O MIE SI UNA DE PATIMI SAU O NOAPTE INGROZITOARE

O MIE sI UNA DE PATIMI

SAU

O NOAPTE ÎNGROZITOARE

Roman într-o singura parte, cu epilog

(Dedicat lui Victor II.uijo)

^■N turnul catedralei O-suta-patruzeci-si-sase-de-mucciiici, oro-I logiul b'itu miezul noptii. 11211d34l M-am cutremurat. Sosisi' coagul. _|_ L-ani apucat înfrigurat pe Theodore de mîna si am iesit eu el în strada. Cerul era negru ca tusul de tipografie. Kra Întuneric ca într-o palarie trasa peste ochi. O noapte întunecoasa egte ziua întemnitata într-o gaoace de nuca. Ne-ain înfasurat în mantalele noastre si am pornit. Vîutul taios ne patrundea pîsia la oas". Ploaia si zapada - ■- fratii acestia umezi - - iu- bieiuiau cumplit obrajii. Desi în plina iarna, fulgere brazdau cerul în toate directiile. Tunetul, cumplit si maiestuos tovaras de drum al fulgerului, fer­mecator ca licarirea unor ochi albastri si iute ca gîndiil, cutremura însp'utnîiitator vazduhul. Credule lui Theodore capatasera, luciri electrice. Spiridusi de foc ne zburau sforaitul pe deasupra capului. Am privit în sus, înfiorat. Cine nu se îufioara în fata maretiei naturii? Pe cer trecura în zbir eîtiva meteori stralucitori. M-ain apucat sa-i numar: erau _!>\ li arat ai lui Theodore. - S'inu rau! - mormai el, palid ca o statuii¹ de marmora de Carrara. Vîutul gemea, urla si plîugea cu hohote... (icamatul vîntului este geamatul unei eonstiiiit" înecate în crime îngrozitoare. La doi pasi de noi, trasnetul lovi si aprinse o casa cu opt etaje. Dinauntrul ei se auzira, urlete. Ani trecut înainte. (V-ini pasa de casa în flacari, «-îmi în piept îmi ardeau o suta cincizeci de (ase? Undeva, în spatiu, im clopot bltea trist, încet, monoton. Lupta stihiilor era în toi. Ai fi zis ca niste forte ne< uuosi ute se munceau sa contribuie la armonia lor înfricosatoare. Care sîut aceste forte? Le va afla omul Vreodata?

Vis timid, dar cutezator!!!

Ani ejriniit un cocher¹. Ne-am urcat îu trasura si am pornit In goana. Birjarul era frate cu vîntul.' (joueam asa cum goneste visul îndraznet prin lainicele întortocheri ale erei-ndui. Strei urai în mina b'rjarului o punga cu aur. Aurul ajuta biciului sa sporeasca iuteala picioarelor crilor.

- - l ude ma duci. Antonio?-g°imi Tlieodore. Ai o privire de geniu rau... în ochii tai n^gri luceste infernul... încep sa ma tem...

Bicisnicul! Fricosul! Nu i-am raspuns. O iubea. si rn îl iubea patimas... Da, trebuia sa-l ucid, fiindca eu o iub am pe ea mai mult

j-l

doua mea natura. Cînd traiesc în acelasi învelis, aceste doua surori pustiesc totul; sînt niste adevarati vandali spirituali.

- Opreste! - i-am strigat birjarului, cînd trasura ajunse unde trebuia. Am sarit jos cu Tlieodore. Luna ne privea rece de dupa nori. Luna este martorul tacut si nepartinitor al clipelor dulci de iubire si de razbunare. Ea trebuia sa fie martorul mortii unuia dintre noi. în fata noastra era o prapastie, un hau iara fund, ca butoiul criminalelor fiice ale_ lui Danaos. Ne aflam pe marginea craterului unui vulcan stins. în popor circulau legende îngrozitoare despre acest vulcan. Brusc, am facut o miscare cu genunchiul si Theodore se prabusi în prapastia înfricosatoare. Craterul vulcanului era gura de fiara a pamîntului.

- Blestem!!! - striga el, raspunzînd blestemului meu.

Un barbat voinic, care îsi arunca dusmanul în craterul unui vulcan pentru ochii frumosi ai unei femei, este o priveliste mareata, grandioasa si instructiva! Nu lipsea decît lava!

Birjarul! Birjarul este o statuie, ridicata de fatalitate, ignoran­tei. Jos cu rutina! Birjarul îl urma pe Theodore. Simtii ca în piept nu-mi mai ramasese decît dragostea. Cazui cu fata la pamînt si începui sa plîng în extaz. Lacrimile de extaz sînt rezultatul reactie; divine, petrecute în adâncurile unei inimi mistuite de iubire. Caii nechezara vesel. Ce dureros e sa nu fii fiinta umana! I-am eliberat de viata lor animalica, de martiriu, ucigîndu-i. Moartea este si înca­tusare, si eliberare de catuse.

Intrai la hotelul "Hipopotamul Violet" si baui cinci pahare de vin ban.

Trei ceasuri dupa savîrsirea razbunarii eram la usa ei. Pumnalul, prietenul mortii ma ajutase sa ajung la aceasta usa, calcînd pwt» cadavre. Am tras cu urechea. Nu dormea. Visa. Eu ascultam. Iu tacea. Tacerea tinu vreo patru ceasuri. Pentru un îndragostii patru ceasuri sînt patru secole al nouasprezecelea! în sfîrsit, îs cîiema slujnica. Fata în casa trecu pe lînga mine. Am privit-o demo­nic. Ea întîlni privirea mea si îsi pierdu mintile. Am înjunghiat-o Hai bine sa mori decît sa traiesti fara minte. - Aneta 1 - strige ea. De ce nu vine Tlieodore? Dorul îmi roade sufletul. Ma sugruma un fel de presimtire rea. O, Aneta! Du-te dupa el. Sînt siguri ci acum chefuieste cu nelegiuitul, cu îngrozitorul Antonio!... Doamne, pe cine vad?! Antonio!

Intrai la ea. Se facu palida...

- Pleaca de aici! - striga ea, si groaza îi schimonosi trasaturile nobile, minunate.

O privii. Privirea este spada sufletului. Se clatina. Pe fata mea citise totul: si moartea lui Theodore, si patima mea demonica, si miile de dorin ti omenesti... Atitudinea mea era maretia însasi. Ochii mei scaparau. Parul mi se facuse maciuca. Vedea înaintea ei un demon în întruchipare omeneasca. Nu-si mai putea lua privirea de la mine. Tacerea monnîntala în care ne contemplam unul pe altul tinu de asemeni, vreo patra ceasuri. Se auzi un tunet si ea îmi cazu la piept. Pieptul bai batului este cetatea femeii. Am strîns-o în brate. Am tipat aniîndoi. Oasele ei trosnira. Un curent galvanic alerga prin trupurile noastre. O sarutare fierbinte...

Se îndragostise de demonul din mine. Dar eu voiam sa se îndra­gosteasca de îngerul din mine. - Donez un milion si jumatate de franci saracilor! - am fagaduit cu. Atunci se îndragosti de îngerul din mine si se porni pe plîns. Am început sa plîng si eu. Ce lacrimi am varsat împreuna!!! O luna dupa aceea, în biserica Sfintii Tit si Hortensia, avu loc o nunta solemna. Ma cununam cu eo. Ea se cununa cu mine. Saracii ne binecuvîntau! Ea ma ruga sa-mi iert dusmanii pe care îi uci-Besem. îi iertai. Plecai cu tînara mea sotie în America. Tînara si iubitoarea mea consoarta era un înger pogorît în padurile virgine ale Americii, un înger în fata caruia se plecau leii si tigrii. Eu eram un tînar tigru. Trei ani dupa casatoria noastra, bltrînul Sam se plimba tinînd de mîna un baietel cu parul cret. Baietasul semana mai mult cu mama-sa decît cu mine. Acest lucru ma supara. Ieri mi s-a nascut un al doilea fiu... iar eu ra-am spînzurat de bucurie... Al doilea baietel al meu îsi întinde minutele spre cititor, rugîndu-l ga nu dea crezare taticului sau, fiindca taticul sau nu numai ca nu a avut copii, dar nici macar nevasta. Taticul lui se teme de însuratoare ca de foc. Baietelul meu rm minte. E un copil. Lvi ea-i dati crezare. Copilaria este o vîrsta efînta. Nimic din toate acestea nu 8-a petrecut vreodata... Neapte huna!