principalele contributii ale lui Kripke se înscriu în aria metafizicii, filosof iei limbajului, epistemologiei, filosofiei mintii, filosofiei logicii si matematicii. A propus de asemenea o noua teorie a adevarului care urmareste sa evite problema paradoxelor semantice, cum ar fi paradoxul "mincinosului".

Lucrari principale: "A Completeness Theorem in Modal Logic" (1959), "Semantical Considerations on Modal Logic" (1963), Naming and Necessity (1972, 1981), "Outline of a Theory of Truth" (1975), "A Puzzle About Belief' (1979), Wittgenstein on Rules and Private Language (1982).

Nota traducatorului

Toate referirile la "limba engleza" din textul original au fost traduse prin "limba româna".

Doresc sa aduc multumiri si sa-mi exprim recunostinta fata de colegul meu, prof. univ. dr. Adrian-Paul Iliescu, care a citit întregul manuscris si a facut observatii care au condus la îmbunatatirea considerabila a traducerii si fata de domnisoarele Andreea Varga si Mihaela Gavriloiu,,care m-au ajutat la redactarea si îmbunatatirea traducerii si respectiv la pregatirea tehnica a manuscrisului. Evident, sunt pe de-a-ntregul raspunzator de transpunerea în limba româna a cartii Numire si necesitate. De aceea, îmi revine în mod exclusiv si raspunderea pentru orice greseala sau stângacie de traducere, de care nu mi-am dat seama în perioada pregatirii manuscrisului si pe care, prin urmare, nu le-am eliminat din prezenta traducere.

Traducatorul

pentru MARGARET

Cuprins

Prefata.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... .............9

Prelegerea I

Prelegerea II

Prelegerea III .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... 91

Addenda.......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ......129

Index .......... ..... ...... .......... ..... ...... .......... ..... ...... ...........137

PREFAŢĂ

La început, avusesem de gând sa revizuiesc si sa dezvolt în mod considerabil Numire si necesitate. A trecut mult timp de atunci si am ajuns sa-mi dau seama ca orice revizuire sau dezvoltare extensiva ar întârzia în mod indefinit aparitia unei editii separate si mai putin costisitoare a lucrarii Numire si necesitate. Mai mult, în privinta revizuirii, exista ceva ce trebuie spus în apararea pastrarii unei lucrari în forma ei originala. De aceea, pentru editia de fata, am urmat o politica foarte conservatoare de corectare a textului. Au fost corectate greseli evidente de tipar si au fost facute schimbari neînsemnate pentru a face mai clare diferite propozitii si formulari.¹ O indi­catie buna a politicii mele conservatoare apare în nota de subsol 56. In acea nota, litera care sta pentru diferitele obiecte implicate în acel argument, inex­plicabil culeasa într-un fel eronat în editia originala, a fost corectata; dar nu mentionez în nici un fel faptul ca argumentul din acea nota mi se pare acum problematic într-un fel de care nu mi-am dat seama atunci când l-am scris si care cere cel putin o alta discutie.²

Aceleasi consideratii m-au facut sa renunt la orice încercare serioasa de a folosi aceasta prefata pentru a amplifica argumentul meu anterior, pentru a umple lacunele, sau pentru a ma ocupa de criticile serioase care i-au fost adresate sau de dificultatile lui. Desigur, în afara unei astfel de dezvoltari a prefetei, exista si alte pasaje în lucrare, nu doar acela din nota 56, pe care le-as putea modifica. Sustin înca principalele teze ale lucrarii mele, iar pre-

îi multumesc Margaretei Gilbert pentru ajutorul ei valoros în publicarea acestei editii.

Desi nu am avut destul timp pentru a studia cu atentie critica pe care Nathan Salmon (Journal of Philosophy (1979), pp. 703-25) o face argumentului din aceasta nota, se pare ca aceasta critica, desi legata de a mea, nu este identica cu ea si ca îl reconstruieste într-un fel care nu corespunde intentiei mele precise si care face argumentul mult mai slab decât este necesar. De asemenea, cred ca în aceasta scurta nota nu aveam deloc ambitia sa demonstrez în mod riguros "esentialismul [doar] pe baza teoriei referintei". Nota a fost atât de condensata încât cititorii ar putea usor sa reconstruiasca detaliile în feluri diferite.

Saul Kripke

siunea pentru o revizuire masiva nu este puternica.. Totusi, voi folosi aceasta prefata pentru a descrie în mod succint fundalul s.i geneza ideilor principale din aceasta monografie si pentru a discuta câteva neîntelegeri care par sa fie comune. Mi-e teama ca trebuie sa-i dezamagesc pe acei cititori care au consi­derat deja satisfacatoare expunerea acestor probleme în monografie. Vor fi adaugate destul de putine lucruri pentru a aborda ceea ce consider a fi pro­blemele mai de fond ale monografiei. Chestiunile explicate în continuare - în mare parte legate de modalitate si de designarea rigida - se poate sa fi fost deja clare pentru majoritatea cititorilor. Pe de alta parte, acei cititori care privesc cu întelegere unele dintre obiectiile mentionate aici, pot foarte bine sa doreasca în mod justificat o abordare mai completa. Mi-e teama ca în ma­joritatea cazurilor, abordarea punctelor problematice care este permisa în spatiul unei prefete este pur si simplu prea scurta pentru a convinge nume­rosii cititori care sunt înclinati sa dea crezare obiectiilor. într-o anumita ma­sura, o abordare succinta a obiectiilor poate sa faca mai mult rau decât bine, din moment ce cititorul care este nelamurit poate sa creada ca daca aceasta este tot ceea ce se poate raspunde, obiectia originala trebuie sa fi fost puter­nica si convingatoare. Cu toate acestea, am crezut ca trebuie sa notez pe scurt de ce consider ca anumite reactii sunt prost concepute. Sper ca despre anumi­te cazuri voi putea sa scriu mai pe larg. Aici trebuie sa sustin ca o discutie completa este imposibila în limitele acestei prefete.³

Noii cititori ai acestei carti pot folosi prefata pentru o clarificare supli­mentara a anumitor puncte si pentru o scurta istorie a genezei lor. As reco­manda ca astfel de cititori sa nu citeasca prefata la început, ci sa se întoarca la ea pentru clarificare (daca este necesara) dupa ce vor fi citit textul prin­cipal. Prefata nu este scrisa în asa fel încât sa fie autosuficienta.

Ideile din Numire si necesitate au evoluat la începutul anilor saizeci -cea mai mare parte a lor era formulata prin 1963-64. Bine înteles, lucrarea s-a dezvoltat pe baza cercetarilor formale anterioare în teoria modelelor pentru logica modala. înca pe când lucram în logica modala mi se paruse, dupa cum a spus Wiggins, ca principiul leibnizian al indiscernabilitatii identicilor⁴ este la fel de evident de la sine ca si legea contradictiei. Mi s-a parut întotdeauna bizar ca unii filozofi l-ar fi putut pune la îndoiaLa. Studiul model-teoretic al logicii modale (semantica "lumilor posibile") nu putea dacât sa confirme

Astfel, unele critici publicate nu sunt discutate aici pentru ca sunt atât de neserioase încât sper ca nu li se acorda o trecere prea mare; altele pentru ca sunt prea substantiale; iar altele, pur si simplu, din lipsa de spatiu. îl las pe cititor sa decida carei categorii i se subsumeaza fiecare exemplu în parte.

Principiul ca identicii au toate proprietatile în comun; în mod schematic, (x) (y) (x=y A Fx. z> .Fy). A nu se confunda cu identitatea indiscernabililor.

Numire si necesitate

aceasta convingere - s-a dovedit mereu ca pretinsele contraexemple care contin proprietati modale se bazau pe unele confuzii: contextele implicate nu exprimau proprietati autentice, domeniile erau confundate, sau coincidenta dintre concepte individuale era confundata cu identitatea dintre indivizi. Teoria modelelor a clarificat toate acestea pe deplin, desi ar fi trebuit sa fie destul de clar la nivel intuitiv. Renuntând la consideratiile pedante care deriva din faptul ca x nu este nevoie sa aiba existenta necesara, era clar din (x) □ (x=x) si din legea lui Leibnitz ca identitatea este o relatie "interna": (x) (y) (x=y d D x=y). (Ce perechi (x,y) ar putea fi contraexemple? Nu perechi de obiecte distincte, pentru ca atunci antecedentul este fals; nici vreo pereche a unui obiect cu el însusi, pentru ca atunci consecventul este adevarat.) Daca "a" si "b" sunt desig-natori rigizi, decurge ca "a=b", daca este adevarat, este un adevar necesar. Daca "a" si "b" nu sunt designatori rigizi, nu decurge nici o astfel de concluzie în privinta enuntului ,<a=b" (desi obiectele desemnate prin "a" si "b" vor fi în mod necesar identice).

Când vorbim despre designatori rigizi, vorbim despre o posibilitate care exista în mod cert într-un limbaj modal formal. Din punct de vedere logic, nu suntem angajati, pâna acum, fata de nici o teza despre statutul a ceea ce numim de obicei în limbajul natural "nume". Trebuie sa facem o distinctie între trei teze diferite: (i) ca obiecte identice sunt identice în mod necesar; (ii) ca enunturi adevarate de identitate între designatori rigizi sunt necesare; (iii) ca enunturi de identitate între ceea ce numim în limbajul actual "nume" sunt necesare, (i) si (ii) sunt teze (de la sine evidente) ale logicii filo­sofice independente'de limbajul natural. Ele sunt legate între ele, desi (i) este despre obiecte, iar (ii) este metalingvistica. ((ii) "decurge" în linii mari din (i), folosind substitutia designatorilor rigizi pentru cuantificatori universali - spun "oarecum", pentru ca sunt relevante aici anumite distinc& 333h721d #355;ii fine despre rigi­ditate, vezi pagina 27 n.21; deductia analoaga pentru designatori nonrigizi este sofistica.) Din (ii), tot ceea ce decurge în mod strict în legatura cu asa-zisele "nume" din limbajul natural este sau ca ele nu sunt rigide sau ca identitati adevarate între nume sunt necesare. Ideea noastra intuitiva despre numire su­gereaza ca numele sunt rigide, dar cred ca odata am presupus vag, influentat fiind de presupozitii raspândite, ca din moment ce este evident ca exista identitati contingente între asa-zisele nume obisnuite, astfel de nume obis­nuite nu trebuie sa fie rigide. Totusi, pe baza lui (i) era deja clar - fara nici o cercetare a limbajului natural - ca supozitia, comuna discutiilor filosofice despre materialism la acea data, ca obiectele pot fi "identice în mod con­tingent" este falsa. Identitatea ar fi o relatie interna chiar daca limbajul natural nu ar fi continut nici un designator rigid. Consideratia confuza ca

Saul Kripke

obiectele sunt "identice în mod contingent" a fost folosita într-un mod nele­gitim drept cârja filosofica: A dat filosofilor pos-ibilitatea în acelasi timp sa conceapa anumiti designatori ca si cum ar fi raon-rigizi (figurând deci în "identitati contingente") si ca si cum ar fi rigizi, conflictul fiind si mai mult plasat într-o stare de confuzie prin considerarea obiectelor corespunzatoare ca fiind "identice în mod contingent". Chiar înainte de a-mi fi dat seama clar de situatia adevarata a numelor proprii, am avut putina întelegere pentru doctrina neclara a unei relatii de "identitate contingenta". Proprietati unic identificatoare pot coincide într-un mod contingent, dar obiectele nu pot fi "identice în mod contingent".

în cele din urma, am ajuns sa-mi dau seama - faptul acesta a declansat cercetarile din 1963-64 mentionate mai înainte - ca presupozitiile larg acceptate îndreptate împotriva necesitatii identitatilor dintre numele obisnuite erau incorecte, ca intuitia naturala dupa care numele limbajului obisnuit sunt designatori rigizi poate fi, de fapt, sustinuta.⁵ O parte a efortului de a face clare toate aceste chestiuni continea distinctia dintre folosirea unei descriptii pentru a da un înteles numelui si folosirea ei pentru a fixa o referinta numelui. Asa încât, la stadiul acela, am respins teoria conventionala a descriptiilor drept explicatie a întelesului, desi validitatea ei ca abordare a fixarii unei referinte a fost lasata neatinsa. Poate ca m-am simtit multumit de aceasta pozitie pe moment, dar pasul urmator pe care urma sa-1 fac în mod firesc era sa pun în discutie daca teoria descriptiilor da o explicatie corecta chiar si pentru felul în care sunt fixate referintele numelor. Rezultatul apare în cea de-a doua prele­gere. Nu mai era decât un mic pas pâna sa-mi dau seama ca acelasi fel de observatii se aplica termenilor pentru genuri naturale. Celelalte idei directoare au aparut firesc asa cum lucrurile "se potrivesc acolo unde le este locul."

Dati-mi voie sa nu privesc cu condescendenta puterea grupului de idei prevalente la acea data, care proveneau de la Frege si de la Russell si pe care le-am abandonat apoi. Maniera naturala si uniforma prin care aceste idei par sa dea seama de o varietate de probleme filosofice - coerenta lor interna mi­nunata - constituie o explicatie adecvata pentru fascinatia pe care au exerci­tat-o atât de multa vreme. Eu însumi am fost socat de raspândirea unor idei, în comunitatea filosofica, care pentru mine aveau prea putin sau chiar nici un farmec, dar niciodata nu am pus într-o astfel de categorie interpretarea de tip "teoria descriptiilor" a numelor proprii. Desi eu, împreuna cu altii, am simtit

Mi-a devenit clar, totodata, ca un simbol al oricarui limbaj actual sau ipotetic este un designator rigid, este în felul acesta spre deosebire de numele din limbajul obis­nuit si ca nu trebuie numit "nume". în particular, aceasta s-ar aplica unei ipotetice prescurtari a unei descriptii definite nonrigide.

Numire si necesitate

întotdeauna o anumita tensiune în acest edificiu, mi-a luat ceva timp pâna m-am eliberat de puterea ei de seductie.

Desi de-acum ideea este cunoscuta, voi reformula succint ideea desem­narii rigide si intuitia subiacenta despre nume. Sa consideram:

(1) Lui Aristotel îi placeau câinii.

O întelegere corecta a acestui enunt implica o întelegere atât a condi­tiilor (corecte din punct de vedere extensional) în care el este de fapt adeva­rat, cât si a conditiilor în care un curs contrafactual al istoriei, care se asea­mana cu cel actual în anumite privinte, dar nu în altele, ar fi descris (partial) corect de catre (1). Putem presupune ca fiecare este de acord ca exista un anumit om - filosoful pe care îl numim "Aristotel" - astfel încât, este o ches­tiune factuala ca (1) este adevarat daca si numai daca lui îi placeau câinii.⁶ Teza designarii rigide este, pur si simplu, - lasând de-o parte chestiuni sub­tile⁷ - ca aceeasi paradigma se aplica conditiilor de adevar ale lui (1) atunci când acest enunt descrie situatii contra/actuale. Cu alte cuvinte, (1) descrie în mod adevarat o situatie contrafactuala daca si numai daca aceluiasi om mentionat mai înainte i-ar fi placut câinii, daca acea situatie s-ar fi produs. (Sa nu luam în seama situatiile contrafactuale în care el nu ar fi existat.) Prin contrast, Russell considera ca (1) trebuie analizat ca fiind ceva de felul:⁸

(2) Ultimului mare filosof al antichitatii îi placeau câinii,

Oricine, chiar si Russell, va fi de acord ca aceasta este o echivalenta materiala ade­varata, dat fiind ca a existat într-adevar un Aristotel.

In mod special, ignoram problema ce anume sa spunem despre situatiile contrafactuale în care Aristotel nu ar fi existat. Vezi pagina 27 nota 21.

* Luând "ultimul mare filosof al antichitatii" ca fiind descriptia pe care Russell o aso­ciaza cu "Aristotel". Sa nu se considere lezati admiratorii epicureismului, stoicismului, etc; daca cineva crede ca altcineva, dupa Aristotel, este adevarata referinta a descriptiei date, acel cititor sa-1 substituie pe acela lui Aristotel.

Presupun ca Russell are dreptate ca descriptiile definite pot fi interpretate nonrigid cel putin uneori. Dupa cum mentionez la pagina 56 în nota 22, unii filosofi considera ca, în plus, exista un sens rigid al descriptiilor definite. Dupa cum afirm în acea nota, nu sunt convins de aceasta, dar daca acesti filosofi au dreptate, teza mea principala nu este afectata. Ea pune în contrast numele cu descriptii nonrigide, care sunt aparate de Russell. Vezi Sectiunea 2, pp. 258-61 a lucrarii mele, "Speaker's Reference and Semantic Refe-rence", Midwest Studies in Philosophy, II (1977), pp. 255-76; de asemenea în Contem-porary Perspectives in the Philosophy of Language, editata de Peter A. French, Theo-dore E. Uehling, Jr. si Howard K. Wettstein, University of Minnesota Press, Minneapolis (1979), pp. 6-27, pentru o discutie succinta a relatiei dintre ideea descriptiilor definite rigide si descriptiile "referentiale" ale lui Donnellan. Discut, de asemenea, relatia aces­tora cu notiunea de domeniu.

Saul Kripke

iar ca acesta, la rândul lui, trebuie analizat drept

(3) Exact o singura persoana a fost ultima dintre filosofii mari ai an­tichitatii si oricarei astfel de persoine îi placeau câinii. Conditiile de adevar reale ale lui (3) concorda din punct de vedere ex-tensional cu acelea mentionate mai sus pentru (1), presupunând ca Aristotel a fost ultimul mare filosof al antichitatii. Dar din punct de vedere contrafac-tual, conditiile lui Russell pot sa varieze drastic fata de acelea presupuse de teza rigiditatii. In ceea ce priveste o situatie contrafactuala în care cineva diferit de Aristotel ar fi fost ultimul mare filosof al antichitatii, criteriul lui Russell ar face dragostea fata de câini a acelei alte persoane chestiunea relevanta pentru corectitudinea lui (1)!

Pâna acum, cred ca nu am spus nimic care sa nu fi fost spus clar de catre mine înainte. Dar, din explicatia data, trebuie sa fie evident ca unele critici se datoreaza neîntelegerilor. Unii au crezut ca simplul fapt ca doi oa­meni pot avea acelasi nume respinge teza rigiditatii. Este adevarat ca în aceasta lucrare am vorbit, de dragul simplitatii, ca si cum fiecare nume ar avea un purtator unic. în masura în care suntem interesati de problema rigiditatii, de fapt nu cred ca aceasta este o suprasimplificare majora. Cred ca multe chestiuni teoretice importante legate de semantica numelor (probabil nu toate) ar ramâne în general neafectate, daca conventiile noastre ar fi cerut sa nu dam acelasi nume la doua lucruri [distincte oarecare, nota trad.]. în particular, dupa cum voi explica, chestiunea rigiditatii nu ar fi afectata.

Pentru limbaj asa cum este el, am putea vorbi despre nume ca având o referinta unica, daca am adopta o terminologie, care este analoaga practicii de a numi omonimele "cuvinte" distincte, potrivit careia folosirile unor sune­te identice din punct de vedere fonetic pentru a numi obiecte distincte vor fi socotite ca fiind nume distincte.⁹ Cu siguranta ca aceasta terminologie nu

De fapt, criteriul ar trebui sa fie mai subtil si depinde de asumptiile teoretice îmbra­tisate. Astfel, potrivit imaginii aparate în aceasta lucrare, doua "lanturi istorice" complet distincte, care printr-o pura întâmplare atribuie din punct de vedere fonetic acelasi nume unuia si aceluiasi individ, ar trebui probabil sa fie socotite drept creatoare ale unor nume distincte, în pofida identitatii referentilor lor. Identitatea ar putea foarte bine sa fie necu­noscuta vorbitorului, sau sa exprime o descoperire recenta. (într-un mod asemanator, este de presupus ca un teoretician descriptionist, care considera numele în felul sugerat mai înainte, va socoti doua nume identice din punct de vedere fonetic, care au asociate des­criptii diferite, ca fiind distincte, chiar daca cele doua descriptii se întâmpla sa fie ade­varate în mod unic despre acelasi obiect.) însa caracterul distinct al referentilor va fi o conditie suficienta pentru caracterul distinct al numelor.

Vreau sa subliniez ca nu cer si nici macar nu pledez pentru'o astfel de folosire, ci o mentionez ca pe o posibilitate _pe care o agreez. Ideea ca rigiditatea nu are nici o legatura

Numire si necesitate

concorda cu folosinta cea mai obisnuita,¹⁰ dar cred ca s-ar putea sa aiba multe merite pentru a fi recomandata pentru scopuri teoretice.

Dar ideea principala este ca, indiferent cum ar putea sa trateze o teorie filosofica astfel de nume "omonime"", problema aceasta este lipsita de rele­vanta pentru chestiunea rigiditatii. Ca vorbitor al idiolectului meu, eu numesc numai un singur obiect "Aristotel", desi sunt constient ca alti oameni, inclu­siv omul pe care îl numesc "Onassis", sau poate "Aristotel Onassis", aveau acelasi nume. Alti cititori pot folosi "Aristotel" pentru a numi mai mult decât un singur obiect (persoana, sau animal de casa), iar pentru ei (1) nu are con­ditii de adevar neambigue. Când am vorbit despre "conditiile de adevar" ale lui (1), am presupus implicit o anumita interpretare a lui (1). (Desigur ca asa face si teoreticianul clasic, adept al teoriei descriptiilor; aceasta nu este o chestiune asupra careia sa avem controverse. si teoreticienii descriptionisti clasici aveau tendinta sa vorbeasca de dragul simplificarii ca si cum numele ar avea referenti unici.) în practica este ceva obisnuit sa se presupuna ca se întelege din context ceea ce se are în vedere printr-o anumita utilizare a unei propozitii. în cazul de fata, contextul a redat în mod clar ca în discutie a fost vorba de folosirea conventionala a lui "Aristotel" pentru marele filosof. Asa ca, fiind data aceasta interpretare fixa a lui (1), problema rigiditatii este: Co­rectitudinea lui (1), înteleasa în acest fel, este determinata în ceea ce priveste fiecare situatie contrafactuala de faptul ca unei anumite persoane i-ar fi pla­cut câinii (daca acea situatie s-ar fi produs)? La aceasta întrebare raspund afirmativ. Russell pare sa fie angajat, însa, fata de punctul de vedere opus, chiar si atunci când ceea ce exprima (1) este fixat de catre context. Numai daca este data o astfel de întelegere fixa a lui (1) Russell ar putea interpreta pe (1) ca fiind echivalent cu (3) - nu daca "Aristotel" înseamna Onassis! -dar cerinta rigiditatii este violata. Aceasta chestiune ramâne absolut neatinsa de prezenta sau absenta din limbaj a altor interpretari ale lui (1). Pentru fie­care astfel de interpretare luata în mod separat, putem întreba daca ceea ce este exprimat ar fi adevarat despre o situatie contrafactuala daca si numai daca un anumit individ are proprietatea corespunzatoare. Aceasta este pro­blema rigiditatii.

cu faptul ca doua persoane au acelasi nume din punct de vedere fonetic rezista indiferent

daca aceasta conventie este adoptata sau nu.

Dar poate ca unul din felurile în care este folosit "Câte nume sunt în aceasta carte de

telefon?" este o exceptie (Anne Jacobson).

" Folosind acest termen, nu am de gând sa angajez prezenta analiza fata de o anumita

conceptie (vezi si urmatoarea nota de subsol), desi sugerez propria mea conceptie. Tot

ceea ce am în vedere este ca doi oameni pot avea acelasi nume din punct de vedere

fonetic.

Saul Kripke

Numire si necesitate

Dati-mi voie sa recapitulez aceasta chestiune, lasând la o parte în expu­nerea de fata problemele spinoase în legatura cu , judecatile" pe care le voi mentiona la sfârsitul acestei prefete. Pentru a vorbi despre "conditiile de ade­var" ale unei propozitii cum este (1), trebuie sa se considere ca ea exprima o singura judecata - altfel conditiile ei de adevar sunt indeterminate chiar si cu privire la lumea actuala. Astfel încât cuvintele ambigue sau omonimele (poate ca în aceasta situatie este "câine" în [1)) trebuie citite într-un fel deter­minat (canine!), indexicalilor trebuie sa li se atribuie referinte determinate, ambiguitatile sintactice trebuie rezolvate si trebuie stabilit daca "Aristotel" înseamna filosoful sau armatorul magnat. Numai daca o astfel de interpretare este data, Russell poate sa propuna o analiza cum este (3) - pe buna dreptate, nimeni nu 1-a acuzat vreodata pe temeiul acesta. Atunci, obiectia mea fata de Russell este ca daca el ar avea dreptate, toate diferitele judecati exprimate prin diferitele interpretari ale lui (1) (presupunând ca în toate interpretarile "Aristotel" este un nume propriu) nu s-ar conforma regulii rigiditatii. Altfel spus, nici o judecata de felul acesta nu se conformeaza regulii ca exista un singur individ si o singura proprietate în asa fel încât, fata de fiecare situatie contrafactuala, conditiile de adevar ale judecatii sa rezide în posedarea pro­prietatii de catre acel individ, în acea situatie. (Ma bizui pe faptul ca în prac­tica Russell interpreteaza în mod invariabil numele obisnuite într-un mod non-rigid.) Faptul ca prin (1) se poate exprima mai mult decât o singura judecata este irelevant: problema este daca fiecare astfel de judecata este evaluata asa cum descriu eu lucrurile, sau nu. Punctul de vedere formulat aici se aplica fiecarei judecati de felul acesta luata în mod separat. Pentru ca aceasta discutie sa fie clara nu este nevoie sa rezolvam chestiuni detaliate privitoare la felul în care teoria ar trebui sa încorporeze faptul ca practica noastra lingvistica permite ca doua lucruri sa aiba acelasi nume din punct de vedere fonetic.¹²

O alta întelegere gresita a ideilor mele priveste relatia rigiditatii cu do­meniul (scope), pe care se pare ca am tratat-o prea succint. Adesea, se pare ca se presupune ca toate intuitiile lingvistice pe care le-am invocat în favoarea rigiditatii ar putea fi la fel de bine abordate interpretând numele, în diferite propozitii, drept designatori nonrigizi cu domenii largi, într-un mod

De exemplu, unii filosofi ar asimila numele proprii expresiilor demonstrative. Refe­rinta lor variaza de la o rostire la alta în acelasi fel în care variaza referinta unui demon­strativ. Aceasta nu afecteaza chestiunile discutate, deoarece referinta unui demonstrativ trebuie sa fie data pentru ca o anumita judecata sa fie exprimata. Desi nu discut aceasta chestiune în lucrarea mea, desigur ca o parte componenta a conceptiei mele (p. 48 nota 16) este ca "acesta", "eu", "tu" etc. sunt toate rigide (chiar daca referintele lor variaza în mod evident cu contextul în care sunt rostite). Rigiditatea demonstrativilor a fost subliniata de catre David Kaplan.

analog descriptiilor cu domeniu larg. Ar fi, într-adevar, posibil sa interpretam unele dintre aceste intuitii drept consecinte ale ambiguitatilor provocate de domeniul conectorilor, si nu drept consecinte ale rigiditatii - recunosc aceasta în monografie. în aceasta masura, obiectia este justificata, dar mi se pare ca este gresit sa presupunem ca toate intuitiile noastre pot fi tratate în acest fel. Am abordat aceasta problema destul de succint la pagina 58 si în nota de subsol 25 care o însoteste, dar discutia pare sa fi ramas neluata în seama de multi cititori. în acea nota de subsol prezint unele fenomene ling­vistice care, dupa cum cred eu, sprijina intuitia rigiditatii si nu o explicatie în termeni de domeniu. Multi dintre acesti cititori par sa fi trecut cu vederea testul intuitiv pentru rigiditate, asupra caruia se insista la paginile 48-49. Nu voi repeta si nici nu voi dezvolta consideratiile respective în aceasta prefata, chiar daca ele par sa fi fost formulate prea succint. Cerintele unei prefete pot sa faca prea succinte si observatiile care urmeaza, dar voi discuta chestiunea domeniului în lumina explicatiei de fata a rigiditatii.

S-a afirmat chiar ca propria mea conceptie se reduce la una despre domeniu, ca doctrina rigiditatii este pur si simplu doctrina ca limbajul natural contine o conventie potrivit careia un nume, în contextul oricarei propozitii, trebuie interpretat ca având un domeniu mare care include toti operatorii modali.¹³ Aceasta idee din urma este în mod deosebit departe de tinta; în termeni de logica modala, ea reprezinta o eroare tehnica. Dati-mi voie sa ma ocup de ea mai întâi. (1) si (2) sunt propozitii "simple". Nici una dintre ele nu contine operatori modali sau de alt gen, asa încât nici o distinctie în lega­tura cu domeniul nu este relevanta.¹⁴ Nici o conventie privitoare la domeniu pentru propozitiile mai complexe nu afecteaza interpretarea acestor propozi-

Vezi Michael Dummett, Frege (Duckworth, 1973), p. 128. Din pacate, multe dintre celelalte idei sau remarci ale lui Dummett despre relatia dintre rigiditate si domeniu sunt eronate din punct de vedere tehnic - de exemplu, la aceeasi pagina el spune ca eu sustin ca descriptiile nu sunt niciodata (?) rigide si echivaleaza aceasta idee cu afirmatia ca "într-un context modal, domeniul unei descriptii definite trebuie sa fie fixat întotdeauna în asa fel încât sa excluda operatorul modal". De asemenea, mi se pare ca sunt gresite si unele dintre comentariile lui despre intuitiile lingvistice. Nu ma pot ocupa de aceste chestiuni aici.

De fapt, propozitiile în cauza sunt temporalizate si pot fi, asadar, interpretate într-un limbaj formal cu operatori temporali. Daca tratam timpul în felul acesta (poate fi tratat si altfel), atunci pot aparea alte probleme legate de domeniu datorita operatorilor temporali. Problema în discutie este însa relatia domeniului cu operatorii modali, care nu apare în aceste propozitii chiar daca în analiza lor sunt folositi operatori temporali. Afirmatia ca propozitiile respective nu dau nastere la nici o problema legata de domeniu poate fi facuta literal adevarata fie prin abordarea timpului gramatical fara a folosi operatori, fie (mai degraba) prin interpretarea copulei în (1) si în (2) ca fiind atemporala.

Saul Kripke

Numire si necesitate

tii. Cu toate acestea, problema rigiditatii nu este lipsita de sens în nici una dintre cele doua propozitii. Punctul meu de vedere este ca "Aristotel" în (1) este rigid, dar ca "ultimul mare filosof al antichitatii" în (2) nu este. Nici o ipoteza despre conventiile privitoare la domeniu pentru contextele modale nu reda acest punct de vedere;¹⁵ el este o doctrina despre conditiile de adevar, relativ la situatiile contrafactuale, ale judecatilor exprimate de catre toate propozitiile, inclusiv de catre propozitiile simple.

Acest lucru arata ca teoria care reduce rigiditatea la domeniu, în maniera prezentata, este pur si simplu gresita. Totodata, indica o slabiciune a reactiei (ceva mai usor de înteles) care încearca sa foloseasca domeniul pentru a înlocui rigiditatea. Doctrina rigiditatii presupune ca o imagine care îsi propune sa reprezinte o situatie corect descrisa de catre (1) trebuie sa-si propuna ipso facto sa-1 prezinte pe Aristotel însusi ca fiind iubitor de câini. Nici o imagine, care urmareste sa reprezinte pe altcineva si dragostea acestu­ia fata de câini, chiar daca imaginea îl prezinta pe acel individ ca având toate proprietatile pe care le folosim pentru a-1 identifica pe Aristotel, nu repre­zinta o situatie contrafactuala descrisa în mod corect de catre (1). Oare aceasta pozitie, prin ea însasi, nu reprezinta în mod evident intuitiile noastre cu privire la (1)? Intuitia priveste conditiile de adevar, în situatii contrafac­tuale, ale judecatii exprimate printr-o propozitie simpla. Nici o interpretare a anumitor contexte modale pe baza domeniului mare nu poate sa o înlo­cuiasca. Este cu atât mai bine pentru o teorie daca pastreaza aceasta intuitie.

O alta remarca, nu atât de direct bazata pe situatii contrafactuale, poate sa clarifice lucrurile. în monografie, am argumentat ca conditiile de adevar ale lui "S-ar fi putut ca Aristotel sa fi îndragit câinii" sunt conforme cu teoria rigiditatii: nici o dovada ca vreo alta persoana decât Aristotel ar fi putut sa îndrageasca câinii si totodata sa fi fost cel mai mare filosof al antichitatii nu este relevanta pentru-adevarul enuntului mentionat. Situatia nu se schimba, daca înlocuim "cel mai mare filosof al antichitatii" cu orice alta descriptie definita (nonrigida) despre care se crede ca îl identifica pe Aristotel. La fel, am sustinut ca "S-ar fi putut ca Aristotel sa nu fi fost filosof exprima un adevar, desi, contrar teoriei lui Russell, "S-ar fi putut ca cel mai mare filosof al antichitatii sa nu fi fost filosof nu exprima un adevar. (Un exemplu ana-

Teza ca numele sunt rigide în propozitiile simple este, totusi, echivalenta (ignorând complicatiile care apar din nonexistenta posibila a obiectului) cu teza ca daca un operator modal guverneaza o propozitie simpla care contine un nume, cele doua interpretari, cu domeniu mare si domeniu mic, sunt echivalente. Aceasta nu este identica cu doctrina ca limbajul natural are drept conventie ca numai interpretarea în care domeniul este mare este permisa. De fapt, echivalenta are sens numai într-un limbaj în care ambele inter­pretari sunt admisibile.

log ar putea fi dat pentru orice alta descriptie identificatoare nonrigida.) Acum, ultima propozitie mentionata ar exprima un adevar, daca descriptia folosita ar fi citita, contrar intentiei mele, ca având un domeniu mare. S-ar putea presupune, asadar, ca problema apare pur si simplu datorita unei ten­dinte (de neexplicat!) de a da lui "Aristotel" o interpretare în care el are un domeniu mare, în timp ce descriptiilor li se da o interpretare în care ele au un domeniu mic; totusi, propozitiile în care apar si nume si descriptii ar trebui sa fie supuse, în principiu, ambelor interpretari. Cu toate acestea, punctul meu de vedere era ca deosebirea s-ar mentine daca toate propozitiile implicate ar fi interpretate în mod explicit ca având domenii restrânse (poate prin introdu­cerea a doua puncte, ":", dupa "ca"). Mai departe, am dat exemple (la care m-am referit mai sus) pentru a indica faptul ca situatia în care apar nume nu este, de fapt, similara cu aceea în care descriptiile au domeniu larg. Cei care sustin un punct de vedere contrar par, adesea, sa fi trecut cu vederea aceste exemple, dar nu aceasta este ideea asupra careia insist aici. Punctul de vedere contrar trebuie sa sustina ca limbajul si gândirea noastra sunt întrucâtva inca­pabile sa mentina aceasta distinctie si ca acesta este faptul caruia i se datoreaza dificultatea cu care ne confruntam. Este greu de vazut cum s-ar putea întâmpla acest lucru: cum de am facut distinctia daca nu o putem face? Daca formularea cu o clauza guvernata de "ca" este atât de încâlcita încât nu suntem în stare sa distingem o interpretare a ei de alta, atunci ce sa spunem despre:

(4) Ceea ce exprima (1) s-ar fi putut întâmpla.

Oare nu exprima acest enunt asertiunea dorita, fara nici o ambiguitate datorata domeniului? Daca nu, atunci ce ar putea exprima asertiunea dorita? (Formularea ar putea fi ceva mai fireasca într-un dialog: "Lui Aristotel îi placeau câinii". "Nu a fost asa, desi s-ar fi putut întâmpla".) Acum, ceea ce pretind este ca felul în care îl întelegem pe (4) este conform teoriei rigiditatii. Nici una dintre posibilele situatii în care cineva, dar nu Aristotel însusi, îndragea câinii nu poate fi relevanta.

Principala mea observatie este ca avem o intuitie directa a rigiditatii numelor, pe care o manifestam în întelegerea conditiilor de adevar ale pro­pozitiilor particulare. în plus, diverse fenomene secundare, despre "ce am spune", cum ar fi acelea pe care le mentionez în lucrare, dar si altele, ofera dovezi indirecte în sprijinul rigiditatii. Cum se face, atunci, ca Russell a propus o teorie care este pur si simplu incompatibila cu intuitiile noastre directe despre rigiditate? Unul dintre motive este acela ca, în cazul acesta, ca si în altele, el nu a luat în consideratie chestiunile modale; iar problema rigi­ditatii numelor în limbajul natural arareori a fost luata în seama în mod expli­cit dupa el. în al doilea rând, Russell avea impresia ca diferite argumente

Saul Kripke

filosofice aveau nevoie de o teorie descriptioni sta a numelor si de o teorie eliminativista a descriptiilor. Russell a recunoscut ca opiniile sale erau in­compatibile cu reactiile noastre naive (desi problema rigiditatii nu a fost mentionata), dar i se parea ca argumente filosofice puternice ne constrâng sa adoptam teoria sa. în ceea ce priveste chestiunea rigiditatii, propriul meu raspuns a luat forma unui experiment mintal, pe parcursul argumentului în favoarea "identitatii si schmidentitati" schitat succint la pagina 94 a acestei monografii. în cazul înfatisat imaginam un ipotetic limbaj formal în care un designator rigid "a" este introdus prin ceremonia, 'Fie ca "a" sa denote (în mod rigid) obiectul unic care are realmente proprietatea F, oricare ar fi situatia despre care am vorbi, actuala sau contrafactuala.' Parea sa fie clar ca daca un vorbitor ar introduce un designator într-un limbaj în acest fel, atunci în virtutea chiar a actului sau lingvistic, el ar putea sa spuna "stiu ca Fa", si cu toate acestea "Fa" ar exprima un adevar contingent (dat fiind ca F nu este o proprietate esentiala a obiectului unic, care o poseda). în primul rând, acest lucru arata ca problemele epistemice trebuie sa fie separate de problemele legate de necesitate si contingenta si ca a fixa o referinta nu înseamna a da un sinonim. si mai important, aceasta situatie indica faptul ca dovezile invocate în mod obisnuit pentru a arata ca numele ar fi sinonime cu descriptiile ar putea fi, în schimb, rationalizate prin acest model ipotetic. în plus, modelul satisfacea intuitiile noastre cu privire la rigiditate. Date fiind toate acestea, obligatia de a argumenta parea sa revina pe de-a-ntregul filosofului care ar fi vrut sa nege intuitia noastra fireasca despre rigiditate. Dupa cum am spus mai înainte, a aparut mai târziu observatia ca vorbitorii obisnuiti nici macar nu fi­xeaza referinte prin intermediul descriptiilor identificatoare de tipul obisnuit. Voi spune pe scurt câteceva despre "lumile posibile".¹⁶ (Sper sa pot dezvolta aceste remarci în alta parte.) în lucrarea de fata am argumentat îm­potriva acelor folosiri gresite ale acestui concept care considera lumile posi­bile ca pe ceva de felul planetelor îndepartate, asemenea mediului nostru

Unele dintre cele mai gresite interpretari ale rigiditatii ar fi avut un credit mult mai mic, daca discutiile filosofice relevante ar fi fost purtate în contextul unei prezentari riguroase în termenii "semanticii lumilor posibile". Nu am facut acest lucru în cartea de fata atât pentru ca nu am vrut ca argumentul sa se bazeze în mod decisiv pe un model formal, cât si pentru ca am vrut ca prezentarea sa fie mai degraba filosofica decât tehnica. Cititorilor care sunt pe deplin familiarizati cu semantica intensionala, o contu­rare schematica a ideilor mele în acesti termeni trebuie sa le fie clara în absenta unei dezvoltari explicite. Totusi, unele neîntelegeri ale conceptului rigiditatii - inclusiv unele aspecte ale acestora pe care le-am mentionat în prefata - m-au facut sa cred ca o prezentare tehnica ar putea elimina unele interpretari gresite. în cele din urma, luarea în considerare a timpului si a spatiului m-a facut sa iau hotarârea de a nu include un astfel de material, dar s-ar putea sa fac o astfel de prezentare formala în alta parte.

Numire si necesitate

înconjurator, dar existând oarecum într-o dimensiune diferita, sau care ne conduc la problema falsa a "identificarii în lumi posibile diferite" (a "trans-identificarii"). Mai departe, am recomandat faptul ca daca vrem sa evitam Weltangst si confuziile filosofice pe care multi filosofi le-au asociat cu terminologia "lumilor", "stare (sau istorie) posibila a lumii", sau "situatie contrafactuala" ar putea fi o terminologie mai buna. Ar trebui chiar sa ne aducem aminte ca terminologia "lumilor" poate fi înlocuita, adesea, prin idiomul modal - "Este posibil ca ..." Dar nu vreau sa las impresia exagerata ca repudiez cu totul lumile posibile, si nici ca le consider ca pe un simplu instrument formal. Felul în care le folosesc trebuie sa fi fost suficient de cuprinzator pentru a elimina orice astfel de întelegere gresita. De fapt, exista unele conceptii despre "lumi posibile", pe care le repudiez si exista altele pe care nu le repudiez. O analogie venita din matematica învatata la scoala - de fapt, nu este doar o analogie - ne va ajuta sa clarificam conceptia pe care o sustin. Doua zaruri obisnuite (sa le numim zarul A si zarul B) sunt aruncate si ele arata doua numere. Pentru fiecare zar, exista sase rezultate posibile. Asadar, în privinta numerelor pe care le arata zarurile, exista treizeci si sase de stari posibile ale perechii de zaruri, desi numai una dintre aceste stari co­respunde modului în care în fapt cad zarurile. Toti am învatat în scoala cum sa calculam probabilitatile diferitelor evenimente (presupunând echiprobabi-litatea starilor). De pilda, deoarece exista exact doua stari - (zarul A, 5; zarul B, 6) si (zarul A, 6; zarul B, 5) - care produc un total de unsprezece, probabi­litatea de a arunca unsprezece este 2/36 = 1/18.

Facând la scoala aceste exercitii de calcul al probabilitatilor, am fost de fapt familiarizati la o vârsta frageda cu o multime de "lumi posibile" (minia­turale). Cele treizeci si sase de stari posibile ale zarului sunt literalmente treizeci si sase de "lumi posibile", atât timp cât ignoram (în mod fictiv) totul despre lume exceptând cele doua zaruri si ceea ce arata ele (si ignoram faptul ca unul sau ambele zaruri s-ar fi putut sa nu existe). Numai una dintre aceste mini-lumi - aceea care corespunde modului în care cad zarurile de fapt - este "lumea actuala", dar celelalte prezinta interes când punem întrebarea cât de probabil sau improbabil era (sau va fi) rezultatul actual. Anumite confuzii pot fi evitate în acest caz elementar. Am presupus ca zarurile chiar cad de fapt, ca una dintre cele treizeci si sase de stari este actuala. Acum "lumea actuala" în acest caz este starea zarului care este realizata în mod actual. O alta entitate, mai "concreta" decât aceasta stare, este entitatea fizica "les-niewskian - goodmaniana" care este "suma" celor doua zaruri. Aceasta enti­tate fizica complexa ("zarurile", gândite ca un singur obiect) se afla în fata mea pe masa, dupa aruncare, si pozitia ei actuala determina starea actuala a

Saul Kripke

celor doua zaruri. Dar când vorbim la scoala despre cele treizeci si sase de posibilitati, nu este în nici un caz nevoie sa presupunem ca exista alte treizeci si cinci de entitati, într-un teritoriu de nicaieri, corespunzatoare obiectului fizic din fata mea. si nici nu este nevoie sa ne întrebam daca aceste entitati fantomatice sunt compuse din "omologi" (fantomatici) ai zarurilor individua­le actuale, sau sunt compuse într-un anumit fel din aceleasi zaruri individuale dar într-o "alta dimensiune". Cele treizeci si sase de posibilitati, inclusiv cea care este actuala, sunt stari (abstracte) ale zarurilor si nu entitati fizice com­plexe. si nici un elev nu trebuie sa primeasa note mari pentru întrebarea "Cum stim, în starea în care zarul A este sase si zarul B este cinci, daca este zarul A sau zarul B cel care este sase? Nu avem noi nevoie de un "criteriu de identitate trans-stare" pentru a identifica zarul care a cazut sase - si nu zarul care a cazut cinci - cu zarul nostru A?" Desigur, raspunsul este ca starea (zarul A, 6; zarul B, 5) este data ca atare (si este deosebita de starea (zarul B, 6; zarul A, 5)). Cerinta în plus a unui "criteriu al identitatii trans-stare" este atât de confuza încât nici un elev competent nu ar fi atât de pervers din punct de vedere filosofic ca sa o solicite. Pur si simplu, "posibilitatile" nu sunt date pur calitativ (în genul: un zar, 6, celalalt, 5). Daca ar fi fost date în acest fel, ar fi existat exact douazeci si una de posibilitati distincte, nu treizeci si sase. Iar starile nu sunt fantome de perechi-zaruri, vazute de la departare, despre care putem pune întrebari semnificative epistemic de forma "Care zar este acesta?". si nici nu trebuie sa presupunem, atunci când socotim stari identice calitativ precum (A, 6; B, 5) si (A, 5; B, 6) ca fiind distincte, ca A si B pot fi distinse calitativ si în alta privinta, sa zicem dupa culoare. Dimpotriva, pentru scopurile problemei de probabilitate, numarul aratat este socotit ca si cum ar fi unica proprietate a fiecarui zar. In fine, atunci când concepem acest mic exer­citiu nevinovat privitor la aruncarea zarurilor, cu posibilitati care nu sunt descrise pur calitativ, nu facem nici un fel de angajament metafizic obscur fata de zaruri ca "simpli particulari", indiferent ce cir putea sa însemne acesta.¹⁷

"Lumile posibile" sunt ceva mai mult decât mini-lumile probabilitatii pe care le-am amplifica. Este adevarat ca notiunea generala ridica probleme care nu sunt implicate în versiunea miniaturala. Lumile miniaturale sunt strâns controlate, atât în ceea ce priveste obiectele implicate (doua zaruri),

în privinta starilor posibile ale lumii întregi, nu am de gând sa asertez categoric ca, exact ca si în cazul zarurilor, exista stari (contrafactuale) calitativ identice, dar distincte. Ceea ce asertez este ca daca exista un argument filosofic care exclude lumi calitativ identice, dar distincte, acesta nu se poate bizui doar pe supozitia ca lumile trebuie sa fie stipulate pur calitativ. Ceea ce apar este justetea introducerii lumilor posibile atât în termenii anumitor particulari, cât si în mod calitativ, indiferent daca exista sau nu, de fapt, lumi identice calitativ, dar distincte.

Numire si necesitate

proprietatile relevante (numarul care apare pe fata zarului), cât si (astfel) în ce priveste ideea relevanta de posibilitate. "Lumile posibile" sunt "cai totale în care ar fi putut fi lumea", sau stari, sau istorii ale lumii întregi. A gândi totalitatea tuturor lumilor posibile implica mult mai multa idealizare si mai multe chestiuni ciudate, decât analogul scolaresc elementar mai putin am­bitios. Desigur, filosoful "lumilor posibile" trebuie sa aiba grija ca aparatul sau tehnic sa nu-1 forteze sa puna întrebari a caror semnificatie nu este susti­nuta de catre intuitiile noastre originale cu privire la posibilitate care i-au dat aparatului rostul sau. Mai departe, în practica nu putem descrie un curs con-trafactual complet al evenimentelor si nu avem deloc nevoie de aceasta. Este suficienta o descriere practica a masurii în care "situatia contrafactuala" se deosebeste într-un fel relevant de faptele actuale; "situatia contrafactuala" ar putea fi conceputa ca o mini-lume sau mini-stare, restrânsa la trasaturi ale lumii relevante pentru problema în cauza. în practica, aceasta implica mai putina idealizare atât în privinta istoriilor lumii întregi, cât si în privinta tuturor posibilitatilor. Oricum, pentru ceea ce urmarim noi, analogul elementar ne pune la îndemâna un model bun pentru ideile adecvate privitoare la "lumile posibile". în principiu, nu este nimic gresit în a le so­coti, pentru scopuri filosofice sau tehnice, drept entitati (abstracte) - inocenta analogului de scoala elementara ar trebui sa linisteasca orice anxietate în aceasta privinta.¹⁸ (într-adevar, notiunea generala de "spatiu esantion", care formeaza baza teoriei moderne a probabilitatilor, este exact aceea a unui

Nu consider ca "lumile posibile" dau o analiza reductionista în vreun sens semnificativ filosofic, adica, în sensul descoperirii naturii ultime, fie din punct de vedere episte­mologic, fie din punct de vedere metafizic, a operatorilor modali, judecatilor, etc, sau în sensul "explicarii" acestora. în dezvoltarea actuala a gândirii noastre, judecati care contin locutiuni modale exprimate în mod direct ("s-ar fi putut sa fie cazul ca") apar cu siguranta mai înainte. Notiunea de "lume posibila", desi îsi are radacinile în diferite idei obisnuite despre modurile în care ar fi putut sa fie lumea, vine la un nivel de abstractie cu mult mai înalt si ulterior. în practica, cine nu poate sa înteleaga ideea de posibilitate este probabil sa nu o înteleaga nici pe aceea de "lume posibila". Din punct de vedere filo­sofic, în nici un caz nu este nevoie sa presupunem ca un tip de discurs este "anterior" altuia, independent de scopurile vizate. Motivatia principala si primara pentru "analiza lumilor posibile" - si pentru felul în care ea a clarificat logica modala - a fost aceea ca a permis ca logica modala sa fie tratata prin aceleasi tehnici set-teoretice ale teoriei mode­lelor care s-au dovedit a fi de succes atunci când au fost aplicate logicii extensionale. Ea este de asemenea utila în clarificarea anumitor concepte.

Pentru a reitera o alta idee: notiunea tuturor starilor lumii întregi care sunt posibile în sensul (metafizic) cel mai larg, implica o anumita idealizare, ca si anumite chestiuni filosofice pe care nu le-am discutat. Daca restrângem lumile la o clasa mai îngusta de mini-lumi, esentialmente toate chestiunile privitoare, de pilda, la designatorii rigizi ramân neschimbate. Tot asa ramân si chestiunile semanticii modale.

Saul Kripke

Numire si necesitate

astfel de spatiu al lumilor posibile.) Oricum, trebuie sa evitam capcanele care par mult mai atragatoare pentru filosofi, cu lumile lor mari, decât pentru elevi cu versiunile lor modeste de lumi. Nu exista vreun temei special pentru a presupune ca lumile posibile trebuie sa fie date calitativ sau ca trebuie sa existe vreo problema autentica a "identificarii trans-mundane" - faptul ca sunt implicate stari mai cuprinzatoare si mai complexe decât în cazul zaruri­lor nu prezinta nici o importanta în aceasta chestiune. "Lumea actuala" - mai bine zis, starea actuala, sau istoria lumii - nu trebuie confundata cu enormul obiect dispersat care ne înconjoara. Acesta ar fi putut fi numit si el "lumea (actuala)", dar el nu este obiectul relevant aici. Astfel, lumile posibile, dar nu actuale, nu constituie duplicate fantomatice ale "lumii" în acest sens. Poate ca ar fi fost mai putin probabil sa se produca astfel de confuzii daca nu s-ar fi întâmplat accidentul terminologic de a se fi folosit "lumi posibile" în loc de "stari posibile", sau "istorii" ale lumii, sau "situatii contrafactuale". Cu si­guranta ca ele ar fi fost evitate, daca filosofii ar fi aderat la practicile uzuale ale elevilor si ale probabilitatilor.¹⁹

O ultima chestiune: unii critici ai doctrinelor mele, ca si unii sim­patizanti, par sa le fi înteles ca asertând, sau cel putin implicând, o doctrina a substitutiei universale a numelor proprii. Aceasta poate fi considerata ca spunând ca o propozitie în care apare "Cicero" exprima aceeasi "judecata" ca si propozitia corespunzatoare ei în care apare "Tullius", ca a crede judecata exprimata de una dintre propozitii înseamna a crede judecata exprimata de catre cealalta, sau ca ele sunt echivalente pentru toate scopurile semantice. Se pare ca Russell a sustinut o astfel de doctrina pentru "numele proprii din punct de vedere logic" si pare sa fie consonanta cu o imagine pur "milliana" a numirii, în care numai referinta numelui contribuie la ceea ce este expri­mat. Dar nici eu si, dupa câte stiu, nici macar Mill²⁰ nu am avut vreodata intentia sa mergem atât de departe. Conceptia mea ca propozitia româneasca [în original englezeasca, nota trad.] "Hesperus este Phosphorus" ar putea fi folosita uneori pentru a ridica o chestiune empirica, în timp ce "Hesperus este Hesperus" nu ar putea fi astfel folosita, arata ca eu nu tratez propozitiile

A se compara, de pilda, cu "realismul moderat" în privinta lumilor posibile al lui Robert Stalnaker, "Possible Worlds", Nous, voi. 10 (1976), pp. 65-75.

Michael Lockwood ("On Predicating Proper Names", The Philosophical Review, voi. 84, nr. 4, octombrie, 1975, pp. 471-498) semnaleaza (p. 491) faptul ca Mill hm considera ca "Cicero este Tullius" înseamna acelasi lucru ca si "Cicero este Cicero", ci mai de­graba sustine punctul de vedere conform caruia ar însemna ca "Cicero" si "Tullius" sunt codesignative. El mai indica (p. 490) faptul ca Mill vede o astfel de componenta meta-lingvistica în toate asertiunile care contin nume. Nu am cercetat interpretarea lui Mill mai departe, asa ca nu am nici un punct de vedere în privinta doctrinei sale exacte.

ca fiind complet intersanjabile. în plus, ea indica faptul ca modul fixarii referintei este relevant pentru atitudinea noastra epistemica fata de propozitiile exprimate. Cum se leaga acest fapt de chestiunea ce "judecati" anume sunt exprimate de catre aceste propozitii, sau daca aceste "judecati" sunt obiecte ale cunoasterii si opinarii si, în general, cum sa tratam numele în contexte epistemice, sunt întrebari dificile si deschise. Nu am nici o "doctrina oficiala" în privinta lor si de fapt nu sunt sigur ca aparatul "judecatilor" nu esueaza în aceasta zona.²¹ Asadar, am evitat astfel de întrebari; nu trebuie sa vedeti în cuvintele mele vreo doctrina sigura cu privire la aceasta chestiune.

Motive pentru care consider aceste chestiuni atât de dificile si deschise sunt de gasit în studiul meu "A Puzzle About Belief', în Meaning and Use (ed. A. Margalit), Reidel, 1979, pp. 239-283. Bineînteles ca pot exista mai multe notiuni de "judecata", în functie de cerintele impuse notiunii. Teza rigiditatii bineînteles ca implica intersubstituibilitatea numelor codesignative în contexte modale, supusa rezervei obisnuite despre nonexistenta posibila.

Cu privire la rigiditate: în multe locuri, atât în aceasta prefata cât si în textul acestei monografii, ignor în mod deliberat chestiuni delicate care apar din nonexistenta posibila a unui obiect. Ignor de asemenea distinctia dintre rigiditatea ,4e jure", unde referinta unui stipulator este stipulata a fi un unic obiect, indiferent daca vorbim despre lumea actuala sau despre o situatie contrafactuala si simpla rigiditate ,4e facto", unde o descriptie _;rx-ul astfel încât Fx" se întâmpla sa foloseasca un predicat JF" care în fiecare lume posibila este adevarat despre unul si acelasi obiect unic (de pilda, "cel mai mic numar prim" designeaza rigid numarul doi). Clar, teza mea despre nume este ca ele sunt rigide de jure, dar în monografie ma multumesc cu asertiunea mai slaba a rigiditatii. Deoarece numele sunt rigide de jure - vezi p. 71 mai jos - afirm ca un nume propriu designeaza rigid referentul lui chiar si atunci când vorbim despre situatii contrafactuale în care acel referent nu ar fi existat. Astfel, sunt atinse chestiunile legate de nonexistenta. Diferiti oameni m-au convins ca toate aceste chestiuni merita o discutie mai atenta decât aceea din monografie, dar trebuie sa le las în acest punct.

PRELEGEREA I: 20 ianuarie, 1970¹

Sper ca unii vad o legatura între cele doua toposuri din titlu. Daca nu, oricum, astfel de conexiuni vor fi dezvoltate în cursul acestor prelegeri. Mai mult, datorita folosirii instrumentelor care implica referinta si necesitatea în filosofia analitica de astazi, conceptiile noastre despre aceste toposuri au, într-adevar, implicatii vaste pentru alte probleme din filosofie, care ar fi putut fi socotite în mod traditional ca fiind îndepartate, cum ar fi, de pilda, argu­mentele legate de problema minte-corp, sau asa-numita "teza a identitatii". în aceasta forma, materialismul este adesea implicat, în modalitati foarte

în ianuarie 1970, am sustinut trei prelegeri la Princeton University care sunt transcrise aici. Asa cum apare clar din stilul transcrierii, am prezentat prelegerile tara un text scris si, de fapt, fara note. Textul de fata este o versiune usor editata dupa transcrierea verbatim; am adaugat un pasaj ocazional pentru a dezvolta gândul, am rescris ici si colo o propozitie, dar nu am facut nici o încercare de a schimba stilul informai al originalului. Multe note de subsol au fost adaugate originalului, dar câteva au fost rostite ca niste paranteze în prelegerile însele.

Sper ca pe masura ce citeste textul, cititorul se va gândi la faptele acestea. Imaginându-ne textul vorbit, cu pauze si accente corespunzatoare, putem ici si colo sa usuram întelegerea lui. Am acceptat cu anumite rezerve sa public prelegerile în aceasta forma. Timpul pe care l-am avut la dispozitie si stilul informai, au determinat o anumita comprimare a argumentului, imposibilitatea de a aborda anumite obiectii si alte chestiuni de felul acesta. Cu deosebire, a trebuit sa sacrific adâncimea cercetarii în sectiunile concluzive despre identitatile stiintifice si problema minte-corp. Unele toposuri esentiale unei prezentari depline a conceptiei pe care o argumentez aici, în mod deosebit acelea ale enunturilor despre existenta si ale numelor vide, au trebuit sa fie omise cu totul. Mai mult, caracterul colocvial al prezentarii se poate sa fi produs o sacrificare a claritatii în anumite puncte. Toate aceste defecte au fost acceptate de dragul publicarii rapide. Sper ca voi avea probabil sansa sa fac mai târziu un lucru mai bun. Repet, sper ca cititorul va tine minte ca citeste în mare masura prelegeri informale, nu numai atunci când întâlneste repetitii sau stângacii, dar si atunci când întâlneste lucruri ireverentioase sau locuri comune.

Saul Kripke

complicate, în chestiuni legate de ceea ce este necesar sau contingent în identitatea proprietatilor - chestiuni de acest fel. Asadar, este realmente foar­te important pentru filosofii care ar putea dori. sa lucreze în multe domenii sa clarifice aceste concepte. Poate ca voi spune ceva despre problema minte-corp în cursul acestor prelegeri. Mai vreau si vorbesc la un moment dat (nu stiu daca voi ajunge la aceasta) despre substante si genuri naturale.

Modul în care abordez aceste chestiuni va fi, în anumite privinte, destul de diferit de ceea ce gândesc oamenii astazi (desi are totodata unele legaturi cu ceea ce unii au gândit si scris astazi, si sper ca mi se va ierta fap­tul ca le prezint oamenilor prelegeri informale- precum aceasta).² Unele dintre conceptiile pe care le împartasesc sunt conceptii care la prima vedere pot sa frapeze pe cineva ca fiind evident gresite. Exemplul meu favorit este acesta (pe care probabil ca nu o sa-1 sustin în prelegeri - caci un singur exemplu nu convinge niciodata pe cineva): Se face o afirmatie comuna în filosofia contemporana ca exista anumite predicate care, desi sunt vide de fapt - au extensiunea vida - o au ca pe o chestiune contingenta si nu ca pe o chestiune de un fel oarecare de necesitate. Ei bine, nu voi disputa aceasta; dar un exemplu care ni se da de obicei este exemplul unicornului. Astfel se spune ca desi noi toti am aflat ca nu exista unicorni, desigur ca ar fi putut sa existe unicorni. în anumite circumstante ar fi existat unicorni. Iar acesta este un exemplu a ceva despre care cred ca nu este asa. Poate ca dupa parerea mea, adevarul nu trebuie formulat în termenii afirmatiei ca este necesar ca sa nu existe nici un unicorn, ci doar ca nu putem spune în ce circumstante ar fi existat unicorni. Mai departe, consider ca pâna si în cazul în care arheologii sau geologii ar urma sa descopere mâine unele fosile care arata în mod concluziv existenta animalelor în trecut care satisfac tot ceea ce stim despre unicorni din mitul unicornului, aceasta nu ar arata ca au existat unicorni. Nu stiu daca voi avea posibilitatea sa apar acest punct de vedere, dar este un exemplu surprinzator. (De fapt, am avut un seminar în aceasta institutie în care am vorbit despre conceptia în cauza timp de doua cursuri.) Asa încât,

Data fiind oportunitatea de a adauga o nota de subsol, voi mentiona ca Rogers Albritton, Charles Chastain, Keith Donnellan si Miehael Slote (în plus fata de filosofii mentionati în text, în mod special Hilary Putnam), au exprimat în mod independent puncte de vedere legate de diverse aspecte a ceea ce spun aici. Albritton mi-a atras atentia asupra problemelor necesitatii si a prioricitatii în cazul genurilor naturale, ridi­când întrebarea daca am putea descoperi ca lamâile nu ar fi fructe. (Nu sunt sigur ca el ar accepta toate concluziile mele.) îmi reamintesc de asemenea de influenta unor con­versatii timpurii purtate cu Albritton si cu Peter Geach asupra esentialitatii originilor. Scuzele din text sunt înca valabile; sunt constient ca lista din aceasta nota de subsol este departe de a fi cuprinzatoare. Nu fac nici o încercare de a enumera pe acei prieteni si studenti ale caror conversatii stimulatoare m-au ajutat. Thomas Nagel si Gilbert Harman merita multumiri speciale pentru ajutorul lor în editarea transcrierii prelegerilor.

Numire si necesitate

unele dintre opiniile mele sunt oarecum surprinzatoare; dar sa începem cu un domeniu care poate ca nu este tot asa de surprinzator si sa introducem meto­dologia si problemele acestor prelegeri.

Primul topos din perechea de toposuri este numirea. Aici, prin "nume" voi întelege un nume propriu, adica, numele unei persoane, al unui oras, al unei tari, etc. Se stie bine ca logicienii moderni sunt totodata foarte interesati de descriptiile definite: expresii de forma "x-ul astfel încât <pjc", cum ar fi "omul care a corupt Hadleyburg-ul". Acum, daca un om si numai unul a co­rupt vreodata Hadleyburg-ul, atunci acel om este referinta, în sensul logicia­nului, a acelei descriptii. Vom folosi termenul "nume" în asa fel încât sa nu includa descriptii definite de acest gen, ci doar acele lucruri care ar fi numite "nume proprii" în limbajul obisnuit. Daca vrem sa avem un termen comun care sa acopere atât numele cât si descriptiile, putem folosi termenul "designator".

Exista o observatie, facuta de Donnellan³, ca în anumite circumstante un vorbitor oarecare poate sa foloseasca o descriptie definita pentru a se referi nu la referentul potrivit, în sensul în care tocmai l-am definit, al acelei descriptii, ci la altceva ce el vrea sa scoata în prim plan si despre care crede

Keith Donnellan, "Reference and Definite Descriptions", Philosophical Review 75 (1966), pp. 281-304. Vezi si Leonard Linsky, "Reference and Referents", mPhilosophy and Ordinary Language (ed. Caton), University of Illinois Press, Urbana, 1963. Dis­tinctia lui Donnellan pare sa fie aplicabila la nume ca si la descriptii. Doi indivizi zaresc pe cineva la distanta si cred ca-1 recunosc pe Jones. "Ce face Jones?" "Strânge frunzele". Daca cel care strânge frunzele este de fapt Smith, atunci într-un anumit sens ei se refera la Smith, chiar daca ei împreuna.folosesc "Jones" ca pe un nume al lui Jones. în text, vorbesc despre "referentul" unui nume ca însemnând lucrul numit de catre nume - de ex. Jones, nu Smith - chiar daca despre un vorbitor se poate spune uneori în mod propriu ca foloseste numele pentru a se referi la altcineva. Poate ca ar fi fost mai putin înselator sa se foloseasca un termen tehnic, precum "denota" si nu "refera". Folosirea mea a lui "refera" este de asa natura încât sa satisfaca schema 'Referentul lui JT este X', unde JC' este substituibil de catre orice nume sau descriptie. Sunt înclinat sa cred, cu titlu de încercare, prin opozitie cu ceea ce spune Donnellan, ca remarcile sale despre referinta au prea putin de-a face cu semantica sau conditiile de adevar, desi ele pot fi relevante pentru o teorie a actelor de vorbire. Limitele de spatiu nu-mi permit sa explic ce înteleg prin aceasta, si cu atât mai putin sa apar punctul de vedere, exceptând o remarca succinta: Sa numim referentul unui nume sau al unei descriptii în sensul meu "referentul semantic"; pentru un nume, acesta este lucrul numit, pentru o descriptie, lucrul care satisface în mod unic descriptia.

Apoi vorbitorul se poate referi la altceva decât referentul semantic, daca are opinii false corespunzatoare. Cred ca aceasta se întâmpla în cazurile numirii (Smith-Jones) si, de asemenea, în cazul "sampaniei" construit de catre Donnellan; unul din cazuri nu cere nici o teorie ca numele sunt ambigue, iar în celalalt nu cere nici o modificare a teoriei russelliene a descriptiilor.

Saul Kripke

ca este referentul propriu al descriptiei, dar care de fapt nu este. Astfel, puteti spune, "Omul de-acolo care are sampanie în pahar este fericit", desi de fapt el nu are decât apa în paharul sau. Acum, chiir daca nu este sampanie în paharul sau, si s-ar putea sa fie un alt om în camera care sa aiba într-adevar sampanie în paharul sau, vorbitorul a avut intentia sa se refere, sau poate ca, într-un anumit sens al lui "a se referi", el chiar s-a si referit la omul despre care credea ca are sampanie în paharul sau. Oricum, voi folosi termenul "referent al descriptiei" pentru a ma referi la obiectul care satisface în mod unic conditiile din descriptia definita. Acesta este sensul în care a fost folosit în traditia logica. Asadar, daca aveti o descriptie de forma "a-uI astfel încât <px" si exista exact un x astfel încât (px, acela este referentul descriptiei.

Sa ne punem întrebarea acum, care este relatia dintre nume si descriptii? Exista o bine-cunoscuta doctrina a lai John Stuart Mill, în cartea sa A System of Logic, dupa care numele au denotatie dar nu au conotatie. Ca sa folosim unul dintre exemplele sale, atunci când folosim numele "Dartmouth" pentru a descrie o anumita localitate în Anglia, se poate ca ea sa fie numita asa pentru ca se afla la gura lui Dart. Dar. spune el, chiar daca Dart (acesta este un râu) si-ar fi schimbat cursul în asa fel încât Dartmouth nu s-ar mai afla la gura lui Dart, am putea totusi sa numim în mod potrivit acest loc "Dartmouth", chiar daca numele poate sa sugereze ca orasul se afla la gura lui Dart. Schimbând terminologia lui Mill, poate ca trebuie sa spunem ca un nume cum este "Darmouth" are într-adevar o "conotatie" pentru unii oameni, si anume, el conota realmente (nu pentru mine - nu m-am gândit niciodata la asta) ca orice loc numit "Dartmouth." se afla la gura lui Dart. Dar atunci, într-un anumit fel, el nu are un "sens". Cel putin, nu este o parte a întelesului numelui "Dartmouth" faptul ca orasul numit în felul acesta se afla la gura lui Dart. Cineva care ar spune ca Dartmouth nu se afla la gura lui Dart (at the Darfs mouth) nu s-ar contrazice pe sine însusi.

Nu trebuie sa se considere ca fiecare expresie de forma "acel unic x astfel încât Fx" este întotdeauna folosita în limba naturala ca o descriptie, mai degraba decât un nume. Cred ca fiecare a auzit despre Sfântul Imperiu Roman, care nu era nici sfânt, nici roman s.i nici imperiu. Astazi avem Natiunile Unite. S-ar parea ca în acest caz, de vreme ce aceste lucruri pot fi numite în felul acesta chiar daca ele nu sunt Sfintele Natiuni Romane Unite, aceste descriptii trebuie socotite nu drept descriptii definite, ci drept nume. în cazul unor termeni, s-ar putea ca oamenii sa aiba dubii în ceea ce priveste categorisirea lor drept nume sau descriptii; cum ar fi de pilda "Dumnezeu" -descrie acest termen pe Dumnezeu drept fiinta divina unica sau este un nume al lui Dumnezeu? Dar nu este necesar ca astfel de cazuri sa ne puna în încurcatura aici.

Numire si necesitate

Aici fac acum o distinctie care cu siguranta ca se face în limbaj. Dar traditia clasica a logicii moderne a mers foarte puternic împotriva conceptiei lui Mill. Atât Frege cât si Russell au considerat si se pare ca au ajuns la aceste concluzii independent unul fata de celalalt, ca Mill a gresit într-un sens foarte tare: de fapt un nume propriu, folosit în mod corect, este pur si simplu o descriptie definita prescurtata sau deghizata. Frege a afirmat în mod specific ca o astfel de descriptie da sensul numelui.⁴

Acum, temeiurile împotriva conceptiei lui Mill si în favoarea concep­tiei alternative adoptate de catre Frege si Russell sunt într-adevar foarte puternice; si este greu de vazut - desi am putea sa fim banuitori în ceea ce priveste aceasta conceptie pentru ca numele nu par sa fie descriptii deghizate - cum ar putea sa fie gresita conceptia Frege-Russell, sau o anumita varianta potrivita.

Sa va dau ca exemplu câteva argumente care par sa sustina în mod conclusiv conceptia lui Frege si Russell. Problema fundamentala pentru orice conceptie cum ar fi aceea a lui Mill este cum putem determina care este referentul unui nume, asa cum este folosit de catre un anumit vorbitor. Potrivit conceptiei descriptiviste, raspunsul este clar. Daca "Joe Doakes" este doar prescurtarea pentru "barbatul care a corupt Hadleyburg-ul", atunci oricine ar fi acela care a corupt Hadleyburg este în mod unic referentul numelui "Joe Doakes". Totusi, daca numele nu are un astfel de continut descriptiv, atunci cum pot oamenii sa foloseasca în genere numele pentru a se referi la lucruri? Ei bine, ei pot sa se gaseasca într-o astfel de situatie în care sa arate spre anumite lucruri si sa determine astfel într-un fel ostensiv referentii anumitor nume. Aceasta a fost doctrina cunoasterii prin legatura

Vorbind într-un sens strict, desigur, Russell spune ca numele nu prescurteaza descriptii si ca nu au nici un sens; dar apoi, el spune, de asemenea, ca tocmai pentru ca lucrurile pe care le numim "nume" abreviaza de fapt descriptii ele nu sunt de fapt nume. Asadar, deoarece "Walter Scott", potrivit lui Russell, abreviaza de fapt o descriptie, "Walter Scott" nu este un nume; si singurele nume care exista în mod real în limbajul obisnuit sunt, probabil, demonstrativi cum ar fi "acesta" sau "acela", folositi într-o anumita ocazie pentru a ne referi la un obiect cu care vorbitorul este "familiarizat" în sensul lui Russell. Desi nu vom formula lucrurile în felul în care o face Russell, am putea descrie ceea ce face Russell spunând ca numele, asa cum sunt denumite ele în mod obisnuit, au de fapt sens. Ele au sens într-un fel tare, si anume, trebuie sa putem da o descriptie definita în asa fel încât referentul numelui, prin definitie, sa fie obiectul care satisface descriptia. Russell însusi, din moment ce elimina descriptiile din notatia sa primitiva, pare sa sustina în "On Denoting" ca notiunea de "sens" este iluzorie. în prezentarea ideilor lui Russell, ne abatem astfel de la ceea ce sustine acesta în doua privinte. Prima, stipulam ca "numele" vor fi nume asa cum sunt concepute ele în mod obisnuit si nu "numele proprii logice" ale lui Russell; a doua, consideram ca descriptiile si abrevierile lor au sens.

Saul Kripke

directa a lui Russell, care, dupa cum credea el, este satisfacuta de catre asa-numitele nume autentice sau proprii. Dar bineînteles ca numele obisnuite se refera la tot felul de oameni, ca de pilda Walter Scott, catre care nu este posibil sa aratam în mod ostensiv. si referinta noastra aici pare sa fie deter­minata de catre cunoasterea noastra despre ei. Indiferent ceea ce stim despre ei determina referentul numelui drept lucrul unic care satisface acele pro­prietati. De exemplu, daca folosesc numele "Napoleon" si cineva întreaba, "La cine te referi?", voi raspunde ceva de felul "Napoleon a fost împarat al francezilor la începutul secolului al XlX-lea; în cele din urma, el a fost înfrânt la Waterloo", dând în felul acesta o descriptie care identifica în mod unic pentru a determina referentul numelui. Frege si Russell, asadar, par sa dea explicatia fireasca a felului în care este determinata referinta aici; Mill pare sa nu dea niciuna.

Exista argumente subsidiare care, desi se bizuie pe probleme mai specializate, constituie si ele motivatii pentru a accepta aceasta conceptie. Unul este acela ca uneori putem descoperi ca doua nume au acelasi referent si exprimam aceasta printr-un enunt de identitate. Asa de exemplu (cred ca acesta este un exemplu mult prea des folosit), vedeti o stea seara si ea este numita "Hesperus". (Asa o numim seara, nu-i asa? - Sper ca nu este invers.) Vedem o stea dimineata si o numim "Phosphorus". Ei bine, apoi, în fapt descoperim ca ea nu este o stea, dar este planeta Venus, si ca Hesperus si Phosphorus sunt de fapt identice. Asa ca expamam aceasta prin "Hesperus este Phosphorus". Cu siguranta, ceea ce spunem aici nu este doar ca un obiect este identic cu el însusi. Aceasta este ceva ce am descoperit. Este foarte firesc sa spunem ca continutul real [este ca] steaua pe care am vazut-o seara este steaua pe care am vazut-o dimineata (sau, mai precis, ca lucrul pe care l-am vazut seara este lucrul pe care l-am vazut dimineata). Aceasta este atunci ceea ce da întelesul real al respectivului enunt de identitate; iar analiza în termenii descriptiilor face acest lucru.

Totodata, putem sa ne întrebam daca un nume are în genere vreo referinta, atunci când întrebam, de ex., daca Aristotel a existat vreodata. Pare normal sa ne gândim aici ca ceea ce întrebam au este daca acest lucru (om) a existat. Din moment ce am avut lucrul, stim ca. a existat. Ceea ce se pune de fapt sub semnul întrebarii este daca exista ceva care sa satisfaca proprietatile pe care le asociem cu numele - în cazul lui Aristotel, daca vreun filosof grec a produs anumite lucrari, sau cel putin un numar potrivit dintre acestea.

Ar fi frumos sa raspundem tuturor acestor argumente. Nu sunt pe de-a-ntregul capabil sa vad clar o iesire din fiecare problema de acest fel care poate fi ridicata. Mai mult, sunt destul de sigur ca nu voi avea timp sa discut

Numire si necesitate

toate aceste chestiuni în aceste prelegeri. Cu toate acestea, cred ca este destul de clar ca punctul de vedere al lui Frege si Russell este fals.⁵

Multi au spus ca teoria lui Frege si Russell este falsa, dar, dupa parerea mea, ei au abandonat-o în litera ei retinându-i însa spiritul, si anume, ei au folosit notiunea de concept-manunchi (cluster concept). Ei bine, ce este aceasta? Dificultatea evidenta pentru Frege si Russell, aceea care ne vine imediat în minte, este deja mentionata de catre Frege însusi. El spunea,

în cazul numelor proprii autentice cum este "Aristotel" parerile în ceea ce priveste sensul lor pot sa fie divergente. De exemplu, se poate sugera: elevul lui Platon si profesorul lui Alexandru cel Mare. Oricine accepta acest sens va interpreta înte­lesul enuntului "Aristotel s-a nascut în Stagira" într-un mod diferit de acela care ar interpreta sensul lui "Aristotel" drept profesorul din Stagira al lui Alexandru cel Mare. Atâta timp cât nominatumul ramâne acelasi, aceste fluctuatii ale sensului sunt tolerabile. Dar ele trebuie evitate în sistemul unei stiinte demonstrative si nu trebuie sa apara într-un limbaj perfect.⁶

Asadar, dupa Frege, exista un fel de slabiciune în limbajul nostru. Unii oameni pot da un sens numelui "Aristotel", altii pot da un alt sens. Dar bine înteles ca nu este numai aceasta; chiar un singur vorbitor atunci când este întrebat "Ce descriptie vreti sa substituiti numelui?" poate sa se afle în în­curcatura. De fapt, el poate sa stie multe lucruri despre el; dar vorbitorul poate sa simta foarte limpede ca orice lucru pe care îl stie exprima o proprie­tate contingenta a obiectului. Daca "Aristotel" înseamna barbatul care l-a învatat pe Alexandru cel Mare, atunci propozitia "Aristotel a fost un profesor al lui Alexandru cel Mare" ar fi doar o tautologie. Dar este sigur ca nu este; ea exprima faptul ca Aristotel l-a învatat pe Alexandru cel Mare, ceva ce am putea descoperi ca este fals. Deci, a fi profesorul lui Alexandru cel Mare nu poate sa fie parte a [sensului] numelui.

Atunci când vorbesc despre punctul de vedere al lui Frege-Russell si despre variantele sale, includ numai acele variante care ofera o teorie substantiala a referintei numelor. In mod special, propunerea lui Quine ca într-o "notatie canonica" un nume precum "So-crate" trebuie înlocuit printr-o descriptie "socratizatorul" (unde "socratizeaza" este un predicat inventat) si ca descriptia trebuie apoi eliminata prin metoda lui Russell nu a fost conceputa ca o teorie a referintei numelor, ci ca o propunere de reforma a limbajului, care are anumite avantaje. Problemele pe care le-am discutat aici se vor aplica, mutatis mutandis, la limbajul reformat; în mod special, întrebarea 'Cum este determinata refe­rinta lui "Socrate"?' duce la întrebarea 'Cum este determinata extensiunea lui "socra­tizeaza"?' Bineînteles, nu vreau sa sugerez ca Quine a pretins vreodata contrariul.

Gottlob Frege, "On Sense and Nominatum", tradus de Herbert Feigl în Readings in Philosophical Analysis (ed. Herbert Feigl si Wilfrid Sellars), Appelton Century Crofts, 1949, p. 86. Vezi traducerea româneasca!

Saul Kripke

Calea cea mai obisnuita de a iesi din aceasta dificultate este sa spui "de fapt nu este o slabiciune a limbii obisnuite ca nu putem substitui o anumita descriptie pentru un nume; asta este în ordine. Ceea. ce asociem de fapt cu un nume este o familie de descriptii". Un exemplu bun pentru aceasta se afla (daca pot sa-1 gasesc) în Philosophical Investigations, unde ideea asema­narilor de familie este introdusa cu mare putere.

Sa luam acest exemplu. Daca cineva spune "Moise nu a existat", aceasta poate sa însemne diferite lucruri. Poate sa însemne: israelitii nu au avut un singur conducator atunci când au plecat din Egipt - sau: conduca torul lor nu s-a chemat Moise - sau: nu se poate sa fi existat cineva care sa fi înfaptuit tot ceea ce povesteste Biblia despre Moise - ... Dar atunci când fac o propozitie despre Moise, - sunt eu gata sa substitui una dintre acele descriptii pentru "Moise"? Poate ca voi spune: prin "Moise" înteleg barbatul care a facut ceea ce Biblia povesteste despre Moise, sau în orice caz, o mare parte din aceasta. Dar cât de mult? Am hotarât cât de mult trebuie sa se dovedeasca a fi fals pentru ca eu sa renunt la propozitia mea ca fiind falsa? Are numele "Moise" o folosinta fixa si univoca pentru mine în toate cazurile posibile?⁷

Potrivit acestei conceptii, iar un locus classicus al ei se afla în articolul lui Searle despre nume proprii⁸, referentul unui nume este determinat nu de catre o singura descriptie, ci de catre un anumit manunchi sau familie. Orice satisface într-un anume sens suficient sau cea mai mare parte din familie este referinta numelui. Ma voi întoarce la acest punct de vedere mai târziu. Ca analiza a limbajului obisnuit, pare sa fie ceva mai plauzibila decât aceea a lui Frege si Russell. Pare sa pastreze toate virtutile si sa înlature toate defectele acestei teorii.

Dati-mi voie sa spun (si aceasta va introduce o noua chestiune, înainte de a lua în consideratie de fapt aceasta teorie a numirii) ca exista doua feluri în care poate fi privita teoria conceptului-manunchi, sau chiar teoria care cere o singura descriptie. Un fel de a o privi este cel care spune ca manunchiul de descriptii, sau unica descriptie, da de fapt întelesul numelui; si când cineva spune "Walter Scott", el întelege barbatul care cutare si cutare si cutare si cutare.

Acum, un alt punct de vedere ar putea fi acela ca, desi descriptia într-un anumit sens nu da întelesul numelui, ea este ceea ce îi determina referinta; si desi expresia "Walter Scott" nu este sinonima cu "barbatul care cutare si

Ludwig Wittgenstein, Philosophical Investigations, tradus de catre G. E. M. Anscombe, MacMillan, 1953, 79.

John R. Searle, "Proper Names", Mind 67 (1958), 166-73.

Numire si necesitate

cutare si cutare si cutare", sau poate nici chiar cu familia de descriptii (daca ceva poate sa fie sinonim cu o familie), familia, sau descriptia singura, este cea care este folosita pentru a determina la cine se refera cineva atunci când spune "Walter Scott". Bineînteles, daca atunci când auzim parerile sale despre Walter Scott ne dam seama ca ele sunt în fapt mult mai mult aproape de a fi adevarate despre Salvador Dali, atunci, dupa aceasta teorie, referinta acestui nume va fi Dl. Dali si nu Scott. Sunt unii autori, cred, care neaga în mod explicit ca numele au vreun înteles chiar cu mai multa putere decât as face-o eu, dar folosesc totusi aceasta imagine a felului în care este determinat referentul numelui. Un bun exemplu este Paul Ziff, care spune, foarte apasat, ca numele nu au deloc înteles, [ca] ele nu sunt o parte a limbajului, într-un anumit sens. Totusi, atunci când el vorbeste despre felul în care determinam care este referinta numelui, atunci el ofera aceasta imagine. Din pacate nu am cu mine pasajul respectiv, dar asta este ceea ce spune el.⁹

Deosebirea între folosirea acestei teorii drept teorie a întelesului si folosirea ei drept teorie a referintei va deveni putin mai clara mai târziu. Dar ceva din puterea de atractie a teoriei se pierde daca nu se considera ca ea da întelesul numelui; pentru ca unele dintre solutiile problemelor pe care tocmai le-am mentionat nu vor fi corecte, sau cel putin nu vor fi corecte într-un mod clar, daca descriptia nu da întelesul numelui. De exemplu, daca s-ar spune "Aristotel nu exista" înseamna "nu exista cineva care sa faca cutare si cutare", sau în exemplul din Wittgenstein, "Moise nu exista" înseamna "ni­meni nu a facut cutare si cutare", atunci aceasta s-ar putea sa depinda (si de fapt, dupa cum cred eu, depinde într-adevar) de considerarea teoriei respective drept teorie a întelesului numelui "Moise" si nu doar drept teorie a referintei lui. Ei bine, nu stiu. Poate ca tot ceea ce decurge în mod direct acum este invers: daca "Moise" înseamna acelasi lucru ca si "barbatul care a

Cea mai amanuntita prezentare a versiunii lui Ziff a teoriei manunchiului-de-descriptii a referintei numelor se afla în "About God", retiparita în Philosophical Turnings, Corneli University Press, Ithaca si Oxford University Press, Londra, 1966, pp. 94-96. O pre­zentare mai scurta se gaseste în a sa Semantic Analysis, Corneli University Press, Ithaca, 1960, pp. 102-05 (în mod special pp. 103-04). Pasajul din aceasta din urma prezentare sugereaza ca numele lucrurilor pe care le cunoastem prin confruntare directa cu ele trebuie sa fie abordate oarecum diferit (folosind ostensiunea si botezul) fata de numele fi­gurilor istorice, unde referinta este determinata de catre (un manunchi de) descriptii aso­ciate. La pagina 93 din Semantic Analysis Ziff spune ca "generalizarile puternice simple despre numele proprii" sunt imposibile; "se poate spune doar ce anume le caracterizeaza pentru cea mai mare parte dintre ele ..." Cu toate acestea, Ziff afirma clar ca o teorie a manunchiului de descriptii este o astfel de versiune neprelucrata rezonabila, cel putin pentru figurile istorice. în ceea ce priveste conceptia lui Ziff ca numele proprii nu sunt în mod obisnuit cuvinte ale limbajului si ca în mod normal nu au înteles, vezi pp. 85-89 si 93-94 din Semantic Analysis.

Saul Kripke

facut cutare si cutare", atunci a spune ca Moise nu a existat înseamna a spune ca barbatul care a facut cutare si cutare nu a existat, adica, este acelasi lucru cu a spune ca nici o singura persoana nu a facut cutare si cutare. Daca, pe de alta parte, "Moise" nu este sinonim cu nici o descriptie, atunci chiar daca re­ferinta lui este într-un anumit sens determinata printr-o descriptie, enunturile care contin numele nu pot sa fie analizate în general prin înlocuirea numelui cu o descriptie, desi pot fi material echivalente cu enunturi care contin o descriptie. Asa încât va trebui sa se renunte la analiza enunturilor existentiale singulare mentionata mai sus, cu exceptia cazului în care este stabilita printr-un anumit argument social, care este independent de o teorie generala a întelesului numelor; si aceeasi consideratie se aplica enunturilor de identitate. In orice caz, cred ca este fals ca "Moise exista" înseamna asa ceva. Asadar, nu va trebui sa vedem daca poate fi formulat un astfel de argument special.¹⁰

înainte de a continua cu aceasta problema, vreau sa vorbesc despre o alta distinctie care va fi importanta în metodologia acestor prelegeri. Filosofii au vorbit (si, desigur, în ultimii ani a existat o controversa considerabila în ceea ce priveste sensul acestor notiuni) [despre] diferite categorii de adevar, care sunt denumite "a priori", "analitic", "necesar" - si uneori chiar "cert" este aruncat în aceasta gramada. Termenii sunt Mositi adesea ca si cum este o chestiune interesanta daca exista lucruri care corespund acestor concepte, dar noi i-am putea la fel de bine privi pe toti ca având acelasi înteles. Acum, fiecare îsi aduce aminte (putin) de Kant, care face o distinctie între "a priori" si "analitic". Asa încât poate ca aceasta distinctie înca se mai face. în dis-cutiile'de astazi foarte putini sunt aceia, daca exista vreunul, care sa faca o distinctie între conceptele de enunt a priori si enunt necesar. în orice caz, eu nu voi folosi aici termenii "a priori" si "necesar" ca fiind intersubstituibili.

Sa ne gândim care sunt caracterizarile traditionale ale termenilor "a priori" si "necesar". Mai întâi, notiunea de a prioricitate este un concept epistemologic. Dupa câte îmi dau seama, caracterizarea traditionala care vine de la Kant se desfasoara cam în felul acesta: adevaruri a priori sunt acelea care pot fi cunoscute independent de orice experienta. Aceasta ridica o alta problema înainte de a putea sa facem vreun pas, deoarece exista o alta modalitate în caracterizarea lui "a priori" si anume, se considera ca este ceva care poate fi cunoscut independent de orice experienta. Asta înseamna ca într-un anumit sens este posibil (indiferent daca în realitate cunoastem sau nu acel lucru independent de orice experienta) sa cunoastem aceasta indepen-

Acei deterministi care neaga importanta individului în istorie pot foarte bine sa argumenteze ca daca Moise n-ar fi existat niciodata, ar fi aparut altcineva care sa înfaptuiasca tot ceea ce a facut el. Pretentia lor nu poate fi respinsa apelând la o teorie filosofica corecta a întelesului lui "Moise exista".

Numire si necesitate

dent de orice experienta. si posibil pentru cine? Pentru Dumnezeu? Pentru martieni? Sau pentru oameni cu minti cum sunt ale noastre? Clarificarea tuturor acestor probleme s-ar putea sa implice o sumedenie de probleme, care trebuie examinate separat, despre ce fel de posibilitate este vorba aici. Asadar, s-ar putea sa fie cel mai bine ca în loc sa folosim expresia "adevar a priori", în masura în care o folosim, sa ramânem la întrebarea daca o anumita persoana sau subiect al cunoasterii stie ceva a priori, sau crede ca ceva este adevarat pe baza unor dovezi a priori.

Nu voi intra prea mult în detalii aici în ceea ce priveste problemele care s-ar putea sa apara în legatura cu notiunea de a prioricitate. Voi spune ca unii filosofi au schimbat oarecum modalitatea care apare în aceasta carac­terizare de la poate la trebuie. Ei considera ca daca ceva apartine domeniului cunoasterii a priori, nu ar fi posibil sa fie cunoscut în mod empiric. Aceasta este o greseala. Ceva poate sa apartina domeniului unor astfel de enunturi care pot fi cunoscute a priori si cu toate acestea sa poata fi cunoscut de catre oameni pe baza experientei. Sa luam un exemplu într-adevar obisnuit: oricine a lucrat cu o masina de calcul stie ca masina poate sa dea un raspuns la întrebarea daca cutare si cutare numar este prim. Nimeni nu a calculat si nici nu a demonstrat ca numarul este prim; dar masina a dat raspunsul: acest numar este prim. Noi atunci, daca credem ca numarul este prim, credem aceasta pe baza cunoasterii pe care o avem despre legile fizicii, constructia masinii, s.a.m.d. Asadar, noi nu credem aceasta pe baza unor dovezi pur a priori. Noi credem ca numarul este prim (daca ceva este în general a posteriori) pe baza unor dovezi a posteriori. Totusi, poate ca aceasta ar putea sa fie cunoscuta a priori de catre cineva care a facut calculul corespunzator. Deci, "poate fi cunoscut a priori" nu înseamna "trebuie cunoscut a priori".

Cel de-al doilea concept care este în discutie este acela de necesitate. Uneori acesta este folosit într-un sens epistemologic si atunci ar putea sa însemne tocmai a priori. si bineînteles ca uneori este folosit într-un sens fizic, atunci când oamenii disting între necesitatea fizica si cea logica. Ceea ce ma preocupa pe mine aici este o notiune care nu apartine epistemologiei, ci metafizicii, într-un sens care (sper) nu este peiorativ. întrebam daca ceva s-ar fi putut sa fie adevarat, sau s-ar fi putut sa fie fals. Ei bine, daca ceva este fals, atunci este evident ca nu este necesar sa fie adevarat. Daca este adevarat, s-ar fi putut sa fie altfel? Este posibil ca în aceasta privinta lumea sa fi fost diferita fata de felul în care este? Daca raspunsul este "nu", atunci acest fapt legat de felul în care este lumea este necesar. Daca raspunsul este "da", atunci acest fapt este contingent. Aceasta chestiune, în ea însasi, nu are nici o legatura cu cunoasterea cuiva. Cu siguranta ca este o teza filosofica si nu o chestiune de echivalenta definitionala evidenta, fie ca orice este a priori

Numire si necesitate

este necesar, fie ca orice este necesar este a priori. Ambele concepte pot fi vagi. Asta poate sa fie o alta problema. Dar în orice caz, ele au de-a face cu doua domenii diferite, doua arii diferite, una epistemologica si alta metafi­zica. Sa examinam, de pilda, ultima teorema a lui Fermat - sau conjectura lui Goldbach. Conjectura lui Goldbach spune ca orice numar par mai mare decât 2 trebuie sa fie suma a doua numere prime. Daxa aceasta este adevarata, atunci este de presupus ca este necesara si daca este falsa, atunci este de pre­supus ca este necesar falsa. Adoptam aici conceptia clasica despre mate­matica si presupunem ca în realitatea matematica aceasta conjectura este fie

adevarata, fie falsa.

Daca conjectura lui Goldbach este falsa, atunci exista un numar par, n, mai mare decât 2, în asa fel încât pentru nici un numar prim p_x si p₂, ambele < n, n - p_x + p₂. Acest fapt în legatura cu n, daca este adevarat, este veri­ficabil prin calcul direct si astfel este necesar, în masura în care rezultatele calculelor aritmetice sunt necesare. Pe de alta parte, daca conjectura este adevarata, atunci fiecare numar par care este mai mare decât 2 este suma a doua numere prime. S-ar fi putut ca, desi de fapt fiecare astfel de numar par este suma a doua numere prime, sa fi existat un astfel de numar par care sa nu fie suma a doua numere prime? Ce ar însemna aceasta? Un astfel de nu­mar ar trebui sa fie unul dintre numerele 4, 6, 8, 10, ...; si, prin ipoteza, din moment ce presupunem ca conjectura lui Goldbach este adevarata, putem arata din nou, prin calcul direct, ca fiecare dintre aceste numere este suma a doua numere prime. Conjectura lui Goldbach, asadar, nu poate fi adevarata sau falsa în mod contingent; indiferent care ar fi valoarea ei de adevar, aceasta îi revine în mod necesar.

Dar ceea ce putem spune, bineînteles, este ca, dupa câte stim în mo­mentul de fata, chestiunea poate sa aiba oricare dintre cele doua rezultate. Asadar, atâta timp cât lipseste o demonstratie matematica prin care problema sa fie decisa, nimeni nu are nici un fel de cunoastere a priori despre aceasta chestiune în nici una dintre directii. Nu stim daca conjectura lui Goldbach este adevarata sau falsa. Prin urmare, în momentul de fata cu siguranta ca nu stim nimic a priori despre ea.

Poate ca se va pretinde ca putem în principiu sa stim a priori daca este adevarata. Ei bine, poate ca putem sti. Bineînteles, o minte infinita, capabila sa cerceteze toate numerele poate sau ar putea. Dar nu stiu daca o minte finita poate sau ar putea. Poate ca nu exista nici o demonstratie matematica prin care sa se decida în legatura cu aceasta conjectura. în orice caz, asta s-ar putea sa fie sau sa nu fie asa. Poate ca exista o demonstratie matematica prin care sa se decida aceasta chestiune; poate ca fiecare problema matematica este decidabila printr-o demonstratie sau respingere intuitiva. Hilbert asa credea; iar altii au respins aceasta; altii, totusi, au socotit ca aceasta chestiune

este neinteligibila, daca notiunea de demonstratie intuitiva nu este înlocuita prin aceea de demonstratie formala într-un singur sistem. Este sigur ca nici un sistem formal nu poate sa decida toate chestiunile matematice, dupa cum stim de la Godel. în orice caz, si acesta este lucrul important, chestiunea nu este banala; chiar daca cineva a spus ca este necesar, daca este în genere adevarat, ca fiecare numar par este suma a doua numere prime, de aici nu decurge ca fiecare stie ceva a priori în legatura cu aceasta problema. Dupa câte îmi dau seama, nu pare sa decurga fara un argument filosofic aditional (este o chestiune filosofica interesanta) nici ca s-ar putea sti ceva a priori despre ea. "S-ar putea", dupa cum am spus, implica o alta modalitate. Ceea ce vrem sa spunem este ca pâna si în ipoteza ca nimeni, poate chiar si în viitor, nu stie sau nu va sti a priori daca conjectura lui Goldbach este corecta, în principiu exista o cale, care ar fi putut fi folosita, de a raspunde într-un mod a priori la întrebare. Aceasta afirmatie nu este banala.

Termenii "necesar" si "a priori", prin urmare, nu sunt în mod evident sinonimi, atunci când sunt aplicati enunturilor. Se poate sa existe un argu­ment filosofic prin care sa-i punem în legatura, poate chiar sa-i identificam; dar este nevoie de un argument si nu pur si simplu observatia ca cei doi termeni sunt clar intersubstituibili. (Voi argumenta mai jos ca de fapt ei nu sunt nici macar coextensivi - ca exista atât adevaruri necesare a posteriori, cât si eventual adevaruri contingente a priori.)

Cred ca oamenii au avut urmatoarele motive sa considere ca aceste doua lucruri trebuie sa aiba acelasi înteles:

în primul rând, daca ceva nu numai ca se întâmpla sa fie adevarat în lumea actuala, ci este totodata adevarat în toate lumile posibile, atunci, bine înteles, doar trecând prin toate lumile posibile în capetele noastre, trebuie sa putem vedea, facând efortul cuvenit, daca un enunt este necesar, ca este necesar, si sa-1 cunoastem astfel a priori. Dar de fapt, nu este atât de evident ca asa ceva se poate face.

în al doilea rând, cred ca se considera ca, prin conversiune, daca ceva este cunoscut a priori, atunci trebuie sa fie necesar, pentru ca a fost cunoscut fara sa privim lumea. Daca ar depinde de vreo caracteristica contingenta a lumii actuale, cum am putea sa cunoastem acel ceva fara sa ne uitam? Poate ca lumea actuala este una dintre lumile posibile în care ar fi fost fals. Aceasta depinde de teza ca nu poate sa existe vreun fel de a cunoaste lumea actuala fara a te uita la ea, care sa nu fie în acelasi timp un fel de a cunoaste acelasi lucru în fiecare lume posibila. Aceasta implica probleme care tin de episte­mologie si de natura cunoasterii; si desigur, asa cum se afla formulata aici, teza este foarte vaga. Dar de fapt, nici nu este banala. Mai important decât orice exemplu de ceva despre care se presupune ca este necesar si ca nu este

Saul Kripke

a priori, sau ca este a priori, dar ca nu este nece-sar, este sa se vada ca notiunile sunt diferite, ca nu este ceva banal sa se argumenteze pe temeiul ca ceva este altceva, ceea ce poate ca putem cunoaste numai a posteriori, ca nu este un adevar necesar. Nu este banal, tocmai pentru ca daca ceva este cunoscut într-un anumit sens a priori, aceasta nu înseamna ca acel ceva care este cunoscut este un adevar necesar.

Un alt termen folosit în filosofie este "analitic". în discutia noastra nu va fi prea important sa aducem clarificari în legatura cu acest termen. Exem­plele obisnuite de enunturi analitice, în ziua de azi, sunt de felul "celibatarii sunt necasatoriti". Kant (cineva tocmai mi-a atras atentia) da ca exemplu "aurul este un metal galben", un exemplu care ini se pare extraordinar, pentru ca este ceva despre care cred ca se poate dovedi a fi fals. în orice caz, haideti sa stipulam ca un enunt analitic este, într-un anumit sens, adevarat în virtutea întelesului sau si adevarat în toate lumile posibile în virtutea întele­sului sau. Atunci ceva care este analitic adevarat va fi atât necesar cât si a priori. (Aceasta este un fel de stipulatie.)

O alta categorie pe care am mentionat-o a fost aceea de certitudine. Indiferent ce ar fi certitudinea, este clar ca nu este adevarat ca orice este necesar este cert. Certitudinea este o alta notiune epistemologica. Ceva poate fi cunoscut, sau cel putin crezut într-un mod rational, a priori, fara a fi chiar cert. Ati citit o demonstratie într-o carte de matematica; si desi credeti ca este corecta, poate ca ati facut o greseala. Adesea faceti greseli de acest fel. Poate ca ati facut o greseala la un calcul.

Mai exista o chestiune pe care vreau sa o ating într-un fel preliminar. Unii filosofi au facut o distinctie între esentialism, credinta în modalitatea de re si o simpla aparare a necesitatii, credinta în modalitatea de dicto. Acum, unii oameni spun: Va lasam voua conceptul de necesitate.¹¹ Un lucru si mai dificil, ceva care creaza mari probleme suplimentare, este daca putem spune despre fiecare lucru individual ca are proprietati necesare sau contingente si chiar sa facem distinctia dintre proprietati necesare si contingente. Caci iata,

Apropo, în filosofie este o atitudine comuna sa se considere ca nu trebuie introdusa o notiune pâna ce nu a fost definita riguros (potrivit unei notiuni populare de rigoare). Aici am de-a face cu o notiune intuitiva si ma voi limita la nivelul unei notiuni intuitive. Adica, socotim ca unele lucruri, desi exista de fapt, ar fi putut sa fie altfel. S-ar fi putut sa nu fi prezentat aceasta prelegere astazi. Daca aceasta este corect, atunci esteposibil sa nu fi prezentat aceasta prelegere astazi. O problema cu totul diferita este problema episte­mologica, cum stie fiecare persoana ca am prezentat aceasta prelegere astazi. Presupun ca în acest caz stie despre acest fapt a posteriori. Dar daca cineva s-ar fi nascut cu opinia înnascuta ca voi prezenta aceasta prelegere astazi, atunci cine stie? Acum, însa, haideti sa presupunem ca oamenii stiu aceasta a posteriori. în orice caz, cele doua întrebari care au fost puse sunt diferite.

Numire si necesitate

doar o judecata sau o stare de lucruri poate fi sau necesara sau contingenta! Daca un anumit lucru are în mod necesar sau contingent o anumita pro­prietate depinde de felul în care este descris. Poate ca aceasta se leaga strâns de ideea ca felul în care ne referim la lucruri individuale este printr-o descriptie. Care este exemplul celebru al lui Quine? Daca luam de pilda numarul 9, are el proprietatea de a fi în mod necesar impar? Este necesar ca acest numar sa fie impar în toate lumile posibile? Cu siguranta, este adevarat, sa zicem, în toate lumile posibile nu s-ar fi putut sa fie altfel, ca noua este impar. Bineînteles, ne-am putea referi, de asemenea, la 9 prin numarul planetelor. Nu este necesar, nu este adevarat în toate lumile posibile, ca nu­marul planetelor este impar. De exemplu, daca ar fi existat opt planete, numarul planetelor nu ar fi fost impar. si acesta este felul în care se argumenteaza: A fost ceva necesar sau contingent ca Nixon a câstigat alege­rile? (S-ar parea ca este ceva contingent, exceptând cazul în care avem o anumita conceptie despre anumite procese inexorabile...) Dar aceasta este o proprietate contingenta a lui Nixon relativ numai la modul nostru de a ne referi la el drept "Nixon" (presupunând ca "Nixon" nu înseamna "individul care a câstigat alegerile la data cutare si cutare"). Dar daca-1 desemnam pe Nixon drept "individul care a câstigat alegerile în 1968", atunci va fi un adevar necesar, desigur, ca individul care a câstigat alegerile în 1968, a câs­tigat alegerile în 1968. în mod similar, faptul daca un obiect are aceeasi proprietate în toate lumile posibile depinde nu doar de obiectul însusi, ci de felul în care este descris. în felul acesta decurge argumentul.

în literatura chiar s-a facut sugestia ca desi o notiune de necesitate s-ar putea sa aiba ceva intuitiv în ea (gândim într-adevar ca unele lucruri s-ar fi putut sa fie altfel; despre alte lucruri nu credem ca s-ar fi putut sa fie altfel), aceasta notiune [a unei distinctii dintre proprietati necesare si contingente] nu este altceva decât o doctrina inventata de un filosof nepriceput, care (cred) nu si-a dat seama ca exista mai multe feluri de a ne referi la acelasi lucru. Nu stiu daca unii filosofi nu si-au dat seama de aceasta; dar în orice caz este foarte departe de a fi adevarat ca aceasta idee [ca se poate sustine cu sens ca o proprietate este esentiala sau accidentala pentru un obiect independent de descrierea lui] este o notiune care nu are nici un continut intuitiv, care nu înseamna nimic pentru omul obisnuit. Sa presupunem ca cineva ar spune, aratând spre Nixon, "Acesta este tipul care s-ar fi putut sa piarda". Altcineva spune 'Oh nu, daca-1 descrii pe el drept "Nixon", atunci el s-ar fi putut sa piarda; dar, desigur, descriindu-1 pe el drept cel care a câstigat, atunci nu este adevarat ca s-ar fi putut sa piarda'. Care este acum filosoful, aici, omul non-intuitiv? Mi se pare evident ca este cel de-al doilea. Cel de-al doilea om are o teorie filosofica. Primul va spune si cât se poate de convins 'Ei bine, desigur,

Saul Kripke

câstigatorul alegerilor s-ar fi putut sa fie altcineva. Câstigatorul actual, daca campania s-ar fi desfasurat într-un alt fel, s-ar fi putut sa fie învinsul si altci­neva câstigatorul; sau s-ar fi putut sa nu fie deloc alegeri. Asadar, termeni precum "câstigatorul" si "învinsul" nu desemneaza axeleasi obiecte în toate lumile posibile. Pe de alta parte, termenul "Nixon" nu este altceva decât un nume al acestui individ'. Atunci când întrebati daca este necesar sau contin­gent ca Nixon sa câstige alegerile, ceea ce puneti este întrebarea intuitiva daca într-o situatie contrafactuala, acest individ ar fi pierdut de fapt alegerile. Daca cineva crede ca notiunea unei proprietati necesare sau contingente (sa lasam acum de-o parte întrebarea daca exista vreo proprietate necesara neba­nala [si sa consideram] doar daca notiunea are înteles'²) este notiunea unui filosof, lipsita de orice continut intuitiv, atunci greseste. Desigur, unii filosofi considera ca faptul ca ceva are continut intuitiv este o dovada foarte necon­cludenta în favoarea lui. Eu personal cred ca este o dovada foarte puternica în favoarea a orice. într-un fel, de fapt nici nu stiu ce dovada mai conclu­denta am putea avea despre orice, la urma urmei. Dar, în orice caz, cred ca aceia care considera ca notiunea de proprietate accidentala este neintuitiva au intuitiile inversate.

De ce au gândit ei în felul acesta? Exista mai multe motive pentru a gândi astfel, dar iata pe unul dintre ele: Problema asa-numitelor proprietati esentiale se considera a fi echivalenta (si este echivalenta) cu problema "identitatii în lumi posibile diferite". Sa presupunem ca avem pe cineva, Nixon, si ca exista o alta lume posibila unde nimeni nu are toate proprietatile pe care le are Nixon în lumea actuala. Care dintre acesti oameni este Nixon, daca este vreunul dintre ei? Desigur, trebuie sa dati un anumit criteriu de identitate aici! Daca aveti un criteriu de identitate, atunci nu trebuie altceva decât sa va uitati în celelalte lumi posibile la individul care este Nixon; si întrebarea daca în acea alta lume posibila Nixon are anumite proprietati este bine definita. Se considera, totodata, ca este bine definita, în termenii unor astfel de notiuni, întrebarea daca este adevarat în toate lumile posibile, sau exista unele lumi posibile în care Nixon nu a câstigat alegerile. Dar, se spune

Exemplul pe care l-am dat afirma despre o anumita proprietate - victoria electorala -ca este accidentala în ceea ce-1 priveste pe Nixon, independent de felul în care este el descris. Desigur, daca notiunea de proprietate accidentala are înteles, si notiunea de proprietate esentiala trebuie sa aiba înteles. Aceasta nu înseamna ca afirmam ca exista proprietati esentiale - desi, de fapt, cred ca exista. Argumentul obisnuit îsi pune problema daca esentialismul are vreun înteles si spune ca faptul daca o proprietate este accidentala sau esentiala pentru un obiect depinde de felul în care este descris obiectul. Asadar, aceasta nu este conceptia ca toate proprietatile sunt accidentale. Bineînteles, nu este nici conceptia, pe care o împartasesc unii idealisti, ca toate proprietatile sunt esentiale, toate relatiile interne.

Numire si necesitate

ca a da astfel de criterii de identitate este foarte dificil. Uneori, în cazul numerelor s-ar putea sa para ca este mai usor (dar chiar si aici se argumenteaza ca este destul de arbitrar). De exemplu, s-ar putea spune, si cu siguranta ca acest lucru este adevarat, ca daca ceea ce face ca numarul noua sa fie ceea ce este este pozitia sa în seria numerelor, atunci daca (într-o alta lume) numarul planetelor ar fi fost 8, numarul planetelor ar fi un numar diferit de numarul actual de planete. Nu ati spune atunci ca acel numar trebuie sa fie identificat cu numarul nostru 9 din aceasta lume. în cazul altor tipuri de obiecte, sa zicem oameni, obiecte materiale, lucruri ca acestea, a dat cineva o multime de conditii necesare si suficiente pentru identitatea în lumi posibile diferite?

într-adevar, conditii necesare si suficiente adecvate pentru identitate, care sa nu fie circulare sunt foarte rare în fiecare caz. Ca sa fiu sincer, ma­tematica este singurul caz pe care-I cunosc unde aceste conditii sunt date chiar în interiorul unei lumi posibile. Nu cunosc astfel de conditii pentru identitatea obiectelor materiale de-a lungul timpului, sau pentru oameni. Fie­care stie cât de grea este aceasta problema. Dar, s-o lasam de-o parte acum. Ceea ce pare sa fie mai problematic este ca aceasta depinde de un mod gresit de a concepe o lume posibila. în aceasta imagine, o lume posibila este conce­puta ca si cum ar fi o tara straina. Ne uitam la ea ca un observator. Poate ca Nixon s-a mutat în cealalta tara si poate ca nu s-a mutat, dar ceea ce ni se da sunt numai calitati. Pot fi observate toate calitatile sale, dar, bine înteles, nu se poate observa ca cineva este Nixon. Se poate vedea ca cineva are par rosu (sau verde, sau galben), dar nu daca cineva este Nixon. Asadar, ar fi mai bine daca ar exista o modalitate de a spune, în termenii unor proprietati, când dam peste acelasi lucru pe care l-am vazut mai înainte; ar fi mai bine daca ar exista o cale de a spune, atunci când dam peste una dintre aceste alte lumi posibile, cine este Nixon.

Unii logicieni, în abordarea lor formala a logicii modale, pot sa încu­rajeze aceasta imagine. Un exemplu bine cunoscut, poate, sunt chiar eu însumi. Cu toate acestea, intuitiv vorbind, mi se pare ca nu acesta este modul corect de a concepe lumile posibile. O lume posibila nu este o tara îndepartata pe care o descoperim, sau pe care o vedem printr-un telescop. în general vorbind, o alta lume posibila este mult prea îndepartata. Chiar daca am calatori cu o viteza mai mare decât viteza luminii, nu vom ajunge la ea. O lume posibila este data prin conditiile descriptive pe care noi le asociem cu acea lume. Ce înteles avem în vedere atunci când spunem "într-o alta lume posibila nu as fi prezentat aceasta prelegere astazi"? Pur si simplu ne imaginam situatia în care nu m-am hotarât sa prezint aceasta prelegere, sau m-am hotarât sa o sustin într-o alta zi. Desigur, nu ne imaginam tot ceea ce

Saul Kripke

este adevarat sau fals, ci numai acele lucruri care sunt relevante pentru prezentarea prelegerii de catre mine; dar, în teorie, totul trebuie sa fie decis pentru a da o descriere totala a lumii. Nu ne putem imagina aceasta, de fapt, decât partial; asta este, asadar, o "lume posibila". De ce sa nu poata fi o parte a descrierii unei lumi posibile ca aceasta îl contine pe Nixon si ca în acea lume Nixon nu a câstigat alegerile? Bineînteles, o problema s-ar putea sa fie aceea daca o astfel de lume este posibila. (La prima vedere, aici s-ar parea ca este clar posibila.) Dar, de îndata ce ne dam seama ca o astfel de situatie este posibila, atunci ceea ce se da este ca individul care s-ar fi putut sa piarda alegerile, sau care a pierdut alegerile în aceasta lume posibila este Nixon, pentru ca aceasta este parte din descrierea lumii. "Lumile posibile" sunt stipulate si nu descoperite prin telescoape puternice. Nu exista nici un motiv pentru care sa nu putem stipula ca, atunci când vorbim despre ceea ce i s-ar fi întâmplat lui Nixon într-o anumita situatie contrafactuala, noi vorbim despre ceea ce i s-ar fi întâmplat lui.

Desigur, daca cineva cere ca fiecare lume posibila sa fie descrisa într-un fel pur calitativ, nu putem spune, "Sa presupunem ca Nixon ar fi pierdut alegerile", trebuie sa spunem în schimb ceva de felul, "Sa presupunem ca un om care are un câine numit Checkers, care arata ca o anumita întruchipare a lui David Frye, se afla într-o anumita lume posibila si pierde alegerile". Ei bine, se aseamana el suficient de mult cu Nixon pentru a fi identificat cu Nixon? Un exemplu foarte explicit si clar pentru acest fel de a concepe lucrurile este teoria reprezentantilor (counterpant theory) a lui David Lewis,'³

David K. Lewis, j,Counterpart Theory and Quantified Modal Logic", Journal of Philosophy 65 (1968), 113-126. Lucrarea eleganta a lui Lewis mai sufera si de o dificultate pur formala: în interpretarea pe care o da logicii modale cuantificate, legea familiara (y) ((x)A(x) d A(y)) esueaza, daca se permite ca A(x) sa contina operatori modali. (De exemplu, (3y) ((x) <■ (x # y)) este realizabila, dar {3y) <■ (y * y) nu este.) Deoarece modelul formal al lui Lewis decurge destul de firesc din conceptiile sale filosofice asupra reprezentantilor si deoarece esecul instantierii universale pentru pro­prietati modale este bizar din punct de vedere intuitiv, mi se pare ca acest esec constituie un argument în plus împotriva plauzibilitatii conceptiilor sale filosofice. Mai exista si alte dificultati formale, mai putin grave. Nu pot elabora aceasta idee aici.

Vorbind într-un sens strict, conceptia lui Lewis nu este o conceptie despre "identi­ficarea transmundana" (transworld identification). Mai degraba, el considera ca asema­nari în lumi posibile diferite determina o relatie de reprezentare care nu este necesar sa fie nici simetrica si nici tranzitiva. Reprezentantul unui lucru într-o alta lume posibila nu este niciodata identic cu lucrul însusi. Astfel, daca spunem 'Humphrey s-ar fi putut sa câstige alegerile (daca ar fi facut cutare si cutare), nu vorbim despre ceva care i s-ar fi putut întâmpla lui Humphrey, ci altcuiva, unui "reprezentant"' al sau. Poate ca, totusi, putin i-ar fi pasat lui Humphrey daca altcineva, indiferent cât de mult i-ar fi semanat lui, ar fi fost victorios într-o alta lume posibila. Asadar, conceptia lui Lewis mi se pare chiar mai bizara decât notiunile obisnuite de identificare transmundana pe care le înlocuieste.

Numire si necesitate

dar literatura despre logica modala cuantificata abunda de astfel de exemple.¹⁴ De ce este nevoie sa impunem aceasta cerinta? Nu acesta este felul în care concepem în mod obisnuit situatiile contrafactuale. Noi spunem pur si simplu "sa presupunem ca acest individ a pierdut". Este ceva dat ca lumea posibila îl contine pe acest individ si ca în acea lume el a pierdut. S-ar putea sa existe o problema legata de ce intuitii despre posibilitate avem aici. Dar, daca avem o astfel de intuitie despre posibilitatea acelui fapt (esecul electoral al acestui individ), atunci intuitia respectiva priveste posibilitatea acestui fapt. Nu este nevoie sa fie identificata cu posibilitatea de a pierde a unui individ care arata în cutare si cutare fel, sau care are cutare si cutare conceptii politice, sau care ar fi descris calitativ într-un alt fel. Putem arata catre individ si putem întreba ce i s-ar fi putut întâmpla lui, daca evenimentele ar fi fost diferite.

S-ar putea spune "Sa presupunem ca aceasta este adevarat. Revine la acelasi lucru, pentru ca daca Nixon ar fi putut avea anumite proprietati, dife­rite de acelea pe care le are de fapt, echivaleaza cu întrebarea daca criteriile identificarii transmundane includ ca Nixon nu are aceste proprietati". Dar de fapt nu înseamna acelasi lucru, pentru ca notiunea obisnuita a unui criteriu al identificarii transmundane cere sa dam conditii necesare si suficiente pur calitative pentru ca cineva sa fie Nixon. Daca nu ne putem imagina o lume posibila în care Nixon sa nu aiba o anumita proprietate, atunci aceasta este o conditie necesara pentru ca cineva sa fie Nixon. Sau este o proprietate necesara a lui Nixon ca el are acea proprietate. De exemplu, presupunând ca Nixon este de fapt o fiinta umana, s-ar parea ca nu putem concepe o situatie contrafactuala posibila în care el ar fi, sa zicem, un obiect neînsufletit; poate ca nici macar nu este posibil pentru el ca sa nu fi fost o fiinta umana. Atunci va fi un fapt necesar în ceea ce-1 priveste pe Nixon ca în toate lumile posibile în care el exista, el este om sau, oricum, nu este un obiect neînsufletit. Aceasta nu are nici o legatura cu vreo cerinta ca sa existe conditii suficiente

Chestiunile importante, oricum, sunt comune ambelor conceptii: supozitia ca alte lumi posibile sunt precum alte dimensiuni ale unui univers mai cuprinzator, ca pot fi date numai prin descrieri calitative si ca, prin urmare, sau relatia de identitate, sau relatia de reprezentare trebuie sa fie stabilita în termenii unei asemanari calitative.

Au fost multi aceia care mi-au atras atentia ca parintele teoriei reprezentantilor este probabil Leibniz. Nu voi intra aici într-o astfel de chestiune istorica. Ar fi de asemenea interesant sa se faca o comparatie între conceptiile lui Lewis si interpretarea Wheeler-Everett a mecanicii cuantice. Banuiala mea este ca aceasta conceptie asupra fizicii poate sa sufere de probleme filosofice analoage celor de care sufera teoria reprezentantilor a lui Lewis; cu siguranta ca este foarte asemanatoare în spiritul ei.

Un alt locus classicus pentru conceptiile pe care le critic, cu o expunere filosofica mai substantiala decât lucrarea lui Lewis, este o lucrare a lui David Kaplan despre identifi­carea transmundana. Din pacate, aceasta lucrare nu a fost niciodata publicata. Ea nu reprezinta pozitia actuala a lui Kaplan.

Saul Kripke

pur calitative pentru "nixon-eitate" pe care sa le putem formula. si trebuie sa existe? Poate ca exista vreun argument ca trebuie sa existe, dar putem examina aceste chestiuni privitoare la conditiile necesare fara a intra în vreo chestiune referitoare la conditiile suficiente. Mai departe, chiar daca ar exista o multime de conditii necesare si suficiente pur calitative pentru a fi Nixon, punctul de vedere pe care-1 apar nu ne-ar cere sa gasim aceste conditii înainte de a putea întreba daca Nixon ar fi putut câstiga alegerile si nici nu ne cere sa reformulam întrebarea în termenii unor conditii de acest fel. Putem pur si sim­plu sa-1 luam în considerare pe Nixon si sa întrebam ce i s-ar fi putut întâmpla lui, daca unele circumstante ar fi fost diferite. Asadar, cele doua conceptii, cele doua feluri de a privi la lucruri, mi se par ca sunt, într-adevar, diferite.

Sa reflectam la aceasta întrebare, daca Nixon ar fi putut sa nu fie o fiinta umana; este un caz clar în care întrebarea care se pune nu este episte­mologica. Sa presupunem ca de fapt s-ar dovedi ca Nixon este un automat. Aceasta s-ar putea întâmpla. S-ar putea sa avem nevoie de dovezi ca sa sta­bilim ca Nixon este o fiinta omeneasca sau un automat. Dar aceasta este o chestiune care priveste cunoasterea noastra. Problema daca Nixon s-ar fi pu­tut sa nu fie o fiinta umana, dat fiind ca el este asa ceva, nu este o problema despre cunoastere» a posteriori sau a priori. Este o problema care vizeaza, chiar daca cutare si cutare lucruri sunt reale, ce s-ar fi putut întâmpla altfel.

Aceasta masa este compusa din molecule. S-ar fi putut sa nu fi fost compusa din molecule? Desigur, a fost o descoperire stiintifica de cea mai mare importanta faptul ca este compusa din molecule (sau atomi). Dar s-ar putea ca ceva sa fie chiar acest obiect si sa nu fie compus din molecule? Cu siguranta ca avem sentimentul ca raspunsul la aceasta întrebare trebuie sa fie 'nu'. în orice caz, este greu sa ne imaginam în ce circumstante am avea chiar acest obiect si am descoperi ca nu este compus din molecule. O întrebare foarte diferita este daca obiectul este compus de fapt din molecule în lumea actuala si cum stim aceasta. (Voi intra mai în amanuntime în aceste întrebari despre esenta mai târziu.)

în acest loc doresc sa introduc ceva de care am nevoie în metodologia discutarii teoriei numelor despre care vorbesc aici. Avem nevoie de notiunea de "identitate transmundana" ("identity across possible worlds"), asa cum este ea numita în mod uzual si, cred eu, oarecum înselator¹⁵, pentru a explica

înselator, pentru ca expresia sugereaza ca exista o problema deosebita a "identificarii transmundane", si anume ca nu putem stipula într-un mod banal despre cine sau despre ce vorbim atunci când ne imaginam o alta lume posibila. Termenul "lume posibila" ne poate induce si el în eroare; poate ca sugereaza imaginea "tarii straine". în text, am folo­sit uneori "situatie contrafactuala"; Michel Slote a sugerat ca "stare (sau istorie) posibila a lumii" ar putea fi mai putin înselatoare decât "lume posibila". Pentru a evita confuzia, este mai bine totusi sa nu se spuna "într-o lume posibila, Hurnphrey ar fi câstigat" ci, pur

Numire si necesitate

o distinctie pe care vreau sa o fac acum. Ce deosebire exista între a întreba daca este necesar ca 9 este mai mare decât 7 sau daca este necesar ca nu­marul planetelor este mai mare decât 7? De ce una indica mai mult despre esenta decât cealalta? Intuitiv, raspunsul la aceasta întrebare ar putea fi "Ei bine, uite, numarul planetelor ar fi putut sa fie diferit de ceea ce este de fapt. Totusi, nu are nici un sens sa spui ca 9 ar fi putut fi diferit de ceea ce este el în fapt". Sa folosim unii termeni într-un mod quasi-tehnic. Sa numim ceva designator rigid daca în fiecare lume posibila el desemneaza acelasi obiect, designator nonrigid sau accidental, daca nu este acesta cazul. Bineînteles, nu cerem ca obiectele sa existe în toate lumile posibile. Cu siguranta ca Nixon nu ar fi putut sa fi existat, daca parintii sai nu s-ar fi casatorit, în cursul normal al lucrurilor. Atunci când concepem o proprietate ca fiind esentiala pentru un obiect, ceea ce avem în vedere de obicei este ca proprietatea se aplica în mod adevarat acelui obiect în fiecare caz în care el ar fi existat. Un designator rigid al unui existent necesar poate fi numit puternic rigid.

Una dintre tezele intuititve pe care le voi sustine în aceste prelegeri este ca numele sunt designatori rigizi. Cu siguranta, ele par sa satisfaca testul intuitiv mentionat mai sus: desi altcineva decât Presedintele S.U.A. din 1970 ar fi putut sa fie Presedintele S.U.A. din 1970 (de ex., Humphrey ar fi putut sa fie), nimeni altcineva decât Nixon nu ar fi putut sa fie Nixon. în acelasi fel, un designator designeaza rigid un anumit obiect, daca designeaza acel obiect oriunde exista obiectul; daca, în plus, obiectul este un existent necesar, designatorul poate fi denumit puternic rigid. De pilda, "Presedintele S.U.A. în 1970" designeaza un anumit om, pe Nixon; dar altcineva (de ex., Humphrey) ar fi putut sa fie Presedintele S.U.A. în 1970 si Nixon s-ar fi putut sa nu fie; astfel, acest designator nu este rigid.

în aceste prelegeri, voi argumenta, în mod intuitiv, ca numele proprii sunt designatori rigizi, deoarece desi omul (Nixon) s-ar fi putut sa nu fi fost Presedintele, nu este adevarat ca el s-ar fi putut sa nu fi fost Nixon (desi s-ar fi putut sa nu fi fost numit "Nixon"). Aceia, care au argumentat ca pentru a da sens notiunii de designator rigid, trebuie sa dam sens mai întâi "criteriilor pentru identitatea transmundana", au pus caruta înaintea cailor; tocmai pentru ca putem sa ne referim (rigid) la Nixon si sa stipulam ca vorbim despre ceea ce i s-ar fi putut întâmpla lui (în anumite circumstante), notiunea de "identificari transmundane" este neproblematica în astfel de cazuri.¹⁶

si simplu, "Humphrey ar fi putut sa câstige". Aparatul lumilor posibile a fost (sper) foarte util în masura în care ceea ce ne preocupa este teoria modelelor set-teoretica a logicii modale cuantificate, dar a încurajat pseudo-probleme filosofice si imagini înselatoare.

Desigur, ceea ce sustin nu implica faptul ca limbajul contine un nume pentru fiecare obiect. Demonstrativii pot fi folositi ca designatori rigizi si variabilele libere pot î

Saul Kripke

înclinatia de a cere descrieri pur calitative ale situatiilor contrafactuale are mai multe surse. Probabil ca una este confuzia planului epistemologic si a celui metafizic, dintre a prioricitate si necesitate. Daca cineva identifica necesitatea cu a prioricitatea si crede ca obiectele sunt numite cu ajutorul unor proprietati unic identificatoare, el poate sa considere ca tocmai proprie­tatile folosite pentru a identifica obiectul, care sunt cunoscute despre obiect în mod a priori, trebuie folosite pentru a-1 identifica în toate lumile posibile, pentru a descoperi care obiect anume este Nixon. împotriva acestei conceptii, repet: (1) în general, nu sunt "descoperite" lucrurile legate de o situatie contrafactuala, ele sunt stipulate; (2) lumile posibile nu este necesar sa fie introduse pur calitativ, ca si cum ne-am uita la ele j>rintr-un telescop. si vom vedea îndata ca proprietatile pe care le are un obiect în fiecare lume contra­factuala nu au nici o legatura cu proprietatile utilizate pentru a identifica obiectul în lumea actuala.¹⁷

Are vreun sens "problema" "identificarii transmundane"? Este ea pur si simplu o pseudo-problema? Despre aceasta, mi se pare ca putem spune urmatoarele. Desi probabil ca enuntul ca Anglia a luptat împotriva Germaniei în 1943 nu poate fi redus la nici un enunt despre indivizi, cu toate acestea într-un anumit sens el nu este un fapt "dincolo de si deasupra" colectiei tu­turor faptelor despre persoane si comportamentul lor de-a lungul istoriei. Sensul în care fapte despre natiuni nu sunt fapte "dincolo de si deasupra" acelora despre persoane poate fi exprimat în observatia ca o descriere a lumii care mentioneaza toate faptele despre persoane, dar care le omite pe acelea despre natiuni, poate fi o descriere completa a lumii, din care decurg faptele despre natiuni. într-un mod similar, poate, faptele despre obiecte materiale nu sunt fapte "dincolo de si deasupra" faptelor despre moleculele lor consti­tutive. Ne putem pune întrebarea, atunci, dându-se o descriere în termeni de persoane a unei situatii posibile non-actualizate, daca Anglia continua sa existe în acea situatie, sau daca o anumita natiune (descrisa, sa zicem, drept aceea în care traieste Jones) care ar exista în acea situatie, este Anglia. în mod similar, date fiind anumite vicisitudini contrafactuale în istoria molecu­lelor unei mese, M, ne putem pune întrebarea daca M ar exista, în acea situatie, sau daca o anumita multime de molecule, care ar constitui o masa în acea situatie, constituie chiar aceeasi masa M. în fiecare caz, cautam criterii de identitate transmundana pentru anumite obiecte particulare în termenii criteriilor pentru alte obiecte particulare, mai "fundamentale". Daca enunturi despre natiuni (sau triburi) nu sunt reductibile la acelea despre constituenti

folosite ca designatori rigizi ai unor obiecte nespecificate. Bineînteles, când specificam o situatie contrafactuala, noi nu descriem întreaga lume posibila, ci numai portiunea care ne intereseaza. ¹⁷ Vezi Prelegerea I, pp. 52 (despre Nixon) si Prelegerea II, pp. 68-71.

Numire si necesitate

mai "fundamentali", daca exista o "structura deschisa" în relatia dintre ele, cu greu ne-am putea astepta sa dam criterii de identitate clare si sigure; cu toate acestea, în cazuri concrete putem fi capabili de a raspunde daca o anu­mita multime de molecule ar continua sa constituie masa M, desi în anumite cazuri raspunsul poate fi nedeterminat. Cred ca remarci similare se pot face cu privire la problema identitatii în timp; si aici ceea ce ne preocupa de obicei este problema determinatiilor, identitatea unui particular "complex" în termenii unor particulari mai "fundamentali". (De pilda, daca sunt înlocuite diferite parti ale unei mese, este acelasi obiect?.¹⁸

O astfel de conceptie a "identificarii transmundane", totusi, se deose­beste în mod considerabil de aceea obisnuita. în primul rând, desi putem încerca sa descriem lumea în termeni de molecule, nu exista nimic impropriu în descrierea ei în termenii unor entitati mai grosiere: enuntul ca aceasta masa ar fi putut fi plasata într-o alta camera este cât se poate de potrivit, în si despre el însusi. Nu este nevoie sa folosim descrierea în termeni de molecule, sau chiar parti mai grosiere ale mesei, desi putem. Daca nu presupunem ca unii particulari sunt particulari "ultimi", "fundamentali", nici un tip de descriere nu este nevoie sa fie socotita ca fiind privilegiata. Ne putem întreba daca Nixon ar fi putut pierde alegerile, fara nici o subtilitate suplimentara si de obicei nici nu se cere o subtilitate suplimentara. în al doilea rând, nu se presupune ca sunt posibile conditii necesare si suficiente pentru genurile de colectii de molecule care constituie aceasta masa; tocmai am mentionat acest fapt. în al treilea rând, notiunea provizorie în cauza are de-a face cu criterii ale identitatii particularilor în termenii altor particulari, si nu în termenii calitatilor. Pot sa ma refer la masa din fata mea si sa întreb ce i s-ar fi putut întâmpla în anumite circumstante; pot sa ma refer si la moleculele ei. Pe de alta parte, daca se cere sa descriu fiecare situatie contrafactuala pur calitativ,

Exista o doza de vag aici. Daca o aschie sau o molecula a unei anumite mese ar fi fost înlocuita de catre o alta, am fi satisfacuti sa spunem ca avem aceeasi masa. Dar daca mult prea multe aschii ar fi diferite, s-ar parea ca avem o masa diferita. Desigur, aceeasi problema poate sa survina si pentru identitatea în timp.

Acolo unde relatia de identitate este vaga, ea pare sa fie intranzitiva; un lant de identitati aparente poate genera o non-identitate aparenta. Un anumit gen de notiune de ..reprezentant" (desi nu cu substratul filosofic al lui Lewis de asemanare, lumi ca tari straine, etc.) s-ar putea sa fie util aici. S-ar putea spune ca identitatea stricta se aplica doar particularilor (moleculele), iar relatia de reprezentare particularilor "compusi" din ele, meselor. Relatia de reprezentare poate fi declarata atunci ca fiind vaga si intranzitiva. Oricum, pare utopic sa presupunem ca vom atinge vreodata un nivel al particularilor ultimi, fundamentali pentru care relatiile de identitate nu sunt niciodata vagi, iar pericolul intranzivitatii este eliminat. De obicei, pericolul nu apare în practica, asa încât în mod obisnuit putem vorbi pur si simplu despre identitate fara nici o grija. Logicienii nu au dezvoltat o logica a vaguitatii.

Saul Kripke

atunci pot sa întreb numai daca o masa, care are cutare si cutare culoare, s.a.m.d., ar avea anumite proprietati; daca masa în chestiune ar fi aceasta masa, masa M, este într-adevar nedecis, devreme ce orice referinta la obiecte, spre deosebire de calitati, a disparut. Se spune adesea ca daca o situatie contrafactuala este descrisa ca fiind una care i s-ar fi întâmplat lui Nixon si daca nu se presupune ca o astfel de descriere este reductibila la una pur calitativa, atunci sunt presupusi "particulari puri" misteriosi, substraturi fara proprietati subiacente calitatilor. Aceasta nu este asa: eu cred ca Nixon este un republican si nu ca el doar subzista în spatele republicanismului, indiferent ce înseamna aceasta; consider de asemenea ca el ar fi putut sa fie democrat. Acelasi lucru este valabil pentru oricare alte proprietati pe care le poate poseda Nixon, exceptând faptul ca unele dintre aceste proprietati pot fi esentiale. Ceea ce resping, într-adevar, este ca un particular nu este nimic altceva decât un "manunchi de calitati", indiferent ce poate sa însemne aceasta. Daca o calitate este un obiect abstract, un manunchi de calitati este un obiect de un grad chiar mai înalt de abstractie si nu un particular. Filosofii au ajuns la conceptia opusa printr-o dilema falsa: ei au întrebat, exista aceste obiecte si în spatele manunchiului de calitati, sau obiectul nu este nimic altceva decât manunchiul? Nici una, nici alta; masa aceasta este de lemn, maron, în camera, etc. Are toate aceste proprietati si nu este un lucru fara proprietati, din spatele acestora; dar ea nu trebuie prin urmare sa fie iden­tificata cu multimea, sau "manunchiul", proprietatilor sale si nici cu submul-timea proprietatilor sale esentiale. Nu întrebati: cum pot sa identific aceasta masa într-o alta lume posibila, altfel decât prin proprietatile ei? Am masa în mâini, pot sa arat spre ea si atunci când întreb daca ea ar fi putut sa fie într-o alta camera, eu vorbesc, prin definitie, despre ea. Nu trebuie sa o identific dupa ce o vad printr-un telescop. Daca vorbesc despre ea, atunci vorbesc despre ea, în acelasi fel în care atunci când spun ca mâinile noastre ar fi putut fi colorate în verde, am stipulat ca vorbesc despre calitatea de a fi verde. Unele proprietati ale unui obiect pot fi esentiale pentru el, prin aceea ca el nu ar fi putut sa nu le aiba. Dar aceste proprietati nu sunt folosite pentru a identifica obiectul într-o alta lume posibila, deoarece nu este nevoie de o astfel de identificare. si nici nu este nevoie ca proprietatile esentiale ale unui obiect sa fie proprietatile folosite pentru a-1 identifica în lumea actuala, daca este identificat, într-adevar, în lumea actuala cu ajutorul proprietatilor (pâna aici am lasat deschisa problema).

Asadar: problema identificarii transmundane are întrucâtva sens, în termenii întrebarii despre identitatea unui obiect, vi-a întrebari despre partile sale componente. Dar aceste parti nu sunt calitati si în discutie nu se afla un obiect care seamana cu cel dat. Teoreticienii au spus adesea ca identificam obiecte în lumi posibile drept obiecte care seamana cu obiectul dat în cele

Numire si necesitate

mai importante privinte. Dimpotriva, Nixon, daca ar fi decis sa se comporte altfel, ar fi putut sa se fereasca de politica cum s-ar feri de ciuma, desi ar fi nutrit pentru sine opinii radicale. Foarte important, chiar atunci când putem înlocui întrebari despre un obiect prin întrebari despre partile lui, nu este nevoie sa o facem. Ne putem referi la obiect si putem întreba ce / s-ar fi putut întâmpla lui. Asadar, nu începem cu lumile (despre care se presupune oare­cum ca sunt reale si ale caror calitati, dar nu si obiecte, sunt perceptibile de catre noi), si apoi ridicam problema criteriilor de identificare transmundana; dimpotriva, pornim de la obiecte, pe care le avem si pe care le putem identifica în lumea actuala. Apoi putem întreba daca anumite lucruri ar fi putut fi adevarate despre obiecte.

Am spus mai sus ca doctrina Frege-Russell, aceea ca numele sunt in­troduse prin descriere ar putea fi conceputa fie ca o teorie a întelesului numelor (Frege si Russell se pare ca asa au luat-o), fie pur si simplu ca o teo­rie a referintei lor. Pentru a ilustra aceasta, sa luam un exemplu, care sa nu implice ceea ce ar fi denumit în mod firesc un "nume propriu". Sa presupu­nem ca cineva stipuleaza ca 100°C trebuie sa fie temperatura la care fierbe apa la nivelul marii. Aceasta nu este complet precis, pentru ca presiunea poate sa varieze la nivelul marii. Desigur, din punct de vedere istoric, ulterior a fost data o definitie mai precisa. Dar sa presupunem ca aceasta ar fi definitia. Un alt gen de exemplu în literatura este acela ca un metru trebuie sa fie lungimea B a unui anumit baston sau a unei bare de la Paris. (De obicei, persoanele care vorbesc despre aceste definitii încearca apoi sa converteasca "lungimea lui" într-un concept "operational". Dar lucrul acesta nu este important.)

Wittgenstein spune ceva foarte enigmatic despre aceasta. El spune: "Exista un lucru despre care nici nu se poate spune ca are o lungime de un metru si nici nu se poate spune ca nu are o lungime de un metru si acesta este metrul standard de la Paris. Dar, desigur, aceasta nu înseamna a-i atribui vreo proprietate extraordinara, ci doar a semnala rolul lui special în jocul de limbaj al masurarii cu o rigla de un metru."¹⁹ De fapt, se pare ca aceasta este o "proprietate extraordinara" iesita din comun pentru orice baston. Cred ca el greseste. Daca bastonul are, de pilda, o lungime de 39,37 inci (presupunem ca avem un standard diferit pentru inci), de ce sa nu aiba bastonul lungimea de un metru? Oricum, sa presupunem ca el greseste si ca bastonul are un metru. O parte a problemei care-1 preocupa pe Wittgenstein este, bineînteles, ca bastonul serveste ca standard pentru lungime si, prin urmare, nu-i putem atribui lungime. Sa zicem ca ar fi asa (ei bine, s-ar putea sa nu fie), este judecata "bastonul B are lungimea de un metru", un adevar necesar? Desigur,

Philosophische Untersuchungen, § 50.

Saul Kripke

lungimea lui ar putea sa varieze în timp. Am putea fa.ce definitia mai precisa stipulând ca un metru trebuie sa fie lungimea lui B la un anumit moment de timp t₀. Este atunci un adevar necesar faptul ca bastonul B are lungimea de un metru la momentul t_ol Cineva care gândeste ca tot ceea ce se stie a priori este necesar ar putea gândi: "Aceasta este definitia metrului. Prin definitie, bastonul B are lungimea de un metru la t₀. Acesta este un adevar necesar." Dar mie mi se pare ca nu exista nici un temei pentru a conchide în felul aratat, chiar pentru cineva care foloseste definitia enuntata pentru "un metru". Deoarece, el foloseste aceasta definitie nu pentru a da întelesul a ceea ce a numit "metru", ci pentru a fixa referinta. (Pentru un lucru atât de abstract precum unitatea de lungime, notiunea de referinta poate sa fie neclara. Dar sa presupunem ca este suficient de clara pentru scopurile pe care le avem aici.) El foloseste definitia pentru a fixa o referinta. Exista o anumita lungime pe care el vrea sa o delimiteze. O delimiteaza printr-o proprietate accidentala, si anume ca exista un baston de acea lungime. Altcineva ar putea sa delimiteze aceeasi referinta printr-o alta proprietate accidentala. Dar în orice caz, chiar daca el foloseste aceasta pentru a fixa referinta standardului sau de lungime, un metru, el poate sa spuna totusi, "daca ar fi fost încalzit bastonul B la t₀, atunci la t₀ bastonul B nu ar fi avut lungimea de un metru".

Ei bine, de ce poate el sa faca aceasta? O parte a motivului se poate afla în ceea ce considera unii oameni care lucreaza în filosofia stiintei, dar în care nu vreau sa intru aici. Totusi, un raspuns simplu la întrebare este acesta: Chiar daca acesta este unicul standard de lungime pe care-1 foloseste,²⁰ exista o deosebire intuitiva între expresia "un metru" si expresia "lungimea lui B la /o". Prima expresie este conceputa pentru a designa rigid o anumita lungime în toate lumile posibile, care în lumea actuala se întâmpla sa fie lungimea bastonului B la t₀. Pe de alta parte "lungimea lui B la r₀" nu designeaza nimic în mod rigid. în anumite situatii contrafactuale bastonul ar fi putut sa fie mai lung, iar în altele mai scurt, daca ar fi fost supus la anumite presiuni si deformari. Asadar, putem spune despre acest baston, în acelasi fel în care am spune despre oricare alt baston de aceeasi substanta si lungime, ca daca i s-ar fi aplicat o anumita cantitate de caldura, el s-ar fi marit la lungimea cutare si cutare. Un astfel de enunt, contrafactual, care este adevarat despre alte bas­toane cu proprietati fizice identice, va fi de asemenea adevarat despre acest baston. Nu exista nici un conflict între acest enunt contrafactual si definitia expresiei "un metru" ca "lungimea lui B la t₀", pentru ca "definitia", corect interpretata, nu spune ca expresia"un metru" trebuie sa fie sinonima (chiar

Numire si necesitate

atunci când se vorbeste despre situatii contrafactuale) cu expresia "lungimea lui B la t₀", ci ea spune mai degraba ca am determinat referinta expresiei "un metru" stipulând ca "un metru" trebuie sa fie un designator rigid al lungimii care este de fapt lungimea lui B la t₀. Asa încât, nu este un adevar necesar ca B are lungimea de un metru la t₀. De fapt, în anumite circumstante, fi nu ar fi avut lungimea de un metru. Temeiul este ca un designator ("un metru") este rigid, iar celalalt designator ("lungimea lui B la t₀") nu este.

Dar atunci care este statutul epistemologic al enuntului "Bastonul B are lungimea de un metru la t₀", pentru cineva care a fixat sistemul metric prin referinta la bastonul Bl S-ar parea ca el stie enuntul a priori. Deoarece daca a folosit bastonul B pentru a fixa referinta termenului "un metru", atunci ca rezultat al acestui gen de "definitie" (care nu este o definitie abreviativa sau sinonima), el stie automat, fara vreo alta investigatie, ca B are lungimea de un metru.²¹ Pe de alta parte, chiar daca B este folosit ca standardul pentru metru, statutul metafizic al lui "B are lungimea de un metru" va fi acela de judecata contingenta, cu conditia ca "un metru" sa fie considerat designator rigid: în conditii corespunzatoare de presiune si deformare, încalzire si racire, B ar fi avut o alta lungime decât aceea de un metru chiar la t₀. (Enunturi precum "Apa fierbe la 100°C la nivelul marii" pot avea un statut similar.) Asadar în acest sens, exista adevaruri a priori contingente. Pentru scopurile de fata, însa, decât sa acceptam acest exemplu ca pe o ilustrare a con­tingentului a priori, mai importanta este ilustrarea prin el a distinctiei dintre "definitii" care fixeaza o referinta si acelea care dau un sinonim.

si în cazul numelor s-ar putea face aceasta distinctie. Sa presupunem ca referinta unui nume este data printr-o descriptie sau un manunchi de descriptii. Daca numele are acelasi înteles ca si descriptia sau manunchiul de descriptii, el nu va fi un designator rigid. Nu va designa în mod necesar acelasi obiect în toate lumile posibile, din moment ce alte obiecte ar fi putut sa aiba proprietatile respective în alte lumi posibile, daca (bineînteles) nu se întâmpla sa folosim proprietati esentiale în descrierea noastra. Sa presupu­nem astfel ca spunem, "Aristotel este cel mai mare om care a studiat cu Platon". Daca am folosi aceasta ca pe o definitie, numele "Aristotel" urmeaza sa însemne "cel mai mare om care a studiat cu Platon". Atunci, bineînteles, într-o alta lume posibila acel om s-ar fi putut sa nu fi studiat cu Platon si un alt om ar fi fost Aristotel. Daca, pe de alta parte, folosim descriptia doar pentru a. fixa referentul, atunci acel om va fi referentul lui "Aristotel" în toate lumile posibile. Unica utilizare a descriptiei va fi fiind aceea de a selecta

Filosofii stiintei pot sa vada cheia problemei în conceptia ca "un metru" este un "con­cept manunchi". îi cer cititorului sa presupuna ipotetic ca "definitia" data este singura standard utilizata pentru a determina sistemul metric. Cred ca problema tot ar aparea.

Deoarece adevarul pe care îl stie este contingent, eu aleg sa nu îl numesc "analitic", cerându-se în mod stipulativ ca adevarurile analitice sa fie atât necesare cât si a priori. Vezi nota de subsol 63.

Saul Kripke

omul la care vrem sa ne referim. Dar atunci, când spunem într-un mod con-trafactual "sa presupunem ca Aristotel nu s-ar fi ipucat deloc de filosofie", nu este obligatoriu sa întelegem prin aceasta "sa presupunem ca un om care a studiat cu Platon si 1-a învatat pe Alexandru cel Mare si care a scris cutare si cutare s.a.m.d., nu s-ar fi apucat deloc de filosofie", care ar putea parea o contradictie. Ceea ce este nevoie sa întelegem este doar "sa presupunem ca acel om nu s-ar fi apucat deloc de filosofie".

în unele cazuri pare sa fie plauzibil sa presupunem ca referinta unui nume este într-adevar fixata via printr-o descriptie în acelasi fel în care a fost fixat sistemul metric. Atunci când agentul mitic a vazut Hesperus pentru prima oara, el se poate foarte bine sa fi fixat referinta sa spunând "Voi folosi 'Hesperus' ca un nume pentru corpul ceresc care apare în pozitia de acolo de pe cer". El a fixat asadar referinta lui "Hesperus" prin pozitia lui cereasca aparenta. Decurge de aici ca o parte a întelesului numelui este faptul ca Hesperus are pozitia cutare si cutare la momentul de timp respectiv? Bine­înteles ca nu: daca Hesperus ar fi fost lovita mai înainte de o cometa, s-ar fi putut sa fie vizibila la o pozitie diferita în acel moment al timpului. într-o situatie contrafactuala de acest gen am spune ca Hesperus nu ar fi ocupat acea pozitie, dar nu ca Hesperus nu ar fi fost Hesperus. Ratiunea este ca "Hesperus" designeaza rigid un anumit corp ceresc, iar "corpul din pozitia de acolo" nu designeaza în acest fel - un corp diferit, s-ar fi putut gasi în acea pozitie, sau nici unul, dar nici un alt corp nu ar fi putut fi Hesperus (desi un alt corp, si nu Hesperus, s-ar fi putut sa fie numit "Hesperus"). într-adevar, dupa cum am spus, voi sustine ca numele sunî întotdeauna designatori rigizi.

Cu siguranta, Frege si Russell par sa fi avut o teorie atotcuprinzatoare conform careia un nume propriu nu este un designator rigid si este sinonim cu descriptia care l-ar înlocui. Dar o alta teorie ar putea fi aceea ca aceasta descriptie este utilizata pentru a determina o referinta rigida. Pentru între­barea pe care am pus-o mai înainte, aceste doua alternative vor avea conse­cinte diferite. Daca "Moise" înseamna "omul care a facut cutare si cutare", atunci, daca nimeni nu a facut cutare si cutare, Moise nu a existat; si poate ca "nimeni nu a facut cutare si cutare" este chiar o analiza a lui "Moise nu a existat". Dar daca descriptia este folosita pentru a fixa o referinta în mod rigid, atunci este clar ca aceasta nu este ceea ce înseamna "Moise nu a existat", deoarece putem întreba, daca vorbim despre un caz contrafactual în care, într-adevar, nimeni nu a facut cutare si cutare, sa zicem, nu i-a scos pe evrei din Egipt, oare decurge ca, într-o astfel de situatie, Moise nu ar fi existat? S-ar parea ca nu. Pentru ca, desigur, s-ar fi putut ca Moise sa se fi hotarât pur si simplu sa-si petreaca zilele mai placut la curtea egipteana. S-ar fi putut ca el sa nu se fi ocupat deloc nici de politica si nici de religie; iar în acel caz poate ca nimeni nu ar fi facut nici unul dintre lucrurile pe care le

Numire si necesitate

relateaza Biblia despre Moise. Aceasta nu înseamna ca într-o asemenea lume posibila Moise nu ar fi existat. Daca este asa, atunci "Moise exista" înseamna ceva diferit de "conditiile de existenta si de unicitate pentru o anumita descriptie sunt satisfacute"; si, prin urmare, aceasta clauza din urma nu da, la urma urmei, o analiza a enuntului existential singular. Daca renuntati Ia ideea ca aceasta este o teorie a întelesului si o transformati într-o teorie a referintei în modul pe care l-am descris, atunci renuntati la unele dintre avantajele teoriei. Este nevoie de o alta analiza pentru enunturile existentiale singulare si pentru enunturile de identitate între nume.

Frege trebuie sa fie criticat pentru folosirea termenului "sens" în doua sensuri. Pentru ca el ia sensul unui designator ca fiind întelesul lui; si totodata îl ia ca fiind modul în care este determinata referinta lui. Identifi-cându-le pe cele doua, el presupune ca ambele sunt date prin descriptii defi­nite. Pâna la urma, voi respinge si aceasta a doua supozitie; dar chiar daca ar fi corecta, o resping pe prima. O descriptie poate fi folosita ca sinonima cu un designator, sau poate fi folosita pentru a-i fixa referinta. Cele doua sensuri fregeene ale "sensului" corespund celor doua sensuri ale "definitiei" în discursul obisnuit. Ele trebuie distinse cu grija.²²

' De obicei, sensul fregean este interpretat acum ca fiind întelesul, care trebuie deosebit cu grija de ceva care "fixeaza referinta". Vom vedea mai jos ca pentru majoritatea vor­bitorilor, daca ei nu sunt aceia care dau în mod initial unui obiect numele sau, referentul numelui este determinat printr-un lant "cauzal" al comunicarii si nu printr-o descriptie.

în semantica formala a logicii modale, "sensul" unui termen t este adesea socotit a fi functia (posibil partiala) care atribuie fiecarei lumi posibile H referentul lui t în H. Pentru un designator rigid, o astfel de functie este constanta. Aceasta notiune de "sens" se leaga de aceea de "acordare de înteles" si nu de aceea de fixare a referintei. Potrivit acestei utilizari a "sensului", expresia "un metru" are o functie constanta drept sens al sau, desi referinta ei este fixata prin "lungimea lui B", care nu are o functie constanta drept sens al ei.

Unii filosofi au considerat ca descriptiile, în limba naturala, sunt ambigue, ca ele uneori designeaza non-rigid, în fiecare lume, obiectul (daca exista vreunul) care satisface descriptia, în timp ce alteori ele designeaza rigid obiectul care satisface în mod actual descriptia. (Altii, inspirati de Donnellan, spun ca descriptia designeaza rigid uneori obiectul despre care se considera sau se presupune ca satisface descriptia.) Gasesc dubioase orice astfel de pretinse ambiguitati. Nu cunosc nici o dovada clara care sa pledeze în favoarea lor si care sa nu poata fi tratata fie pe baza notiunii de domeniu a lui Russell, fie prin consideratiile la care m-am referit în nota de subsol 3, p. 30.

Daca ambiguitatea exista într-adevar, atunci în sensul presupus rigid al lui "lungimea lui B", "un metru" si "lungimea lui B" designeaza acelasi lucru în toate lumile posibile si au acelasi "sens" (functional).

în semantica formala a logicii intensionale, sa presupunem ca luam o descriptie definita ca designând, în fiecare lume, obiectul care satisface descriptia. Este într-adevar util sa avem uri operator care transforma fiecare descriptie într-un termen care

Saul Kripke

Sper ca este oarecum clara ideea fixarii referintei ca fiind ceva opus definirii de fapt a unui termen ca având întelesul unui alt termen. De fapt nu avem destul timp pentru a patrunde în detaliu în toate subiectele. Cred ca pâna si în cazurile în care notiunea de rigiditate versus accidentalitate a designam nu poate fi folosita pentru a putea contura diferenta în cauza, unele lucruri numite definitii au mai degraba intentia realmente de a fixa o referinta decât de a da întelesul unei expresii, de a da un sinonim. Sa va dau un exemplu. Se presupune ca % este raportul circumferintei unui cerc la dia­metrul sau. Acum, este ceva pentru care argumentez doar dintr-un sentiment intuitiv vag: Mi se pare ca aici aceasta litera greceasca nu este utilizata ca o prescurtare pentru expresia "raportul circumferintei unui cerc la diametrul sau" si nici macar nu este folosita ca o prescurtare pentru un manunchi de definitii alternative ale lui n, indiferent ce ar însemna acesta. Este folosita ca un nume pentru un numar real, care în acest caz es-te în mod necesar raportul circumferintei unui cerc la diametrul sau. Sa se observe ca aici atât "it\ cât si "raportul circumferintei unui cerc la diametrul siu" sunt designatori rigizi, asa încât argumentele date în cazul metric sunt inaplicabile. (Ei bine, daca cineva nu vede acest lucru, sau crede ca este gresit, nu are importanta.)

Sa ne întoarcem la problema despre nume pe care am ridicat-o. Dupa cum am spus, exista un substitut modern popular pentru teoria lui Frege si Russell; el este adoptat pâna si de un critic atât de puternic al multor doctrine ale lui Frege si Russell, în special ale celui din urma, cum este Strawson.²³

Substitutul spune ca, desi un nume nu este o descriptie deghizata, numele fie abreviaza, fie oricum referinta lui este determinata de catre un manunchi de descriptii. Problema este daca acest lucru este adevarat. Dupa cum am mai spus, exista versiuni mai puternice si mai slabe ale acestei doctrine. Versiunea mai puternica ar spune ca numele este pur si simplu definit, în mod sinonim, drept manunchiul de descriptii. Atunci va fi necesar nu ca Moise sa fi avut oricare proprietate particulara din acest manunchi, ci ca el sa fi avut disjunctia lor. Nu ar putea sa existe vreo situatie contrafac-tuala în care el sa nu fi facut nici unul dintre aceLe lucruri. Cred ca este clar ca aceasta este foarte neplauzibil. S-a spus aceasta - sau poate ca nu s-a urmarit sa se spuna aceasta, dar s-a folosit "necesar" într-un alt sens. în orice caz, de pilda, în articolul lui Searle despre nume proprii.

Pentru a formula acelasi punct în mod diferit, sa presupunem ca întrebam, "la urma urmei de ce avem nume proprii?" Evident pentru a ne referi la indivizi. "Da,

designeaza rigid obiectul care satisface în mod actual descriptia. David Kaplan a propus

un astfel de operator si îl numeste "Dthat".

P.F. Strawson, Individuals, Methuen, London, 1959, Cap. 6.

Numire si necesitate

dar descriptiile ar putea face aceasta pentru noi." Dar numai cu pretul specificarii conditiilor de identitate ori de câte ori se face referirea: Sa presu punem ca noi cadem de acord sa eliminam "Aristotel" si sa folosim, sa zicem, "profesorul lui Alexandru", atunci este un adevar necesar ca omul la care ne-am referit este profe­sorul lui Alexandru - dar este un fapt contingent ca Aristotel s-a ocupat vreodata de pedagogie (desi sugerez ca este un fapt necesar ca Aristotel are suma logica, disjunctia inclusiva, a proprietatilor care i se atribuie în mod obisnuit).²⁴

O astfel de sugestie trebuie în mod clar sa fie falsa, daca "necesar" este folosit în felul în care l-am folosit în aceasta prelegere. (Exceptând cazul în care dispune de o proprietate esentiala foarte interesanta atribuita în mod obisnuit lui Aristotel.) Majoritatea lucrurilor care-i sunt atribuite de obicei lui Aristotel sunt lucruri pe care Aristotel s-ar fi putut sa nu le faca deloc. Am descrie o situatie în care el nu le-a facut ca pe o situatie în care Aristotel nu le-a facut. Aceasta nu este distinctie de domeniu, asa cum survine uneori în cazul descriptiilor, unde cineva ar putea spune ca omul care 1-a învatat pe Alexandru s-ar fi putut sa nu-1 învete pe Alexandru; desi nu ar fi putut fi adevarat ca omul care 1-a învatat pe Alexandru nu 1-a învatat pe Alexandru. Aceasta este distinctia lui Russell cu privire la domeniu. (Nu voi continua cu aceasta chestiune.) Mi se pare clar ca nu aceasta este problema aici. Nu numai ca este adevarat despre omul Aristotel ca el s-ar fi putut sa nu se fi ocupat de pedagogie; este adevarat si ca folosim termenul "Aristotel" în asa fel încât, atunci când concepem o situatie contrafactuala în care Aristotel nu s-a ocupat de nici unul dintre domenii si nu a facut nici una dintre faptele deosebite pe care i le atribuim în mod comun, noi tot am spune ca ar fi o situatie în care Aristotel nu a facut aceste lucruri.²⁵ Ei bine, exista unele

Searle, op. cit. în Caton, Philosophy and Ordinary Language, p. 160.

Faptul ca "profesorul lui Alexandru" poate prilejui distinctii de domeniu în contexte modale si ca nu este un designator rigid sunt, ambele, ilustrate când se observa ca pro­fesorul lui Alexandru s-ar fi putut sa nu-1 fi învatat pe Alexandru (si, în astfel de cir­cumstante, nu ar fi fost profesorul lui Alexandru). Pe de alta parte, nu este adevarat ca Aristotel s-ar fi putut sa nu fie Aristotel, desi Aristotel s-ar fi putut sa nu fi fost numit "Aristotel", tot asa cum 2x2 s-ar fi putut sa nu fi fost numit "patru". (Discursul coloc-vial superficial, care confunda adesea folosirea si mentionarea, poate, bineînteles, sa exprime faptul ca cineva s-ar fi putut sa fi fost numit, sau sa nu fi fost numit, "Aristotel" spunând ca el s-ar fi putut sa fi fost, sau sa nu fi fost, Aristotel. Ocazional, am auzit invpcându-se astfel de utilizari inexacte drept contraexemple la aplicabilitatea teoriei de fata la limbajul obisnuit. Exprimari colocviale ca acestea mi se par ca dau nastere la probleme tot atât de nesemnificative pentru tezele mele precum cele produse de succesul "Detasamentului Misiunilor Imposibile" pentru legea modala ca imposibilul nu are loc.) Mai mult, desi în anumite circumstante Aristotel nu l-ar fi învatat pe Alexandru, acestea nu sunt circumstante în care el nu ar fi fost Aristotel.

Saul Kripke

lucruri, precum data, perioada în care a trait, care ar putea fi imaginate în mai mare masura ca fiind necesare. Poate ca acestea, sunt lucruri pe care i le atribuim în mod obisnuit. Exista exceptii. Poate ca este greu sa ne imaginam cum ar fi putut sa traiasca 500 de ani mai târziu decât a trait de fapt. Cu siguranta, aceasta ridica cel putin o problema. Dar sa luam pe cineva care nu are nici o idee despre data. Multi oameni au doar un manunchi de idei vagi despre realizarile sale cele mai faimoase. Nu numai fiecare dintre acestea în parte, ci si posesia întregii disjunctii a acestor proprietati este doar un fapt contingent despre Aristotel; iar judecata ca Aristotel a avut aceasta disjunctie de proprietati este un adevar contingent.

S-ar putea ca cineva sa o cunoasca a priori într-un anumit sens, daca el fixeaza referinta lui "Aristotel" ca fiind omul care a facut unul dintre aceste lucruri. Cu toate acestea, pentru el tot nu va fi un adevar necesar. Asa încât acest gen de exemplu ar fi un exemplu în care a prioricitatea nu ar implica în mod necesar necesitatea, daca teoria numelor-manunchi ar fi corecta. Cazul fixarii referintei expresiei "un metru" este un exemplu foarte clar în care cineva, tocmai pentru ca a fixat referinta în felul acesta, poate într-un anumit sens sa stie a priori ca lungimea acestui baston este un metru fara sa socoteasca acest exemplu ca pe un adevar neces-ar. Poate ca teza despre a prioriticitate ca fiind ceva care implica necesitatea poate sa fie modificata. Pare sa formuleze o intuitie care s-ar putea sa fie importanta si adevarata în epistemologie. într-un anumit fel, un exemplu ca acesta pare sa fie un contra-exemplu banal, care nu transmite de fapt punctut central a ceea ce gândesc unii atunci când socotesc ca numai adevarurile necesare pot sa fie cunoscute

. a priori. Oricum, daca teza ca orice adevar a priori este necesar trebuie sa fie imuna fata de acest gen de contraexemplu, ea trebuie sa fie modificata într-

■ un anumit mod. Nemodificata, ea duce la confuzie în privinta naturii referintei. Iar eu însumi nu am nici o idee cum trebuie modificata sau reformulata, sau daca este posibila o astfel de modificare sau reformulare.²⁶

Daca cineva fixeaza un metru drept "lungimea bastonului B la t₀", atunci într-un anumit sens el stie a priori ca lungimea bastonului B la. t₀ este un metru, chiar daca el foloseste acest enunt pentru a exprima un adevar contingent. Dar, doar prin fixarea unui sistem de masurare, a aflat el o informatie (contingenta) despre lume, un fapt nou pe care nu-1 stia înainte? Pare sa fie plauzibil ca într-un anumit sens el nu a aflat asa ceva, chiar daca este peremptoriu un fapt contingent ca B are o lungime de un metru. Asadar, s-ar putea sa existe o justificare pentru reformularea tezei ca orice este a priori este necesar, în asa fel încât sa o salvam de la acest tip de contraexemplu. Dupa cum am spus, nu stiu cum s-ar face o astfel de reformulare; reformularea nu trebuie sa fie de asa natura încât sa faca teza banala (de pilda, definind a priori-\x\ drept cunoscut a fi necesar (în loc de adevarat) independent de experienta); iar teza conversa ar trebui sa ramâna totusi falsa.

Numire si necesitate

Sa spunem atunci ce este teoria conceptului-manunchi a numelor, (într-adevar, este o teorie frumoasa. Singurul defect pe care cred ca îl are este probabil comun tuturor teoriilor filosofice. Este gresita. S-ar putea sa credeti ca propun o alta teorie în locul ei; dar sper sa nu fac aceasta, pentru ca daca este o teorie sunt sigur ca si ea este gresita.) Teoria în cauza poate fi descompusa într-un numar de teze, cu unele teze subsidiare, daca doriti sa vedeti cum trateaza problema enunturilor de existenta, enunturilor de iden­titate s.a.m.d. Exista mai multe teze, daca o considerati sub forma versiunii mai puternice ca pe o teorie a întelesului. A este vorbitorul.

(1) Fiecarui nume sau expresie care designeaza ,JC\ îi corespunde un

manunchi de proprietati, si anume familia de proprietati <p astfel încât A crede ,,(pX".

Teza aceasta este adevarata, deoarece poate fi doar o definitie. Acum, desigur, unii ar putea sa gândeasca faptul ca nu tot ceea ce crede vorbitorul despre X are de-a face cu determinarea referintei lui ,JC'. Ei ar putea sa se arate interesati numai de o submultime. Dar putem solutiona aceasta mai târziu modificând pe unele dintre celelalte teze. Asadar, prin definitie, aceasta teza este corecta. Totusi, cred ca tezele care urmeaza sunt toate false.

(2) Una dintre proprietati, sau unele luate în conjunctie, sunt crezute de

catre A a selecta în mod unic un anumit individ.

Aceasta nu spune ca ele selecteaza într-adevar ceva în mod unic, ci doar ca A crede aceasta. Ca el are dreptate este o alta teza.

(3) Daca majoritatea proprietatilor, sau o majoritate ponderata a pro-

prietatilor q> este satisfacuta de catre un unic obiect y, atunci y este referentul lui ,X'■

Asadar, teoria spune ca referentul lui "X" este presupus a fi lucrul care satisface, daca nu toate proprietatile, "destul de multe" dintre ele. Evident, A poate gresi în legatura cu unele lucruri legate de X. Se ajunge la un fel de vot. Problema acum este daca acest vot trebuie sa fie democratic sau trebuie sa admita unele inegalitati între proprietati. Pare sa fie mai plauzibil ca trebuie sa existe o anumita ponderare, ca unele proprietati sunt mai importante decât altele. O teorie trebuie într-adevar sa specifice cum se produce aceasta ponderare. Cred ca Strawson, spre surprinderea mea, afirma explicit ca aici trebuie sa guverneze democratia, asa încât cele mai banale

Deoarece nu voi încerca o astfel de reformulare, voi folosi în mod consistent termenul "a priori", în text, în asa fel încât sa devina a priori enunturile al caror adevar decurge dintr-o "definitie" care fixeaza referinta.

Saul Kripke

proprietati sa aiba o pondere egala cu cele mai cruciale.²⁷ Cu siguranta este mai pluzibil sa se presupuna ca exista o anumita ponderare. Sa spunem ca democratia nu are suprematia în mod necesar. Daca exista vreo proprietate care este complet irelevanta pentru referinta putem sa o eliminam cu totul din procesul de vot, dându-i ponderea 0. Proprietatile pot fi socotite drept mem­brii unei corporatii. Unii au un stoc mai mare decât altii; unii pot chiar sa aiba doar un stoc care nu le da dreptul sa voteze.

(4) Daca votul nu produce nici un obiect unic, "X" nu are referinta.

(5) Enuntul "Daca X exista, atunci X are majoritatea lui cp" este cunoscut a priori de catre vorbitor.

(6) Enuntul, "Daca X exista, atunci X are majoritatea lui (p" exprima un

adevar necesar (în idiolectul vorbitorului).

(6) nu este necesar sa fie o teza a teoriei, daca cineva nu considera manun­chiul ca pe o parte a întelesului numelui. El ar putea crede ca desi determina referinta lui "Aristotel" ca fiind omul care avea majoritatea lui cp, exista cu toate acestea anumite situatii posibile în care Aristotel nu ar fi avut majo­ritatea lui (p.

Asa cum am aratat, exista unele teze subsidiare, desi nu le voi analiza în amanunt. Toate acestea ar conduce la analize ale enunturilor existentiale singulare de felul ,,'Moise exista' înseamna 'un numar suficient de proprie­tati (p sunt satisfacute'". Chiar si acela care nu foloseste teoria ca o teorie a întelesului împartaseste unele dintre aceste teze. De pilda, subsidiar tezei 4, am spune ca este a priori adevarat pentru vorbitor ca, daca nu sunt satisfa­cute suficiente proprietati (p, atunci X nu exista. Numai daca sustine aceasta conceptie ca pe o teorie a întelesului, si nu ca pe o teorie a referintei, ar fi de asemenea necesar adevarat ca, daca nu sunt satisfacute suficient de multe proprietati din <p, X nu exista. în orice caz, va fi ceva ce stie a priori. (Cel putin el va sti aceasta a priori daca stie teoria corecta a numelor.) Exista apoi o analiza de acelasi tip a enunturilor de identitate.

întrebarea este, e vreuna dintre acestea adevarata? Daca da, ele dau o imagine frumoasa a ceea ce se întâmpla. înainte de a discuta aceste teze, dati-mi voie sa mentionez ca, de multe ori, când oamenii specifica ce proprietati cp sunt relevante, ei par sa le specifice gresit. Acesta este numai un defect întâmplator, desi este strâns legat de argumentele îndreptate împotriva teoriei argumente pe care le voi prezenta aici. Sa examinam exemplul din Wittgenstein. Care spune el ca sunt proprietatile relevante? "Când se spune

Strawson, op. cit., pp. 191-92. De fapt, Strawson ia în consideratie cazul mai multor vorbitori, aduna laolalta proprietatile lor si trece la un vot democratic (echitabil ponderat). El cere numai o pluralitate suficienta, nu o majoritate.

Numire si necesitate

'Moise nu exista', aceasta poate sa însemne diverse lucruri* Poate sa în­semne: israelitii nu au avut un unic conducator când s-au retras din Egipt -sau: conducatorul lor nu se chema Moise - sau: nu se poate sa fi existat cineva care sa fi realizat tot ceea ce relateaza Biblia despre Moise..." Ideea principala în toate acestea este ca noi stim a priori ca, daca povestea biblica este substantial falsa, Moise nu a existat. Am argumentat deja ca povestea biblica nu da proprietati necesare ale lui Moise, ca el ar fi putut sa traiasca fara sa faca nimic din aceste lucruri. Aici ridic problema daca stim a priori ca daca Moise a existat, el a facut într-adevar unele sau cele mai multe din aceste lucruri. Este acesta realmente manunchiul de proprietati pe care trebuie sa-1 folosim aici? Desigur, exista o distinctie care este trecuta cu vederea în aceste genuri de remarci. S-ar fi putut ca povestea biblica sa fie o legenda pura, sau s-ar fi putut sa fie o relatare substantial falsa despre o persoana reala. în cazul din urma, mi se pare ca un savant ar putea spune ca presupune ca, desi Moise a existat, lucrurile spuse despre el în Biblie sunt în mare parte false. Lucruri de felul acesta apar chiar în acest domeniu de cercetare. Sa presupunem ca cineva spune ca nici un profet nu a fost vreodata înghitit de catre un peste mare sau de catre o balena. Decurge, pe aceasta baza, ca Jonah nu a existat? Pare sa se ridice totusi problema daca povestea biblica este o legenda care nu se leaga de nici o persoana sau o legenda construita pe baza unei persoane reale. în cazul din urma, este cât se poate de firesc sa se spuna ca, desi Jonah a existat realmente, nimeni nu a facut lucrurile care sunt puse în mod obisnuit pe seama lui. Ma folosesc de acest caz pentru ca în timp ce cercetatorii Bibliei sustin, în general, ca Jonah a existat într-adevar, se presupune ca nu numai povestea ca el a fost înghitit de un peste mare, ci chiar si faptul ca a mers la Ninive pentru a propovadui si tot ceea ce se spune în povestea biblica sunt lucruri în mare parte false. Cu toate acestea, exista temeiuri pentru a gândi ca povestea falsa era despre un profet real. Daca as avea cu mine o carte corespunzatoare as putea cita din ea: "Jonah, fiul lui Amittai, a fost un profet real, totusi cutare si cutare si cutare". Exista temeiuri independente pentru a considera ca aceasta nu a fost o legenda pura despre un personaj imaginar, ci una despre un personaj real.²⁸

ⁿ Vezi, de pilda, H. L. Ginsberg, The Five Megilloth and Jonah, The Jewish Publication Society of America, 1969, p. 114: "'Eroul' acestei povesti, profetul Jonah, fiul lui Amittai, este un personaj istoric ... (dar) aceasta carte nu este istorie, ci fictiune". Prin consens, savantilor considera ca toate detaliile despre Jonah care apar în carte sunt o legenda si ca nu sunt nici macar bazate pe un substrat factual, cu exceptia simplei afirmatii ca el a fost un profet evreu, ceea ce cu greu este ceva unic identificator. Nici nu este necesar sa fi fost numit "Jonah" de catre evrei; sunetul "J" nu exista în ebraica, iar existenta istorica a lui Jonah este independenta de problema cunoasterii sau necunoasterii numelui sau ebraic original. Faptul ca noi îl numim Jonah nu poate fi folosit pentru a-1

Saul Kripke

Aceste exemple ar putea fi modificate. Poate ca tot ceea ce credem este ca Biblia povesteste despre el faptele cutare si cutare. Aceasta creaza o alta problema, deoarece cum stim noi la cine se refera B iblia? Problema referintei noastre este împinsa înapoi la problema referintei în Biblie. Aceasta conduce la o conditie pe care trebuie sa o formulam în mod explicit.

(C) Pentru orice teorie reusita, explicatia nu trebuie sa fie circulara. Proprietatile care sunt folosite la vot nu trebuie ele însele sa implice notiunea de referinta într-un fel care este imposibil de eliminat în cele din urma.

Dati-mi voie sa dau un exemplu în care conditia non-circularitatii este clar încalcata. Urmatoarea teorie a numelor proprii se datoreaza lui William Kneale, într-un articol numit "Modality, De Dicto and De Re".²⁹ Ea contine, cred, o violare clara a conditiilor non-circularitatii.

Numele proprii obisnuite ale oamenilor nu sunt, cum presupunea John Stuart Mill, semne fara sens. în timp ce poate fi informativ sa spui cuiva ca cel mai faimos filosof grec se numea Socrate, este în mod evident lipsit de importanta sa-i spui ca Socrate era numit Socrate; iar ratiunea este pur si sim piu ca el nu poate întelege utilizarea pe care o dai cuvântului "Socrate" la începutul enuntului tau daca nu cunoaste deja ca "Socrate" înseamna "individul denumit 'Socrate'".³⁰

Avem aici o teorie a referintei numelor proprii. "Socrate" înseamna pur si simplu "omul denumit 'Socrate'". De fapt, bineînteles, poate ca nu numai un singur om poate fi numit "Socrate", iar unii s-ar putea sa-1 numeasca "Socrate" în timp ce altii s-ar putea sa nu-1 numeasca asa. Cu siguranta ca aceasta este o conditie care, în anumite circumstante, este satisfacuta în mod unic. Poate ca numai un singur om a fost denumit "Socrate" de catre mine, într-o anumita ocazie.

singulariza fara circularitate. Dovezile pentru existenta istorica a lui Jonah provin dintr-o referire independenta la el în // Regii; dar astfel de dovezi ar fi putut fi disponibile în absenta oricaror altor referinte de acest fel - de pilda, dovezi ca toate legendele evreiesti erau despre personaje existente. Mai mult, enuntul ca Jonah este o legenda despre o persoana reala ar fi putut fi adevarat, chiar daca nu ar fi existat nici o dovada în favoarea lui. Se poate spune, "Jonah din carte nu a existat niciodata", dupa cum se poate spune "Hitler al propagandei naziste nu a existat niciodata". Asa cum arata citatul de mai sus, aceasta utilizare nu este necesar sa coincida cu conceptia istoricului privitoare la chestiunea daca Jonah a existat vreodata. Ginsberg scrie pentru cititorul profan, care, presupune el, va considera ca enuntul sau este inteligibil.

în Ernest Nagel, Patrick Suppes si Alfred Tarski, Logic, Methodology and the Philosophy of Science: Proceedings of the 1960 International Congress, Stanford University Press, 1962, 622-33.

Loc. cit, pp. 629-30.

Numire si necesitate

Kneale spune ca este lipsit de importanta sa-i spui cuiva ca Socrate a fost numit "Socrate". în conceptia mea, acest fapt nu este lipsit de impor­tanta. Poate ca grecii nu l-au numit"Socrate". Sa spunem ca Socrate este numit "Socrate" de catre noi - de catre mine oricum. Sa presupunem ca aceasta este lipsit de importanta. (Mi se pare surprinzator ca Kneale foloseste aici timpul trecut; este îndoielnic ca grecii l-au numit de fapt "Socrate" - cel putin, numele grecesc este pronuntat în mod diferit. Voi verifica acuratetea pasajului citat pentru prelegerea urmatoare.)

Kneale da un argument pentru teoria sa. "Socrate" trebuie analizat drept "individul numit 'Socrate'", pentru ca altfel cum putem explica faptul ca este lipsit de importanta sa ni se spuna ca Socrate este numit "Socrate"? în unele cazuri, aceasta este mai degraba lipsit de importanta. în acelasi sens, presupun, ati putea obtine o buna teorie a întelesului oricarei expresii din limba naturala si construi un dictionar. De pilda, desi poate fi informativ sa-i spui cuiva ca unii cai sunt folositi la curse, este lipsit de importanta sa-i spu­nem ca toti caii sunt numiti "cai". Asadar, acest lucru se poate întâmpla numai pentru ca termenul "cal" înseamna în româna "lucrurile numite 'cai'". La fel pentru oricare alta expresie care ar putea fi folosita în româna. Deoarece este lipsit de importanta sa ni se spuna ca înteleptii sunt denumiti "întelepti", "întelepti" înseamna pur si simplu "oameni numiti 'întelepti'". Acum este clar ca acesta nu este de fapt un argument foarte bun si prin urmare nici nu poate fi unica explicatie a motivului pentru care este lipsit de importanta sa ni se spuna ca Socrate este denumit "Socrate". Sa nu analizam, acum, exact de ce este lipsit de importanta. Desigur, oricine stie utilizarea lui "este numit" în româna, chiar fara sa stie ce înseamna enuntul, stie ca daca "quarci" înseamna ceva, atunci "quarci sunt denumiti 'quarci'" va exprima un adevar. Se poate ca el sa nu stie ce adevar exprima, pentru ca el nu stie ce este un quarc. Dar cunoasterea de catre el a faptului ca acesta exprima un adevar nu are prea mult de-a face cu întelesul termenului "quarci".

Am patea, de fapt, sa ne ocupam de aceasta pe larg. Exista probleme interesante produse de acest gen de pasaj. Dar motivul principal pentru care am vrut sa-1 introduc aici este acela ca în calitate de teorie a referintei el ar produce o violare clara a conditiei de non-circularitate. Cineva utilizeaza numele "Socrate". Cum sa stim noi la cine se refera el? Prin utilizarea descriptiei care îi da sensul. Potrivit lui Kneale, descriptia este "omul denu­mit 'Socrate'". Iar aici, (dupa cât se pare, de vreme ce aceasta se presupune a fi ceva lipsit de importanta!) ea nu ne spune absolut nimic. Luând în felul acesta lucrurile, se pare ca nu exista nici o teorie a referintei. întrebam, "La cine se refera prin 'Socrate'?" Iar apoi se da raspunsul "Ei bine, el se refera

Saul Kripke

la omul la care se refera". Daca întelesul unui nume propriu nu ar consta decât în atât, atunci nu am putea da absolut nici o referinta.

Asadar, exista o conditie care trebuie satisfacuta; în cazul acestei teorii, conditia este evident nesatisfacuta. Destul de surprinzator, paradigma este uneori utilizata chiar de catre Russell drept sensul descriptiv, si anume sub forma: "omul denumit ⁽Walter Scott'". Evident, daca singurele sensuri descriptive ale numelor pe care le putem concepe sunt de forma "omul denumit cutare si cutare", "omul denumit 'Walter Scott'", "omul denumit 'Socrate'", atunci indiferent ce este aceasta relatie de denumire, ea este real­mente cea care determina referinta si nu vreo descriptie oarecare de genul "omul denumit 'Socrate'".

PRELEGEREA II: 22 ianuarie, 1970

Data trecuta am încheiat vorbind despre o teorie a numirii care este data printr-un numar de teze care sunt scrise aici, pe tabla.

(1) Fiecarui nume sau expresie designativa "X", îi corespunde un ma-

nunchi de proprietati, si anume familia acelor proprietati <p astfel încât A crede "<pX".

(2) Despre una dintre proprietati, sau unele împreuna, A crede ca singularizeaza un individ în mod unic.

(3) Daca majoritatea, sau majoritatea ponderata a lui <p este satisfacuta

de catre un obiect unic v, atunci y este referentul lui "X".

(4) Daca votul nu produce nici un obiect unic, ,JC' nu refera.

(5) Enuntul, "Daca X exista, atunci X are majoritatea lui cp" este cunoscut a priori de catre vorbitor.

(6) Enuntul, "Daca X exista, atunci X are majoritatea lui <p" exprima un

adevar necesar (în idiolectul vorbitorului).

(C) Pentru oricare teorie reusita, explicatia nu trebuie sa fie circulara. Proprietatile care sunt folosite în cadrul votului nu trebuie sa implice ele însele notiunea de referinta în asa fel încât sa fie imposibil în ultima instanta sa o eliminam.

(C) nu este o teza, ci o conditie a satisfacerii celorlalte teze. Cu alte cuvinte, Tezele (1) - (6) nu pot fi satisfacute într-un fel care duce la o circularitate, într-un fel care nu conduce la vreo determinare independenta a referintei. Exemplul pe care l-am dat ultima oara, de încercare suparator de circulara de a satisface aceste conditii, a fost o teorie a numelor mentionata de William Kneale. Am fost putin surprins de formularea teoriei atunci când citeam ceea ce copiasem, asa ca am verificat din nou. M-am uitat în carte pentru a vedea daca am copiat corect. Kneale a folosit într-adevar timpul trecut. El a spus ca desi nu este lipsit de importanta sa ni se spuna ca Socrate a fost cel mai mare filosof al Greciei antice, este lipsit de importanta sa ni se spuna ca Socrate a

Saul Kripke

fost numit "Socrate". Deci, conchide el, numele "Socrate" trebuie sa însemne pur si simplu "individul numit 'Socrate'". Dupa cum am spus, Russell da în unele locuri o analiza similara. Oricum, formulata folosind timpul trecut, conditia nu ar fi circulara, deoarece ne putem desigur decide sa folosim termenul "Socrate" pentru a ne referi la oricine a fost numit "Socrate" de catre greci. Dar, desigur, în acest sens nu este deloc lipsit de importanta sa ni se spuna ca Socrate a fost numit "Socrate". Daca atesta este un gen de fapt, el s-ar putea sa fie fals. Poate ca stim ca noi îl numim "Socrate"; dar aceasta arata cu greu ca grecii au facut la fel. De fapt, desigur, se poate ca ei sa fi pronuntat numele în mod diferit. în cazul acestui nume, se poate ca transli-terarea din greaca sa fie atât de buna încât versiunea româneasca sa nu fie pronuntata foarte diferit de cea greaca. Dar în cazul general lucrurile nu stau asa. Cu siguranta, nu este lipsit de importanta sa ni se spuna ca Isaia a fost numit "Isaia". De fapt, este fals sa ni se spuna ca Isaia a fost numit "Isaia"; profetul nu si-ar fi recunoscut numele deloc. si desigur grecii nu si-au numit tara lor "Grecia". Sa presupunem ca îmbunatatim teza în asa fel încât ea sa spuna: este lipsit de importanta sa ni se spuna ca Socrate este numit "Socrate" de catre noi, sau cel putin de catre mine, vorbitorul. Atunci, într-un anumit sens, aceasta este destul de neimportanta. Nu consider ca ea este necesara sau analitica. în acelasi fel, este lipsit de importanta sa ni se spuna: caii sunt numiti "cai", fara ca aceasta sa conduca la concluzia ca termenul "cal" înseamna pur si simplu "animalul numit 'cal'". Ca teorie a referintei numelui "Socrate", ea va conduce imediat la un cerc vicios. Daca cineva ar determina pentru sine referentul unui nume precum "Glunk" si ar lua urmatoarea decizie, "Voi folosi termenul 'Glunk' pentru a ma referi la omul pe care-1 numesc 'Glunk'", aceasta nu ne-ar duce nicaieri. Ar fi mai bine sa avem o determinare independenta a referentului lui "Glunk". Acesta este un bun exemplu de determinare circulara evidenta. De fapt, propozitii precum "Socrate este numit 'Socrate'" sunt foarte interesante si, oricât de ciudat ar parea, am putea petrece ore în sir vorbind despre analiza lor. De fapt, odata chiar am facut acest lucru. De data aceasta, totusi, nu voi face acest lucru. (Vedeti cât de sus pot sa se ridice marile limbajului. Dar si cât de jos.) Oricum, acesta este un exemplu util de violare a conditiei noncircularitatii. Teoria va satisface toate acele enunturi, poate, dar le satisface doar pentru ca exista o cale independenta de a determina referinta în mod independent fata de o conditie particulara: a fi omul numit "Socrate".

în ultima prelegere, am vorbit deja despre Teza (6). A propos, Tezele (5) si (6) au converse. Ceea ce am spus în legatura cu Teza (5) este: enuntul ca daca X exista, X are majoritatea lui cp, este a priori adevarat pentru vorbitor. în teoria data, va fi de asemenea adevarat ca anumite converse ale acestui enunt sunt de asemenea a priori pentru vorbitor, si anume: daca

Numire si necesitate

vreun lucru unic are majoritatea proprietatilor cp în sensul ponderat corect conceput, atunci el este X. într-un mod similar, o anumita conversa a acesteia va fi cu necesitate adevarata, si anume: daca vreun lucru are majoritatea proprietatilor <p în sensul ponderat corespunzator, el este X. Asa încât, într-a­devar, se poate vedea ca este atât a priori, cât si necesar ca ceva este X daca si numai daca are în mod unic majoritatea proprietatilor q>. Presupun ca aceasta decurge, într-adevar, din Tezele anterioare (1) - (4). Iar (5) si (6) chiar spun, ca un vorbitor suficient de reflexiv întelege aceasta teorie a numelor proprii. Cunoscând aceasta, el vede asadar ca (5) si (6) sunt adeva­rate. Obiectiile la Tezele (5) si (6) nu vor fi ca unii vorbitori nu sunt constienti de aceasta teorie si ca, prin urmare, nu stiu aceste lucruri.

în ultima prelegere am vorbit despre Teza (6). Multi filosofi au remarcat ca, daca luam într-un sens foarte îngust manunchiul de proprietati asociate cu un nume propriu, în asa fel încât numai unei singure proprietati sa i se confere o pondere, sa zicem unei descriptii definite pentru a identifica referinta - de pilda, Aristotel a fost filosoful care 1-a învatat pe Alexandru cel Mare - atunci anumite lucruri se pare ca vor trebui socotite adevaruri necesare, fara ca ele sa fie adevaruri necesare - în acest caz, de exemplu, ca Aristotel 1-a învatat pe Alexandru cel Mare. Dar asa cum a spus Searle, nu este un adevar necesar, ci unul contingent, ca Aristotel s-a ocupat de pedagogie. Prin urmare, el con­chide ca trebuie sa renuntam la paradigma originala a unei singure descriptii si sa ne orientam catre aceea a manunchiului de descriptii.

Pentru a rezuma unele lucruri pe care le-am argumentat ultima data, acesta nu este raspunsul corect (indiferent care poate fi) la aceasta problema despre necesitate. Pentru ca Searle continua în felul acesta,

sa presupunem ca suntem de acord sa renuntam la "Aristotel" si sa folosim, sa zicem, "profesorul lui Alexandru"; în acest caz, este un adevar necesar ca omul la care ne referim este profesorul lui Alexandru - dar este un fapt contingent ca Aristotel s-a ocupat de pedagogie, desi sugerez ca este un fapt necesar ca Aristotel are suma logica, disjunctia inclusiva, a proprietatilor care-i sunt atribuite în mod obisnuit...³¹

Iata de ce nu este asa. în nici un sens intuitiv al necesitatii pur si simplu nu este un adevar necesar ca Aristotel a avut proprietatile care i se atribuie în mod obisnuit. Exista o anumita teorie, poate populara în anumite conceptii ale filosofiei istoriei, care ar putea fi determinista si cu toate acestea sa atri­buie în acelasi timp un rol deosebit individului în istorie. Poate ca Carlyle ar asocia cu întelesul numelui unui om mare realizarile sale. Potrivit unei astfel

Searle, "Proper Names", în Caton, op. cit., p. 160.

Saul Kripke

Numire si necesitate

de conceptii, va fi necesar, o data ce se naste un anumit individ, ca el sa fie predestinat sa realizeze diferite sarcini marete, în asa fel încât va fi parte chiar a naturii lui Aristotel ca el trebuie sa fi produi idei care au avut o mare influenta asupra lumii occidentale. Indiferent care ar putea fi meritele unei «astfel de conceptii în calitatea ei de conceptie despre istorie sau despre natura unui om mare, nu pare ca trebuie sa fie banal adevarata pe baza unei teorii a numelor proprii. S-ar parea ca este un fapt contingent ca Aristotel a facut vreodata vreunul dintre lucrurile care-i sunt atribuite în mod obisnuit astazi, vreuna dintre aceste mari realizari pe care le admiram atât de mult. Trebuie sa spun ca exista ceva în aceasta idee a lui Searle. Când aud numele "Hitler", am o "crampa în stomac" si sentimentul ca este ceva analitic ca individul a fost demonic. Dar de fapt, poate ca nu. S-ar fi putut ca Hitler sa-si fi petrecut toate zilele sale în mod linistit în Linz. în acest caz, nu am spune ca atunci acest om nu ar fi fost Hitler, pentru ca folosim numele "Hitler" exact ca numele acestui om, chiar atunci când descriem alte lumi posibile. (Aceasta este notiunea pe care am numit-o un designator rigid în prelegerea ante­rioara.) Sa presupunem ca decidem sa singularizam referinta lui "Hitler", ca fiind individul care a reusit sa determine uciderea mai multor evrei decât oricine altcineva în istorie. Acesta este felul în care singularizam referinta numelui; dar într-o alta situatie contrafactuala în care altcineva ar fi câstigat aceasta groaznica reputatie, nu am spune ca în acel caz acel individ ar fi fost Hitler. Daca Hitler nu ar fi venit niciodata la putere, Hitler nu ar fi avut proprietatea pe care presupun ca o folosim pentru a fixa referinta numelui sau. în mod similar, chiar daca definim ce este un metru prin referinta la batul de un metru standard, va fi un adevar contingent si nu unul necesar ca acel bat are lungimea de un metru. Daca s-ar fi tras de el, ar fi fost mai lung decât un metru. si aceasta se datoreaza faptului ca folosim termenul "un metru" în mod rigid pentru a designa o anumita lungime. Chiar daca fixam ce lungime designam printr-o proprietate accidentala a acelei lungimi, tot asa cum în cazul numelui unui om putem singulariza omul printr-o proprietate accidentala a lui, folosim totusi numele pentru a designa acel om sau acea lungime în toate lumile posibile. Proprietatea pe care o folosim nu este nevoie sa fie una considerata în vreun fel ca fiind o proprietate necesara sau esentiala. în cazul unui yard, cred ca felul în care a fost singularizata aceasta lungime initial a fost distanta de la vârful degetului Regelui Henry I al Angliei la nasul sau, atunci când bratul regelui era întins. Daca aceasta a fost lungimea unui yard, totusi nu va fi un adevar necesar ca distanta dintre vârful degetului si nasul sau trebuie sa fie de un yard. Poate ca s-ar fi putut produce un accident care sa-i scurteze bratul; aceasta ar fi posibil. Iar motivul pentru care nu este un adevar necesar nu este ca ar putea exista alte criterii într-un "concept manunchi" al "yarditatii". Pâna si acela care foloseste cu strictete

bratul Regelui Henry ca pe singurul sau standard pentru lungime poate spune, în mod contrafactual, ca daca anumite lucruri i s-ar fi întâmplat Rege­lui, distanta precisa dintre vârful unuia dintre degetele sale si nasul sau nu ar fi fost exact de un yard. Nu este nevoie sa foloseasca un manunchi, atât timp cât el foloseste termenul "yard" pentru a singulariza o anumita referinta fixa­ta, pentru a fi acea lungime în toate lumile posibile.

Aceste remarci cred ca arata cât de bizara din punct de vedere intuitiv este o mare parte a literaturii despre "identificarea transmundana" ("trans-world identification") si "teoria reprezentantilor" ("counterpart theory"). Caci multi teoreticieni de acest tip, care cred, cum se si întâmpla, ca o "lume posibila" ne este data numai în mod calitativ, argumenteaza ca Aristotel trebuie sa fie "identificat în alte lumi posibile" sau, în mod alternativ, ca re­prezentantii sai trebuie sa fie identificati, cu acele lucruri în alte lumi posibile care au cea mai apropiata asemanare cu Aristotel în privinta celor mai im­portante proprietati ale lui. (De pilda, Lewis spune: "Reprezentantii tai... seamana cu tine... în privinte importante... mai mult decât seamana celelalte lucruri în lumile lor... ponderate de importanta diferitelor aspecte si de gra­dele de similaritate."³²) Unii ar putea pune semn de egalitate între proprie­tatile importante si acele proprietati folosite pentru a identifica obiectul în lumea actuala.

Cu siguranta, aceste notiuni sunt incorecte. Pentru mine, cele mai importante proprietati ale lui Aristotel constau în opera sa filosofica, iar acelea ale lui Hitler în rolul sau politic criminal; asa cum am spus, ambilor le-ar fi putut lipsi cu desavârsire aceste proprietati. Cu siguranta ca nu a existat nici un destin logic care sa atârne deasupra lui Aristotel sau a lui Hitler si care sa fi facut, în vreun sens, inevitabil faptul ca ei trebuie sa fi posedat proprietatile pe care le socotim ca fiind importante pentru ei; ei ar fi putut avea cariere complet diferite de acelea actuale. Proprietati importante ale unui obiect nu este nevoie sa fie esentiale, daca "importanta" nu este utilizat ca un sinonim pentru esenta; iar un obiect ar fi putut sa aiba proprietati foarte diferite de cele mai frapante proprietati actuale ale sale, sau de proprietatile pe care le folosim pentru a-1 identifica.

As vrea sa lamuresc un lucru despre care am fost întrebat de unii oameni: Când spun ca un designator este rigid si designeaza acelasi lucru în toate lumile posibile, ceea ce vreau sa spun este ca, asa cum este folosit în limbajul nostru, el sta pentru acel lucru, atunci când noi vorbim despre situatii contrafactuafe. Bineînteles, nu vreau sa spun ca nu ar putea exista situatii contrafactuale în care în celelalte lumi posibile oamenii ar putea vorbi de fapt o limba diferita. Nu spunem ca "doi plus doi este egal cu patru" este

D. Lewis, op. cit., pp. 114-15.

Saul Kripke

contingenta pentru ca oamenii ar fi putut vorbi o limba în care "doi plus doi este egal cu patru" ar însemna ca sapte este par. Tot asa, când vorbim despre o situatie contrafactuala, vorbim despre ea în româna, chiar daca o parte a descrierii acelei situatii contrafactuale este ca în acea situatie contrafactuala am vorbi toti germana. Noi spunem, "sa presupunem ca toti am vorbi ger­mana" sau "sa presupunem ca am fi folosit româna fntr-un fel nonstandard." Atunci descriem o lume posibila sau o situatie contrafactuala în care oamenii, inclusiv noi însine, ar vorbi într-un anumit fel, diferit de felul în care vorbim noi. Totusi, descriind acea lume, noi folosim româna cu întelesurile noastre si referintele noastre. în sensul acesta vorbesc eu despre un designator rigid ca având aceeasi referinta în toate lumile posibile. De asemenea, nu am de gând sa sugerez ca lucrul designat exista în toate lumile posibile, ci doar ca numele se refera în mod rigid la acel lucru. Daca spuneti "sa presupunem ca Hitler nu s-ar fi nascut niciodata", atunci "Hitler" se refera aici, tot rigid, la ceva care nu ar exista în situatia contrafactuala descrisa.

Date fiind aceste remarci, aceasta înseamna ca trebuie sa taiem Teza (6) de pe lista, ca fiind incorecta. Tezele celelalte nu au nici o legatura cu necesitatea si pot supravietui. în particular, Teza (5) nu are nimic de-a face cu necesitatea si poate supravietui. Daca folosesc numele "Hesperus" pentru a ma referi la o anumita planeta atunci când este vazuta într-o anumita pozitie cereasca seara, nu va fi prin urmare un adevar necesar ca Hesperus este vreodata observat seara. Aceasta depinde de diferite fapte contingente despre oameni care se afla acolo pentru a vedea si de lucruri de acest fel. Asa încât chiar daca mi-as spune mie însumi ca voi folosi "Hesperus" pentru a numi corpul ceresc pe care-1 vad seara în pozitia de acolo de pe cer, nu va fi necesar ca Hesperus a fost vazut vreodata seara. Dar poate fi a priori prin aceea ca acesta este modul în care am determinat referentul. Daca am determinat ca Hesperus este lucrul pe care l-am vazut seara acolo, atunci voi sti, exact pe baza acelei determinari a referentului, ca daca exista în general vreun Hesperus, este lucrul pe care l-am vazut seara. Aceasta supravietuieste cel putin în masura în care tin argumentele pe care le-am produs pâna aici.

Ce se întâmpla cu o teorie din care este eliminata Teza (6)? Se do­vedeste ca Tezele (2), (3) si (4) au o multime mare de contraexemple. Chiar atunci când sunt adevarate Tezele (2) - (4), Teza (5) este de obicei falsa; adevarul Tezelor (3) si (4) este un "accident" empiric, pe care vorbitorul cu greu îl cunoaste a priori. Adica, alte principii determina de fapt referinta vorbitorului, iar faptul ca referinta coincide cu aceea determinata de (2) - (4) este un "accident", pe care noi nu l-am putea câtusi de putin cunoaste a priori. Numai într-o clasa rara de cazuri, de obicei botezuri initiale, (2) - (5) sunt toate adevarate.

Numire si necesitate

Ce imagine a numirii va ofera Tezele ((1) - (5))? Imaginea este aceasta. Vreau sa numesc un obiect. Ma gândesc la o cale de a-1 descrie în mod unic si apoi trec, pentru a zice asa, printr-un gen de ceremonie mentala: Prin "Cicero" voi întelege pe omul care 1-a denuntat pe Catilina; si acesta va fi referinta lui "Cicero". Voi folosi "Cicero" pentru a designa în mod rigid pe omul care (de fapt) 1-a denuntat pe Catilina, asa încât pot vorbi despre lumi posibile în care el nu 1-a denuntat. Totusi, intentiile mele sunt date în primul rând prin oferirea unei conditii care determina în mod unic un obiect si apoi prin folosirea unui anumit cuvânt ca un nume pentru obiectul determinat de catre aceasta conditie. Acum, se poate sa existe unele cazuri în care noi fa­cem de fapt acest lucru. Poate, daca vreti sa exagerati si sa vorbiti de descriptie atunci când spuneti: Voi numi acel corp ceresc de acolo "Hes­perus".³³ Acesta este realmente un caz în care nu numai ca tezele sunt adeva­rate, dar ele chiar dau o imagine corecta a modului în care este determinata referinta. Un alt caz, daca vreti sa-i spuneti acestuia nume, ar putea fi acela în care politia din Londra foloseste numele "Jack" sau "Jack Spintecatorul" pentru a se referi la omul, indiferent cine este el, care a comis toate acele crime, sau cele mai multe dintre ele. Apoi ei dau referinta numelui printr-o descriptie.³⁴ Dar cred ca tezele sunt false în multe cazuri sau în majoritatea acestora.³⁵

Un exemplu chiar mai bun de determinare a referintei unui nume prin descriptie, si nu prin ostensiune, este descoperirea planetei Neptun. Neptun s-a presupus ca este planeta care a cauzat discrepantele cutare si cutare în orbitele altor planete. Daca Leverrier a dat într-adevar numele "Neptun" planetei, înainte ca sa fi fost vreodata vazuta, atunci el a fixat referinta lui "Neptun" cu ajutorul descriptiei tocmai mentionate. La acel moment de timp, el nu a putut sa observe planeta nici macar printr-un telescop. în aceasta etapa, s-a stabilit o echivalenta materiala a priori între enunturile "Neptun exista" si "o anumita planeta care perturba orbita altor planete cutare si cutare exista în pozitia cutare si cutare" si, de asemenea, enunturi precum "daca perturbarile cutare si cutare sunt cauzate de catre o planeta, ele sunt cauzate de catre Neptun" aveau statutul de adevaruri a priori. Totusi, ele nu erau adevaruri necesare, deoarece "Neptun" a fost introdus ca un nume care designeaza rigid o anumita planeta. Leverrier ar fi putut foarte bine sa creada ca daca Neptun ar fi fost deplasat de pe orbita sa cu un milion de ani mai înainte, nu ar fi cauzat astfel de perturbatii si chiar acel alt obiect, care 1-a deplasat, ar fi putut sa cauzeze perturbatiile în locul sau.

Urmând remarcile lui Donnellan despre descriptii definite, ar trebui sa adaugam ca în unele cazuri, un obiect poate fi identificat, iar referinta unui nume fixata, folosind o descriptie care se poate dovedi a fi falsa despre obiectul ei. Cazul în care referinta lui "Phosphorus" este determinata ca fiind "steaua de dimineata", care mai târziu se dove­deste a nu fi o stea, este un exemplu evident. în astfel de cazuri, despre descriptia care fixeaza referinta în mod clar nu se stie în nici un sens în mod a priori ca ea este adevarata despre obiect, desi un substitut formulat cu multa atentie poate fi. Daca este

Saul Kripke

Teza (1), asa cum am spus, este o definitie. Teza (2) spune ca una dintre proprietatile despre care A crede ca le are obiectul, sau mai multe luate împreuna, se considera ca singularizeaza un anumit individual în mod unic. Un tip de exemplu pe care-1 au oamenii în minte este exact ceea ce am spus: Voi folosi termenul "Cicero" pentru a-1 denota pe omul care 1-a denuntat pe Catilina (sau 1-a denuntat pentru prima oara în public, pentru a obtine unicitatea). Aceasta singularizeaza un obiect în mod unic prin aceasta referinta particulara. Chiar si autori precum Ziff în Semantic Analysis, care nu cred ca numele au înteles în vreun sens, cred ca aceasta este o buna ima­gine a felului în care poate fi determinata referinta.

Sa vedem daca Teza (2) este adevarata. într-un anumit fel a priori, pare ca trebuie sa fie adevarata, pentru ca daca nu crezi ca proprietatile pe care le ai în minte singularizeaza pe cineva în mod unic - sa spunem ca pro­prietatile sunt toate satisfacute de catre doi oameni - atunci cum puteti spune care dintre cei doi este cel despre care vorbiti? Pare sa nu existe nici un temei pentru a spune ca vorbiti despre unul si nu despre celalalt. De obicei se presupune ca proprietatile respective sunt unele fapte faimoase ale persoanei în cauza. De pilda, Cicero a fost omul care 1-a denuntat pe Catilina. Persoana obisnuita, potrivit acestei teze, atunci când se refera la Cicero, spune ceva de felul "omul care 1-a denuntat pe Catilina" si astfel a individualizat un anumit om în mod unic. Faptul ca filosofii au sustinut aceasta teza atât de mult timp se datoreaza educatiei lor. De fapt, majoritatea oamenilor, atunci când se gândesc la Cicero, se gândesc pur si simplu la un fa imos orator roman, fara nici o pretentie ca se gândesc fie ca a existat numai un orator roman faimos, fie ca trebuie sa stim altceva despre Cicero pentru a avea un referent pentru nume. Sa-1 luam pe Richard Feynman, la care multi dintre noi pot sa se refere. El este un proeminent fizician teoretician contemporan. Fiecare de aici (sunt sigur!) poate formula continutul uneia dintre teoriile lui Feynman în asa fel încât sa-1 deosebeasca de Gell-Mann. Totusi, omul de pe strada, care nu poseda aceste capacitati, poate totusi sa foloseasca numele "Feynman". Când este întrebat el va spune: ei bine, el este fizician sau ceva de felul acesta. El nu poate socoti ca aceasta individualizeaza pe cineva în mod unic. Totusi, consider ca el utilizeaza numele "Feynman" ca pe un nume pentru Feynman.

disponibil un astfel de substitut mai prudent, substitutul este acela care fixeaza de fapt referinta în sensul avut în vedere în text.

Unele teze sunt formulate superficial în privinta unor chestiuni pedante, precum folo­sirea ghilimelelor si a altor amanunte înrudite cu acesta. (De pilda, Tezele (5) si (6), asa cum sunt formulate, presupun ca limba vorbitorului este româna.) De vreme ce intentia tezelor este clara si ele sunt oricum false, nu m-am preocupat sa îndrept aceste lucruri.

Numire si necesitate

Dar sa examinam unele dintre cazurile în care dispunem într-adevar de o descriptie pentru a individualiza pe cineva în mod unic. Sa spunem, de pilda, ca stim ca Cicero a fost primul care 1-a denuntat pe Catilina. Ei bine, aceasta merge. Aceasta individualizeaza realmente pe cineva în mod unic. Totusi, exista o problema, pentru ca aceasta descriptie contine un alt nume, "Catilina". Trebuie sa ne asiguram ca satisfacem conditiile în asa fel încât sa evitam aici violarea conditiei de noncircularitate. în particular, nu trebuie sa spunem ca omul denuntat de catre Cicero a fost Catilina. Daca facem aceasta, nu vom individualiza de fapt pe nimeni în mod unic, ci pur si simplu vom alege o pereche de obiecte A si B, astfel încât A 1-a denuntat pe B. Nu consideram ca aceasta a fost singura pereche în care s-au produs vreodata astfel de denunturi; asa ca ar trebui sa adaugam alte conditii pentru a satis­face conditia unicitatii.

Daca spunem ca Einstein a fost omul care a descoperit teoria relativitatii, aceasta cu siguranta ca identifica pe cineva în mod unic. Asa cum am spus, putem fi siguri ca fiecare de aici poate produce o enuntare compacta si independenta a acestei teorii si în felul acesta sa-1 individualizeze pe Einstein în mod unic; dar multi oameni de fapt nu stiu destul despre aceasta chestiune, asa încât atunci când sunt întrebati ce este teoria relativitatii, ei vor spune: "teoria lui Einstein" si astfel vor fi condusi la cel mai evident gen de cerc vicios.

Asadar Teza (2), în mod evident, nu ajunge sa fie satisfacuta atunci când spunem ca Feynman este un fizician faimos fara sa-i atribuim altceva lui Feynman. Pe de alta parte, se poate sa nu fie satisfacuta într-un mod corespunzator nici macar atunci când este satisfacuta: Daca spunem ca Einstein a fost "omul care a descoperit teoria relativitatii", aceasta identifica într-adevar pe cineva în mod unic; dar se poate sa nu-1 identifice în asa fel încât sa satisfaca conditia noncircularitatii, pentru ca, la rândul ei, se poate ca teoria relativitatii sa fie identificata drept "teoria lui Einstein". Asadar, Teza (2) pare sa fie falsa.

Am putea încerca sa îmbunatatim teoria, schimbând conditiile q> fata de acelea pe care filosofii le-au asociat în mod obisnuit cu numele. Au existat diferite modalitati despre care am auzit; poate ca le voi discuta mai târziu. De obicei filosofii iau în consideratie realizari faimoase ale omului numit. Cu siguranta, în cazul realizarilor faimoase, teoria nu merge. Un student al meu a spus odata, "Ei bine, Einstein a descoperit teoria relativitatii"; si el a determinat referinta expresiei "teoria relativitatii" în mod independent, refe-rindu-se la o enciclopedie care i-a dat detaliile teoriei. (Aceasta este ceea ce se numeste o deductie transcendentala a existentei enciclopediilor.) Dar mi se pare, chiar daca cineva a auzit de enciclopedii, nu este realmente esential pentru referinta sa ca el trebuie sa stie daca aceasta teorie este expusa în

Saul Kripke

detaliu în vreo enciclopedie. Referinta ar putea functiona chiar daca nu ar fi existat deloc enciclopedii.

Sa trecem la Teza (3): Daca cele mai multe dintre <p, în mod cores­punzator ponderate, sunt satisfacute de catre un unic obiect y, atunci y este pentru vorbitor referinta numelui. Acum, din moment ce am stabilit deja ca Teza (2) este gresita, de ce ar functiona vreuna dintre celelalte teze care au ramas? întreaga teorie depinde întotdeauna de posibilitatea de a specifica conditii de unicitate care sunt satisfacute. Cu toate acestea, putem arunca o privire la celelalte teze. Imaginea asociata teoriei este ca puteti sti cine este cineva numai oferind unele proprietati unice si în acest fel sa cunoasteti care este referinta numelui. Ei bine, nu ma voi ocupa de chestiunea cunoasterii cine este cineva. Ea nedumereste, într-adevar, foarte mult. Eu cred ca stiti realmente cine este Cicero, daca puteti pur si simplu sa raspundeti ca el este un faimos orator roman. Destul de ciudat, daca stiti ca Einstein a descoperit teoria relativitatii si nu stiti nimic despre acea teorie, stiti, pe baza acestei cunoasteri, atât cine este Einstein, si anume descoperitorul teoriei relativi­tatii, cât si cine a descoperit teoria relativitatii, si anume Einstein. Aceasta pare sa fie o violare suparatoare a unui anumit gen de conditie de noncircularitate; dar asa merg lucrurile. Prin urmare, s-ar parea ca o imagine care sugereaza aceasta conditie trebuie sa fie imaginea gresita.

Sa presupunem ca cele mai multe <p sunt de fapt satisfacute de catre un obiect unic. Este acel obiect în mod necesar referentul lui "X" pentru A? Sa presupunem ca cineva spune ca Godel este omul care a demonstrat incom-pletitudinea aritmeticii si ca acest om are o buna educatie adecvata si este chiar capabil sa dea o prezentare independenta a teoremei de incompleti-tudine. Nu spune doar, "Ei bine, aceasta este teorema lui Godel", sau ceva asemanator. El formuleaza de fapt o anumita teorema, pe care i-o atribuie lui Godel în calitate de descoperitorul teoremei. Este atunci adevarat ca daca cele mai multe cp sunt satisfacute de catre un obiect unic y, atunci y este referentul numelui "X" pentru A? Sa luam un exemplu simplu. în cazul lui Godel acesta este practic singurul lucru pe care l-au auzit oamenii despre el -ca a descoperit incompletitudinea aritmeticii. Decurge de aici ca indiferent cine a descoperit incompletitudinea aritmeticii este referentul lui "Godel"?

Sa ne imaginam urmatoarea situatie fictionala neplacuta. (Sper ca Profesorul Godel nu este de fata.) Sa presupunem ca Godel nu a fost de fapt autorul acestei teoreme. Un om numit "Schmidt", al carui cadavru a fost gasit la Viena cu multi ani în urma în circumstante misterioase, a realizat de fapt lucrarea în cauza. Prietenul sau, Godel, a pus mâna pe manuscris într-un fel oarecare si de atunci încolo acesta i-a fost atribuit lui Godel. în conceptia discutata, atunci când omul nostru obisnuit foloseste numele "Godel", el se refera de fapt la" Schmidt, pentru ca Schmidt este unica persoana care satis-

Numire si necesitate

face descriptia "omul care a descoperit incompletitudinea aritmeticii". Desi­gur, ati putea încerca sa o schimbati în "omul care a publicat descoperirea incompletitudinii aritmeticii". Schimbând povestea putin mai departe, putem face falsa chiar si aceasta formulare. Totusi, majoritatea oamenilor s-ar putea nici macar sa nu stie daca lucrul a fost publicat sau s-a raspândit pe cale orala. Sa pastram "omul care a descoperit incompletitudinea aritmeticii". Asadar, din moment ce omul care a descoperit incompletitudinea aritmeticii este de fapt Schmidt, noi, atunci când vorbim despre "Godel", ne referim de fapt întotdeauna la Schmidt. Dar mie mi se pare ca nu ne referim la Schmidt. Pur si simplu nu ne referim la el. Un raspuns, pe care-1 voi discuta mai târziu, ar putea fi: Ar trebui sa spuneti în schimb, "omul caruia îi este atribuita în mod obisnuit incompletitudinea aritmeticii", sau ceva de felul acesta. Mai târziu vom vedea ce putem face cu aceasta.

Dar multora dintre dumneavoastra li se poate parea ca acesta este un exemplu foarte ciudat sau ca o astfel de situatie apare rar. si aceasta idee este tributara educatiei filosofilor. Foarte adesea utilizam un nume pe baza unei informatii considerabil gresite. Cazul matematicii, utilizat în exemplul fictiv, este un bun exemplu pentru chestiunea discutata aici. Ce stim noi despre Peano? Ceea ce multi oameni din aceasta camera pot "sti" despre Peano este ca el a fost descoperitorul anumitor axiome care caracterizeaza sirul numerelor naturale, asa-numitele "axiome ale lui Peano". Poate ca unii oameni pot chiar sa le formuleze. Mi s-a spus ca aceste axiome nu au fost descoperite pentru prima oara de catre Peano, ci de catre Dedekind. Desigur, Peano nu a fost un om necinstit. Mi s-a spus ca notele lui de subsol dau credit lui Dedekind. Nota de subsol a fost cumva ignorata. Asadar, în teoria în cauza termenul "Peano", asa cum îl folosim noi, se refera realmente la - acum ca ati auzit povestea vedeti ca vorbeati de fapt încontinuu despre - Dedekind. Dar lucrurile nu stau asa. Astfel de ilustrari ar putea fi multiplicate în mod indefinit.

Reprezentari gresite chiar mai proaste apar, desigur, la omul obisnuit, într-un exemplu dat mai înainte am presupus ca oamenii îl identifica pe Einstein prin referire la opera lui în domeniul relativitatii. De fapt, am auzit adesea ca realizarea cea mai celebra a lui Einstein a fost inventarea bombei atomice. Asadar, când ne referim la Einstein, ne referim la inventatorul bombei atomice. Dar nu este asa. Columb a fost primul om care si-a dat seama ca pamântul este rotund. El a fost totodata primul european care a debarcat în emisfera vestica. Probabil ca nici unul dintre aceste lucruri nu este adevarat si, prin urmare, atunci când oamenii folosesc termenul "Co­lumb" ei se refera de fapt la un grec, daca folosesc sfericitatea pamântului, sau la un norvegian, poate, daca folosesc "descoperirea Americii". JDar ei nu se refera la aceasta. Asa încât nu pare a fi adevarat ca daca cele mai multe cp

Saul Kripke

sunt satisfacute de catre un obiect unic y, atunci y este referentul numelui. Aceasta pare sa fie pur si simplu fals.³⁶

Teza (4): Daca votul nu conduce la nici un obiect unic, numele nu se refera. într-adevar, am abordat acest caz mai înainte - a fost tratat în exem­plele mele anterioare. Mai întâi, votul se poate sa nu produca un obiect unic, precum în cazul lui Cicero sau Feynman. în al doilea rând, sa presupunem ca nu produce nici un obiect, ca nimic nu satisface pe cele mai multe, sau macar un numar substantial de q>. Sa însemne aceasta ca numele nu refera? Nu: în acelasi fel în care puteti avea opinii false despre o persoana, care pot sa fie de fapt adevarate despre altcineva, tot asa puteti avea opinii false care nu sunt adevarate despre absolut nimeni. si acestea pot sa fie toate opiniile pe care le aveti. Sa presupunem, ca sa variem exemplul despre Godel, ca nimeni nu ar fi descoperit incompletitudinea aritmeticii - poate ca demonstratia s-a

Teoria numelor drept manunchi-de-descriptii ar face ca propozitia "Peano a descoperit axiomele teoriei numerelor" sa exprime un adevar banal si nu o reprezentare gresita si tot asa pentru alte reprezentari gresite despre istoria stiintei. Unii care au fost de acord cu analiza mea asupra unor cazuri ca acestea au argumentat ca exista alte utilizari ale acelorasi nume proprii care satisfac teoria manunchiului. De pilda, se argumenteaza ca daca spunem "Godel a demonstrat incompletitudinea aritmeticii", ne referim, bine înteles, la Godel si nu la Schmidt. Dar, daca spunem, "Godel s-a bazat pe un argument diagonal în acest pas al demonstratiei", nu ne referim, poate, la oricine a demonstrat teorema'} în mod similar, daca cineva întreaba, "Ce a avut în minte aici Aristotel (sau Shakespeare)?", nu vorbeste el despre autorul pasajului respectiv, indiferent cine este el? Prin analogie cu utilizarea lui Donnellan a descriptiilor, aceasta ar putea fi numita o utilizare "atributiva" a numelor proprii. Daca este asa, atunci, presupunând ca povestea Godel-Schmidt este un fapt, propozitia "Godel a demonstrat teorema de incompletitu-dine" este falsa, dar "Godel a folosit un argument diagonal în demonstratie" este (cel putin în anumite contexte) adevarata, iar referinta numelui "Godel" este ambigua. Deoarece persista unele contraexemple, teoria manunchiului-de-descriptii ar ramâne, în general, falsa, ceea ce a fost principala mea idee din text; dar ar fi aplicabila într-o clasa mai larga de cazuri decât am crezut. Cred totusi ca nu este nevoie sa fie postulata nici o ambiguitate de acest fel. Poate ca este adevarat ca uneori, atunci când cineva foloseste numele "Godel", el este interesat în primul rând de oricine a demonstrat teorema si poate, într-un anumit sens, se "refera" la el. Nu cred ca acest caz este diferit de cazul lui Smith si Jones din n. 3, p. 30. Daca îl confund pe Jones cu Smith, ma pot referi (într-un sens corespunzator) la Jones atunci când spun ca Smith strânge frunzele; totusi nu utilizez în mod ambiguu numele "Smith", ca pe un nume uneori al lui Smith si alteori al lui Jones, ci în mod univoc ca pe un nume al lui Smith. în mod similar, daca cred în mod eronat ca Aristotel a scris pasajul cutare si cutare, poate ca utilizez uneori numele "Aristotel" pentru a ma referi la autorul actual al pasajului, chiar daca nu exista nici o ambiguitate în utilizarea numelui de catre mine. în ambele cazuri, daca sunt constrâns de fapte voi renunta la enuntul meu initial si la utilizarea numelui. Sa nu pierdeti din vedere ca, în aceste prelegeri, "referent" este utilizat în sensul tehnic de lucru numit de catre un nume (sau care satisface în mod unic o descriptie) si nu trebuie sa existe nici o confuzie.

Numire si necesitate

materializat pur si simplu printr-o distributie aleatorie de atomi pe o foaie de hârtie - individul Godel fiind suficient de norocos ca sa fi fost de fata atunci când s-a produs acest eveniment improbabil. Sa presupunem mai departe ca aritmetica este de fapt completa. Nu ne-am astepta de fapt ca o distributie aleatorie de atomi sa produca o demonstratie corecta. O eroare subtila, necunoscuta zeci de ani, a trecut totusi neobservata - dar poate ca de fapt nu neobservata, dar prietenii lui Godel... Asadar, chiar daca conditiile nu sunt satisfacute de catre un obiect unic, numele poate totusi sa refere. Saptamâna trecuta v-am dat cazul lui Jonah. Cercetatorii Bibliei, dupa cum spuneam, cred ca Jonah a existat în realitate. si nu pentru ca ei considera ca cineva a fost înghitit vreodata de un peste mare sau a mers la Ninive sa propovadu­iasca. Se poate ca aceste conditii sa nu fie adevarate despre nimeni si cu toate acestea numele "Jonah" are realmente un referent. în cazul de mai sus al inventarii bombei de catre Einstein, este posibil ca nimeni sa nu merite sa fie numit "inventatorul" bombei.

Teza (5) spune ca enuntul "Daca X exista, atunci X are cele mai multe cp", este a priori adevarat pentru A. Sa se observe ca pâna si în cazul în care (3) si (4) se întâmpla sa fie adevarate, un vorbitor tipic cu greu poate sa stie a priori ca sunt adevarate, asa cum cere teoria. Eu cred ca opinia mea despre Godel este de fapt corecta si ca povestea cu "Schmidt" este doar o fantezie. Dar opinia cu greu constituie cunoastere a priori.

Ce se întâmpla aici? Putem salva teoria?³⁷ Mai întâi, putem încerca si putem varia aceste descriptii - sa nu ne gândim la realizarile faimoase ale unui om ci, sa spunem, la altceva si sa încercam sa folosim aceasta ca descriptie. Poate dupa destule încercari cineva ar putea sa scoata în cele din urma ceva din aceasta;³⁸ totusi, majoritatea încercarilor întreprinse sunt

Mi s-a sugerat ca cineva ar putea argumenta ca un nume este asociat cu o utilizare "referentiala" a unei descriptii în sensul lui Donnellan. De pilda, desi îl identificam pe Godel ca fiind autorul teoremei de incompletitudine, noi vorbim despre el chiar daca se dovedeste ca nu a demonstrat teorema. Atunci Tezele (2) - (6) ar putea sa cada; dar cu toate acestea, fiecare nume ar abrevia o descriptie, desi rolul descriptiei în numire s-ar deosebi radical de acela conceput de Frege si Russell. Asa cum am spus mai sus, sunt înclinat sa resping formularea lui Donnellan a notiunii de descriptie definita referentiala. Chiar daca se accepta analiza lui Donnellan, totusi, este clar ca nu trebuie acceptata propunerea prezenta. Caci vorbitorul, în mod tipic, renunta la o descriptie definita refe­rentiala, precum "omul care bea sampanie", atunci când îsi da seama ca ea nu se aplica la obiectul ei. Daca ar fi data în vileag o frauda godeliana, Godel nu ar mai fi numit "autorul teoremei de incompletitudine", dar el ar fi numit în continuare "Godel". Prin urmare, numele nu abreviaza descriptia.

Asa cum mi-a aratat Robert Nozick, exista un sens în care o teorie a descriptiilor trebuie sa fie banal adevarata, daca dispunem de o teorie oarecare a referintei numelor, formulata în termeni independenti de notiunea de referinta. Pentru ca daca o astfel de

Saul Kripke

expuse la contraexemple sau la alte obiectii. Sa va dau un exemplu de felul acesta. în cazul lui Godel se poate spune, "Ei bine, 'Godel' nu înseamna 'omul care a demonstrat incompletitudinea aritmeticii'". Iata, tot ceea ce stim de fapt este ca majoritatea oamenilor cred ca Godel a demonstrat incompleti­tudinea aritmeticii, ca Godel este omul caruia i se atribuie în mod obisnuit incompletitudinea aritmeticii. Asa încât, când determin referentul numelui "Godel", nu-mi spun mie însumi, "prin 'Godel' voi întelege 'omul care a demonstrat incompletitudinea aritmeticii, indiferent cine ar fi acesta'". Acesta s-ar putea dovedi a fi Schmidt sau Post. în schimb voi întelege "omul despre care majoritatea oamenilor cred ca a demonstrat incompletitudinea aritmeticii".

Este corecta aceasta teorie? Mai întâi, mi se pare ca este expusa la contraexemple de acelasi tip precum acelea pe care le-am dat mai înainte, desi contraexemplele pot fi mai cautate. Sa presupunem, în cazul mentionat mai înainte al lui Peano, ca, fara a-i fi cunoscut vorbitorului, majoritatea oamenilor (cel putin pâna acum) îsi da pe deplin seama ca axiomele teoriei numerelor nu trebuie sa-i fie atribuite lui. Majoritatea oamenilor nu-1 mai crediteaza pe Peano pentru axiome, ci le atribuie acum în mod corect lui Dedekind. Asa încât, Dedekind si nu Peano va fi omul caruia îi este atribuit în mod comun acest lucru. Oricum, vorbitorul, care si-a însusit opinia veche demodata, se poate referi totusi la Peano si sa aiba o opinie falsa despre Peano si nu o opinie adevarata despre Dedekind.

în al doilea rând, însa, si poate mai semnificativ, un astfel de criteriu violeaza conditia noncircularitatii. Cum se întâmpla aceasta? Este adevarat ca cei mai multi dintre noi cred ca Godel a demonstrat incompletitudinea aritmeticii. De ce stau lucrurile asa? Cu siguranta ca spunem, si în mod sincer, "Godel a demonstrat incompletitudinea aritmeticii". Decurge din aceasta ca noi credem ca Godel a demonstrat incompletitudinea aritmeticii -ca noi atribuim incompletitudinea aritmeticii acestui om? Nu. Nu numai din aceasta. Trebuie sa ne referim la Godel când spunem "Godel a demonstrat incompletitudinea aritmeticii". Daca, de fapt, ne-am referit întotdeauna la Schmidt, atunci vom fi atribuit incompletitudinea aritmeticii lui Schmidt si

teorie ne da conditii în care un obiect urmeaza sa fie referentul unui nume, atunci desigur ca acesta satisface în mod unic aceste conditii. Deoarece nu pretind sa dau o teorie care elimina notiunea de referinta în acest sens, nu am cunostinta de nici o astfel de satis­facere banala a teoriei descriptiilor si ma îndoiesc ca exista vreuna. (Putem dispune cu usurinta de o descriptie care foloseste notiunea de referinta a unui nume, dar ea este circulara, asa cum am vazut în discutia noastra despre teoria lui Kneale.) Daca am avea la dispozitie o astfel de satisfacere banala, totusi, argumentele pe care le-am dat arata ca descriptia trebuie sa fie de un gen complet diferit de acela conceput de Frege, Russell, Searle, Strawson si alti aparatori ai teoriei descriptiilor.

Numire si necesitate

nu lui Godel - daca am folosi sunetul "Godel" ca pe un nume al omului pe care-1 numesc "Schmidt".

Dar de fapt noi ne referim la Godel. Cum facem aceasta? Ei bine, nu spunându-ne noua însine, "Prin 'Godel' voi întelege omul caruia i se atribuie în mod obisnuit incompletitudinea aritmeticii". Daca am face aceasta ne-am învârti într-un cerc. Aici suntem toti în aceasta camera. De fapt în aceasta institutie³⁹ unii l-au întâlnit pe acest om, dar în multe institutii nu este asa. Toti cei care apartinem comunitatii încercam sa determinam referinta spu­nând "Godel urmeaza sa fie omul caruia i se atribuie în mod obisnuit incom­pletitudinea aritmeticii". Nici unul dintre noi nu va începe cu vreuna dintre atribuiri, daca nu exista un criteriu independent pentru referinta numelui, care sa fie diferit de "omul caruia i se atribuie în mod obisnuit incomple­titudinea aritmeticii". Altfel tot ceea ce vom spune este "Atribuim aceasta realizare omului caruia i-o atribuim", fara sa spunem cine este acel om, fara sa dam vreun criteriu independent al referintei si astfel determinarea va fi circulara. Atunci aceasta este o violare a conditiei pe care am notat-o "C" si nu poate fi utilizata în nici o teorie a referintei.

Desigur, ati putea sa evitati circularitatea pasând responsabilitatea altcuiva. Aceasta posibilitate este mentionata de catre Strawson, care spune într-o nota de subsol în care comenteaza asupra acestor chestiuni ca referinta cuiva poate sa derive din referinta altcuiva.

Descriptia identificatoare, desi nu trebuie sa includa o referire la pro pria referinta a vorbitorului la lucrul individual în chestiune, poate sa includa o referire la referinta altcuiva la acel lucru individual. Daca o prezumtiva descriptie identificatoare este de acest din urma tip, atunci, într-adevar, problema daca ea este o descriptie identificatoare autentica revine la problema daca referinta la care se refera este ea însasi o referinta identificatoare autentica. Asadar, o referinta poate sa-si împru­mute de la o alta referinta autentificarea sa, în calitate de referinta identificatoare autentica; iar aceea de la o alta. Dar acest regres nu este infinit. ^

Pot spune atunci, "Iata, prin 'Godel' voi întelege pe omul despre care Joe crede ca a demonstrat incompletitudinea aritmeticii". Joe poate sa paseze acest lucru mai departe lui Harry. Trebuie sa fim foarte atenti ca aceasta sa nu se învârta într-un cerc. Este cineva pe deplin încredintat ca aceasta nu se va întâmpla? Daca dumneavoastra însiva ati putea fi siguri ca aveti cunos­tinta de o astfel de înlantuire si ca toti ceilalti din lant folosesc conditiile corespunzatoare, astfel ca nu se iese din acest lant, atunci poate ca ati putea sa va întoarceti la Godel, referindu-va în modul aratat la un astfel de lant,

Universitatea Princeton.

Strawson, op. cit., p. 182 n.

Saul Kripke

împrumutând referintele una dupa alta. Totusi, desi astfel de lanturi exista în general pentru o persoana care traieste, nu veti sti care este lantul. Nu veti fi siguri ce descriptii foloseste celalalt, în asa fel încât lucrul sa nu se învârta într-un cerc, sau daca apelând la Joe nu va veti îatoarce deloc la persoana potrivita. Asadar nu puteti avea nici o garantie folosind aceasta ca pe descriptia dumneavoastra identificatoare. S-ar putea, nici sa nu va amintiti de la cine ati auzit de Godel.

Care este imaginea corecta a ceea ce se întâmpla aici? Poate ca nici nu se produce deloc referirea! La urma urmei, nu stim de fapt ca vreuna dintre proprietatile pe care le folosim pentru a identifica persoana în cauza este corecta. Nu stim ca ele singularizeaza un obiect unic. Asadar ce anume face ca utilizarea de catre mine a lui "Cicero" sa fie un nume al lui? Imaginea care conduce la teoria manunchiului-de-descriptii arata în felul acesta: Cineva se izoleaza într-o camera; întrega comunitate a celorlaLti vorbitori, orice altceva, ar putea sa dispara; iar el determina referinta pentru sine însusi spunând -"Prin 'Godel' voi întelege omul, indiferent cine este, care a demonstrat incompletitudinea aritmeticii". Daca vreti, puteti face asa ceva. Nimic nu va poate împiedica. Puteti pur si simplu ramâne la aceasta determinare. Daca aceasta este ceea ce faceti, atunci daca Schmidt a descoperit incompleti­tudinea aritmeticii va referiti de fapt la el atunci când spuneti "Godel a facut

cutare si cutare".

Dar nu aceasta este ceea ce fac cei mai multi dintre noi. Sa spunem ca se naste cineva, un copil; parintii lui îi pun un anumit nume. Ei vorbesc despre el cu prietenii lor. Alti oameni îl întâlnesc. Prin diferite genuri de discutii numele este împrastiat de la o veriga la alta, ca printr-un lant. Un vorbitor care se afla la capatul acestui lant, care a auzit, sa zicem, despre Richard Feynman, la piata sau în alta parte, se poate referi la Richard Feynman chiar daca nu-si poate aminti de la cine a auzit pentru prima data despre Feynman sau de la cine a auzit vreodata despre Feynman. El stie ca Feynman este un fizician faimos. Un anumit lant de comunicare care ajunge în ultima instanta la omul însusi ajunge la vorbitor. El se refera atunci la Feynman chiar daca nu-1 poate identifica în mod unic. Nu stie ce este o diagrama Feynman, el nu stie ce este teoria lui Feynman a perechii produ­cerii si anihilarii. Nu numai atât: ar putea sa aiba dificultati în a-1 deosebi pe Gell-Mann de Feynman. Asadar, el nu trebuie sa stie aceste lucruri, dar, în schimb, s-a stabilit un lant de comunicare care merge înapoi pâna la Feynman însusi, realizat în virtutea apartenentei vorbitorului la o comunitate care a transmis numele de la o veriga la alta si nu printr-o ceremonie pe care o realizeaza în mod privat în biroul sau: "Prin 'Feynman' voi întelege omul care a facut cutare si cutare si cutare si cutare".

Numire si necesitate

Cum se deosebeste aceasta conceptie de sugestia lui Strawson, pe care am mentionat-o mai înainte, ca o referinta identificatoare poate sa împrumute autentificarea ei de la o alta referinta? Cu siguranta ca Strawson a avut o intuitie buna în pasajul citat; pe de alta parte, el se deosebeste cu siguranta, cel putin în privinta accentului, de imaginea pe care o apar, deoarece el relega remarca într-o nota de subsol. Textul principal apara teoria manun­chiului-de-descriptii. Tocmai pentru ca Strawson face remarca lui în contex­tul unei teorii descriptioniste, conceptia lui se deosebeste, prin urmare, de a mea într-o privinta importanta. Este clar ca Strawson impune cerinta ca vorbitorul trebuie sa stie de la cine a primit referinta sa, în asa fel încât el sa poata spune: "Prin 'Godel' înteleg omul pe care Jones îl numeste 'Godel'". Daca el nu-si aminteste cum a primit referinta, el nu poate sa dea o astfel de descriptie. Prezenta teorie nu impune nici o cerinta de felul acesta. Dupa cum am spus, s-ar putea foarte bine sa nu-mi amintesc de la cine am auzit de Godel si s-ar putea sa cred ca-mi amintesc de la ce oameni am auzit numele, dar în mod gresit.

Aceste consideratii arata ca imaginea pe care o apar aici poate conduce la consecinte care sunt divergente de fapt fata de acelea din nota de subsol a lui Strawson. Sa presupunem ca vorbitorul a auzit numele "Cicero" de la Smith si de la altii, care folosesc numele pentru a se referi la un faimos orator roman. Mai târziu, el crede, totusi, ca a primit numele de la Jones, care (fara sa-i fie cunoscut vorbitorului) utilizeaza "Cicero" drept numele unui spion german notoriu si nu a auzit niciodata de nici un orator din antichitate. Atunci, potrivit paradigmei lui Strawson, vorbitorul trebuie sa determine referinta sa prin dictumul, "Voi folosi 'Cicero' pentru a ma referi la omul pe care Jones îl desemneaza prin acel nume", în timp ce în conceptia de fata, referentul va fi oratorul în pofida impresiei false a vorbitorului în legatura cu locul în care a primit numele. Ideea este ca Strawson, încercând sa po­triveasca imaginea lantului de comunicare în teoria descriptionista, se bizuie pe ceea ce vorbitorul crede ca a fost sursa referintei sale. Daca vorbitorul a uitat sursa sa, descriptia pe care o utilizeaza Strawson nu-i sta la dispozitie; daca-si aminteste incorect, paradigma lui Strawson poate sa dea rezultate gresite. In conceptia noastra, ceea ce este relevant nu este cum gândeste vorbitorul ca a primit referinta, ci lantul actual de comunicare.

Cred ca data trecuta am spus ca teoriile filosofice sunt în pericol de a fi false si de aceea nu urmaream sa prezint o teorie alternativa. Tocmai am facut aceasta? Poate ca da, într-un anumit fel; dar caracterizarea mea a fost cu mult mai putin specifica decât ar fi o adevarata multime de conditii necesare si suficiente pentru referinta. Evident, numele este transmis de la o veriga la alta. Dar, bineînteles, nu oricare gen de lant cauzal care, pornind de

Saul Kripke

la mine, ajunge la un anumit individ va fi suficient pentru ca eu sa ma refer la ceva. Poate sa existe un lant cauzal de la utilizarea de catre noi a termenului "Santa Claus" la un anumit sfânt care este un personaj istoric, dar cu toate acestea copiii, când folosesc termenul, probabil ca. nu se refera astazi la acel sfânt. Asadar, trebuie satisfacute alte conditii pentru a transforma aceasta imagine într-o teorie realmente riguroasa a referintei. Nu stiu daca voi face aceasta pentru ca, mai întâi, sunt prea lenes acum; în al doilea rând, în loc sa dau o multime de conditii necesare si suficiente care vor functiona ca refe­rinta pentru un termen, nu vreau decât sa prezint o imagine mai buna decât imaginea pe care ne-o prezinta doctrinele standard despre referinta.

Nu am fost foarte nedrept cu teoria descriptionista? Am formulat-o aici într-un mod foarte precis - poate ca mai precis decât a fost formulata de catre oricare dintre sustinatorii ei. Asa încât este usor sa o respingem. Poate ca daca as încerca sa o formulez pe a mea cu un grad suficient de precizie, sub forma a sase, sau sapte, sau opt teze, s-ar dovedi, de asemenea, ca atunci când examinam tezele una câte una, ele toate vor fi false. Chiar s-ar putea ca lucrurile sa stea asa, dar deosebirea este aceasta. Ceea ce cred ca arata exemplele pe care vi le-am dat nu este pur si simplu ca exista o eroare teh­nica într-un loc, sau o greseala într-un alt loc, ci ca întreaga imagine, pe care o da aceasta teorie a modului în care este determinata referinta pare sa fie gresita la nivelul fundamentelor. Pare sa fie gresit sa consideram ca ne dam noua însine unele proprietati, care, într-un fel oarecare, singularizeaza într-un mod calitativ unic un obiect si determina referinta noastra în acest fel. Ceea ce încerc sa prezint este o imagine mai buna - o imagine care, daca am completa-o cu mai multe amanunte, ar putea fi rafinata în asa fel încât sa ne dea conditii mai exacte pentru ca referirea sa aiba Loc.

S-ar putea ca niciodata sa nu obtinem o multime de conditii necesare si suficiente. Nu stiu, întotdeauna am fost de acord cu ceea ce a spus Episcopul Butler - "Orice lucru este ceea ce este si nu un alt lucru" - în sensul nebanal ca analizele filosofice ale unui concept precum referinta, date în termeni complet diferiti care nu mentioneaza deloc referinta, sunt foarte probabil sortite esecului. Desigur, în orice caz particular în care se da o analiza, trebuie sa o examinam si sa vedem daca este adevarata sau falsa. Nu putem pur si simplu sa ne spunem noua însine aceasta maxima si apoi sa dam pagina mai departe. Dar, pe o nota mai prudenta, vreau sa prezint o imagine mai buna fara sa dau o multime de conditii necesare si suficiente pentru referinta. Astfel de conditii ar fi foarte complicate, dar adevarul este ca ne referim la un anumit om în virtutea legaturii noastre cu alti vorbitori din comunitate, mergând înapoi din veriga în veriga pâna la referentul însusi.

Pot exista unele cazuri în care imaginea descriptionista este adevarata, în care cineva da într-adevar un nume retragându-se în camera sa si spunând

Numire ti necesitate

ca referentul urmeaza sa fie lucrul unic cu anumite proprietati identificatoare. ,,Jack Spintecatorul" a fost un exemplu posibil pe care l-am dat. Un altul a fost "Hesperus". Totusi, un alt caz care poate fi asimilat în mod fortat în acest model descriptionist este acela în care întâlnim pe cineva si ni se spune numele sau. Probabil ca nu am considera ca acesta ar fi un caz în care producem pentru noi însine o descriptie, de felul "individul pe care tocmai îl întâlnesc acum", exceptând situatia în care sustinem teoria descriptionista si credem ca este importanta în alte cazuri. Dar putem formula chestiunea în acesti termeni, daca dorim si daca nu am auzit niciodata numele în nici un alt fel. Desigur, daca sunteti prezentat unui om si vi se spune, "Acesta este Einstein", ati auzit de el înainte, poate fi gresit, s.a.m.d. Dar poate ca în unele cazuri o astfel de paradigma functioneaza - cu deosebire pentru cineva care da pentru prima oara un nume unei persoane sau unui lucru. Sau arata catre o stea si spune, "Aceasta urmeaza sa fie Alpha Centauri". Asa încât el poate sa realizeze el însusi aceasta ceremonie: "Prin 'Alpha Centauri' voi întelege steaua de acolo cu coordonatele cutare si cutare". Dar, în general, aceasta imagine esueaza. în general, referinta noastra depinde nu doar de ceea ce gândim noi însine, ci de alti oameni din comunitate, de istoria modului în care numele ajunge sa fie preluat de vorbitor si de alte lucruri de felul acesta. La referinta se ajunge urmarind o astfel de istorie.

Este foarte complicat sa dam conditii mai exacte. Ele par sa fie, într-un sens, oarecum diferite în cazul unui om faimos si al unui om care nu este faimos. De pilda, un profesor spune clasei sale ca Newton a fost faimos pentru ca a fost primul om care a considerat ca exista o forta care atrage lucrurile spre pamânt; cred ca aceasta este ceea ce socotesc copiii ca a fost cea mai mare realizare a lui Newton. Nu voi spune care ar fi meritele unei astfel de realizari, dar, oricum, putem presupune ca spunându-li-se pur si simplu ca acesta este unicul continut al descoperirii lui Newton li se da elevilor o opinie falsa despre Newton, chiar daca ei nu au auzit niciodata despre el înainte. Daca, pe de alta parte,⁴¹ profesorul foloseste numele "George Smith" - un om care are acest nume este de fapt vecinul sau - si spune ca George Smith a realizat pentru prima oara cvadratura cercului, decurge de aici ca elevii au o opinie falsa despre vecinul profesorului? Profesorul nu le spune ca Smith este vecinul sau si el nici nu crede ca Smith a realizat pentru prima oara cvadratura cercului. Nu încearca în mod special sa formeze în mintile elevilor nici o opinie despre vecinul sau. El încearca sa le inculce opinia ca a existat un om care a realizat cvadratura cercului, dar nu o opinie despre vreun anumit individ - el rosteste pur si simplu primul nume care-i trece prin minte - si se întâmpla sa utilizeze numele vecinului sau. în

Ideile esentiale ale acestui exemplu mi-au fost sugerate de catre Richard Miller.

Saul Kripke

cazul acesta nu pare sa fie clar ca elevii au o opinie falsa despre vecin, chiar daca exista un lant cauzal care merge înapoi pâna la vecin. Nu sunt sigur în legatura cu aceasta. în orice caz, este nevoie sa rafinam si mai mult aceasta pentru a începe sa fie o multime de conditii necesare si suficiente. în sensul acesta nu este o teorie, dar s-ar parea ca ne da o imagine mai buna a ceea ce se petrece de fapt.

O formulare grosiera a unei teorii ar putea fi urmatoarea: Are loc un "botez" initial. Aici obiectul poate fi numit prin ostensiune, sau referinta numelui poate fi fixata printr-o descriptie.⁴² Când numele este "trecut de la o veriga la alta", cred ca acela care primeste numele trebuie sa aiba intentia, atunci când îl învata, sa-1 foloseasca cu aceeasi referinta ca si omul de la care 1-a auzit. Daca aud numele "Napoleon" si decid ca ar fi un nume dragut pentru furnicarul meu african, nu satisfac aceasta conditie.⁴³ (Poate ca un esec de acest fel în a pastra referinta fixa explica divergenta dintre utilizarile prezente ale lui "Santa Claus" si prezumptiva utilizare originala.)

Sa se observe ca schita precedenta cu greu se poate spune ca elimina notiunea de referinta; dimpotriva, ea presupune ca ceva dat notiunea de a avea intentia de a utiliza aceeasi referinta. Mai exista un apel la un botez initial, care este explicat în termenii fie ai fixarii unei referinte printr-o descriptie, fie prin ostensiune (daca ostensiunea nu urmeaza a fi subsumata celeilalte categorii).⁴⁴ (Poate ca exista alte posibilitati pentru botezurile ini-

Un bun exemplu de botez a carui referinta a fost fixata cu ajutorul unei descriptii a fost acela al numirii lui Neptun în n. 33, pag. 72. Cazul unui botez prin ostensiune poate fi si el subsumat probabil conceptului descriptionist. Astfel, aplicabilitatea primara a teoriei descriptioniste vizeaza cazurile de botez initial. Descriptiile mai sunt utilizate pentru a fixa o referinta în cazuri de designare care sunt similare numirii, exceptând faptul ca termenii introdusi nu sunt denumiti de obicei "nume". Termenii "un metru", "100 grade Celsius", au fost dati deja ca exemple si în aceste prelegeri vor fi date alte exemple mai târziu. Trebuie subliniate doua lucruri referitor la cazul introducerii unui nume printr-o descriptie într-un botez initial. Mai întâi, descriptia utilizata nu este sinonima cu numele pe care-1 introduce, ci mai degraba îi fixeaza referinta. Ne deosebim aici de teoreticienii descriptionisti obisnuiti. în al doilea rând, majoritatea cazurilor de botez initial difera de acelea din care s-a inspirat la început teoria descriptionista. în mod obisnuit, acela care boteaza are o cunoastere directa a obiectului pe care-1 numeste si poate sa-1 numeasca în mod ostensiv. Acum, motivatia teoriei descriptioniste rezida în faptul ca putem utiliza adesea nume ale unor personalitati faimoase din trecut, care au murit demult si pe care nici o persoana în viata nu le cunoaste direct; iar în conceptia noastra, exact acestea sunt cazurile care nu pot fi explicate în mod corect printr-o teorie descriptionista.

Pot transmite numele furnicarului african altor oameni. Pentru toti acesti oameni, ca si pentru mine, va exista un anumit gen de legatura cauzala sau istorica între utilizarea de catre mine a numelui si împaratul francezilor, dar nu una de tipul cerut.

De îndata ce ne dam seama ca descriptia utilizata pentru a fixa referinta unui nume nu este sinonima cu el, se poate considera ca teoria descriptionista presupune notiunea de

Numire si necesitate

tiale.) Mai departe, cazul George Smith arunca o anumita umbra de îndoiala în privinta caracterului suficient al conditiilor. Chiar daca profesorul se refera într-adevar la vecinul sau, este oare clar ca el a transmis referinta sa elevilor? De ce opinia lor nu ar fi despre oricine altcineva numit "George Smith"? Daca el spune ca Newton a fost lovit de un mar, sarcina sa de a transmite o referinta este oarecum mai usoara, deoarece el a comunicat o reprezentare gresita comuna despre Newton.

Repet, poate ca nu v-am prezentat o teorie, dar cred într-adevar ca am prezentat o imagine mai buna decât aceea data de catre teoreticienii descriptionisti.

Cred ca urmatorul topos despre care vreau sa vorbesc este acela al judecatilor de identitate. Sunt acestea necesare sau contingente? Chestiunea a facut obiectul unor dispute în filosofia recenta. Mai întâi, fiecare este de acord ca descriptiile pot fi folosite pentru a face enunturi de identitate contingente. Daca este adevarat ca omul care a inventat lentilele bifocale a fost primul Director al Postelor al SUA - ca acestia au fost unul si acelasi - este adevarat în mod contingent. Adica, s-ar fi putut sa se întâmple ca un individ sa fi inventat lentilele bifocale si un altul sa fi fost primul Director al Postelor al SUA. Asa încât, desigur, când faceti enunturi de identitate folosind descriptii -când spuneti "x-ul astfel încât cpx si x-ul astfel încât y/x sunt unul si acelasi" -acesta poate fi un fapt contingent. Dar filosofii si-au aratat interesul, de ase­menea, fata de problema enunturilor de identitate dintre nume. Când spunem "Hesperus este Phosphorus" sau "Cicero este Tullius", ceea ce spunem este necesar sau contingent? Mai departe, ei au fost interesati de un alt tip de enunt de identitate, care provine din teoria stiintifica. De pilda, identificam lumina cu radiatia electromegnetica dintre anumite limite ale lungimilor de unda, sau cu un flux de fotoni. Identificam caldura cu miscarea moleculelor; sunetul cu un anumit gen de perturbare ondulatorie din aer s.a.m.d. Cu privire la astfel de enunturi, se sustine de obicei urmatoarea teza. Mai întâi, ca acestea sunt în

numire sau referinta. Cerinta pe care am formulat-o, ca descriptia utilizata sa nu implice ea însasi notiunea de referinta într-un mod circular, este altceva si este cruciala daca teoria descriptionista urmeaza sa aiba vreo valoare. Ratiunea este ca teoreticianul descriptionist presupune ca fiecare vorbitor utilizeaza în mod esential descriptia pe care o da printr-un act initial de numire pentru a determina referinta sa. Este clar ca daca el introduce numele "Cicero" prin determinarea "Prin 'Cicero' ma voi referi la omul pe care-1 numesc 'Cicero'", prin aceasta ceremonie el nu a determinat nici o referinta.

Nu toti teoreticienii descriptionisti au considerat ca elimina pe de-a-ntregul notiunea de referinta. Poate ca unii si-au dat seama ca o anumita notiune de ostensiune, sau referinta primitiva este necesara ca punct de sprijin. Cu siguranta ca Russell si-a dat seama de aceasta.

Saul Kripke

mod evident identitati contingente: am descoperit ca lumina este un flux de fotoni, dar, desigur, s-ar fi putut sa nu fie un flux de fotoni. Caldura este de fapt miscarea moleculelor; am descoperit aceasta, dar caldura s-ar fi putut sa nu fie miscarea moleculelor. în al doilea rând, multi filosofi se simt al naibii de norocosi ca exista astfel de exemple. Acum, întrebarea este, de ce? Acesti filosofi, ale caror conceptii sunt expuse într-o vasta literatura, sustin o teza denumita "teza identitatii" cu privire la unele concepte psihologice. Ei considera, sa zicem, ca durerea este exact o anumita stare materiala a creierului sau a corpului, sau a orice altceva - sa zicem stimularea unor fibre-C. (N-are importanta ce anume.) Unii oameni au obiectat atunci, "Ei bine, iata, exista probabil o corelatie între durere si aceste stari ale corpului; dar aceasta trebuie sa fie doar o corelatie contingenta între doua lucruri contingente, deoarece descoperirea faptului ca s-a produs aceasta corelatie a fost o descoperire empirica. Asadar, prin 'durere' trebuie sa întelegem ceva diferit de aceasta stare a corpului sau a creierului; si, prin urmare, ele trebuie sa fie doua lucruri diferite."

Apoi se spune, "Ah, dar vedeti, aceasta este ceva gresit! Oricine stie ca pot exista identitati contingente." Mai întâi, precum în cazul lentilelor bifocale si al primului Director al Postelor, pe care l-am mentionat înainte. în al doilea rând, în cazul, despre care se crede ca este mai aproape de paradigma prezenta, al identificarilor teoretice, precum lumina si un flux de fotoni, sau apa si un anumit compus de hidrogen si oxigen. Toate acestea sunt identitati contingente. S-ar fi putut sa fie false. Asadar, nu ne surprinde ca poate fi adevarat în mod contingent si nu cu necesitate ca a simti durerea, sau a vedea rosu, este doar o anumita stare a corpului omenesc. Identificari psihologice de acest fel pot fi fapte contingente tot asa cum celelalte identitati sunt fapte contingente. si bineînteles ca exista motivatii raspândite - ideologice, sau pur si simplu dorinta de a nu avea "balabaneala nomo-logica" a conexiunilor misterioase care nu sunt explicate de catre legile fizi­cii, corelatia unu-la-unu între doua genuri diferite de lucruri, stari materiale si lucruri de un gen pe de-a-ntregul diferit - care îi fac pe oameni sa vrea sa creada aceasta teza.

Cred ca lucrul principal despre care voi vorbi mai întâi consta în enun­turile de identitate dintre nume. Dar despre cazul general sustin urmatoarele. Mai întâi, ca identificari teoretice caracteristice precum "Caldura este miscarea moleculelor", nu sunt adevaruri contingente, ci adevaruri necesare, iar aici, bine înteles, nu am în vedere doar necesare din punct de vedere fizic, ci necesare în gradul cel mai înalt - indiferent ce înseamna aceasta. (Necesitatea fizica, s-ar putea dovedi a fi necesitate în gradul cel mai înalt. Dar aceasta este o problema asupra careia nu vreau sa-mi exprim vreo prejudecata. Cel putin pentru acest gen de exemplu, s-ar putea ca atunci când ceva este necesar din punct de vedere

Numire si necesitate

fizic, sa fie întotdeauna necesar tout court.) în al doilea rând, ca modul în care s-au dovedit acestea a fi adevaruri necesare nu mi se pare a fi un mod în care identitatile minte-creier s-ar putea dovedi a fi sau necesar adevarate sau contingent adevarate. Asadar, aceasta analogie trebuie sa dispara. Este greu de vazut ce sa punem în locul ei. Este greu de vazut, prin urmare, cum sa evitam sa conchidem ca cele doua sunt de fapt diferite.

Sa ne întoarcem la cazul mai obisnuit legat de numele proprii. Deja acesta este destul de misterios. Exista o controversa asupra acestui caz între Quine si Ruth Barcan Marcus.⁴⁵ Marcus spune ca identitatile dintre nume sunt necesare. Daca cineva gândeste ca Cicero este Tullius si utilizeaza real­mente "Cicero" si "Tullius" drept nume, el se angajeaza prin aceasta sa sus­tina ca opinia sa este un adevar necesar. Ea utilizeaza termenul "simpla eticheta". Quine da urmatoarea replica: "Putem eticheta planeta Venus, într-o seara frumoasa, cu numele propriu 'Hesperus'. Putem eticheta aceeasi planeta din nou, într-o zi înainte de rasaritul soarelui, cu numele propriu 'Phosphorus'. Atunci când descoperim ca am etichetat aceeasi planeta de doua ori, descoperirea noastra este empirica. si nu pentru ca numele proprii erau descriptii."⁴* Mai întâi, asa cum spune Quine când descoperim ca am etichetat aceeasi planeta de doua ori, descoperirea noastra a fost empirica. Un alt exemplu pe care cred ca-1 da Quine într-o alta carte este acela ca acelasi munte vazut dinspre Nepal si dinspre Tibet, sau ceva de felul acesta, este denumit dintr-un unghi "Muntele Everest" (ati auzit despre acesta); dintr-un altul este denumit "Gaurisanker". Se poate de fapt sa fie o descoperire em­pirica faptul ca Gaurisanker este Everest. (Quine spune ca exemplul este de fapt fals. El a luat exemplul de la Erwin Schrodinger. Nu ati crede ca inven­tatorul mecanicii ondulatorii a gresit atât de mult. Nu stiu de unde trebuie sa fi provenit greseala. Cu siguranta, ne-am putea imagina aceasta situatie ca fiind una care s-a întâmplat; si este o alta buna ilustrare a genului de lucru pe care-1 are în minte Quine.)

Ce se poate spune despre aceasta? Am vrut sa gasesc un citat bun de partea cealalta, din Marcus, în aceasta carte, dar am greutati în localizarea unuia. Fiind prezent la acea discutie, îmi amintesc⁴⁷ ca ea a aparat conceptia ca daca aveti realmente nume, un dictionar bun trebuie sa poata sa va spuna daca ele au aceeasi referinta. Asadar, cineva trebuie sa poata spune, uitându-se în dictionar, ca Hesperus si Phosphorus sunt identice. Aceasta nu pare sa fie

Ruth Barcan Marcus, "Modalities and Intensional Languages" (comentarii de W.V. Quine, plus discutia) Boston Studies in the Philosophy of Science, volumul I, Reidel, Dordrecht, Holland, 1963, pp. 77-116.

P. 101.

P. 115.

Saul Kripke

adevarat. Multor oameni li se pare a fi o consecinta a conceptiei ca identitatile dintre nume sunt necesare. Prin urmare, conceptia ca enunturile de identitate dintre nume sunt necesare a fost respinsa de obicei. Concluzia lui Russell era oarecum diferita. El socotea ca nu trebuie sa fie niciodata o chestiune empirica daca doua nume au aceeasi referinta. Aceasta nu este satisfacuta pentru numele obisnuite, dar este satisfacuta atunci când numiti propriile dumnea­voastra date senzoriale, sau ceva de felul acesta. Spuneti "Aici, acesta si acela (designând aceleasi date senzoriale prin ambii demonstrativi)." Astfel, puteti spune fara vreo cercetare empirica ca numiti acelasi lucru de doua ori; conditiile sunt satisfacute. Din moment ce aceasta nu se va aplica la cazuri obisnuite de numire, "nume" obisnuite nu pot fi nume autentice.

Ce trebuie sa credem despre aceasta? Mai întâi, este adevarat ca cineva poate utiliza numele "Cicero" ca sa se refere la Cicero si numele "Tullius" ca sa se refere tot la Cicero si sa nu stie ca Cicero este Tullius. Asadar, se pare ca nu stim cu necesitate a priori ca un enunt de identitate între nume este adevarat. Din aceasta nu decurge ca judecata astfel exprimata este una contingenta, daca este adevarata. Am subliniat acest punct în prima mea prelegere. Exista un sentiment foarte puternic care ite conduce la ideea ca, daca nu poti sti ceva printr-o ratiocinare a priori, atunci acel ceva trebuie sa fie contingent; s-ar fi putut întâmpla altfel; dar oricum, eu consider ca acest sentiment este gresit.

Sa presupunem ca ne referim la acelasi corp ceresc de doua ori, drept "Hesperus" si "Phosphorus". Spunem: Hesperus este acea stea de acolo în timpul serii; Phosphorus este acea stea de acolo din timpul diminetii. De fapt, Hesperus este Phosphorus. Exista realmente circum&tante în care Hesperus nu ar fi fost Phosphorus? Presupunând ca Hesperus este Phosphorus, sa încercam sa descriem o situatie posibila în care nu ar fi fost. Ei bine, este usor. Cineva trece pe acolo si numeste doua stele diferite "Hesperus" si "Phosphorus". S-ar putea chiar ca împrejurarile sa fie identice cu acelea care au prevalat atunci când noi am introdus numele "Hesperus" si "Phosphorus". Dar acele circumstante sunt circumstante în care Hesperus nu este Phospho­rus sau nu ar fi fost Phosphorus? Mie mi se pare ca nu sunt.

Desigur, sunt angajat fata de pozitia ca ele nu sunt, daca spun ca termeni precum "Hesperus" si "Phosphorus", atunci când sunt folositi ca nume, sunt designatori rigizi. Ei se refera în fiecare lume posibila la planeta Venus. Prin urmare, si în acea lume posibila, planeta Venus este planeta Venus si nu are importanta ce a spus oricare alta persoana în aceasta alta lume posibila. Cum trebuie sa descriem noi aceasta situatie? El nu se poate sa fi indicat spre Venus de doua ori si într-un caz sa o fi numit "Hesperus", iar în celalalt "Phosphorus", asa cum am facut noi. Daca el facea asa, atunci "Hesperus este Phosphorus" ar fi fost adevarat si în acea situatie. Poate ca nu

Numire si necesitate

a indicat niciodata catre planeta Venus - cel putin o data el nu a indicat spre planeta Venus, sa zicem ca atunci când a aratat spre corpul pe care 1-a denumit "Phosphorus". Atunci, în acel caz putem afirma cu certitudine ca numele "Phosphorus" s-ar putea sa nu se fi referit la Phosphorus. Putem spune chiar ca în exact acea pozitie observata dimineata în care am des­coperit-o pe Phosphorus, s-ar fi putut întâmpla ca Phosphorus sa nu fie acolo - ca altceva sa fie acolo si chiar ca, în anumite circumstante, acel altceva sa fi fost numit "Phosphorus". Acesta nu este, totusi, un caz în care Phosphorus sa nu fi fost Hesperus. Ar putea exista o lume posibila în care, o situatie contrafactuala în care, "Hesperus" si "Phosphorus" nu ar fi nume ale lucru­rilor pe care ele le numesc de fapt. Cineva, daca ar determina într-adevar referintele lor prin descriptii identificatoare, ar putea chiar folosi aceleasi descriptii identificatoare pe care le-am folosit noi. Totusi, acesta nu este un caz în care Hesperus nu era Phosphorus. Deoarece nu ar fi putut exista un astfel de caz, dat fiind faptul ca Hesperus este Phosphorus.

Acum, aceasta pare foarte ciudat pentru ca în prima instanta, suntem înclinati sa spunem, raspunsul la întrebarea daca Hesperus este Phosphorus s-ar fi putut sa fie oricare dintre cele doua. Asadar, nu exista realmente doua lumi posibile - una în care Hesperus era Phosphorus, cealalta în care Hesperus nu era Phosphorus - înainte de a descoperi ca acestea erau identice? Mai întâi, exista un sens în care lucrurile s-ar putea sa se dovedeasca a fi în oricare dintre cele doua moduri, sens în care este clar ca aceasta situatie nu implica faptul ca modul în care se dovedesc a fi lucrurile în final nu este necesar. De pilda, s-ar putea ca teorema celor patru culori sa se dovedeasca a fi adevarata si s-ar putea sa se dovedeasca a fi falsa. S-ar putea sa fie în oricare dintre cele doua feluri. Totusi, aceasta nu înseamna ca modul în care se dovedeste a fi nu este necesar. Evident, "s-ar putea" aici este pur "epistemic" - el exprima doar starea noastra prezenta de ignoranta, sau incertitudine.

Dar se pare ca în cazul Hesperus - Phosphorus este adevarat ceva chiar mai tare. Dovezile pe care le am înainte de a sti ca Hesperus este Phosphorus sunt acelea ca vad o anumita stea sau un anumit corp ceresc în timpul serii si-1 numesc "Hesperus", precum si în timpul diminetii si-1 numesc "Phosphorus". stiu aceste lucruri. Cu certitudine ca exista o lume posibila în care un om trebuie sa fi vazut o anumita stea la o anumita pozitie în timpul serii si a numit-o "Hesperus" si o anumita stea în timpul diminetii si a numit-o "Phosphorus"; si trebuie sa fi conchis - trebuie sa fi descoperit prin cercetare empirica - faptul ca el numeste doua stele diferite, sau doua corpuri ceresti diferite. Cel putin una dintre aceste stele sau corpuri ceresti nu era Phospho­rus, altfel nu s-ar fi produs lucrurile în acel fel. Dar aceasta este adevarat. si astfel este adevarat ca date fiind dovezile pe care le are cineva înainte de

Saul Kripke

cercetarea sa empirica, el poate fi pus, într-un anumit sens, în exact aceeasi situatie, adica intr-o situatie epistemica identica din punct de vedere calitativ si sa numeasca doua corpuri ceresti "Hesperus" si "Phosphorus", fara ca ele sa fie identice. Asadar, în acest sens, putem spune ca s-ar fi putut dovedi ca rezultatul este oricare dintre cele doua situatii. Dar nu ca s-ar fi putut dovedi existenta a oricareia dintre cele doua situatii cu privire la faptul ca Hesperus este Phosphorus. Desi în acord cu tot ceea ce stiam dinainte, Hesperus nu era Phosphorus, aceasta, într-un anumit sens, nu s-ar fi putut dovedi a fi altfel. Dar daca suntem pusi într-o situatie în care noi avem exact aceleasi dovezi, vorbind din punct de vedere calitativ, s-ar fi putut dovedi ca Hesperus nu era Phosphorus; adica într-o lume contrafactuala în care "Hesperus" si "Phos­phorus" nu ar fi utilizati în felul în care îi utilizam noi, ca nume ale acestei planete, ci ca nume ale altor obiecte, am fi putut avea dovezi identice din punct de vedere calitativ si am fi putut conchide ca "Hesperus" si "Phos­phorus" ar numi doua obiecte diferite.⁴⁸ Dar noi, folosind numele asa cum o facem acum, putem spune dinainte ca daca Hesperus si Phosphorus sunt identice, atunci ele nu pot fi diferite în nici o alta lume posibila. Noi utilizam "Hesperus" ca numele unui anumit corp si "Phosphorus" ca numele unui anumit corp. Noi le utilizam ca nume ale acelor corpuri în toate lumile posibile. Daca, de fapt, ele sunt acelasi corp, atunci în oricare alta lume posibila trebuie sa le utilizam ca nume ale acelui obiect. si astfel, în oricare alta lume posibila va fi adevarat ca Hesperus este Phosphorus. Deci sunt adevarate doua lucruri: mai întâi ca nu stim a priori ca Hesperus este Phosphorus si nu avem nici o alta posibilitate de a afla raspunsul cu exceptia cercetarii empirice. în al doilea rând, aceasta este asa pentru ca am putea dispune de dovezi indiscernabile din punct de vedere calitativ fata de do­vezile pe care le avem si am putea determina referinta celor doua nume prin pozitiile celor doua planete pe cer, fara ca planetele sa fie identice.

Desigur, este doar un adevar contingent (nu este adevarat în oricare alta lume posibila) ca steaua vazuta acolo în timpul serii este steaua vazuta acolo în timpul diminetii, pentru ca exista lumi posibile în care Phosphorus nu era vizibil dimineata. Dar acest adevar contingent nu trebuie sa fie identificat cu enuntul ca Hesperus este Phosphorus. Ar putea fi astfel identi­ficat numai daca ati socoti ca ar fi un adevar necesar ca Hesperus este vizibil acolo seara sau ca Phosphorus este vizibil acolo dimineata. Dar nici unul dintre acestea nu este un adevar necesar, chiar daca acesta este felul în care individualizam noi planeta. Acestea sunt indiciile contingente prin care identificam o anumita planeta si îi dam un nume.

PRELEGEREA III: 29 ianuarie, 1970

Exista o discutie mai elaborata a acestui punct în prelegerea a treia, unde este de asemenea mentionata legatura lui cu un anumit gen de teorie a reprezentantilor (counterpart theory).

Ce s-a obtinut pâna acum, daca s-a obtinut în general ceva? Mai întâi, am argumentat ca o conceptie populara despre felul în care numele îsi capata referinta nu se aplica, în general. în general, nu este adevarat ca referinta unui nume este determinata de catre indicii unic identificatoare, proprietati unice satisfacute de catre referinta si care sunt cunoscute sau considerate a fi adevarate despre acea referinta de catre vorbitor. în primul rând, proprietatile considerate de catre vorbitor nu este nevoie sa fie în mod unic specificatoare, în al doilea rând, chiar si în cazul în care sunt, se poate ca ele sa nu fie în mod unic adevarate despre referentul actual al utilizarii vorbitorului, ci despre altceva sau despre nimic. Acesta este cazul în care vorbitorul are opinii eronate despre o persoana. El nu are opinii corecte despre o alta persoana, ci opinii eronate despre o anumita persoana. în aceste cazuri refe­rinta pare sa fie determinata de fapt prin aceea ca vorbitorul este un membru al unei comunitati de vorbitori care utilizeaza numele. Numele i-a fost transmis prin traditie de la o veriga la alta.

în al doilea rând, am argumentat ca, chiar daca în cazuri speciale, în mod deosebit în unele cazuri de botez initial, un referent este determinat printr-o descriptie, printr-o proprietate unic identificatoare, ceea ce realizeaza aceasta proprietate în multe cazuri de designare nu este sa dea un sinonim, sa dea ceva ce este abreviat de nume; ceea ce face, mai degraba, este sa fixeze o referinta. Fixeaza referinta prin unele indicii contingente ale obiectului. Numele care denota acel obiect este utilizat apoi pentru a ne referi la acel obiect, chiar în cazurile de referire la situatii contrafactuale, în care obiectul nu are proprietatile respective. Cazul unui baston de un metru a fost un astfel de exemplu.

în fine, la sfârsitul prelegerii de data trecuta am vorbit despre enunturi de identitate. Enunturile de identitate trebuie sa apara ca fiind foarte simple, dar sunt foarte deconcertante pentru filosofi. Nici în cazul meu nu pot fi sigur

Saul Krlpke

Numire si necesitate

daca am lamurit toate confuziile posibile care pot fi generate de aceasta relatie. Unii filosofi au gasit relatia atât de nedumeritoare încât au schimbat-o. De pilda, se considera ca daca aveti doua nume precum "Cicero" si "Tullius" si spuneti ca Cicero este Tullius, nu se poate spune realmente despre obiectul care este atât Cicero cât si Tullius ca este identic cu el însusi. Dimpotriva, "Cicero este Tullius" poate exprima o descoperire empirica, asa cum am mentionat înainte. si în felul acesta unii filosofi, chiar si Frege la un stadiu timpuriu în opera sa, au considerat identitatea ca fiind o relatie între nume. Identitatea, asa spun ei, nu este relatia dintre un obiect si el însusi, ci este relatia care are loc între doua nume atunci când ele designeaza acelasi obiect.

Aceasta pozitie apare chiar si în literatura cea mai recenta. Nu am adus cartea cu mine, dar J. B. Rosser, distinsul logician, scrie în cartea sa, Logic for Mathematicians,⁴⁹ ca spunem ca x - y daca si numai daca "x" si "/' sunt nume pentru acelasi obiect. El face observatia ca enuntul corespunzator despre obiectul însusi, ca obiectul nu se deosebeste deloc de sine însusi, este, bineînteles, banal; si astfel este de presupus atunci ca nu poate fi ceea ce vrem sa spunem. Aceasta este o paradigma cu totul neobisnuita a ceea ce trebuie sa fie relatia de identitate, pentru ca s-ar aplica foarte rar. Dupa câte stiu, în afara miscarii nationaliste militante negre, nimeni nu a fost numit vreodata "x". Desigur, vorbind în mod serios, ,jc" si "y" în propozitia deschisa "x = y" nu sunt câtusi de putin nume, ele sunt variabile. si ele pot figura într-o propozitie închisa împreuna cu identitatea, în calitate de variabile legate. Daca spuneti, pentru fiecare x si y, daca x = y atunci y = x, sau ceva de felul acesta - nici nu apar nume în acest enunt si nici nu se spune ceva despre nume. Aceasta judecata ar fi adevarata chiar daca genul uman nu ar fi existat niciodata sau când, chiar daca ar exista, nu ar produce niciodata

fenomenul numirii.

Daca cineva este înclinat sa adopte vreodata aceasta explicatie parti­culara a identitatii, sa presupunem ca am accepta-o si i-am oferi-o înapoi. Sa presupunem ca identitatea ar fi o relatie între nume în limba româna. Voi introduce o relatie artificiala numita "schmidentitate" (care nu este un cuvânt în limba româna) despre care stipulez acum ca are loc numai între un obiect si el însusi.⁵⁰ Acum se poate pune întrebarea daca Cicero este schmidentic cu

New York, McGraw-Hill (1953), vezi Capitolul VII, "Egalitate".

Desigur, instrumentul acesta nu-1 va convinge pe un filosof care vrea sa argumenteze ca un limbaj artificial sau un concept de tipul presupus este imposibil din punct de vedere logic. în cazul de fata, unii filosofi au considerat ca o relatie, fiind esentialmente între doi termeni, nu poate exista între un lucru si el însusi. Aceasta pozitie este în mod clar absurda. Cineva poate fi cel mai rau dusman al lui însusi, cel mai sever critic al lui însusi s.a.m.d. Unele relatii sunt reflexive, precum relatia "a nu fi mai bogat decât". Identitatea sau schmidentitatea nu este altceva decât cea mai mica relatie reflexiva.

Tullius si daca într-adevar ea se pune, aceleasi probleme se vor ridica în le­gatura cu acest enunt, precum cele concepute în cazul enuntului de identitate initial, pentru a forma opinia ca aceasta era o relatie între nume. Daca reflec­tam serios asupra acestei chestiuni, cred ca se va vedea ca, pe cale de con­secinta, probabil ca explicatia initiala a identitatii nu era necesara si probabil nu era posibila pentru problemele pentru a caror rezolvare a fost conceputa în mod initial si ca, prin urmare, trebuie sa se renunte la ea, iar identitatea trebuie luata pur si simplu ca relatia dintre un lucru si el însusi. Acest gen de instrument poate fi utilizat pentru mai multe probleme filosofice.

Am conchis ca un enunt de identitate între nume, atunci când este adevarat în genere, este adevarat în mod necesar, chiar daca se poate sa nu-1 cunoastem a priori. Sa presupunem ca identificam Hesperus ca fiind o anu­mita stea vazuta seara si Phosphorus ca o anumita stea, sau un anumit corp ceresc, vazut dimineata; atunci pot sa existe lumi posibile în care doua pla­nete diferite ar fi fost vazute în exact acele pozitii seara si dimineata. Oricum, cel putin una dintre ele, si poate chiar amândoua, nu ar fi fost Hesperus si apoi aceasta nu ar fi fost o situatie în care Hesperus nu era Phosphorus. S-ar fi putut sa fie o situatie în care planeta vazuta în aceasta pozitie seara nu era planeta vazuta în aceasta pozitie dimineata; dar aceasta nu este o situatie în care Hesperus nu era Phosphorus. Daca oamenii ar da numele "Hesperus" si "Phosphorus" acestor planete, s-ar putea de asemenea sa fie o situatie în care o alta planeta decât Hesperus ar fi numita "Hesperus". Dar chiar si asa, nu ar fi o situatie în care Hesperus însasi nu ar fi Phosphorus.⁵¹

Dupa cum am spus, unele dintre problemele care-i deranjeaza pe oa­meni în aceste situatii provin dintr-o identificare, sau cum as prefera sa spun, o confuzie, între ceea ce putem sti a priori dinainte si ceea ce este necesar. Anumite enunturi - si în conceptia mea enuntul de identitate este o paradig­ma a unui astfel de enunt - daca sunt în genere adevarate trebuie sa fie cu ne­cesitate adevarate. Se stie realmente a priori, prin analiza filosofica, faptul ca daca un astfel de enunt de identitate este adevarat este cu necesitate adevarat.

O rezerva: când spun "Hesperus este Phosphorus" este adevarata în mod necesar, desigur ca nu neg ca s-ar fi putut produce situatii în care nu ar exista deloc planeta Venus si, asadar, nici un Hesperus si nici un Phosphorus.

Sper sa dezvolt în alta parte ideea utilitatii acestui instrument care consta în imaginarea unui limbaj ipotetic.

Sa ne reamintim ca descriem situatia în limbajul nostru si nu în limbajul pe care l-ar fi folosit oamenii în acea situatie. Asadar trebuie sa utilizam termenii "Hesperus" si "Phos­phorus" cu aceeasi referinta ca în lumea actuala. Este irelevant faptul ca oamenii în acea situatie s-ar fi putut sa foloseasca sau sa nu foloseasca aceste nume pentru planete diferite. Tot asa este si faptul ca ei ar fi putut sa faca aceasta utilizând exact aceleasi descriptii pe care le-am folosit noi pentru a le fixa referintele.

Saul Kripke

în acel caz, se pune problema daca enuntul de identitate "Hesperus este Phosphorus" ar fi adevarat, fals, sau nici adevarat, nici fals.⁵² si daca optam pentru ultima varianta, este "Hesperus = Phosphorus" necesar pentru ca nu este niciodata fals, sau trebuie sa cerem ca un adevar necesar sa fie adevarat în toate lumile posibile? Las pe de-a-ntregul în afara consideratiilor mele astfel de probleme. Daca am vrea sa fim oarecum mai atenti, am putea înlocui enuntul "Hesperus este Phosphorus" prin conditionalul, "Daca Hesperus exista, atunci Hesperus este Phosphorus", luând în mod prudent doar enuntul din urma ca fiind necesar. Din pacate acest conditional ne introduce în pro­blema atribuirilor singulare ale existentei, problema pe care nu pot sa o discut aici. în particular, filosofi care privesc cu simpatie teoria descriptionista a numirii argumenteaza adesea ca nu se poate spune niciodata despre un obiect ca exista. Un prezumptiv enunt despre existenta unui obiect este de fapt, dupa cum se argumenteaza, un enunt despre satisfacerea unei anumite descriptii sau proprietati, daca este în general satisfacuta. Asa cum am spus deja, nu sunt de acord cu aceasta. Oricum, nu pot sa ma ocup aici de problemele existentei.

Vreau sa mentionez în acest punct ca alte consideratii despre moda­litatea de re, despre faptul ca un obiect are proprietati esentiale, pot fi gândite în mod corect, din punctul meu de vedere, numai daca recunoastem distinctia dintre a prioricitate si necesitate. S-ar putea foarte bine sa descoperim esenta în mod empiric.

într-un articol de Timothy Sprigge exista câteva exemple de pretinse proprietati esentiale.

Intemalistul [adica acela care crede ca exista unele proprietati esentiale] spune ca Regina trebuie sa se fi nascut cu sânge reges.c. [El vrea sa spuna ca aceasta persoana trebuie sa fi fost de sânge regesc] Anti-esentialistul spune ca nu ar exista nici o contradictie într-un buletin de stiri care ne spune ca s-ar fi stabilit ca Regina nu a fost de fapt copilul presupusilor ei parinti, ci fusese adoptata de ei în secret si prin urmare judecata ca ea este de sânge regesc este sintetica... Pentru o perioada de timp [anti-esentialistul] este câstigatorul. Totusi vine un timp când afirmatiile sale par mult prea implauzibile. Intemalistul sugereaza ca nu ne putem imagina acel particular pe care-1 numim Regina ca neavând proprietatea de a fi om la nici un stadiu al existentei sale. Daca anti-internalistul admite aceasta, admite ca este de neconceput din punct de vedere logic ca Regina s.a fi avut proprietatea, sa zicem, de a fi întotdeauna o lebada, si atunci el admite ca ea are cel putin o proprietate interna. Daca pe de alta parte el spune ca este doar un fapt contingent ca Regina a fost vreodata fiinta umana, el spune ceea ce este greu de acceptat.

Numire si necesitate

Aceleasi trei optiuni exista pentru "Hesperus este Hesperus" si raspunsul trebuie sa fie acelasi ca si în cazul lui "Hesperus este Phosphorus".

Putem realmente considera ca pe ceva care poate fi conceput ca ea nu trebuie sa fi fost niciodata o fiinta umana?⁵³

"La nici un stadiu în existenta ei" si "întotdeauna" sunt justificari pe care Sprigge este de presupus ca le introduce pentru a permite posibilitati precum aceea ca ea sa fie transformata chiar acum într-o lebada - de catre o vrajioare rea, cred. (Sau o vrajitoare buna.)

O confuzie pe care o detectez în aceasta discutie este aceea ca în primul caz Sprigge vorbeste despre problema daca ar exista vreo contradictie în presupunerea ca am avea un anunt ca Regina s-a nascut din parinti care sunt diferiti de aceia pe care-i avea de fapt. si în aceasta nu exista nici o contradictie. într-un mod similar, totusi, nu exista nici o contradictie într-un anunt ca Regina, acest lucru despre care am crezut ca este femeie, era de fapt un înger cu forma omeneasca, sau un automat construit în mod ingenios de catre familia regala, care nu a vrut ca succesiunea sa fie preluata de acel bastard cutare si cutare, sau ceva de felul acesta. Nici unul dintre anunturile acestea nu reprezinta lucruri pe care nu le-am putea posibil descoperi. Care este problema pe care o ridicam atunci când întrebam daca este necesar, în privinta acestei femei, ca ea sa fi fost de sânge regesc sau sa fi fost o fiinta umana? Cu sângele regesc este cam complicat, deoarece pentru a fi necesar pentru ea sa fi fost de sânge regesc, trebuie sa fie necesar ca aceasta familie anumita sa fi obtinut puterea regesca la un moment dat; dar acest ultim fapt pare sa fie contingent. Asadar, presupun ca este într-adevar contingent ca sângele ei trebuie sa fi fost regesc.

Sa încercam sa rafinam putin întrebarea. De fapt, întrebarea trebuie sa fie, sa zicem, s-ar fi putut ca Regina - s-ar fi putut ca însasi aceasta femeie -sa se fi nascut din parinti diferiti de parintii din care a provenit ea de fapt? S-ar fi putut ca ea, sa zicem, sa fi fost în schimb fiica D-nului si D-nei Truman? într-adevar, nu ar exista nici o contradictie într-un anunt care ne-ar spune ca (sper ca vârstele sa nu faca aceasta imposibil), oricât de fantastic poate sa sune, ea a fost într-adevar fiica D-nului si D-nei Truman. Presupun ca s-ar putea chiar sa nu fie nici o contradictie în descoperirea faptului ca -pare foarte suspect oricum ca în fiecare dintre ipoteze ea are o sora numita Margaret - ca aceste doua Margaret ar fi una si aceeasi persoana care apare si dispare într-un mod inteligent. în orice caz, ne putem imagina ca descoperim toate aceste lucruri.

Dar sa presupunem ca de fapt o astfel de descoperire nu s-a produs. Sa presupunem ca Regina realmente a provenit din acesti parinti. Ca sa nu ne încurcam cu prea multe complicatii aici, legate de ce este un parinte, sa

" "Internai and Externai Properties",Mirul!] (aprilie, 1962) pp. 202-203.

Qfi

Saul Kripke

presupunem ca parintii sunt oamenii din ale caror tesuturi corporale provin sperma si ovulul biologic. Asa încât eliminam astfel de posibilitati cautate precum transplanturi de sperma de la tata, sau de ovul de la mama, în alte corpuri, în asa fel încât, într-un anumit sens, alti oameni ar fi putut sa fie parintii ei. Daca aceasta s-ar întâmpla, într-un alt sens, parintii ei ar fi totusi regele si regina initiali. Dar exceptând aceasta, ne putem imagina o situatie în care s-ar fi întâmplat ca exact aceasta femeie sa fi provenit din Dl. si D-na Truman? Ei s-ar fi putut sa aiba un copil care sa-i semene Reginei în multe privinte. Poate ca într-o lume posibila Dl. si D-na Truman chiar aveau un copil care a devenit în mod actual Regina Angliei si a trecut drept copilul altor parinti. Aceasta nu ar fi totusi o situatie în care exact aceasta femele pe care noi o numim "Elisabeta a Ii-a" a fost copilul D-nului si D-nei Truman, sau asa mi se pare mie. Ar fi o situatie în care exista o alta femeie care avea multe din proprietatile care sunt adevarate de fapt despre Elisabeta. Acum, se pune întrebarea, în aceasta lume posibila, era Elisabeta însasi nascuta? Sa presupunem ca nu s-a nascut deloc. Ar fi atunci o situatie în care, desi Tru­man si sotia lui au un copil cu multe dintre proprietatile Elisabetei, Elisabeta însasi nu a existat deloc. Ne putem convinge de aceasta numai prin reflectie asupra felului în care ati descrie aceasta situatie. (Ceea ce cred ca în multe cazuri înseamna ca nu va veti convinge de aceasta, cel putin nu pe moment. Dar este ceva de care eu unul am fost convins.)

Cum ar putea o persoana care-si are originea în parinti diferiti, într-un spermatozoid si un ovul total diferite, sa fie exact aceasta femeie? Ne putem imagina, data fiind femeia, ca s-ar fi putut schimba diferite lucruri în viata ei: ca ea ar fi ajuns sa fie saraca; ca sângele regesc ar fi fost necunoscut, s.a.m.d. Sa zicem ca se da o istorie anterioara a lumii pâna la un anumit moment de timp si ca de la acel moment ea se abate considerabil de la cursul actual. Aceasta pare sa fie posibil. si astfel, este posibil ca, desi ar fi nascuta din acesti parinti, ea nu ar fi ajuns niciodata regina. Chiar daca ea s-ar naste din acesti parinti, aidoma personajului lui Mark Twain⁵⁴, ea a fost înlocuita cu o alta fata. Dar ceea ce este mai greu sa ne imaginam este nasterea ei din parinti diferiti. Mie mi se pare ca orice provine dintr-o origine diferita nu ar

fi acest obiect.

în cazul acestei mese,⁵⁵ se poate sa nu stim din ce bucata de lemn a provenit masa. Acum, s-ar fi putut ca aceasta masa sa fi fost facuta dintr-o bucata de lemn complet diferita, sau chiar din apa, în mod ingenios solidi­ficata sub forma de gheata - apa luata din fluviul Tamisa? S-ar putea sa des­coperim ca, în pofida a ceea ce gândim noi acum, aceasta masa este într-ade-

în Print si cersetor.

" Desigur, am aratat catre o masa de lemn în sala.

Numire si necesitate

var facuta din gheata de râu. Dar sa presupunem ca nu este. Atunci, desi ne putem imagina ca facem o masa dintr-o alta bucata de lemn sau chiar din gheata, identica cu aceasta în privinta aspectului exterior, si desi am fi putut sa o plasam chiar în aceasta pozitie în sala, mi se pare ca aceasta nu înseamna ca ne imaginam aceasta masa ca fiind facuta din lemn sau gheata, ci înseamna sa ne imaginam o alta masa, care seamana cu aceasta în toate amanuntele exterioare, facuta dintr-o alta bucata de lemn, sau chiar de gheata.⁵⁶-⁵⁷

* Un principiu sugerat de aceste exemple este: Daca un obiect material îsi are originea într-o anumita bucata de substanta, nu ar fi putut sa-si aiba originea în nici o alta substanta. Ar trebui sa formulam unele rezerve (de pilda, vaguitatea notiunii de bucata de substanta conduce la unele probleme), dar într-o mare clasa de cazuri principiul este probabil susceptibil sa primeasca un anumit fel de demonstratie, utilizând principiul necesitatii identitatii pentru particulari. Fie "B" un nume (designator rigid) al unei mese si fie ,4" un nume al bucatii de lemn din care a fost facuta masa de fapt. Fie "C" un nume al unei alte bucati de lemn. Atunci sa presupunem ca B ar fi facuta din A, precum în lumea actuala, dar totodata ca o alta masa D ar fi facuta simultan din C. (Presupunem ca nu exista nici o relatie între A si C care face ca posibilitatea confectionarii unei mese dintr-una dintre bucati sa depinda de posibilitatea confectionarii unei mese din cealalta bucata.)Acum în aceasta situatie B * D; deci, chiar daca D ar fi facuta din ea însasi si nici o masa nu ar fi facuta din A, D nu ar fi B. Stricto sensu, "demonstratia" utilizeaza necesitatea distinc-tivitatii, nu a identitatii. Totusi, aceleasi tipuri de consideratii care pot fi utilizate pentru a o stabili pe cea din urma pot fi utilizate pentru a stabili pe cea dintâi. (Sa presupunem caX * Y; daca X si Y ar fi ambele identice cu un obiect Z într-o alta lume posibila, atunci X Z, Y = Z si prin urmare X = Y.) în mod alternativ, principiul decurge din necesitatea identitatii plus axioma "brouweriana", sau, echivalent, simetria relatiei de accesibilitate între lumi posibile. în orice caz, argumentul este valabil numai daca confectionarea lui D din C nu afecteaza posibilitatea confectionarii lui B din A si vice-versa.

în plus fata de principiul ca originea unui obiect este esentiala pentru el, un alt principiu sugerat este acela ca substanta din care este facut este esentiala. Aici exista mai multe complicatii. Mai întâi, nu trebuie sa se confunde tipul de esenta implicat în între­barea "Ce proprietati trebuie sa conserve un obiect daca nu trebuie sa înceteze sa existe si ce proprietati ale obiectului se pot schimba în timp ce obiectul persista?", care este o chestiune temporala, cu cel din întrebarea "Ce proprietati (atemporale) nu s-ar fi putut ca obiectul sa nu le aiba si ce proprietati ar fi putut sa-i lipseasca si totusi sa existe (atem­poral)?", care vizeaza necesitatea si nu timpul si care este tema noastra aici. Astfel, întrebarea daca masa s-ar fi putut schimba în gheata este irelevanta aici. întrebarea daca masa s-ar fi putut sa fie confectionata dintru început din orice altceva decât din lemn este irelevanta. Evident, aceasta întrebare este legata de necesitatea originii mesei într-o bucata data de lemn si de problema daca acea bucata, de asemenea, este în mod esential lemn (chiar lemn de un anumit gen). Astfel este imposibil în mod obisnuit sa ne imagi­nam ca masa este confectionata din orice alta substanta decât aceea din care este confectionata în mod actual fara a merge înapoi prin întreaga istorie a universului, o sarcina inimaginabila. (Mi-au fost sugerate alte posibilitati ca masa sa nu fi fost din lemn dintru început, inclusiv o sugestie ingenioasa a lui Slote, dar nici una dintre acestea nu

Saul Kripke

Acestea sunt doar exemple de proprietati esentiale.⁵⁸ Nu voi vorbi mult despre ele în continuare pentru ca vreau sa trec mai departe la cazul mai

mi se pare realmente convingatoare. Nu pot sa le discut aici.) O discutie completa a problemelor proprietatilor esentiale ale particularilor este imposibila aici, dar voi mentiona alte câteva puncte: (1) De obicei, când întrebam în mod intuitiv daca s-ar fi putut întâmpla ceva anume unui anumit obiect, noi întrebam daca universul ar fi putut sa se desfasoare cum s-a desfasurat în mod actual pâna la un anumit moment, dar istoria lui sa fie divergenta de la acel punct înainte, în asa fel încât avatarurile acelui obiect sa fi fost diferite de la acel moment de timp înainte. Poate ca aceasta caracteristica trebuie sa fie înaltata la rangul de principiu general despre esenta. Sa observam ca momentul în care apare divergenta fata de istoria actuala poate sa fie cândva înainte ca obiectul însusi sa fie creat în mod actual. De pilda, s-ar fi putut sa fiu handicapat daca ovulul fecundat în care îmi am originea ar fi fost afectat în anumite feluri, chiar daca este de presupus ca nu existam înca în acel moment. (2) Nu sugerez ca doar originea si compozitia substantiala sunt esentiale. De pilda, daca din bucata însasi de lemn, din care a fost facuta masa, s-ar fi facut în schimb o vaza, masa nu ar fi existat niciodata. Asadar (aproximativ) a fi o masa pare sa fie o proprietate esentiala a mesei. (3) Tot asa cum întrebarea daca un obiect are in mod actual o anumita proprietate (de ex. proprietatea de a fi chel) poate fi vaga si întrebarea daca obiectul are în mod esential o anumita proprietate poate fi vaga, chiar atunci când este decisa întrebarea daca el are în mod actual proprietatea. (4) în vorbirea obisnuita par sa existe anumite contraexemple la principiul originii. Sunt convins ca ele nu sunt contraexemple autentice, dar analiza lor exacta este dificila. Nu pot discuta aceasta aici.

Peter Geach a aparat (în Mental Acts, Routledge and Kegan Paul, Londra, 1957, Sectiunea 16, si în alta parte) o notiune de "esenta nominala" diferita de tipul de proprietate esentiala examinat aici. Potrivit lui Geach, deoarece orice act de indicare a ceva este ambiguu, cineva care boteaza un obiect indicând catre el trebuie sa aplice o proprietate sortala pentru a dezambigua referinta sa si pentru a asigura criterii corecte de identitate în timp - de pilda, cineva care atribuie o referinta lui "Nixon" aratând spre el, trebuie sa spuna "Eu utilizez 'Nixon' ca pe un nume al acelui om", eliminând astfel tentatiile ascul­tatorului sau de a considera ca el arata catre un nas sau o felie-temporala (time-slice). Atunci, termenul sortai este într-un anumit sens o parte a întelesului numelui; la urma urmei numele chiar au un sens (partial), desi sensurile lor se poate sa nu fie suficient de complete pentru a determina referintele lor, asa cum se întâmpla în teoriile descriptioniste si ale manunchiului-de-descriptii. Daca-1 înteleg corect pe Geach, esenta sa nominala trebuie înteleasa în termenii a prioricitatii si nu ai necesitatii si, prin urmare, este destul de diferita de genul de esenta aparat aici (poate ca aceasta este o parte a ceea ce întelege el când spune ca are de-a face cu esente "nominale", nu "reale"). Asadar "Nixon este un om", "Dobbin este un cal" si altele asemenea ar fi adevaruri a priori.

Nu este nevoie sa iau o atitudine aici cu privire la aceasta conceptie. Dar as mentiona succint urmatoarele:

(I) Chiar daca un sortai este utilizat pentru a dezambigua o referinta ostensiva, desigur ca nu trebuie socotit a priori ca fiind adevarat despre obiectul designat. Nu s-ar putea descoperi ca Dobbin apartine unei alte specii decât cailor (desi el arata în mod superficial ca un cal), ca Hesperus este o planeta si nu o stea, sau ca oaspetii lui Lot, chiar daca-i numeste, sa fie îngeri si nu oameni? Poate ca Geach trebuie sa se rezume la

Numire si necesitate

general, pe care l-am mentionat în ultima prelegere, al unor identitati între termeni pentru substante si de asemenea între proprietatile substantelor si ale genurilor naturale. Asa cum am spus, filosofii au fost foarte interesati de enunturi care exprima identificari teoretice; printre ele, ca lumina este un flux de fotoni, ca apa este H₂O, ca fulgerul este o descarcare electrica, ca aurul este elementul cu numarul atomic 79.

Pentru a face clar statutul acestor enunturi poate ca mai întâi trebuie sa dispunem de niste judecati despre statutul unor astfel de substante precum aurul. Ce este aurul? Nu stiu daca acesta este un exemplu care i-a interesat în mod special pe filosofi. Interesul pentru el în cercurile financiare este în scadere datorita cresterii stabilitatii monedelor.⁵⁹ Chiar si asa multi oameni au fost interesati de aur. Iata ceea ce spune Immanuel Kant despre aur. (El era un speculant bogat, care-si tinea câstigurile sub pat.) Kant introduce distinctia dintre judecati analitice si sintetice si spune: "Toate judecatile analitice se întemeiaza în întregime pe principiul contradictiei si sunt, potrivit naturii lor cunostinte a priori, independent de împrejurarea ca notiunile ce le alcatuiesc sunt sau nu empirice. Caci de vreme ce predicatul unei judecati analitice afirmative este de mai înainte gândit în conceptul subiectului, acest predicat nu poate fi negat despre subiect fara sa ia nastere o contradictie ... Tocmai de aceea sunt toate propozitiile analitice judecati a priori, chiar si atunci când notiunile care le alcatuiesc sunt empirice, cum este cazul în propozitia: Aurul este un metal galben, caci pentru a sti acest lucru nu am nevoie sa-mi largesc experienta, ci am nevoie doar de conceptul meu de aur care implica deja ca acest corp este galben si este metal; toate acestea sunt cuprinse deja în conceptul meu si nu trebuie decât sa-1 desfac în elementele sale, fara sa ma mai preocupe nimic altceva în afara de el."⁶⁰ Ar fi trebuit sa ma uit la textul -------- ----- ------ -----------«-------- ----- ------ ------------

sortali mai precauti. (2) Renuntând obiectia din (1), desigur ca exista o prapastie considerabila între premisa si concluzie. Putini vorbitori învata de fapt referinta unui nume prin ostensie; si, chiar daca primesc numele printr-un lant de comunicare care merge înapoi pâna la o ostensiune, de ce trebuie ca sortalul despre care se prezuma ca este utilizat în ostensiune sa fie, oricum, parte a "sensului" numelui pentru ei? Nu ni se ofera nici un argument aici. (Un caz extrem: sotia unui matematician aude frecvent pe sotul ei murmurând numele "Nancy". Se întreaba daca Nancy, lucrul la care s-a referit sotul ei, este o femeie sau un grup Lie. De ce utilizarea de catre ea a lui "Nancy" nu este un caz de numire? Daca nu este, temeiul nu este caracterul nedefinit al referintei ei.) " S-ar putea sa fi vorbit prea devreme. Aceasta este ceea ce spuneau unele pagini financiare atunci când am prezentat aceste prelegeri, în ianuarie, 1970. * Prolegomene la orice metafizica viitoare, Preambul, Sectiunea 2.b. (Editia Academiei Prusace, pg. 267). (Fragmentul preluat dupa traducerea româneasca de Mircea Flonta si Thomas Kleininger, Editura stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1987, pg. 59-60.) Parerea mea despre pasaj nu a fost modificata de catre o consultare rapida ulterioara a originalului german, desi abia daca pot pretinde vreo competenta reala aici.

Saul Kripke

german. "Toate acestea sunt cuprinse deja în conceptul meu" suna ca si cum Kant spune aici ca "aur" înseamna exact "metal galben". Daca el spune aceasta, atunci este cu totul ciudat, asa ca sa presupunem ca nu aceasta este ceea ce spune el. Cel putin Kant crede ca faptul ca aurul trebuie sa fie un metal galben este o parte a conceptului. El crede ca noi stim aceasta a priori, si ca nu am putea descoperi ca aceasta este fals din punct de vedere empiric.

Are Kant dreptate asupra acestei chestiuni? Mal întâi, ceea ce as fi vrut sa fac ar fi fost sa discut partea despre aur ca fiind un metal. Totusi, aceasta problema este complicata pentru ca în primul rând, nu stiu prea multa chimie. Cercetând aceasta acum câteva zile doar în doua lucrari, am gasit într-o abordare mai fenomenologica a metalelor enuntul ca este foarte dificil sa se spuna ce este un metal. (Se vorbeste despre maleabilitate, ductilitate si altele de acest fel, dar nici una dintre acestea nu este exact ceea ce ne trebuie.) Pe de alta parte, ceva legat de tabelul periodic ne-a dat o descriere a elementelor ca metale în termenii proprietatilor valentei lor. Aceasta ar putea sa-i faca pe unii sa creada imediat ca exista realmente doua concepte de metal care opereaza aici, unul fenomenologic si unul stiintific care-1 înlocu­ieste apoi. Eu resping aceasta, dar deoarece miscarea îi va atrage pe multi si poate fi respinsa numai dupa ce dezvolt propriile mele conceptii, nu va fi potrivit sa se utilizeze "Aurul este un metal" drept exemplu pentru a prezenta aceste conceptii.

Dar sa consideram ceva mai usor - problema proprietatii de a fi galben a aurului. Am putea descoperi ca aurul nu era de fapt galben? Sa presupunem ca am fi sub puterea unei iluzii optice, datorate unor proprietati ciudate ale atmosferei din Africa de Sud si Rusia si a altor câtorva zone în care minele de aur sunt raspândite. Sa presupunem ca ar fi o iluzie optica datorita careia substanta pare sa fie galbena; dar, de fapt, de îndata ce proprietatile aparte ale atmosferei ar fi înlaturate, am vedeti ca este de fapt albastra. Poate ca un demon chiar a corupt vederea tuturor acelora care intra în minele de aur (evident sufletele lor erau deja corupte) si i-a facut astfel sa creada ca aceasta substanta era galbena, desi nu este. S-ar da pe aceasta baza un anunt în ziare: "S-a descoperit ca nu exista aur deloc. Aurul nu exista. Ceea ce am socotit a fi aur nu este de fapt aur."? Sa ne imaginam numai criza financiara mondiala în aceste conditii. Avem aici o sursa la care nu am visat de instabilitate a sistemului monetar.

Mie mi se pare ca nu ar aparea nici un anunt de acest fel. Dimpotriva, ceea ce s-ar anunta ar fi ca desi se parea ca aurul era galben, de fapt s-a descoperit ca aurul nu este galben, ci albastru. Motivul este, dupa cum cred eu, ca utilizam "aur" ca un termen pentru un anumit gen de lucru. Altii au descoperit acest gen de lucru si noi am auzit despre el. Astfel, noi, ca parte a unei comunitati de vorbitori, avem o anumita legatura între noi însine si un

Numire si necesitate

anumit gen de lucru. Se considera ca genul de lucru are unele semne identificatoare. Unele dintre acestea se poate, de fapt, sa nu fie adevarate despre aur. Am putea descoperi ca gresim în privinta lor. Mai departe, s-ar putea sa existe o substanta care are toate semnele identificatoare pe care le-am atribuit în mod obisnuit aurului si pe care le-am utilizat pentru a-1 iden­tifica în prima instanta, dar care nu este acelasi gen de lucru, care nu este aceeasi substanta. Despre un astfel de lucru am spune ca desi are toate semnalmentele exterioare pe care le-am utilizat initial pentru a identifica aurul, nu este aur. Un astfel de lucru este, de pilda, asa cum noi toti stim foarte bine, pirita de minereu de fier sau aurul nebunilor. Acesta nu este un alt gen de aur. Este un lucru complet diferit, care-i apare novicelui exact ca substanta pe care am descoperit-o si am numit-o aur. Putem spune aceasta nu pentru ca am schimbat întelesul termenului aur si am introdus alte câteva criterii care au distins aurul de pirita de minereu de fier. Mi se pare ca aceasta nu este adevarat. Dimpotriva, am descoperit ca anumite proprietati erau adevarate despre aur în plus fata de semnele identificatoare initiale prin care l-am identificat. Aceste proprietati, atunci, fiind caracteristice pentru aur si nefiind adevarate despre pirita, arata ca aurul nebunilor nu este de fapt aur. Sa examinam aceasta printr-un alt exemplu. Se spune undeva în aceasta carte:⁹¹ "Spun 'Cuvântul "tigru" are înteles în româna ...' Daca apoi sunt întrebat 'Ce este un tigru?' as putea raspunde 'Un tigru este o felina patrupeda carnivora mare, de culoare galben maroniu cu dungi transversale negre si burta alba', (derivat din articolul cu subiectul 'tigru' din Shorter Oxford English Dictionary.)" Sa presupunem acum ca cineva spune "Tocmai ati spus ce înseamna cuvântul 'tigru' în româna." si Ziff întreaba, "Chiar asa?" si spune, în mod corect, "Nu cred". Exemplul sau este, "Sa presupu­nem ca într-un luminis din jungla cineva spune 'iata, un tigru cu trei pi­cioare!'; trebuie sa ne produca confuzii aceasta? Expresia 'un tigru cu trei picioare' nu este o contradictio in adjecto. Dar daca 'tigru' în româna ar însemna, printre altele, patruped, expresia 'un tigru cu trei picioare' nu ar putea fi decât o contradictio in adjecto." Astfel, exemplul sau arata ca daca faptul ca un tigru are patru picioare este o parte a conceptului de tigru, nu ar putea exista un tigru cu trei picioare. Acesta este genul de caz pe care multi filosofi tind sa-1 explice ca un "concept manunchi". Este chiar o contradictie sa presupunem ca trebuie sa descoperim ca tigrii nu au niciodata patru picioare? Sa presupunem ca exploratorii care au atribuit aceste proprietati tigrilor au fost înselati de o iluzie optica si ca animalele pe care le-au vazut erau dintr-o specie cu trei picioare; am spune atunci ca s-a descoperit ca la

"' Paul Ziff, Semantic Analysis, Ithaca, Corneli University Press, 1960, pp. 184-85.

Saul Kripke

urma urmei nu exista nici un tigru? Cred ca am spune ca în pofida iluziei optice care-i înselase pe exploratori, tigrii au de fapt trei picioare.

Mai departe, este adevarat ca orice satisface aceasta descriptie din dictionar este în mod necesar un tigru? Mi se pare ca nu. Sa presupunem ca descoperim un animal care, desi are toate semnalmentele externe ale unui tigru, asa cum le-am descris aici, are o structura interna complet diferita de aceea a unui tigru. De fapt, cuvântul "felina" a îou inclus aici, asa încât nu este pe de-a-ntregul corect. Sa presupunem ca, pentru acest exemplu, ar fi lasat de-o parte. Oricum, faptul ca tigrul apartine unei anumite familii biologice a fost ceva ce am descoperit. Daca "felina" înseamna pur si simplu sa arati ca o pisica, sa presupunem ca are într-adevar înfatisarea unei pisici mari. Am putea descoperi animale într-o anumita parte a lumii care, desi arata exact precum un tigru, la examinare s-a descoperit ca ele nu sunt nici macar mamifere. Sa spunem ca erau de fapt niste reptile care aratau foarte neobisnuit. Conchidem, atunci, pe baza acestei descrieri, ca unii tigri sunt reptile? Nu. Am conchide mai degraba ca aceste animale, desi au semnele exterioare prin care am identificat dintru început tigrii, nu sunt de fapt tigri, pentru ca ele nu sunt din aceeasi specie cu specia pe care noi o denumim "specia tigrilor". Cred, acum, ca aceasta nu se datoreaza, asa cum ar spune unii oameni, faptului ca vechiul concept de tigru a fost înlocuit printr-o noua definitie stiintifica. Cred ca acest lucru este adevarat despre conceptul de tigru înainte ca structura interna a tigrilor sa fi fost cercetata. Chiar daca nu stim structura interna a tigrilor, presupunem - si sa presupunem ca avem dreptate - ca tigrii alcatuiesc o anumita specie sau gen natural. Ne putem imagina atunci ca trebuie sa existe o creatura care, desi are toate trasaturile exterioare ale tigrilor, se deosebeste de ei suficient din punct de vedere intern încât trebuie sa spunem ca nu este acelasi gen de lucru. Ne putem imagina aceasta creatura fara a sti ceva despre aceasta structura interna - ce este aceasta structura interna. Putem spune dinainte ci folosim termenul "tigru" pentru a designa o specie si ca orice nu apartine acestei specii, chiar daca arata ca un tigru, nu este de fapt un tigru.

Asa cum ceva poate sa aiba toate proprietatile prin care am identificat în mod initial tigrii si sa nu fie totusi un tigru, tot asa am putea descoperi ca tigrii nu au nici una dintre proprietatile prin care i-am identificat dintru început. Poate ca nici unul nu este patruped, nici unul nu este galben ma­roniu, nici unul nu este carnivor, s.a.m.d.; toate aceste proprietati s-au dove­dit a se bizui pe iluzii optice sau pe alte erori, precum în cazul aurului. Asadar, termenul "tigru", precum termenul "aur", nu delimiteaza un "con­cept manunchi" în care majoritatea proprietatilor, dar probabil nu toate, utili­zate pentru a identifica genul, trebuie sa fie satisfacute. Dimpotriva, pose-

Numire si necesitate

darea majoritatii acestor proprietati nu este nevoie sa fie o conditie necesara pentru apartenenta la gen si nici nu este nevoie sa fie o conditie suficienta.

Deoarece am descoperit ca tigrii, asa cum ne-am asteptat, formeaza într-adevar un singur gen, atunci ceva care nu este de acest gen nu este un tigru. Desigur, s-ar putea sa gresim presupunând ca exista un astfel de gen. Presupunem dinainte ca ei formeaza probabil un gen. Experienta trecuta ne-a aratat ca de obicei astfel de lucruri care traiesc împreuna, arata la fel, se împerecheaza, formeaza într-adevar un gen. Daca exista doua genuri de tigri care au ceva în comun, dar nu atât de mult cum am crezut, atunci poate ca formeaza o familie biologica mai cuprinzatoare. Daca nu au absolut nimic unul cu celalalt, atunci exista de fapt doua genuri de tigri. Toate acestea depind de istorie si de ceea ce descoperim realmente.

Filosoful la care recunosc cel mai mult acest tip de consideratii (gândurile noastre despre aceste chestiuni s-au dezvoltat în mod independent) este Putnam. într-un articol intitulat "It Ain't Necessarily So"⁶², el spune în legatura cu enunturile despre specii ca sunt "mai putin necesare" (dupa cum spune el în mod prudent) decât enunturi precum "celibatarii nu sunt casatoriti". Exemplul pe care-1 da este "pisicile sunt animale". Pisicile s-ar putea dovedi ca sunt automate, sau demoni ciudati (nu este exemplul sau) creati de catre un magician. Sa presupunem ca s-ar dovedi ca sunt o specie de demoni. Atunci potrivit conceptiei sale si cred ca, de asemenea, potrivit conceptiei mele, suntem înclinati sa spunem nu ca s-a dovedit ca nu exista pisici, ci ca pisicile s-au dovedit a nu fi animale asa cum am presupus la început. Conceptul original de pisica este: acel gen de lucru, unde genul poate fi identificat prin instante paradigmatice. Nu este ceva recunoscut prin nici o definitie de dictionar în termeni calitativi. Oricum, concluzia lui Putnam este ca enunturi precum "pisicile sunt animale" sunt "mai putin necesare" decât enunturi precum "celibatarii sunt necasatoriti". Cu siguranta,

Journal of Philosophy, 59, Nr. 22 (25 octombrie, 1962), pp. 658-71. într-o cercetare ulterioara asupra genurilor naturale si proprietatilor fizice, pe care nu am avut prilejul sa o vad la momentul elaborarii acestei lucrari, Putnam a adus alte contributii, care (cred ca) au multe puncte de contact cu ideile exprimate aici. Asa cum am mentionat în text, exista unele divergente între abordarea lui Putnam si a mea; Putnam nu-si fundamenteaza con­sideratiile pe aparatul pe care-1 invoc eu al adevarurilor necesare versus adevaruri a priori. în lucrarea sa anterioara, "The Analytic and the Synthetic", Minnesota Studies in the Philosophy of Science, voi. III, pp. 358-97, el pare sa fie mai apropiat în anumite privinte de teoria "conceptului manunchi", facând, de pilda, sugestia ca ea se aplica numelor proprii.

Trebuie sa subliniez din nou ca ceea ce mi-a atras atentia asupra acestui complex de probleme a fost un exemplu al lui Rogers Albritton, desi poate ca Albritton nu ar accepta teoriile pe care le-am dezvoltat pe baza exemplului dat de el.

Saul Kripke

sunt de acord ca argumentul indica faptul ca astfel de enunturi nu sunt cunoscute a priori si prin urmare nu sunt analitice;⁶³ daca un anumit gen este o specie de animale, aceasta este o chestiune deschisa cercetarii empirice. Poate ca ceea ce are în vedere Putnam prin "necesar" este sensul acesta epistemologic. Persista chestiunea daca astfel de enunturi sunt necesare în sensul non-epistemologic aparat în aceste prelegeri. Asadar, urmatorul lucru de investigat este (folosind conceptul de necesitate despre care vorbeam): sunt necesare astfel de enunturi precum "pisicile sânt animale", sau enunturi precum "aurul este un metal galben"?

Pâna acum am vorbit numai despre ceea ce am putea descoperi. Am spus ca am putea descoperi ca aurul, contrar fata de ceea ce am crezut, nu este de fapt galben. Daca am intra mai în detaliu în conceptul de metal, sa zicem în termeni de proprietati ale valentei, desigur ca am putea descoperi ca desi am considerat aurul ca fiind un metal, aurul nu este de fapt un metal. Este necesar sau contingent ca aurul este un metal? Nu vreau sa intru în detalii asupra conceptului de metal - dupa cum am spus, nu stiu suficient despre el. Este clar ca aurul are numarul atomic 79. Faptul ca are numarul atomic 79 este o proprietate necesara sau contingenta a aurului? Desigur, am putea descoperi ca am gresit. întreaga teorie a protonilor, a numerelor ato­mice, întreaga teorie a structurii moleculare si a structurii atomice, pe care se bazeaza aceste idei, s-ar putea dovedi toate ca fiind false. Cu siguranta nu am stiut toate acestea din timpuri imemoriale. Asadar, în acest sens, aurul s-ar putea dovedi ca nu are numarul atomic 79.

Dat fiind ca aurul are realmente numarul atomic 79, ar putea ca ceva sa fie aur fara sa aiba numarul atomic 79? Sa presupunem ca oamenii de stiinta au investigat natura aurului si au descoperit ca este o parte a chiar naturii acestei substante, ca sa zicem asa, ca are numarul atomic 79. Sa presupunem ca descoperim acum un alt metal galben, sau un alt lucru galben, cu toate proprietatile prin care am identificat dintru început aurul si multe altele în

'' Presupun ca un adevar analitic este unul care depinde de întelesuri în sens strict si prin urmare este necesar si a priori. Daca enunturile al caror adevar a priori este cunoscut prin intermediul fixarii unei referinte sunt socotite ca fiind analitice, atunci unele adevaruri analitice sunt contingente; posibilitatea aceasta este exclusa în notiunea de analiticitate adoptata aici. Desigur, ambiguitatea din notiunea de analiticitate apare din ambiguitatea în utilizarile obisnuite ale unor termeni precum "definitie" si "sens". In aceste prelegeri nu am încercat sa abordez problemele delicate privind analiticitatea, dar voi spune ca unele (desi nu toate) din cazurile invocate adesea pentru a discredita distinctia analitic-sintetic, în mod special acelea care implica fenomene naturale si genuri naturale, ar trebui tratate în termenii aparatului, invocat aici, al fixarii unei referinte. Sa se observe ca exemplul lui Kant, "aurul este un metal galben", nici macar nu este a priori, iar necesitatea pe care o are, oricât si orice ar fi aceasta, se stabileste prin cercetare stiintifica; asadar, este departe de analiticitate în orice sens.

Numire si necesitate

plus pe care le-am descoperit mai târziu. Un exemplu de lucru cu multe dintre proprietatile initiale este pirita de minereu de fier, "aurului nebunilor". Asa cum am spus, nu am spune ca aceasta substanta este aur. Pâna aici vorbim despre lumea actuala. Sa consideram acum o lume posibila. Sa consideram o situatie contrafactuala în care, sa zicem, aurul nebunilor sau pirita de minereu de fier ar fi de fapt descoperita în diversi munti din SUA sau în zone din Africa de Sud si Uniunea Sovietica. Sa presupunem ca toate zonele care acum contin în mod actual aur, ar contine pirita în schimb, sau o alta substanta care ar copia proprietatile superficiale ale aurului dar i-ar lipsi structura lui atomica.⁶⁴ Despre aceasta situatie contrafactuala am spune ca în acea situatie aurul nici macar nu ar fi fost un element (pentru ca pirita nu este un element)? Mi se pare ca nu am spune asa ceva. Am descrie aceasta, în schimb, ca pe o situatie în care o substanta, sa zicem pirita de minereu de fier, care nu este aur, ar fi fost descoperita chiar în muntii care contin în mod actual aur si ar fi avut chiar proprietatile prin care identificam aurul în mod obisnuit. Dar nu ar fi aur; ar fi ceva diferit. Nu trebuie sa spunem ca ar fi totusi aur în aceasta lume posibila, cu toate ca aurul nu ar avea atunci numarul atomic 79. Ar fi altceva, o alta substanta. (înca o data, este irelevant daca oamenii ar fi denumit-o în mod contrafactual "aur". Noi nu o descriem ca fiind aur.) Asadar, mi se pare, acesta nu ar fi un caz în care este posibil ca aurul sa nu fi fost un element si nici nu poate exista un astfel de caz (exceptând sensul epistemic al lui "posibil"). Dat fiind ca aurul este acest element, oricare alta substanta, chiar daca arata ca aurul si se gaseste chiar în acele locuri în care noi gasim de fapt aur, nu ar fi aur. Ar fi o alta substanta care ar fi un simulacru al aurului. în oricare situatie contrafactuala în care în aceleasi zone geografice ar exista o astfel de substanta, nu ar exista aur. în ele ar exista ceva diferit.

Deci daca aceasta remarca este corecta, ea tinde sa ne arate ca astfel de enunturi, care reprezinta descoperiri stiintifice despre ce este aceasta substan­ta, nu sunt adevaruri contingente, ci adevaruri necesare în sensul cel mai strict posibil. Nu numai ca este o lege stiintifica, dar, desigur, ne putem ima­gina o lume în care nu ar fi cazul. Oricare lume în care ne imaginam o substanta care nu are aceste proprietati este o lume în care ne imaginam o substanta care nu este aur, daca aceste proprietati constituie baza a ceea ce este substanta. în particular, în acest caz, teoria stiintifica actuala e una care ne spune ca este o parte a naturii aurului, asa cum este el, sa fie un element cu numarul atomic 79. Va fi prin urmare necesar si nu contingent ca aurul sa

Exista chiar perechi mai bune de candidati la aceasta pozitie; de pilda, unele perechi de elemente ale unei singure coloane din tabelul periodic, care se aseamana mult, dar sunt totusi elemente diferite.

Saul Khpke

fie un element cu numarul atomic 79. (în acelasi fel, mai putem cerceta mai departe cum decurg culoarea si proprietatile metalice din ceea ce am descoperit ca este aurul: în masura în care astfel de proprietati decurg din structura atomica a aurului, ele sunt proprietati necesare ale lui, chiar daca, fara nici o îndoiala, ele nu sunt o parte a întelesului termenului "aur" si nu au fost cunoscute cu certitudine a priori.)

Exemplul lui Putnam, "pisicile sunt animale", intra în aceeasi categorie. In acest caz, am facut de fapt o foarte surprinzatoare descoperire. Am des­coperit, de fapt, ca nimic nu contravine opiniei noastre. De fapt, pisicile sunt animale! Atunci, adevarul acesta este unul necesar, sau unul contingent? Mi se pare ca este un adevar necesar. Sa consideram situatia contrafactuala în care în locul acestor creaturi - aceste animale - avem de fapt mici demoni, care atunci când se apropie de noi ne aduc, într-adevar, ghinion. Sa descriem aceasta ca pe o situatie în care pisicile ar fi demoni? Mi se pare ca acesti demoni nu ar fi pisici. Acestia ar fi demoni sub forma de pisici. Am fi putut descoperi ca pisicile actuale pe care le avem noi sunt demoni. Oricum, de îndata ce vom fi descoperit ca nu sunt, este o parte chiar a naturii lor ca, atunci când descriem o lume contrafactuala în care ar exista astfel de demoni, trebuie sa spunem ca demonii nu ar fi pisici. Ar fi o lume care ar contine demoni deghizati în pisici. Desi am putea spune ca pisicile s-ar putea dovedi a fi demoni, de o anumita specie, dat fiind ca pisicile sunt de fapt animale, orice existenta care pare sa fie pisica si care nu este un animal, în lumea actuala sau într-o lume contrafac­tuala, nu este o pisica. Acelasi lucru este valabil pentru animale care par sa fie pisici, dar au structura interna a unei reptile. Daca ar exista asa ceva, ele nu ar fi pisici, ci "pisicile nebunului".

Aceasta are totodata o anumita legatura cu esenta unui anumit obiect. Sa spunem ca teoria moleculara a descoperit ca icest obiect de aici este compus din molecule. Cu siguranta, aceasta a fost o descoperire empirica importanta. Era ceva ce nu am stiut dinainte; dupa tot ceea ce stiam, poate ca acest lucru ar fi putut fi compus dintr-o entelehie eterica. Sa ne imaginam acum un obiect care sa ocupe chiar aceasta pozitie în sala si care ar fi o entelehie eterica. Ar fi aici chiar acest obiect? S-ar putea sa para întru totul a fi acest obiect, dar mi se pare ca nu ar putea fi niciodata acest lucru. Ava­tarurile acestui lucru s-ar fi putut sa fie foarte diferite de istoria lui actuala. S-ar fi putut sa fie transportat la Kremlin. S-ar fi putut sa fi fost deja taiat în bucati mici si sa nu mai existe în acest moment. I s-ar fi putut întâmpla diferite lucruri. Dar indiferent ce ne imaginam ca i s-ar fi întâmplat în mod contrafactual, ceva diferit de ceea ce i s-a întâmplat de fapt, singurul lucru pe care nu ni-1 putem imagina ca i se întâmpla acestui lucru este ca el, dat fiind ca este compus din molecule, ar fi existat totusi si nu ar fi fost compus din molecule. Ne putem imagina ca am descoperit ca nu era compus din

Numire si necesitate

molecule. Dar o data ce stim ca acesta este un lucru compus din molecule -ca aceasta este chiar natura substantei din care este facut - nu ne mai putem imagina, cel putin daca modul în care vad eu lucrurile este corect, ca acest lucru s-ar fi putut sa nu fi fost compus din molecule.

Asadar, potrivit punctului de vedere pe care-1 sustin, termenii pentru genuri naturale sunt mult mai apropiati de numele proprii decât se presupune de obicei. Astfel, vechiul termen "nume (substantiv) comun" este foarte potrivit pentru predicate care marcheaza specii sau genuri naturale, cum ar fi "vaca" sau "tigru". Oricum, consideratiile mele se aplica de asemenea unor anumiti termeni de masa pentru genuri naturale, cum ar fi "aur", "apa" si altii de acest fel. Este interesant sa comparam punctele mele de vedere cu acelea ale lui Mill. Mill considera atât predicate precum "vaca", descriptii definite, cât si nume proprii drept nume. El spune despre nume "singulare" ca sunt conotative, daca sunt descriptii definite, dar non-conotative, daca sunt nume proprii. Pe de alta parte, Mill spune ca toate numele "generale" sunt cono­tative; un predicat precum "fiinta umana" este definit ca fiind conjunctia anumitor proprietati care dau conditii necesare si suficiente pentru umanitate - rationalitate, animalitate si anumite trasaturi fizice.⁶⁵ Traditia logica mo­derna, asa cum este reprezentata de catre Frege si Russell, pare sa sustina ca Mill a gresit în privinta numelor singulare, dar ca a avut dreptate în privinta numelor generale. Filosofia de data mai recenta a urmat aceasta traditie, exceptând faptul ca în cazul atât al numelor proprii cât si al termenilor pentru genuri naturale, ea înlocuieste adesea notiunea de proprietati definitoare prin aceea de manunchi de proprietati, dintre care, în fiecare caz particular, numai unele trebuie satisfacute. Punctul meu de vedere, pe de alta parte, îl considera pe Mill ca având, mai mult sau mai putin, dreptate în legatura cu numele "singulare", dar ca fiind în eroare în privinta numelor "generale". Poate ca unele nume "generale" ("prost", "gras", "galben") exprima proprietati.⁶⁶ într-un sens semnificativ, nume generale precum "vaca" si "tigru" nu

^K Mill, op. cit.

Nu voi da nici un criteriu pentru ceea ce am în vedere printr-o "proprietate pura", sau intensiune fregeana. Este greu de gasit exemple neproblematice pentru asa ceva. Calitatea de a fi galben exprima, cu siguranta, o proprietate fizica manifesta a unui obiect si, în legatura cu discutia de mai sus despre aur, poate fi privita ca o proprietate în sensul cerut. Totusi, nu este de fapt lipsita de un anumit element referential propriu, deoarece potrivit conceptiei sustinute aici, calitatea de a fi galben este distinsa si designata rigid ca fiind acea proprietate fizica externa a obiectului pe care o percepem cu ajutorul impresiei vizuale de galben. în aceasta privinta, se aseamana într-adevar cu termenii pentru genuri naturale. Pe de alta parte, calitatea fenomenologica a senzatiei însesi poate fi socotita ca o quale într-un sens pur. Poate ca sunt cam vag în legatura cu aceste probleme, dar o precizie mai mare pare sa fie nenecesara aici.

Saul Kripke

Numite si necesitate

exprima proprietati, daca nu se considera în mod banal ca fiind o proprietate a fi vaca. Cu siguranta "vaca" si "tigru" nu sunt abrevieri pentru conjunctia proprietatilor pe care un dictionar le-ar lua ca fiind definitorii pentru ele, asa cum gândea Mill. Daca stiinta poate sa descopere îi mod empiric faptul ca anumite proprietati sunt necesare despre vaci, sau despre tigri, este o alta întrebare, la care eu raspund afirmativ.

Sa vedem cum se aplica aceasta la tipurile de enunturi de identitate care exprima descoperiri stiintifice, despre care am vorbit înainte - sa spunem, ca apa este H₂O. Cu siguranta, faptul ca apa este H₂O reprezinta o descoperire. La început, am identificat apa dupa caracteristicile ei tactile, aspectul sau si poate gust (desi gustul se poate datora de obicei impuritatilor). Daca ar exista o substanta, chiar în mod actual, care ar avea o structura atomica complet diferita de cea a apei, dar s-ar asemana cu apa în aceste privinte, am spune ca un anumit fel de apa nu ar fi H₂O? Nu cred. Am spune, în schimb, ca tot asa cum exista aurul nebunilor, poate sa existe apa nebunilor; o substanta care, desi are proprietatile prin care am identificat apa la origine, nu ar fi de fapt apa. Iar aceasta cred ca se aplica nu numai lumii actuale, ci chiar si atunci când vorbim despre situatii contrafactuale. Daca ar fi existat o substanta, care ar fi apa nebunilor, ea ar fi atunci apa nebunilor si nu apa. Pe de alta parte, daca aceasta substanta poate lua o alta forma - precum poliapa care se pre­tinde a fi fost descoperita în Uniunea Sovietica, cu semnalmente identifi­catoare foarte diferite de acelea ale celei pe care o numim noi acum apa - este o forma de apa, pentru ca este aceeasi substanta, chiar daca nu are carac­teristicile externe prin care am identificat la început apa.

Sa consideram enuntul "Lumina este un flux de fotoni" sau "Caldura este miscarea moleculelor". Desigur, referindu-ma la lumina înteleg ceva ce avem în aceasta încapere. Când ma refer la caldura, nu ma refer la o senzatie interna pe care poate sa o aiba cineva, ci la un fenomen extern pe care-1 percepem prin simtul tactil; produce o senzatie caracteristica pe care o numim senzatia de caldura. Caldura este miscarea moleculelor. Am descoperit, de asemenea, ca sporirea caldurii corespunde cresterii miscarii moleculelor sau, vorbind strict, cresterii energiei cinetice medii a mole­culelor. Asadar, temperatura este identificata cu energia cinetica moleculara. Totusi, nu voi vorbi despre temperatura, pentru ca se ridica problema cum anume trebuie sa fie stabilita scala actuala. S-ar putea chiar sa fie stabilita în termenii energiei cinetice moleculare.⁶⁷ Dar ceea ce reprezinta o descoperire fenomenologica interesanta este faptul ca atunci când este mai cald

Desigur, se pune problema relatiei dintre notiunea mecanica statistica de temperatura si, de pilda, notiunea termodinamica. Doresc ca în aceasta discutie sa las de-o parte astfel de probleme.

moleculele se misca mai repede. si despre lumina am descoperit ca lumina este un flux de fotoni; în mod alternativ, ea este o forma de radiatie electromagnetica. La început am identificat lumina prin impresiile vizuale interne caracteristice pe care le poate produce în noi, care ne fac capabili sa vedem. Pe de alta parte, am identificat la început caldura prin efectul caracteristic asupra unui aspect al terminatiilor noastre nervoase sau asupra simtului nostru tactil.

Sa ne imaginam o situatie în care fiintele umane ar fi oarbe, sau ochii lor nu ar functiona. Ele nu ar fi afectate de catre lumina. Ar fi aceasta o situatie în care lumina nu ar exista? Mi se pare ca nu ar fi. Ar fi o situatie în care ochii nostri nu ar fi sensibili la lumina. Unele creaturi pot avea ochi care nu sunt sensibili la lumina. Desigur, printre astfel de creaturi se afla din pacate unii oameni; ei se numesc "orbi". Chiar daca toti oamenii ar fi avut niste atavisme îngrozitoare si pur si simplu nu ar fi putut sa vada nimic, lumina s-ar fi putut sa existe; dar ea nu ar fi putut sa determine senzatii vizuale la oameni într-un mod corespunzator. Asadar, mi se pare ca o astfel de situatie ar fi o situatie în care ar exista lumina, dar oamenii nu ar putea sa o vada. Deci, desi putem identifica lumina prin impresiile vizuale carac­teristice pe care le produce în noi, acesta pare sa fie un bun exemplu de fixare a referintei. Fixam ce este lumina prin faptul ca este acel lucru, indiferent care, din lumea externa, care determina senzatii în ochii nostri, într-un anumit fel. Dar acum, vorbind despre situatii contrafactuale în care, sa zicem, oamenii ar fi orbi, nu am spune atunci ca din moment ce, în astfel de situatii, nimic nu poate produce senzatii în ochii lor, lumina nu ar exista; am spune mai degraba ca aceea ar fi o situatie în care lumina - lucrul pe care l-am identificat ca fiind acela care ne da posibilitatea sa vedem - ar exista, dar nu ar reusi sa ne ajute sa vedem, din cauza unui anumit defect al nostru.

Poate ca ne putem imagina ca, printr-un miracol, undele sonore ar da posibilitatea, în vreun fel oarecare, unei creaturi sa vada. Adica, i-ar da impresii vizuale exact asa cum le avem noi, poate exact aceeasi sensibilitate cromatica. Ne putem imagina, de asemenea, ca aceeasi creatura este complet insensibila la lumina (fotoni). Cine stie ce posibilitati subtile, la care nu pu­tem visa, pot sa existe? Am spune ca într-o astfel de lume posibila, sunetul ar fi acela care este lumina, ca aceste miscari ondulatorii ale aerului ar fi lu­mina? Mi se pare ca, dat fiind conceptul nostru de lumina, trebuie sa descriem situatia în mod diferit. Ar fi o situatie în care anumite creaturi, poate chiar acelea care ar fi numite "oameni" si ar locui aceasta planeta, ar fi sensibile nu la lumina, ci la unde sonore; ar fi sensibile la undele sonore exact în acelasi fel în care noi suntem sensibili la lumina. Daca lucrurile stau asa, o data ce am descoperit ce este lumina, atunci când vorbim despre alte

Saul Kripke

lumi posibile, noi vorbim despre acest fenomen din lume si nu folosim termenul "lumina" ca o expresie sinonima cu "orice ne da impresia vizuala -orice ne ajuta sa vedem"; pentru ca s-ar fi putut sa fi existat lumina si sa nu ne fi ajutat sa vedem; si s-ar fi putut ca altceva sa ne fi ajutat sa vedem. Felul în care am identificat lumina a fixat o referinta.

Similar pentru alte expresii de acest fel, precum "caldura". Aici caldura este ceva ce am identificat (si i-am fixat referinti) prin faptul ca ne da o anumita senzatie, pe care o numim "senzatia de caldura". Nu avem un nume special pentru aceasta senzatie, diferit de acela de o senzatie de caldura. Este interesant ca limbajul este în felul acesta. Pentru ca, din ceea ce spun, s-ar fi putut presupune ca limbajul ar fi fost exact invers. în orice caz, noi iden­tificam caldura si putem sa o simtim prin faptul ca ea produce în noi o senzatie de caldura. Aici s-ar putea sa fie atât de important pentru concept ca referinta lui este fixata în felul acesta, încât daca altcineva detecteaza caldura printr-un anumit fel de instrument, dar nu poate sa o simta, am fi înclinati sa spunem, daca vrem, ca nu este acelasi concept de caldura, chiar daca referentul este acelasi.

. Oricum, termenul "caldura" nu înseamna "orice le da oamenilor aceste senzatii". Deoarece, în primul rând, s-ar fi putut ca oamenii sa nu fi fost sensibili la caldura si cu toate acestea caldura sa fi existat totusi în lumea externa. în al doilea rând, sa presupunem ca, într-un anumit fel, razele de lumina, datorita unei deosebiri în terminatiile nervoase ale oamenilor, le produc într-adevar aceste senzatii. Atunci nu ar fi caldura, ci lumina aceea care le-ar produce oamenilor senzatia pe care noi o numim senzatia de

caldura.

Ne putem imagina atunci o lume posibila în care caldura nu ar fi miscare moleculara? Desigur, ne putem imagina ca am descoperit ca nu ar fi. Mi se pare ca orice situatie la care se va gândi cineva, despre care crede, mai întâi, ca este un caz în care caldura - contrar fata de ceea ce este cazul în mod actual - ar fi fost altceva decât miscare moleculara, ar fi de fapt un caz în care unele creaturi cu terminatii nervoase diferite de ale noastre locuiesc aceasta planeta (poate chiar noi, daca este un fapt contingent ca avem aceasta structura neuronala particulara), si în care aceste creaturi ar fi sensibile la acel altceva, sa zicem lumina, în asa fel încât ele ar simti acelasi lucru pe care-1 simtim noi, atunci când simtim caldura. Dar aceasta nu este o situatie în care, sa zicem, lumina ar fi fost caldura, si nici macar o situatie în care un flux de fotoni ar fi fost caldura, ci o situatie în care un flux de fotoni ar fi produs senzatiile caracteristice pe care noi le numim "senzatii de caldura".

La fel pentru multe alte identificari de acest fel, sa zicem, ca fulgerul este electricitate. Pulsiunile fulgerului sunt pulsiuni de electricitate. Fulgerul este o descarcare electrica. Desigur, presupun ca ne putem imagina alte feluri

Numire si necesitate

în care cerul ar putea fi iluminat în timpul noptii cu acelasi gen de pulsiune luminoasa fara a fi prezenta nici o descarcare electrica. si aici sunt înclinat sa spun ca, atunci când ne imaginam aceasta, ne imaginam ceva cu toate caracteristicile vizuale ale fulgerului dar care nu este, de fapt, fulger. Mi s-ar putea spune: acesta parea sa fie fulger, dar nu era. Presupun ca aceasta chiar s-ar putea întâmpla acum. Cineva, printr-un tip de aparat ingenios, ar putea sa produca un fenomen pe cer care i-ar face pe oameni sa creada în mod gresit ca ar fi un fulger, chiar daca, de fapt, nu ar fi prezent nici un fulger. si nu ati spune ca acel fenomen, deoarece arata ca un fulger, ar fi de fapt un fulger. Ar fi un fenomen diferit de fulger, care este fenomenul unei des­carcari electrice; si acesta nu este fulger, ci doar ceva care ne face sa credem în mod eronat ca este fulger.

Ce se întâmpla în mod caracteristic în aceste cazuri precum, sa zicem, "caldura este miscare moleculara"? Exista o anumita referinta pe care am fixat-o, pentru lumea reala si pentru toate lumile posibile, printr-o proprietate contingenta a caldurii, si anume proprietatea ca poate sa produca în noi senzatiile cutare si cutare. Sa zicem ca este o proprietate contingenta a caldurii faptul ca ea produce oamenilor senzatiile cutare si cutare. La urma urmei, este ceva contingent ca au existat vreodata oameni pe aceasta planeta. Asadar, nu se stie a priori ce fenomen fizic, descris în alti termeni - în termenii fundamentali ai teoriei fizice - este fenomenul care produce aceste senzatii. Nu stim aceasta si am descoperit în cele din urma ca acest fenomen este de fapt miscare moleculara. Când am descoperit aceasta, am descoperit o identitate care ne da o proprietate esentiala a acestui fenomen. Am descoperit un fenomen care în toate lumile posibile va fi miscare moleculara - care nu ar fi putut sa nu fie miscare moleculara, deoarece asta este ceea ce este fenomenul.⁶⁸ Pe de alta parte, proprietatea prin care îl identificam initial, aceea de a produce în noi senzatia cutare si cutare, nu este o proprietate necesara, ci una contingenta. Chiar acest fenomen ar fi putut sa existe, dar

'" Unii oameni au fost înclinati sa argumenteze ca desi, cu siguranta, nu putem spune ca undele sonore "ar fi fost caldura", daca ele ar fi fost simtite prin senzatia pe care o simtim noi când simtim caldura, situatia este diferita în privinta unui fenomen posibil, care nu este prezent în lumea actuala si care este distinct de miscarea moleculara. Poate ca, ni se sugereaza, ar putea exista o alta forma de caldura, diferita de "caldura noastra", care nu ar fi miscare moleculara; desi nici un fenomen actual, diferit de miscarea moleculara, precum sunetul, nu ar putea juca un astfel de rol. Enunturi similare au fost formulate referitor la aur si lumina. Desi nu sunt înclinat sa accept aceste conceptii, ele abia daca ar avea vreo consecinta pentru substanta prelegerilor prezente. Cineva care este înclinat sa sustina aceste conceptii, poate, pur si simplu, sa înlocuiasca în exemple termenii "lumina", "caldura", "durere", etc, prin "lumina noastra", "caldura noastra", "durerea noastra", s.a.m.d. Prin urmare, nu voi discuta aceasta chestiune aici.

Saul Kripke

datorita unor diferente în structurile noastre neuronale, s.a.m.d., nu ar fi fost simtit drept caldura. De fapt, când spun structurile noastre neuronale, acelea ale fiintelor umane, eu îngros realmente o remarca pe care am facut-o mai înainte; pentru ca bine înteles, s-ar putea sa fie o parte chiar a naturii fiintelor umane ca ele au o structura neuronala care este sensibila la caldura. Prin urmare, daca s-ar întreprinde o cercetare suficienta, si aceasta s-ar putea dovedi a fi necesara. în scopul simplificarii discutiei, ignor aceasta ipoteza, în orice caz, presupun ca nu este necesar ca aceasta planeta sa fi fost locuita de creaturi care sa simta caldura în felul acesta.

Voi încheia cu unele remarci privitoare la aplicarea consideratiilor de mai înainte la controversa despre teza identitatii minte-corp. înainte de a face aceasta, totusi, vreau sa recapitulez conceptiile pe care le-am dezvoltat si poate sa adaug un punct sau doua.

Mai întâi, argumentul meu conchide în mod implicit ca anumiti ter­meni generali, aceia pentru genurile naturale, au o mai mare înrudire cu nu­mele proprii decât ne dam seama în general. Concluzia aceasta este valabila cu siguranta pentru diferite nume pentru specii, indiferent daca sunt substan­tive numarabile, precum "pisica", "tigru", "bucata de aur", sau termeni de masa precum "aur", "apa", "pirita de minereu de fier". Se aplica de asemenea la anumiti termeni pentru fenomene naturale, precum "caldura", "lumina", "sunet", "fulger" si, este de presupus, daca doctrina este elaborata în mod potrivit, la adjective corespunzatoare - "cald", "tare", "rosu".

Asa cum am amintit, Mill a sustinut ca desi unele "nume singulare", descriptiile definite, au atât denotatie cât si conotatie, altele, numele proprii autentice, au denotatie dar nu si conotatie. Mai departe, Mill a sustinut ca "numele generale", sau termenii generali, au conotatie. Termeni precum "vaca" sau "om" sunt definiti prin conjunctia anumitor proprietati care selecteaza extensiunea lor - o fiinta umana, de pilda, este un animal rational cu anumite caracteristici fizice. Venerabila traditie a definitiei prin genus si dijferentia este de acelasi gen cu o astfel de conceptie. Daca într-adevar Kant a presupus ca "aur" ar putea fi definit drept "metal galben", se poate foarte bine ca ceea ce 1-a condus la definitie sa fie aceasta traditie. ("Metal" ar fi genul, "galben" diferenta specifica. Diferenta cu greu ar putea sa includa "a fi aur" fara a se ajunge la circularitate.)

Traditia logica moderna, asa cum este reprezentata ea de catre Frege si Russell, 1-a contrazis pe Mill în chestiunea numelor singulare, dar 1-a sustinut în chestiunea numelor generale. Astfel, toti termenii, atât cei singulari cât si cei generali, au o "conotatie" sau sens fregean. Teoreticieni de data mai recenta i-au continuat pe Frege si Russell, modificându-le conceptiile doar prin înlocuirea notiunii de sens, ca fiind dat de o anumita conjunctie de proprietati, cu aceea a unui sens ca fiind dat de catre un "manunchi" de

Numire si necesitate

proprietati, dintre care doar un numar suficient trebuie sa se aplice. Conceptia de fata, inversându-i în mod direct pe Frege si Russell, sustine (mai mult sau mai putin) doctrina lui Mill despre termeni singulari, dar combate conceptia sa despre termeni generali.

în al doilea rând, conceptia prezenta aserteaza ca, în cazul termenilor pentru specii precum si în acela al numelor proprii, trebuie sa tinem minte contrastul dintre proprietatile a priori, dar poate ca contingente, vehiculate de catre un termen, date de modul în care a fost fixata referinta lui, si proprietatile analitice (si deci necesare) pe care le poate vehicula un termen, date de catre întelesul sau. Pentru numele de specii, ca si pentru numele proprii, modul în care este fixata referinta unui termen nu trebuie sa fie socotit ca un sinonim pentru termen. în cazul numelor proprii, referinta poate fi fixata în diverse moduri. într-un botez initial, ea este în mod tipic fixata printr-o ostensiune sau o descriptie. Altfel, referinta este determinata în mod obisnuit printr-un lant, care trece numele de la o veriga la alta. Aceleasi observatii sunt valabile pentru un termen general precum "aur". Daca ne imaginam un botez ipotetic (de buna seama oarecum artificial) al substantei, trebuie sa ni-1 imaginam ca selecteaza substanta printr-o "definitie" precum "Aurul este substanta exemplificata de elementele de acolo, sau în orice caz, de catre aproape toti". Merita sa remarcam câteva trasaturi ale acestui botez. Mai întâi, identitatea din "definitie" nu exprima un adevar necesar în mod complet: desi fiecare dintre aceste elemente este, într-adevar, aur în mod esential (în mod necesar),⁶⁹ aurul ar fi putut exista chiar daca elementele nu ar fi existat. Oricum, definitia exprima un adevar a priori în acelasi sens precum (si cu formularea acelorasi limite precum) "1 metru = lungimea lui S": ea fixeaza o referinta. Cred ca, în general, termeni pentru genuri naturale (de ex., animal, planta si genuri chimice) îsi capata referinta în acest fel; substanta este definita drept genul instantiat de catre o anumita mostra, sau de catre cea mai mare parte a ei. Conditia "cea mai mare parte a ei" permite ca o anumita cantitate de aur al nebunului sa fie prezenta în mostra respectiva. Daca mostra originala are un numar mic de elemente deviante, ele vor fi respinse ca nefiind aur autentic. Daca, pe de alta parte, se dovedeste ca presupunerea ca exista o singura substanta sau gen uniform în mostra initiala este gresita într-un mod mai radical, atunci reactiile pot varia: uneori putem declara ca exista doua genuri de aur, alteori putem renunta la termenul "aur". (Nu se presupune ca aceste posibilitati sunt exhaustive.) Iar prezumptivul

'" Presupunând, desigur, ca toate sunt din aur; dupa cum spun mai jos, unele pot fi aurul nebunilor. stim dinainte, a priori, ca nu este adevarat ca elementele sunt în mod fip/caurul nebunilor; si toate acele elemente care sunt aur în mod actual sunt, desigur, aur în mod esential.

Saul Kripke

gen nou se poate dovedi iluzoriu din alte motive. De pilda, sa presupunem ca sunt descoperite unele elemente (fie / multimea lor) si ca despre ele se crede ca apartin unui nou gen G. Sa presupunem ca mai târziu se descopera ca elementele din / sunt într-adevar de un singur gen; totusi, ele apartin unui gen cunoscut anterior, L. O eroare de observatie a condus la opinia initiala falsa ca elementele din / posedau o anumita caracteristica C, care le excludea din L. în acest caz, cu siguranta am spune ca genuk G nu exista, în pofida faptului ca a fost definit prin referinta la o mostra initiala uniforma. (Sa se observe ca daca L nu ar fi fost identificat dinainte, am fi putut foarte bine spune ca genul G ar exista, dar ca greseam presupunând ca este asociat cu caracteristica C!) Notiunea initiala de aur este vaga în aceeasi masura în care este vaga notiunea "acelasi gen". în mod obisnuit, vaguitatea nu prezinta importanta în practica.

în cazul unui fenomen natural perceptibil prin simturi, modul în care este selectata referinta este simplu: "Caldura = aceea care este simtita prin senzatia S". înca o data, identitatea fixeaza o referinta: prin urmare, ea este a priori, dar nu necesara, deoarece caldura ar fi putut sa existe, desi noi nu. "Caldura", ca si "aur", este un designator rigid, a carui referinta este fixata prin "definitia" ei. Alte fenomene naturale, precum electricitatea, sunt identificate la început drept cauze ale anumitor efecte experimentale concrete. Nu încerc sa dau aici caracterizari exhaustive, ci numai exemple.

în al treilea rând, în cazul genurilor naturale, anumite proprietati, despre care se crede ca sunt, cel putin în mare, caracteristice pentru acel gen si despre care se crede ca se aplica la mostra initiala, sunt folosite pentru a încadra noi elemente, alaturi de mostra originala, în genul respectiv. ("Proprietati" este folosit aici într-un sens larg si poate include genuri mai largi: de pilda animalitate si felinitate, pentru tigri.) Nu este necesar ca aceste proprietati sa apartina genului respectiv în mod a priori; cercetarea empirica ulterioara poate sa stabileasca faptul ca unele dintre proprietati nu au apartinut mostrei originale, sau ca ele erau proprietati specifice mostrei originale si nu trebuie generalizate la întregul gen natural respectiv. (Astfel, galbenul aurului poate fi o iluzie optica; sau, mai plauzibil, desi aurul ob­servat initial era într-adevar galben, s-ar putea descoperi ca exista aur alb.) Pe de alta parte, un item poate sa posede toate caracteristicile utilizate initial si cu toate acestea sa nu apartina genului. Astfel, un animal poate arata exact ca un tigru si sa nu fie un tigru, asa cum s-a mentionat mai sus; elemente distincte din aceeasi coloana a tabelului periodic pot sa se asemene unele cu altele foarte mult. Astfel de similaritati care nu se datoreaza apartenentei itemului la gen sunt exceptiile; dar, asa cum arata tabelul periodic, cazuri de acest fel realmente exista. (Uneori faptul ca o mostra initiala nu are caracteristicile asociate ei ne poate face sa repudiem specia, precum în cazul

Numire si necesitate

I-G-L de mai sus. Dar acest fenomen nu este tipic, ca sa nu mai zicem ca nu este universal; a se vedea observatiile despre calitatea aurului de a fi galben, sau despre chestiunea daca pisicile sunt animale.) A priori, tot ceea ce putem spune este ca este o chestiune empirica daca acele caracteristici asociate initial cu genul se aplica în mod universal membrilor sai, sau, daca macar se aplica vreodata si daca ele sunt de fapt suficiente luate împreuna pentru apartenenta la gen. (Este extrem de putin probabil ca faptul de a fi suficiente, luate împreuna sa fie necesar, dar poate fi adevarat. De fapt, orice animal care arata exact ca un tigru este - dupa câte stiu eu - un tigru, desi este (metafizic) posibil ca sa fi existat animale care sa fi semanat cu tigrii dar care sa nu fi fost tigri. Pe de alta parte, aplicabilitatea universala, daca este adevarata, poate foarte bine sa fie necesara. "Pisicile sunt animale" s-a dovedit a fi un adevar necesar. într-adevar, despre atât de multe enunturi, în mod special acelea care subsumeaza o specie alteia, noi stim a priori ca, daca sunt în genere adevarate, sunt cu necesitate adevarate.)

în al patrulea rând, cercetarea stiintifica descopera în general carac­teristici ale aurului care sunt cu mult mai bune decât cele din multimea initiala. De pilda, se descopera ca un obiect material este aur (pur) daca si numai daca singurul element continut în el este acela cu numarul atomic 79. Aici, "daca si numai daca" poate fi luat în sens strict (necesar). în general, stiinta încearca, cercetând trasaturi structurale fundamentale, sa descopere natura, si în felul acesta esenta (în sensul filosofic) genului respectiv. Cazul fenomenelor naturale este similar; identificari teoretice precum "caldura este miscare moleculara" sunt necesare, desi nu a priori. Tipul de proprietate de identitate utilizat în stiinta pare sa fie asociat cu necesitatea si nu cu a prioricitatea sau analiticitatea: Pentru toate corpurile x si y, x este mai cald decât y daca si numai daca x are energie cinetica moleculara medie mai ridicata decât y. Aici coextensivitatea predicatelor este necesara, dar nu este a priori. Notiunea filosofica de atribut, pe de alta parte, pare sa ceara atât coextensivitate a priori (si analitica) cât si coextensivitate necesara.

Sa se observe ca în conceptia de fata, descoperirile stiintifice ale esentei speciilor nu constituie o "schimbare a întelesului"; posibilitatea unor astfel de descoperiri era parte constitutiva a întreprinderii initiale. Nu trebuie nici macar sa presupunem ca respingerea de catre biolog a tezei ca balenele sunt pesti arata ca "notiunea sa de peste" este diferita de aceea a novicelui; el pur si simplu îl corecteaza pe novice, descoperind ca "balenele sunt mami­fere si nu pesti" este un adevar necesar. Nu s-a presupus în nici un caz nici ca "balenele sunt mamifere" este a priori sau analitic si nici ca "balenele sunt pesti" este a priori sau analitic.

Saul Kripke

în al cincilea rând, si independent de cercetarile stiintifice tocmai men­tionate, "mostra originala" se îmbogateste prin descoperirea unor noi ele­mente.⁷⁰ (în cazul aurului, oamenii au facut un efort foarte mare pentru a realiza aceasta sarcina. Cei care se îndoiesc de curiozitatea stiintifica naturala a Omului sa ia în considerare acest caz. Numai fundamentalisti anti-stiintifici precum Bryan aduc critici distrugatoare acestui efort.) Mai important, nume­le de specie poate fi transmis de la o veriga la alta, exact precum în cazul numelor proprii, în asa fel încât multi dintre cei care au vazut putin aur, sau nu au vazut deloc, pot totusi sa foloseasca termenul. Referinta lor este determinata de catre un lant (istoric) cauzal si nu prin utilizarea vreunora dintre elemente. Aici voi face un efort chiar mai mic decât în cazul numelor proprii pentru a da detaliile unei teorii exacte.

De obicei, atunci când un nume propriu este transmis de la o veriga la alta, modul în care este fixata referinta numelui prezinta putina importanta pentru noi. Nu are nici o importanta ca diferiti vorbitori pot fixa referinta numelui în moduri diferite, daca ei îi dau aceeasi referinta. Probabil ca situatia nu este foarte diferita pentru nume de specii, desi tentatia de a gândi ca metalurgistul are un concept diferit de aur fata de omul care nu a vazut deloc aur, poate fi ceva mai mare. Faptul interesant este ca modul în care este fixata referinta pare sa fie extrem de important pentru noi în cazul feno­menelor de care luam act prin senzatii: un orb care foloseste termenul "lumina", chiar daca îl foloseste ca pe un designator rigid exact pentru acelasi fenomen pentru care-1 folosim noi, ni se pare ca a pierdut foarte mult, poate ca destul din punctul nostru de vedere, pentru a spune ca el are un concept diferit. (Aici "concept" este utilizat în mod netehnic!) Faptul ca noi identificam lumina într-un anumit mod ni se pare a fi crucial, chiar daca nu este necesar; legatura intima poate crea o iluzie a necesitatii. Cred ca aceasta observatie, împreuna cu remarcile de mai sus asupra proprietatii - identitate, pot sa fie foarte bine esentiale pentru o întelegere a disputelor traditionale privitoare la calitatile primare si secundare.⁷¹

Evident, exista si lucruri artificiale în aceasta abordare. De pilda, poate fi greu sa se spuna ce elemente constituie mostra originala. Se poate ca aurul sa fi fost descoperit în mod independent de catre diferiti oameni la momente de timp diferite. Nu mi se pare ca orice complicatii de acest fel vor modifica în mod radical imaginea pe care o transmite aceasta abordare.

Pentru a întelege aceasta disputa, este deosebit de important sa ne dam seama ca proprietatea de a fi galben nu este o proprietate dispozitionala, desi este corelata cu o dispozitie. Multi filosofi, din cauza absentei oricarei alte teorii a întelesului termenului "galben", au fost înclinati sa considere ca el exprima o proprietate dispozitionala. în acelasi timp, banuiesc ca multi au fost deranjati de "sentimentul frust" ca proprietatea de a fi galben este o proprietate manifesta, tot atât de "obiectiva" precum duritatea sau forma sferica. în conceptia prezenta, abordarea corecta este, desigur, aceea ca referinta

Numire si necesitate

Sa ne întoarcem la chestiunea identificarii teoretice. Identitatile teoretice, potrivit conceptiei pe care o apar, sunt în general identitati care contin doi designatori rigizi si în consecinta, sunt exemple ale necesarului a posteriori. Acum, în pofida argumentelor pe care le-am prezentat înainte pentru distinctia dintre adevarul necesar si adevarul a priori, notiunea unui adevar necesar a posteriori poate sa fie totusi oarecum deconcertanta. S-ar putea foarte bine ca cineva sa fie înclinat sa argumenteze în felul urmator: "Ati admis ca s-ar fi putut descoperi ca nici caldura nu este miscare moleculara si nici aurul nu ar fi fost elementul cu numarul atomic 79. De asemenea, ati recunoscut ca s-ar fi putut descoperi ca Elisabeta II nu ar fi fost fata lui George VI, sau chiar ca nu si-ar fi avut originea în acel spermatozoid si ovul la care ne gândisem, iar aceasta masa s-ar fi putut descoperi ca ar fi fost facuta din gheata, facuta din apa Tamisei. înteleg ca Hesperus s-ar fi putut dovedi a nu fi Phosphorus. Ce puteti avea în vedere atunci când spuneti ca astfel de eventualitati sunt imposibile? Daca Hesperus s-ar fi putut dovedi a nu fi Phosphorus, atunci Hesperus ar fi putut sa nu fie Phosphorus. si în mod similar pentru celelalte cazuri: daca lumea s-ar fi putut dovedi a fi altfel, atunci ar fi putut sa fie altfel. A nega acest fapt înseamna a nega principiul modal evident prin el însusi ca ceea ce este implicat de catre o posibilitate trebuie sa fie el însusi posibil. si nici nu puteti scapa de dificultate declarând ca "s-ar fi putut" din "s-ar fi putut dovedi altfel", este doar o modalitate epistemica, în felul în care "Ultima Teorema a lui Fermat s-ar putea dovedi a fi adevarata si s-ar putea dovedi a fi falsa" exprima doar ignoranta noastra prezenta, iar "Aritmetica s-ar fi putut dovedi a fi completa" semnaleaza ignoranta noastra din trecut. în aceste cazuri matematice, se poate ca noi sa fi

lui "a fi galben" este fixata de catre descriptia "acea proprietate (manifesta) a obiectelor care determina cauzal ca ele, în circumstante normale, sa fie vazute ca fiind galbene (adica, sa fie simtite prin intermediul anumitor impresii vizuale)"; "galben", desigur, nu înseamna "tinde sa produca cutare si cutare senzatie"; daca am fi avut structuri neuronale diferite, daca conditiile atmosferice ar fi fost diferite, daca am fi fost orbi, s.a.m.d., atunci obiectele galbene nu ar fi produs asa ceva. Daca încercam sa revizuim definitia lui "galben" înlocuind-o cu "tinde sa produca cutare si cutare impresii vizuale în circumstantele C", atunci vom descoperi ca specificarea circumstantelor C fie implica în mod circular proprietatea de a fi galben, fie transforma pur si simplu pretinsa definitie mai degraba într-o descoperire stiintifica decât într-o sinonimie. Daca adoptam punctul de vedere al "fixarii referintei", atunci este la latitudinea fizicianului sa identifice proprietatea astfel delimitata în orice termeni fizici mai fundamentali pe care-i doreste. Unii filosofi au argumentat ca termeni precum "senzatie de galben", "senzatie de cal­dura", "senzatie de durere", s.a.m.d. nu ar putea exista în limbaj, daca nu ar fi iden­tificabili în termeni de fenomene observabile externe, precum caldura, proprietatea de a fi galben si comportamentul uman asociat. Consider ca aceasta chestiune este inde­pendenta de orice punct de vedere argumentat în text.

Saul Kripke

fost ignoranti, dar era de fapt imposibil din punct de vedere matematic ca raspunsul sa se dovedeasca a fi altfel decât a fost. Nu este asa în cazurile dumneavoastra favorite de esenta si de identitate între doi designatori rigizi: este realmente posibil din punct de vedere logic ca aurul sa se fi dovedit a fi un compus, iar aceasta masa s-ar fi putut realmente -dovedi a nu fi facuta din lemn, si cu atât mai putin dintr-o anumita bucata de lemn data. Contrastul cu cazul matematic nu ar putea fi mai mare si nu ar fi atenuat chiar daca, dupa cum sugerati, pot exista adevaruri matematice pe care este imposibil sa le

cunoastem a priori."

Poate ca oricine a prins spiritul remarcilor meLe anterioare poate sa dea el însusi raspunsul meu, dar exista o clarificare a discutiei mele anterioare care este relevanta aici. Acela care obiecteaza are dreptate atunci când argu­menteaza ca daca sustin ca aceasta masa nu ar fi putut sa fie facuta din gheata, atunci trebuie sa sustin totodata ca nu s-ar fi putut sa descoperim ca este facuta din gheata; s-ar fi putut descoperi ca P, implica faptul ca P s-ar fi putut sa aiba loc. La ce revine atunci intuitia ca 8-ar fi putut descoperi ca masa a fost facuta din gheata sau din orice altceva, ca s-ar fi putut chiar descoperi ca nu este facuta din molecule? Cred ca aceasta înseamna pur si simplu ca s-ar fi putut sa existe o masa care sa arate si sa aiba caracteristicile tactile ale acestei mese si sa fie asezata chiar în aceasta pozitie în camera, dar care sa fi fost facuta din gheata. Cu alte cuvinte, eu (sau o fiinta constienta) as fi putut sa fi fost din punct de vedere calitativ în aceeasi situatie episte­mica, situatie care are loc de fapt, as putea sa am aceleasi dovezi senzoriale pe care le am de fapt, despre o masa care a fost facuta din gheata. Situatia este astfel înrudita cu aceea care i-a inspirat pe teoreticienii reprezentantilor; atunci când eu vorbesc despre posibilitatea de a se descoperi ca masa este facuta din lucruri diferite, eu vorbesc imprecis. Aceasta masa însasi nu ar fi putut avea o origine diferita de aceea pe care a avut-o, dar într-o situatie identica din punct de vedere calitativ cu aceasta în privinta tuturor datelor senzoriale pe care le-am avut înainte, încaperea s-ar fi putut sa contina în locul acestei mese o masa facuta din gheata. Ceva de genul teoriei repre­zentantilor este astfel aplicabil situatiei, dar se aplica doar pentru ca noi nu suntem interesati de ceea ce s-ar fi putut sa fie adevarat despre aceasta masa particulara, ci suntem interesati de ceea ce s-ar putea sa fie sau sa nu fie adevarat despre o masa, date fiind anumite dovezi senzoriale. Tocmai pentru ca nu este adevarat ca aceasta masa s-ar fi putut sa fie facuta din gheata din Tamisa, noi trebuie sa recurgem aici la descriptii si reprezentanti calitativi. A aplica aceste notiuni la modalitati de re autentice, este, din perspectiva punctului de vedere prezent, ceva pervers.

Raspunsul general la obiectie poate fi atunci formulat în felul urmator: Fiecare adevar necesar, indiferent daca este a priori sau a posteriori, nu s-ar

Numire si necesitate

fi putut sa se dovedeasca a fi altfel. Totusi, în cazul unor adevaruri necesare a posteriori, putem spune ca în situatiile unor dovezi adecvate identice calitativ, un enunt calitativ corespunzator adecvat s-ar fi putut sa fie fals. Enuntul vag si inexact ca aurul s-ar fi putut dovedi a fi un compus trebuie înlocuit (aproximativ) prin enuntul ca este posibil din punct de vedere logic sa fi existat un compus cu toate proprietatile despre care se stia initial ca sunt exemplificate de catre aur. Enuntul imprecis ca s-ar fi putut dovedi ca Hes-perus sa nu fie Phosphorus ar trebui sa fie înlocuit de catre contingenta adevarata mentionata mai înainte în aceste prelegeri: doua corpuri distincte s-ar fi putut sa ocupe, dimineata si respectiv seara, chiar acele pozitii ocupate de fapt de catre Hesperus - Phosphorus - Venus.⁷² Motivul pentru care exemplul Ultimei Teoreme a lui Fermat ne da o impresie diferita este acela ca aici nu se sugereaza nici un analog de la sine, cu exceptia enuntului foarte general ca, în absenta unei demonstratii sau respingeri, este posibil pentru o conjectura matematica sa fie sau adevarata sau falsa.

Nu am dat nici o paradigma generala pentru enuntul contingent calitativ corespunzator adecvat. Deoarece ne preocupa felul în care lucrurile s-ar fi putut dovedi a fi altfel, paradigma noastra generala consta în a redescrie atât dovezile anterioare cât si enuntul din punct de vedere calitativ si în a pretinde ca ele sunt corelate numai în mod contingent. în cazul iden­titatilor, utilizând doi designatori rigizi, precum în cazul Hesperus-Phospho-rus de mai sus, exista o paradigma mai simpla care este utilizabila adesea si care are, cel putin, aproximativ acelasi efect. Fie "R," si "R₂" doi designatori rigizi care flancheaza semnul identitatii. Atunci "R, = R₂" este necesar, daca este adevarat. Referintele lui "R," si respectiv "R₂" pot fi foarte bine fixate prin designatori nonrigizi "D," si "D₂"; în cazurile lui Hesperus si Phos­phorus acestia au forma "corpul ceresc în pozitia cutare si cutare pe cer seara (dimineata)". Atunci, desi "R, = R₂" este necesar, "D, = D₂" poate foarte bine sa fie contingent si aceasta este adesea ceea ce conduce la conceptia eronata ca "R, = R₂" s-ar fi putut dovedi a fi altfel.

în încheiere vreau sa discut foarte pe scurt aplicarea consideratiilor precedente la teza identitatii. Teoreticienii identitatii au fost preocupati de câteva tipuri distincte de identificari: cea a unei persoane cu corpul ei, cea a unei anumite senzatii (sau eveniment sau stare de a avea senzatia) cu o anu-

Unele dintre enunturile pe care le fac eu însumi mai sus pot fi vagi si inexacte în acest sens. Daca spun, "Aurul s-ar putea dovedi a nu fi un element", vorbesc corect; "s-ar putea" aici este epistemic si exprima faptul ca dovezile empirice nu justifica a priori certitudinea (carteziana) ca aurul este un element. Vorbesc de asemenea strict corect când spun ca aurul, în calitate de element, a fost descoperit a posteriori. Daca spun, "Aurul s-ar fi putut dovedi a nu fi un element", se pare ca înteleg aceasta din punct de vedere metafizic, iar enuntul meu se supune corectiei exprimate în text.

Saul Kripke

mita stare a creierului (durerea lui Jones de la ora 06:00 este stimularea fibrei-C sale de la acel moment de timp) si cea a tipurilor de stari mentale cu tipurile corespunzatoare de stari fizice.(durerea este stimularea fibrelor-C). Fiecare dintre acestea, ca si alte tipuri de identificiri prezente în literatura, prezinta probleme analitice, pe buna dreptate ridicate de criticii cartezieni, care nu pot fi evitate printr-un simplu apel la o pretinsa confundare a sino­nimiei cu identitatea. Trebuie sa mentionez ca nu exista, desigur, nici un obstacol evident, cel putin (o spun cu prudenta) nici unul care sa-i treaca prin minte la o prima reflectie, chiar înainte de ora de odihna, vreunui gânditor competent, pentru ca unele teze ale identitatii sa fie aparate în timp ce altele sa fie supuse îndoielii sau negate. De pilda, unii fLlosofi au acceptat iden­titatea anumitor senzatii cu anumite stari ale creierului, dar au negat în schimb posibilitatea identitatii dintre tipuri mentale si fizice.⁷³ Ma voi ocupa în primul rând cu identitatile tip-tip, iar filosofii respectivi vor fi, în felul acesta, imuni la o buna parte din discutie; dar voi mentiona pe scurt celelalte genuri de identitati.

Descartes, si altii care l-au urmat, au argumentat ca o persoana sau mintea acesteia este distincta de corpul ei, deoarece mintea ar putea exista fara corp. La fel de bine el ar fi putut sa argumenteze aceeasi concluzie pe baza premisei ca propriul corpul ar fi putut sa existe fara minte.⁷⁴ Acum,

Thomas Nagel si Donald Davidson sunt exemple proeminente. Conceptiile lor sunt foarte interesante si as vrea sa fi putut sa le discut în amanunt. Este îndoielnic ca astfel de filosofi doresc sa se numeasca "materialisti". Davidson, de pilda, îsi fundamenteaza argumentul pentru versiunea sa a teoriei identitatii pe presupusa imposibilitate a corelarii proprietatilor psihologice cu proprietati fizice.

Argumentul împotriva identificarii token-token din text se aplica acestor conceptii. ³⁴ Desigur, corpul exista realmente fara minte si, este de presupus, fara persoana atunci când corpul este un cadavru. Aceasta consideratie, daca est& acceptata, ar arata deja ca o persoana si corpul ei sunt distincte. (Vezi David Wiggins, "On Being at the Same Place at the Same Time", Philosophical Review, voi. 77 (1968), pp. 90-5.) în mod similar, se poate argumenta ca o statuie nu este bucata de materie din care este facuta. în cazul din urma, totusi, s-ar putea spune, în schimb, ca statuia nu este "nimic în plus fata de" bucata de materie; si s-ar putea încerca aceeasi solutie pentru relatia dintre persoana si corp. Atunci, dificultatile din text nu ar aparea în aceeasi forma, dar ar aparea dificultati analoage. O teorie cum ca o persoana nu este nimic în plus fata de corpul ei, în felul în care o statuie nu este nimic în plus fata de materia din care este alcatuita, ar trebui sa sustina ca (în mod necesar) o persoana exista daca si numai daca corpul ei exista si are o anumita organizare fizica suplimentara. O astfel de teza s-ar confrunta cu dificultati mo­dale similare acelora care afecteaza teza obisnuita a identitatii si acelasi lucru s-ar întâmpla cu teze analoage care înlocuiesc identificarea starilor mentale cu stari fizice. O discutare a acestei chestiuni trebuie lasata pentru o alta ocazie. O alta conceptie pe care nu o voi discuta, desi sunt înclinat putin sa o accept si despre care nici macar nu sunt

Numire si necesitate

raspunsul pe care-1 socotesc pur si simplu inadmisibil este raspunsul care accepta senin premisa carteziana în timp ce neaga concluzia carteziana. Fie "Descartes" un nume, sau un designator rigid, al unei anumite persoane si fie "B" un designator rigid al corpului sau. Atunci, daca Descartes ar fi într-ade­var identic cu B, presupusa identitate, fiind o identitate între doi designatori rigizi, ar fi necesara, iar Descartes nu ar putea exista fara B si B nu ar putea exista fara Descartes. Cazul nu este deloc comparabil cu pretinsul caz analog, anume al identitatii primului Director General al Postei cu inventatorul lentilelor bifocale. Adevarat, aceasta identitate are loc în pofida faptului ca ar fi putut sa existe un prim Director General al Postei chiar daca lentilele bifocale nu ar fi fost inventate niciodata. Motivul este ca "inventatorul lenti­lelor bifocale" nu este un designator rigid; o lume în care nimeni nu a inventat lentilele bifocale nu este ipso facto o lume în care Franklin nu a existat. Prin urmare, pretinsa analogie se prabuseste; un filosof care doreste sa respinga concluzia carteziana trebuie sa respinga premisa carteziana, iar aceasta sarcina din urma nu este ceva banal.

Sa zicem ca ,A" numeste o anumita senzatie de durere si ca "B" nu­meste starea corespunzatoare a creierului, sau starea creierului pe care unii teoreticieni ai identitatii doresc sa o identifice cu A. Prima fac ie, s-ar parea ca este cel putin posibil logic ca B sa fi existat (creierul lui Jones s-ar fi putut sa fie exact în acea stare la momentul de timp respectiv) fara ca Jones sa fi simtit vreo durere, si astfel fara prezenta lui A. înca o data, teoreticianul iden­titatii nu poate sa admita posibilitatea senin si sa continue de aici; consistenta si principiul necesitatii identitatilor care folosesc designatori rigizi, interzic orice astfel de curs al argumentarii. Daca A si B ar fi identici, identitatea ar trebui sa fie necesara. Dificultatea poate cu greu sa fie evitata, prin argu­mentul ca, desi B nu ar putea exista fara A, a fi o durere este doar o proprie­tate contingenta a lui A si ca, asadar, prezenta lui B fara prezenta durerii nu implica prezenta lui B fara A. Poate exista un caz mai evident de esenta decât acela ca a fi o durere este o proprietate necesara a fiecarei dureri? Teoreticianul identitatii care doreste sa adopte strategia în discutie, trebuie chiar sa argumenteze ca a fi o senzatie este o proprietate contingenta a lui A, deoarece s-ar parea la prima vedere ca este logic posibil ca B sa poata exista în absenta oricarei senzatii cu care ar putea fi identificata în mod plauzibil. Gânditi-va la o anumita durere, sau la alta senzatie, pe care ati avut-o vreodata. Vi se pare câtusi de putin pluzibil ca exact acea senzatie ar fi putut exista fara a fi o senzatie, în felul în care un anumit inventator (Franklin) ar fi putut exista fara a fi un inventator?

sigur ca a fost formulata cu o claritate deplina, este asa numita conceptie despre concepte psihologice ca stari functionale.

Saul Kripke

Mentionez aceasta strategie pentru ca mi se pare ca ea este adoptata de catre un mare numar de teoreticieni ai identitatii. Deoarece cred ca presupusa identitate a unei stari a creierului cu starea mentala corespunzatoare trebuie analizata dupa modelul identitatii contingente a lui Benjamin Franklin cu in­ventatorul lentilelor bifocale, acesti teoreticieni îsi dau seama ca asa cum activitatea sa contingenta 1-a facut pe Benjamin Franklin sa fie inventatorul lentilelor bifocale, tot asa o proprietate contingenta a starii creierului trebuie sa transforme aceasta stare într-o durere. în general, ei doresc ca aceasta proprietate sa fie una formulabila într-un limbaj fizic sau cel putin "neutru -în privinta - toposului", în asa fel încât materialistul sa nu poata fi acuzat ca postuleaza proprietati non-fizice ireductibile. O conceptie tipica este aceea ca a fi o durere, ca proprietate a starii fizice, trebuie sa fie analizata în termenii "rolului cauzal" al starii," în termenii stimulilor caracteristici (de ex., întepaturi) care o cauzeaza si în cei ai comportamentului caracteristic pe care îl cauzeaza. Nu voi intra în detaliile acestor analize, chiar daca le consider de obicei gresite si din motive specifice lor, în plus fata de consideratiile modale generale pe care le introduc în argumentul meu de aici. Tot ceea ce trebuie sa remarc aici este ca "rolul cauzal" al starii fizice este socotit de catre teore­ticienii respectivi ca fiind o proprietate contingenta a starii fizice, si astfel se presupune a fi o proprietate contingenta a starii care este în genere o stare mentala, ca sa nu mai vorbim ca este proprietatea contingenta a ceva care este atât de specific precum o durere. înca o data, aceasta notiune mi se pare evident absurda prin ea însasi. Ea echivaleaza cu punctul de vedere ca exact durerea pe care o am acum ar fi putut exista fara a fi deloc o stare mentala.

Nu am discutat problema conversa, care este mai apropiata de conside­ratiile carteziene originale - si anume, ca asa cum se pare ca starea creierului ar fi putut exista fara sa existe nici o durere, tot asa se pare ca durerea ar fi putut exista fara sa existe starea corespunzatoare a creierului. Sa se observe ca. a fi o stare a creierului este în mod evident o proprietate esentiala a lui B (starea creierului). într-adevar, chiar mai mult decât atât este adevarat: nu numai a fi o stare a creierului, dar chiar a fi o stare a creierului de un anumit tip este o proprietate esentiala a lui B. Configuratia celulelor creierului, a carei prezenta la un anumit moment de timp constituie prezenta lui B la acel moment de timp, este esentiala pentru B si în absenta ei B nu ar fi existat. Astfel, cineva care doreste sa afirme ca starea creierului si durerea sunt iden­tice, trebuie sa argumenteze ca durerea A nu ar fi putut sa existe în absenta unui tip de configuratie foarte specific al moleculelor. Daca A = B, atunci

De pilda, David Armstrong, A Materialist Theory of the Mind, Londra si New York, 1968; a se vedea recenzia lui Thomas Nagel, Philosophical Review 79 (1970), pp. 394-403; si David Lewis, "An Argument for the Identity Theory", The Journal ofPhilosophy, pp. 17-25.

Numire si necesitate

identitatea lui A cu B este necesara, si fiecare proprietate esentiala a unuia trebuie sa fie o proprietate esentiala si a celuilalt. Cineva care doreste sa mentina o teza a identitatii nu poate pur si simplu sa accepte intuitiile carteziene ca A poate sa existe fara B, ca B poate sa existe fara A, ca prezenta corelativa a orice care are proprietati mentale este doar ceva contingent pentru B si ca prezenta corelativa a oricarei proprietati fizice specifice este doar contingenta pentru A. El trebuie sa explice pe deplin aceste intuitii, aratând în ce fel sunt ele iluzorii. Sarcina aceasta poate sa nu fie imposibila; am vazut mai sus cum unele lucruri care par sa fie contingente se dovedesc, la o examinare mai îndeaproape, ca sunt necesare. Totusi, în mod evident sarcina nu este o joaca de copii si vom vedea mai jos cât este de dificila.

Ultimul gen de identitate, acela despre care am spus ca ar atrage atentia în cea mai mare masura, este genul de identitate tip-tip exemplificat prin identificarea durerii cu stimularea fibrelor-C. Se presupune ca aceste iden­tificari sunt analoage cu identificari stiintifice tip-tip precum identitatea caldurii cu miscarea moleculara, a apei cu hidroxidul de hidrogen, s.a.m.d. Sa luam, ca un exemplu, analogia care se presupune ca functioneaza între identificarea materialista si cea a caldurii cu miscarea moleculara; ambele identificari identifica doua tipuri de fenomene. Conceptia obisnuita sustine ca identificarea caldurii cu miscarea moleculara si a durerii cu stimularea fibrelor-C sunt ambele contingente. Am vazut mai sus ca deoarece "caldura" si "miscare moleculara" sunt ambii designatori rigizi, identificarea fenome­nelor pe care ei le numesc este necesara. Ce se poate spune despre "caldura" si "stimularea fibrelor-C"? Trebuie sa fie clar din discutia anterioara ca "du­rere" este un designator rigid al tipului, sau al fenomenului pe care-1 desem­neaza: daca ceva este o durere este în mod esential asa ceva si pare sa fie absurd sa se presupuna ca durerea ar fi putut sa fie un alt fenomen decât acela care este. Acelasi lucru este valabil pentru termenul "stimulare a fibrei-C", daca, asa cum voi presupune aici, "fibre-C" este un designator rigid. (Supozitia este oarecum riscanta, deoarece nu stiu în mod virtual nimic despre fibre-C, decât ca stimularea lor se spune ca este corelata cu durerea.⁷⁶

" Am fost surpins sa aflu ca cel putin un ascultator competent a considerat ca utilizarea de catre mine a unor termeni precum "corelat cu", "corespunzator lui" si a altora de acest fel, presupune deja îndoiala cu privire la teza identitatii. Asa cum a spus acesta, teza identitatii nu este teza ca durerile si starile creierului sunt corelate, ci ca ele sunt identice. Astfel, întreaga mea discutie presupune pozitia anti-materialista pe care mi-am propus sa o demonstrez. Desi am fost surprins sa aud o obiectie care concede atât de putina ingeniozitate argumentului, am încercat în mod deosebit sa evit termenul "corelat", care pare sa dea nastere obiectiei. Oricum, pentru a preveni neîntelegerea, voi explica utiliza­rea pe care o dau termenilor. Presupunând, cel putin arguendo, ca descoperirile stiintifice s-au dovedit a fi astfel încât sa nu respinga materialismul dintru început, atât dualistul cât

Saul Kripke

Chestiunea nu prezinta importanta; daca "fibre-C" nu este un designator rigid, înlocuiti-1 pur si simplu printr-unul care este, sau presupuneti ca este utilizat ca un designator rigid în contextul prezent.) Asadar, daca identitatea durerii cu stimularea fibrelor-C este adevarata, ea trebuie sa fie necesara.

Pâna aici analogia dintre identificarea caldurii cu miscarea moleculara si a durerii cu stimularea fibrelor-C nu este un esec; ea s-a dovedit, doar, a fi opusul a ceea ce se crede în mod obisnuit - ambele, daca sunt adevarate, trebuie sa fie necesare. Aceasta înseamna ca teoreticianul identitatii este angajat fata de conceptia ca nu ar putea exista o stimulare a fibrei-C care nu ar fi o durere si nici o durere care nu ar fi o stimulare a fibrei-C. Aceste consecinte sunt cu siguranta surprinzatoare si contraintuitive, dar sa nu-1 concediem prea repede pe teoreticianul identitatii. Poate el sa arate ca po­sibilitatea aparenta ca durerea sa nu se dovedeasca a fi stimulare a fibrei-C, sau ca o instanta a unuia dintre fenomene sa existe fara a fi o instanta a celuilalt, este o iluzie de acelasi gen ca si iluzia ca apa s-ar fi putut sa nu fie hidroxid de hidrogen, sau caldura s-ar fi putut sa nu fie miscare moleculara? Daca este asa, el îl va fi respins pe cartezian, dar nu, precum în analiza conventionala, acceptându-i premisa si punând în lumina sofismul argumen­tului sau, ci printr-o strategie inversa - în timp ce argumentului cartezian, data fiind premisa sa care afirma caracterul contingent al identificarii, i se concede ca îsi produce concluzia sa, premisa trebuie demascata ca fiind superficial plauzibila, dar falsa.

Nu cred ca este probabil ca teoreticianul identitatii sa reuseasca într-o astfel de întreprindere. Vreau sa argumentez ca, cel putin, cazul nu poate fi interpretat ca fiind analog aceluia al identificarii stiintifice de genul obisnuit, asa cum este ilustrata aceasta de identitatea caldurii cu miscarea moleculara. Care a fost strategia folosita mai sus pentru a aborda contingenta aparenta a anumitor cazuri de necesar a posteriorii Strategia era de a argumenta ca desi enuntul însusi este necesar, cineva ar putea, vorbind din punct de vedere calitativ, sa fie în aceeasi situatie epistemica precum cea originala, si într-o astfel de situatie un enunt analog din punct de vedere calitativ ar putea fi fals. în cazul identitatilor dintre doi designatori rigizi, strategia poate fi aproxi­mata printr-una mai simpla: Sa consideram felul în care sunt determinate referintele designatorilor; daca acestea coincid numai în mod contingent, acesta este faptul care da enuntului initial iluzia contingentei. în cazul caldurii si al miscarii moleculare, modul în care functioneaza aceste doua

si teoreticianul identitatii sunt de acord ca exista o corelatie sau o corespondenta între starile mentale si starile fizice. Dualistul sustine ca relatia de "corelatie" din discutie este ireflexiva; teoreticianul identitatii sustine ca ea este pur si simplu un caz special al relatiei de identitate. Termeni precum "corelatie" si "corespondenta" pot fi folositi în mod neutru fara a judeca dinainte care pozitie este corecta.

Numire si necesitate

paradigme este simplu. Când cineva spune, în mod inexact, ca s-ar fi putut dovedi despre caldura ca ea nu este miscare moleculara, ceea ce este adevarat în ceea ce spune el este ca cineva ar fi putut simti un fenomen în acelasi fel în care noi simtim caldura, adica sa-1 simta cu ajutorul producerii senzatiei pe care noi o numim "senzatia de caldura" (sa o numim "S"), chiar daca feno­menul nu ar fi fost miscare moleculara. în plus, el întelege prin aceasta ca planeta s-ar fi putut sa fie locuita de catre creaturi care nu au avut S atunci când erau în prezenta miscarii moleculare, desi l-au avut poate atunci când erau în prezenta a altceva. Astfel de creaturi ar fi, într-un anumit sens calita­tiv, în aceeasi situatie epistemica în care suntem noi, ele ar putea folosi un designator rigid pentru fenomenul care cauzeaza senzatia S în ele (designa-torul rigid ar putea chiar sa fie "caldura"), si cu toate acestea nu miscarea moleculara (si prin urmare nu caldura!) ar fi aceea care ar cauza senzatia.

Se poate spune acum ceva analog pentru a justifica pe deplin senti­mentul ca identitatea durerii si stimularea fibrelor-C, daca ea este o desco­perire stiintifica, s-ar fi putut dovedi a fi altfel? Nu cred ca o astfel de ana­logie este posibila. în cazul posibilitatii aparente ca miscarea moleculara sa fi putut exista în absenta caldurii, ceea ce a parut sa fie realmente posibil este ca miscarea moleculara sa fi existat fara sa fie simtita drept caldura, adica s-ar fi putut sa existe fara sa produca senzatia S, senzatia de caldura. în fiinte adecvate care au senzatii, este posibil în mod analog ca o stimulare a fibre­lor-C sa fi existat fara a fi simtita ca durere? Daca asa ceva este posibil, atunci stimularea fibrelor-C poate ea însasi sa existe fara durere, deoarece existenta stimularii fibrelor-C fara a fi simtita ca durere este, din punctul de vedere al stimularii, acelasi lucru cu existenta stimularii fara sa existe deloc durere. O astfel de situatie ar fi în contradictie flagranta cu presupusa identitate necesara a durerii si a starii fizice corespunzatoare, iar ceva analog este valabil pentru oricare stare fizica ce ar putea fi identificata cu o stare mentala corespunzatoare. Problema consta în aceea ca teoreticianul identitatii nu sustine ca starea fizica doar produce starea mentala, ci el doreste ca cele doua sa fie identice si asadar, afortiori sa apara simultan în mod necesar. în cazul miscarii moleculare si al caldurii exista ceva, si anume senzatia de caldura, care este un intermediar între fenomenul extern si observator. în cazul mental-fizic nu este posibil nici un astfel de intermediar, deoarece aici fenomenul fizic este presupus a fi identic cu fenomenul intern însusi. Cineva poate fi în aceeasi situatie epistemica în care ar fi daca ar exista caldura, chiar în absenta caldurii, pur si simplu având senzatia de caldura; si chiar în prezenta caldurii, el poate avea aceleasi dovezi empirice pe care le-ar avea în absenta caldurii, pur si simplu prin aceea ca nu are senzatia S. Nici o astfel de posibilitate nu exista în cazul durerii si al altor fenomene mentale. A fi în

Saul Kripke

aceeasi situatie epistemica care ar avea loc daca ciaeva ar avea o durere este a avea o durere; a fi în aceeasi situatie epistemica care ar avea loc în absenta durerii este a nu avea o durere. Astfel, contingenta aparenta a conexiunii din­tre starea mentala si starea corespunzatoare a creierului nu poate fi explicata printr-un anumit gen de analog calitativ, precum în cazul caldurii.

Tocmai am analizat situatia în termenii notiunii de situatie epistemica identica din punct de vedere calitativ. Neajunsul este acela ca notiunea de situatie epistemica identica din punct de vedere calitativ cu cea în care obser­vatorul ar avea o senzatie S este pur si simplu o situatie în care observatorul ar avea acea senzatie. Aceeasi remarca poate fi facuta în termenii notiunii de identificare a referintei unui designator rigid. în cazul identitatii caldurii cu miscarea moleculara, consideratia importanta a fos-t aceea ca desi "caldura" este un designator rigid, referinta acestui designator a fost determinata printr-o proprietate accidentala a referentului, si anume proprietatea de a produce în noi senzatia S. Astfel, este posibil ca un fenomen sa fi fost desemnat în mod rigid în acelasi fel în care este desemnat fenomenul caldurii, cu referinta sa identificata de asemenea cu ajutorul senzatiei S, fara ca fenomenul sa fie caldura si prin urmare, fara a fi miscare moleculara. Durerea, pe de alta parte, nu este identificata printr-una dintre proprietatile el accidentale; mai degraba ea este identificata prin proprietatea însasi de a fi durere, prin calitatea ei fenomenologica imediata. Astfel durerea, spre deosebire de caldura, nu numai ca este desemnata în mod rigid prin "durere", ci referinta designa-torului este determinata printr-o proprietate esentiala a referentului. Astfel, nu este posibil sa spunem ca desi durerea este în mod necesar identica cu o anumita stare fizica, un anumit fenomen poate fi identificat în acelasi fel în care noi identificam durerea, dar fara a fi corelat cu acea stare fizica. Daca un fenomen oarecare este identificat în exact acelasi fel în care noi identificam durerea, atunci acel fenomen este durere.

Poate ca aceeasi idee poate fi formulata mai viu fara o astfel de referire specifica la aparatul tehnic din aceste prelegeri. Sa presupunem ca ne imaginam pe Dumnezeu creând lumea; ce trebuie sa faca El pentru a se obtine identitatea caldurii si a miscarii moleculare? Aici s-ar parea ca tot ceea ce El trebuie sa faca este sa creeze caldura, adica miscarea moleculara însasi. Daca moleculele de aer de pe acest pamânt sunt suficient de agitate, daca exista un foc care arde, atunci pamântul va fi cald chiar daca nu exista nici un observator sa vada asta. Dumnezeu a creat lumina (si astfel a creat fluxuri de fotoni, potrivit doctrinei stiintifice prezente) înainte ca El sa fi creat observatori umani si animale; si acelasi lucru este de presupus ca este valabil pentru caldura. Cum ni se pare noua, atunci, faptul ca identitatea miscarii moleculare cu caldura este un fapt stiintific substantial, ca simpla creatie a miscarii moleculare îl lasa totusi pe Dumnezeu în fata sarcinii

Numire si necesitate

suplimentare de a transforma miscarea moleculara în caldura? Faptul acesta este într-adevar iluzoriu, dar ceea ce este o sarcina importanta pentru Divinitate este sarcina de a face ca miscarea moleculara sa fie simtita drept caldura. Pentru a face aceasta, El trebuie sa creeze unele fiinte dotate cu senzatii, pentru a se asigura ca miscarea moleculara produce senzatia 5 în ele. Numai dupa ce El a facut acest lucru, vor exista fiinte care pot sa învete, în exact acelasi fel în care învatam noi, ca propozitia "Caldura este miscarea moleculelor" exprima un adevar a posteriori.

Ce se poate spune însa despre cazul stimularii fibrelor-C? Pentru a crea acest fenomen, s-ar parea ca Dumnezeu trebuie doar sa creeze fiinte cu fibre-C apte pentru tipul potrivit de stimulare fizica; este irelevant aici daca fiintele sunt constiente sau nu. S-ar parea, totusi, ca pentru a face ca stimu­larea fibrei-C sa corespunda durerii, sau sa fie simtita ca durere, Dumnezeu trebuie sa faca ceva în plus fata de simpla creare a stimularii fibrei-C; El trebuie sa lase creaturile sa simta stimularea fibrei-C ca durere si nu ca o gâ-dilare, sau caldura, sau sa nu simta nimic, cum pare sa fi fost, de asemenea, în puterile Sale. Daca aceste lucruri sunt într-adevar în puterile Sale, relatia dintre durerea pe care o creaza Dumnezeu si stimularea fibrelor-C nu poate fi de identitate. Pentru ca daca este astfel, stimularea ar putea exista fara durere; si deoarece "durere" si "stimularea fibrei-C" sunt rigide, aceasta im­plica faptul ca relatia dintre cele doua fenomene nu este aceea de identitate. Dumnezeu a trebuit sa faca ceva, în plus fata de crearea omului însusi, pentru a face ca un anumit om sa fie inventatorul lentilelor bifocale; omul ar fi putut foarte bine sa existe fara sa inventeze asa ceva. Nu se poate spune acelasi lucru despre durere; daca fenomenul exista în genere, nu este nevoie de nici o munca suplimentara pentru a-1 transforma în durere.

în rezumat, corespondenta dintre o stare a creierului si o stare mentala pare sa aiba un anumit element evident de contingenta. Am vazut ca iden­titatea nu este o relatie care poate sa aiba loc în mod contingent între obiecte. Prin urmare, daca teza identitatii ar fi corecta, elementul de contingenta nu ar exista în relatia dintre starile mentala si fizica. Nu poate sa existe, precum în cazul caldurii si al miscarii moleculare, în relatia dintre fenomen (= caldura = miscare moleculara) si felul în care fenomenul este simtit sau ne apare (sen­zatia S), deoarece în cazul fenomenelor mentale nu exista nici o "aparenta" dincolo de fenomenul mental însusi.

Aici am subliniat posibilitatea, sau posibilitatea aparenta, a unei stari fizice fara starea mentala corespunzatoare. Posibilitatea inversa, starea men­tala (durerea) fara starea fizica (stimularea fibrei-C) prezinta si ea probleme pentru teoreticienii identitatii, probleme care nu pot fi rezolvate prin apel la analogia cu caldura si miscarea moleculara.

Saul Kripke

Am discutat probleme similare, într-un mod mai succint, pentru con­ceptii care pun semnul de egalitate între eu si corp si între anumite eve­nimente mentale si anumite evenimente fizice, fara a fi discutat posibile reactii într-un mod tot asa de amanuntit precum în cazul tip-tip. Este suficient sa spun ca banuiala mea este ca remarcile facute indica faptul ca teoreticianul care doreste sa identifice diferite evenimente mentale particulare si eveni­mente fizice particulare va trebui sa se confrunte cu probleme destul de asemanatoare cu acelea cu care se confrunta teoreticianul cazului tip-tip; nici el nu va putea sa recurga la prezumtivele analogii st-andard.

Faptul ca nu ne stau la dispozitie miscarile si analogiile obisnuite pentru a rezolva problemele teoreticianului identitatii nu constituie, bine în­teles, vreo dovada ca nici o miscare nu este disponibila. Cu siguranta, nu pot discuta aici toate posibilitatile. Banuiala mea, totusi, este ca prezentele consideratii sunt piedici decisive pentru formele obisnuite de materialism. Cred ca materialismul trebuie sa sustina ca o descriere fizica a lumii este o descriere completa a ei, ca oricare fapte mentale sunt "dependente ontologic" de faptele fizice în sensul direct al decurgerii din ele cu necesitate. Nici un teoretician al identitatii nu mi se pare sa fi produs un argument convingator împotriva punctului de vedere intuitiv ca teza "dependentei ontologice" nu este adevarata.⁷⁷

" Dupa ce am exprimat aceste îndoieli cu privire la teoria identitatii în text, trebuie sa subliniez doua lucruri: mai întâi, teoreticienii identitatii au prezentat argumente pozitive în favoarea conceptiei lor, la care, cu siguranta, eu nu am raspuns aici. Unele dintre aceste argumente mi se par a fi slabe sau a se baza pe prejudecati ideologice, dar altele m-au izbit ca fiind argumente foarte constrângatoare la care acum nu sunt capabil sa raspund în mod convingator. în al doilea rând, respingerea tezei identitatii nu implica acceptarea dualismului cartezian. De fapt, conceptia mea de mai înainte ca o persoana nu ar fi putut proveni dintr-un spermatozoid si un ovul diferite de acelea din care ea si-a avut originea în mod actual, sugereaza implicit o resping&re a imaginii carteziene. Daca am avea o idee clara despre suflet, sau despre minte, anume ca fiind o entitate spirituala independenta, subzistenta, de ce ar trebui sa aiba vreo conexiune necesara cu obiecte materiale particulare precum un anumit spermatozoid sau un anumit ovul? Un dualist convins poate sa creada ca opiniile mele despre spermatozoizi si ovule presupun îndoiala în privinta tezei lui Descartes. As fi înclinat sa argumente-z în directie inversa; faptul ca este greu sa ne imaginam ca eu provin dintr-un spermatozoid si un ovul care sunt diferite fata de originea mea actuala, mi se pare ca arata ca nu avem nici o asemenea conceptie clara despre suflet, sau despre eu. în orice caz, notiunea lui Descartes pare sa fi fost discreditata începând cu critica lui Hume a notiunii de eu cartezian. Consider problema minte-corp ca pe o chestiune larg deschisa si extrem de neclara.

ADDENDA

Aceste addenda reprezinta anumite dezvoltari ale textului original pe care le-am adaugat fie ca raspuns la întrebari, fie de dragul clarificarii sau al unei amplificari în forma schitata.

(a) Unicorni, pg. 29-30. în lumina remarcilor asupra genurilor naturale pe care le-am facut în prelegerea a treia, voi încerca sa dau o explicatie succinta conceptiei ciudate despre unicorni pe care am sustinut-o în text. Au existat acolo doua teze: mai întâi, o teza metafizica, potrivit careia nici o situatie contrafactuala nu este descriptibila în mod potrivit ca fiind o situatie în care ar fi existat unicorni; în al doilea rând, o teza epistemologica, dupa care o descoperire arheologica a faptului ca au existat animale care au toate caracteristicile atribuite unicornilor în mitul corespunzator nu ar constitui prin ea însasi o demonstratie ca au existat unicorni.

în privinta tezei metafizice, argumentul este în mod fundamental urma­torul. Tot asa cum tigrii sunt o specie actuala, si unicornii sunt o specie miti­ca. Acum, tigrii, asa cum argumentez în cea de-a treia prelegere, nu pot fi definiti pur si simplu în termenii felului în care arata ei; este posibil sa fi existat o specie diferita, cu toate caracteristicile exterioare ale tigrilor, dar care sa fi avut o structura interna diferita si care sa nu fi fost, prin urmare, specia tigrilor. Putem fi indusi în eroare, si sa gândim altfel, de faptul ca nu exista realmente nici un astfel de "tigru al nebunului", încât sa consideram caracteristicile exterioare suficiente în practica pentru a identifica specia. Acum, nu exista nici o specie actuala de unicorni, iar privitor la cele câteva specii ipotetice distincte, cu structuri interne diferite (unele reptiliene, altele de mamifere, altele amfibiene), care ar avea caracteristicile exterioare postu­late, în mitul unicornului, 'a fi exemplificate de unicorni, nu se poate spune care dintre aceste specii mitice distincte ar fi fost unicornii. Daca presupun, asa cum o fac, ca unicornii din mit se considerau a fi o anumita specie parti­culara, dar ca mitul ofera informatii insuficiente despre structura lor interna pentru a determina o specie unica, atunci nu exista nici o specie actuala sau posibila despre care sa putem spune ca ar fi fost specia unicornilor.

Teza epistemologica este mai usor de argumentat. Daca se descopera o naratiune care descrie o substanta cu caracteristicile fizice externe ale

Sau! Kripke

aurului, nu se poate conchide pe aceasta baza ca se vorbeste despre aur; poate sa se vorbeasca despre "aurul nebunului". Despre ce substanta se discuta trebuie sa se determine ca în cazul numelor proprii: prin conexiunea istorica a naratiunii cu o anumita substanta. Când conexiunea este trasata, se poate foarte bine sa se afle ca substanta în cauza era. aur, "aurul nebunului", sau altceva. în mod similar, simpla descoperire a animalelor cu proprietatile atribuite unicornilor în mit nu ar arata în nici un caz ca acestea erau anima­lele despre care vorbea mitul: poate ca mitul este o pura inventie si faptul ca au existat de fapt animale cu aceleasi caracteristici externe a fost o simpla coincidenta. în acest caz, nu putem spune ca unicornii din mit au existat în mod real; trebuie sa stabilim totodata si o conexiune istorica care sa arate ca mitul este despre aceste animale.

Sustin conceptii similare privitor la nume proprii fictionale. Simpla descoperire ca a existat într-adevar un detectiv cu ispravi precum acelea ale lui Sherlock Holmes nu ar arata ca scriitorul Conan Doyle a scris despre acest om; este posibil din punct de vedere teoretic, desi în practica extrem de improbabil, ca Doyle sa fi scris pura fictiune cu o asemanare doar înâmpla-toare cu omul real. (A se observa retractarea caracteristica: "Personajele din aceasta lucrare sunt fictive si orice asemanare cu ciaeva, viu sau mort, este o pura coincidenta.") în mod similar, sustin conceptia metafizica potrivit careia, dat fiind ca nu exista Sherlock Holmes, nu se poate spune despre nici o persoana posibila ca ea ar fi fost Sherlock Holmes, daca ar fi existat. Mai multi oameni posibili distincti si chiar indivizi actuali precum Darwin sau Jack Spintecatorul, ar fi putut sa savârseasca faptele lui Holmes, dar nu exista nici unul despre care sa putem spune ca ar fi fost Holmes, daca ar fi facut toate aceste fapte. Caci daca am putea spune asa ceva, care dintre ei ar fi?

Astfel, nu as mai putea sa scriu, asa cum am facut-o odata, ca "Holmes nu exista, dar în alte stari de lucruri, el ar fi existat." (A se vedea lucrarea mea "Semantical Considerations on Modal Logic", Acta Philosophica Fenni-ca, Voi. 16 (1963) pg. 83-94; reeditat în L. linsky (ed.), Reference and Modality, Oxford University Press, (1971; p. 65 ui reeditarea lui Linsky.) Asertiunea citata ne da impresia gresita ca un nume fictional precum "Holmes" numeste un individ particular posibil-dar-non-actual. Observatia importanta pe care încercam sa o fac, însa, se mentine si este independenta fata de oricare teorie lingvistica despre statutul numelor în fictiune. Obser­vatia consta în aceea ca în alte lumi posibile "unii indivizi, care exista în mod actual, pot fi absenti, în timp ce indivizi noi ... pot sa apara" (ibid, pg. 65) si ca daca într-o formula deschisa A(x) variabilei libere i se atribuie ca valoare un anumit individ dat, atunci apare o problema, anume aceea daca (într-o tratare model-teoretica a logicii modale) formulei trebuie sa i se atribuie o valoare de adevar în lumi în care individul în chestiune nu exista.

Numire si necesitate

Sunt constient ca nota de condensare criptica a acestor remarci le re­duce puterea de convingere pe care, altfel, ele o'pot avea. Sper sa le elaborez în alta parte, într-o lucrare viitoare care discuta problemele propozitiilor existentiale, ale numelor vide si ale entitatilor fictionale.

(b) De la poate la trebuie, primul paragraf de la pg. 38. O lucrare nepublicata a lui Barry T. Stroud mi-a atras atentia asupra faptului ca Imm. Kant însusi face o greseala foarte înrudita. Kant spune, "Experienta ne învata, în adevar, ca ceva are o însusire sau alta, dar nu si ca nu poate fi altfel. Daca, deci, în primul rând, se gaseste o judecata care este gândita în acelasi timp cu necesitatea ei, ea este o judecata a priori ... Necesitatea si universalitatea stricta sunt deci criterii sigure ale unei cunostinte a priori". (Critica ratiunii pure B3-4, pg. 44 în traducerea lui Nicolae Bagdasar si a Elenei Moisuc, Bucurestu, Editura stiintifica, 1969.) Astfel, Kant pare sa sustina ca daca o propozitie este cunoscuta a fi necesara, modul de cunoastere nu numai ca poate fi a priori, dar trebuie sa fie. Dimpotriva, se poate învata un adevar matematic în mod a posteriori, consultând o masina de calculat, sau chiar întrebând pe un matematician. si nici nu poate argumenta Kant ca experienta ne poate spune ca o propozitie matematica este adevarata, dar nu ca este necesara; caci caracterul special al propozitiilor matematice (precum conjectura lui Goldbach) este acela ca se stie {a priori) ca ele nu pot fi adevarate în mod contingent; un enunt matematic, daca este adevarat, este necesar.

Toate cazurile de necesar a posteriori sustinute în text au ^caracterul special atribuit enunturilor matematice: analiza filosofica ne spune ca ele nu pot fi contingent adevarate, asa încât orice cunoastere empirica a adevarului lor este în mod automat cunoastere empirica a faptului ca ele sunt necesare, în particular, aceasta caracterizare se aplica si cazurilor enunturilor de identi­tate si de esenta. Ea poate sa dea o idee asupra caracterizarii generale a cunoasterii a posteriori a adevarurilor necesare.

Trebuie sa mentionez ca daca posibilitatea cunoasterii unui adevar ma­tematic prin consultarea unui computer ar fi unica obiectie la adresa lui Kant, tot ar ramâne deschisa pentru el posibilitatea de a sustine: (1) ca fiecare ade­var necesar este cognoscibil a priori; sau, mai slab, (2) ca fiecare adevar necesar, daca este cunoscut în genere, trebuie sa fie cognoscibil a priori. Atât (1) cât si (2) implica notiunea obscura a posibilitatii cunoasterii a priori, dar în masura în care notiunea este clarificata prin restrângerea ei la o cunoastere a priori de un tip uman standard, eu argumentez în text atât împotriva lui (1) cât si a lui (2). De fapt, desigur, eu sustin ca judecati pe care filosofi con­temporani le-ar socoti în mod potrivit "empirice", pot fi necesare si pot fi cunoscute a fi astfel.

Saul Kripke

Poate ca trebuie sa mai mentionez ca nu am putut sa gasesc în Kant caracterizarea adevarului a priori ca adevar care poate fi cunoscut în mod independent de experienta; dupa câte pot sa-mi dau seama, Kant se refera numai la cunoasterea a priori a anumitor enunturi particulare, ceea ce nu im­plica în plus modalitatea. (în text, i-am atribuit lui Kant în mod imprudent aceasta caracterizare comuna a adevarului a priori.) si bineînteles, atunci când Kant utilizeaza "necesar" pentru un tip de judecata, iar "a priori" pentru un mod de cunoastere, el probabil ca nu poate fi vinovat de practica con­temporana comuna de a trata pe cei doi termeni ca fiind sinonimi intersan-jabili. Este clar din paginile de început ale Criticii ca el considera teza: "cunoasterea ca ceva este necesar trebuie sa fie cunoastere a priori", ca pe o teza substantiala importanta, desi evidenta.

(c) Unele remarci pe care le-am auzit m-au facut sa presupun ca în conditia noncircularitatii s-ar putea folosi unele clarificari suplimentare. Mai întâi, remarca mea de la pg. 63 a fost înteleasa gresit, considerându-se ca o definitie precum "Jonah este omul la care se face referire prin acel nume în Biblie" violeaza în mod necesar conditia noncircularitatii. Nu o violeaza, cu conditia ca teoria descriptionista sa poata da o explicatie a referintei autorilor Bibliei care sa fie independenta de a noastra. Când îl discut pe Strawson, recunosc în mod explicit ca un vorbitor poate sa foloseasca o descriptie de acest gen, care "paseaza responsabilitatea", si ca procedura este noncirculara cu conditia ca descriptia celuilalt vorbitor sa nu implice în cele din urma referintele facute de vorbitorul initial. Astfel, pot spune, "Fie 'Glumph' un nume al lucrului pe care Jones îl numeste 'Glumph'", cu conditia ca Jones sa nu spuna în acelasi timp, "Fie 'Glumph' un nume al lucrului pe care Kripke îl numeste 'Glumph'." Obiectia fata de astfel de determinari noncirculare ale referintei precum sunt "Fie 'Glumph' omul pe care Jones îl numeste 'Glumph'" si "Fie Godel omul caruia expertii îi atribuie teorema de incom-pletitudine" (afirmatie facuta de catre un profan) este diferita: în general, un vorbitor nu poate fi sigur de la cine a preluat referinta sa; si dupa câte poate el sa îsi dea seama, "expertii" pot foarte bine sa-si dea seama ca Schmidt, nu Godel, a demonstrat teorema de incompletitudine, chiar daca vorbitorul neexpert o atribuie înca lui Godel. Asadar, determinari de acest fel ale referintei pot foarte bine sa conduca la un rezultat gresit si cu siguranta ca despre vorbitor nu se poate spune ca stie a priori (precum în Teza 5) ca ele nu produc asa ceva. (A se vedea critica pe care o aduc lui Strawson în text.) Daca, pe de alta parte, vorbitorul încearca sa evite posibilitatea unei astfel de erori folosind propria sa referinta ca pe o paradigma, precum o face în determinari cum ar fi "Fie Glumph omul pe care eu îl denumesc 'Glumph' (acum)", sau "fie Godel omul despre care eu cred ca a demonstrat teorema de incompletitudine", determinarea referintei este circulara (exceptând cazul în

Numire si necesitate

care vorbitorul a determinat deja referinta sa într-un alt fel, caz în care aceea este conditia determinanta si nu cea formulata aici). Adesea determinarea referintei risca sa fie si circulara si vulnerabila fata de eroare, deoarece vorbitorul poate sa nu stie daca ceilalti, carora el le "transfera responsa­bilitatea", nu îi paseaza, la rândul lor, lui responsabilitatea. Cazuri evidente de vulnerabilitate fata de cele dmia tipuri de critica se gasesc în determinari precum "Fie ca 'Glumph' sa denote pe omul pe care noi toti din Comunitatea C îl numim 'Glumph'," sau "Fie ca 'Godel' sa denote pe omul despre care în Comunitatea C, în prezent, se crede în general ca a demonstrat teorema de incompletitudine," daca se presupune ca aceasta este determinarea folosita în mod uniform în Comunitatea C. Deoarece, un vorbitor individual poate sa greseasca într-o astfel de determinare daca comunitatea, luata în general, a aflat de frauda Godel-Schmidt, dar vorbitorul nu a aflat; si chiar daca posi­bilitatea erorii este eliminata, determinarea va fi circulara, daca se presupune ca toti, sau chiar numai marea majoritate a vorbitorilor Comunitatii C, o folosesc pentru a determina referinta lor.

Toate aceste observatii sunt formulate în text, dar neîntelegerile m-au facut sa cred ca o reformulare succinta ar putea sa fie ceva bun. Un cu totul alt mod de determinare a referintei ar fi "Fie ca 'Glumph' sa denote pe omul numit 'Glumph' de catre oamenii de la care am primit numele (indiferent cine sunt acestia), cu conditia ca determinarea prezenta a referintei, facuta de catre mine, sa satisfaca conditiile schitate în Numire si necesitate si oricare alte conditii care trebuie sa fie satisfacute". Asa cum am spus în nota de sub­sol 38, o astfel de determinare ar constitui o satisfacere banala a teoriei descriptioniste în termenii conceptiei de fata, cu conditia ca conceptia de fata sa nu fie oarecum vaga si sa nu implice deja notiunea de referinta proprie a vorbitorului (în termenii intentiei sale de a concorda în referinta cu aceia de la care el a preluat numele). Chiar daca aceste doua probleme ar fi sur-montate, descriptia care rezulta ar fi cu greu de unul dintre tipurile de descriptii care îi vin în minte unui vorbitor atunci când i se pune o întrebare precum "Cine este Napoleon?", asa cum au avut intentia teoreticienii des-criptionisti. Aceste tipuri le-ar aparea în minte numai acelor vorbitori care au deprins în mod desavârsit o teorie complexa a referintei si, desigur, aceasta teorie, si nu cunoasterea unei descriptii de catre vorbitor, ar fi ceea ce ar da adevarata imagine a modului în care a fost determinata referinta.

(d) ,J2otez" initial, pg. 85. în nota de subsol 70 despre termenii care stau pentru genuri naturale, mentionez ca notiunea de mostra initiala, la care se apeleaza acolo, ne da o imagine supersimplificata a cazului. în mod analog pentru nume proprii, eu recunosc desigur ca nu este nevoie întotdea­una sa existe un botez initial identificabil; asadar, imaginea este supersim­plificata. Bineînteles, cred de asemenea, în mod analog cu nota de subsol 70,

Saul Kripke

ca astfel de complicatii nu vor altera radical imaginea. Este probabil adeva­rat, totusi, ca în cazul numelor proprii, exemplele cu nici un botez initial identificabil sunt mai rare decât în cazul speciilor.

(e) Santa Claus, pg. 83 si pg. 85. Gareth Evans a semnalat ca apar unele cazuri similare de deplasari ale referintei, în c are deplasarea nu este de la o entitatea reala la una fictionala, ci de la o entitate reala la o alta entitate de acelasi gen. Potrivit lui Evans, "Madagascar" a fost un nume dat de indi­geni unei parti a Africii; Marco Polo, crezând în mod gresit ca urma utiliza­rea indigenilor, a aplicat numele unei insule. (Evans foloseste exemplul pentru a sprijini teoria descriptionista; eu, desigur, nu fac asa ceva.) Astazi, utilizarea numelui ca un nume pentru o insula a ajuns sa fie atât de raspân­dita, încât cu siguranta ca anuleaza orice legatura istorica cu numele indigen. David Lewis a aratat ca acelasi lucru s-ar fi putut sa se întâmple chiar daca indigenii ar fi folosit "Madagascar" pentru a designa o localitate mitica. Asadar, referinta reala poate sa se deplaseze la o alta referinta reala, referinta fictionala poate sa se deplaseze la una reala, iar cea reala la una fictionala. în toate aceste cazuri, o intentie prezenta de a referi la o entitate data (sau de a referi fictional) anuleaza intentia originala de a pastra referinta în lantul isto­ric al transmiterii. Chestiunea merita sa fie discutata mai pe larg. Dar feno­menul este probabil explicabil, în linii mari, în termenii caracterului predo­minant social al utilizarii numelor proprii, subliniat în text: noi utilizam nume pentru a comunica cu alti vorbitori într-un limbaj comun. Acest caracter dicteaza, în mod obisnuit, ca un vorbitor sa aiba intentia sa utilizeze un nume în acelasi fel în care i-a fost transmis lui; dar în cazul "Mada­gascar", acest caracter social dicteaza ca intentia prezenta de a referi la o insula sa anuleze legatura îndepartata cu utilizarea indigenilor. (Poate ca si cazul lui Miller, "George Smith" vs. "Newton", este explicabil în mod similar.) Pentru a formula toate acestea cu o oarecare precizie este nevoie, fara îndoiala, de un aparat tehnic mai elaborat decât acela pe care l-am dezvoltat eu aici; în particular, trebuie sa distingem o intentie prezenta de a utiliza un nume pentru un obiect, de o simpla opinie prezenta, anume ca obiectul este singurul care are o anumita proprietate, si sa clarificam aceasta distinctie. Las aceasta problema pentru o cercetare viitoare.

(f) Poate ca trebuie sa mentionez (extinzând pg. 29 n. 2) ca imaginea achizitiei istorice a numirii pe care o sustin aici, pare sa fie foarte asemana­toare cu conceptiile lui Keith Donnellan. (Charles Chastain a facut, de ase­menea, remarci similare, dar ele contineau un adaos mai mare din vechea teorie descriptionista.) Cercetarea lui David Kaplan asupra lui "Dthat", men­tionata în nota de subsol 22, a fost extinsa la o "logica a demonstrativilor" în care, spune el, unei bune parti din argumentul acestei lucrari i se poate da o

Numire si necesitate

reprezentare formala. într-adevar, o mare parte din aceasta lucrare sugereaza un anumit aparat formal, desi prezentarea de fata este informala.

(g) Cea de-a treia prelegere sugereaza ca o mare parte din ceea ce filo-soha contemporana considera a fi doar necesitate fizica este de fapt necesitate tout court. Problema cât de departe poate fi împinsa aceasta linie de argu­mentare este o chestiune pe care o las pentru o alta cercetare ulterioara

INDEX '

Adevar analitic, 36,40, 53n, 99, 104, 113

Adevar a posteriori, vezi Adevar a priori, Adevar a posteriori necesar

Adevar a posteriori necesar, 37-40, 131-132; si proprietati esentiale ale indivizilor, 46, 48, 94-98, 106-107, 117-119; si enunturi de identitate între nume, 87-91, 92-94, 117-120; si matematica, 37-40, 89, 117-118, 119, 131; si teza identitatii minte-corp, 120-128; si genuri naturale si fenomene natu­rale, 103-106, 107-112, 114-115, 117-128; si situatie epistemica identica calitativ, 89-91, 118-121, 125-128

Adevar a priori (a prioricitate), ca notiune epistemologica, 36-40, 58, 103-104, 131-132; conceptia lui Kant despre, 36, 99-100, 131-132; vezi si Adevar a priori contingent, Adevar a posteriori necesar

Adevar a priori contingent, 20, 51-53, 58, 61, 68-80, passim 84n, 113-115; vezi si Designatori rigizi, Fixarea referintei unui termen

Albritton, Rogers, 28n, 103n

Alpha Centauri, 83

Apa, temperatura de fierbere a, 51-53, 84n; structura moleculara a, 86, 99,106-108, 112, 123, 124

Aristotel, 13-16, 18-19, 32-33, 35, 53, 57, 58, 60, 67, 69, 76,137, 142

Armstrong, David, 122n

Atribut, 115

Aur, 99, 100, 102, 104, 105, 107, 111-116, 119, 130, 140; aurul nebunului, vezi Pirita de minereu de fier

Balene, 115

"Botez", initial, 70, 84-85, 91, 113-116, 133.

Calitati, primare si secundare, 116

Catilina, 71-73, 137

Caldura, 52, 108-110, 112, 114, 123, 125-127

Saul Khpke

Certitudine, 40

Chastain, Charles, 28, 134, 137 Cicero, 24, 71-74, 76, 80, 81, 85, 87, 88, 92,137, 144 Columb, C, 75, 137

Concept cluster (manunchi), 33, 137, 144

Conexiune istorica (a_t unui termen cu referentul), vezi Lant al comunicarii

Conjectura lui Goldbach, 38, 39, 131, 138

Conotatie (Mill), 30, 112

Contexte epistemice, 24-25

Corelatie (a fizicului cu mentalul), 86, 120n, 123n

Criteriu al identitatii, vezi Identitate

Dali, Salvador, 35, 138

Dartmouth, 30, 138

Davidson, Donald, 120, 138

Dedekind, R., 75, 78, 138

Definitie, calitativa, 103; doua sensuri ale dedinitiei, 51-56, 104n, 112-114, 117n; vezi si Adevar a priori contingent, Fixarea referintei unui termen

Demoni, 103, 106

Demonstrativi, 31, 88

Denotatie (Mill), 30, 112

Descartes, R., 120, 128, 138

Descriptie(i) definita(e), pretinsul sens "rigid" al descriptiilor definite, 13n, 55n; referentul descriptiei definite, 28-29, 76n; utilizarea "referentiala" a descriptiilor definite, 13n, 28, 7In, 76n, 77n, 55n; relatia cu numele proprii, vezi Teoria descriptionista a numelor proprii; si distinctiile de domeniu, 16-20, 55n, 56-57

Designator, 29; non-rigid (accidental), 47, vezi si Designatori rigizi 11-20, 47, 52-56, 56-135 passim; rigid, vezi Designatori rigizi; puternic rigizi, 47; si pretinsa "ambiguitate" a descriptiilor definite, 13n, 55n; si existenta contingenta, 11, 47, 93-94; de jure si de facto, 27n; demonstrativii ca desig­natori rigizi, 16n, 47n; si enunturi de identitate, vezi Identitate, necesitatea identitatii; si teza identitatii minte-corp 119-128 passim; numele proprii ca designatori rigizi, 11-20, 47-51, 53-58, 67-69, 88-94; si distinctiile de domeniu, 16-20, 55n, 57; si termenii pentru genuri naturale si fenomene, 99-128 passim; variabilele ca designatori rigizi, 47n; vezi si Fixarea referintei unui termen

Determinarea referintei (referentului) unui termen, 31-36, 50-134 passim; vezi si Fixarea referintei unui termen

Director General al Postelor al Statelor Unite, primul, 121

Numire si necesitate

Distinctia de domeniu, 16-20, 55n, 56-58

Distinctia referential-atributiv, 12n, 29n, 55n, 7 In, 76n, 77n

Donnelian, Keith, 13, 28, 29, 55, 71, 76, 77, 134, 128

Doyle, A. Conan, 130, 138

Dualism, vezi Teza identitatii minte-corp; cartezian, 128n

Dualism cartezian, 128n

Dummett, Michael, 17, 139

Dumnezeu, 30, 37, 126, 127, 139

Durere, 86, 111,117, 121-127

Einstein, A., 73-75, 77, 83, 139

Electricitate, 110

Element, 99, 1002, 105; vezi si Aur

Energie cinetica (a moleculelor), vezi Temperatura

Entitati fictionale, 129-130, 134; vezi si Personaje legendare, Mos Craciun, Unicorni,

Entitati mitice, 28, 129-130, 134; vezi si Entitati fictionale, Personaje legendare

Enunturi existentiale, 32, 34, 54-55, 60-61, 94

Enunturi de identitate, 11, 85, 91, 108, 137, 138, 142

Epistemologie, notiune epistemologica, vezi Adevar a priori, Adevar a posteriori necesar

Esenta, 46, 47, 69, 97, 98, 118, 121, 131; vezi si Proprietati esentiale

Esentialism, sensul esentialismului, 40-51; vezi si Proprietati esentiale

Eu, 128, 128n; vezi si Persoana

Evans, Gareth, 134, 139

Everest, 87, 139

Fenomene fizice, vezi Fenomene naturale

Fenomene naturale, 104, 112, 114, 137, 142; vezi si Proprietati esentiale, Fixarea referintei unui termen; de asemenea Caldura, Lumina

Feynman, Richard, 72, 73, 76, 80, 139

Fibre-C, 86, 123, 127, 137

Fixarea referintei (referentului) unui termen, distincta de darea unui sinonim, 20, 50-56, 57-134; si a termenilor mentali, vezi Durere; si a genurilor naturale, 103, 112-116, 133; si a fenomenelor naturale, 109-117, 123-128; si a numelor proprii, vezi Teoria descriptionista a numelor proprii, Nume proprii; vezi si Adevar a priori contingent, Metru, n, Designator rigid, Yard, Galben

Fotoni, 85, 86, 99, 108-110, 126

Saul Kripke

Franklin, Benjamin, 121, 122, 139

Frege, Gottlob, 12, 17, 31, 34, 51, 54-56, 77,78, 92, 107, 112, 139

Fulger 111, 112

Galben, 40, 43, 99-102, 104, 107,112, 114, 116, 117

Gaurisanker, 87, 140

Geach, Peter, 28, 98, 140

Gell-Mann, Murray, 72, 80, 140

Genuri naturale, 12, 28, 104, 107, 113, 133, 137, 138, 142; vezi ti Proprietati esentiale, Fixarea referintei unui termen; de asemenea Aur, Tigri, etc.

Gilbert, Margaret, 9, 28, 140

Ginsberg, H. L., 61, 140

"Glumph", "Glunk", 132, 133, 140

Godel, 39, 74, 76-81, 132, 140

Hadleyburg, omul care 1-a corupt, 29, 31, 140

Henry I,

Hesperus, 24, 32, 54, 70, 71, 83, 85, 87-90, 93, 94, 98, 117, 119, 140,

Hilbert, D., 38, 140 Hitler, 62, 68-70, 140 H₂O, 99, 108, 140; vezi si Apa Holmes, Sherlock, 130, 140 Humphrey, H., 44,46,47, 140

Identificare psihofizica, vezi Teza identitatii minte-corp

Identificare teoretica, 85-87, 109, 104-119; si teza identitatii minte-

corp,

"Identificare trans-mundana", 20-24, 42-51, 69-70

Identitate, "în lumi posibile", vezi "Identificare transmundana" ("Transworld identification"); criteriu al, 22, 42-51, 98n; si legea lui Leib-nitz, 10; conditii-necesare si suficiente pentru, 43, 45-46, 48-51; necesitatea identitatii, 10-12, 85-91, 92-94, 97n, 108-115, 117-128; a proprietatilor, 115; ca o relatie, 10-11, 92-93; prin timp, 42-46, 98n; tranzitivitatea identitatii, 49n; tip-tip, vezi Teza identitatii minte-corp; si vaguitatea, 48-49

Identitate tip-tip (si teza identitatii minte-corp), 119-120, 123-128

Iluzie optica, si aur, 100; si tigri, 102-103

Intentie, rol în pastrarea referintei, vezi Lant al comunicarii

Numire si necesitate

Jack Spintecatorul, 71, 83, 130, 140 Jacobson, Anne, 15, 140 Jonah, 132, 140 JoeDoakes", 31, 140

Kant, Immanuel, 36, 40, 99, 100, 104, 112, 131, 132, 137, 141 Kaplan, David, 16, 45, 55, 134, 141 Kneale, William, 62, 63, 65, 78, 141

Lant al comunicarii (în referinta), 80, 99; si deplasarea referintei, ...

Lant cauzal (în referinta), vezi Lant al comunicarii

Legea lui Leibnitz, 11

Leibnitz, G., 11, 140, 141

Lentile bifocale, inventatorul lentilelor bifocale, 85, 121

Leverrier, U.J. J., 71, 141

Lewis, David, 44, 45, 49, 69, 122, 134, 141

Linsky, Leonard, 29, 130, 141

Limbaj "neutru-în privinta-toposului", 122

Lockwood, Michael, 24, 141

Logica modala, vezi Lumi posibile

Logica modala cuantificata, vezi Lumi posibile

Lumi posibile, 9-134 passim; si lumea actuala, 21-24, 96, 98n; conceptii corecte si incorecte despre, 20-24, 42-51, 69; identitate "în", vezi "Identificare trans-mundana"; si probabilitate, 21-24; si semantica pentru logica modala, 10, 20n, 23n, 43, 46n, 58n, 130; stipulate, nu descoperite, 44, 46

Lumina, 17, 85, 86, 99, 109-111, 116, 126, 129

Madagascar, 134, 141

Marcus, Ruth Barcan, 87

Masa (compozitia mesei), 98, 141; vezi si Aur, Apa

Materialism, 11, 128; vezi si Teza identitatii minte-creier

Mecanica cuantica, 45

Metal, conceptul de, 40, 99, 100, 104, 112; vezi si Aur, Genuri naturale

Metru, 51-53, 55, 58,68, 84, 91, 113 ■

Mill, John Stuart, 24, 30, 31, 62, 107, 112, 138, 141, 142

Miller, Richard, 83, 134, 141

Miscare moleculara, 110, 111, 115, 117, 123-127

Modalitate de re, vezi Proprietati esentiale; scepticism despre, 40-51

Moise, 34-36, 54, 56, 60, 141

Saul Kripke

Mostra, initiala (a unei substante), 113, 114, 133 Mos Craciun, 134, 139, 141

Nagel, Thomas, 28, 62, 120, 122, 141

"Nancy", 99, 141

Napoleon, 32, 84, 133, 141

Natiunile Unite, 30, 142

Necesitate, 10-12, 36-54, 54-56 passim, 85-98, 103-130, 134; a compozitiei, 46, 48-51, 96-98, 106-107, 117-118; de re, vezi Proprietati esentiale, Modalitate de re; a identitatii, vezi Identitate; logica, 37, 41-42; ca o notiune metafizica, 36-40, 103-104, 113, 13L-132; a originii, 94-98, 117-119, 128n; fizica, 37, 86-87, 101-102, 134; vezi si Adevar a priori contingent, Adevar a posteriori necesar

Neptun, 71,84, 142

Newton, Isaac, 83, 85, 134, 142

Nixon, Richard, 41-49, 51, 98, 142

Notiune metafizica, vezi Necesitate, Adevar a posteriori necesar

Natiuni, relatie cu indivizi, 48

Noua, numar, 41, 43

Nozick, Robert, 77, 142

Numar atomic, 99, 104-106, 115, 117; vezi si Aur

Nume, "nume comun", ...; "nume general" (Mill), 142; propriu, 16, 25, 29, 31, 54, 63, 67, 116, 143; "nume singular" (Mill), 142; vezi si Genuri naturale, Fenomene naturale

Nume proprii, imaginea corecta a referintei numelor proprii, 80-84, 85-134 passim; teoria descriptionista a, vezi Teoria descriptionista a numelor proprii; în contexte epistemice, 24-25; în fictiune si legenda, 60-61, 84-85, 129-130, 134; "omonime", 14-16; si enunturi de identitate, vezi Identitate, necesitatea identitatii; ca designatori rigizi, vezi Designatori rigizi; si distinctii de domeniu (scope), 16-20, 57; schimbarea referintei numelor proprii, 81-85, 133-134; si sortali, 97-98n; si termeni pentru genuri naturale si fenomene naturale, 107-108, 112-113, 133; vezi si la intrarea nume proprii individuale

Onassis, Aristotel, 15, 142

Origine, necesitatea originii, 96, 108, 1 ÎS

Ostensiune, 71, 84, 85, 99, 113;vezi si "Botez", initial, Demonstrativi

n, 56

Peano, G., 75, 76, 78, 142

Numire si necesitate

Persoana, si identitate cu corpul, 119-122; vezi si Teza identitatii minte-corp

Personaje legendare, 60-61; vezi si Entitati fictionale

Phosphorus (planeta), 24, 32, 71, 85, 87-90, 93, 94, 117, 119, 142

Pirita de minereu de fier (aurul nebunului), 101, 105, 112

Pisici, 102, 103, 106

Poliapa, 108

Problema minte-corp, 26, 128n; vezi si Teza identitatii minte-corp

Proprietate necesara, vezi Proprietati esentiale

Proprietati, contingente (accidentale) utilizate pentru a fixa referinta, vezi Adevar a priori contingent, Fixarea referintei unui termen; dispo-zitionale, 116-117; esentiale, vezi Esentialism, Proprietati esentiale; mentale si fizice, vezi Teza identitatii minte-corp; necesare, vezi Esentialism, Pro­prietati esentiale; "pure", 107n; utilizate initial pentru a identifica un gen natural, 100-106, 108-109, 114-115, 129

Proprietati esentiale, ale indivizilor, 40-51, 94-98, 106-107, 117-119, 128n; ale genurilor naturale si ale fenomenelor, 104-107, 107-130 passim; ale senzatiilor, 1213-128

Putnam, Hilary, 28, 103, 106, 143

Quale, 107; vezi si Teza identitatii minte-corp Quine, W. V.,

Radiatie electromagnetica, 109

Referinta, unei descriptii, 35, 71; a unui nume propriu, vezi Teoria Descriptiilor, Nume proprii; semantica, 10, 14; vezi si Fixarea referintei unui termen

Regina, 94, 95, 143

Rosser, J. B., 92, 143

Russell, Bertrad, 12-16, 18, 19, 24, 31, 33, 34, 51, 54-57, 63, 66, 77, 78,85,88, 107,112, 143

Salmon, Nathan, 9, 143 "Schmidentitate", 92 "Schmidt", 74, 76,-78, 80, 132, 143 Scott, Walter, 31, 32, 34, 64, 143 Searle, John R., 34, 56, 57, 67, 68, 78, 143

Semne (proprietati) identificatoare ale unui gen natural, 100-104, 105-108,114-115, 129

Sens, fregean, 31,33, 55, 112

Saul Kripke

Senzatii, vezi Caldura, Teza identitatii minte-corp, Durere, Galben

Sfântul Imperiu Roman, 30, 143

"Simpli particulari", 22

Sinonimie, vezi Adevar a priori contingent, Fixarea referintei unui

termen

Situatie epistemica, identica calitativ, 89-91, 117-120,122-126

Slotei Michael, 28, 46, 97, 143

"Smith, George", 29, 76, 81, 83, 85, 134,144

Socrate, 33, 62-65, 144

Sortai, 98

Specii, vezi Genuri naturale; mitice, vezi Unicorni

Sprigge, Timothy, 94, 95, 144

Stalnaker, Robert, 24, 144

Stare a creierului, vezi Teza identitatii minte-creier

Stare mentala (proprietate, eveniment), vezi Tez.a identitatii minte-corp

Strawson, P. F., 56, 59,78, 79, 81, 132,144

Stroud, Barry T., 131, 144

Structura interna (a membrilor unei specii), 102, 129

Substantiv numarabil, 112; vezi si Genuri naturale

Substanta, vezi Genuri naturale, Aur, Apa

Sunet, 112

Temperatura, 51, 108, 137, 144; vezi si Caldura; temperatura de

fierbere a apei,

Teorema celor patru culori, 89

Teoria descriptionista a numelor proprii, versiunea "cluster" a teoriei, 33-35, 56-57, 67, 112-113; conditia de non-circularitate, 62-67, 77-78n, 78-79, 132-133; ca teorie a întelesului, 12-21, 31-36, 50-70, 107, 112-113; teoria întelesului distincta fata de teoria referintei, 12, 21, 34-36, 50-70 passim, 71n, 84n, 85n, 91-92; numai ca teorie a referintei, 53-54, 60-62, 70-

Teoria reprezentantilor (Counterpart Theory), 44, 69, 118

Teoria numelor proprii drept "cluster de descriptii", vezi Teoria

descriptionista a numelor proprii

Teoria starii functionale (a conceptelor psihologice), 120n

Termen singular, vezi Descriptie definita, Termen general, Nume,

Nume propriu

Teza identitatii, vezi Teza identitatii minte-corp

Teza identitatii minte-corp, 28, 86-87, 119-128; si dualismul cartezian,

128n; privitor la stari particulare, 119-123; privitor la persoana si corp, 119-

122; privitor la tipuri de stare 119, 123-128

Numire si necesitate

Termen general, 107-108, 112-116; vezi si Genuri naturale, Fenomene naturale

Termen de masa, 107, 112; vezi si Aur, Apa Tigri, 101-103, 115, 129

Tullius, 24, 85, 87, 88, 92, 93, 144; vezi si Cicero Twain, Mark, 144

Ultima Teorema a lui Fermat, 38 Unicorni, 28, 129

Vaci, 108

Venus, 32, 87, 88, 93, 119, 145; vezi si Hesperus

Wiggins, David, 10, 120, 145 Wittgenstein, Ludwig, 34, 35, 51, 60, 145

Yard, 68

Ziff, Paul, 35, 72, 101,145

EDITURILE ALL

BD. TIMIsOARA NR. 58, SECTOR 6 - BUCUREsTI SAU CP. 12-107

TEL.: (01) - 402 26 00; 402 26 20; FAX: (01) - 402 26 10;

E-mail: [email protected]; https://www.all.ro

NU SE TIMBREAZ I

CORESPONDEN A R SPUNS

C.R.

SETAXEAZ LA DESTINA IE

TALON DE COMANDA

Depuneti talonul de comanda, completat, n cea mai apropiata cutie postala! NU AVE I NEVOIE DE TIMBRU!

TALONUL POATE FI FOTOCOPIAT!

E X P E DITO RI (V RUG M S COMPLETA I C T MAI CITE POSIBIL)

Nume si adresa (persoana fizica):_____ _______ ______ ___________

-Telefon:.

Nume si adresa (scoala, firma, institutie):.

.Telefon:.

Nume persoana de contact:. Plata va fi efectuata de:

l  | (persoana fizica) I  I (scoala, firma, institutie)

DESTINATAR

EDITURILE ALL BUCUREsTI, O.P. 12, CP. 107

PLATA SE VA FACE RAMBURS (LA PRIMIREA COLETULUI POsTAL). TAXELE POsTALE DE EXPEDI IE SUNT SUPORTATE DE EDITUR

Editurile

ALL îsi rezerva dreptul de a face modificari asupra preturilor mentionate!

EDITURILE ALL

BD. TIMIsOARA NR. 58, SECTOR 6 - BUCUREsTI SAU CP. 12-107

TEL.: (01) - 402 26 00; 40226 20; FAX: (01) - 402 2610;

E-mail: [email protected]; https://www.all.ro

NU SE TIMBREAZ

CORESPONDEN A R SPUNS

C.R.

SETAXEAZ LA DESTINA IE

TALON DE COMAND

Depuneti talonul de comanda, completat, n cea mal apropiata cutie postala! NU AVE I NEVOIE DE TIMBRU!

TALONUL POATE FI FOTOCOPIAT!

EXPEDITOFl! (V RUG M S COMPLETA I C T MAI CITE POSIBIL)

Nume si adresa (persoana fizica):_____ _______ ______ ___________

-Telefon:.

Nume si adresa (scoala, firma, institutie):.

.Telefon:.

Nume persoana de contact:. Plata va fi efectuata de:

l  \ (persoana fizica)  I (scoala, firma, institutie)

DESTINATAR

EDITURILE ALL BUCUREsTI, O.P. 12, CP. 107

PLATA SE VA FACE RAMBURS(LA PRIMIREA COLETULUI POsTAL). TAXELE POsTALE DE EXPEDI IE SUNT SUPORTATE DE EDITUR

Editurile ALL îsi rezerva dreptul de a face modificari asupra preturilor mentionate!

EDITURILE ALL

BD. TIMIsOARA NR. 58, SECTOR 6 - BUCUREsTI SAU C P 12-107

TEL.: (01) - 402 2600; 4022G 20; FAX: (01) - 402 26 10-

E-mail: comenzieall.ro; https://www.all.ro

NU SE TIMBREAZ I

CORESPONDEN A R SPUNS

C.R.

SETAXEAZ LA DESTINA IE

TALON DE COMAND

Depuneti talonul de comanda, completat, n cea mal apropiata cutie postala! NU AVE I NEVOIE DE TIMBRU!

TALONUL POATE FI FOTOCOPIAT!

CArCUI I UH; (varugAmsAcompletatic tmaicitetposibil) Nume si adresa (persoana fizica

-Telefon:.

Nume si adresa (scoala, firma, institutie):.

Nume persoana de contact: Plata va fi efectuata de:

-Telefon:.

□ (persoana fizica)  Q (scoala, firma, institutie)

DESTINATAR

EDITURILE ALL BUCUREsTI, O.P. 12, CP. 107

PLATA SE VA FACE RAMBURS (LA PRIMIREA COLETULUI POsTAL) TAXELE POsTALE DE EXPEDI IE SUNT SUPORTATE DE EDITUR

Editurile ALL isl rezerva dreptul de a face modificari asupra preturilor mentionate!

SUBSTAN IALI, este o colectie de texte mari ale filosofiei clasice si contemporane. Tratate celebre de filosof ie a naturii, de ontologie si logica, de re­torica si praxiologie, de filosofie politica si morala se regasesc aici prin tot ceea ce este mai ncarcat de substanta n g ndirea universala

Saul A. Kripke (n. 1940), Profesor Emeritus de filosofie la

Princeton University, este unul dintre cei mai importanti

reprezentanti ai filosofiei analitice din a doua jumatate a

secolului XX. Autor al unor contributii fundamentale n

domeniile logicii modale (inventatorul semanticii lumilor

posibile"), logicii intuitioniste si n teoria multimilor, Kripke

este creatorul unei noi teorii a adevarului, care urmareste sa

evite problema paradoxelor semantice.

Numire si necesitate a redirectionat atentia filosofilor spre

neglijata problema a necesitatii naturale si metafizice si a

legaturilor dintre aceasta si teoriile numirii si ale identitatii. Ea

este deopotriva o recitire a metafizicii si a filosofiei limbajului.

C nd aceste prelegeri au fost pentru prima oara publicate n

volum, multi au vazut n ele filosofia analitica n stare pura

Ele nu au lasat pe nimeni indiferent. Publicarea lor ne ofera

ocazia de a recunoaste un clasic al modernitatii si de a

ntelege de ce sunt aceste prelegeri at t de socante si de

eliberatoare. Richard Rorty, London Review of Books