Orizonturi rosii de Ion Mihai Pacepa – partea 3

Orizonturi rosii de Ion Mihai Pacepa – partea 3

Rauta trebuie sa moara

Ceausescu era in biblioteca, plimbindu-se dintr-un capat in altul al camerei, cu pumnii inclestati.

- Unde ai fost? a intrebat el nervos. Cum de Rauta e inca in viata?

Constantin Rauta era inginerul DIE-ului, care a fugit in Statele Unite in 1973.

- Cine a anulat ordinul meu ca el sa fie executat? a continuat Ceausescu, fixindu-ma cu privirea. Rauta trebuie sa moara in momentul in care ma intorc la Bucuresti. Ucis de Mafia, cum am ordonat de multe ori. El a continuat sa se plimbe nervos, fara sa se uite in directia mea. Si trebuie de asemenea compromis in Vest, ca traficant de droguri. Pentru orice eventualitate. Niste minti nebune ar putea incerca sa faca legatura dintre moartea si fuga sa.

Deodata, Ceausescu s-a oprit in fata mea.

- Sotia lui trebuie sa aiba un iubit in Bucuresti. Ma intelegi? Un iubit! (El striga acum). Un iubit care sa fie bun la sex. Unul care, cu sula lui, s-o tina incurcata acolo

pentru tot restul vietii. Ea trebuie sa refuze sa plece din Romania si acest lucru va incheia cazul Rauta. Si el trebuie ucis! Ucis! Ucis!

De abia mai tirziu am aflat ce s-a intimplat la Clubul Presei Nationale. Ceausescu a avut mari probleme din cauza lui Nestor Rates, de la radio Europa Libera, si alti ziaristi americani, care au cerut ca familia Rauta sa fie lasata sa plece din Romania.

Din 1965, Ceausescu a devenit proprietarul absolut al Romaniei. Portretul sau este expus peste tot, mai mult decit cele ale lui Hitler si Stalin pe vremea lor. Dorinta lui Ceausescu devine lege la o simpla mizgalitura a stiloului sau. Fortele armate si de securitate sint mult mai represive decit cele ale lui Idi Amin. Toata presa internationala, incepind cu revistele pentru copii, pina la statiile de televiziune, apartine lui Ceausescu, chiar mai mult decit ziarele Hearst apartin lui William Randolph Hearst. “Scinteia,” vocea oficiala a Partidului Comunist, dedica intotdeauna doua coloane de pe

prima pagina pentru ceea ce a facut Ceausescu in urma cu o zi, cu cine s-a intilnit si despre ce a vorbit; restul ziarului este inchinat in principal articolelor care lauda conducerea lui Ceausescu in toate domeniile de viata. Zilnic, la statiile emisiunilor de radio si televiziune, programele incep si se termina cu laudarea “celui mai iubit si stimat fiu al poporului roman”. In timpul vizitei sale respective la Washington, Ceausescu s-a umflat in pene, aratindu-si puterea, si acum a fost umilit in fata a 200 jurnalisti americani si corespondenti de presa straini. Totul era din cauza lui Rauta. El a comis crima de neiertat de lezmaiestate

Chiar din momentul dezertarii sale din 1973, Rauta a fost un ghimpe pentru Ceausescu. La inceput, din cauza ca a luat cu el o intreaga geanta diplomatica, predind-o autoritatilor americane. Apoi, pentru ca Rauta a facut tot felul de interventii la Capitol Hill si a demonstrat in fata ambasadei romane de la Washington, cerindu-le pe sotia si fiica sa. Acum, actiunile lui Rauta au inceput sa dea roade. N-a existat aproape nici o saptamina de-a lungul ultimilor doi ani, fara vreun apel, cerere, presiune sau

condamnare din partea vreunui membru al Congresului Statelor Unite, in legatura cu refuzul de a-i permite familiei lui Rauta sa emigreze. In 1976, cind sub presiunea Congresului - Departamentul de Stat a cerut in mod oficial ca, consulul american din Bucuresti sa fie lasat sa vorbeasca in particular cu sotia lui Rauta, Ceausescu a explodat. “Eu sint presedinte aici!” El 1-a chemat imediat pe ministrul de interne si 1-a instruit sa furnizeze “evidenta” ca, consulul era un ofiter activ al CIA-ului.

- Ce casti gura ca un peste? Daca nu ai evidenta astazi, mai bine sa o ai miine. Daca americanii mai cer inca o data consulului lor sa discute cu nevasta lui Rauta, am sa-1 dau afara din tara ca spion si voi raspindi acest lucru in presa din intreaga lume.

A doua zi, ca de obicei, Ceausescu s-a razgindit. “Armata noastra proletara trebuie sa fie destul de mare, ca sa-i gaseasca pe criminali oriunde s-ar ascunde”, a spus el, dind ordin ca Rauta sa fie omorit in secret, in Statele Unite, fara nici o urma de amestec din partea Bucurestiului. “Folositi Mafia americana, ca sa faceti acest lucru. Astazi avem noi nevoie de ei; miine s-ar putea ca ei sa aiba

nevoie de noi, si noi nu vom uita ajutorul lor”.

La vremea aceea, in 1976, DIE-ul nu avea contacte cu Mafia americana. Curind dupa aceea, insa, un american din New York a fost arestat la granita cu Bulgaria pentru posesiune de marfa nedeclarata, inclusiv droguri si aparatura de monitorizare. Conform unei intelegeri bilaterale, imediat ce bulgarii au aflat ca sotia omului era originara din Romania, cazul lui a fost predat Securitatii romane. In timpul interogarii sale de catre romani, a recunoscut ca este un membru important al Mafiei americane si cazul lui a fost predat DIE-ului.

DIE-ul 1-a recrutat pe “Leman” si i-au asigurat conditii de trai sigure in Romania, inclusiv luxul

unui apartament, proprietate personala, si o promisiune ferma pentru azil politic, in caz de nevoie. “Leman” si-a mutat sotia si afacerea sa de trafic de droguri in Bucuresti. Primind sarcina de a-1 localiza si asasina pe Rauta, “Leman” a furnizat informatii de incredere despre el, fotografii cu Rauta, facute in secret in Statele Unite si un plan operational de ucidere a sa intr-un “nefericit accident”, in urma caruia sa ajunga pe fundul fluviului. Ceausescu personal a aprobat planul de asasinare. La sfirsitul lui martie 1978, insa, cind “Leman” se afla in Washington, ca sa indeplineasca planul, Ceausescu s-a razgindit. El a aminat asasinarea lui Rauta pina dupa incheierea vizitei sale oficiale in Statele Unite.

Biblii transformate in hirtie igienica

In jurul orei trei, cind am informat-o pe Elena ca profesorul Emanuel Merdinger era acolo, ea repeta cuvintarea sa de „acceptare a diplomei onorifice.

- Nu-mi pasa cine ma asteapta. Este diploma mea acolo sau nu? Anticipind raspunsul, era numai zimbete. Doua secunde mai tirziu,

insa, ea s-a repezit la mine: e inca un mister pentru mine motivul pentru care tu ai hotarit sa ma pedepsesti cu aceasta groaznica universitate si sa faci din mine un martir, cu evreul asta murdar. In Romania, noi le dam evreilor sacul, iar aici trebuie sa flirtez cu unul in fata presei.

- Trebuie sa va raportez cu respect, tovarasa Elena, ca Universitatea din Illinois are a treia celebra mare biblioteca din Statele Unite, cu peste cinci milioane de carti.

Venisem doar pregatit pentru asta si eram hotarit sa evit orice discutie despre profesorul Merdinger.

- E adevarat? Daca da, draga, de ce nu le dai cartea mea? De ce ma lasi mereu pe mine sa ma gindesc la toate? Mintea ta este la cintatul la vioara, scripcarule!

- Am asteptat sa fie tradusa in engleza, ca si cea publicata in germana.

- Mare lucru. Daca vor stiinta, trebuie sa invete romaneste. Ai chemat fotografii?

- Da.

- Idiotii ar putea scapa ceremonia.

Elena este totdeauna interesata numai de fotografi, niciodata de jurnalisti. Ultimilor li se spune, oricum, ce sa scrie.

Asa cum imi raportase deja generalul Aurel Florea, profesorul Merdinger a fost pus in tema pina in cele mai minutioase detalii despre respectul si flatarea cu care trebuie sa o trateze pe Elena. Cind ea a intrat in camera, Merdinger s-a inclinat umil in fata ei. Tintindu-si

pantofii cu privirea, el a recitat un imn inflorat de lauda.

Tinind diploma cu ambele miini, Elena si-a limpezit gitul, tusind de doua ori, s-a uitat neajutorata la Merdinger si la mine, si deodata a izbucnit cu voce tare:

- Doresc sa-mi exprim multumirile mele deosebite pentru distinctia ce mi-a fost acordata.

Aceasta era ultima propozitie pe care Ceausescu a compus-o pentru ea, restul fiind doar un elogiu la adresa contributiei Romaniei la dezvoltarea stiintei si tehnologiei in lume. Uitind restul, ea a parasit grabita camera si nu s-a oprit pina ce a intrat in biblioteca. Cind am ajuns-o din urma, Ceausescu, Pungan, Oprea si Andrei ii admirau diploma.

- Eu il cunosc pe Medinger. A fost dragut astazi? a intrebat-o Pungan pe Elena.

- Foarte dragut. Am putea sa-1 folosim pentru promovarea intereselor noastre in America, Nicule. Caci este un prieten atit de bun al Romaniei.

- Ce poveste minunata, a intervenit Oprea.

Pe la mijlocul anului 1985, Bucurestiul a cazut inca o data sub atacul Capitol Hill-ului si al presei americane pentru violarea drepturilor omului, ca urmare a

dezvaluirii in Wall Street Journal a faptului ca 20.000 biblii, donate de Alianta Lumii Reformate din Romania, au fost interceptate de guvernul roman si reciclate in hirtie igienica. Peste o luna, aceasta problema a fost subiectul a patru scrisori adresate editorului de la Journal:

- “Unde sint drepturile umane ale crestinilor, ale caror 20.000 biblii au fost interceptate de guvernul roman si trimise pentru a fi transformate in hirtie igienica?” a scris congresmanul Mark D. Siljander, cerind anularea clauzei natiunii celei mai favorizate pentru Romania. Autorul unei alte scrisori a exprimat de asemenea repulsie. A treia scrisoare a fost scrisa de episcopul Romaniei si apara Bucurestiul.

A patra scrisoare era de la profesorul Emanuel Merdinger, care scria: “Eu nu pot si nu voi crede ca bibliile au fost reciclate de Romania in hirtie igienica. Laszlo Hamos, care este citat in articol, este ungur la origine si a pornit de multi ani aceasta campanie de ura

impotriva Romaniei, cu un singur scop: ar vrea ca Transilvania sa fie cedata Ungariei. Acest lucru n-ar fi posibil fara un razboi. In timpul primului si celui de-al doilea razboi mondial, romanii au ocupat Budapesta si o vor face din nou, in cazul unui alt razboi”. Aceasta este, cuvint cu cuvint, exact ceea ce Ceausescu obisnuia sa spuna in timpul furiilor sale impotriva Budapestei. Aceasta este exact ceea ce mi-a spus el atunci, in martie 1978, cind a ordonat represalii salbatice impotriva lui Carol Kiraly, dizidentul roman de origine maghiara. De altfel, Laszlo Hamos a fost unul din principalii organizatori ai unei imense demonstratii anti-Ceausescu, care a avut loc la 16 aprilie 1978 in fata hotelului Waldorf Astoria din New York, unde statea Ceausescu. In aceeasi seara, Ceausescu i-a ordonat furios ambasadorului Nicolae si mie sa platim un criminal profesionist, sa-1 omoare pe Hamos si pe alti doi organizatori ai demonstratiei, ale caror nume ne-au fost comunicate.

Propria sa coloana a cincea

Ceausescu a mers seara la Ambasada romana pentru mult asteptata intilnire cu emigrantii romani din Statele Unite si Canada.

La inceputul anilor 70, cind Ceausescu a aflat ca Romania are peste 600.000 emigranti peste hotare, a devenit foarte interesat in “A Cincea Coloana” a lui Adolf Hitler. Faptul in sine nu era prea surprinzator, deoarece Ceausescu a studiat intotdeauna “charisma” lui Hitler si a analizat de repetate ori filmele originale ale cuvintarilor lui Hitler. Citeva dintre filme, ca cel cu cuvintarea de deschidere a Jocurilor Olimpice din 1936, a devenit parte din colectia permanenta de la resedinta lui Ceausescu.

Stilul lui Hitler i-a facut placere lui Ceausescu. Cuvintarile ultimului erau incarcate cu acelasi fel de “wir muessen”. Trebuie sa facem asta, trebuie sa facem aia, strigate la ascultatorii sai si insotite de gesticulari ale miinilor, si de batutul cu pumnul in masa. Cea mai izbitoare asemanare, insa, este felul in care Ceausescu atinge coarda nationalista a ascultatorilor sai. In aproape fiecare cuvintare el aminteste de originile poporului roman, ca fiind mindrii razboinici

romani si daci si despre continuitatea lor de 2000 de ani, exact ca Hitler, care a vorbit tot timpul de arieni si nibelungi si a proclamat un Reich de o mie de ani. Cuvintele suveranitate, independenta si libertate apar cu regularitate in propaganda lui Ceausescu si apeleaza la acelasi soi de mindrie nationala ranita, pe care germanii au simtit-o dupa primul razboi mondial, dindu-i lui Hitler posibilitatea de a veni la putere, zbierind despre libertate si patrie. Ceausescu ii invata mereu pe romani ca numai prin multa munca grea se poate realiza libertatea tarii, asa cum Hitler a proclamat “co arbeit macht frei” - munca te face liber - si a afisat cu cinism aceasta lozinca deasupra portilor lagarelor de la Auschwitz si Dachau. Vocabularul propagandistic al lui Ceausescu este atit de indoctrinat, incit chiar si in toastul sau de miercuri, pentru Jimmy Carter la Casa Alba, el s-a laudat ca “de aproape 2050 ani de la infiintarea primului stat dac, romanii au luptat sa fie liberi si vor fi liberi intotdeauna”.

Din punctul de vedere al lui Ceausescu, A Cincea Coloana a jucat un rol important in

portretizarea lui Hitler in lume, ca fiind un conducator legendar. De aceea a vrut Ceausescu sa aiba propria lui Coloana a Cincea, o armata de emigranti simpatizanti in tarile occidentale. El considera ca toti emigrantii, cetateni romani, trebuie sa fie subordonati legilor romane si obligati sa promoveze, sa apere si sa sprijine politica Bucurestiului, exact asa cum a facut Hitler. In conceptia lui Ceausescu, biserica ortodoxa romana trebuie sa patrunda in sufletele si gindurile emigrantilor, exact ca si microfoanele, cenzura corespondentei si agentii Securitatii. De aceea el a ordonat preotilor, care erau, fie agenti sub adinca acoperire ai DIE-ului, sau agenti, care urmau sa fie trimisi peste hotare, pentru a prelua bisericile emigrantilor si a congregatiilor lor, a-i indoctrina pe emigranti sa aduca in tacere organizatiile lor sub controlul Bucurestiului.

In noua Coloana a Cincea romaneasca, care a pornit sa fie creata la inceputul anilor 70, Ceausescu a prevazut nu numai un instrument folositor in complotarea impotriva Vestului, pentru raspindirea rumorilor si a dezinformarii. Pentru el si Elena aceasta era presupusa sa fie un

spectacol, care sa prezinte Vestului fetele lor zimbitoare. Cind Ceausescu mi-a dat instructiuni pentru intilnirea sa cu romanii americani, a ordonat ca nici un efort sau cheltuiala sa nu fie precupetite, pentru a o face o ocazie “grandioasa”. “Sa fie acolo toti agentii tai, mai ales preotii. Scrie cuvintarile pentru ei, si invata-i cum sa le citeasca. Un congres festiv al partidului in America, asta-i ceea ce trebuie sa fie”. Statiile DIE din Washington, New York si Ottawa au petrecut saptamini pentru a-i selecta pe participanti, platind cheltuielile pentru unii dintre ei, punindu-i in tema pe vorbitori si pregatind cele mai multe din cuvintarile lor. In aceasta dimineata i-am prezentat lui Ceausescu un raport scris de mina, descriindu-i pe participanti, cu sumare biografice ale vorbitorilor, incluzind contributia lor ca agenti si esenta discursurilor lor, in care el a facut numai citeva schimbari.

In acea seara, mai mult de 250 emigranti romani au fost “invitati” sa-1 intilneasca pe Ceausescu la Ambasada Romana. Cu citeva ore mai devreme, am dat Serviciului Secret al Statelor Unite o lista cu numele lor. Aceasta lista a fost un buchet unic de agenti DIE adunati din Statele Unite si Canada.

Printre ei erau membri ai diferitelor biserici, reprezentanti ai organizatiilor emigrantilor, create si finantate de DIE. Douasprezece persoane au tinut cuvintari de lauda si flatare, patru din ei fiind preoti. In conformitate cu Florea, numai unul din vorbitori nu era agent al DIE.

Atmosfera intilnirii, care a fost continuu hranita din abundenta cu mincaruri traditionale romanesti si cu bauturi, a devenit tot mai calda, si mai calda, odata cu trecerea timpului. Flatarea fusese cheia succesului serii si participantii, atit de grijuliu alesi, s-au depasit pe sine. Ceausescu, in al noualea cer, a tinut o cuvintare entuziasmanta si patriotica, care sa atinga coardele inimilor ascultatorilor. El a incheiat cu o chemare vibranta a asistentei la ajutorarea patriei si a Partidului Comunist Roman.

Contrar obiceiului sau, Ceausescu n-a iesit pina ce ultimul

emigrant participant la intilnire a plecat. El si Elena au savurat apoi o sticla de sampanie, impreuna cu personalul ambasadei, cerindu-le sa lucreze mai tare si mai bine, pentru a-i face pe toti emigrantii romani din Statele Unite la fel de loiali fata de patrie, ca si cei care au participat la intilnire.

In drum spre Blair House, ma aflam in masina lui Ceausescu. El si Elena stralucind de caldura, din cauza sampaniei si a laudelor, s-au cuibarit in cite un colt al limuzinei.

- A fost exact ca un congres al partidului, a spus Ceausescu incintat. Baietii tai au facut o treaba buna, Pacepa.

- Continua! a spus Elena cu dezaprobare. Vrei sa spui ca congresele partidului sint puse in scena de fantomele lui Pacepa, care lucreaza din culise? Tu esti atractia magica. Oamenii calatoresc de peste tot, numai ca sa dea mina cu tine. Si cu mine.

Vendeta impotriva arhiepiscopului

Intors la Blair House, Ceausescu s-a dus la biblioteca, a dat drumul stereoului si a cerut jocul de sah.

- Clericul a aratat bine in costumul sau de maimuta. Ce fel de munca face el? a inceput

Ceausescu deschizind jocul.

El se referea la arhiepiscopul Bisericii Ortodoxe Romane din Statele Unite si Canada, ce fusese trimis din Romania, ca sa preia controlul bisericilor emigrantilor

din Statele Unite si Canada. In raportul scris de mina de statia din Washington, pe care l-am predat lui Ceausescu in acea dimineata, exista un capitol substantial despre contactele prolifice ale arhiepiscopului cu DIE-ul, ca agent vechi, ce fusese folosit cu succes de-a lungul anilor, in care a trait la Misiunea romana din Ierusalim si la Minastirea St. Tikhon, din South Canaan, Pennsylvania.

- Activa si productiva, in conformitate cu Florea.

- Avem nevoie sa-1 facem agent secret cu acoperire buna, la fel cum am procedat cu predecesorul sau. Inteles?

- Da, tovarase.

“Predecesorul” era arhimandritul Bartolomeu Anania, un vechi ajutor al DIE-ului, care a fost trimis cu ani in urma ca sa preia un ziar religios, numit Credinta, si a-1 folosi pentru influenta. DIE-ul 1-a rechemat in 1974, din cauza unor rapoarte ca intentiona sa ramina in Statele Unite. Daca acest lucru se intimpla, el putea compromite folosirea clericilor cu grad inalt, ca acoperire pentru agentii DIE, ceea ce Ceausescu voia sa pastreze in cel mai mare secret.

- Trebuie sa-1 facem pe episcop colonel sau chiar general. Si pompeaza in el cit mai multi bani

posibil. Cu bani poti cumpara orice in America, inclusiv bisericile. Citi emigranti avem acolo?

- Peste 300.000.

Lui Ceausescu ii place sa auda aceasta cifra, desigur, impresionanta, conform standardelor romanesti.

- Citi avem in computer pina acum?

- In jur de 100.000.

- Cind vor fi inclusi toti cei 300.000? a continuat el, incercind sa-mi sustraga atentia de la joc.

- Saisprezece pina la optsprezece luni. Ne-a trebuit un timp pina sa pornim proiectul. Acum este doar o chestiune de a programa datele.

In 1975, Ceausescu a dat ordin ca DIE-ul sa organizeze un inventar computerizat al tuturor emigrantilor care erau romani, sau a doua generatie de romani, aranjati dupa tara de resedinta, profesiune si locul de munca. Era un proiect ambitios, ce urma sa fie indeplinit pe baza evidentelor consulare, a datelor de cenzura a corespondentei si a surselor de spionaj! Ceausescu considera acest lucru ca fiind cel mai important pas spre crearea Coloanei sale a cincea si a dat ordin ca sa fie terminat intr-o perioada de timp, care sa nu depaseasca cinci ani.

- Trei sute de mii este o adevarata armata, a remarcat Ceausescu, dupa ce a impins discret inainte una din piesele sale, desi nu era rindul lui. Daca numai zece la suta lucreaza in industrie si fiecare dintre ei ar putea rezolva numai o problema tehnologica pe an - si aceasta-i o cifra ridicol de joasa - noi am putea economisi un milion si jumatate de dolari pe an. Si daca numai un procent ar intra in politica americana, asta ne-ar da 3.000 de activisti politici in America. Ce zici de asta?

Ceausescu a comandat vin si o farfurie cu preferatele sale rosii, ceapa si brinza.

- Ce-i nou in legatura cu preotul pe care l-ati trimis aici, via Italia, cu citiva ani in urma?

- Avram?

- Cel care a avut o poveste atit de miscatoare despre persecutia familiei sale sub comunism, in Romania. Crevetele ala mic si gras, care n-a fost inca in stare sa invete engleza. Dar a tinut astazi o cuvintare draguta.

- Avram, tovarase. Florea raporteaza ca el a preluat o biserica in Detroit si este acum unul dintre cei mai activi agenti de influenta printre emigranti.

- Ti-am spus eu acest lucru, cind m-am intilnit cu el in prima mea

vizita aici. El are siretenia unui taran roman. Si este foarte devotat, si nu va uita niciodata cine este stapinul. Ai grija de el.

- Da, tovarase.

- El trebuie folosit de asemenea impotriva lui Trifa. Fiecare agent trebuie insarcinat cu distrugerea acelui porc murdar si reactionar. Ceausescu a explodat: Nu voi putea dormi pina ce nu-1 vad aruncat afara din America, inlaturat ca un gunoi.

Cind un paznic a venit sa raporteze ca Elena terminase cu masajul si il astepta pe Ceausescu, inca il injura pe Trifa.

- Trebuie sa-1 strivim ca pe un vierme, a spus Ceausescu, batind cu piciorul in podea, inainte de a parasi biblioteca. Ca pe un vierme!

Valerian Trifa, un cetatean american naturalizat, era arhiepiscopul Episcopiei Romane Ortodoxe al Americii, cuprinzind cele mai multe dintre bisericile emigrantilor din Statele Unite si Canada. Mai exista si un alt episcopat roman - mult mai mic - in Statele Unite, care a fost preluat de DIE. Acesta era condus acum de un agent de incredere din Bucuresti, caruia i s-a dat titlul de arhiepiscop misionar ortodox in Statele Unite si Canada. Ceausescu intentiona ca ultimul sa preia

parohiile si congregatiile lui Trifa. In ciuda presiunii exercitate asupra lui de-a lungul anilor, Trifa a refuzat sa fie subordonat regulilor politice si canonice ale Bucurestiului.

Trifa a atras atentia lui Ceausescu in februarie 1972, in prima zi cind Ceausescu a preluat DIE-ul. Generalul Gheorghe Bolanu, pe atunci responsabil cu operatiunile DIE-ului impotriva emigrantilor, s-a plins vehement despre neputinta autoritatilor romane de a-1 subordona canonic.

- Recruteaza-1 ca agent! a intrerupt Ceausescu raportul lui Bolanu.

- Am incercat. Dar este incapatinat ca un catir.

- Nu aveti nimic compromitator despre el?

- Avem, tovarase Ceausescu. Cind Trifa a emigrat in Statele Unite in 1955, nu a dezvaluit faptul ca a fost pe timpul studentiei membru al organizatiei fasciste Garda de Fier. Avem dovezi serioase in legatura cu aceasta.

- Santajati-1! Ameninta-1 ca vei informa autoritatile americane, daca nu coopereaza cu noi, a spus Ceausescu.

- Am facut acest lucru, dar Trifa a refuzat cu incapatinare, a raspuns Bolanu.

- Ce fel de DIE avem noi? Daca nu putem recruta o epava de preot, cum putem spera vreodata sa recrutam un prim ministru? a strigat Ceausescu.

Ziua urmatoare, Ceausescu 1-a chemat pe Bolanu si pe mine si ne-a cerut sa-i raportam ce se stie despre activitatea lui Trifa ca membru al Garzii de Fier. Investigatiile DIE-ului au determinat ca Trifa s-a inrolat in Garda de Fier pe la mijlocul anilor 30, devenind legionar la o virsta foarte tinara. S-a aflat de asemenea ca, fiind un membru vechi si de incredere, Garda de Fier 1-a sprijinit sa devina conducatorul a doua organizatii studentesti, cu scopul de a le transforma in grupe legionare si ca in 1940 a devenit pentru scurt timp editorul ziarului Garzii de Fier. O sursa a Securitatii a raportat ca, in seara zilei de 20 ianuarie 1940, Trifa a tinut o cuvintare aprinsa in fata citorva mii de studenti, adunati in fata Universitatii din Bucuresti, si ca dimineata urmatoare Garda de Fier a inceput o revolta armata, pentru a prelua puterea in Romania. Rapoartele arhivei despre aceasta rebeliune, care a avut un caracter puternic antisemitic, dadeau detalii despre programul organizat de “detasamentele mortii” ale

Garzii de Fier, in sectiunea evreiasca a Bucurestiului; infringerea rebeliunii de catre guvern si ajutorul acordat guvernului de catre Berlin, care considera Garda de Fier - desi o organizatie nazista - a fi anarhista. Arhivele arata de asemenea ca guvernul a arestat pe cei mai multi membrii ai Garzii de Fier si i-a condamnat, desi unii din conducatorii ei au fugit in Germania, care le-a acordat azil. Acest grup, din care facea parte si Trifa, a fost condamnat la Bucuresti in lipsa. Rapoarte mai recente ale DIE-ului arata ca dupa al doilea razboi mondial, Trifa a rupt contactul cu Garda de Fier, si ca dupa 1955, cind a sosit in Statele Unite, el si-a dedicat viata preotiei. Ele arata de asemenea ca ura sa fata de comunism 1-a facut sa refuze cu incapatinare orice forma de cooperare cu Bucurestiul.

- A fost implicat in programul Garzii de Fier impotriva evreilor? a intrerupt Ceausescu raportul lui Bolanu, evident neplacut impresionat de ultima sa parte.

- Nu, in conformitate cu dosarul sau.

- Nu-1 putem vedea pe Trifa expatriat, numai pentru ca a fost un membru al Garzii de Fier. Trebuie sa-1 facem criminal nazist.

Continua sapaturile, a spus el, lasindu-ne sa plecam.

Investigatiile extensive ale DIE-ului au avut ca rezultat concluzia limpede ca Trifa nu a fost amestecat personal in crimele sau incercarile de asasinare. Refuzind sa accepte acest lucru, Ceausescu a spus Securitatii interne sa conduca o noua investigatie, dar rezultatul a fost acelasi.

La acest punct, Ceausescu personal a luat problema in mina, ordonindu-i lui Bolanu sa organizeze o operatiune, cu scopul obtinerii denaturalizarii lui Trifa si a deportarii sale din Statele Unite, ca criminal de razboi nazist; Ceausescu a ordonat de asemenea ca agentii de influenta si cei sub acoperire de preoti, sa fie trimisi in Statele Unite si Canada, in vederea preluarii gradate a episcopiei lui Trifa.

Portretizarea lui Trifa ca si criminal de razboi a fost un proces lung, care a urmat dupa scrisoarea cu linii directoare primita de la KGB, despre cum trebuie minuita o astfel de operatiune. Mai intii, stabilirea cadrului general oribil al crimelor, comise de fapt de catre altcineva, pentru a readuce in mintile supravietuitorilor acele amintiri sfisietoare. Apoi, unul dintre adevaratii macelari ai

timpului va trebui selectat - unul care era acum mort, al carui stil de ucidere a fost caracteristic, astfel incit supravietuitorii sa si-1 poata aminti - iar crimele sale vor trebui atribuite persoanei vizate.

In cazul Trifa, serviciul romanesc a ales un asasin din Garda de Fier, care isi impusca victimele in timp ce calatorea in atasul unei motociclete. Intr-un fotomontaj minutios intocmit, capul respectivului om a fost inlocuit cu cel al lui Trifa, intr-o fotografie destinata publicarii in Vest, si pentru folosirea, ca cea mai sugestiva dovada impotriva lui Trifa. Au fost compuse scrisori si alte declaratii, sub indrumarea unui psiholog, si atribuite unor oameni de mult decedati - unii din ei au murit in inchisorile comuniste - si citorva agenti care traiau in Romania, unora dintre ei permitindu-li-se mai tirziu “sa emigreze”. Toate aceste declaratii il infatisau pe Trifa ca pe un monstru vicios, dind detalii convingatoare despre felul in care a dat ordin ca locuintele, pravaliile si sinagogile evreiesti sa fie incendiate, iar evreii sa fie torturati si ucisi si despre faptul ca el insusi a fost vazut ucigind evrei. Textul a fost desemnat sa-i convinga pe supravietuitorii traind in Vest, ca

recunosc unele detalii ale acestor scene petrecute cu peste 30 ani mai inainte - si sa-1 indice pe Trifa ca autor al faptelor.

La sfirsitul anului 1972, DIE-ul 1-a informat indirect pe Trifa ca Statele Unite si Israelul au cerut in secret de la guvernul roman dovada legata de activitatea sa nazista. I s-a oferit protectie, in schimbul cooperarii sale cu Bucurestiul. Tentativa de recrutare a esuat, asa cum au esuat si cele anterioare.

La inceputul anului 1973, Ceausescu a decis sa inceapa operatiunea de compromitere indirecta a lui Trifa, facind-o sa para actiunea organizatiilor evreiesti si a guvernului Statelor Unite. “Eu nu vreau sa fiu prins, a spus el, in cazul in care guvernul american studiaza mai indeaproape dovada existenta impotriva lui”.

Un alt agent DIE, care traia in Europa de Vest, si care era de asemenea evreu, a fost curind introdus in aceasta operatiune, pentru a furniza citorva organizatii internationale evreiesti “dovada” despre rolul personal al lui Trifa in asasinarea evreilor. Acest evreu a fost convins ca el este a doua sursa independenta de confirmare a informatiilor din prima sursa.

In 1974, Ceausescu a ordonat ca legatura “Marcu-Yesahanu” sa

fie folosita pentru a implica serviciul de spionaj israelian in aceasta operatiune. La intilnirea de la Bucuresti, Marcu 1-a informat pe Yesahanu ca DIE-ul a strins o dovada spectaculoasa impotriva unui criminal nazist, care se ascundea in Statele Unite sub identitatea unui cleric cu rang mare. In povestea lui Marcu, guvernul roman insa a decis sa nu actioneze impotriva acestui om de teama ca interventia lui directa impotriva episcopului ortodox ar putea fi interpretata ca un alt atac comunist impotriva religiei. Yesahanu a devenit deosebit de interesat in acest caz, de cind a descoperit ca criminalii nazisti au fost intotdeauna sarcina principala a serviciului de spionaj israelian. Ca urmare a cererilor repetate si a acordului ferm al lui Yesahanu de a nu amesteca Romania, Marcu s-a lasat convins in final de a-i da copii ale “documentelor”, dar numai ca un gest personal, nu cu aprobarea guvernului.

Spre mijlocul anilor 70, sotia rabinului sef al Romaniei, Moses Rosen, a fost arestata la Londra pentru faptul de a fi furat dintr-un magazin. Ea era, de fapt, o cleptomana. Ceausescu a dat imediat ordin ca rabinul Rosen sa fie folosit impotriva lui Trifa, in

schimbul ajutorului dat in rezolvarea problemei sotiei sale si a pastrarii secretului incidentului. Seful de atunci al DIE-ului, Nicolae Doicaru, era personal insarcinat de catre Ceausescu cu manipularea lui Rosen. In conformitate cu Doicaru, Rosen era de acord sa coopereze, a fost trimis imediat in Statele Unite pentru a crea un climat public impotriva lui Trifa si, mai tirziu, a fost folosit de repetate ori pentru a ajuta Bucurestiul in alte operatii din Vest.

Eforturile lui Ceausescu au dat roade in 1975, cind un proces de denaturalizare a fost intentat impotriva lui Trifa la Tribunalul Districtual al Statelor Unite din Detroit. Washingtonul a cerut Bucurestiului sa coopereze in timpul procesului, dar Ceausescu a ramas credincios deciziei sale initiale. A aprobat atunci ca numai unele documente sa fie predate autoritatilor americane, in principal cele datind din vremea dinaintea preluarii Romaniei de catre comunisti si a hotarit sa evite un amestec direct.

In 1976, Ceausescu a dat ordin ca noi tentative de recrutare a lui Trifa sa fie facute, de data aceasta sub presiunea actiunii judecatoresti impotriva lui si al unei cereri

oficiale a Statelor Unite, ca Bucurestiul sa coopereze la proces. Seful Brigazii Emigrantilor din cadrul DIE-ului, colonelul Constantin Afrim, un fost consul sub acoperire in Statele Unite, si adjunctul sau, colonelul Nicolae Sporis, alias Spataru, au fost direct implicati. Discutiile cu Trifa s-au dovedit a fi fara succes si Ceausescu a hotarit, in final, sa puna in miscare intreaga operatiune de extradare a lui Trifa din Statele Unite.

Dupa ce am primit azilul politic in Statele Unite, am raportat autoritatilor americane despre vendeta lui Ceausescu impotriva lui Valerian Trifa, pentru motivul ca a

refuzat sa subordoneze Bucurestiului episcopia sa, ca si despre falsa dovada impotriva lui, fabricata de DIE. Fotomontajul a fost in curind localizat si falsificarea confirmata. In 1979, insa, noul Birou pentru Investigatii Speciale din cadrul Departamentului de Justitie, a considerat ca are destule dovezi ca Trifa era intr-adevar un criminal de razboi nazist si a inaintat cazul la tribunal, un an mai tirziu. La sfirsit, Trifa a predat de bunavoie actele sale de naturalizare si in august 1984 a fost deportat din Statele Unite. In ianuarie 1987, a murit, din cauza unui atac de cord in Cascais, Portugalia, unde se refugiase.

Capitolul 19

Vineri am zburat cu Air Force One la Chattanooga, Tennessee, pentru a vizita Sequoia Atomic Power Plant de 2,4 milioane de kilowati, planificata sa-si inceapa productia in 1979, si Combustion Engineering Works, care producea boilere cu presiune si alte

componente pentru uzinele nucleare. Vizita a fost initiata la cererea expresa a lui Ceausescu. Visul lui era sa faca din Romania o producatoare si exportatoare majora de uzine nucleare, folosind rezervele sale mari si relativ necunoscute, de uraniu.

Candu pentru Romania

Era in 1967, cind DIE-ul a aflat pentru prima data ca guvernul canadian lucra la producerea unui nou tip de reactor nuclear, care functiona pe baza uraniului natural, pe care Romania il avea din abundenta, mai mult decit pe baza uraniului imbunatatit, pe care numai Statele Unite, Uniunea Sovietica, Marea Britanie si Franta il puteau produce si furniza. Un an mai tirziu, doi specialisti nucleari romani “au fugit” in Vest si au fost angajati in cercetari nucleare canadiene. Amindoi erau agenti ai DIE sub acoperire. In 1969, doi ofiteri ilegali ai DIE, cu documente de cetateni occidentali, se gaseau de asemenea printre functionarii de la Atomic Energy din Canada, Limited - AECL. In originalitatea reactorului canadian, numit Candu, Ceausescu a vazut solutia perfecta de a face din Romania o exportatoare de uzine nucleare, uraniu si apa grea - folosita de Candu ca moderator - in tarile lumii a treia, care considera ca se impotriveau sa depinda de tehnologia americana sau sovietica in dezvoltarea lor industriala viitoare.

In ianuarie 1970, Ceausescu a creat Comitetul de Stat pentru

Energie Nucleara, pentru a se ocupa de planul sau, dar acesta s-a dovedit incapabil de a produce altceva decit birocratie si lucru cu hirtiile. In 1972, el a luat programul nuclear sub personala sa supraveghere, eu fiind coordonatorul sau national. Atunci m-a facut consilierul sau personal, in plus fata de celelalte pozitii pe care le detineam deja. El a numit de asemenea pe directorul adjunct al Brigazii ilegale a DIE-ului, colonelul Constantin Stanciu, in functia de adjunct al ministrului comertului exterior si 1-a facut asistentul meu pentru programul nuclear. Un personal secret de savanti de cercetare si ofiteri de spionaj sub acoperire au fost instalati intr-o casa secreta, mare, a DIE-ului, in afara Bucurestiului, ca sa coordoneze eforturile de spionaj pentru obtinerea tehnologiei pentru reactorul Candu si pentru producerea industriala a apei grele, care era folosita ca moderator. In curind personalul si-a extins activitatea in Statele Unite, Franta, Italia si Germania de Vest cu scopul de a obtine materiale de spionaj despre turbinele cu aburi folosite de reactorul Candu, pentru a genera electricitate, ca si pentru

construirea de uzine nucleare capabile sa reziste la cutremure, inundatii si vinturi puternice.

Ceausescu a ales pentru aceasta operatiune o noua generatie de ofiteri ilegali ai DIE, cu experienta tehnica. Ei urmau sa fie repartizati in Vest ca cetateni occidentali pentru a obtine accesul la tehnologiile nucleare. Pina la acest punct, acesti ilegali erau similari cu faimosul ofiter ilegal al KGB, colonelul Rudolf Ivanovici Abel. Fiind un vorbitor fluent al limbii engleze, Abel a fost transformat de KGB intr-un nativ american numit Emil Goldfus, nascut la New York in 1903, dupa cum arata evidentele nasterilor din New York. Infiltrat in secret in Statele Unite, Abel (alias Goldfus) a petrecut multi ani in New York, ca un american care aparent n-a auzit niciodata de Uniunea Sovietica si de comunism. El a fost prins de catre Biroul Federal de Investigatii (FBI), numai cind un alt ofiter ilegal al KGB-ului, Reino Hayhanen, care-1 cunostea, a fugit in Statele Unite.

Noua generatie de ilegali ai Romaniei au fost recrutati din rindul savantilor si al inginerilor de inalta calificare. Ei au fost invatati sa vorbeasca fluent limbile occidentale si au fost antrenati intensiv si individual in problemele

spionajului. La sfirsit, au primit documente de cetateni occidentali, cu diplome academice bune si repartizati, pe ascuns, in Vest. Printre obiectivele nucleare principale ale DIE-ului, in cadrul carora astfel de ilegali au fost angajati pe pozitii semnificative, au fost: in Canada, AECL, General Electric din Canada, Combustion Engineering din Ottawa si Donlee Manufacturing din Toronto; in Statele Unite, General Electric si Combustion Engineering; in Germania de Vest, Siemens, AEG, ITT si Kraftwerke Union; in Italia, Ansaldo Nucleari Impianti. O trupa de curieri ilegali, organizata special pentru operatiunea nucleara, au inceput sa duca la destinatii dinainte stabilite si sa ridice cantitati semnificative de filme nedevelopate.

Asa cum face de obicei inainte de a se intilni cu un lider international, sau de a lua alte decizii importante de politica externa, Ceausescu a dat ordin ca DIE-ul sa pregateasca un studiu detaliat al AECL, al Canadian Export Development Corporation - EDC - si despre conditiile de exportare a reactorului lor, Candu-600. Studiul DIE a aratat ca canadienii aveau serioase probleme cu el. Mai intii, nebunia provocata

in 1974 de bomba atomica indiana a facut ca guvernul canadian sa voteze legea ca, clientii straini pentru reactorul Candu, sa fie semnatari ai Tratatului Nuclear de Non-Proliferare. Acesta permitea Canadei sa inspecteze de asemenea echipamentul nuclear vindut. Blocul comunist si numeroase tari ale lumii a treia au fost excluse chiar de a lua in considerare importarea reactoarelor Candu. Al doilea, un reactor vindut Argentinei a provocat o paguba de 130 milioane dolari pentru AECL, din cauza ca nu prevazuse inflatia in contract. Al treilea, Canada trebuia sa vinda cel putin inca 20 reactoare, pentru a recupera imensa investitie facuta pentru a crea reactorul Candu. Si in al patrulea rind, guvernul canadian era atit de disperat de a exporta Candu, incit a platit o mita de 5 milioane pentru a usura vinzarea lui in Coreea de Sud.

La citeva zile dupa ce Ceausescu a primit studiul DIE, am fost chemat in gradina cu trandafiri. “Trebuie sa folosim reflexele conditionate ale lui Pavlov”, a inceput el. “Trebuie sa-i facem pe canadieni sa le lase gura apa, asa cum a facut Pavlov cu ciinele lui”. El mi-a dat ordin sa organizez o campanie de dezinformare, care

sa raspindeasca ideea ca Bucurestiul nu numai ca este de acord cu inspectia canadiana, dar era si interesat in cumpararea a 20 reactoare Candu, impreuna cu uraniul si apa grea necesara sa le puna in functiune - cu conditia ca guvernul canadian sa transfere tehnologia Candu in Romania si sa arate romanilor cum sa construiasca reactoarele pentru un export ulterior in lumea a treia.

In timpul plimbarii, Ceausescu a decis viitorul programului nuclear al Romaniei: Canada sa fie tinuta in cumpana, pina ce Romania invata sa produca reactoarele Candu; alaturi de uraniul natural si apa grea, ele vor deveni o valoroasa sursa de valuta straina, care sa mentina in viata comunismul romanesc; Bucurestiul putea sa faca canadienilor tot felul de promisiuni, care sa nu oblige cu nimic, dar sub nici o forma nu va accepta nici un fel de limitari si preconditionari pentru exportul reactoarelor Candu; sub pretextul cumpararii reactoarelor Candu, Bucurestiul va trebui sa obtina un credit canadian de un miliard de dolari, sau mai mult, ca si dreptul de a nu plati in bani lichizi, ci cu marfuri greu de exportat in Vest; Romania va cumpara, eventual, de la Canada numai partile necesare

pentru doua reactoare nucleare, care sa fie construite la Cernavoda, ca model pentru promovarea exportului roman de uzine nucleare in tarile lumii a treia; restul reactoarelor nucleare Candu ale Romaniei, ca si instalatiile de producere a apei grele, urmau sa fie construite pe baza materialelor de spionaj.

Conform acestei strategii, la 27 octombrie 1977, Romania a semnat un tratat nuclear de cooperare cu Ottawa, care credea ca Bucurestiul voia sa importe 20 reactoare Candu. Patru reactoare erau presupuse sa fie construite in intregime de AECL, iar restul in cooperare cu romanii. La 19 noiembrie, Romania a semnat de asemenea un acord de licenta, prin care AECL va transfera Romaniei tehnologie Candu. In acest fel, AECL si-a deschis portile specialistilor romani, cei mai multi dintre ei fiind ofiteri DIE.

Rezultatele operatiunii lui Ceausescu au fost semnificative, DIE-ul a obtinut in curind informatii acoperind aproximativ 75% din tehnologia Candu-600, un sistem modern de securitate pentru uzinele nucleare, tehnologie si echipament pentru producerea apei grele si planuri arhitectonice si de constructie a uzinelor nucleare

existente in Canada, Germania de Vest si Franta. Cu aceste materiale, Comitetul de Stat pentru Energie Nucleara se gasea in faza finala de reconcepere si producere a reactoarelor Candu-600. Ministerul Industriei Chimice incepuse deja sa produca apa grea la ICECHIM, Bucuresti.

Un rezultat al acestei operatiuni de spionaj a fost fabrica de la Tirgoviste, care producea valve speciale pentru industria nucleara si chimica. Aceasta fabrica se baza in intregime pe documentatia tehnologica furnizata de “Visan”, un ofiter ilegal al DIE-ului din Franta, ce lucra pentru o binecunoscuta companie franceza, care suplimenta cele mai multe dintre uzinele nucleare din Vest cu valve de siguranta. Pe linga optsprezece volume de documentatie tehnica pentru aceste valve nucleare, “Visan” a furnizat de asemenea DIE-ului documente despre tot ce mai producea compania, ca si despre echipamentul si masinile ei. Ca si cu canadienii, Bucurestiul a creat prospectul de cooperare comerciala, pentru a tine incurcata compania franceza, care, desigur, nu a dat roade niciodata. Pretextul a permis insa romanilor sa-si trimita specialistii la compania

franceza, pentru a invata cum sa foloseasca inteligenta furnizata de “Visan”, astfel incit compania franceza sa poata fi reprodusa in Romania.

In 1981, “Visan” a fugit in Franta. Intr-o carte publicata mai tirziu, despre activitatea sa ca ofiter ilegal al DIE, el a descris aceasta minutioasa operatiune de spionaj.

Cind Air Force One a atins altitudinea de zbor, Ceausescu i-a invitat pe Gheorghe Oprea, Stefan Andrei, Ion Avram si pe mine sa luam dejunul cu el.

- Ce e nou cu Candu al nostru, Pacepa? a inceput Ceausescu.

- Stanciu a fost tocmai chemat inapoi la Ottawa. Canadienii au decis, in sfirsit, sa inceapa transferul de tehnologie.

Colonelul Constantin Stanciu, sub acoperirea de adjunct al ministrului comertului exterior, era conducatorul echipei romane de negociere cu AECL.

- Bine. S-au pacalit cu povestea noastra cu Franta, nu-i asa? a intrebat Ceausescu, clipind spre noi.

In decembrie trecut el mi-a ordonat sa lansez o alta campanie de dezinformare, pentru a-i face pe canadieni sa creada ca, daca nu ii prind in plasa pe romani prin imediata acordare a documentatiei

tehnologice pentru Candu-600, Bucurestiul s-ar putea adresa Frantei pentru furnizarea reactoarelor nucleare.

- In mod evident, tovarase Ceausescu. Ei vor ca Stanciu sa fie acolo inainte de sfirsitul acestei saptamini, am raspuns eu.

- Ce idee minunata! a exclamat Oprea, holbindu-se in ochii lui Ceausescu. El nu maninca niciodata in prezenta lui Ceausescu.

- Si fa-i sa saliveze in continuare, dar coboara numarul de la 20 reactoare la 16, apoi la patru si, in final, la doua reactoare Candu. Singura poanta este sa continui sa bati clopotele.

- Si sa faci ciinele sa saliveze, a intervenit Andrei, curatindu-si farfuria.

- Candu, uraniul si apa grea trebuie sa devina unul din “Uzi”-urile noastre, a spus Ceausescu, unul din principalele noastre articole de export in lumea a treia. Putere nucleara independenta, de la Romania independenta! a proclamat el, lovind in masa.

- Si noi trebuie sa obtinem creditul de un miliard de dolari de la canadieni, deoarece cumparam reactorul lor Candu, a intervenit Oprea.

- Dupa ce obtinem miliardul

de la Ottawa, a incheiat Ceausescu, ne spunem ultimul cuvint in fata canadienilor: un reactor, si acela sa fie construit mai mult in Romania si platit numai cu contra-marfa.

- Candu pentru pantofi, s-a lingusit Oprea.

- Si pentru otel, a adaugat Avram.

Pantofii si otelul erau articolele favorite de contra-marfa, deoarece Romania construise uzine imense de pantofi si otel si acum intimpina dificultati cu exportarea acestor produse pentru valuta-forte.

Jurnalistul canadian Thad Mcllroy, care a petrecut trei ani pentru a studia povestea vinzarii de reactoare Candu pentru Romania, a scris un raport investigativ cuprinzator, care arata ce s-a intimplat dupa ruptura cu Bucurestiul, din iulie 1978. In conformitate cu raportul lui Mcllroy, in octombrie 1978 Bucurestiul a reluat negocierile nucleare cu Ottawa si, in curind, un numar semnificativ de ingineri romani se afla pretutindeni in uzinele canadiene; insa numarul de reactoare Candu, care urma sa fie importat de Romania a devenit an de an tot mai mic. “Apoi, in martie 1982, afacerea a cazut”, declara raportul Mcllroy. “In septembrie 1982, Uniunea Sovietica a intrat in

joc. Ea a anuntat ca a semnat o intelegere cu Romania de a construi in comun trei reactoare VVER-1000 de conceptie sovietica”.

Mcllroy face un rezumat ordonat al rezultatelor operatiunii Candu: “Romania a obtinut un imprumut de un miliard de dolari (americani) de la Canada pentru finantarea vinzarii. 320 milioane de dolari din imprumut au fost inhatati imediat. Banii au fost folositi in parte pentru plata unui avans catre fabricantii canadieni. Deoarece (romanii) au incetat sa faca comenzi in Canada, ei au folosit banii pentru proiecte de natura nenucleara, - cu alte cuvinte, aceste fonduri au fost obtinute in mod fraudulos si folosite necorespunzator. Dar bunuri de contramarfa rezultate din aceasta afacere au inceput sa intre in Canada. In ianuarie 1985, aproape 200.000 tone de otel carbon romanesc au sosit in America de Nord. Otelul romanesc a fost vindut la un pret declarat de 317 dolari tona. Pe vremea aceea firmele canadiene vindeau acelasi produs cu 500-550 dolari tona”.

Era ora 10 A.M. fix, cind avionul a aterizat pe aeroportul Lovell din Chattanooga si guvernatorul de la Tennessee si

sotia lui i-au intimpinat pe sotii Ceausescu cu o garda de onoare si cu salutul a 21 pusti. Treizeci si cinci de minute mai tirziu, ne gaseam in interiorul uzinei Sequoia Atomic Power Plant, cea mai moderna unitate din cadrul Tennessee Valley Authority. Aceasta era un gigant neterminat, ale carei reactoare aveau 39.000 de tuburi de zirconiu, continind in jur de 100.000 tone de dioxid de uraniu. La putin timp dupa amiaza, sotii Ceausescu au fost salutati de directorul de la Combustion Engineering Works, care a accentuat bunele relatii existente intre compania lui si Romania.

Era dupa ora doua dupa masa, cind ne-am intors la avion. Imediat ce am plecat, Ceausescu i-a chemat pe Oprea, Avram si pe mine in biroul sau temporar.

- E-Ei au i-inceput in acelasi timp cu noi, s-a bilbiit Ceausescu. A lor este de doua ori mai mare decit uzina noastra de la Cernavoda si in 1979 a lor va avea al doilea reactor in functiune si lucrind la intreaga sa capacitate. Iar al nostru nu exista decit pe hirtie.

Ceausescu a inceput destul de calm, dar bilbiiala sa prevedea vreme proasta si nimeni nu a facut o miscare ca sa zica ceva.

Elena s-a amestecat in

conversatie, desi pina atunci ea parea ca se uita absenta pe fereastra.

- Uita-te la ei - un grup de incompetenti, care au venit aici, in America, numai pentru o excursie gratuita.

- Nu ai nimic de spus, Oprea? a intervenit Ceausescu.

- Ce poate sa spuna, tovarase? a continuat Elena. El a trebuit sa se faca inginer peste noapte. Si acum astepti ca sa aiba idei!

- Da, tovarase, da! Aveti perfecta dreptate, a raspuns Oprea, gindindu-se ca e mai bine sa vorbeasca cu unul odata. Noi sintem teribil de intirziati cu programul nostru nuclear. Eu voi intocmi imediat un plan care sa stimuleze.

- Aveti perfecta dreptate! Aveti perfecta dreptate! 1-a imitat Elena pe Oprea. Cine crezi tu ca esti ca sa hotarasti daca presedintele roman are sau nu are dreptate?

Ceausescu a continuat calm:

- Eu nu cred ca un simplu plan va fi destul. Trebuie sa luam masuri mai radicale. De ce nu te gindesti sa muti din Bucuresti intregul Comitet de Stat pentru Energie Nucleara si toate organizatiile implicate in programul nuclear? Undeva, unde ele nu vor putea fi sustrase de

nimic, si sa se concentreze numai asupra muncii lor.

- L-ai auzit, Oprea? s-a tinut Elena de el. Tu nu stii decit sa mizgalesti un alt plan pe o alta bucata de hirtie? Uita-te la tovarasul! El are solutii! Tu ar trebui sa intelegi ca ceea ce ti-a adus el acum, in mod atit de dragut, nu este o sugestie. Este un ordin prezidential!

- Eu am pregatit deja un raport pentru dv, cu propunerea de a le muta la Slatina, a mintit Oprea.

- Da, aceasta nu este o idee rea. Sa-i mutam acolo, a fost Ceausescu de acord.

Desigur, stiam de mult despre dorinta lui Ceausescu de a-si concentra cele mai noi obiective economice in jurul locului sau de bastina si al Elenei, dar el manevra totul in asa fel, incit sa para ca vine de la altcineva. Nu cu mult inainte, ministrul industriei metalurgice a fost selectat sa propuna ca imensa si moderna fabrica de aluminiu, conceputa cu ajutorul tehno-documentatiei din Statele Unite si Germania de Vest, sa fie construita in Oltenia lui Ceausescu. Gheorghe Oprea a fost gura care a cerut ca noua fabrica de automobile, creata cu firma franceza Citroen, sa fie numita OLTCIT si sa fie situata in zona de

bastina a lui Ceausescu. Directorul Comitetului de Stat pentru Energie Nucleara a “sugestionat” recent ca Oltenia sa fie gazda noii fabrici de apa grea. Si Oprea a insistat, cu succes, ca prima sosea moderna a Romaniei sa fie construita intre Bucuresti si aceeasi Oltenie.

- Avram, in ce stadiu te afli cu construirea noului generator cu aburi? a intrebat Ceausescu, deja calmat dupa luarea deciziei despre Slatina.

- Sintem aproape gata, tovarase Ceausescu. Cind ne intoarcem, am sa va invit sa-1 vedeti!

- Sa vada ce? Sa vada acelasi generator fals, pe care l-ai facut din lemn, ca sa-1 arati presei? a cotcodacit Elena. Ea tinea ostentativ in mina The Wall Street Journal din 12 aprilie, continind o reclama platita, infatisind poza ei si a sotului.

- Sa-1 vedeti pe cei real, tovarase Ceausescu. Acum avem mult mai multa inteligenta, am invatat mult mai mult si sintem gata sa mergem inainte. Turbina noastra va fi gata inainte de sfirsitul anului.

- Prea rau pentru tine, daca minti din nou, a spus Elena plecind.

O vazuse pe coafeza ei chemind-o din pragul usii.

Ceausescu a comandat jocul sau de sah si mi-a facut semn sa stau jos. Ceilalti doi oameni au plecat in liniste, deoarece nimeni nu voia sa fie cu Ceausescu, cind juca sah.

- Ai auzit ce a zis administratorul? a continuat Ceausescu. La ce intensitate de vint poate rezista reactorul?

- El a spus ca a fost conceput sa reziste impotriva uraganelor de 450 km. pe ora.

- Si la cele mai devastatoare cutremure si inundatii. Trebuie sa avem schitele. Recruteaza pe cineva de acolo si plateste-1 bine. Sau strecoara un ilegal acolo.

Ceausescu a inceput, ca de obicei, cu gambitul regelui si a intrebat: “Ce mai e nou?” El

totdeauna a tratat avionul ca pe un “balon” sigur, impenetrabil pentru microfoane, si nu era grijuliu cu ce discuta in timpul zborurilor. Din puterea obisnuintei, a procedat la fel si pe Air Force One.

- Noaptea trecuta, am raportat eu, am primit o telegrama spunind ca agentii secreti care lucreaza la fabrica canadiana de apa grea au transmis peste o suta casete cu filme, nedevelopate, despre instalatie.

- Verifica! Esti sigur ca vom fi capabili sa terminam fabrica de apa grea, fara sa trebuiasca sa cumparam procedeul si licenta?

- Bazat pe ceea ce a raportat statia, agentii nostri ne-au dat tot ce au canadienii.

Agentul “235' din Pakistan

Dupa o pauza, Ceausescu a intrebat cu o voce foarte joasa:

- Ai mai primit ceva vesti de la “235'?

- Da, tovarase. Inainte de a parasi Bucurestiul, am primit o carte postala de la el, trimisa pe o adresa din Austria. Folosind un cod deschis, el a raportat ca interogarea sa s-a terminat, nu era suspectat si ca a fost trimis intr-o calatorie de afaceri in Europa occidentala. El

cere o intilnire. A datat cartea postala 5 aprilie 1978, si fotografia reprezinta Sacre Coeur din Montmartre. Conform planului, intilnirea va avea loc peste 30 zile dupa data scrisa de el, in fata catedrale la ora 9 dupa masa.

- Vorbesti serios?

Mina lui Ceausescu, tinind regina, a ramas suspendata in aer.

- Directia noastra de operatii tehnice a analizat cartea postala

si a confirmat ca era scrisa de el. Ei nu au putut gasi nici un semn de incordare, care ar putea indica ca cineva 1-a obligat s-o scrie sub presiune.

- Bajenaru-u-u! 1-a strigat Ceausescu pe paznicul lui preferat. Adu-mi un pahar de vin!

Numele codificat “235' era al aceluia pe care Ceausescu 1-a numit in mod spontan unul dintre agentii sai preferati, un om de stiinta si agent secret pakistanez, pe care-1 cunostea personal si care a furnizat anterior date despre energia nucleara.

In 1975, eu i-am aratat lui Ceausescu informatia DIE-ului, care arata ca Pakistanul conducea niste operatiuni ultra-secrete pentru dezvoltarea propriei sale capacitati nucleare. Acela era si visul secret al lui Ceausescu. Cind a ordonat un “studiu profund” despre Zulfikar Ali Bhutto, primul ministru al Pakistanului, nu am avut nici o indoiala ca Ceausescu voia sa-1 atace pe fata. La citeva zile dupa ce i-am prezentat lui Ceausescu studiul, a dat ordin ministrului afacerilor externe sa fixeze o intilnire cu Bhutto pentru el. O scurta oprire la Karachi a fost aranjata, cu Bhutto intimpinindu-1 pe Ceausescu la aeroport. Cind avionul romanesc a aterizat,

Bhutto era acolo, acompaniat de numerosi demnitari locali, si 1-a invitat pe Ceausescu la un palat din apropiere, pentru prinz.

In comparatie cu alte cazuri anterioare, Bhutto a fost o victorie usoara pentru experimentatul si bine pregatitul Ceausescu. Dupa prinz, el a cernit o discutie particulara, insotit numai de interpretul DIE-ului si de mine, unde a lansat atacul sau frontal: “Dv. si cu mine avem acelasi vis, de a face un loc in istorie pentru tarile noastre, a inceput Ceausescu, si cea mai buna cale de a face acest lucru este sa le dezvoltam puterea. In ziua de astazi, singura adevarata putere este puterea nucleara. Trebuie sa o dezvoltam in secret. Muncind independent, serviciile noastre de spionaj - aratind spre mine - au obtinut rezultate remarcabile. Impreuna am putea realiza visurile noastre. In acest plic este un exemplu a ceea ce putem face. Daca sinteti de acord, anuntati-ma. Daca nu, uitati intreaga chestiune.

Bhutto a pus cu grija plicul in buzunarul sau. El continea un inventar al informatiilor de spionaj nuclear, pe care Romania putea sa le furnizeze Pakistanului. Bhutto a reactionat aproape cum s-a asteptat Ceausescu. Chiar inainte de

plecarea noastra, el i-a dat lui Ceausescu un plic: “Inauntru este numele codificat al unui om, un numar de telefon si o parola. Eu cred ca viitoare contacte trebuie sa aiba loc intre doi indivizi si nu intre doua guverne, dragul meu prieten”.

Doua saptamini mai tirziu, omul care a devenit “235', a participat la o cina particulara cu Ceausescu, la resedinta sa de la Snagov. Radu Andreescu era numele operational al unui stralucit inginer al DIE-ului, care a devenit contactul lui regulat. Peste zece zile, Andreescu a plecat in Pakistan, cu o voluminoasa geanta diplomatica, continind materiale de spionaj nuclear, delicate, obtinute din Vest. S-a intors cu un proiect complet pentru reactorul canadian Candu, continind mai multe date decit DIE a reusit sa stringa pina atunci. In viitoarele sale vizite in Pakistan, Andreescu a luat cu el documentatia tehnologica despre sistemele nucleare de securitate franceze - mult dorite de pakistanezi - si a adus inapoi, in Romania, documentatie suplimentara despre asa zisul sistem centrifug Degussa, pentru imbunatatirea uraniului, asupra caruia Bucurestiul lucra deja, si

date despre producerea uraniului 235.

Cartea postala a fost primul semn de viata primit de la “235', de la lovitura de stat din 5 iulie 1977, cind generalul Muhammed Zia ul-Haq 1-a arestat pe Bhutto si s-a declarat administrator sef al legii martiale.

- Sah mat! Bajenaru! Un Cordon Rouge, a comandat Ceausescu. Trebuie sa fii teribil de atent. E important sa ne tinem de Rosenberg al nostru.

Dupa al doilea pahar, si fara nici o legatura aparenta, Ceausescu m-a intrebat brusc:

- Cit de mare a fost presa?

- Cea din laboratorul metalurgic de la Combustion Engineering?

- Ihi.

- Douazeci milioane de tone.

- Cind am vizitat uzina de “stele”, mi s-a spus ca, daca presiunea este mai mare, cu atit mai pure sint diamantele. Este adevarat?

- Da, tovarase. Noi am incercat sa obtinem chiar presa, dar acest lucru s-a dovedit imposibil. Este foarte bine supravegheat de echipamentul american.

- Seful serviciului de informare comunista straina n-ar trebui sa zica ca ceva este imposibil. Trebuie sa o avem.

“Oricare american poate fi cumparat”

- Nu e acolo, draga, unde l-am vazut noi pe nepotul lui Traian Vuia? a intervenit Elena care tocmai s-a intors.

Inginerul roman Traian Vuia a inventat si construit primul avion monoplan in 1906, desi acesta n-a reusit sa zboare. Francezul Louis Bleriot a construit primul monoplan pe care 1-a pilotat peste Canalul Englez, in 1907. Peste citiva ani, insa, Vuia a inventat un generator de aburi cu presiune, care s-a dovedit a fi atit de eficient, incit el a devenit curind cunoscut sub numele de “generatorul Vuia”. Nepotul sau, un cetatean american, era acum un expert in boilere nucleare cu presiune, construite pe baza principiilor bunicului sau.

- Ce stii despre tinarul Vuia, Pacepa? a intrebat Ceausescu.

- Nepotul lui Vuia se zice ca este un inginer american loial.

- A-me-ri-can lo-ial! Ai vazut tu vreodata vreun american loial, monsieur? Oricare american poate fi cumparat, daca stii cum. Tu nu stii ce sint banii, dragule? Bani, b-a-n-i, a intonat ea, frecindu-si degetele pe sub nasul meu.

- Da, Pacepa. Vuia poate fi american, dar nu uita ca si dolarii sint americani.

- Ce vrei sa spui cu “american”, draga? Vuia este roman. Oricine s-a nascut roman, va ramine roman pentru totdeauna. El si copiii sai si stra-stranepotii sai.

- Pacepa stie asta, Elena, a spus Ceausescu, incercind sa improspateze atmosfera.

- Daca e asa, de ce nu-ti amintesti, monsieur, ca noi am dat numele de Traian Vuia uneia din cele mai mari fabrici comuniste ale noastre? Elena zbiera la mine. Ai incercat sa aduci nepotul la Bucuresti si sa-i freci nasul de ea? Ai incercat sa-i arati modul in care tovarasul il cinsteste pe bunicul sau? L-ai intrebat ce face el, ca sa-1 cinsteasca pe tovarasul?

- Aici am putea cu certitudine folosi pe nepotul lui Vuia, Pacepa. Nu numai din cauza numelui sau

- Mi s-a spus ca Traian Vuia este in orice enciclopedie, 1-a intrerupt Elena cu suparare. Mai mult decit tine, Nicule.

- dar in special din cauza specialitatii sale nucleare. Adu-mi-1 la Bucuresti. Am sa-1 recrutez eu.

- Spune-i scripcarului asta ca recrutarea agentilor este sarcina lui, nu a ta. El si serviciul sau imputit trebuie sa faca acest lucru.

Si spune-i ca este sarcina lui sa faca agent din fiecare roman care traieste in America, si care a invatat sa poarte pantofi. Nu numai Vuia.

Elena a revenit la poza ei din The Wall Street Journal tot atit de brusc pe cit a intervenit in discutia lui Ceausescu. Linistea jocului de sah era acum conturbata numai de zumzetul lui Air Force One, pina ce

ea a fost brusc intrerupta de Ceausescu:

- Cine ma va intimpina la Texas Instruments?

- Vice-presedintele lor, Grant Dove. El era cel mai inalt oficial pe care l-am putut obtine.

- Din moment ce eu trebuie sa ma deplasez la Dallas, presedintele putea cel putin sa fie persoana care sa deschida usa acelui imperiu al microelectronicii pentru mine.

Primul conducator comunist la Texas Instruments

A fost teribil de greu pentru Ceausescu sa se obisnuiasca cu ideea de a pune piciorul in Dallas, orasul acela “barbar” care nu insemna nimic altceva pentru el decit locul unde presedintele Kennedy a fost asasinat. Numai ambitia sa fara margini de a fi in stare sa faca ceva, ce Brejnev nu putea, 1-a determinat sa treaca peste frica sa mare si animalica, pentru viata sa, si sa-1 trimita la Dallas.

Cind capitanul a anuntat ca avionul prezidential va ateriza in curind pe aeroportul din Dallas, am cedat noul joc de sah si am cerut permisiunea de a pleca.

- Da, ai grija de piloti si de

Serviciul Secret. Nu uita ca sintem in Dallas!

La aeroport, cind a fost intimpinat de Robert Folson, primarul Dallas-ului, Ceausescu era alb ca varul. De acolo, convoiul de automobile ne-a dus la Texas Instruments, prima oprire din Dallas. Cum a patruns in interiorul cladirii companiei, ochii si fata lui Ceausescu s-au luminat. El si-a realizat visul de a fi primul presedinte comunist care sa puna piciorul in Texas Instruments. Ceausescu vrea intotdeauna sa fie primul. El era in sfirsit capabil sa paseasca in interiorul acelui imperiu interzis, dar n-a putut nici macar sa dea mina cu vreun

muncitor; el putea numai sa priveasca la echipamentul si persoanele care produceau chip-urile, prin peretele protectiv de sticla.

In acea dupa amiaza primarul Dallasului a dat o receptie pentru Ceausescu in moderna primarie, scotind in evidenta faptul ca era primul conducator de stat strain, care sa viziteze noua cladire. La mai putin de o ora dupa sosirea noastra, conducatorul echipei Serviciului Secret m-a luat deoparte ca sa-mi spuna ca un telefon anonim a pretins ca o bomba a fost plantata in interiorul primariei. El mi-a spus sa-1 iau pe Ceausescu si sa-1 urmez pe o ruta de evacuare a cladirii, prestabilita. Ceausescu toasta cu musafirii, cind l-am prins de brat si i-am spus ca, din motive de securitate, ni s-a cerut sa parasim imediat cladirea. El a albit ca o stafie si a apucat-o pe Elena, bilbiind “P-pune, p-paharul j-jos, femeie!” in timp ce o tragea dupa el, urmindu-ma pe escalator in jos. Cind el si-a pierdut echilibrul si s-a impiedicat, n-am fost sigur ca e din cauza emotiei, sau din cauza ca, pentru prima data

in viata sa, se afla pe un escalator. Numai in ziua urmatoare, dupa ce am plecat din Texas si eram in zbor spre New Orleans, m-a intrebat de ce a fost el evacuat atit de brusc din primaria din Dallas.

Dupa receptia data de primarul din Dallas, Ceausescu a participat la o cina de lucru, oferita de Camera de Comert din Texas. Acolo, in cuvintarea sa de raspuns, Ceausescu a aratat pe neasteptate spre vicepresedintele lui Texas Instruments. “Citeva din produsele de la Texas Instruments au de asemenea un caracter strategic. Noi nu ne ocupam cu astfel de produse pentru ca noi propagam dezarmarea, distrugerea armamentului atomic si a armelor in general. Noi militam pentru o lume fara arme, o lume a cooperarii pasnice. De aceea noi dorim sa obtinem cooperarea nu pentru electronica cu scopuri militare, ci pentru electronica cu scopuri industriale, economice.”

Intors la camera sa de hotel, Ceausescu m-a chemat la el:

- Asigura-i in continuare ca noi nu sintem interesati in electronica militara. Foloseste-ti imaginatia in directia asta!

Capitolul 20

De-a lungul multor ani petrecuti cu Ceausescu, am observat frica lui primitiva pentru viata sa, crescind in proportie geometrica, o data cu cresterea in putere. Eram sigur ca atita timp cit e inca la Dallas, el nu va fi in stare sa doarma, ca spectrul asasinarii presedintelui Kennedy il va tine treaz toata noaptea. Si cind Ceausescu nu poate dormi, nu

suporta sa fie singur. Era ora unu jumatate dimineata cind m-a chemat la el ca sa-1 informez pe scurt in legatura cu dosarele despre Centrul Spatial NASA din Houston, ca si despre ultimele comentarii de la radio Europa Libera despre vizita sa. La ora trei m-a chemat din nou pentru a-mi inapoia dosarele pe care i le dadusem.

Operatiunea impotriva statiei de radio Europa Libera

- Trebuie sa compromitem Europa Libera odata pentru totdeauna! - a explodat Ceausescu, chiar inainte ca eu sa fi putut inchide usa. In felul in care a procedat Gierek, a continuat el, parasindu-si masa de lucru, pentru a face televizorul mai tare.

Primul secretar polonez Edward Gierek i-a povestit lui Ceausescu despre o operatiune reusita impotriva statiei de radio Europa Libera si Ceausescu a staruit deseori sa fac ceva asemanator. Conform celor spuse de el, Gierek a pretins ca spionajul polonez a avut acolo timp de opt ani un ofiter ilegal, care a fotografiat tot ce i-a cazut in mina si trimitea fotografiile la Varsovia. Cind

Gierek a avut destule dovezi ca radio Europa Libera era “un cuib de viespi al CIA-ului”, el si-a rechemat omul.

- De cite ori trebuie sa-ti spun aceasta poveste, pina ce voi putea avea si eu un caz romanesc asemanator? a continuat Ceausescu. Ce parere ai despre “Ionescu” al tau?

Era in 1977, cind Ceausescu a ordonat pentru prima data DIE-ului sa organizeze o operatiune stil Gierek si apoi sa explodeze in presa pentru a distruge departamentul romanesc al postului de radio Europa Libera. DIE-ul 1-a selectat pe “Ionescu”, unul din agentii sai din interiorul postului de radio; el era un fost colonel din

armata romaneasca, care a fugit in Franta in 1952 si a devenit un functionar la postul de radio Europa Libera din Paris. Ceausescu a aprobat cazul si a semnat un decret de acordare lui “Ionescu” a gradului si pensiei de general pensionar, daca se repatriaza in Romania. “Ionescu”, care avea pe atunci 66 ani, a fost de repetate ori contactat in Franta si Austria. El a fost flatat de atentia acordata, dar a precizat ca acceptarea sa finala depinde de posibilitatea sa de a o convinge pe prietena sa ca ei sa-si petreaca restul vietii lor in Romania.

Evident, aceasta nu era o sarcina usoara.

- Dar, nu a dat inca un raspuns final, tovarase Ceausescu.

- Insista. Forteaza-1. Santajeaza-1. Sau faceti-1 sa mearga la o intilnire in Austria si rapiti-1, a spus Ceausescu, facind foarte clar faptul ca acestea erau acum ordinele sale in legatura cu cazul. Vreau sa vad bomba pregatita de noi explodind in cuibul acele de viespi al presei occidentale.

Si a inceput sa se plimbe prin camera.

- Cu scopul de a-i distruge pe dusmanii nostri, a continuat Ceausescu, noi trebuie sa-i

discreditam mai intii. Asta-i ce doresc in legatura cu Europa Libera. O vreau discreditata, ca fiind o operatiune CIA, care are spionii sai in interiorul Romaniei, subminind suveranitatea si independenta noastra. Dar nu vreau ca vorbele sa iasa din propria mea gura. Nu voi spune deloc ca Congresul american minte in legatura cu Europa Libera deoarece am nevoie de Congres pentru clauza natiunii celei mai favorizate. Nici nu voi afirma ca Carter, Vance si Brzezinski mint, pentru ca am nevoie de sprijinul lor politic si de banii lor. Cine ar trebui sa spuna asta, Pacepa? a incheiat el in mod retoric, oprindu-se in fata mea.

Asta era usor de zis.

- Radio Europa Libera insasi.

- Ionescu. El trebuie sa vorbeasca si am aprobat deja tot ce trebuie sa spuna, nu-i asa?

- Da, tovarase. Toate declaratiile sale viitoare au fost deja pregatite. Serviciul D a pus deja semnatura lui “Ionescu” pe fiecare din ele.

- Mai trebuie sa aratam prin gura lui “Ionescu” ca Europa Libera nu este altceva decit un cuib de spionaj al CIA-ului. Odata acest lucru realizat, va fi doar o chestiune de tehnica a dovedi ca Vocea Americii, radio Libertatea si BBC sint la fel. Moscova si restul

Pactului de la Varsovia vor face acest lucru.

Ceausescu s-a intors la biroul sau.

- Acesta este motivul pentru care il vreau pe “Ionescu”, viu sau mort. Inteles?

- Da, tovarase.

- Ce e nou?

- Peste 100 membri Camerei Reprezentantilor din Statele Unite vor ridica problema daca sa se mai acorde Romaniei clauza natiunii celei mai favorizate, am inceput eu. Acest lucru a fost sugerat de ultima scrisoare interceptata de la Carol Kiraly.

- Asta nu trebuie sa se intimple, a raspuns Ceausescu. Fara acel statut, noi nu putem exporta nimic in Statele Unite. Nu putem obtine credite si nu vom avea usile deschise spre tehnologie.

- Emigrantii planuiesc organizarea unei demonstratii ostile in New York, in ziua de duminica, am continuat eu, si vor aduce multa lume acolo.

- F-Fascisti! Trebuie denuntati ca fascisti, toti, a strigat Ceausescu. Ca oameni care au trimis mii de evrei in lagarele de concentrare - doua sute de mii de evrei. Mai trebuie sa spunem ca, dupa infringerea fascismului, acesti

oameni au fugit din tara si s-au stabilit in diferite parti ale lumii, unde incearca sa reinvie fascismul. (Ceausescu s-a infierbintat tratind subiectul sau preferat de propaganda). Si Nicolae - el se referea la ambasadorul roman - trebuie sa cheme imediat Casa Alba si sa ceara ca demonstratia sa fie oprita.

Era aproape ora patru, cind am plecat de la Ceausescu, dar o jumatate de ora mai tirziu, un paznic m-a anuntat ca trebuie sa ma intorc din nou la el. Cind Ceausescu a observat cutia de sah sub bratul meu, fata lui cenusie a fost luminata de un zimbet slab. Ca de obicei, a deschis jocul cu gambitul regelui.

Zece minute mai tirziu am declarat pe neasteptate “sah mat”.

- Tu esti mai bun noaptea, decit in timpul zilei, a ripostat el.

Folosind acelasi gambit al regelui, Ceausescu a inceput un joc nou, hotarit sa cistige. Desi are o putere enorma de concentrare, nu este capabil de obicei sa faca doua sau mai multe lucruri deodata, cu exceptia timpului cind joaca sah. Dupa ce a construit mintal tactica si strategia jocului si a viitoarelor sale mutari, Ceausescu poate folosi cele mai inselatoare metode de a

sustrage atentia partenerului.

A pune intrebari

oponentului sau, era una din ele.

O comoara tehnica pentru Hrusciov

- Cine ne-a dat tehnologia aliajului greu american, care a salvat independenta noastra?

Ceausescu a mutat discret nebunul, fara sa fie rindul sau.

- “Herbert”.

- Povesteste-mi aceasta istorie, a poruncit Ceausescu.

I-am relatat povestea , cit mai scurt posibil. La inceputul anilor 60, “Herbert”, reprezentantul-sef al asociatiei vest-germane compusa din Schloemann, AEG si citeva alte companii, care avea un birou in Bucuresti, a fost vazut avind relatii de dragoste cu femei casatorite. Dar nu a fost santajat. In schimb, o tinara femeie romanca, educata, inteligenta si atractiva, “Rodica”, care lucra pentru o linie aeriana straina, a devenit amanta lui. Era, desigur, o agenta de Securitate. La inceputul anului 1963, “Herbert” insusi a devenit agent. In schimbul unei vieti mai bune cu “Rodica” in Romania, unde petrecuse citiva ani, si pentru tratamentul prioritar al afacerilor sale comerciale, a furnizat valoroase documente tehnice. Unul dintre ele a depasit

toate asteptarile. La intoarcerea dintr-o excursie de rutina in Germania de Vest, “Herbert” a oferit DIE-ului un proiect complet, cu multe mii de schite si documente tehnice, destule sa permita reproducerea unui laminor foarte nou si sofisticat, pe atunci in constructie in Statele Unite, pentru producerea aliajelor ultra-dure, necesare pentru o noua generatie de rachete militare si spatiale.

- Cit ai platit pentru proiect, Pacepa?

- Cit a cerut: 64.000 dolari.

- Si cit ne-a platit Moscova pentru el?

- Patru milioane.

- Si asta n-a fost tot. Iti amintesti, cum am luat proiectul, m-am imbarcat pe un avion si am pus totul pe biroul lui Hrusciov? Ziua urmatoare, dupa ce expertii sai i-au spus ce comoara incredibila i-am dat, el m-a imbratisat si m-a sarutat pe amindoi obrajii. “Eu nu cred ca mai trebuie sa tinem trupe sovietice in Romania, tovarase Ceausescu. Este de ajuns ca te avem pe dumneata acolo”, mi-a

spus Hrusciov. Proiectul acela a realizat miracolul. El si Bodnaras. Fara ei, inca am avea trupe sovietice in Romania.

- Este chiar adevarat, tovarase Ceausescu, ca proiectul acela a jucat un rol atit de important in retragerea Armatei Rosii din Romania? am intrebat eu, facind o mutare ofensiva.

- Sigur ca e adevarat, a replicat Ceausescu, mutind discret regina peste un patrat. Doi ani mai tirziu, Hrusciov a spus ca Uniunea Sovietica era pe cale sa produca o noua generatie de rachete militare si spatiale, inaintea Americii. Instalatia de aliaj greu nu a fost pusa in functiune atit de repede cum prevazuse Hrusciov, dar ea inca este cel mai modern laminor desigur, superior tuturor celor de acelasi fel, existente in Uniunea Sovietica.

Povestea lui Ceausescu este in general adevarata.

Numai un amanunt minor este inexact; nu Ceausescu a fost acela, ci Gheorghiu-Dej, care a dus proiectul la Moscova si 1-a oferit lui Hrusciov, in schimbul retragerii Armatei Rosii din Romania.

Soarele incepuse sa rasara peste Dallas, cind Ceausescu a intrerupt, in sfirsit, jocul de sah.

- Astazi voi pune celalalt picior in NASA, a jubilat Ceausescu, plecind sa-si trezeasca nevasta.

Cind Air Force One a aterizat pe aeroportul din Houston, Ceausescu n-a dat atentie faptului ca a fost intimpinat numai de catre secretarul de stat al Texasului, Steven Oaks, si de primarul Judson Robinson. Elena a remarcat insa acest lucru.

- Unde este mizerabilul lor de guvernator? s-a plins ea. Probabil ca n-a mai vazut niciodata in viata lui un conducator de stat, dar tot n-a putut sa vina sa ne intilneasca.

Cladirea 30 de la NASA

De la aeroport, convoiul oficial a pornit direct spre Centrul Spatial NASA. Cind Ceausescu a iesit din limuzina, silueta sa scunda a aratat mai mica ca niciodata, pe linga cladirile enorme, de otel si beton,

ale NASA. Dr. Sigurd Sjoberg, directorul adjunct al giganticei intreprinderi, i-a intimpinat pe oaspeti si ne-a prezentat ghidul, astronautul John Young, spunind ca Young a facut patru zboruri cu

navele spatiale Gemini si Apollo si doua aterizari pe Luna.

Young era politicos si oficial. Cind a explicat ca personalul centrului numara peste 3.600 ingineri, oameni de stiinta, matematicieni, instructori de zbor si, desigur, astronauti, Ceausescu mi-a soptit la ureche, cu o nuanta de satisfactie: “Noi avem mai multi de atita in industria noastra de pantofi, nu-i asa?” Era foarte interesat in conceperea si testarea vehiculelor spatiale si m-a tinut pe linga el, ca sa iau notite. Elena a facut un efort pentru a parea interesata de cladirile destinate zborurilor cosmice si experimentelor stiintifice desfasurate in spatiu.

Toti vizitatorii proeminenti viziteaza Cladirea 30, centrul de control al zborului spatial, deoarece este cel mai spectaculos, cu computerele sale, care controleaza navele spatiale si intregul centru. Ziaristii si fotografii romani, impresionati de ceea ce vedeau, erau raspinditi peste tot. Cind Ceausescu a fost invitat sa stea la masa de zbor a directorului, Elena m-a inghiontat: “Adu fotografii. Idiotii pot scapa chiar momentul cind tovarasul minuieste intregul sistem al zborului spatial”.

Cu exceptia Elenei, toti

vizitatorii romani au fost impresionati de aceasta vizita

- In conformitate cu de Gaulle, a spus Andrei in timp ce plecam, incercind sa-si exprime simtamintele in cuvinte, fara sa para ca lauda capitalismul american, Statele Unite nu au o politica externa, ele au numai probleme externe. Judecind dupa ceea ce am vazut aici, au as spune ca ei au o politica spatiala fantastica!

- Daca sint atit de fantastici, dupa cum spui, a raspuns Elena, atunci de ce, dragul meu tovaras, Gagarin a fost primul om in spatiu?

Si s-a uitat intens la fiecare din noi, pe rind, pina ce fetele noastre zimbitoare au devenit vinovat de solemne.

La amiaza, in timpul receptiei date de primarul din Houston, acesta i-a oferit lui Ceausescu cheia orasului. In toastul sau, Ceausescu a spus: “Stiti, noi avem o poveste in Romania, o poveste despre o cheie fermecata, o cheie care te ajuta sa-ti indeplinesti multe dorinte. Si daca, din intimplare, aceasta cheie ar fi fermecata, puteti fi sigur ca eu n-as folosi-o decit in slujba prieteniei, a pacii si a colaborarii”. In timp ce plecam de la River Oaks Country Club, unde masa a avut loc, Ceausescu m-a

impins inainte in limuzina sa.

- Trebuie sa te folosesti de aceasta cheie pentru a recruta aici niste agenti. La prinz am aflat ca au o tehnologie de a forja pina la adincimea de 6000 de metri si chiar mai mult. Asta-i ceea ce ne trebuie pentru noile noastre zacaminte de petrol descoperite la mare adincime.

In timp ce Ceausescu a cazut intr-un somn usor, Elena a zis fraza ei de doua parale:

- Daca cheia nu este de aur, nu-ti bate capul cu ea.

Urmatoarea oprire a fost la New Orleans, unde am aterizat dupa masa si am plecat aproape imediat la hotelul Royal Orleans, in vechiul French Quarter. De citeva saptamini, inca de cind am fost la New Orleans ca sa pregatesc aceasta vizita, eram ingrijorat ca Elenei nu-i va place acest hotel venerabil, dar demodat. Desigur, nu peste mult timp, ea m-a chemat:

- Idiotule, de ce nu ne-ai instalat la Sheraton? Doar nu platesti din buzunarul tau.

Simtind curent, a chemat intreaga grupa romana si fiecare, de la ministru la paznic, a trebuit sa astupe cu ziare toate orificiile aerului conditionat din apartamentul prezidential.

- Lasa-i pe ei sa lucreze. Tu

arata-mi orasul, mi-a spus ea, luindu-ma de brat.

Am incercat sa-i prezint Elenei farmecul unic al strazii Bourbon. Dar dupa o jumatate de ora, ea a decis:

- E murdar, zgomotos si mizerabil. Sa ne intoarcem la hotel.

Dupa receptia si cina date de primar, Elena era bine dispusa. Comandind sampania preferata, Cordon Rouge, a zis:

- Stii, Nicule, eu am avut o discutie interesanta cu “primarita”. Ar vrea ca populatia sa aiba multi copii.

Golindu-si paharul dintr-o inghititura, Elena a trimis dupa translatorul Sergiu Celac.

- Ce-a zis individul ala despre tovarasul? a intrebat ea.

- Care individ?

- Acela care vorbea despre tovarasul si despre secole, a explicat Elena, in stilul ei inimitabil.

- Domnul Basil Rusovich, Jr., presedintele de la International Trade Center, a spus Celac, scotind un carnet din buzunar. El a spus: “Eu pot sa-1 compar cu marile personalitati care au trait de-a lungul secolelor”. Asta-i ce a zis.

- Vezi, Nicule? Un om ca tine apare numai o data la cinci sute de ani. Elena a luat un pahar de

sampanie. Cum te simti, stiind ca esti atit de mare, atit de important si totusi conducatorul unei tari atit de mici? Numai Albania este mai mica. Dar daca semnezi decretul ala, in mai putin de zece ani o sa avem o populatie de patruzeci de milioane de locuitori.

- Hei, femeie, fii serioasa. Taci din gura, a spus Ceausescu rizind flatat.

Desigur, n-a fost pentru prima data cind am auzit-o pe Elena fabulind despre obligarea fiecarei familii din Romania de a avea cel

putin patru copii. Cel mai drag vis al ei era sa devina presedinte al Romaniei, si numele ei sa ramina in istorie, ca singura femeie-presedinte care a dublat populatia tarii sale in timpul presedentiei ei.

Citiva ani mai tirziu, mass-media americana a relatat lapidar atit cu savoare, cit si cu consternatie, ca presedintele Nicolae Ceausescu a semnat un decret, care obliga fiecare familie din Romania sa aiba cel putin patru copii.

Impinzirea Washingtonului cu agenti de influenta

Cind Elena a plecat pentru masajul ei de seara, Ceausescu a comandat vin, impreuna cu rosii, ceapa si brinza, precum si stereoul sau portativ. “Cu caseta potrivita”, a adaugat el.

Peste citeva minute, Ceausescu a golit dintr-o data doua pahare din vinul sau galben, in timp ce Bajenaru fixa stereoul, punind caseta cu vocile lui Ceausescu si a mea pe ea, pentru a proteja discutia noastra de posibile microfoane ascunse.

- Fa-1 mai tare, i-a ordonat lui Bajenaru, in timp ce incepuse sa infulece gustarea sa preferata.

Tragindu-si scaunul mai aproape de mine, Ceausescu a continuat cu voce joasa:

- Trebuie sa avem agentii nostri de influenta pretutindeni in Washington, a spus el, muscind dintr-o rosie intreaga. Agenti de influenta adevarati, nu spionii aceia ai tai, cu capa si spada, care se strecoara inauntru, la intilniri secrete, cu gulerul hainelor ridicate si borurile palariilor trase peste nas. (El a continuat sa mediteze cu voce tare, continuind sa-si umple tot timpul gura cu mincare, folosindu-se de degete). Noi trebuie sa le dam ordine agentilor

in plina lumina a zilei, pentru a nu provoca ridicari de sprincene. Agentul tau este la Casa Alba sau in Departamentul de Stat? Atunci du-te sa-1 vezi in mod deschis, in legatura cu vizita mea aici, sau cu invitatia mea pentru Carter, de a vizita Bucurestiul, sau cu vreun mesaj confidential pentru presedintele american, pe care ti-1 pot da oricind doresti. Agentul tau este in comert? Cere-i niste echipament sau tehnologie interzise, spunindu-i ca asta ne va ajuta sa ne pastram independenta fata de Uniunea Sovietica. Poate ca nu le vei obtine, dar asta va fi o buna acoperire pentru a forma un agent de influenta si pentru o intilnire cu el, in propriul sau birou. Chiar si un agent jurnalist nu mai trebuie intilnit pe ascuns, ci pe fata, cu un pretext oficial. Daca nu te vei gindi la nimic altceva, eu voi fi de acord sa dau un interviu, astfel ca tu sa poti gasi acoperire pentru multe alte intilniri, nu numai una. Procedind in acest fel, tu il aperi pe agent de ochii iscoditori ai FBI-ului si nu trebuie sa-ti mai faci probleme din cauza securitatii, atunci cind ajungi la adevarata afacere: influenta.

Ceausescu a facut o scurta pauza, curatindu-si atent farfuria cu o bucata de piine. Cind a terminat,

si-a golit paharul, mi-a facut semn ca sa i-1 reumplu si a comandat o alta sticla.

- Acesta e felul in care vreau ca agentii de influenta din America sa fie minuiti, inclusiv Billy Carter - oficial, nu pe ascuns.

Ceausescu a inceput apoi sa ma inunde cu ordine, despre cum trebuie Billy Carter sa fie recrutat, cum trebuie facute platile pentru el in Elvetia, nu din Romania, ci prin doi agenti libieni si cum poate fi el minuit si folosit, pina ce usa s-a izbit de perete si Elena a navalit in camera, cu halatul complet descheiat.

- Ce-i cu galagia asta timpita aici, Nicu? a intrebat ea, aruncind o privire ucigatoare spre stereoul portativ..

- Ei, discutam cu Pacepa despre familia lui Carter.

- Americanii nu au familie. Lor le pasa numai de bani..

- Carter are un frate interesant, draga mea. Foarte interesant. Si am sa-1 apropii.

- Termina, Nicu. Americanilor nu le pasa de rudele lor. Tu, scripcarule, arata-mi un singur presedinte american care a facut din fratele lui un prim-ministru si am sa-1 maninc. Cu nasturi cu tot, a adaugat ea, privind la mine.

- Ei nu au primi-ministri, Elena.

- Oricum. Arata-mi unul care si-a facut nevasta vice-presedinte. Numai unul. Lor nu le pasa, Nicule. Ei respecta banii, nu familia.

- Carter este diferit, Elena.

- Nici un american nu este diferit. Ce face fratele lui Carter?

- Are grija de ferma lui Carter.

- Un fermier! Ti-am spus eu ca

presedintii americani n-au grija de familia lor, a zis Elena cu dezgust. Ceausescu, desigur, a gasit sinecure guvernamentale dragute pentru toate rudele lui si ale ei. Nu-ti pierde timpul. Vino, Nicule, am nevoie de tine.

Ea “torcea” acum si a strecurat mina sub puloverul sau.

Capitolul 21

Toata presa romaneasca anunta mai tirziu ca azi, in aceasta duminica, presedintele Nicolae Ceausescu si tovarasa Elena Ceausescu au fost “oaspetii petrolistilor” la o sonda de pe coasta Gulf de Mexico, din Louisiana. Petrolul, evreii si germanii sint, conform lui Ceausescu, cele mai valoroase resurse naturale ale Romaniei si el incearca sa scoata maximum de profit din fiecare.

Studii geologice sovietice facute in anii 50 au descoperit noi zacaminte petroliere pe ambele parti ale lantului muntilor Carpati romanesti, dar cele mai multe se gaseau la o adincime de peste 6 km. Aceasta facea forjarea imposibila cu echipamentul inapoiat al Romaniei, care nu era dornica sa permita nici unor miini

straine sa le atinga. Cercetari geologice confidentiale au indicat existenta unor rezerve de petrol sub Marea Neagra. La indicatiile personale ale lui Ceausescu, DIE-ul a inceput sa fie adinc implicat in operatii de spionaj, vizind procurarea datelor tehnice pentru sondele de coasta. La inceputul anului 1978, o sonda de coasta romaneasca, construita cu tehnologie obtinuta ilegal, a fost aproape gata de lansare, dar acum Ceausescu voia sa vada cu proprii sai ochi o sonda originala americana.

Cind helicopterul a aterizat pe platforma Ocean Queen, Ceausescu a fost vizibil impresionat de constructia ei maiestuoasa. El era numai urechi, cind un inginer a mentionat ca sonda e echipata cu un sistem patentat nou, desemnat

sa reziste la valuri mai mari de 5 metri. “Trebuie sa-1 obtinem!” mi-a soptit discret Ceausescu, si eu am inteles ca se referea la mijloacele spionajului industrial, ca de obicei. El prefera intotdeauna sa fure, decit sa cumpere de la capitalisti. La sfirsitul vizitei, in

ciuda conditiilor de vint si zgomot de la sonda de pe coasta, Ceausescu a fost in stare sa stringa in jurul sau un grup de persoane, pentru a spune citeva cuvinte memorabile, exprimind speranta ca “vor fi facuti pasi spre realizarea unor actiuni de cooperare, reciproc avantajoasa”.

La New York

Cind ne-am intors la aeroportul din New Orleans, un ofiter de securitate roman, care pazea Air Force One, a raportat ca consilierul de la Ambasada romana din Washington a sosit pe neasteptate cu un avion comercial si voia sa ma vada de urgenta. Era Aurel Florea, care, imediat ce Air Force One si-a luat zborul, mi-a dat un raport scris detaliat despre o demonstratie anti-Ceausescu programata sa aiba loc in acea zi la hotelul lui Ceausescu, Waldorf Astoria, din New York. Conform raportului lui Florea, emigrantii romani urmau sa se alature ungurilor, pentru a face ceea ce ei intentionau sa fie cea mai mare actiune a emigrantilor ce a avut vreodata loc in Statele Unite.

In timp ce Air Force One se indrepta netulburat spre New York, eu i-am prezentat lui Ceausescu

raportul.

- Nu vreau sa citesc nimic acum, a spus el plictisit. Spune-mi tu ce contine.

- Va rog cititi-1 dv, m-am rugat eu.

In timp ce Ceausescu citea raportul, pagina dupa pagina, a devenit mai intii alb si apoi rosu la fata. Cind 1-a terminat, era furios la culme. “Andre-e-ei!” a zbierat el. Trezit brusc din somn, Andrei a intrat impleticindu-se, cu o privire alarmata in ochii sai umflati.

- Dormi, Andrei, dormi. Este singurul lucru de care esti bun. De ce nu mi-ai spus nimic despre acest gunoi murdar? a intrebat Ceausescu, incercind sa se ridice destul de sus, ca sa-1 plesneasca cu raportul in fata. Ce esti tu, ministru de externe sau rahat?

- Idioti, tovarase, numai niste idioti, a intervenit Elena, care

tocmai se trezise din somn si nu avea idee despre ce se intimpla.

Dupa ce Ceausescu s-a calmat, i-a ordonat lui Vasile Pungan sa cheme Casa Alba, de pe Air Force One, si s-o informeze despre planificata demonstratie, calificind-o un act ostil si cerind cu fermitate sa fie interzisa.

La ora cinci dupa masa, avionul a aterizat pe aeroportul John F. Kennedy din New York. In timp ce nava rula pe pista de aterizare, l-am informat pe Ceausescu ca va fi intimpinat de reprezentantii primarului orasului New York si al guvernatorului New York-ului.

- Guvernatorul si primarul sint texani? a intrebat Elena, peste umar. Am crezut ca numai in Texas guvernatorul si primarul din Houston au fost prea infumurati ca sa ne intimpine personal!

Dupa ce fanfara a intonat imnul Romaniei - cel corect - Elena 1-a tras pe Ceausescu spre un mic grup de tineri si copii care fluturau steaguri romanesti si americane. Amindoi au patruns in multimea prietenoasa, scuturind miini si imbratisind copii.

Pe cind coboram din avion, seful statiei DIE din New York, generalul Aurel Gheorghe, lucrind sub acoperirea de consilier la Misiunea Permanenta Romana de

pe linga Natiunile Unite, a incercat sa-mi atraga atentia. In timp ce Ceausescu inca mai dadea mina cu oamenii, eu am mers acolo unde statea corpul diplomatic, l-am prins pe Gheorghe si l-am tras dincolo de cordonul securitatii.

- Vesti rele, sefule, a inceput Gheorghe in maniera sa nepasatoare, care facea greu de spus daca era beat sau treaz. In drum spre aeroport, am trecut pe linga Waldorf si m-am ingrozit. Trebuie sa fi fost cinci sau sase mii de persoane acolo, demonstrind impotriva Marelui Sef. Unguri si romani impreuna. Eu n-am mai vazut niciodata una ca asta. Marele Sef si, mai ales Madame, pot face un atac de cord.

Conducatorul echipei Serviciului Secret al Statelor Unite, raspunzator de securitatea lui Ceausescu, care era intr-un alt colt, discutind cu sefii birourilor Serviciilor Secrete ai FBI din New York, mi-a facut semn ca si el vrea sa vorbeasca cu mine. Detinea aceeasi informatie ca Gheorghe si a sugerat ca era mai bine sa-i aduca pe musafiri la Waldorf printr-o intrare a garajului subteran. Mi-a cerut sa merg cu el in masina cu scopul de a lua o decizie la fata locului, daca va fi nevoie.

Ceausescu si Elena erau deja

in limuzina blindata, cind m-am dus la ei. Seful garzii sale personale turna incet alcool peste miinile lor, un ritual, repetat cu un fanatism religios, de fiecare data cind Ceausescu dadea mina, fie cu oameni de pe strada, fie cu sefi de stat straini. L-am informat in citeva cuvinte despre demonstratie si despre sugestia Serviciului Secret. Deoarece nu era nimic planificat in programul din seara aceea de duminica, am propus sa renuntam la Waldorf Astoria in acea zi si sa mergem direct la Misiunea Romana, petrecind o noapte acolo, iar apoi sa continuam programul zilei urmatoare la Waldorf.

- Avem un apartament special

pentru dv. in interiorul misiunii, am incheiat eu.

- Cum poti oare macar sa te gindesti ca tovarasul sa doarma la misiunea ta murdara, dupa Blair House? a fost reactia furioasa a Elenei. E nebun, draga. Cineva a vazut trei emigranti, undeva pe acolo, si el inventeaza o mare poveste de groaza despre ei. Apoi ea s-a intors spre mine:

- De ce ar vrea cineva sa demonstreze impotriva tovarasului, scripcarule? Ai cataracta la ochi? N-ai putut vedea cum a fost tovarasul intimpinat, cu bratele deschise la Casa Alba, de catre toata lumea?

O ploaie de oua

Seful Serviciului Secret a aparut la usa masinii.

- Cit de periculoasa este problema? a intrebat Ceausescu.

- Poate fi neplacuta, dar nu e o situatie care sa va ameninte viata, a fost raspunsul lui.

- Sa mergem. N-am sa permit ca o mina de emigranti sa-mi schimbe planurile.

Convoiul a pornit pe o ruta ocolita si se apropia de hotel, dar, pentru a ajunge la garajul subteran,

el a trebuit sa treaca prin multimea de demonstranti, care huiduia, striga delirant si tinea lozinci uriase care spuneau: “Ceausescu, Teroarea Rosie!”, “Ceausescu Criminalul!” si “Ceausescu Dracula!” O ploaie de oua s-a lovit de masina Serviciului Secret in care ma aflam eu, facind parbrizul opac, astfel incit soferul n-a putut vedea si s-a lovit de o latura a garajului subteran. I-au trebuit numai doua secunde sa indrepte

rotile si sa-si continue drumul, dar a fost destul pentru a incetini Cadillacul negru al lui Ceausescu. El a devenit galben si rosu, sub grindina de oua si rosii. Cind limuzina prezidentiala s-a oprit, Ceausescu si Elena au fost imediat inconjurati de un zid solid format din Serviciul Secret, FBI si politisti, care s-a deplasat prin hol ca un singur corp. Grupe mici de emigranti, care au reusit sa se strecoare inauntru, au dezvaluit lozinci ca “Ceausescu - Idi Amin!” si “Ceausescu Idi Aminescu!”

Cind Ceausescu a ajuns, in sfirsit, in apartamentul prezidential, el era palid ca o stafie. Deodata, a fugit in baie si, fara sa-si bata capul sa inchida usa, a inceput sa vomite convulsiv. A fost aceeasi reactie ca cea cind i-am zis despre incercarea Moscovei de a-1 recruta pe generalul Militaru - aceeasi frica fizica pentru propria-i piele. Elena a sosit peste citeva minute, insotita de escorta feminina a Serviciului Secret si inconjurata de un escadron protectiv. In timpul ciocnirii, ea si-a pierdut poseta, care a fost ridicata de un politist.

De cind Ceausescu a inceput sa se ridice in puterea comunista, el nu a fost niciodata confruntat cu vreo reactie publica ad hominem impotriva lui. In 1944-1946, au

avut loc citeva demonstratii anticomuniste in Romania, dar nu au fost indreptate special impotriva Partidului Comunist sau a conducatorilor sai. 8 noiembrie 1945 a fost prima zi de Sf. Mihai libera de ocupatia fascista si sute de mii de romani s-au strins in fata Palatului Regal, pentru a-si exprima sprijinul pentru regele Mihai. Eram si eu printre ei, elev de liceu, minat acolo de antifascismul meu si de setea mea de libertate. Multimea a fost compusa din tineri ca mine, precum si din profesori, avocati, doctori, oameni de afaceri si chiar muncitori si tarani, care incercau sa vada in persoana regelui o ramasita a simbolului democratiei.

Peste drum de Palatul Regal din Bucuresti e o cladire masiva de sase etaje. Aceasta a fost prima institutie preluata dupa razboi de catre armata sovietica si fortele comuniste. De acolo a venit prima salva de gloante indreptata spre multimea care scanda: “Traiasca regele!” Pe vremea aceea eu n-am stiut ca comunistii sovietici si romani nu trageau de obicei in aer. Numai mai tirziu am aflat ca gloantele, ca si alte probleme materiale, erau mult mai valoroase pentru ei decit vietile umane. Cind a doua rafala a fost trasa, am vazut

oameni cazind. Am auzit strigate de durere si am inteles. Ca la comanda, multimea ingrozita s-a intors spre Ministerul de Interne, cu mitraliere grele, tragind de la balcoane. Dupa a doua rafala de gloante, sute de camioane au aparut de pe strazile din apropiere. Ele erau pline cu citeva sute de muncitori, bine afumati de alcool, inarmati cu bastoane, lanturi si scule. Ei au navalit asupra noastra, facind un vid in jurul lor. “Ucigasi! Criminali!” a rasunat din sute de mii de guri.

“Ucigasule! Criminalule!” s-au distins din strigate inabusite, din afara hotelului Waldorf Astoria - aceleasi cuvinte, ca in noiembrie 1945. Acele cuvinte se pare ca m-au urmarit intreaga viata.

“Ucigasule! Criminalule! Ceausescu - Idi Amin!” Strigatele puteau acum fi auzite clar din apartamentul de la etajul 29, venind de afara, prin difuzoare puternice. Alb ca varul, Ceausescu trecea dintr-o camera in alta, fara sa spuna nimic.

Paznici personali romani erau peste tot in apartamentul prezidential, folosind antiseptice speciale, pentru a spala podelele, covoarele, mobila si fiecare miner de la usi, intrerupatoarele - tot ce Ceausescu putea sa atinga.

In dormitor, valetul si coafeza indepartau lenjeria de pat, inlocuind-o cu lenjerie adusa in camioane sigilate din Bucuresti. Biroul a fost transformat intr-o camera de calcat, unde fiecare bucata de lenjerie de corp si fetele de masa, desi sterilizate anterior si pastrate in pungi de plastic sigilate, trebuiau acum calcate din nou, pentru a distruge microbii.

Eu am aranjat ca familia Ceausescu sa ia cina in particular, in camera ei Ca de obicei, un laborator portativ a fost instalat si maiorul Popa a verificat mai intii daca alimentele nu contineau otrava, bacterii si substante radioactive. Apoi el personal a supravegheat pregatirea lor de catre bucatarul roman in bucataria hotelului. Un carucior special, construit pentru vizitele peste hotare ale lui Ceausescu, este totdeauna folosit pentru a transporta mincarea. In bucatarie, Popa il incuie cu un sistem cifrat, care este schimbat zilnic. Caruciorul este insotit de Popa si unul din paznicii personali, ambii inarmati, si descuiat cind ajunge in sufragerie, unde numai chelnerul lui Ceausescu are voie sa serveasca.

Cind m-am intors mai tirziu la apartamentul prezidential, mincarea

era inca pe masa, neatinsa. Agitatia demonstratiei de afara devenea tot mai mare. “Ceausescu-ucigas!” se auzea prin geamurile sufrageriei, “Ceausescu-criminal!” venea dinspre salon si dormitor.

A urmat o pauza scurta si apoi “Ceausescu - Idi Amin!” a rasunat de pretutindeni. Acest refren a fost repetat ore in sir, cu o precizie matematica.

Retragerea la misiunea Romana

- Tovarasul vrea sa viziteze noua cladire a Misiunii Romane, a spus Elena, capitulind in cele din urma, in timp ce iesea din dormitor.

- Imediat ce Serviciul Secret poate descongestiona o iesire sigura din hotel si itinerariul prin oras, a bolborosit din baie, vocea gituita a lui Ceausescu.

Ceausescu si Elena au plecat in Cadillacul blindat, fara steagul fluturind, desi aceasta nu a pacalit multimea de demonstranti. O alta grindina de oua si rosii au lovit limuzina, insotita de huiduieli neintrerupte venind din mii de guri, accentuate de strigate de “Dracula!” rostite prin difuzoare.

Sediul din New York al Misiunii Romane de pe linga Natiunile Unite este localizata intr-o cladire cu 17 etaje, la intersectia Third Avenue cu 38th Street. Cladirea, care adapostea cindva un hotel, a fost cumparata de guvernul roman,

ca sediul tuturor organizatiilor romane, reprezentate in New York, si resedinta pentru functionarii lor. Ca toti liderii blocului sovietic, Ceausescu crede ca avind totul concentrat intr-o singura cladire, face mai usoara supravegherea oamenilor.

Pe hirtie, cladirea este condusa de Ministerul Afacerilor de Externe, dar, de fapt, era sub controlul DIE-ului inca din ziua cind a fost cumparata. Aceasta este o alta regula generala in cadrul blocului sovietic. Primele zece etaje au fost transformate in birouri, restul in apartamente si camere pentru angajati. Un etaj intreg era ocupat de un apartament impresionant desemnat pentru Ceausescu, care n-a fost folosit niciodata. El are cite un apartament asemanator in majoritatea ambasadelor romane.

Singura intrare in aceasta fortareata este protejata de lacate

grele, grilaje de fier, sisteme de alarma, un circuit inchis de televiziune, un portar inarmat cu o pusca automata, aflata sub masa sa, si un ofiter de serviciu, cu un pistol in buzunar. Intreaga cladire este echipata cu un sistem minutios de supraveghere electronica, acoperind fiecare ungher si cotlon. Numarul de microfoane ascunse intr-o anumita camera depinde de scopul pentru care este folosita, dar nici una nu este exclusa, cu exceptia apartamentului lui Ceausescu. Un sistem de interceptie telefonica din apropiere are ramificatii prin toata cladirea. Apasarea unui buton este de ajuns pentru a incepe monitorizarea conversatiei dintr-o anumita camera sau la telefon.

New York-ul avea a doua importanta statie a DIE-ului din lume, dupa Koln; in 1978, peste 90 la suta din functionarii romani ai misiunii erau agenti secreti. Trei etaje ale cladirii sint ocupate de statia din New York, cu sistemul ei de securitate, serviciul de cifrare, centre de monitorizare, laboratoare fotografice si chimice, “balonul” si ariile de lucru. Usile de acces si cele mai multe din camere sint controlate de un sistem de alarma si un circuit inchis de televiziune separate. O camera speciala, izolata acustic era construita intre birourile

ambasadorului si al sefului statiei. Fiind rezultatul activitatii comune a KGB-ului si DIE-ului aceasta era presupusa sa fie ultramoderna in acest domeniu.

Cind limuzina lui Ceausescu a tras la scara, ambasadorul si seful statiei s-au impins unul pe altul dorind sa fie primul care sa deschida usa masinii. Ceausescu si Elena au mers direct la lift, fara sa raspunda aclamatiilor femeilor si copiilor in costume nationale si fara a se opri ca sa accepte piinea si sarea, oferite ca bun venit. Numai cind a ajuns in salonul mare, cu portretele lui si ale Elenei atirnind pe pereti, a fost in stare sa scoata din gura primul sunet articulat:

- Bajenaru, alcool!

Ceausescu s-a spalat pe miini timp foarte indelungat, desi n-a atins mina nimanui de cind a plecat din apartamentul sau de hotel. Era probabil o reactie la ouale si rosiile care au fost aruncate la el. Ambasadorul Datcu a incercat fara succes sa rosteasca citeva cuvinte despre activitatea misiunii sale.

- Cheama-1 pe Carter la telefon chiar in acest minut, i-a ordonat Ceausescu lui Pungan, si spune-i sa dea ordin ca criminalii sa fie arestati.

- De ce capul de arahida?

Acesta este New York-ul, nu o ferma, a suierat Elena. Scrisnitul dintilor ei putea fi auzit clar in toata camera.

- Eu sint presedinte. Un presedinte, exact ca si el. El este cel care trebuie sa aiba grija de mine, nu primarul! a zbierat Ceausescu, stind in fata lui Pungan. In comparatie cu matahalosul sau consilier sef, presedintele roman, inalt de 1,60 metri, cu bratele mai lungi decit normal, atirnindu-i neajutorate, arata foarte nenorocit. Cind, peste un minut, 1-a confruntat pe inaltul si frumosul Andrei, Ceausescu arata chiar mai jalnic.

- Ce a zis Vance? a tipat vocea lui metalica.

- Nu l-am putut gasi pe Vance, dar am vorbit cu Niemetz.

Matthew Nimetz era consilier la Departamentul de Stat, al carui nume ii era familiar lui Ceausescu.

- De ce nu cu portarul? Cred ca da, la nivelul tau! a intervenit Elena cu acreala. Auzi la oierul! Fascistii sint gata sa ne asasineze si tu, vierme mizerabil, ce faci tu? Nimic!

- Iesi afara! Afara! Si voi! a zbierat Ceausescu la Andrei si la

ambasadorii Nicolae si Datcu. Si sa nu mai vii inapoi fara Vance. Ceea ce se petrece aici e mult mai scandalos decit Sarajevo, a urlat el, referindu-se la asasinarea din 1914 a arhiducelui Franz Ferdinand din Austria, care a declansat primul razboi mondial.

- Si tu? Ce ai sa-mi spui? i-a soptit Ceausescu sefului statiei New York.

- Ca dv. lasati acesti emigranti ticalosi sa va strice singura zi petrecuta in New York.

Generalul Aurel Gheorghe, fiul unui activist, care a fost membru al Partidului Comunist, aproape atitia ani cit era virsta lui Ceausescu, era totdeauna un impertinent.

- Si taica-tau a avut gura spurcata, a spus Ceausescu.

- Dar a ajuns virsta de 90 ani. Dati drumul la o injuratura si sa mergem sa facem ceva folositor. Vreau sa va arat biblioteca. Aici avem singura biblioteca romaneasca de peste hotare si noi am facut-o sa joace un rol important pe scena culturala americana si in operatiunile noastre de influenta.

- Controleaza-ti limbajul! a zbierat Ceausescu. Dar a acceptat invitatia.

Un instrument folositor de influenta

Biblioteca romaneasca a fost creata cu sase ani inainte, ca urmare a unei intelegeri bilaterale, care a permis deschiderea unei biblioteci americane la Bucuresti - localizata la citiva metri de sediul DIE-ului. Deoarece biblioteca americana cultiva contacte cu dizidenti romani si cu scriitori oponenti regimului, Ceausescu a considerat-o o ramura a CIA-ului si a ordonat DIE-ului sa preia, in schimb, biblioteca romana.

Ea e localizata la etajul al doilea, unde Emilia Gheorghe, directoarea ei, i-a intimpinat pe Ceausescu si Elena. Fosta procuroare, care a devenit colonel al DIE, Emilia era sotia sefului statiei. Cu o mina de fier, ea conducea afacerile bibliotecii, agentii secreti lucrind pentru ea, pe sotul si pe fiica ei - o tinara agenta secreta, trimisa ca studenta la Universitatea Columbia, astfel incit sa se marite cu un american si sa devina cetateanca americana. Emilia era bine cunoscuta printre emigranti si temuta in cadrul marii comunitati romanesti, traind in interiorul cladirii misiunii.

Emilia a descris biblioteca, in citeva cuvinte bine alese, ca un instrument pentru ducerea politicii

de influenta a lui Ceausescu in interiorul Statelor Unite. Conducindu-si musafirii prin camerele bibliotecii, ea a vorbit despre conferinte, gale de filme si expozitii organizate in numeroase centre si in variate state americane, chiar si in cele mai indepartate ca Ohio, Oregon, Texas si California; despre “Festivalul de poezie romaneasca si de poezia celorlalte minoritati din Romania”, pe care 1-a descris ca fiind indreptat impotriva propagandei iredentiste, sioniste si maghiare despre simpozionul din New York, numit “Traditia latina a culturii si civilizatiei romane” si despre concluzia acestuia ca limba romana era mai apropiata de latina clasica, decit limbile vorbite in Galia, Iberia antica, ori chiar in citeva regiuni ale Italiei; despre sesiunea stiintifica, numita “Istoria Romaniei: independenta si modernism”, organizata la Universitatea din Wisconsin; despre cursurile de limba romana organizate in 20 centre americane si suportul acordat studentilor si candidatilor la doctorat, care pregateau lucrari despre cultura si istoria romaneasca si care erau tinta prioritara a statiei pentru recrutare;

despre conferintele reusite, tinute de “fratele dv, generalul dr. Ilie Ceausescu” la centrele universitare din New York si Boston si despre o expozitie de carte, care urma sa se deschida curind, continind carti scrise de romani si englezi, dedicate vietii si muncii presedintelui Romaniei, “o exceptionala personalitate a vietii politice, bine cunoscut si apreciat in Statele Unite ale Americii si in intreaga lume”.

- Nu aveti aici nici un fel de carti stiintifice? a intrebat Elena, inspectind rafturile de carti cu niste ochi de otel.

- Desigur. Aici avem o multime de carti stiintifice despre istoria, limba romana si continuitatea poporului roman - care a devenit proprietarul paminturilor noastre, cu mult inainte ca el sa fie defaimat de unguri, germani si evrei - despre societatea noastra comunista, despre

- Ma refer la stiinta-stiinta, a spus Elena, incercind sa faca clar acest lucru.

- Noi avem cartile tovarasului.

- Nu aveti nimic despre chimie? a iscodit-o Elena pe bibliotecara, cu suspiciune.

- Sa aruncam o privire, a raspuns Emilia cu naivitate, atingind bratul ei, ca sa o conduca

spre rafturile cu carti.

- Auzi, sa nu ma atingi! a zbierat Elena.

Tovarasa Elena are dreptate, Pacepa, a intervenit Ceausescu. Avem nevoie aici de o sectiune despre contributiile Romaniei la stiinta lumii.

- Asta ar fi minunat, a exclamat Emilia cu incintare.

- E isterica, draga? m-a intrebat Elena, examinind-o clinic pe bibliotecara.

- Ca de exemplu, contributia romaneasca in domeniul chimiei, a continuat Ceausescu.

Elena i-a aruncat Emiliei o ultima privire rauvoitoare, apoi 1-a apucat pe sotul ei de brat si 1-a tras spre unul din peretii neacoperiti cu rafturi, ci avind numai portretul lui Ceausescu pe el.

- Asta-i complet neajutorata, draga, o da-cu-batu-n-balta. Imagineaza-ti, ea n-a auzit niciodata de femei romance, oameni de stiinta, si de rolul lor in lumea stiintei.

Gheorghe, care a inteles deodata gafa nevestei sale, s-a mutat intre Elena si Emilia, incercind sa schimbe subiectul.

- Noi am organizat o expozitie despre operatiunile din interiorul Statelor Unite. Va rog!

El ne-a condus spre o usa

laterala si a rupt sigiliul care o proteja.

- Este foarte secreta. Pentru tovarasul, dar in mod special pentru dv, tovarasa Elena, a spus el incercind sa improspateze atmosfera.

- Acesta este doar un mic exemplu a ceea ce am publicat noi in Statele Unite, prin agentii nostri de influenta, a inceput Gheorghe prezentarea sa.

Expuse pe citeva mese, se gaseau carti si brosuri publicate cu fonduri ale DIE, ziare americane, continind articole favorabile despre Romania si Ceausescu si ziare si reviste ale emigrantilor, in care au

fost publicate articole scrise in Bucuresti. Pe o masa separata erau expuse citeva ziare ale emigrantilor, in intregime finantate de DIE si un casetofon care, cind Gheorghe a apasat pe buton, a inceput sa transmita o “emisiune” in engleza si romana.

- Acesta este programul statiei de radio “Doina”. El lasa impresia a fi condus de emigrantii romani, dar este finantat de noi.

Captivat de aceasta expozitie, Ceausescu a mers de la o masa la alta, ascultind explicatiile, facind sugestii si dind ordine.

- Sa vedem ce a facut capul de arahida, a spus Elena, intrerupind vizita.

“Organizatorii trebuie ucisi”

Pungan si Andrei asteptau in salon, impreuna cu cei doi ambasadori. Cu totii au incercat sa explice ca Casa Alba si Departamentul de Stat faceau tot ce le sta in putinta, dar cheia de rezolvare a problemei era detinuta de primarul New York-ului.

- City Hall a autorizat demonstratia, a incheiat Pungan. Acum numai primarul poate sa retraga autorizatia.

- Cine dracu este acest primar?

a izbucnit Ceausescu.

- Un evreu recrutat de Budapesta, a raportat Gheorghe. Eu am dovezi de netagaduit despre sprijinirea de catre el a emigrantilor maghiari.

Noul primar al New York-ului era Edward Koch.

- Am incercat sa intru in legatura cu primarul Koch, a spus Datcu, dar n-am reusit.

- Sa-1 contactezi pentru ce?

- Ca sa-i cer sa opreasca

demonstratia, tovarase Ceausescu.

- Am crezut ca voi ati aflat ca el e evreu si agent maghiar.

- Idiot, Nicule, este un idiot, a decis Elena. Apoi intorcindu-se spre Datcu, ea a spus cu vocea cea mai dulce: si tu cinti la vioara, ambasadorule, nu-i asa?

Ceausescu a hotarit ca primarul Koch putea fi ignorat si i-a dat ordin lui Pungan si Andrei sa reia presiunea asupra Casei Albe si a Departamentului de Stat.

- Spune-le ca securitatea mea este in mare pericol. Ca daca ei nu fac ceva, am sa merg direct la aeroport, pentru a ma intoarce la Bucuresti

Conform ambasadorului Nicolae, Departamentul de Stat a luat in serios amenintarea lui Ceausescu si i-au cerut comisarului politiei din New York, Robert McGuire, sa asigure pe presedintele roman ca el nu era in pericol. La miezul noptii, McGuire personal a aparut la Misiunea Romana si i-a spus lui Ceausescu ca se poate intoarce la Waldorf fara teama.

In final, Ceausescu a cazut de acord, dar numai daca comisarul ii dadea garantii de securitate ferme si va merge cu el in aceeasi masina. Dupa miezul noptii, sub o escorta intarita a politiei, Ceausescu a plecat la Waldorf, luind cu el in

masina, nu numai pe Elena, dar si pe McGuire, pe generalul Stan, seful Serviciului Secret, si pe mine. Convoiul a mers fara incidente pina la East 49th Street, unde un ou a lovit masina lui Ceausescu.

- Unde sint garantiile dv. pentru securitatea mea, domnule comisar? a intrebat Ceausescu amenintator. Putea foarte bine sa fie o grenada de mina.

- Dar nu a fost, a raspuns McGuire, cu o logica dezarmanta.

In holul hotelului Waldorf mai erau inca citiva protestanti, care asteptau. Cind l-au vazut pe Ceausescu, ei au scos din buzunare lozinci, cu “Ceausescu - Idi Amin” si Ceausescu-Dracula” pe ele.

Ceausescu s-a dus sus si a varsat din nou, inainte de a se reintoarece in salon si incepind sa se plimbe furios prin camera. El a ordonat ca cei doi sefi de statie si ambasadorul Nicolae sa fie imediat chemati.

- Da drumul stereoului, mi-a ordonat el, dupa ce au intrat. Si televizorul. Mai tare.

Ne-a chemat mai aproape de el, cu un semn nervos.

- Cunoasteti numele organizatorilor? a intrebat el, privind la Gheorghe.

Gheorghe i-a dat doua nume unguresti - Laszlo Kalman si Laszlo Hamos, care reprezentau

organizatia maghiara a emigrantilor pentru drepturi umane in Transilvania - si unul romanesc: arhiepiscopul Valerian Trifa.

- Ei trebuie omoriti chiar in noaptea asta ca o avertizare clara pentru oricine va mai incerca sa atenteze la securitatea mea. Ei trebuie ucisi de niste asasini profesionisti, a ordonat Ceausescu. Si o nota sa fie prinsa de corpul lui Trifa, spunind ca asta-i ce se va intimpla cu fiecare criminal de razboi. Ea sa fie semnata: “Evreii care au suferit in lagarele de concentrare naziste”, sau asa ceva. Asta-i sarcina ta, Gheorghe. O vei indeplini in noaptea aceasta, sau vei pleca din New York miine, a miriit Ceausescu printre dintii inclestati.

- Si tu, Florea. Tu si Nicolae trebuie sa organizati miine dimineata o demonstratie a emigrantilor romani, aici, la Waldorf Astoria. Daca nu puteti gasi pe nimeni altcineva, atunci aduceti-i pe agentii vostri. Miine dimineata vreau sa primesc o delegatie de patrioti romani, protestind impotriva demonstrantilor unguri si a fascistilor romani. (Ceausescu a facut o pauza scurta). Asta-i pentru miine dimineata. Daca nu, tu si tu - aratind spre Florea si Nicolae - veti pleca miine la Bucuresti. Cu avionul meu.

Ceausescu s-a intors pe calciie si a plecat din camera, fara sa spuna nici un alt cuvint. Patru ofiteri din garda personala au pazit dormitorul sau intreaga noapte.

Capitolul 22

Eu mi-am petrecut restul noptii la Misiunea Romana. Era ora opt dimineata, cind am sosit la Waldorf Astoria, care e acum inconjurat de baricade si politisti in masini, calare pe cai sau pe jos. La aproximativ 100 metri in afara baricadelor, era un grup de, probabil, 20 persoane, tinind steaguri romanesti si poze ale lui

Ceausescu. Conform lui Florea, acesti emigranti romani erau toti agenti DIE, care au fost trasi afara din paturi, pentru demonstratia ordonata de Ceausescu.

De la generalul Stan am aflat ca Ceausescu si-a petrecut toata noaptea plimbindu-se si ca toti paznicii din garda sa personala erau acum inarmati cu pusti automate si

grenade de mina, aduse din avionul prezidential in timpul noptii.

In acel moment, era adormit in fotoliul sau.

Primarul Koch vine in ajutor

Era ora noua, cind Ceausescu m-a chemat la el. Peste citeva minute, Andrei si Pungan au cerut sa fie primiti. Eu au raportat ca Departamentul de Stat 1-a chemat pe primarul Koch si i-a cerut sa suspende toate celelalte intilniri ale sale si sa mearga la Waldorf ca sa-1 vada pe presedintele roman.

- Nu, nu vreau sa vorbesc cu evreul acela murdar, a explodat Ceausescu.

Era insa prea tirziu. Generalul Stan a venit sa anunte ca ambasadorul Statelor Unite la Bucuresti, Aggrey, primarul Koch, comisarul de politie McGuire si citiva altii erau afara, asteptind sa-1 vada pe Ceausescu.

- Lasa-1 pe porc sa intre, a decis Ceausescu, dupa un moment de ezitare.

Urmat de toti ceilalti, noul primar a intrat furtunos si jovial in apartament, evident hotarit sa-si calmeze vizitatorul de o zi.

- Fiecare nor are un substrat de argint, a inceput Koch zgomotos, oprindu-se in mijlocul camerei si incercind sa-si dea seama care

dintre noi era presedintele. Poate ca ati avut citeva momente neplacute, dar aceasta mi-a dat posibilitatea sa intimpin in orasul nostru un astfel de musafir faimos si distins.

- Lucrul asta-i revoltator. Dumneavoastra n-ar fi trebuit sa permiteti aceasta demonstratie, a inceput Ceausescu, fara sa raspunda la salutul lui Koch, sau chiar sa se uite in directia lui.

- Domnule presedinte, dv. ar trebui sa va simtiti flatat, a spus primarul. Ei protesteaza numai impotriva oamenilor foarte importanti. Ei demonstreaza impotriva mea tot timpul. Mie nu-mi pasa. Eu trec chiar printre rindurile de demonstranti. Acest lucru inseamna ca sinteti important.

- Eu sint p-presedinte al unei t-tari straine. A-Acest lucru n-ar trebui sa fie permis.

- Ei demonstreaza impotriva presedintelui Carter, cind vine aici.

- Daca presedintele Carter ar veni in Romania, eu n-as permite nici o demonstratie impotriva lui.

- Protestele sint tot atit de americane, ca si Primul

Amendament, a replicat, primarul glumet, cu un zimbet. Ele sint garantate de Constitutia noastra.

- D-De ce voi, americanii, va amestecati in t-treburile interne ale t-tarii noastre? E-Exista intelegeri internationale, care i-interzic astfel de interventii. A-Aceste tratate i-inlocuiesc C-Constitutia, a replicat Ceausescu cu un ton amenintator.

- Nu va lasati coplesit de aceasta problema, domnule presedinte, a spus Koch, cu o incredere exuberanta.

- Daca securitatea dv. nu p-poate a-avea grija de aceasta multime, atunci lasati securitatea mea sa o m-minuiasca, a raspuns Ceausescu nervos, uitindu-se la mine.

- Multumesc pentru oferta, domnule presedinte. Dar nu va fi nevoie. Spune-i presedintelui ce am facut noi, McGuire.

Comisarul McGuire a raportat ca sute de politisti mentineau strict ordinea si ca acum nu mai erau demonstranti in jurul hotelului.

- E luni dimineata, domnule presedinte. Acum s-au dus toti la lucru. Ei nu pot sa-si hraneasca copiii, daca isi petrec ziua doar strigind lozinci in fata hotelului Waldorf, a oferit Koch o explicatie.

- Nu e vorba de lozinci.

Acei oameni au insultat in mod grav un presedinte strain si i-au amenintat viata pe teritoriul dv, si ati primit raspunsul pentru aceasta, a rostit Ceausescu cu furie.

Koch a incercat sa pareze.

- Citeva rosii si niste oua?

- Ele puteau fi grenade.

- Dar n-au fost. Ei nu vor sa va omoare. Asta n-are nici o legatura cu dv, domnule presedinte. Nu dv. sinteti vizat, ci politica dv, a adaugat Koch cu dulceata.

- Ei sint criminali de razboi. Ei sint fascisti! Eu am dovezi puternice impotriva acelor oameni care au incercat sa ma ucida. Ei au trimis evreii la lagarele de concentrare naziste. Ei i-au omorit cu propriile lor miini.

- Voi avea eu grija de acesti nazisti, domnule presedinte, iar dv. revizuiti-va politica.

Bilbiindu-se tare, Ceausescu s-a lansat intr-o dizertatie care sa explice ca poporul roman se bucura de mult mai multe drepturi umane decit americanii.

Koch s-a ridicat in picioare.

- Hai sa fim prieteni, domnule presedinte si poate ca intr-o zi vom putea lua masa impreuna, la un restaurant romanesc de aici.

Mormaind ceva despre o sedinta a propriului sau cabinet, pe care a scapat-o pentru a veni la Waldorf,

a plecat, dar nu inainte de a da, in sfirsit mina cu Ceausescu si a-1 bate prieteneste pe spate.

- Alcool! a zbierat Ceausescu in momentul in care americanii au plecat. Si deschide geamurile, i-a ordonat el lui Stan. Miroase a cocina de porci. Un porc evreu, un copoi din New York si un negru murdar! a continuat el, in timp ce se stergea pe miini.

- Scrie un comunicat de presa despre aceasta vizita, Pungan, in caz ca porcul o face publica. Spune doar atit: “Au fost dezbatute probleme de interes comun”, a ordonat Ceausescu.

Chiar eram pe punctul de a pleca, cind Stan a raportat:

- Consilierul Aurel Gheorghe cere sa fie primit.

Ceausescu mi-a facut semn sa ramin.

Gheorghe a luat pozitia militara, pe care nu l-am vazut luind-o vreodata, si a raportat pe nerasuflate:

- Tovarase presedinte al Republicii Socialiste Romania, ordinul dv. a fost executat.

El a scos din servieta sa un articol decupat din ziar, si traducerea, scrisa cu mina, si le-a dat lui Ceausescu.

- Citeste-1.

- Nu pot, tovarase presedinte, a

spus Gheorghe, aratind ca peretii au urechi.

Ceausescu a cerut ochelarii. Dupa citirea articolului de doua ori, el mi 1-a dat mie. Era un articol scurt, care comunica ca Laszlo Kalman, unul dintre demonstrantii de la Waldorf Astoria impotriva presedintelui roman, a avut un accident de masina, in drum spre casa, de la demonstratie.

- A crapat? a intrebat Ceausescu monosilabic, uitindu-se semnificativ la pereti.

- Nu avem inca nici un raport. Trebuie sa-1 gasesc pe omul meu.

- Nu misca un deget. Nici o alta implicare. Presa occidentala va raporta deznodamintul. Ce s-a intimplat cu celalalt?

- Inca in lucru. Trebuie sa plec din New York cu avionul dv?

Cunoscindu-1 pe Gheorghe de peste 20 ani, am sesizat cu usurinta ironia din vocea lui.

- Vei sta aici. Ai grija si de celalalt.

El s-a inveselit deodata, in timp ce a dat mina prieteneste cu Gheorghe.

- Tu, Pacepa, s-a intors el spre mine, ai grija astazi de tovarasa Elena. Si pregateste avionul. Vreau sa ma intorc dupa masa la Bucuresti.

Cind am iesit din salon, l-am oprit pe Gheorghe si i-am cerut o explicatie.

- Articolul acela mic, de stiri, a venit ca mana cereasca.

Un bun calmant pentru Marele Sef, a spus Gheorghe, tragindu-mi cu ochiul.

Dar l-am parasit pentru a merge sa am grija de Elena.

Elena are in vedere noi bijuterii

- Nu ai ceva bijuterii pentru mine, dragule? a inceput Elena, cind am sosit la budoarul ei, unde coafeza lucra la pieptanatura ei.

- Totul este pregatit.

Citeva magazine de bijuterii faimoase, care au facut in trecut bani frumosi cu Elena, au trimis noile lor colectii la Waldorf Astoria. Cutiile erau acum incuiate in camera alaturata apartamentului prezidential, pazita foarte bine din afara.

- Sa vedem ce ai pentru mine? Deschide totul, a comandat Elena nerabdatoare, instalindu-se confortabil intr-un fotoliu. Ea nu e ca Ceausescu, care este tot timpul in miscare, plimbindu-se in jur. Ea se asaza de fiecare data cind vede un scaun si sta linistita acolo. Si nici nu este ca un jucator de poker, tragind cu ochiul, in timp ce celalalt isi desfasoara incet cartile. Nu, Elena vrea sa vada totul deodata, si sa aiba totul deodata.

Dupa ce am deschis cutiile,

Elena mi-a dat instructiuni sa le plasez pe toate in jurul ei si a inceput sa le cintareasca in miini. Criteriul ei de baza este greutatea aurului si marimea diamantelor. Cind nu se poate hotari intre doua articole, pretul o determina: cu cit mai scump este, cu atit mai mult ii place. Chiar priveam pe Elena jucindu-se cu jucariile ei, cind generalul Stan mi-a spus, prin usa incuiata, ca tovarasul voia sa ma vada.

- Inregistreaza discutia mea cu Klutznik, a soptit Ceausescu, cind m-a vazut. Ca de obicei, el considera intilnirea cu presedintele Congresului Mondial Evreiesc, Philip Klutznik, cea mai importanta, dupa cele cu presedintele Statelor Unite. “Romania are o dictatura proletara, ca forma de guvernamint. America are o dictatura evreiasca, ca forma de guvernamint”, este ceea ce Ceausescu zice intotdeauna. In cadrul cercului sau apropiat de

prieteni intimi, el obisnuia sa povesteasca cu deosebita mindrie cum 1-a recrutat pe fostul presedinte al Congresului Mondial Evreiesc, Nahum Goldmann, si pe secretarul acestei prestigioase organizatii internationale, ca agenti romani de influenta. Lui Ceausescu ii mai placea sa-i impresioneze pe prietenii sai intimi, spunindu-le ca el il avea pe noul presedinte, Klutznik, in buzunar.

Niciodata a treia persoana nu era prezenta la intilnirile lui Ceausescu cu acesti conducatori evrei, dar eu aveam inregistrarile. Casetele relevau incercarile sale de a cistiga avantajele de mediator al conflictului din Orientul Mijlociu, astfel incit sa atraga bani evreiesti in Romania si sa obtina credite cu dobinda joasa, si eforturile partenerilor sai de conversatie de a scoate mai multi evrei din Romania.

Dupa ce Klutznik a plecat, eu m-am intors la Elena, care pusese intre timp deoparte peste o duzina de seturi de bijuterii si inca mai se ocupa de ele.

- Preturile sint ridicole, draga. Trebuie sa te tirguiesti, a izbucnit ea, bucuroasa ca are din nou pe cineva cu care sa vorbeasca.

Deoarece ea n-a cumparat de fapt nimic din 1965, cind

Ceausescu a devenit conducatorul roman, nu avea nici cea mai mica idee despre valoarea nici unor marfuri. Ea avea totusi doua reguli de baza: toate preturile in Romania erau prea joase si toate preturile de peste hotare erau prea mari. De cite ori alegea bijuterii sau blanuri peste hotare, eu trebuia sa jur ca cineva va obtine preturi drastic reduse, deoarece “noi nu trebuie sa-i ingrasam pe capitalisti cu bani comunisti”.

Uneori, realiza un adevarat spectacol cind facea cumparaturi. Ultima data a fost la Buenos Aires. Acolo eram impreuna la un magazin de bijuterii, unde s-a indragostit de o garnitura de cercei, brosa si inel, fiecare in forma de floare, cu petale mobile, acoperind diamantul din centru. Elena a fost fascinata de ideea de a le putea purta in diferite feluri, de la larg deschise, la complet inchise. Cind a cerut o reducere de 50 la suta, proprietarul i-a ris in fata si Elena a plecat jignita. O data intoarsa la Bucuresti, ea mi-a dat ordin sa telefonez la magazin si sa cer reducere de 25 la suta. Raspunsul a fost “deja vindute” iar Elena a fost bolnava timp de doua saptamini. Cind a ordonat, in final, ca pravalia sa-i faca setul la comanda, pretul se dublase. De atunci, nu a mai vrut

sa vada alti vinzatori

si doreste intotdeauna ca bijuteriile sa fie trimise la ea in timpul vizitelor peste hotare sau la Bucuresti. Dar tot si-a pastrat infumurarea: “Eu n-am platit niciodata vreunui capitalist pretul cerut de el”.

Elena e capabila sa se joace cu bijuteriile zile in sir. De aceea, cind generalul Stan a strigat prin usa ca doamna Frieda Rosenthal, sotia unei oficialitati de la Consiliul Economic Americano-Roman era acolo, pentru a o duce sa viziteze Muzeul Metropolitan, ea a intrebat cu neincredere:

- E ceva pe acolo, care merita sa fie vazut?

Elena a decis ca o ora va fi de ajuns pentru Metropolitan. Ei nu-i plac muzeele si, daca viziteaza ocazional vreunul, este numai pentru presa. Cind am plecat la Metropolitan, presa a fost singurul lucru despre care i-a pasat:

- Spune-le idiotilor sa faca un comunicat lung si sa mentioneze cele mai renumite picturi pe care le au in muzeu.

Cind Elena a aprobat mai tirziu comunicatul, acesta arata ca un catalog muzeistic. “Lucrarile unora din cei mai mari artisti, ca Boticelli, Giotto, Velazquez, Goya,

Cranach, Van Eyck, David, Utrillo, Matisse au fost de asemenea prezentate”, era numai o propozitie din anuntul de presa de 200 cuvinte.

Apoi ne-am intors exact la timp pentru receptia data la Waldorf pentru Ceausescu de catre Consiliul Economic Americano-Roman si de Asociatia de Politica Externa. Dupa ce a fost laudat cu generozitate - fiecare aflase de slabiciunea lui - Ceausescu a tinut o lunga cuvintare demagogica. El a inclus tot ce i-a trecut prin minte, de la discutia cu Jimmy Carter pina la procentul (fals) de 12,5 la suta al ratei cresterii industriei romanesti, de la cooperarea economica cu 140 tari din lume, pina la independenta si suveranitatea nationala, neuitind despre istoria de peste 2.000 ani a Romaniei.

In timp ce mergeam din holul hotelului Waldorf la Apartamentul Prezidential, Ceausescu m-a prins de umar si m-a intrebat:

- Cum ti-a placut cuvintarea mea?

- Suta la suta “Orizontul”!

- Am tinut o predica. Acum depinde de tine sa preiei colectarea banilor lor. Si a tehnologiilor.

Dupa masa oficiala, Elena s-a intors la bijuteriile ei. Eu l-am insotit pe Ceausescu la intilnirea

sa cu William Norris, presedintele de la Control Data Corporation. Ceausescu a considerat aceasta o ocazie importanta si el m-a instruit sa convoc la aceasta intilnire pe toti membrii delegatiei sale. Compania “Romcontrol Data”, asociata cu Control Data

Corporation, nu era numai prima afacere comuna romano-americana; creata pentru scopul producerii echipamentului electronic american si a computerelor in Romania, ea era considerata de Ceausescu a fi una din cele mai importante usi pentru a fura tehnologie microelectronica americana.

Agenti secreti pentru afaceri comune

Afacerile comune si de cooperare cu Vestul au devenit la moda in blocul sovietic, dupa ce s-au dovedit folositoare pentru asigurarea noii tehnologii, atit prin mijloace legale, cit si ilegale. Regula generala este ca toti cetatenii blocului implicati in astfel de afaceri comune, trebuie sa fie agenti secreti. Ceausescu a ordonat DIE-ului sa foloseasca intensiv fiecare noua afacere cooperativa, pentru infiltrarea unei mici armate de agenti secreti in Vest, si el personal supraveghea aceste operatiuni. O afacere comuna cu o firma vest germana i-a asigurat Romaniei succesul in obtinerea de informatii tehnologice despre diferite turbotransmisii pentru masini blindate si tancuri, inclusiv Leopardul, preferinta lui Ceausescu. O cooperare

francezo-romana pentru producerea lui Renault 12 - cunoscut in Romania ca “Dacia” - a fost folosita pentru obtinerea unor semnificative tehnologii militare, gasite la uzinele Renault. De asemenea, a furnizat o cale de a fura peste 13.000 optiuni aditionale pentru masina de baza, care nu au fost incluse in contract, Romania economisind in acest fel citeva milioane de dolari. Dupa ce o afacere comuna a fost semnata cu Citroen, citeva luni mai devreme, o echipa de peste 150 ingineri si tehnicieni romani a fost trimisa in Franta pentru a invata cum sa construiasca masinile Citroen. Cei mai multi erau agenti secreti, inarmati cu moderne microaparate de fotografiat si hirtie de contact fotografica. Cind materialele fotosensibile trimise inapoi in

Romania erau citite, ele dezvaluiau multe secrete, pe care Citroen a incercat sa le protejeze de noua companie comuna. Citiva dintre agentii secreti au recrutat angajati de la Citroen pentru o tehno-documentatie mai amanuntita.

Romcontrol Data e produsul unei operatiuni DIE si era acum intens folosita pentru spionajul industrial. Doi ofiteri, unul sub acoperirea de inginer roman, celalalt un ilegal, cu identitate occidentala, au dezvoltat surse valoroase acolo, iar acum sustrageau date clasificate semnificative despre probleme ca discuri pentru computere de inalta densitate pentru folosinta militara. Dorinta lui Ceausescu de a face aceasta intilnire cit mai publica si festiva, nu era altceva decit acoperire aditionala pentru operatiunile pe sub masa, pe care el le conducea din interiorul corporatiei americane.

Dupa intilnire, eu am gasit citeva minute pentru a o presa pe Elena sa faca alegerile finale, desi cind era vorba de bijuterii, ea nu avea niciodata decizii “finale”.

- Sa le luam pe acestea cu noi. La Bucuresti voi avea mai mult timp sa le examinez cu atentie si sa le aleg pe cele mai dragute, a spus

ea, aratind spre mai mult de doua duzini de cutii cu seturi de bijuterii. Asta e ceea ce zice intotdeauna, dar ea n-a trimis niciodata inapoi nimic. Dintr-o privire iute, am vazut ca nici o cutie nu costa mai putin de 20.000 dolari.

Cind m-am intors la apartamentul prezidential cu cutiile pe care le-a selectionat, Ceausescu tocmai isi aranjase ultima intilnire de afaceri si ma cauta pe mine.

- Daca emigrantii tai sint gata, adu-i aici, a ordonat el.

Cei trei emigranti alesi de statie pentru a-1 intilni pe Ceausescu, asteptau intr-o camera din apropiere; unul si-a adus si sotia cu el. In conformitate cu Florea, care era cu ei, toti trei sint agenti docili ai DIE. Cind i-am adus in salonul lui Ceausescu, el statea acolo cu Elena si cu ai un singur fotograf, care a reusit sa faca numai o fotografie, inainte de a fi trimis afara de Ceausescu. Unul dupa altul, emigrantii au tinut cuvintarile care le-au fost date de Florea. Fiecare text il lauda pe presedintele roman, condamna cu vehementa demonstratiile “defaimatoare si iredentiste” impotriva Romaniei, si asigurau ca liderii organizatiilor romanilor emigranti vor trimite telegrame presedintelui Carter, in

numele emigrantilor romani, cerindu-i “sa puna capat activitatii cercurilor fasciste” in Statele Unite.

Acest lucru fiind facut, Ceausescu 1-a chemat pe Celac ca sa ia notite. Desigur era o indicatie ca intentiona sa tina o cuvintare de propaganda pentru presa. Si a facut chiar aceasta, acuzind pe demonstranti de a fi criminali de razboi nazisti, care “au trimis peste 200.000 evrei in lagarele de concentrare”.

- Clericul tau a avut perfecta dreptate, Pacepa, a spus Ceausescu, dupa ce emigrantii au plecat. El se referea la “Avram”, cel pe care Florea 1-a descris ca agent-preot trimis din Romania pentru a prelua biserica ortodoxa din Detroit.

- Cine a fost cel inalt? a intrebat Ceausescu.

- Editorul “Dreptatii.”

Acesta era un ziar al emigrantilor.

- Cel pe care noi il finantam?

- Asa a zis Florea.

Ceausescu a ordonat ca nimic sa nu apara in presa romaneasca despre demonstratie, dar ca cuvintarea lui sa fie publicata in intregime, impreuna cu sumarul cuvintarilor tinute de emigrantii cei blinzi.

- E mai bine ca ei sa nu

pastreze textele. Ar putea sa le predea presei, a spus Ceausescu, trimitindu-ma sa recuperez textele cuvintarilor lor.

Textul cuvintarii lui Ceausescu a fost publicat in numarul din 19 aprilie 1978, al ziarului romanesc oficial Scinteia, impreuna cu o fotografie a intilnirii, care-1 prezenta pe Ceausescu primind “un grup de cetateni americani, de origine romana”. Eu eram in mijloc, cu Elena si Ceausescu pe partea stinga si emigrantii pe dreapta. Aceeasi fotografie a fost folosita intr-o carte de 260 pagini, despre vizita lui Ceausescu, tiparita in engleza, care in iulie 1978 - chiar inainte ca Statele Unite sa-mi acorde azilul politic, era gata, gata sa fie trimisa in Statele Unite, cu scopuri de propaganda. Deoarece apaream alaturi de Ceausescu si Elena in cele mai multe din fotografii, toate cele 30.000 copii au fost distruse si cartea a fost retiparita, dupa ce eu am fost sters de pe toate fotografiile. In fotografia prezentind intilnirea lui Ceausescu cu emigrantii romani, un ochi expert poate observa locul de unde am fost inlaturat si fundalul pictat. Aceasta era tehnica opusa de cea folosita in cazul lui Trifa, cind capul lui a fost adaugat la fotografie.

Inapoi la Bucuresti

Nu i-am putut ajunge din urma pe emigranti decit in hol, unde am luat inapoi cuvintarile lor. Cind am incercat sa ma intorc sus, lifturile erau blocate pentru ca Ceausescu era gata de plecare. Atunci am urcat scarile pina la etajul al 29-lea, numai pentru a vedea usa liftului inchizindu-se chiar in fata nasului meu, cu ultimul grup al lui Ceausescu in el. Am coborit in fuga scarile, dar cind am ajuns la usa din fata, convoiul tocmai pleca de la hotel. Inca o data, Ceausescu a facut o miscare neprevazuta. Directorul hotelului Waldorf Astoria, care a inteles situatia mea dificila, a oprit doi politisti si i-a rugat sa ma duca cu masina la aeroport. Aceasta a fost cea mai palpitanta calatorie cu masina pe care am avut-o vreodata. Pentru mai bine de jumatate de ora, masina a gonit prin New York la ora de virf, sarind ocazional pe trotuar, sau repezindu-se in sens invers, pe o strada cu sens unic. Cind am intrat in aeroportul Kennedy prin poarta din spate, masina politiei a alergat de-a lungul unor drumuri laturalnice cu 80 mile pe ora si a traversat citeva piste pentru avioane, inainte de a se opri la usa din spate a avionului

prezidential romanesc.

- Iata-ne ajunsi, a spus soferul meu, tot transpirat, dar mindru de performanta sa.

- Mai repede decit Serviciul Secret, a remarcat celalalt politist, aratind spre luminile convoiului oficial, care tocmai intra in zona aeroportului .

- Eu sper ca soarta, care m-a pus in miinile voastre astazi, ne va mai da o sansa de a ne mai intilni din nou, am spus, imbratisind prieteneste pe amindoi ofiterii si sperind in sinea mea ca voi fi cu adevarat un profet.

Cind Ceausescu a coborit din limuzina sa, eu stateam cu oficialitatile Departamentului de Stat. Urmat de Elena, el a mers de-a lungul rindului, scuturind miini. La vederea mea, si-a amintit deodata:

- Parca erai la hotel cind noi am plecat, nu-i asa? Tragind cu ochiul spre Elena, el s-a laudat: acum vei admite ca securitatea mea e mai buna decit armata ta?

La ora sase si patruzeci in acea seara de luni, avionul prezidential Boeing 707 a decolat, facind o intoarcere deasupra orasului si s-a indreptat spre Bucuresti, lasind in urma Statuia Libertatii.

In Bucuresti era deja marti.

Avionul de abia a atins altitudinea sa de zbor, cind Ceausescu a trimis dupa Oprea, Andrei, Pungan, Avram si mine.

- Ce-i nou? a intrebat el, ca de obicei.

- Bucurosi sa fim din nou pe pamintul romanesc, a chitcait Oprea, batind de citeva ori cu piciorul drept in podeaua Boeingului 707.

- Mai, dar destept te mai crezi, Oprea. Tu nu stii ca asta-i un avion american? a observat Elena cu acreala, punindu-1 la punct.

Ea se uita admirativ la o poza a ei, de la Centrul Spatial NASA, care era reprodusa pe prima pagina a Scinteii.

- Pina ce Pacepa si Avram vor incepe sa produca propriile noastre avioane, trebuie sa le folosim pe cele capitaliste. Cred ca ai dreptate, Oprea, sintem pe pamint romanesc, a decis Ceausescu.

- Ia-i partea lui Oprea inca o data, Nicule, ca apoi o sa dormi cu el la noapte, a miriit Elena.

- Cuvintarea lui Rosenthal a depasit toate asteptarile, s-a aventurat Andrei, referindu-se la Milton Rosenthal, directorul american al Consiliului Economic americano-roman, care a tinut o cuvintare la masa de afaceri din

acea zi.

- Daaa, era atit de delicat! a intervenit Oprea, dornic de a lansa partea sa de adulatie. Si ce frumos a explicat cum tovarasul a inceput sa serveasca poporul din tara sa, inca de foarte tinar.

- Ochii mei s-au umezit. In special cind a spus ca poporul roman, cunoscut pentru inteligenta si priceperea sa, a invatat sa scoata produse de inalta tehnicitate, a fost contributia neinspirata a lui Avram.

- Ma, ce destept! a intervenit limba ascutita a Elenei. Poporul roman, hi? Fara tovarasul, “talentatul” sau popor roman ar fi inca ciobani desculti. Nu-i asa, Andrei? Tu trebuie sa stii asta mai bine decit mine.

- Eu voi afisa texte, cu litere mari in holul ministerului meu, a schimbat Andrei subiectul, citind dintr-un carnet mic: “Ca si conducator al maretei sale natiuni, presedintele Ceausescu nu numai ca a adus Romaniei un progres extraordinar, dar el a luat de asemenea rolul de conducere a intregii comunitati internationale”. Asta-i ce a zis Carter, cu propria sa gura. Am s-o expun acolo, pentru ca toata lumea sa vada ce a zis presedintele american.

- Eu am o frumoasa colectie din cele zise de dl. Carter, a

intervenit Pungan, citind din carnetul sau: “Ceausescu are o abilitate unica de a stabili cu usurinta relatii cu liderii natiunilor, indiferent de orientarea lor politica”. Aici e altul: “Ceausescu a asigurat o cale de usurare a tensiunilor si un mijloc de o mai buna intelegere in intreaga lume”. Sau: “Influenta lui in arena internationala este exceptionala”. Sau

- Nu fa un erou din capul de arahida, a intervenit Elena. Nu-ti amintesti de idioata de nevasta-sa, si masa pe care a dat-o intr-un muzeu, si de costumul ei roz aprins?

- A fost o vizita excelenta, a decretat Ceausescu, dupa care a inceput sa dea ordine, trecind peste acompaniamentul corului de “da”-uri si “desigur”-uri. Trebuie sa convocam o adunare extraordinara a Consiliului de Ministri, Oprea. Dedicata numai vizitei. Ea trebuie sa exprime aprobarea sa deplina si unanima a rezultatelor ei.

- Minunat, a exclamat Oprea.

- Primul ministru trebuie sa tina o cuvintare si toti acei unguri, germani si evrei, pe care inca ii avem, vor trebui de asemenea sa tina cuvintari.

- Ma voi ocupa personal de

cuvintarile lor, imediat ce ne intoarcem la Bucuresti. Nici n-am sa trec pe acasa, 1-a asigurat Oprea.

Ca prim adjunct al primului ministru, lui i-a revenit aceasta sarcina.

- Si trebuie sa primesc o telegrama de la Consiliul de Ministri despre aceasta vizita.

- Am s-o scriu chiar acum, aici in avion.

- Dati-i o mina de ajutor, tovarasi. Puneti-va stilourile la lucru. Mai vreau de asemenea sa primesc telegrame din intreaga Romanie. Folositi-va imaginatia, tovarasi. Noi trebuie sa determinam intregul popor sa-si exprime deplina aprobare a acestei vizite. Ceausescu si-a inceput tirada sa entuziasta, clipind din ochi catre mine: Si de la occidentali, bineinteles.

- Si de la Nicu, cu a lui Uniune a Tineretului Comunist, a adaugat Elena. Si de la comitetele de femei, Nicule.

- Stiu, sinteti obositi, tovarasi, dar faceti un ultim efort. Mergeti si scrieti aceste telegrame acum, astfel incit ele sa fie transmise imediat dupa sosirea noastra la Bucuresti.

Cind generalul Stan a raportat ca “tovarasii s-au culcat”, Andrei

a scos o sticla de scotch din servieta sa mai mare ca niciodata, umpluta cu tot ce i-a cazut in mina la Blair House si la hoteluri, de la sticle de bautura, la sapunuri, periute de dinti si casti de baie.

Pungan i-a trimis o telegrama cifrata lui Dumitru Popescu, secretarul partidului pentru propaganda, aratind ca “la aeroport tovarasul va trebui sa aiba cea mai mare si entuziasta multime, care sa-1 intimpine” si ca “toate statiile de radio si televiziune trebuie sa transmita programe patriotice despre vizita si va trebui sa pregateasca transmiterea materialului special pe care-1 aducem cu noi”.

Oprea, Pungan, Andrei si eu am petrecut tot restul zborului spre Bucuresti, compunind sute de telegrame laudative la adresa lui Ceausescu, din partea variatelor comitete de partid regionale, de la citeva ministere si alte agentii guvernamentale, de la citeva universitati si institute de culturi si arta si de la citeva ambasade de peste hotare. Este o regula ferma ca, dupa fiecare vizita a sa peste hotare, Scinteia trebuie sa publice doua pagini de telegrame magulitoare, pentru o vreme. Dupa vizita sa precedenta in Statele Unite, telegramele de lauda au

aparut timp de peste trei saptamini.

La sosirea noastra la Bucuresti, aproape 100.000 persoane asteptau la aeroport. Erau acolo elevi, purtind uniforme de pionieri nou-noute, tarani in costume nationale, muncitori cu haine noi, preoti cu sutane negre si functionari in haine gri. Ca de obicei, au fost adusi cu autobuzele de la scoli si locurile de munca la aeroport. Ei erau acum aliniati cu grija, cu responsabilii tuturor grupelor purtind banderole rosii si regizind intimpinarea “entuziasta si spontana” a lui Ceausescu si a Elenei. Multimea purta sute de tablouri ale cuplului regal si placarde cu cuvintele “Ceausescu si poporul!”, sau “Cei mai iubiti si stimati fiu si fiica ai poporului roman”. Camere de televiziune transmiteau in direct aceasta festivitate.

Cind Ceausescu si Elena au coborit din avion, soldatii erau aliniati pe o parte, iar corpul diplomatic, pe cealalta. Pionierii scandau “Traiasca presedintele!” si formatii populare dansau in mijlocul pistei. La difuzoare, o voce solemna explica ca “uralele si ovatiile celor prezenti exprima sentimentele de satisfactie ale intregului nostru popor pentru rezultatele remarcabile ale vizitei

conducatorului roman in Statele Unite ale Americii, pentru aceasta contributie noua si valoroasa” Departe, in spate, l-am vazut pe Popescu dumnezeu, impreuna cu Ion Dinca, primarul Bucurestiului, inca organizind alte activitati “spontane”. Sarcina lor nu mai este atit de complicata, cum a fost inainte. Acum fiecare din cele opt sectoare administrative ale

Bucurestiului are propriile sale planuri pentru aducerea oamenilor la aeroport, cu ocazia plecarilor sau sosirilor lui Ceausescu. Popescu si Dinca trebuie sa spuna numai numarul de persoane pe care fiecare sector trebuie sa-1 furnizeze, textul placardelor pe care ei trebuie sa le poarte, si cuvintele lozincilor, pe care trebuie sa le scandeze.

Capitolul 23

Imediat ce ofiterul executiv sef mi-a raportat ca Silvo Gorenci a aterizat la Bucuresti cu un avion iugoslav special, am si plecat sa-1 intilnesc. Sosirea precipitata trebuia sa aiba un motiv intemeiat.

- La km 12, i-am ordonat soferului,

Gorenci a fost dus acolo pentru ca aici era o casa sigura, pe care el o cunostea, si de asemenea pentru ca era situata foarte aproape de aeroportul unde aterizase.

O vizita la Tito

Eu l-am intilnit pe Silvo Gorenci cu citiva ani in urma pe insula Brioni, unde l-am insotit pe Ceausescu la una din numeroasele vizite la Iosip (Broz) Tito. Dupa ruptura dintre Belgrad si Moscova, Yugoslavia a fost intotdeauna o tinta a DIE-ului. Numai dupa invazia sovietica in Cehoslovacia din 1968, Ceausescu a indicat ca

DIE sa faca o propunere secreta Yugoslaviei, si la inceputul anului 1970, o prima intelegere de cooperare a fost semnata intre cele doua servicii de spionaj. Acela a fost unul din motivele pentru care Ceausescu m-a luat cu el la Brioni. Celalalt motiv era ca el imi acordase recent titlul de secretar de stat in Ministerul de Interne si

sarcina pregatirii tuturor vizitelor sale viitoare peste hotare.

In timpul prinzului dat luni de Tito, la resedinta sa de la Brioni, eu am stat intre doi iugoslavi. La dreapta mea era Luca Banovici, secretarul federal pentru afacerile interne, care s-a descris intotdeauna ca prietenul cel mai vechi si apropiat al lui Tito. La stinga mea era Silvo Gorenci.

Dupa prinz, a spus Banovici, tovarasul Tito il va invita pe tovarasul Ceausescu pe iahtul sau personal, pentru cafea si coniac. El, aratind spre Gorenci, si eu vom fi acolo. Tovarasul Tito vrea sa dezvolte cooperarea noastra incipienta de spionaj. Asa ca fii pregatit.

Dupa ce ne-am imbarcat pe iaht, Tito 1-a condus pe Ceausescu spre o camera de oaspeti mare si confortabila, cu flori exotice si platouri cu fructe.

- Faceti-va comod, ca acasa. Ne vom intilni pe punte imediat ce sinteti gata, a spus Tito plecind.

Luindu-ma de brat, Banovici ne-a impins, pe Gorenci si pe mine, spre o masa de tek de pe punte si a cerut un coniac. In jurul nostru erau multi barbati, toti imbracati oficial, cu cravate albe. Ei erau ocupati cu punerea unei mese mari, rotunde, in mijlocul puntii, curatind

pete imaginare de pe podea, stergind balustradele, sau pur si simplu nefacind nimic.

- Nu-ti fa probleme. Ei sint toti ofiteri de securitate, a spus Banovici prin intermediul interpretului sau.

- Si eu la fel, a spus interpretul pe cont propriu.

Peste putin timp, Ceausescu a venit sus si a inceput sa se plimbe rapid pe punte. Cind a trecut pe linga masa noastra, l-am auzit mormaind ceva in directia mea despre “stupidul lor aer conditionat”.

Cind Tito a sosit, era imbracat cu totul in alb, cu exceptia unui fular albastru deschis, in jurul gitului, si tinea in mina un pahar cu ceva la gheata, ca si cum ar fi pozat pentru o fotografie magulitoare pentru o revista. Ceausescu, in costumul sau gri inchis, cu dungi si pantofi negri cu talpi de piele groasa, arata ca o ruda saraca, invitata pentru o vizita pe un yaht luxos. In acele zile, Ceausescu, care se afla numai in al optulea an de putere, se uita la Tito ca la un idol, idealul sau pentru un conducator comunist inteligent si stralucitor, care si-a facut un nume international in timpul celor 25 de ani de putere neimpartasita. Pe vremea aceea relatiile lor erau

excelente. Numai mai tirziu, cind cei doi barbati au inceput sa se cunoasca mai bine unul pe altul, si cind Elena a fost pusa in inferioritate de eleganta festiva a Joyankai, relatiile lor au inceput sa se deterioreze.

- Pot sa va iau jacheta, tovarase Ceausescu? a spart Tito gheata. Si cravata. As vrea sa va simtiti aici ca acasa. Ce parere aveti despre o bautura?

Lui Ceausescu ii place vinul sau galben, coniacul sau aromat sau sampania Cordon Rouge a Elenei, dar el nu bea aproape niciodata in public, unde doreste sa se portretizeze ca un ascet si cumpatat. Aceasta, impreuna cu faptul ca el stia mult prea multe despre obiceiul lui Tito de a bea, 1-a facut sa se hotarasca.

- O sticla cu apa minerala. Nu rece, a raspuns Ceausescu.

- Acest lucru nu-i prea incurajator, a incercat Tito sa glumeasca.

El 1-a luat pe Ceausescu de brat si 1-a asezat la masa mare, rotunda, din mijlocul puntii principale si apoi a facut semn cu mina catre Banovici, Gorenci, interpretul si spre mine, sa venim acolo. Un inel cu un diamant mare stralucea pe unul din degetele sale; el nu fusese acolo in timpul prinzului.

Dupa ce un paznic personal, cu cravata alba, a pus pe masa cafea, coniac, apa minerala, tigari si trabucuri, Tito a inceput sa vorbeasca.

Si 1-a laudat pe Ceausescu pentru initiativa sa de stabilire a cooperarii dintre cele doua servicii de spionaj.

- Noi trebuie, dragul meu tovaras Ceausescu, sa impingem serviciile noastre sa faca mai mult decit doar un schimb de informatii. Noi trebuie sa-i directionam sa indeplineasca si operatiuni comune Cooperarea intre serviciile noastre de spionaj extern nu este aceeasi cu cooperarea intre serviciile de securitate interne - aceasta nu poate fi acuzata de amestec in treburile noastre interne. (Tito nu numai ca a deschis discutiile, dar el a avut si initiativa in timpul intregii intilniri. El a vorbit coerent si in propozitii scurte).

- Amindoi construim o industrie de arme in tarile noastre. Dar spunem ca este pentru protectia si independenta noastra si acest lucru este destul de bun pentru o declaratie publica. Dar amindoi stim si putem s-o spunem doar intre noi ca, construirea comunismului este scumpa si presupune valuta forte. Noi, a spus Tito, incluzind

cu un gest pe cele doua oficialitati ale sale, am ajuns la concluzia ca nimic altceva decit industria de arme poate sa ne asigure aceasta valuta forte. (El s-a oprit pentru o clipa, sorbind zgomotos din cafea.) Deci am hotarit sa devenim exportatori de avioane militare in lumea a treia. Eu propun ca dv. sa va alaturati la operatiunea noastra secreta.

Tito a explicat ca noua sa industrie de aeronautica era bazata in intregime pe tehno-documentatie si pe import ilegal sau semi-ilegal de echipament occidental, interzis tarilor comuniste.

- Amindoi ne bucuram de pozitii privilegiate, din cauza atitudinii noastre publice fata de Moscova. Este cel putin de zece ori mai usor pentru amindoi sa punem mina pe secretele militare occidentale, decit este pentru sovietici.

Tito a propus apoi ca serviciul secret extern romanesc sa i se alature lui, in eforturile sale de a dezvolta avioanele militare de lupta, ca incepator.

Peste o ora, Ceausescu a acceptat un pahar de coniac.

- Pentru prietenia noastra eterna. Pentru noul nostru luptator ROM-YU, a toastat el.

- Pentru prietenia noastra. Nu suna YU-ROM mai bine totusi?

a spus Tito, cistigind inca un avantaj pentru sine.

Dupa aceea, compania YUROM a devenit partea vitala a relatiei dintre cele doua servicii secrete. Un an mai tirziu, intelegerea a fost extinsa pentru a cuprinde ambele Ministere ale Apararii, care au pus bazele unei organizatii militare comune, pentru cercetare si construire a sase prototipuri. Cind primul luptator YUROM s-a prabusit in timpul zborului de testare, din martie 1978, cooperarea secreta s-a intensificat, in loc sa slabeasca.

Discutia a continuat dupa o pauza, in timpul careia Tito i-a aratat iahtul lui Ceausescu. Ambii presedinti s-au intors in mod evident infierbintati de noua lor cooperare.

- Acum ca sintem parteneri, a inceput Tito cu voce joasa, mi-ar place sa ridic o alta problema. Detin informatii de incredere ca asasinarea mea este planificata de catre citiva emigranti iugoslavi. Astazi eu, miine dv, tovarase Ceausescu. Desi ochii mei il urmareau pe Tito, l-am putut simti pe Ceausescu foindu-se nelinistit in fotoliul sau. Tito a continuat: Dar cred ca dumneata, tovarase Gorenci, trebuie sa-i spui povestea.

In conformitate cu Gorenci,

citiva emigranti iugoslavi organizau o grupa nationala separatista, indreptata impotriva lui Tito. El a declarat ca conducatorul acestei noi operatiuni impotriva lui Tito era emigrantul iugoslav Vladimir (Vlado) Daprevici, care fusese unul dintre colaboratorii lui Tito in timpul si imediat dupa al doilea razboi mondial. In 1948 el a fost condamnat in Yugoslavia, dar a fost eliberat in 1956, dupa care a emigrat la Bruxelles, devenind cetatean belgian.

- Luca, vrei sa fii amabil sa-1 chemi aici pe seful serviciului meu de securitate personala? - i-a spus Tito lui Banovici, parind sa accentueze pozitia oficiala a omului.

Peste citeva minute, un ofiter cu par carunt a venit la masa. El purta o uniforma bine croita de general, cu rinduri de panglici expuse pe pieptul hainei sale.

- La ordinele dv, tovarase presedinte, s-a adresat lui Tito.

- Buna! Spune-i tovarasei Jovanka sa fie gata pentru cina la noua.

Dupa ce generalul a plecat, Tito a zis:

- Cunoasteti numele lui? Vazind expresia mirata a lui Ceausescu, a continuat: Dapcevici este numele

lui. El este fratele lui Vlado Dapcevici. A trebuit sa-1 neutralizez pe fratele lui. Am nevoie de fratele sau aici, pentru a-1 face sa-mi sufle absolut fiecare nume dat de catre cealalta parte.

Tito a continuat sa explice ca Vlado Dapcevici nu va incerca niciodata sa mai puna piciorul pe pamintul iugoslav, si ca rapirea lui din Belgia poate fi dificila, din cauza ca are tot timpul o garda personala in jurul sau. Acest lucru ar putea de asemenea genera o inversunare: politica indreptata impotriva lui Tito personal.

- Va cer, tovarase Ceausescu, sa-1 ademeniti in Romania, sa-1 arestati in mod secret si sa ni-1 predati noua. Asta m-ar indatora fata de dv. pentru toata viata. Banovici si Gorenici sint gata si capabili sa rapeasca orice persoana din Vest, pe care o indicati dv, si chiar s-o asasineze acolo. Dumneavoastra nu va trebui sa ridicati un deget.

L-am vazut pe Ceausescu agitindu-se in scaunul sau. El vrea totdeauna sa aiba la dispozitie miini straine, care sa lucreze impotriva oponentilor sai din Vest.

- Ajutindu-va pe dv. tovarase Tito, inseamna a ma ajuta pe mine, a inceput Ceausescu. Serviciul

dv. secret poate sa-1 atraga pe Dapcevici in Romania si apoi sa-1

duca in secret la Belgrad. Eu n-am sa vad nimic. Dar, nu vreau sa-1 ating personal pe Dapcevici.

Toasturi pentru o noua prietenie

- Vreau sa va multumesc din adincul inimii mele, tovarase Ceausescu. Am fost sigur ca ma veti intelege, a spus Tito, sculindu-se sa-1 imbratiseze pe Ceausescu. Nu trebuie sa ne batem capul cu detalii acum. Ei, oamenii nostri vor face acest lucru, a incheiat Tito, gesticulind spre Banovici, Gorenci si catre mine. Apoi a comandat coniac pentru toti, cerindu-i lui Ceausescu sa bea cu el “pentru noua noastra prietenie”.

Ceausescu a dat coniacul pe git, facind semn chelnerului sa umple din nou paharele tuturor.”

- Pentru cooperarea noastra secreta si pentru munca noastra colectiva, a toastat Ceausescu la rindul lui, golindu-si paharul dintr-o inghititura si cerind altul. Sa bem acest pahar pentru serviciile noastre de spionaj.

Lui Tito i-a placut acest joc.

- Si inca un pahar pentru fiecare din baietii nostri, a toastat el, aratind spre Banovici, Gorenci si mine.

Cind ritualul a fost terminat,

ochii lui Ceausescu straluceau. El a inceput cu o voce joasa, dupa ce si-a umplut zgomotos plaminii cu aer. “D-Dorogoi t-tovarisci Iosip Broz!” Rusa este singura limba straina cunoscuta de Ceausescu si el o foloseste numai intre intimi, sau ca un semn de cel mai mare respect. Dupa ce a facut acest inceput, a pocnit din degete in directia interpretului si a continuat in romaneste:

- Constat ca serviciul secret extern este tot atit de important pentru dv, ca si pentru mine.

Apoi Ceausescu a inceput sa explice, cu voce joasa, ca in 1972 el a luat DIE-ul sub controlul personal si a facut schimbari nu numai in personalul sau, dar si in misiunea sa. A descris apoi cum DIE-ul, pe care 1-a preluat in 1972, a avut mai putin de 1.000 ofiteri si a fost organizat dupa modelul KGB-ului. El nu a schimbat temelia a explicat el, dar a adaugat 2.000 ofiteri, care sa indeplineasca ceea ce considera misiunea de baza a serviciului secret comunist din

lumea de azi: “a construi comunismul cu ajutorul politic, a banilor si tehnologiei capitaliste, prin intermediul operatiunilor de influenta”.

- Influenta este ceea ce facem noi mai bine, a intrerupt Tito, uitindu-se intens la cele doua oficialitati ale sale.

- Trebuie sa recunosc ca dv. sinteti mai bun la asta. Si admir felul in care serviciile dv. au atras bunavointa; banii si tehnologia occidentala. Felul cum sinteti portretizat in Vest.

Era evident ca Ceausescu a atins unul din punctele sensibile ale lui Tito. Cu gesturi incete, Tito a luat un trabuc cubanez din cutia de pe masa si in mod deliberat 1-a aprins cu bricheta sa Dunhill de aur. Apoi si-a golit coniacul ceremonios si, tinindu-si paharul in mina, cu degetul mic intins drept in afara si inelarul expunind ostentativ diamantul sau, s-a intors spre Ceausescu:

- Aveti dreptate, tovarase Ceausescu. Asta-i ceea ce facem noi cel mai bine.

- Cu siguranta o faceti cel mai bine, a spus Ceausescu, stimulindu-1.

- Noi n-am fi putut obtine nimic din Vest, tinindu-ne de coada Moscovei, a continuat Tito, si fara

banii si tehnologia occidentala n-ar exista societate comunista in tarile noastre. De aceea trebuie sa avem modul nostru propriu de a trata cu capitalismul.

- Lasind Vestul sa creada ca, oricum, sintem altfel, ca noi nu vrem scalpul lui, a adaugat Ceausescu.

- Ei numesc asta “Triunghiul lui Tito”. Eu am stabilit trei linii directoare de baza: zimbet prietenesc catre Vest, profit maxim de la el si necontaminare capitalista. Si acesti oameni - Tito a aratat spre cei doi tovarasi ai sai iugoslavi - au construit o intreaga strategie si tactica bazata pe aceasta. Tito a facut o pauza numai pentru a goli un alt pahar. Dar tema nu este ceva despre care vrem sa discutam cu voce tare - nu aici pe acest iaht si nici chiar in somnul nostru cel mai adinc. Sa-i lasam pe oamenii nostri sa munceasca impreuna. Ei stiu ce ne trebuie noua si pot sa-si tina gura.

Apoi Tito a comandat “coniac pentru toti” si a toastat “pentru noua noastra cooperare”.

Noi ne-am intors pe uscat exact la timp pentru cina oficiala si Ceausescu mergea clatinindu-se. Rolls-Royce-urile lui Tito asteptau. Unul pentru el, celalalt pentru Ceausescu.

- Fiecare presedinte are un iaht, a spus Ceausescu dupa cina.

Nixon are unul. Tito are unul. Si eu vreau unul. Si un Rolls-Royce.

Dupa aceasta, un iaht personal si o limuzina Rolls Royce au devenit chestiuni de prestigiu pentru Ceausescu. DIE-ul i-a facut rost de Rolls - doua de fapt, o limuzina si un convertibil - dar un fel de retinere, neobisnuita pentru Ceausescu, 1-a facut sa le conduca pe amindoua in interiorul limitelor resedintei sale. Imi amintesc numai de o singura ocazie, in afara resedintei sale. Un iaht, insa, a fost mai mult decit chiar DIE-ul putea sa faca. In 1976, a ordonat ca un iaht prezidential sa fie construit in Romania, dupa schite obtinute de DIE; el ajunsese intr-un stadiu avansat, cind eu am rupt-o cu Bucurestiul.

La inceputul anului 1985, presa greceasca a anuntat ca romanii duceau negocieri secrete cu guvernul grec pentru a cumpara Christina ca iaht personal pentru presedintele Ceausescu. Iahtul de 100 metri era iahtul particular al lui Aristotel Onassis. Dupa moartea sa, el a fost donat guvernului grec de catre fiica lui, Christina, si a fost folosit pentru amuzament. Fiind probabil cel mai discutat iaht din lume, cind Onassis ii facea curte lui Jackie Kennedy pe bordul lui si cu o lista bogata de oaspeti, de la Winston Churchill la Maria Callas, „Christina” a atras orgoliul si simtul istoric al lui Ceausescu. Trasaturile sale unice, ca semineul lapis lazuli, un avion amfibiu galben, pe puntea superioara, scaune de bar, acoperite cu piele de balena, corespundeau fara indoiala gusturilor Elenei.

O rapire la cererea lui Tito

La 30 iulie 1975, Drasko Urisici, un alt adjunct al secretarului federal a afacerilor interne, impreuna cu Gorenci si o mica delegatie, au sosit neanuntati la Bucuresti cu patru Mercedesuri. Aduceau si un mesaj oral de la Tito pentru Ceausescu, anuntind ca

iugoslavii l-au ademenit pe Dapcevici in Romania, el  si escorta sa, Stoianovici, de asemenea cetatean belgian, vor sosi la 1 august ca sa-i viziteze pe Svetislav si Djordje Markusev. Ultimii erau emigranti iugoslavi, acum cetateni romani. Ei locuiau

in Bucuresti si se pare ca erau activi in miscarea anti-Tito. Cererea lui Tito ca Dapcevici sa fie arestat in secret de catre securitatea romaneasca si predat iugoslavilor la granita, 1-a infuriat pe Ceausescu. Pentru el, Yugoslavia era “prea liberala”, pentru a fi in stare sa pastreze un secret.

- Eu nu cunosc si nu vreau sa cunosc nici un Dapcevici, a insistat el. Iugoslavii sint bine veniti sa-1 ia, dar trebuie sa faca acest lucru cu propriile miini. Singurul lucru pe care-1 voi face e sa inchid ochii.

Informat de aceasta decizie de catre Drasko Jurisici, prin intermediul unei linii telefonice speciale, Tito, care nu voia sa-1 lase pe Ceausescu sa aiba totul pentru el, a refuzat sa autorizeze o operatiune iugoslava pe teritoriu romanesc si a apelat personal la Ceausescu. In cele din urma, Ceausescu si-a dat aprobarea pe baza promisiunii solemne a lui Tito ca iugoslavii vor pastra secretul ajutorului romanesc. Pentru o si mai mare garantie a secretului, Ceausescu a ordonat ca rapirea sa fie organizata de unitatea antiterorista a DIE-ului si nu de securitatea interna. In total, numai sase romani, inclusiv Ceausescu, au fost deplin informati despre aceasta operatiune si cunosteau identitatea

lui Dapcevici. Conform ordinului lui Ceausescu, echipa operationala trebuia sa actioneze “orbeste” impotriva “a doi teroristi sirbi” si nu avea voie sa zica o singura vorba romaneasca astfel incit sa permita o viitoare dezinformare, care sa atribuie actiunea iugoslavilor.

Rapirea a fost programata pentru ziua de 7 august, cu o noapte inainte de planificata plecare din Bucuresti a lui Dapcevici si Stoianovici. Ea urma sa aiba loc in timpul deplasarii lor de la casa lui Markusev, unde au fost invitati pentru cina, si hotelul lor. In jurul orei zece seara, Dapcevici si Stoianovici, insotiti de Markusev, au parasit casa, dar, din cauza unei ploi mari, ei au luat un taxi. Aceasta a schimbat planurile, si rapirea a avut loc la hotelul Dorobanti, in camera lui Dapcevici, unde a fost postata o parte din echipa DIE-ului. In timp ce incerca sa reziste, Markusev a primit o lovitura fatala la cap si Stoianovici a fost grav ranit. Dapcevici si Stoianovici, impreuna cu corpul lui Markusev au fost dusi la casa DIE-ului de la “Km 12' din Baneasa, unde o echipa iugoslava era in asteptare.

Ceausescu, care a coordonat personal aceasta operatiune din

timpul noptii, a dat ordin ca iugoslavii pot sa-i aiba pe Dapcevici si Stoianovici numai impreuna cu corpul lui Markusev, care “a suferit un atac de cord” si numai daca ei ii luau din Bucuresti cu propriile lor masini. Cind Jurisici a obiectat, Ceausescu 1-a chemat pe Tito. La scurt timp dupa aceea, captivii au fost dusi la Belgrad in masinile lui Jurisici si Gorenci, insotiti numai de doi romani: colonelul Marcel Popescu, doctorul sef al DIE-ului si Ion Sabiei, un intrepret. Dupa intoarcerea de la Belgrad, Popescu a raportat ca i-a dat transfuzii de singe lui Stoianovici in timpul calatoriei, dar ca Stoianovici a fost pus intr-o inchisoare iugoslava, unde a murit curind dupa aceea, din cauza hemoragiei si a lipsei de ingrijire medicala. In aceeasi noapte, Ceausescu a dat ordin ca doi ofiteri ilegali ai DIE sa plece din Bucuresti cu avionul de Bruxelles in dimineata urmatoare, folosind pasapoartele si biletele lui Dapcevici si Stoianovici, si sa se intoarca cu doua pasapoarte false, pe doua nume diferite.

Cind primele intrebari despre Dapcevici au fost primite din partea familiei sale si a Crucii Rosii Internationale, Ceausescu a ordonat o investigatie

“amanuntita”. Peste citeva zile, Ministrul de Interne a raspuns ca, in conformitate cu evidentele de la granita, Dapcevici si Stoianovici au intrat in Romania la 1 august si au plecat din Bucuresti la 8 august, cu un avion comercial de pasageri, dind numarul zborului. Aflind despre declaratia unui portar de la hotelul Dorobanti, care spunea, ca o coincidenta, ca un grup de canoisti iugoslavi au plecat de la hotel cu un convoi de masini spre Yugoslavia in timpul noptii in care Dapcevici a fost rapit, Ceausescu a ordonat ca DIE-ul sa raspindeasca niste “dezinformatii protective” in cazul in care iugoslavii nu pastrau secretul. El a difuzat zvonul ca Dapcevici si Stoianovici au fost probabil rapiti in secret de canoistii iugoslavi, in timp ce alti doi iugoslavi au parasit Romania in mod legal, folosind pasapoartele si biletele lui Dapcevici si Stoianovici.

Presa occidentala a acordat o deosebita atentie disparitiei misterioase a cetatenilor belgieni Dapcevici si Stoianovici, si variate ipoteze au fost facute, incluzind o rapire iugoslava, dar nici o agentie de stiri n-a aflat nimic substantial. In Bucuresti, sotia lui Markusev a raportat disparitia sotului ei la Ministerul de Interne roman.

Singurul raspuns pe care 1-a primit a fost ca s-a cercetat disparitia lui Markusev, dar fara nici un rezultat.

Bagajul apartinator lui Dapcevici si Stoianovici, gasit in camerele de la hotelul Dorobanti a fost minutios cercetat de catre DIE. Ascuns in interiorul unui perete dublu al uneia dintre valize era un carnet, continind citeva sute de nume. Citeva zile mai tirziu, acesta a fost predat lui Gorenci. Ceausescu a fost ulterior informat de catre Tito ca, bazat pe acel material si interogarile ce au urmat, iugoslavii au arestat si lichidat in secret multi “dusmani ai Yugoslaviei”. In conformitate cu o intelegere comuna, la 26 decembrie 1975, agentia de presa iugoslava Tanjug a instiintat oficial ca Vlado Dapcevici a fost arestat pe teritoriul iugoslav in timp ce desfasura activitati ostile. El a fost descris ca fiind un cetatean iugoslav, care va fi judecat in Belgrad, imediat ce investigarea cazului sau va fi terminata. Nici o vorba n-a fost spusa despre cei doi barbati ucisi in timpul operatiunii. In iulie 1976, Dapcevici a fost acuzat de inalta tradare si activitati cominformiste si condamnat la 20 ani de inchisoare. Intr-un mesaj oral, Tito 1-a asigurat pe Ceausescu ca Dapcevici nu va parasi

inchisoarea in viata. Operatiunea comuna Dapcevici, ca si actiunile bilaterale influcomunism, au ramas unul din cele mai bine pastrate secrete in Romania si Yugoslavia.

La inceputul anului 1978, Ceausescu a cerut sa fie rasplatit pentru operatiunea Dapcevici, prin atragerea la Belgrad al lui Faust Bradescu. Bradescu este un cetatean francez si oponent politic al Bucurestiului, care traieste la Paris si care incepuse sa introduca ilegal si sa distribuie in Romania “propaganda ostila”. Ceausescu, care nu voia sa fie prins de francezi, a planificat ca Bradescu sa fie rapit in Yugoslavia. Un comunicat de presa, pregatit la ordinele lui Ceausescu, declarind ca Bradescu “a fost arestat pe teritoriul romanesc, desfasurind activitati ostile”, era pregatit pentru publicare la citeva luni dupa rapirea lui. De asemenea, au fost contrafacute declaratii, purtind semnatura falsificata a lui Bradescu, presupuse a fi fost facute in timpul interogarilor sale din Bucuresti, in care el acuza CIA si serviciul de spionaj extern francez, SDECE, de complotare secreta impotriva guvernului de la Bucuresti si cu planificarea asasinarii lui Ceausescu. Aceste documente erau gata si asteptau

sosirea lui Bradescu. Ele puteau atunci fi datate si puse in folosinta publicitatii sau a santajului politic,

dupa necesitate. Pina atunci insa, Bradescu a rezistat tuturor incercarilor de a-1 atrage in Yugoslavia.

La casa de la km 12

Cind masina s-a oprit in fata casei de siguranta, am putut auzi vocea inimoasa si risul lui Gorenci. La auzul sunetului masinii mele, el a venit la usa.

- E atit de placut sa revezi prieteni si locuri familiare, a spus el, imbratisindu-ma si batindu-ma pe spate cu miinile, un obicei iugoslav. Desigur, cunostea bine casa. Fusese doar sediul lui in timpul rapirii lui Dapcevici.

Mesajul lui Tito pentru Ceausescu, pe care Gorenci il adusese, era un raspuns la cererea anterioara a lui Ceausescu ca iugoslavii sa-1 ajute la eliberarea lui Aldo Moro. Acesta spunea deschis ca ei nu erau capabili sa influenteze pe conducatorii Brigazilor Rosii ca sa-i dea drumul lui Moro, si ca o decizie a “executarii sale exemplare” a fost deja luata.

- Stii, a spus Gorenci, noi avem relatii excelente cu conducerea Brigazilor Rosii. Eu personal am vorbit cu unul din ei in favoarea

tovarasilor Tito si Ceausescu si am primit raspunsul lor final seara trecuta. De aceea sint acum aici, gata sa raspund la intrebarile pe care tovarasul Ceausescu ar putea sa le aiba.

Ajutorul secret militar si financiar al Brigazilor Rosii era o parte semnificativa a operatiunilor de spionaj iugoslave, pentru subminarea stabilitatii politice a Italiei, vecina NATO a Yugoslaviei. In conformitate cu Banovici si Gorenci, implicatia iugoslava in Brigazile Rosii a inceput pe la mijlocul anilor 60, cind serviciul sau a infiltrat un grup marxist la Universitatea din Trento si a condus in secret indoctrinarea ei politica. In 1970, grupul a luat numele de Brigate Rosse si a organizat bombardarea unor uzine si magazii din Italia nordica. Gorenci a accentuat de repetate ori si cu mindrie “legaturile iugoslave” cu noul val terorist din Italia. Aceasta putea fi vazuta in stema Brigazilor Rosii -

o stea cu cinci colturi identica cu cea de pe steagul iugoslav, alaturi de o mitraliera - si scopul sau marturisit era subminarea statului italian si pavarea drumului pentru revolutia proletara.

De la casa de siguranta i-am telefonat lui Ceausescu, care a hotarit sa-1 primeasca imediat pe Gorenci.

Foarte rau, a spus Ceausescu, cind Gorenci a terminat de relatat mesajul sau. Ajutorul dat pentru eliberarea lui Moro ar fi fost o lovitura puternica a influcomunismului.

El nu a fost insa nici socat si nici impresionat de ceea ce a auzit. Pentru Ceausescu si pentru Tito, Moro era un conducator capitalist murdar, care ar fi putut sa ii ajute pe ei si Partidul Comunist Italian, sa faca lucruri spectaculoase in Vest.

- Tovarasul Tito sugereaza sa trimiteti o telegrama de condoleante Partidului Comunist Italian, cind moartea lui Moro devine publica. Pentru consum public, a adaugat Gorenci.

- Nu-i rau, a meditat Ceausescu. Apoi el 1-a chemat imediat pe Andrei la telefon. Pregateste telegrame de condoleante in caz ca Moro moare. Include una si pentru Longo.

- Inspirat, am putut auzi remarca admirativa la celalalt capat al firului.

Peste citeva minute, Ceausescu s-a ridicat din scaunul sau.

- Incetati sa jeliti si incepeti sa munciti. Eu ma duc la bowling, la Snagov, i-a spus lui Manea, pe cind parasea biroul.

Eu m-am intors la casa de siguranta cu Gorenci, unde Pop a pregatit o masa oficiala pentru noi, cu chelneri, cu cravata neagra. Ei erau de fapt ofiteri ai DIE, special antrenati ca chelneri si programati sa fie trimisi peste hotare in viitorul apropiat.

Cind bea, Gorenci este departe de a fi taciturn. El a vorbit aproape tot timpul si, ca intotdeauna cind agenti secreti se intilnesc, subiectul principal este activitatea de spionaj.

- Iti amintesti de restaurantul Dubrovnik, pe care serviciul meu 1-a deschis la Viena? Cel unde ofiterii nostri lucreaza ca ospatari si unde noi avem microfoane la fiecare masa? Unde am aflat despre un complot de a mina plajele noastre, si unde am reusit sa identificam un intreg grup de imigranti recrutati de serviciile occidentale? Fara sa astepte raspunsul meu, a continuat: Aceasta s-a dovedit a fi un

experiment fantastic! Acum avem controlul asupra citorva lanturi de restaurante din Austria si Germania de Vest. Noi lucram de asemenea asupra Frantei si Italiei si avem planuri pentru Statele Unite. Gorenci a facut o pauza, numai pentru a-si termina supa, cu sorbituri zgomotoase. Vestul este pe punctul de a incepe sa raspindeasca multe restaurante Dubrovnik si Balkan Grilf peste tot. Voi trebuie sa incercati acest lucru cu restaurantele romanesti. E fantastic.

Gorenci a spus vrute si nevrute despre munca sa. La desert vorbea deja despre Centrele de antrenare, pe care serviciul sau le-a initiat in Yugoslavia pentru OEP. In conformitate cu Gorenci, aceste centre s-au dovedit a fi folositoare. Ele nu numai ca dadeau siguranta impotriva atacurilor teroriste arabe, dar si mina straina profesionista, pentru a indeplini “muncile murdare” ale iugoslavilor, cit si legaturi neasteptat de folositoare cu Armata Rosie, grupul Baader Meinhof si alte organizatii similare din Vest.

Desi erau aproape trei ani de la rapirea sa din Romania, Dapcevici e inca unul din temele preferate ale lui Gorenci.

- Imi amintesc de ea ca ieri,

a spus el. Acolo era Dapcevici, legat la ochi si legat la miini, acoperit cu singe, si culcat pe jos, chiar in aceasta camera. Si nu si-a dat niciodata seama ce s-a intimplat cu el, cum a fost capturat in camera sa de hotel. Este inca un mister pentru el. Aratind spre camera alaturata, a continuat: Stoianovici zacea acolo, inconstient, cu o gaura mare in cap. Cind am ajuns la Belgrad, a fost aruncat intr-o celula si “uitat” acolo. Tinerea lui in viata nu ne-ar fi adus nimic altceva decit dureri de cap. El a fost ars in crematoriu in aceeasi zi. Nimeni nu a stiut si nici nu va sti nimic despre el. Gorenci s-a dus la fereastra: Iti aduci aminte cum a reactionat tovarasul Ceausescu, in noaptea aceea, cind a aflat ca Markusev a fost ucis? El a spus: Eu nu cunosc nici un Markusev si nici un Dapcevici”. Cind am insistat ca Markusev, ca cetatean roman, nu era sub autoritatea noastra, a explodat. “Singurul lucru pe care il stiu, a spus el, este ca daca nu curatati locul, chiar in acest minut, si nu luati cu voi la Belgrad, atit pe cei vii cit si pe cel mort, am sa-1 chem pe tovarasul Tito la telefon, chiar acum”. El a vorbit serios si a facut ce a zis! Aratind spre geam, Gorenci a adaugat: era o ploaie groaznica in noaptea aceea.

Dupa ce tovarasul Tito a sunat, am dat ordin sa se puna corpul lui Markusev afara, ca ploaia sa spele singele de pe hainele lui, astfel incit sa-1 pot pune in portbagajul Mercedesului meu. Era nou-nout.

Dupa ce Gorenci a plecat, am mers la plimbare in padurea din spatele casei. Dapcevici era inceputul unei noi ere politice pentru Ceausescu. Influcomunismul sau era acum mai mult “singeros”, decit nesingeros. Dupa Dapcevici, crima politica a devenit aproape un obicei zilnic pentru Ceausescu. Era ca si cum ar fi asteptat ca un precedent sa se iveasca.

Pasii din spatele meu mi-au intrerupt brusc meditatia. E Iozsa, administratorul casei de siguranta, care alerga sa ma ajunga din urma.

- De mult timp am incercat sa va vad singur, tovarase general, a rostit el, tragindu-si sufletul. Am o problema personala delicata, despre care vreau sa va intreb.

Si el a inceput sa bata cimpii, in felul sau needucat, povestindu-mi ca a fost cu DIE-ul ca gradinar si ca om de serviciu din 1948 si ca sotia sa era batrina si bolnava.

- Ea a devenit teribil de bolnava in iarna anului 1956-57. Pe la sfirsitul lui noiembrie al acelui an, cind l-am avut pe Imre Nagy aici - Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul in pace! - cu o multime de ofiteri sovietici. Ei l-au interogat zi si noapte, mai mult de un an. Dumneavoastra ati fost tinar atunci, a spus el, incercind sa gaseasca o scuza pentru mine. Ei au dat ordin ca aceasta casa sa fie tinuta in frig si aici, in mijlocul padurii, e ca un ghetar in timpul iernii. Ori de cite ori le placea raspunsul lui Nagy, ei ii dadeau o haina sau o jacheta. Cind nu le placea, le luau inapoi de la el. Si ei au facut acelasi lucru cu hrana, a continuat Iozsa. Iarna aceea a fost ucigatoare. Sovieticii aveau haine groase de blana, dar noi nu aveam. Aceasta a fost iarna care a omorit-o pe nevasta-mea si pe mine. Atunci amindoi ne-am ales cu un reumatism teribil si acum abia ne miscam.

Problema sa era ca el si nevasta-sa s-au imbolnavit “la datorie” si acum cereau o pensionare timpurie “cu o pensie deplina si o casa mica, cu gradina, unde sa ne sfirsim zilele”.

Ajutindu-i pe sovietici sa-l minuiasca pe Imre Nagy

Am fost totdeauna interesat de povestea lui Imre Nagy, din cauza legaturilor cu un Ceausescu, total diferit de cel care pretinde el a fi astazi. Ca Ceausescu era unul care a studiat la Moscova, care a exprimat ideile Moscovei, mai bine decit Kremlinul insusi, care i-a facut renumele politic, intr-o perioada de indisputabila si totala subordonare romaneasca Moscovei, parcurgind drumul de la ucenic in timpul razboiului la secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Roman in 1955. In 1956, ca tinar capitan in serviciul de informatii externe, am fost seful biroului german acoperind Germania de Vest si Austria - cind Nichita Hrusciov si Georgi Malenkov au venit in secret la Bucuresti pentru “consultatii” in legatura cu nesupunerea maghiara si o posibila interventie militara impotriva guvernului lui Nagy Imre. Participantii romani la aceste convorbiri ultrasecrete au fost decedatul conducator Gheorghe Gheorghiu-Dej, “Batrinul Bolsevic” Emil Bodnaras si cel mai tinar membru al Biroului Politic, Nicolae Ceausescu, care era responsabil cu fortele armate si de securitate.

Intre Ceausescu si Bodnaras au existat niste legaturi foarte apropiate si de durata. Ca unul caruia i se acordase azil politic in timpul celui de-al doilea razboi mondial in Uniunea Sovietica, unde a devenit membru al Partidului Comunist Roman, Bodnaras a fost facut general si ministru al apararii, dupa ce comunistii au preluat puterea. Una din masurile sale prioritare, ca noul ministru al apararii, era sa repartizeze o mica echipa de comunisti romani fanatici la o scoala militara speciala din Moscova, pentru a fi viguros antrenati sa devina cele mai apropiate ajutoare ale sale. Printre ei era si tinarul Nicolae Ceausescu. Cind echipa a absolvit scoala, Moscova a indicat ca Ceausescu era cel mai devotat si a cerut ca el sa fie facut general si numit in cea mai importanta pozitie de atunci “comisar politic al fortelor militare”.

Astfel, Ceausescu a devenit cel mai apropiat colaborator al lui Bodnaras si cel mai zelos general implicat in transformarea fortelor militare romanesti traditionale, intr-o Armata Rosie de stil sovietic. In aprilie 1954, in timpul zilelor incordate care au urmat dupa

moartea lui Stalin. si lupta de a inlatura toate urmele publice ale cultului hidos al personalitatii, Kremlinul a propus ca Bucurestiul sa desfiinteze pozitia de secretar general al partidului si sa o inlocuiasca cu un secretariat format din patru persoane. La sugestia lui Bodnaras, Kremlinul a insistat ca generalul Ceausescu, educat la Moscova, sa fie unul dintre cei patru si ca el sa supravegheze fortele militare si de securitate.

Trioul romanesc, care a participat la discutiile secrete din 1956 cu Nichita Hrusciov si Georgi Malenkov, a insistat in unanimitate pentru o interventie militara rapida si ferma impotriva guvernului Imre Nagy. Eu am aflat mai tirziu de la Gheorghiu-Dej ca Ceausescu a sprijinit cu vehementa o interventie militara, scotind in evidenta ca Romania a inceput deja sa furnizeze in secret arme si informatii fortelor de securitate maghiare, in citeva din zonele de granita, ca legitima aparare impotriva “virusului contrarevolutiei”. Hrusciov si Malenkov au insistat ca nu era necesar sa internationalizeze criza maghiara, prin implicarea unor trupe, altele decit fortele sovietice, deja stationate in Ungaria, in concordanta cu intelegerea de la

Potsdam.    Hrusciov a cerut insa guvernului roman sa foloseasca minoritatea maghiara din Romania, pe atunci in numar de peste doua milioane, cea mai mare minoritate din Europa, pentru operatiuni de spionaj secrete, dar intensive, printre intelectualii si studentii din Budapesta, la granita Ungariei cu Austria si, desigur, la granita ei cu Romania. Ceausescu a devenit coordonatorul politic al acestei operatiuni, ajutat de consilierul KGB-ului, care a venit la Bucuresti ca sa organizeze si sa coordoneze operatiunile DIE din Ungaria. Citeva sute de agenti de securitate de origine maghiara au fost trimisi ca vizitatori in Ungaria, ca sa identifice cit mai multi “contrarevolutionari” unguri. In jur de o suta de ofiteri legali si ilegali ai DIE au fost trimisi in Vest si de acolo in Ungaria, cu pasapoarte occidentale false, cele mai multe din ele austriece, vest-germane, franceze si italiene, si folositi ca si cai troieni impotriva revolutiei. Ei au adunat informatii valoroase despre inima rezistentei maghiare, conducatorii ei, grupele ilegale, contactele din interiorul Partidului Comunist, in guvern si in armata. Ceausescu a ordonat ca Wilhelm Einhorn, un director adjunct al DIE, sa fie repartizat la

Budapesta, sub acoperirea de consilier al ambasadei romane, devenind seful noii create statii a DIE-ului din Budapesta si ofiter de legatura cu Iuri Andropov, ambasadorul sovietic, si cu seful KGB-ului de acolo.

Sarcina cea mai importanta a DIE-ului la acea data a fost sa organizeze un contact radio de 24 ore cu fortele sale din Ungaria. Tomuri de informatii soseau in fiecare zi si erau imediat date unui consilier special sovietic, care avea de asemenea un contact radio de 24 de ore cu Moscova. Materialul continea in special nume: numele principalilor organizatori ai revoltei din septembrie; ai celor mai rebeli studenti, incluzind pe cei care au propus respingerea Ligii Tineretului, ca organizatia lor, si care au pregatit demonstratiile de strada din 23 octombrie; al ofiterilor anticomunisti in cadrul fortelor militare; al persoanelor din jurul lui Jozsef Cardinal Mindszenty, care tocmai fusese eliberat.

La 4 noiembrie trupele sovietice au atacat deschis Budapesta si la 13 noiembrie Imre Nagy a cautat refugiu la ambasada iugoslava. Gheorghiu Dej a acceptat cererea confidentiala a lui Hrusciov pentru cooperare in ademenirea lui Nagy,

afara din ambasada, si sa-1 tina in secret sub arest in Romania, pina ce un nou guvern maghiar putea fi consolidat. El 1-a insarcinat pe Ceausescu cu aceasta operatiune. Dupa ce ambasada romana din Budapesta a promis ca nici o acuzatie criminala nu va fi adusa vreodata impotriva lui, a cazut de acord sa fie adus in Romania. Nagy a fost dus la casa de siguranta, unde Iozsa era administratorul, situata la 12 kilometri nord de Bucuresti, pe soseaua spre Ploiesti, unde a fost in curind informat ca se gasea sub stare de arest. Numai Gheorghiu-Dej si Ceausescu erau informati despre intentia Moscovei in cazul lui Nagy.

In martie 1957, Kadar a facut o vizita la Moscova si, cind s-a intors, 1-a denuntat pe Nagy ca fiind un inamic. La 27 mai, o intelegere semnata la Budapesta a legalizat prezenta trupelor sovietice in Ungaria. Statia DIE si cele mai multe din grupele ilegale erau inca active acolo. Pozind ca cetateni occidentali, sau unguri traind in occident, ei au continuat sa furnizeze liste lungi cu persoane care actionau, vorbeau sau gindeau impotriva invaziei sovietice. In conformitate cu consilierul special sovietic, citeva dintre persoanele de pe aceste liste fusesera in secret

deportate in URSS. Mai tirziu am aflat ca Nagy a fost trimis cu un avion unguresc la Budapesta unde el a fost judecat si executat in iunie 1958. Pe vremea aceea eram inca sef al statiei DIE in Germania de Vest. Dupa ce, m-am intors, nici un conducator roman, inclusiv Ceausescu, nu parea dornic sa discute despre rolul romanesc in invazia sovietica a Ungariei sau despre cazul Nagy Imre. In anii recenti, Ceausescu a inceput sa se prezinte pe sine in cadrul cercului sau de intimi, ca singurul dintre conducatorii romani din acea vreme, care s-a opus invaziei sovietice in Ungaria, pretinzind ca pozitia sa fusese hotaritoare in mentinerea Romaniei “in afara gunoiului sovietic”.

- Noi stim ca tovarasul Einhorn si altii care au participat la cazul Nagy, nu mai sint membri ai serviciului nostru, a continuat Iozsa. Dar stim de asemenea ca astazi nimeni nu vrea nici chiar sa-si aminteasca ca Nagy a stat cindva, in aceasta casa. Dar noi sintem intr-un fel tovarasi. Tot ce am facut in acele zile a fost sa ne ruinam sanatatea, s-a lamentat Iozsa.

Ma uitam la omul acesta care era probabil singura persoana in viata din Romania, care a fost

martorul chinului lui Imre Nagy. Am promis sa vad ce pot face si peste citeva saptamini am semnat hirtiile pentru pensionarea sa.

Conduceam spre Bucuresti cind s-a auzit radio telefonul: “Saizeci si doi trebuie sa cheme pe cincizeci si opt. Ordinele de la zero unu. Problema urgenta”. Acela era Pop, care-mi spunea ca Oprea vrea sa ma vada, la ordinul lui Ceausescu.

- Sa ne oprim acolo, i-am ordonat lui Paraschiv, pe cind ne apropiam de sediul Comitetului Central al Partidului, unde Oprea isi avea biroul.

Oprea ii avea pe Pungan, Andrei si Luchian in biroul sau.

- Tovarasul mi-a ordonat sa va chem pe toti. Trebuie sa intocmim un mesaj catre Brejnev despre vizita tovarasului in Statele Unite. Luchian este singura persoana implicata din afara din cauza ca tovarasul vrea ca acesta sa fie un document politic si el considera stilul lui Luchian cel mai potrivit pentru acest lucru.

- Totul? am intrebat eu.

- O, da. Incluzind rapoartele verbale despre discutiile sale particulare cu Carter si ale lui Andrei cu Vance.

Era seara, tirziu, cind am plecat, dar m-am oprit pentru o clipa sa discut afara cu Luchian.

Parea dornic, ca de obicei, sa-mi spuna ce s-a intimplat la Bucuresti in timpul absentei mele. Luchian avea un bun simt al umorului si putea sa spuna o poveste buna. Orice si oricine era relaxat cind Ceausescu se afla peste hotare. Ministrul apararii si adjunctii sai au jucat tenis in fiecare zi. Primarul Bucurestiului mergea sa pescuiasca in fiecare dupa masa. El insusi si-a luat liber pentru o vinatoare de trei zile in munti, cu Maurer.

Cind ne-am intors, am avut o alta ocazie sa arunc o privire pe manuscris. Tovarasului s-ar putea sa nu-i placa prea mult, dar lui Madame cu siguranta nu-i va place. Dar e adevarat, Mihai. Il cunosc pe Maurer. El n-ar pune o singura virgula, daca ea deformeaza adevarul. Apoi Luchian a inceput sa vorbeasca despre tema sa preferata, Postelnicu. Stii ce mi-a zis Marcu ieri? Nici nu-ti vine sa crezi. In timp ce tu erai in America, Marcu ti-a luat locul, asa cum face de obicei. Asa ca a mers sa-1 viziteze pe Postelnicu si sa aiba o discutie cu el despre spionaj, ca sa se faca prieten cu el, Cind Marcu a terminat, Postelnicu a devenit arogant. El a spus ca nu era sigur ca a inteles cu adevarat o ascunzatoare secreta.

Asa ca el 1-a dus pe Marcu la baia sa, cea de pe coridor, inauntru a aratat spre rezervorul de apa a toaletei si a intrebat daca acesta putea fi folosit ca ascunzatoare secreta. “De ce nu?” a spus Marcu, mindru ca 1-a prins pe idiotul, cind, ghici, ce a zis Postelnicu? El a spus: “De ce nu l-ai umple cu o sticla de scotch tot a doua zi? Caci nu vreau ca ofiterul meu executiv sa te vada venind cu pachete la biroul meu. Iata cheia de la usa”. Marcu spune ca el a ramas acolo cu gura cascata. A fost atit de incredibil!

Luchian s-a oprit pentru un minut, s-a uitat precaut in jur si a continuat cu o voce foarte joasa, spunindu-mi ca s-a facut o patrundere clandestina la el in casa, in urma cu citeva zile.

- As putea avea microfoane, Mihai?

- Si ce? Esti un spion?

- Tu stii ca nu sint. Dar, nu stiu de ce, de data aceasta mi-e frica. Frica de Postelnicu.

Luchian s-a dus pe jos la masina sa, care era parcata pe cealalta parte a cladirii Comitetului Central. Doua umbre au aparut din intuneric si au inceput sa-1 urmareasca la o distanta prudenta. A fost rindul meu sa-mi fie teama, pentru Luchian.

Capitolul 24

Era cu mult inainte de ora sapte dimineata, cind am sosit la sediul trupelor securitatii, unde era organizata expozitia militara. Expozitia a fost conceputa de Ceausescu ca un pas major spre dezvoltarea informatiilor de tehnologie militara a Romaniei. Intreaga industrie de arme a blocului sovietic era tot mai mult bazata pe spionaj, ca rezultat al rupturii tehnologice crescinde dintre Est si Vest. Esenta fiecarui sistem de arme moderne al blocului sovietic era acum dezvoltata in orasele tehnologice, unde informatiile furate din Vest de

toate cele sapte tari ale blocului era transformata in putere comunista. Rolul Romaniei in acest proces a crescut mult, trimbitata ei independenta fata de Moscova deschizindu-i si mai multe usi spre secretele occidentale, decit pentru toate celelalte tari ale Pactului de la Varsovia, la un loc. Ceausescu insa voia sa ridice Romania si mai sus, spre un indiscutabil loc doi in Pactul de la Varsovia. El voia de asemenea sa creeze o mare industrie de arme, care sa produca noi tipuri de echipament, independent de Moscova si de Pactul de la Varsovia, ce putea astfel fi exportat fara restrictii.

Cele doua parti ale industriei de arme a Romaniei

Din punctul de vedere al lui Ceausescu, industria militara a Romaniei trebuie sa aiba doua parti principale. Prima era industria de arme existenta, care trebuia sa continue producerea echipamentului pentru Pactul de la Varsovia si pentru fortele militare proprii ale Romaniei, in conformitate cu obligatiile ei in cadrul blocului sovietic. A doua parte trebuia sa fie o industrie in

intregime noua, producind echipament occidental, pentru export catre lumea a treia, vazuta de Ceausescu ca cea mai importanta piata de arme pentru viitor. Un avion militar multi-functional - pentru bombardament, transport, parasutare, recunoastere - bazat pe Fokker 614, un tanc bazat pe Leopard II si un avion de vinatoare, de tip occidental, realizat

prin colaborare romano-iugoslava, erau componentele importante.

Sapte ani mai tirziu, The Washington Post a relatat: “Cifrele pregatite de Agentia pentru Controlul Armelor si Dezarmare a Statelor Unite, despre cei mai mari exportatori de arme din lume, au fost publicate, in octombrie trecut, in Business Week. Ele au numit Romania a cincea cea mai mare exportatoare in 1982'.

Expozitia militara a fost organizata atit in sala sporturilor trupelor de securitate, cit si intr-un numar de corturi militare, si era impartita in doua parti. Prima, si cea mai mare, continea arme si echipament, care au fost concepute, fabricate in prototip sau produse in masa in Romania pe baza cercetarilor tehnologice. A doua expunea documentatia tehnologica recenta si mostre occidentale, care inca nu au fost copiate. Ordonind expozitia, Ceausescu nu numai ca a vrut sa stimuleze cooperarea DIE si DIA cu ministerele industriale producatoare de echipament militar, dar el a intentionat de asemenea sa dea ordine si termene pentru viitor.

Ministrii si alte oficialitati de frunte vizate erau deja acolo sa dea ordine de ultima clipa, pentru ca inainte de ora opt, trebuiau sa

participe la deschiderea Conferintei Nationale a Femeilor. Generalul Dumitru Dumitru, seful DIA, m-a vazut si s-a grabit spre mine. Avind o inaltime de 1,80 metri, el avea farmecul masculin al lui Clark Gabie si eleganta afectata a unui general de opereta, imbracat pentru aceasta ocazie cu o uniforma nou-nouta si stringind o manusa maro de piele, cu cealalta mina inmanusata. Dumitru putea fi luat ca orice altceva in afara de sef al serviciului de informatii militare cu exceptia faptului ca atunci cind vorbeste devine misterios, abia soptindu-si cuvintele. Elena 1-a selectionat pe el pe aceasta pozitie cu doi ani in urma, pentru ca era originar dintr-o localitate apropiata de a ei si datorita infatisarii sale.

Dumitru s-a oprit la o distanta de citiva metri in fata mea, a salutat ceremonios, s-a uitat in jur cu suspiciune si apoi a venit la mine si a inceput sa vorbeasca cu o voce foarte joasa. In timpul noptii, DIE a primit un motor complet de la tancul Leopard II, si a fost instalat de curind intr- un cort separat. Nu era unul nou, ci un motor uzat, inca functionind, de la un tanc vest-german, care fusese inlocuit cu unul nou. Dumitru a venit si mai aproape si a inceput sa sopteasca in urechea mea. Agentul

DIA, care obtinuse motorul, era unul din reprezentantii Kirschfeldului din Bucuresti. Kirschfeld era o organizatie de comert vest germana, cu sediul in Dusseldorf. Originar din Romania, reprezentantul a fost recrutat cu citiva ani in urma, ca urmare a cuplarii sale cu o fata romanca, care coopera cu DIA. Pretul pe care 1-a cerut pentru motor a fost o viza de iesire pentru prietena lui, si Dumitru voia acum ajutorul meu pentru aceasta. Mutindu-se la cealalta ureche a mea, considerind-o probabil mai sigura, Dumitru a soptit doua nume, cele ale agentului si al prietenei sale. El mi-a dat un plic, declarind ca contine cele doua nume si nimic altceva, apoi a revenit la povestea sa, ca sa fie sigur ca am inteles.

Deoarece nu era usor sa-1 opresti pe Dumitru dupa ce se pornea, eu preferam intotdeauna sa-l intilnesc in biroul sau, nu in al meu, astfel incit cel putin sa pot pleca, dupa ce mi-am expus problemele sau le-am receptionat

pe ale lui. In aceasta zi Oprea a venit in ajutorul meu. Purtind pelerina sa de ploaie gri inchis, descheiata ca de obicei, peste un costum negru, cu dungi, si fluturind ostentativ o copie a Scinteii, el s-a apropiat de noi in pas rapid.

- “Vizita dv. recenta in Statele Unite, tovarase comandant suprem”, a inceput Oprea sa citeasca ziarul cu voce tare, in timp ce se apropia, “furnizeaza in continuare dovada clarviziunii si a fermitatii cu care dv, tovarase Nicolae Ceausescu, conducatorul iubit al natiunii noastre socialiste, eminenta personalitate a vietii politice contemporane” Nu-i asa ca e sensibil? a spus Oprea, virindu-si ziarul in buzunarul de la pelerina. Scinteia inca publica zilnic doua pagini intregi despre vizita lui Ceausescu in Statele Unite. Eu sper ca putem sa-i oferim tovarasului o zi foarte buna. Caci este atit de indragostit de echipamentul militar! a spus Oprea, propunind sa facem impreuna un tur rapid al expozitiei.

La conferinta nationala a femeilor

Cu citeva minute inainte de opt, am sosit la Sala de Concerte a Radio-Televiziunii, unde avea loc conferinta. Atragatoarea sala de concerte, panelata cu lemn de culoare deschisa, a fost umpluta cu mult inainte de ora sapte cu 790 femei delegate din toata tara, care fusesera cazate la camine studentesti si aduse cu autobuzele in sala. Numai rindurile din fata erau goale, asteptind pe reprezentantii partidului si guvernului, cu functii inalte. Scena era aranjata ca un prezidiu, cu scaune pentru Ceausescu, Elena si cei mai importanti membri ai Comitetului Politic Executiv. Fundalul prezenta un portret imens al lui Ceausescu, flancat pe fiecare parte de steagul romanesc si de cel comunist, cu secera si ciocanul. Ceausescu a schimbat treptat obiceiul blocului sovietic de a afisa cele trei portrete ale lui Karl Marx, Friedrich Engels si Vladimir Ilici Lenin, la demonstratiile publice majore. La citiva ani dupa ce a venit la putere, el 1-a inlaturat pe Engels, si apoi, mai tirziu, a disparut Lenin, raminind numai Marx si Ceausescu. In ultimii doi ani, a pastrat numai propriul sau portret.

Lina Ciobanu a deschis conferinta: “Cu adinca stima si inalta pretuire, cu dragoste si fericire, intimpinam prezenta in mijlocul nostru a conducerii de partid si de stat, in frunte cu cel mai iubit fiu al poporului nostru, tovarasul Nicolae Ceausescu, revolutionar si patriot inflacarat, un patriot, experimentat, care a facut si face totul pentru poporul sau, pentru cauza pacii si socialismului Dumneavoastra, stralucita personalitate a lumii moderne, militant neobosit, va datoram deplina manifestare a independentei si suveranitatii patriei noastre”. Ciobanu a incheiat printr-o explozie de “Ceausescu si poporul”, rasplatita de batai ritmice din palme ale tuturor participantilor, care stateau acum in picioare. A durat mai mult de zece minute, pina ce Ceausescu si-a ridicat ambele miini, cerind liniste.

Dupa ce a supt aerul printre dinti de citeva ori, Ceausescu si-a inceput cuvintarea cu o voce joasa, ca de obicei, cu o gramada de date statistice si accentuind contributia femeilor la dezvoltarea economica a Romaniei: 40% din intreaga forta de munca industriala; 58% din fortele de munca din agricultura;

64% din comert si serviciile publice. Fara nume, fara personalitati. Apoi, el s-a aventurat intr-un numar de “trebuie” pentru viitorul “infloritor al patriei noastre”, continuind cu citeva cai de a face mai usoara viata femeilor. “Industria noastra trebuie sa dezvolte o productie mai diversificata pentru alimente preparate si semi-preparate, pentru a economisi timpul femeilor si a le permite sa se dedice unor activitati multiple”.

Apoi Ceausescu a trecut la indicatii in domeniul artistic si literar. “Desigur este placut sa auzi o poezie buna de dragoste, dar asta nu este de ajuns Poporul muncitor cere ca operele noastre literare si de arta sa promoveze noi conceptii revolutionare, opuse conceptiilor vechii societati a capitalistilor si a proprietarilor”, a ordonat Ceausescu. Participantii, indemnati de prim-ministrul Manea Manescu, au inceput sa scandeze “Ceausescu si poporul!”, timp de mai multe minute, pina ce Ceausescu si-a ridicat din nou miinile. El a trecut la probleme internationale, laudind relatiile Romaniei cu celelalte tari comuniste, cerind ca Israelul sa-si retraga trupele de pe teritoriile ocupate in timpul razboiului din

1967, si pretinzind adeziunea Romaniei pentru un stat palestinian.

Cind a terminat, Ceausescu s-a asezat modest pe scaunul sau, in timp ce participantii s-au sculat si au izbucnit in aplauze, scandind “Ceausescu si poporul!”, intercalat cu “Ceausescu - PCR!”.

Dupa mai bine de zece minute, timp in care Ceausescu a pretins ca studiaza un dosar, pe care-1 avea in fata sa pe masa, a fluturat ambele miini, cerind liniste. Lina Ciobanu a luat cuvintul, pornind o alta serie de flatari. Ea fu intrerupta numai de sunete puternice de trompete, urmate de o invazie de copii, imbracati in uniforme pionieresti, cu cravate rosii la git. Dupa coplesirea lui Ceausescu si a Elenei cu flori, ei au recitat o oda in cor:

Tovarase Nicolae Ceausescu, toti copiii

Va transmit dragostea fierbinte din sufletele lor,

Pentru ca dv, conducind partidul si poporul,

Ne invatati sa mergem inainte.

Cind spunem Ceausescu, noi toti stim

Ca spunem libertate, adevar si fermitate.

De aceea noi va iubim cu ardoare,

Cu tot ce este inima in noi si in

Romania.

Ceausescu si Elena s-au ridicat sa plece, in mijlocul unei demonstratii “spontane” insufletite si sunete de trompete, trecind printr-un coridor format din copii care aruncau flori. Oprea si cu

mine ne-am intors la expozitia militara in aceeasi masina cu cuplul Ceausescu. “Cum a fost?” a intrebat Ceausescu ca de obicei, insetat de laude, de care avea intotdeauna nevoie, dupa ce tinea o cuvintare publica.

Planificarea vinzarilor de arme pentru lumea a treia

Masina a incetinit usor, numai cind a intrat in sediul trupelor de securitate, continuindu-si drumul pe linga un rind de soldati, prezentind armele. Fiecare stringea in mina o pusca automata, cu un steag rosu, agatat de patul ei.

Dupa ce generalul Luigi Martis, comandantul trupelor de securitate, a dat raportul comandantului suprem, Ceausescu si Elena au trecut in revista garda de onoare. Elena facuse o mare problema din protocol, pina ce si ea a obtinut dreptul acesta. Dupa ce au terminat, soldatii au strigat “Ura!” de trei ori, apoi au izbucnit intr-un lung si puternic “Ceausescu si poporul, Ceausescu, PCR!”, scandat in mod simultan nu numai de cei prezenti, dar si de cele citeva mii de voci, venind din baracile inconjuratoare indepartate. Aceea era partea de surpriza a spectacolului lui Martis. Ministrii cabinetului, aliniati

in formatie militara, bateau din palme in acelasi ritm.

Ceausescu si Elena, insotiti de Oprea si de ministrul apararii nationale, au inceput vizita cu primul cort al lui Avram. Piesa centrala a fost un prototip la scara naturala a lui Leopard II. Desi inca nu avea motor, turbo transmisie, sau arme de orice fel, Avram 1-a prezentat ca un gigantic succes romanesc. Ceausescu s-a plimbat in jurul lui, 1-a admirat, 1-a atins. Evident impresionat, a inceput sa dea ordine. Linia de asamblare a tancului nu trebuie sa fie in Bucuresti, ci ascunsa undeva, in zona muntoasa, chiar daca costa de doua ori mai mult. Pastrarea secretului este ceea ce conteaza in afacerea de arme. Productia trebuie sa inceapa imediat. Tancurile pentru Libia se vor numi “Cega”, cele pentru lumea a treia “Independenta”. Intreaga productie

va fi pentru export, jumatate pentru Libia si restul pentru lumea a treia. Ele trebuie sa joace un rol important in reducerea datoriilor externe ale Romaniei si echilibrarea bugetului in valuta forte.

- Dar avem o surpriza pentru dv, a spus Ion Coman, cind Ceausescu a terminat. Noaptea trecuta am facut rost de un motor complet pentru Leopard II. Nou-nout, a adaugat el, combinind adevarul cu o minciuna.

- Unde e? s-a intors Ceausescu spre el, repede ca fulgerul.

- Sper ca va fi in cortul nostru pina ce ajungeti acolo, a raspuns Ion Coman, adaugind mai multa aroma povestirii sale.

In spatele tancului era un avion de lupta Yurom, cooprodus cu iugoslavii. Sora acestuia se prabusise in urma cu doua saptamini in timpul unui zbor experimental. Ceausescu s-a entuziasmat din nou si a botezat avionul “Libertatea” si a dublat acolo pe loc, productia fabricii de avioane de la Craiova, desi ea nu era inca terminata.

- Exista mai putin de zece tari in lume cu propria lor industrie aeronautica. In decursul planului cincinal, trebuie sa ne alaturam numarului lor. Energia nucleara,

microelectronica si industria aerospatiala, trebuie sa incoroneze cei 2050 ani de existenta ai Romaniei!”, a declarat el dramatic.

Cu un entuziasm molipsitor, Florescu a prezentat contributia chimiei la industria militara. El a prezentat noile masti de gaze tip, NATO, produse in masa la o fabrica, recent terminata la Buzau, si a terminat cu un propelant solid experimental, urmind sa fie folosit pentru viitoarele rachete. In afara cortului, el a prezentat o spectaculoasa ploaie incendiara si a scos in evidenta rolul institutului Elenei in producerea “Ropalm”-ului, un nou super-napalm romanesc puternic. Cortul lui Ursu a culminat cu un laser carbon dioxid foarte puternic, care, a zis el, va deveni eventual cea mai puternica arma. La ghereta Ministrului Apararii, generalul Nicolescu a marcat spectacolul sau cu un atac antiaerian simulat, ghidat de laseri, asupra unor baloane ancorate in afara zonei de expozitie, la o inaltime de citeva sute de metri.

In cele din urma a fost rindul meu sa fiu ghid. Eu am descris a doua parte a spectacolului, continind informatii si mostre recent primite si inca nefolosite, cele mai multe din ele fiind expuse

in interiorul salii de sport a trupelor de securitate, sub o paza foarte mare. Rindurile de mese contineau mostre de echipament militar. Erau expuse zeci de pistoale, pusti, arme automate, mitraliere si sisteme antitanc, fiecare cu munitie, care au fost furate de peste tot, din emisfera vestica. Ele erau urmate de mostre de echipament de comunicare radio militara si citeva masini de cifrare portabile. Mai departe, alte mese contineau computere militare si un centru de comanda computerizat si automatizat pentru artilerie. Ceausescu a mers neobosit de la o masa la alta, ascultind, apoi dind ordine si fixind termene.

O ghereta continind echipament militar infrarosu si amplificator de lumina, pentru folosinta in timpul noptii, a atras atentia lui, chiar mai mult decit minunile anterioare.

- Iti mai amintesti ce ti-am cerut odata? a spus el, intorcindu-se brusc spre mine.

- Da, tovarase! am raspuns eu. Stiam exact la ce se referea vaga sa intrebare, asa ca i-am inminat o arma de precizie, inzestrata cu un echipament de vizibilitate in timpul noptii.

- Asta e? a exclamat el, luind arma cu nerabdare.

Vinatoarea de ursi este recreatia

sa preferata si trofeele de piele de urs sint mindria cea mai mare. Mici armate de padurari din intreaga tara nu fac altceva decit sa pregateasca vinatorile de ursi ale lui Ceausescu. Ei leaga cite o jumatate de cal mort in locurile unde se stie ca ursii cauta apa de baut in zori, sau la apusul soarelui, si atunci supravegheaza momeala. Cind un urs mare isi face obiceiul de a minca acolo, Ceausescu este instiintat. El soseste cu helicopterul inainte de ora trei dimineata si pleaca cu pielea de urs inainte de ora cinci. Din cauza intunericului de la acea ora, a scapat citiva ursi si acesta era motivul pentru care a comandat o arma speciala, cu care sa impuste in timpul noptii.

- Cum pot s-o incerc? a intrebat Ceausescu.

- Totul este pregatit, am raspuns cu promptitudine.

Sediul trupelor de securitate are un poligon de tir pentru practicarea tragerilor pe timp de noapte.

- Sa mergem, a strigat el, parasind cladirea cu pasul sau iute, urmat indeaproape de Elena, cu mers leganat.

Vizita nu a mai revenit la normal, pina ce nu si-a folosit noua arma si a ordonat ca un urs sa fie “pregatit” pentru el duminica dimineata.

Am trecut de la mostre, la documente tehnice. Schite despre diferite avioane Fokker, inclusiv VTOL, au trezit din nou pofta lui Ceausescu de a da ordine, instructiuni si termene. Cind a terminat, mi-a soptit la ureche:

- Trebuie sa iei cu tine citeva din ele, si sa te intorci la “Beduin”. Nu mai tirziu de saptamina viitoare, a ordonat el, pregatindu-ma pentru o alta vizita la Tripoli.

Dupa ce am prezentat ultimele schite si documente tehnice, l-am condus pe Ceausescu la tancul britanic Centurion, care sosise recent la Bucuresti. Fusese trimis de catre Yitzhak Yesahanu, la cererea lui Marcu, si Marcu i-a promis in schimb, ca un astfel de gest va fi urmat de o crestere a emigratiei evreiesti din Romania. Tancul Centurion avea motorul in functiune si Ceausescu a facut o calatorie cu el. El s-a intors entuziasmat.

- Nu este, oare, mai bun decit Leopardul, Coman?

- Aceeasi calitate de tanc, tovarase Ceausescu. Centurionul este mai masiv si construit sa dureze pentru totdeauna - tipic britanic. Leopardul este mai rapid si mai usor de manevrat - tipic german.

- Poate ca trebuie sa le producem pe amindoua.

- Eu nu cred ca putem sa producem doua tancuri grele chiar acum.

- Ai uitat de banii lui Gadhafi? 1-a mustrat Ceausescu pe Coman, cercetind in jur cu ochii lui de viezure, pina ce 1-a vazut pe Marcu.

- Sa-i cerem prietenului tau schitele si documentatia tehnica. Daca nu le obtinem, chhhhhhhh! a spus el, rotindu-si degetul in jurul gitului. Numai Marcu si cu mine am inteles ca asta insemna reducerea emigratiei evreilor din Romania.

Dupa ce a terminat cu Centurionul, Ceausescu personal a condus tancul cel usor care a fost capturat de catre OEP in Liban si trimis in Romania de “Annette”. El il considera ideal pentru folosinta impotriva rascoalelor, rebeliunilor si alte forme de nesupunere, si a ordonat ca sa fie imediat copiat si produs in masa, atit pentru export cit si pentru folosinta interna de catre trupele de securitate. Avram si cei doi Coman au luat note cu sirguinta.

Sotii Ceausescu s-au indreptat spre cortul DIA. Acolo au gasit tancul Leopard, cu motorul in functiune, ceea ce a facut ca Avram

si cu mine sa fim coplesiti de noi ordine si termene pentru grabirea activitatii comune cu firma vest germana, care urma sa produca in Romania motorul de baza al tancului. Un sistem holografic de controlare a focului a condus la o

predica despre avantajele producerii de microelectronica si optica, in loc de hirtie de toaleta, masini de spalat si uscatoare. Si, in final, o demonstratie pe viu a unui camuflaj absorbitor de radar a dat noi orizonturi institutelor de cercetare ale lui Florescu.

Un cadou de la spionajul chinez

Inca citeva gherete si vizita a ajuns spre sfirsit, intr-un cort, unde podeaua era acoperita cu covoare persiane, peretii erau decorati cu steaguri rosii, cu secera si ciocanul, si o masa a fost pusa pentru o sarbatorire in stil militar. Doua fotografii colorate de marime naturala, una cu Ceausescu si cealalta cu Elena, facute in timpul vizitei lor la expozitie, erau in centrul cortului.

- Primul film color si prima hirtie color produse in Romania, folosite pentru primul fiu si prima fiica ai poporului roman, a spus Florescu, prezentind fotografiile si adaugind inca un punct pentru sine. Kodak original, a adaugat el.

- Eu am crezut ca noi n-am cumparat inca brevetul Kodak, Florescu, a glumit Ceausescu, tragind cu ochiul. - Nu l-am cumparat si nici nu-1 vom

cumpara. Kodak este revoltator -

de doua ori mai scump decit oferta lui Fuji, care de asemenea a fost destul de rea: mai mult de 12 milioane de dolari. Acum avem totul pentru nimic. Noi am cheltuit doar lei.

- Ne vei divulga secretul?

- Un cadou de la tovarasul Hua Go-feng. Inteligenta chineza 1-a obtinut de la Kodak si acum a devenit o industrie romaneasca, a continuat Florescu.

- Pozele colorate le poate trezi idiotilor gustul pentru televizoare color, a mormait Elena.

- E numai pentru export, draga, si pentru turisti. Numai pe dolari, a cautat Ceausescu s-o calmeze. El aprobase deja totul.

- Vezi, nu sintem constanti, Nicule. In loc sa cheltuim banii pentru industria grea, ei strica banii pe articole de lux.

- Sintem foarte constanti, a intervenit Ion Coman, deschizind un dosar, pe care tocmai il primise de la generalul Nicolescu si scotind o fotografie color.

- Ce dracu e aia? a intrebat Elena.

- O fotografie panoramica a expozitiei, facuta in timpul vizitei dv. aici.

- Arata exact ca fotografia satelit, pe care Carter ne-a dat-o, nu demult, a exclamat Ceausescu.

Coman a explicat ca procesul de producere al filmului folosit pentru recunoasterea in aer provine tot de la spionajul chinez: si a fost reprodus in aceeasi uzina pe care am construit-o pentru filmele normale. Fabrica era numai partial civila. Mai multe sectiuni pentru aplicatii militare vor fi create pe linga baza originala.

- Doua pasari cu o singura piatra, a subliniat un Ceausescu, zimbitor catre Elena.

- Si de asemenea constanta, tovarasa Elena, a adaugat Ion Coman.

- Nu fii un c destept!

Un rind de soldati-chelneri, in costume perfecte, cu cravata neagra, unul pentru fiecare musafir din cort, au defilat inauntru, purtind tavi de argint, cu sunca la gratar si pahare cu tuica, meniul

preferat al lui Ceausescu in timpul anilor sai din armata, dupa cum a reiesit din cercetarea atenta a generalului Martis. Acest gest intentionat sa-1 impresioneze pe Ceausescu, a trecut neobservat. In paranoia sa, la putin timp dupa ce a devenit conducator roman, Ceausescu si-a facut o regula din a nu minca niciodata nimic ce nu a fost pregatit de propriul sau bucatar, gustat de propriul sau serviciu protectiv si servit de propriul sau chelner. Peste ani, a devenit adept al simularii ca maninca la dineurile oficiale, in timpul vizitelor sale de peste hotare, si un maestru la aruncarea mincarii sub masa, apoi facindu-i vint cu piciorul, cit mai departe posibil. Din cind in cind, asa cum a fost la dineul pe care presedintele Carter 1-a dat in cinstea sa la Casa Alba, Ceausescu lauda chiar pe gazda pentru meniul sau delicios. Aici, insa, se comporta fara diplomatie. Bajenaru a inlocuit pur si simplu farfuriile si paharele cu salata preferata a lui Ceausescu, de rosii cu ceapa si brinza si cu vinul sau galben. Bajenaru era intotdeauna pregatit.

Fiind excelent dispus, Ceausescu a continuat cu tema principala de conversatie, viitorul stralucit al tarii. In acel cort

supradecorat, Romania nu era locul unde existau cozi lungi in fata magazinelor, unde alimentele erau inca rationalizate, si unde poporul trebuia sa-si stringa cureaua.

Aceea era latura Romaniei, de care Ceausescu nu voia niciodata sa auda. Ceea ce Ceausescu descria acum era o tara cu zeci de uzine de energie nucleara, pulsind cu electricitate si servind toata

Europa, o tara incapabila sa satisfaca toate cerintele din lume pentru avioanele sale comerciale, o tara al carei produse de micro-electronica erau exportate in ambele emisfere si ale carei medicamente sint folosite in cele mai indepartate colturi ale lumii, o tara ale carui tancuri “Independent” si avioanele “Libertatea”, inarmau cele mai mici natiuni ale lumii a treia.

Distrugerea inimii Bucurestiului

In continuare, Ceausescu a descris cu insufletire noul centru administrativ, pe care voia cu disperare sa-1 construiasca in Bucuresti, ca un monument al dictaturii personale. Si, desi a decis sa-1 localizeze in centrul orasului, fara sa-i pese ca va trebui sa plateasca pretul de a distruge o parte din inima istorica a orasului. Din contra, s-a declarat extrem de bucuros la gindul de a se scapa de batrinele biserici si sinagogi mucegaite.

- Cine are nevoie de vestigii burgheze ale trecutului? a fost de acord ministrul de interne Coman.

- Bisericile si sinagogile sint otrava, a declarat Florescu, un ateu marturisit. Toate ar trebui darimate.

- Totul la timpul lui, tovarasi, a spus Ceausescu profetic, ridicindu-si ambele miini. Cu fervoarea unui vizionar, a inceput sa descrie viitorul sediu al Partidului Comunist, cu secera si ciocanul sculptate in fatada lui de granit si marmura rosie, facind ceea ce Ceausescu numea, “dantela comunista”. Cladire dupa cladire prindea contur chiar in fata ochilor nostri, pina la ultima, un panteon de marmura rosie, unde corpul sau se va odihni pentru vesnicie, asa cum face Lenin in mausoleul de la Kremlin. Ceausescu a numit viitorul sau centru administrativ “acest Acropolis al nostru”, o realizare urbana revolutionara.

Florescu, care si-a petrecut

tineretea in Franta, a comparat-o cu reconstruirea orasului Paris de catre Baron Haussmann, in secolul trecut.

- Simbolul secolului lui Pericle! a izbucnit vocea de tenor a lui Avram, cu entuziasm.

- Acest cel mai roman dintre oameni, ridicind patria noastra pentru a se alatura marii familii a celor mai civilizate si mult stimate tari din lume! a spus Ion Coman, depasind pe fiecare. El 1-a urmat pe Ceausescu in postul de comisar politic militar.

Cind Ceausescu a plecat, ne-a luat, pe Oprea si pe mine, cu el in masina.

Demolarea centrului Bucurestiului a inceput pe scara larga in 1984. Spitalul Brincovenesc, complexul Vacaresti, minastirea Cotroceni si Vechea si Noua Biserica Spirea, comori arhitectonice de nepretuit, au fost numai citeva din monumentele istorice unice care au cazut victima ambitiilor lui Ceausescu. Pina in 1986, in jur de 15.000 de cladiri vechi si monumente publice au fost darimate, pentru a face loc noului complex, dominat de palatul prezidential. Arhitecti proeminenti si istorici de arta au semnat scrisori de protest, deplingind distrugerea. Citeva aspecte ale vietii

romanesti au fost criticate in comentarii recente ale presei occidentale, dar mai ales darimarea vechiului Bucuresti. The New York Times, The Wall Street Journal, The Washington Post, The Washington Times, The Wall, The Los Angeles Times, reviste si ziare britanice, franceze, vest-germane si elvetiene au calificat demolarea nu numai ca o expresie a lipsei de respect a comunistilor romani pentru mostenirea culturala a tarii, dar si o actiune fara precedent in Europa secolului 20. Reactia vehementa a Vestului a luat la inceput prin surprindere Bucurestiul, dar el a lansat in curind un contraatac, acuzind presa occidentala de minciuni sfruntate. Didier Fauqueux, de exemplu, corespondentul lui Agence France Press la Viena, a fost expulzat din Romania pe o perioada de cinci ani.

Cind Ceausescu a ajuns la biroul sau, Manea a raportat ca ambasadorul V. I. Drozdenko, astepta sa fie primit. “Da-mi zece minute, apoi invita-1 inauntru”, a ordonat Ceausescu. Dupa care a ordonat lui Oprea si mie ca sa formam imediat o firma occidentala cu aspect inofensiv pentru unele afaceri cu echipament militar. Ea trebuie sa fie “proprietatea” unui ofiter ilegal, care era deja cetatean

occidental si inclus intr-un personal de alti ofiteri ilegali, cu documente de occidentali. Noua companie trebuia sa fie specializata in vinzarea de arme occidentale construite in Romania pentru lumea a treia. Dupa ce Oprea a plecat, chelnerul a adus o cana de ceai medicinal si apoi Ceausescu a ordonat ca generalul Marcu sa ceara o intilnire imediata cu legatura sa israeliana, Yitzhak Yesahanu. “Tancul Centurion este dovada de necontestat ca Yesahanu doreste sa alature secrete NATO la dolarii lui, pentru a obtine mai multi evrei. Marcu trebuie sa-i

spuna clar lui Yesahanu faptul ca el nu va putea obtine mai multi evrei, pina ce nu avem schitele Centurionului. Si apoi Marcu poate folosi aceeasi tactica cu “Eduard” din Bonn”.

Cind am plecat de la biroul lui Ceausescu pentru a merge la cel al Elenei, Drozdenko discuta cu Manea, asteptind sa fie primit. Era acolo, ca de obicei dupa o vizita a lui Ceausescu peste hotare, pentru a primi un raport detaliat pentru Brejnev, despre rezultatele ei. Numai in cazuri foarte rare merge Ceausescu la Ambasada sovietica, ca sa trimita un mesaj special la Moscova.

O sesiune cu Elena

Cind am intrat in biroul Elenei, ea statea la geam.

- Ia te uita cine e aici! a spus cu vocea sa cea mai dulce, dornica de vesti interesante. Spune-mi ce au facut prietenii mei cei mai dragi, in timp ce noi am fost in America? Presupun ca primul ministru si-a petrecut toate acele zile la Snagov?

- Da, tovarasa.

- Coman a jucat tenis cu generalii sai? Acela era Ion Coman.

- Da, tovarasa.

- Si Pana s-a dus la pescuit

- Exact.

- Rahatii! si-a scuipat Elena veninul. Sa aruncam o privire la acesti monsieurs. Da-mi-1 pe Manescu. A cam inceput sa-si dea aere.

Elena citi fiecare transcriptie de la microfoanele pe care primul ministru Manea Manescu le avea in biroul sau.

- Da-mi-le pe cele de la vila sa din Snagov. Vreau sa stiu ce a zis butoiul sau. “Butoiul” fusese secretara lui Manescu pina in urma

cu zece ani, cind s-a casatorit cu ea. De cind Manea Manescu a devenit prim-ministru, cu trei ani in urma, a pus pe ea o multime de kilograme in plus.

Astazi Elena dadea dovada de o neobisnuita rabdare. A formulat nenumarate intrebari, a citit cu ochi sticlosi, povestea despre ultimele aventuri amoroase ale Violetei, a injurat-o pe nevasta lui Pana pentru fidelitatea ei, a ris de comportarea taraneasca a lui Ursu si a facut remarcile obisnuite despre “idiotii”.

- Cind este vizita noastra la Londra? a intrebat la sfirsit Elena, indreptindu-se spre seiful ei si incuind gramada de casete pe care le-a luat de la mine. Ea va asculta cu siguranta in zilele urmatoare aventurile sexuale, discutiile pornografice si glumele politice, in camera din spatele biroului ei.

- Incepe la treisprezece iunie.

- Esti chiar atit de idiot?

- Britanicii au ales data, am zis eu defensiv.

- Ce planuri ai pentru mine acolo, dragule? a intrebat ea sfioasa, cu tonurile ei cele mai mieroase.

- Buckingham Palace. Veti sta acolo.

- Sa uitam de Queen Popinjay!

- Galeria de arta Tate.

- Cui ii pasa?

- Profesorul honoris causa de la Central London Polytechnical Institute.

- Ce scripcar esti! Auzi! Nu voi pleca din Londra pina nu devin membru al Academiei Britanice.

- Am incercat, tovarasa Elena. Nu sint nici un fel de sanse pentru a schimba regulile lor.

- Continua si povesteste-mi despre cit de vechi si plictisitor este totul acolo. As vrea sa fiu facuta membra a academiei lor, a insistat Elena, ochii ei aruncind sageti catre mine.

- Voi incerca sa obtin titlul de “Membru Onorific al Institutului Regal pentru Chimie”, am spus eu, jucind ultima carte. Cuvintul Regal din denumire si-a facut aparent efectul.

- E destul de prestigios? a intrebat ea, deja impacata.

Apoi Elena a inceput sa gindeasca cu voce tare despre cadourile pe care spera ca firmele britanice i le vor da in timpul vizitei si enumerind diferitele feluri de bijuterii, la care voia “sa arunce privirea in intimitatea palatului Buckingham.”

Am plecat pe jos de la biroul Elenei. Probabil ca linistea noptii de aprilie si parfumul pomilor in floare mi-au adus in minte versurile

lui Shelley din adincurile amintirilor mele de scolar:

Numele meu este Ozymandias, rege al regilor: Uita-te la lucrarile mele, tu Mighty, si dispera!” Nimic nu ramine in urma. In jurul decadentei acelei ruini colosale, fara margini si goale. Singuratatea si straturile de nisip se intind pina departe.

Templul funerar Ramasseum din Egipt, cu colosii sai, de peste 20 metri inaltime, rasturnati, apartinatori faraonului Shelley, numit Ozymandias, mi se parea ca reprezenta perfecta prezicere pentru viitorul primei dinastii comuniste din istoria lumii: faraonul Ceausescu, cu Elena numarul doi si fiul ei Nicu, numarul trei in linie.

Capitolul 25

La ora trei dupa masa ani plecat de la biroul meu la Centrul National de Transmisiuni Cifrate, numit CNTC, pentru a arunca o ultima privire in jur, inainte de vizita inaugurala acolo, a lui Ceausescu si Elena, planificata pentru ora patru.

CNTC a fost cel mai teribil secret din viata mea: un sistem national de cifrare, pe care eu personal l-am asamblat cu constiinciozitate de-a lungul anilor, stiind ca mai devreme sau mai tirziu el va fi descifrat de Statele Unite, cu ajutorul Germaniei de Vest. Gindul insa ca cea mai mica indiscretie din partea Washingtonului sau a Bonnului ar putea duce la executia mea in Romania, mi-a cauzat multe nopti nedormite.

Totul a inceput in noiembrie 1962, curind dupa retragerea consilierilor sovietici din DIE. Ca nou adjunct al sefului DIE-ului, i-am predat conducatorului roman de atunci, Gheorghe Gheorghiu-Dej, un raport personal prin care sugeram ca sistemul de cifrare romanesc a fost decodat de Moscova. Acest punct de vedere era bazat pe rapoartele de la un numar de agenti DIE valorosi din Occident in sensul ca ei au fost recent contactati de ofiteri sub acoperire ai KGB-ului, incercind sa-i ademeneasca in cooperarea cu Moscova, in locul Bucurestiului, oferindu-le recompense substantial mai mari decit le dadea DIE-ul. Gheorghiu-Dej mi-a dat ordin sa pornesc o investigatie deplina. Rezultatele, pe care le-am predat

peste citeva luni, trageau concluzia ca Moscova supraveghea intr-adevar traficul cifrat al Romaniei.

Raportul meu final catre Gheorghiu-Dej declara ca KGB-ul sovietic pusese mina pe sistemele de cifrare ale Romaniei din 1949, cind experti ai comunicatiilor sovietice au fost trimisi in fiecare tara a blocului sovietic, pentru a crea servicii de cifrare in stil sovietic. In Romania, noua organizatie, numita “Serviciul H”, a fost imaginata ca o componenta super-secreta, raspunzatoare numai fata de consilierul sovietic, care a acoperit-o cu cel mai mare secret si

reguli draconice. Misterul din jurul Serviciului H era atit de profund, incit numai putini puteau atunci sa stie ca inima sistemului - cartonasele folosite o singura data, continind numere intimplatoare, pentru cifrare si descifrare - soseau periodic din Moscova. Chiar mai putini stiau ca, pe linga perechile de carnetele de cifrare, trimise la Bucuresti, o a treia copie raminea la Moscova, pentru scopuri de “urgenta”. Restul raportului meu era plin cu informatie romaneasca militara si civila care demonstra din abundenta ca KGB-ul folosea in mod curent a treia copie a cheii cifrului, pentru a supraveghea traficul romanesc.

Crearea unui cifru pe care americanii sa-l poata rupe

Cind Gheorghiu-Dej a terminat de citit raportul meu, a fost cuprins de o furie tacuta din cauza ca era tradat de prietenii lui sovietici. Si mi-a incredintat imediat sarcina crearii unui nou serviciu central de cifrare, neconectat cu Moscova, pentru a produce cartonase cu numere trase la sorti in Romania, in locul celor primite de la KGB. Oamenii de stiinta consultati au pretins insa ca Romania nu avea inca procedeul de a produce

propriile sale generatoare moderne de numere. Ei au notat insa ca, in erele preistorice ale sistemelor de cifrare, rinduri de numere erau produse prin aruncarea zarurilor. Neavind altceva mai bun, Gheorghiu-Dej a dat ordin ca un grup de ofiteri de securitate sa fie intocmit la repezeala, si sa inceapa sa arunce zaruri cu zece laturi, in schimburi repartizate pe o perioada de 24 ore, pentru a produce cartonase folosite o singura data.

Mai tirziu, el a introdus masini de tip loto, in locul zarurilor, dar sistemul de baza a ramas in esenta acelasi ani de zile, pina pe la mijlocul anilor 60.

In noiembrie 1964 i-am raportat lui Gheorghiu-Dej ca eu personal l-am contactat pe “Reinert”, proprietarul unei companii vest-germane, numita EMI, care producea masini de cifrare pentru fortele militare ale NATO si ca “Reinert” a fost de acord sa le furnizeze DIE-ului. Gheorghiu-Dej a aprobat propunerea mea de a cumpara generatoare la sorti EMI spre a produce cartonasele pentru o singura folosinta destinate tuturor institutiilor romanesti ce foloseau comunicatii cifrate. Dej a semnat de asemenea raportul meu care propunea cumpararea unui numar de masini de cifrare electronica EMI, pentru ca DIE sa le studieze, apoi sa le modifice si sa le reproduca in secret in Romania, sub marca romaneasca de “Romcif”. In propunerea mea, masinile Romcif vor deveni inima viitorului sistem de cifrare electronica, inlocuindu-1 pe cel manual, folosit de catre DIE si de Ministerele Afacerilor Interne, de Comert si de Aparare Nationala, in comunicarile lor cifrate peste hotare. Gheorghiu-Dej a acordat

putina atentie faptului ca viitorul cifru romanesc ar putea fi vulnerabil in Vest. Asasinarea conducatorilor comunisti de catre Moscova era singurul sau motiv de ingrijorare. Pe vremea aceea, Gheorghiu-Dej era in conflict public cu Moscova fiindu-i teama ca Kremlinul va folosi niste telegrame cifrate romanesti, ca “evidenta criminala” impotriva lui, il vor clasifica ca antisovietic, ca il vor pedepsi cu o condamnare secreta la moarte. Chiar in aceeasi zi, Gheorghiu-Dej mi-a dat oficial sarcina de a crea un nou Serviciu Central de Cifrare, responsabil cu producerea electronica a materialelor pentru toate serviciile de cifrare ale variatelor ministere si alte institutii romanesti.

In ziua de luni, 19 martie 1965, Gheorghiu-Dej a murit de cancer galopant. Noul conducator, Nicolae Ceausescu, a reconfirmat sarcina mea de construire a noului Serviciu Central de Cifrare si, in februarie 1972, a extins sarcina mea. Ceausescu a vrut sa uneasca intr-o singura componenta - CNTC - toate serviciile de cifrare cu contacte peste hotare, referindu-se in principal la acelea ale Ministerelor Afacerilor Interne si de Comert Exterior, Directiunea pentru Informare Militara din cadrul

Ministerului Apararii Nationale si Comitetul Central al Partidului Comunist Roman si sa le subordoneze DIE-ului sau. Ceausescu marise recent de peste zece ori capacitatea DGTO-ului de a supraveghea corespondenta internationala, telefoanele si comunicatiile telex; acum DIE-ul a fost ales sa supravegheze traficul cifrat romanesc.

In 1973, Ceausescu a aprobat formal proiectul meu pentru noul centru national de cifrare romaneasca, bazat in exclusivitate pe masinile Romcif, dezvoltate si produse in Romania, ca si subordonarea lui, DIE-ului. In 1977, noul meu Centru National de Transmisiuni Cifrate a intrat oficial in actiune. Conform standardelor romanesti el era un monstru modern, cu un personal de peste 1.000 ingineri si tehnicieni.

Apareau numai doua probleme legate de sistemul meu. Primul era secretul lui Ceausescu: CNTC-ul a fost conectat pe ascuns imediat cu un centru ultra-secret de monitorizare, unde bateriile telexului si masinile electrice de scris faceau copii dupa fiecare telegrama trimisa sau primita de peste hotare, de catre oricare organizatie romaneasca, inclusiv Comitetul Central. Acolo,

monitoarele analizau traficul si pregateau rapoarte saptaminale pentru Ceausescu, telegramele suspecte fiind trimise la el imediat. Caci nu avea niciodata incredere in ministrii sai si in restul nomenclaturii.

A doua problema era secretul meu: desi masinile Romcif aratau total diferit, in interior ele erau aproape copiile exacte ale EMI, pe care DIE-ul nu a fost in stare sa-1 modifice intr-o masura semnificativa. Pentru a inlatura ultima evidenta a originii occidentale a Romcif-ului, am aranjat ca Algeria sa fie utilata cu echipamentul original EMI, ca un gest fratesc.

Cu scopul de a ma proteja pe mine insumi, am strins o colectie impresionanta de documente justificative. Masinile Romcif au fost certificate ca absolut sigure de catre Institutul Central Romanesc de Matematica si de catre Institutul Central de Fizica, in folosirea lor, apoi au fost aprobate de Consiliul National pentru Stiinta si Tehnologie, sub semnatura Elenei, si printr-un decret prezidential, semnat de Ceausescu insusi. Am obtinut de asemenea aprobarea lui Ceausescu pentru ca DIE sa dea periodic mostre de casete cu o singura folosinta, produse de

generatoarele romanesti ca si exemplare de texte cifrate unuia din agentii lui de incredere din Germania de Vest pentru a fi analizate de catre un centru de computere al NATO, specializat in criptologie, cu care agentul era in legatura profesionala. Agentul a fost instruit sa reprezinte materialele romanesti ca fiind materiale cifrate vest-germane. El le returna totdeauna DIE-ului, insotite de certificari scrise de la centrul NATO, care declarau ca benzile erau intr-adevar la sorti si ca textele cifrate puteau fi descifrate. I-am aratat lui Ceausescu cele mai multe din aceste documente NATO, dar nu i-am raportat niciodata ca agentul DIE implicat era acelasi “Reinert”, care a dat DIE-ului masinile EMI, cu zece ani in urma.

Acum, in aceasta zi din 1978, am aruncat o ultima privire peste CNTC, inainte de vizita lui Ceausescu. Cladirea, anonima pe din afara, stralucea pe dinauntru. Desi totul era foarte nou, camerele programate de a fi vizitate de catre Ceausescu au fost revopsite peste noapte. Ofiterii erau chipesi, in noile lor costume negre si cravate rosii, purtate sub noile lor halate de laborator, de culoare gri inchis, deoarece centrul era sub

acoperirea unei instalatii civile. Portrete de marime naturala ale lui Ceausescu si Elena au fost instalate in holul de marmura, intre doua steaguri rosii, cu secera si ciocanul. Deasupra lor era o lozinca rosie, cu cuvintele: “Arhitectii timpurilor noastre grandioase”, scrise cu litere mari, aurii.

Dupa ce am terminat de verificat totul, am mers sa-i iau pe Ceausescu si Elena, intorcindu-ma cu ei la citeva minute dupa ora patru dupa masa. Un grup de ofiteri de comunicare, ingramaditi in hol si pe scari, scandau in unison: “Ceausescu si poporul!” Stind in fata lor, aliniati in ordine militara, erau Stefan Andrei, Cornel Burtica, colonel general Ion Coman, ministrul apararii nationale, ministrul de interne Teodor Coman, reprezentind ministerele care se foloseau de CNTC. Ei bateau ritmic din palme, indeplinind ritualul care era regula nescrisa pentru intimpinarea cuplului Ceausescu in timpul vizitelor de oriunde, de la o gradinita, la Congresul Partidului.

Dupa ce generalul Vasile Goga, ofiterul DIE, care supraveghea CNTC, si-a dat raportul sau oficial “comandantului suprem” si “celei mai stimate si iubite fiice a poporului roman”, l-am luat pe Ceausescu pentru un tur al

centrului. Numai cladirea era noua pentru Ceausescu, deoarece el era mai mult decit familiar cu orice era legat de sistemul de cifrare romanesc, inainte de aprobarea noilor mele propuneri pentru noua instalatie, Ceausescu a cerut un model la scara al centrului. Exista o regula generala in blocul sovietic ca orice investitie economica majora, de la un district rezidential remodelat, la o noua uzina de energie nucleara, sa poata fi aprobate numai pe baza unui model la scara. Modelele la scara si fatadele erau cel mai important criteriu comunist pentru proiecte economice, deoarece problema profiturilor a fost totdeauna considerata o speculatie capitalista degradanta.

Alaturi de modelul la scara pentru noul sediu al CNTC, i-am facut lui Ceausescu demonstratii pe viu despre noul sistem de cifrare. In doua camere de linga biroul sau, am instalat noul generator la sorti Romcif, impreuna cu o incapere a sediului si camera de cifrare a ambasadei, amindoua instalate cu echipament real si in comunicare una cu alta. Ceausescu a petrecut multe dimineti si seri acolo invatind noul sistem.

- Sa aruncam o privire peste incapere, a comandat Ceausescu.

Aceasta va face totul mai clar pentru fiecare.

- Deoarece dv. v-ati intors recent din America, va invit sa vizitati incaperea Statelor Unite, a spus Goga, insotindu-1 pe Ceausescu sus, pe scari.

“Incaperea Statelor Unite” se afla la etajul al patrulea si era condusa de catre colonelul Jeleru. Dupa un salut oficial, el a inceput sa explice actiunea de mentinere a comunicatiilor cifrate, atit cu ambasada de la Washington cit si cu misiunea de la Natiunile Unite, din New York.

- Incaperea mea este putin diferita de celelalte, deoarece guvernul Statelor Unite nu ne permite sa avem o legatura radio cu New York-ul. Acesta este motivul pentru care am, atit radioul cu Washingtonul, si telexul cu New York-ul, a spus colonelul in incheiere.

- Mai este ceva ce nu intelegi, monsieur? Sau nu este sarcina ministrului de externe sa faca Romania respectata de guvernele straine? a croncanit Elena in directia lui Andrei.

- Eu cunosc problema, tovarasa Elena. Nu e vorba de guvernul american. Primarul New York-ului este cel care nu permite sa transmitem prin radio din

New York, pentru a nu conturba receptia lor de televiziune din jurul misiunii noastre. .

- Evreul? Spionul? a chitcait Elena.

- Noi nu dam prea multa importanta acelei reguli, a intervenit Goga, pentru a schimba subiectul, deoarece telexul international este foarte scump. Ca sa economisim banii, transmitem totul la New York prin radio. Nu este usor pentru ei sa ne prinda, dar, in special, sa o dovedeasca. De

la New York folosim telexul, dar numai spre Washington, care apoi transmite totul, in continuare, prin radio.

- Inspirat, a spus Andrei, recunoscator pentru usurare.

- Tu mai bine ti-ai face treaba, domnule, a latrat Elena cu acreala, nefiind inca impacata cu el, si fa-i pe murdarii de evrei sa ne respecte.

A te adresa cuiva cu altceva decit “tovarase”, era totdeauna considerata de Elena o insulta. Domnule sau monsieur, erau cele mai inalte forme de insulta ale ei.

Un mesaj de proba la Washington

- As vrea sa trimit o telegrama la Washington, a spus Ceausescu, ignorind intreruperile Elenei, si sa vad tot procesul, pina la descifrarea ei. Sa presupunem ca Andrei este in America si ca ii trimit o telegrama.

- Sint gata s-o trimit, a spus Goga.

- Tovarase Stefan Andrei, cere Departamentului de Stat sa te primeasca imediat, pe tine si pe ambasadorul nostru. Acolo trebuie sa exprimi, din partea sotiei mele, Elena, si a mea personal, cele mai calde urari de sanatate si fericire personala presedintelui Carter si a mult stimatei doamne Carter,

alaturi de satisfactia deplina in legatura cu rezultatul reusit al sederii noastre la Washington. De asemenea, exprima multumirile noastre Departamentului de Stat, Serviciului Secret si FBI pentru contributia lor la vizita noastra istorica in Statele Unite. Informeaza-i de asemenea ca in iunie voi face o vizita oficiala in Marea Britanie.

- Semnata de dv, tovarase Ceausescu?

- Da. Si vreau sa vad textul, asa cum apare la sosirea in Washington.

- Va dura numai citeva minute.

In acelasi timp colonelului i-ar place sa va arate sistemul si cursul traficului, a spus Goga, plecind sa cifreze telegrama in alta parte si sa o transmita in incaperea noastra pentru descifrare.

Jeleru nu a avut timp sa termine scurta sa prezentare pregatita, cind s-a auzit un semnal sonor si o lumina rosie a inceput sa pilpiie. Am “telegrama” a spus el peste citeva minute.

Da-i-o lui Andrei s-o citeasca - a ordonat Ceausescu.

“Tovarase profesor, cere magazinului universal sa te primeasca imediat pe tine si pe decanul nostru. Acolo va trebui sa transmiti din partea sotiei mele, Athena, si a mea, cele mai calduroase urari personale de sanatate, si fericire crocodilului si mult stimatei doamne iepure, alaturi de satisfactia noastra in legatura cu rezultatul reusit al sederii noastre la nuca. De asemenea transmite multumirile noastre magazinului universal, cumnatului si soacrei pentru contributia lor la vizita noastra la polonicul cel mare. Informeaza-i de asemenea ca in Jaguar voi face o vizita oficiala la polonicul cel mic”. Semnat, “ghidul suprem”. Inspirat! a incheiat Andrei.

- Ce-i tot acest non-sens? - a explodat Elena, dezorientata.

- E o farsa.

- Este numai o masura suplimentara de securitate, dragii mei tovarasi. Poti sa le spui trucul, Goga. Spune-i-1, apoi schimba-1. Pastrarea secretului trebuie sa fie parola noastra in materie de cifrare, a incheiat Ceausescu, pompind aerul cu mina sa dreapta.

Goga a explicat ca noul sistem national de cifrare e bazat pe materiale de o singura folosinta, produse de generatorul Romcif; cheia era folosita o singura data si apoi era imediat distrusa, facind-o teoretic invulnerabila. Daca, contrar asteptarilor, inamicul reusea sa descifreze o telegrama, acest lucru nu-1 ajuta ca sa descifreze pe a doua. Chiar si intr-o astfel de situatie de necrezut, inamicul nu va fi inca in stare sa inteleaga intregul continut al telegramei pe care a descifrat-o, deoarece cele mai importante cuvinte vor fi protejate, in conformitate cu un sistem codificat de memorie, care era periodic schimbat.

- In cazul testului nostru am folosit „profesor” pentru ministru de externe, “decan” pentru

ambasador, „magazin universal,” pentru Departamentul de Stat, “Crocodil” pentru presedintele Carter, „Iepure” pentru doamna Carter, “cumnat” pentru Serviciul Secret, “soacra” pentru FBI, si “Polonicul cel Mare” pentru Statele Unite, „Polonicul cel Mic” pentru Marea Britanie si “Jaguar” pentru iunie, a incheiat Goga explicatia sa.

- Numele codificat pentru tovarasul este inspirat, a remarcat Andrei. El n-ar trebui sa fie schimbat niciodata.

- De ce sint eu orasul Atena, draga? s-a intors Elena spre mine.

- Nu e orasul Atena. Este Athena, zeita intelepciunii. Nu-i asa, Pacepa? a spus Burtica, venind in ajutorul meu. Ma gindesc care ar putea fi numele meu codificat?

- Pipota, in cel mai bun caz, a replicat Elena. Parea in mod evident nemultumita ca numele ei codificat nu e Zeita Suprema, sau ceva asemanator, mai apropiat de cel al sotului ei.

Ceausescu a ridicat imediat mina, cerind liniste. El a inceput sa vorbeasca cu voce joasa si inceata, asa cum incepe de obicei cele mai multe din cuvintarile sale, si si-a exprimat admiratia pentru noul sistem de cifrare.

- Iata-ne aici, tovarasi, sase membri ai Comitetului Politic

Executiv si cel putin unul, care s-ar putea sa fie ales in el. Eu consider ca noi sintem destui, ca sa luam o hotarire. Apreciez ca, Comitetul Executiv trebuie sa aprobe in unanimitate noul sistem de cifrare, tovarasi. Este vreunul impotriva?

Toata lumea a aplaudat.

- In acest caz, sa parasim acest templu al secretelor si sa incuiem din nou usile lui. Aceasta este prima si ultima oara cind cineva, care nu este angajat aici, a putut sa puna piciorul aici. Aceasta trebuie sa fie lege, tovarasi, si trebuie s-o considerati prin aprobarea Comitetului Executiv. De fapt, miine voi semna un decret, stabilind aceasta si alte reglementari.

Parasind incaperea, Ceausescu mi-a soptit in ureche: “Schimba Athena cu Academician”.

Foaierul era plin de ofiteri de comunicare. La semnalul discret al lui Goga, ei au inceput sa scandeze din adincul plaminilor: “Ceausescu si poporul!” in timp ce bateau din palme.

Ceausescu s-a oprit putin in mijlocul holului, ca surprins, privind multumit pentru citeva minute la multimea, a carei fervoare si entuziasm devenea tot mai puternica. Desigur, nici unul dintre ei nu 1-a mai vazut pe

Ceausescu de aproape. Cind si-a ridicat miinile, multimea s-a oprit dintr-o suflare.

- Dragi tovarasi, a inceput el, tinindu-si mina dreapta ridicata in aer, ca un semn neindoielnic ca solicita atentia. Astazi noi am vizitat unul din cele mai importante bastioane ale independentei si suveranitatii noastre.

Ofiterii au inceput din nou sa strige frenetic “Ceausescu si poporul!” batind din palme in ritmul scandarilor.

Dupa citeva minute, Ceausescu si-a ridicat mina din nou.

- Dumneavoastra, tovarasi, sinteti simbolul noii noastre politici fata de capitalism. Dumneavoastra ati fost trimisi aici de catre Partidul Comunist pentru a fi soldatii lui.

Un soi special de soldati, fara arme in miini. Principalele voastre arme trebuie sa fie pasaportul diplomatic, o banda perforata si un zimbet larg pe fata voastra, in timp ce priviti catre inamic. Sa-1 lasam sa creada ca ne place de el. Zimbiti cu gura si loviti-1 cu creierul vostru, cu inteligenta voastra. Aceasta este sarcina voastra istorica in prezent.

Multimea de ofiteri a explodat din nou, in timp ce Ceausescu dadea mina cu ei. Cei patru ministri, Goga si eu bateam de asemenea ritmic din palme, insotindu-i pe Ceausescu si Elena la masina lor, in timp ce foaierul a dat drumul unui final tunet de scandari; “Ceausescu si poporul!”. Eu am plecat cu sotii Ceausescu.

O alta piesa de spectacol nefolositoare

- Sa-i dam lui Goga Steaua Republicii, Pacepa.

- De ce nu o medalie si pentru mine, Nicule? a sarit Elena. Eu am semnat certificarea Romcifului.

- Haide, Elena. Doar nu putem face public acest lucru.

- Pot sa fac si eu o propunere? am intervenit.

- Da-i drumul, Pacepa.

- Ce parere aveti despre o

placa de marmura, plasata in holul CNTC-ului, declarind ca a fost conceput, creat si inaugurat de catre tovarasii Elena si Nicolae Ceausescu?

- Cine zice ca Pacepa nu este decit un scripcar, Nicule?

Tot restul drumului, cei doi Ceausescu nu s-au putut opri de a admira propria lor munca. Intors la biroul sau, Ceausescu a dat ordin

ca Manea sa pregateasca un decret prezidential, care sa autorizeze DIE-ul de a instala placa si, de asemenea, sa acopere fatada etajului intii al cladirii cu marmura.

- Pai, nu-i asta a opta minune a lumii?! - a exclamat el, semnind decretul.

Cu binecuvintarea lui Ceausescu, CNTC urma sa devina o alta intreprindere comunista cu placa de marmura, care nu era mult mai folositoare decit gigantica, ultra-eleganta fabrica romaneasca de tractoare din Brasov, ce este prezentata fiecarei delegatii straine importante, dar nu poate gasi cumparatori pentru produsele sale; sau ca monstruoasa poligrafie Casa Scinteii, ce se extinde mereu, dar tot nu publica nimic, decit ziare si carti scrise despre sau de catre Ceausescu si nimeni nu vrea sa le citeasca.

Cind am ajuns, in sfirsit, acasa

era dupa ora zece si telefonul S suna.

- Vorbeste generalul Pacepa.

- Buna, sefule. Aici umilul tau sclav, Constantin Manea. Imi pare rau ca te sun asa de tirziu. Dar am fost ocupat cu tovarasul la resedinta lui. Vocea sa a coborit la un volum foarte jos, ca si cum i-ar fi fost teama ca telefonul putea fi monitorizat. Stii ce m-a intrebat in seara asta? Cind este ziua ta de nastere si citi ani vei implini? Si cind a auzit ca vei avea cincizeci de ani, stii ce a spus el? Nu-ti va veni sa crezi, sefule. Vocea sa a coborit inca si mai jos. Tovarasul a spus ca vrea sa te faca Eroul Republicii, sa-ti dea a treia stea de general

Cind Manea a pus telefonul jos, m-am dus la Fedor Lily. Ochii sai reflectau o teama, pe care nu am mai vazut-o in lui.

- Da, Fedor, cunosc pericolul, am spus eu, fara sa-mi misc buzele.

Capitolul 26

- Vorbeste general Pacepa.

Era putin dupa ora unu dupa amiaza cind am raspuns la telefonul S. Am fost aproape sigur ca era Elena. Contrar lui Ceausescu, ea nu se culca niciodata dupa prinz.

- De ce nu mi-ai spus ca vom discuta TS-ul tau astazi, in Comitetul Politic Executiv? a scuipat Elena spre mine cu acreala, prin receptor. TS era termenul mostenit de la sovietici pentru

Informatie tehnologica si stiintifica. Asa nu voi fi capabila sa zic nimic acolo, s-a plins ea.

- Pot sa-1 trimit pe generalul Sirbu la dv, chiar acum. El va poate explica tot ce vreti sa stiti.

- Cine dracu este acest Sirbu?

- Seful TS-ul ui. L-ati intilnit la IPRS.

- Esti nebun? Sa vii imediat aici, chiar in acest minut.

Zgomotul groaznic ce venea prin receptor a dezvaluit violenta cu care mi-a trintit receptorul in nas.

Bijuterii din contul TA-78.

Am mers direct la biroul Elenei, fara ca secretara sa executiva sa ma anunte, pentru ca stiam ca, cu cit era singura mai mult timp, cu atit mai furioasa va deveni, incepind apoi istericalele ei. Cind am deschis usa, Elena rasfoia Scinteia la biroul ei.

- De ce nu am raportul tau, scripcarule? a erupt ea, cu mine stind in pozitie de drepti, in fata biroului ei.

- Il am aici, tovarasa Elena. Scris de mina, intr-o singura copie, asa cum a fost aprobat de catre tovarasul.

- Cite pagini?

- Numai douasprezece. Tovarasul a taiat din el.

- Cum pot sa citesc douasprezece pagini intr-o singura zi? mi-a aruncat Elena o privire distrugatoare, inainte de a incepe sa citeasca raportul. Dupa citeva minute, am aruncat o privire

discreta spre ea si am vazut ca ochii ei erau atintiti undeva, in spatele meu, in timp ce se scobea cu degetul mic in nas.

- Am studiat din nou seturile pe care le-am adus cu noi din New York, dar pur si simplu nu pot sa ma hotarasc, dragule, a izbucnit deodata Elena, cu vocea sa cea mai dulce.

- Bijuteriile?

- Ihi. Nu pot renunta la nici una din ele.

Iata motivul real pentru care ma chemase Elena. Dar nu-mi pot aminti de vreo ocazie cind ar fi trimis bijuteriile inapoi, din moment ce punea mina pe ele. Detineam evidenta pentru toate bijuteriile luate de ea, aici, la mine in servieta, gata pentru Ceausescu. Ca de obicei, a rupt toate chitantele de contabilitate si originalele, cerindu-mi sa nu pastrez nici o copie si mi-a ordonat ca platile sa

fie facute din contul TA-78.

- Desigur, am nevoie de mai multe zile, ca sa ma uit la ele, a continuat Elena. In acelasi timp, tu va trebui sa incerci sa obtii un pret mai redus.

Cunosteam bine tactica respectiva. Dupa alte doua sau trei saptamini, Elena murmura ceva despre faptul ca nu putea sa se hotarasca inca si apoi nu mai mentiona vreodata bijuteriile. Eu banuiam ca in adincul mintii sale, era convinsa ca, atunci cind “uita” de bijuterii, si bijutierii uitau ca ea nu le-au platit inca

Elena m-a tinut acolo pina dupa ora 2,30, cind s-a dus sa-1

trezeasca pe Ceausescu. Pina atunci am studiat o lista destul de lunga cu hainele si alte lucruri, pe care voia sa i le obtin nu numai de la New York, dar si de la Londra si Paris.

- Ia-ti raportul de pe biroul meu, Pacepa, a spus Elena, in timp ce pleca. Sper ca ne indreptam intr-o directie buna. Acum trebuie sa ne concentram totusi mai mult asupra lui Texas Instruments. Nu sint ei cei mai mari porci, de care ai auzit vreodata?

Elena era pornita impotriva lor de cind cu vizita de acolo, cind a inteles ca ei nu-i vor da hainele de blana, pe care le-a cerut.

Brigada sa pentru spionajul tehnologic

In Romania si alte tari est-europene, spionajul tehnologic a fost creat la cererea Uniunii Sovietice, la inceputul anilor 50. In 1959, am devenit seful componentei de informare romaneasca si am ramas in acea pozitie pina in 1962, dupa care am devenit directorul adjunct al DIE-ului, responsabil cu consolidarea acelui teren, printre altii. In acei ani spionajul tehnologic al blocului sovietic a devenit o piesa de masinarie

complicata, mentinuta in permanenta functionare de incapacitatea regimurilor comuniste de a-si produce propriile lor tehnologii, prin alte mijloace. Fara proprietate privata, competitie si stimulare personala, blocul sovietic a fost incapabil sa faca vreun progres tehnologic veritabil. El si-a dovedit insa abilitatea de a fura si de a reproduce tehnologia occidentala.

Spionajul tehnologic romanesc fusese organizat si functiona

identic ca cel al KGB-ului, punind accentul principal pe tehnologia militara. In 1972, cind Ceausescu a preluat DIE-ul, el 1-a reorganizat ca pe o directiune independenta, numita “Brigada SD”, denumirea de SD neavind nici o semnificatie, si a dublat numarul ofiterilor ei, aproape 300 din ei urmind sa fie numiti peste hotare - tot atitia citi avea KGB-ul in Occident pentru informare tehnologica. Ceausescu a lasat neschimbata misiunea stabilita de Moscova, productia militara, dar a adaugat unele noi, cu intentia de a transforma comunismul roman intr-o putere nucleara si industriala puternica, intr-o importanta exportatoare independenta de arme. Principalele servicii SD erau cele pentru Statele Unite, Japonia, Germania de Vest, Marea Britanie, Canada, Franta, Italia si tarile Benelux, dar mai existau de asemenea servicii individuale si de grup pentru alte tari NATO, ca si pentru unele din cele mai reprezentative zone nealiniate. Citeva servicii specializate pentru principalele tipuri de echipament militar au fost create deasupra celor geografice, coordonind intregul potential de inteligenta al DIE-ului, care putea sa fie folositoare industriei de arme. Activitatea lor era bazata pe cerintele speciale, atit

romanesti cit si cele sovietice. Cele moscovite facute de catre Comisia Industriala Militara, cunoscuta sub numele de VPK, de la denumirea ruseasca “Voieno Promislenaia Komisia” erau trimise la Bucuresti de catre K.G.B. Ca si in Uniunea Sovietica, cererile romanesti de tehnologie militara erau facute nu doar de catre Ministerul Apararii Nationale, dar si de fiecare minister civil, ce era implicat in producerea de arme, printre care cele mai importante erau Ministerele Industriei Constructoare de Masini, pentru Industria Metalurgica si pentru Industria Chimica.

Rezultatele furtului romanesc de tehnologie occidentala au fost dramatice, pina in 1978, devenind desigur, cea mai importanta componenta a economiei tarii. Pe scara Pactului de la Varsovia, spionajul tehnologic romanesc s-a ridicat, de la un loc obscur in anii 60, la unul din primele trei, in anii 70. In 1978, cel mai mare efort de spionaj tehnologic era facut de Germania de Est, bazat pe numarul sau record de ofiteri ilegali si agenti acreditati ca vest-germani, lucrind oriunde in emisfera vestica. In conformitate cu Brejnev si Andropov, locul al doilea era acum disputat de catre Moscova, polonezi si romani, considerati a fi

cei mai eficienti in obtinerea de tehnologie militara superioara. Aceste rezultate erau ideea, ce voia Ceausescu sa o prezinte la Comitetul politic Executiv, alaturi de dorinta sa de a transforma spionajul tehnologic romanesc intr-o operatiune de masa, ca apoi sa impartaseasca experienta Romaniei cu celelalte tari ale blocului sovietic.

Noua abordare pragmatica a lui Ceausescu era de a accentua ca spionajul tehnologic a fost unul dintre cei mai importanti producatori de dolari ai Romaniei si cel mai mare izvor de bani din anii recenti, si ca el putea fi dezvoltat pina la punctul in care comertul exterior va fi subordonat lui. Aceasta era in deplin acord cu principiul larg proclamat prin blocul sovietic ca nu e numai moral admisibil, pentru guvernul proletar, de a fura de la dusmanul sau de moarte, dar era si mult mai ieftin decit de a cumpara de la capitalism. El considera rezultatele operatiunilor TS din cadrul DIE-ului nimic altceva decit incununarea glorioasa a acestui principiu.

Cu putin inainte de trei, Gheorghe Oprea si eu am fost chemati de catre Ceausescu, care era cu Elena.

- Dupa ce Pacepa isi prezinta raportul sau, a decretat Ceausescu, noi trebuie sa punem citeva intrebari iar tu vei da tonul, Oprea. De exemplu, il intrebi pe Burtica despre numarul total al reprezentantilor comerciali pe care ii are in Vest si despre citi dintre ei au colectat informare tehnologica sau au ajutat DIE-ul sa recruteze occidentali. El ne va lamuri. Sau intreaba pe ministrul industriei alimentare cit a platit pentru licenta de a produce brinza franceza Camembert, dupa care turistii straini sint atit de innebuniti. Cind el zice ca este informare TS, atunci poti sa te intorci spre ministrul comertului interior si sa-1 intrebi de ce inca importa parfum francez pentru turisti. Dar fa-ti foarte clar punctul de vedere: este un idiot de boanghen. Inteles, Oprea?

- Da, tovarase.

- L-am pregatit pe primul ministru pentru dezbatere. Cu cine ai discutat? a spus Ceausescu.

- Ii am pe Avram si pe Agachi ca vorbitori principali, a raspuns Oprea.

- Eu am vorbit cu Florescu si Lina Ciobanu, a adaugat Elena.

- Bine, e de ajuns, a hotarit Ceausescu, ceilalti vor trebui sa aiba propria lor initiativa.

O intilnire a biroului politic executiv

Camera Comitetului Politic Executiv era impodobita numai cu stema Partidului Comunist si o fotografie a lui Ceausescu, care era situata numai la citiva pasi de biroul sau. Desi intilnirea a fost fixata pentru ora trei, fiecare era la locul lui cu mult inainte de ora doua, incercind sa afle informatii despre planul sedintei. Membrii plini si supleantii erau asezati in jurul unei mese dreptunghiulare. Adjunctii primilor ministri si ministrii, care nu era membri ai Comitetului Politic Executiv s-au aliniat de-a lungul peretilor. Ca intotdeauna, fiecare era nerabdator si stinjenit inainte de inceperea sedintei. De multe ori o vorba necalculata, suflata la o astfel de sedinta, stirnea furia lui Ceausescu sau istericalele Elenei, si se aducea vorba despre eliberarea autorului din pozitia sa.

Ceausescu a sosit la intilnire cu Elena, la un minut dupa ora trei, si toti au sarit in picioare. In deschiderea sedintei, el a spus ca “noi sintem aici ca sa analizam excelentele si impresionantele rezultate ale informarii tehnologice si de a stabili noi cai de extindere, rolul sau secret dar foarte important in societatea noastra”.

Nici nu a terminat bine de spus acestea, cind un simtamint palpabil de usurare s-a raspindit deasupra asistentei din camera de sedinte. “Excelent”, “rezultate impresionante” si “rolul foarte important”, erau semne clare ca cei prezenti nu vor critica, ci vor lauda.

Prima parte a sedintei a inceput cu raportul meu despre ultimii cinci ani de investigatie tehnologica, pe care am prezentat-o exact asa cum a modificat-o si a aprobat-o Ceausescu. El incepea prin afirmarea faptului ca, de cind tovarasul a preluat DIE-ul, informarea tehnologica a intrat intr-o noua era, extinzindu-se mult, pentru a cuprinde aproape tot ce putea reduce importurile si economisi valuta forte. Cea mai favorizata arie era industria chimica, “datorita ajutorului personal si nemarginit al tovarasei Elena” si aici fabrici intregi au fost construite pe baza spionajul tehnologic, fara a cumpara licente straine, sau a plati drepturi de inventator. Printre exemplele pe care le-am dat au fost marile instalatii automatizate pentru producerea polistirenului, in cadrul imensului complex petrochimic

din Borzesti, o fabrica de poliuretina si piele sintetica din Iasi, una de melamina din Brasov, una pentru filme si hirtie fotografica, din Tirgu Mures, una pentru explozive de plastic, din Victoria, una de cauciucuri radiale din Bucuresti si noile sectiuni pentru agenti coloranti de la Codlea. Industria medico farmaceutica, de asemenea binecuvintata de interesul personal al Elenei, a fost complet modernizata, folosindu-se tehnologii furate americane, vest-germane, franceze si italiene. Noile intreprinderi de antibiotice fusesera construite la Iasi si Bucuresti, incluzind uzine de cefalosporin si o larga varietate de aureomicina. Industria metalurgica a urmat apoi, cu un numar destul de impresionant de tehnologii occidentale pentru otelul inalt aliat, carbiduri de metal, aliaje nemetalice, ca si siderurgii de otel, alaturi de noua industrie a aluminiului. Circuitele integrate americane si chip-uri specializate erau acum produse de catre industria electronica, bazate pe informare tehnologica si echipament secret, de embargo, introduse clandestin in Romania. Noile masini unelte digitale, motoarele Diesel si o larga

varietate de pompe injectoare Bosch, erau de asemenea bazate exclusiv pe spionaj.

Lista mea era mult mai lunga. Bazat pe cifrele de productie ale ministerelor industriale romanesti, pe aceasta perioada de cinci ani - cu exceptia agriculturii si a industriei militare - s-a estimat ca a fost realizata o economie neta anuala de 600 pina la 800 milioane de dolari, prin inlocuirea exporturilor legale, dar scumpe, cu informarea ilegala, dar ieftina. Cifrele au fost falsificate atit de catre ministere, cit si de retusarea finala a lui Ceausescu.

- Ai estimat vreodata, Pacepa, a intrerupt Ceausescu raportul meu, cit de multa valuta forte aduce si economiseste in medie fiecare ofiter trimis in Vest?

- Da, tovarase. Trei milioane de dolari pe an pentru fiecare ofiter TS de peste hotare este media pentru ultimii doi ani. Situatia este explicata in amanuntime acolo, am raspuns, aratind spre un tabel. Ceausescu insusi facuse estimarea cu citeva zile in urma, exagerind cifrele in mod grosolan si dindu-mi ordin sa le prezint pe o plansa grafica speciala.

- Daca luam rata de schimb oficial de 15 la unu, obtinem suma fantastica de 45 milioane de lei,

produsa anual de fiecare ofiter TS. Daca consideram salariul mediu de 45.000 lei pe an, pe cap de ofiter, avem o rata de salariu la beneficiu de 1:1.000, ceea ce este cea mai inalta din lume. Pentru citeva minute, Ceausescu s-a uitat la fiecare din noi, unul cite unul, ca pentru a fi sigur ca noi am inteles. Acum sa facem acelasi calcul, luind rata reala de schimb, pe care o folosim in cartile noastre interne, care este - sa ramina asta intre noi - 40 lei la dolar. Nu sint rezultatele uluitoare? Va puteti imagina, tovarasi, cum va fi in ziua in care patria noastra va avea 3.000 de ofiteri TS peste hotare, in loc de numai 300? Camera a zumzait deodata de soapte aprobatoare, citiva din cei prezenti mergind chiar sa citeasca plansele si statisticile agatate pe stative. Si acesta este numai inceputul unei noi ere, tovarasi, a adaugat Ceausescu.

A doua parte a raportului meu arata ca aceste rezultate sint insa minimale. Numai 35% din inventarul si dezvoltarea industriei civile romanesti, nu mai mult de 50% din industria militara, si in jur de 60% din productia agricola, se datora - in total sau in parte - operatiilor de informare, lasind un loc imens pentru imbunatatiri

viitoare. A treia parte a raportului trata masurile pentru largirea substantiala a folosirii informarii tehnologice. O atentie deosebita a fost acordata noilor decizii guvernamentale secrete, HCM-272, initiate de Ceausescu, care cerea tuturor ministerelor economice sa obtina rapoarte de la fiecare angajat al lor, ce calatoreste in Vest, descriind companii, institutii si fabrici pe care le-au vizitat si fiecare specialist sau tehnician occidental, pe care l-au intilnit, si sa trimita aceste rapoarte la DIE. Am promis solemn ca “agentii secreti din toata lumea vor lucra mai bine, si mai greu, pentru a indeplini importantele sarcini date lor de catre cel mai stimat fiu al poporului roman, conducatorului sau intelept si stralucitor, tovarasul Nicolae Ceausescu.

- Intrebari, tovarasi? a intrebat Ceausescu.

Numai Oprea a ridicat mina. Exista o regula veche, nescrisa in cadrul Comitetului Politic Executiv, ca nimeni nu va pune prima intrebare, daca nu a fost instruit in mod special de catre Ceausescu sa faca asa. Fiecare membru stia ca inainte de a deschide gura, trebuia sa vada mai intii din ce directie bate vintul.

- Cu permisiunea dv, tovarase

Ceausescu, as dori sa pun citeva intrebari.

- Da-i drumul, Oprea, intreaba. De aceea sintem toti aici. Caci nu vom parasi aceasta camera, pina ce totul este clar pentru fiecare.

- Mi-ar place sa-1 intreb pe ministrul nostru de comert exterior daca stie citi reprezentanti din Vest sint acum ceva mai mult decit simpli cumparatori de la capitalism. Dar nu stiu daca am fost destul de clar, tovarase Burtica. Dumneavoastra sinteti foarte nou in minister.

Ministrul comertului exterior, Cornel Burtica, a raspuns asa cum s-a asteptat Ceausescu. El s-a autocriticat pe sine si pe ministerul sau pentru ca avea multi reprezentanti in Occident care nu acordau destula atentie spionajului tehnologic si i-a rugat pe ceilalti ministri sa nu repete greselile sale.

Dupa ce Oprea si-a lansat intrebarile “lui” despre brinza Camembert si parfumul francez, ministrul comertului interior, Janos Fazekas s-a batut pe piept in legatura cu miopia sa politica si s-a angajat sa colaboreze cu DIE-ul pentru producerea nu numai a parfumului francez in Romania, dar si orice altceva intereseaza pe turistii occidentali, de la scotch - whiskey, la tigari americane. Alti

trei ministri au urmat voluntar, flagelindu-se si promitind sa termine cu importurile din Vest.

Inainte de a deschide discutiile, Ceausescu a scos in evidenta faptul ca sedinta nu intentiona sa analizeze informarea tehnico-militara si a cerut participantilor sa evite cu strictete orice referinte la aceste secrete. Primul care a luat cuvintul a fost primul ministru Manea Manescu. Cuvintarea lui era o lectie despre lupta de clasa. Bazat pe principiul lui Marx si Lenin ca “totul este etic, daca este spre binele dictaturii proletare”, informarea tehnologica ca o institutie, nu va trebui sa aiba nici un fel de scrupule; noi trebuie sa luam tot ce putem de la capitalisti; metodele practice de realizare a acestui transfer trebuie sa se limiteze la imaginatie. Manescu a continuat sa transporte pe ascultatorii sai spre o lume foarte secreta si invizibila, lumea inteligentei tehnologice, producind stiinta si tehnologie la o rata mult mai rapida decit chiar si cele mai eficiente organizatii de cercetare de oriunde. Cu mult patos, a prezentat lupta unor eroi anonimi ai DIE-ului, ca sa aduca prin contrabanda, nu numai tehnologie interzisa din cea mai bine aparata fortareata americana, dar si

echipament si masinarii de constructie americana. Cuvintarea lui Manescu s-a terminat cu un apel arzator pentru o drastica schimbare de mentalitate. “Cred ca trebui sa incetam de a plati capitalismului pentru echipament si tehnologie dezvoltata de proletarii occidentali. Acestea ne apartin noua, revolutiei mondiale a proletariatului Apoi a cerut participantilor sa-si exprime inca o data recunostinta lor pentru “cel mai stralucit fiu al poporului roman, care deschide astazi noi orizonturi pentru patria noastra draga”.

Cu vocea sa puternica de tenor, Avram a predat o lectie despre cum cooperarile cu companii occidentale trebuie folosite pentru recoltarea beneficiilor capitalismului. El a inceput prin descrierea colaborarii cu o firma vest-germana pentru producerea turbo transmisiilor in Romania, ca urmare a careia un numar relativ mare de vest germani au sosit in orasul Craiova. Au adus cu ei documente tehnice variate “pentru circumstante neprevazute”. Avram a evocat cu compasiune noptile lungi petrecute acolo de DIE si ofiterii de securitate, pentru a le fotografia. “Stiti ce au gasit ei acolo? O comoara incalculabila! Printre sutele de mii de documente

pe care le-am fotografiat, am gasit unele despre turbo transmisii pentru tancuri occidentale, de exemplu. Pentru tancurile occidentale, tovarasi! Va puteti imagina surprinderea noastra? Acel lucru doar a recuperat banii pe care i-am investit in aceasta colaborare”.

Un murmur de apreciere s-a auzit in camera.

Ceausescu a fluturat ambele miini.

- Trebuie sa va mai spun, tovarasi, ca ceea ce discutam noi aici, implica secrete de stat, care trebuie nu numai pastrate, dar trebuie de asemenea aparate cu pretul vietilor noastre.

Avram a continuat, descriind acum afacerea comuna cu compania franceza Renault, pentru producerea lui Renault 12 al lor in Romania, adica masina romaneasca numita Dacia. In trecut, Romania nu a fost capabila sa exporte Dacia in Vest, chiar la pretul mic de 1.000 dolari bucata, deoarece, pentru a salva valuta forte, licenta franceza a fost cumparata numai pentru masina in sine, fara echipamentul optional. Avram a relatat apoi ca tot ce nu a cumparat Romania de la Renault, a fost mai tirziu obtinut prin canalele de spionaj. Avram a spus ca

Ministerul Industriei Constructoare de Masini vrea sa-si exprime recunostinta fata de DIE pentru procurarea clandestina a tuturor acelor documente franceze, care au facut posibila evitarea importarii din Franta a mai mult de 13.000 optiuni si imbunatatiri a masinii de baza ce nu erau incluse in contractul de cooperare, reprezentind o economisire de mai mult de trei milioane de dolari. El a subliniat de asemenea ca unele din documentele Renaultului au continut imbunatatiri, care puteau fi aplicate la orice masina similara, ar trebui trimise in Uniunea Sovietica si alte tari socialiste, care produc propriile lor masini.

- Operatiunea respectiva ne va face sa putem exporta Dacia noastra in Europa de Vest, tovarasi. Iar intr-o zi vom fi capabili s-o exportam chiar si in America!

La stirile de seara ale statiei CBS din 7 mai 1986, Dan Rather a avut un reportaj special numit “Dacia ca in Gotcha”. Era o evaluare a masinilor masinii romanesti Dacia ce tocmai aparuse pe piata Statelor Unite. Desi Dacia

parea sa fie un chilipir, performanta sa a fost atit de proasta, incit Rather a hotarit sa faca o parodie satirica despre ea, aratind cum totul functioneaza rau, cind cineva incearca sa o conduca. Ultima picatura cadea atunci cind cel ce facea demonstratia, nu a putut opri motorul, nici chiar cind a scos cheia de contact; el a putut fi oprit doar cind farurile au fost aprinse

- Mai mult chiar, a continuat Avram, acum avem o noua afacere comuna cu Citroen, pentru a produce cele mai noi masini compacte ale lor in Romania. Am si trimis recent o suta ingineri si tehnicieni in Franta, pentru a invata totul despre masina Citroen. Dar numai citiva dintre ei sint oamenii mei; ceilalti sint de la DIE, inarmati cu miniaparate de fotografiat si hirtie fotografica de contact. Dar nu am facut un sacrificiu. Din contra, tovarasi, a fost o miscare calculata. Cind vor reveni, noi vom avea de zece ori mai multe informatii, decit daca eu as fi trimis doar oamenii mei la Citroen.

Transformarea schitelor americane in produse romanesti

- Sa ascultam acum si pe altcineva, s-a adresat Ceausescu adunarii.

Ministrul industriei metalurgice, Neculai Agachi, este un bun narator si foloseste o romaneasca pitoreasca, condimentata cu un puternic accent moldovenesc. Acum a inceput prin a remarca, ca la inceputul anilor 70, la ordinele lui Ceausescu, Romania a inceput sa exploateze marile sale zacaminte de bauxita pentru a deveni o producatoare de aluminiu. Din cauza restrictiilor politice, dar mai ales din cauza preturilor prohibitive fixate pe vremea aceea de catre monopolul aluminiului, ministerul sau nu a fost capabil sa importe mori rotative din Vest pentru prelucrarea aluminiului. De aceea Romania exporta lingouri de aluminiu, atit in tarile estice cit si in cele vestice. Intr-o zi insa, un raport confidential i-a atras atentia spre o firma vest-germana, care facea negocieri pentru cumpararea a trei proiecte pentru laminoare rotative din Statele Unite - cite una pentru tabla, pentru textura si pentru foi de aluminiu. In aceiasi zi a raportat acest lucru lui Ceausescu si a trimis raportul la DIE.

- Nu trebuie sa intru in

amanunte. Vreau insa doar sa spun ca astazi am un institut de proiectare foarte special, unic si extrem de secret, care lucreaza la transformarea schitelor si proiectelor americane in produse romanesti. Pina in 1983 sau 1984, Romania trebuie sa aiba cele trei laminoare rotative in stare de functionare. “Nu cheltuiti banii poporului pentru a ingrasa capitalismul” este ceea ce ne spune zi de zi fiul de frunte al tarii noastre. Noi trebuie sa scriem aceasta cu litere de aur si sa o afisam in fiecare din birourile noastre, s-a entuziasmat Agachi.

Atmosfera a fost mult mai relaxata cind ministrul industriei chimice, Mihai Florescu a luat cuvintul, concentrindu-se mai mult asupra Elenei, decit asupra lui Ceausescu. Fost voluntar din Brigazile Rosii in timpul Razboiului Civil Spaniol, si membru al guvernului roman de peste 25 ani, Florescu a uitat de mult pregatirea sa ca inginer chimist. Pentru a echilibra acest lucru, el avea darul vorbirii. Acum subiectul sau era legat de arta de ademenire a companiilor vestice la Bucuresti, cu cit mai multa documentatie tehnologica.

Apoi a povestit cum Ceausescu i-a ordonat sa elimine din planul cincinal construirea primei uzine de polistiren, pe baza importului din Vest, si sa o construiasca, in schimb, cu propriile sale resurse, bazate pe cercetare si creativitate romaneasca. “A fost ca reinventarea din nou a radioului, dupa ce Popov a facut-o deja, daca pot zice asa”, s-a lamentat Florescu, uitindu-se cu vinovatie spre Ceausescu. In blocul sovietic politica este de a inlocui inventatorii occidentali cu altii sovietici. Toate cartile de istorie au sters numele lui Marconi si acum au proclamat ca radioul a fost inventat de catre un rus numit A. Popov.

Numai pentru a proiecta construirea unei mari uzine de polistiren in Romania ar insemna cel putin patru sau cinci ani de eforturi intensive si costisitoare, a spus Florescu. Dar tovarasul, cu intelepciunea sa, a gasit o incredibila solutie pentru noi. El m-a instruit sa scriu scrisori false celor mai importante firme chimice din Germania de Vest, Marea Britanie, Franta si Italia, exprimind dorinta Romaniei de a cumpara licenta de productie si o foarte mare uzina automatizata de polistiren. Florescu a explicat ca

sase companii vestice au venit la Bucuresti sa stabileasca conditiile si ca negocierile s-au prelungit mai mult de un an, timp in care fiecare din ele au plecat si au venit aducind tot mai multe schite si documentatie tehnologica, cerute de negociatorii romani. Totul a fost fotografiat de DIE in secret si cu minutiozitate, dar rezultatele erau inca considerate insuficiente, pentru a permite ca uzina sa fie complet proiectata in Romania. Asa a fost pina cind o companie franceza, care a vrut sa-si demonstreze in ultima instanta superioritatea, a adus un intreg proiect de polistiren la Bucuresti, pe care il vinduse de curind unei alte tari vestice. Din motive de precautie, lesne de inteles, francezii au cerut ca documentele cheie ale lor sa fie incuiate in fiecare seara in seifurile de la hotelul Atenee Palace, unde stateau. Aceste documente erau mai mult decit suficiente pentru o “solutie romaneasca”.

- Fara a cumpara nici un proiect sau licenta straina, sau mai stiu eu ce, a trimbitat Florescu, tara noastra a fost capabila sa construiasca o imensa uzina de polistiren in cadrul Combinatului Petrochimic de la Borzesti. (Si el a adaugat, de asemenea, un sfirsit

inflorat). Eu nu pot sa inchei aici, fara a exprima multumirea mea fara margini fata de cel mai stralucit fiu al poporului nostru, tovarasului Ceausescu, si celui mai mare savant si academician, tovarasa Elena. Ei deschid o noua, si, ca de obicei, o originala cale pentru ducerea Romaniei spre glorie si comunism.

- In anii 60, s-a adresat Ceausescu adunarii, Bucurestiul era plin de oameni de afaceri occidentali, care semnau contracte de export de echipament industrial catre Romania. In zilele noastre, companiile occidentale calatoresc aici cu oferte, insotite de documentatie tehnica impresionanta, dar tot mai putine contracte sint semnate, de fapt. Exemplul lui Florescu trebuie luat ca un model de viata reala pentru viitor.

- Imbatrinesti, mai! i-a spus Elena cu dulceata, uitindu-se cu afectiune la Florescu, care era principalul ei favorit. Nu ti-am spus sa spui aici povestea pe care mi-ai zis-o mie despre acea companie nazista mare, care a uitat de faptul ca am nationalizat fabrica lor de aici, din Romania?

- I.G. Farben Industry, tovarasa Elena. Aveti dreptate, imbatrinesc, a admis Florescu servil. Si a povestit apoi despre cum fabrica

Colorom Codlea, care producea agenti coloranti, fusese anterior un subsidiar al lui I.G. Farben, ce a devenit Hoechst, dupa al doilea razboi mondial. In timpul unei vizite efectuata de mine la Hoechst cu citiva ani in urma, am intilnit un german nascut la noi, in Romania si care mi s-a adresat cu “Herr Genosse” sau “domnule tovaras”. El era - foarte interesat de Colorom, unde a lucrat inainte de a emigra

- Controleaza-ti limba, Florescu, a intervenit Ceausescu.

- Nu voi povesti nimic despre omul acela. Doar precizarea de atunci, timp de citiva ani, ne-au trimis date lunare despre tot ce producea Hoechst in cadrul liniei sale de agenti coloranti. Chiar ieri faceam o mica gluma despre asta cu tovarasa Elena. Ii ziceam ca, pare-se, Hoechst al nostru nu auzise ca fabrica “Colorom” fusese nationalizata. Si inca trimit la Colorom toate formulele pe care le dezvolta, ca si cum acesta ar fi inca unul din afiliatii lor.

Urma la cuvint Lina Ciobanu, ministrul industriei usoare. Chiar Elena a ales-o pe Ciobanu dintr-un grup de activisti de partid, pentru a fi singura femeie, in afara de ea, membra a Comitetului Politic Executiv. Alegind-o pe Lina,

principala ei preocupare a fost nu numai ca “cealalta femeie” sa nu concureze cu ea, dar mai ales pentru ca putea s-o faca pe Elena sa arate bine, in comparatie cu cealalta. Ciobanu arata ca o activista politica sovietica de pe vremuri, sobra, cu tot parul strins la spate intr-un coc, pieptul ei enorm, proeminent, care faceau sa se descheie nasturii de la jacheta in stil militar incheiat pina sub barbie, fusta ei dreapta, lunga, ajungindu-i la gamba, si ghetele ei rezistente. Ea isi citea chiar si cuvintarile ca un comisar.

- La inceputul anilor 70, a inceput Ciobanu, un cetatean american care era directorul unei companii americane din California si-un agent DIE, a raportat ca inginerul sef de la o fabrica de sticla Ford era pregatit sa vinda proiectul tehnic complet, pentru noul proces Pittsburg Plate Glass, pe sub mina pentru suma de 200.000 dolari

- Sa trecem peste astfel de detalii, Ciobanu, a admonestat-o Ceausescu pe vorbitoare. Numele si pozitiile fac mai multa paguba, decit bine cind sint date aici, a sfatuit-o el calm. E foarte curtenitor cind vorbeste cu femeile.

Ciobanu insa a continuat sa vorbeasca foarte repede, ca o

mitraliera, citind cuvintarea pe care unul din consilierii ei o pregatise pentru intilnire.

- Romania, o producatoare si o exportatoare traditionala de sticla, era foarte interesata. O intilnire a fost fixata la un hotel din America, pentru a se face schimbul celor 200.000 dolari pentru proiect, dar inainte de a putea avea loc, participantii au fost arestati si

- Tovarasa Ciobanu, noi nu sintem interesati in povesti de propaganda americana. Noi sintem aici pentru a hotari ce trebuie sa facem in viitor. E clar?

- Da, tovarase Ceausescu. Inginerul a fost concediat din serviciu sau. Peste doi ani, un american a venit la Bucuresti, a cerut sa ma vada imediat si a propus sa proiecteze o fabrica de sticla Pittsburg in Romania, pentru 300.000 dolari. Era acelasi inginer, numai doar ca pretul crescuse. Am raportat imediat cazul la DIE si inginerul a fost contactat de fostul ofiter al cazului, cel ce fusese declarat persona non grata de catre americani

- Ssssst! Pune hirtiile tale idioate jos pe podea, chiar acum! Pe podea! Pe podea! a zbierat Elena isterica, pina ce Ciobanu a pus in final hirtiile cu cuvintarea ei pe podea. Acum spune-ne povestea,

draga, cu propriile tale cuvinte. Poti sa faci asta, nu-i asa?

Ciobanu s-a lasat de pe un picior pe altul, nervoasa, apoi si-a pornit mitraliera din nou.

- Era John Akfirat, tovarasa Elena, turcul care era cetatean american si inginer sef la fabrica de sticla Ford, iar dv. il cunoasteti, pentru ca eu v-am povestit despre el de atitea ori

- Mai bine citeste-ti hirtiile, tovarasa Ciobanu. Fa acest lucru!

Ceausescu a intervenit spre satisfactia lui Ciobanu, care si-a luat imediat hirtiile si a incercat sa gaseasca unde a ramas cind a fost intrerupta de Elena.

- O echipa mare de ingineri, translatori si proiectanti s-au mutat in citeva case de siguranta a DIE-ului si, sub indrumarea inginerului american, au proiectat o uriasa fabrica de sticla Pittsburg. In urma cu citeva zile, ea a fost pusa in productie experimentala, in cadrul fabricii existente, fabrica de sticla de la Scaeni. Inginerul

american a primit 300.000 dolari. Asta este suma de valuta forte pe care am cheltuit-o pentru aceasta fabrica. Daca am fi importat-o legal, ar fi costat 14 milioane de dolari, plus 15 ani de plata a onorariilor. Americanul a inceput un alt proiect de “consultatie” pentru noi in legatura cu noul tip de sticla americana, numit “float”, pe care vom incepe sa-1 producem in trei fabrici mari in mai putin de doi ani. In curind veti gasi articole de sticla romaneasca in fiecare magazin din Europa de Vest si din Statele Unite, scotind din uz unele corporatii europene si americane vechi. Acesta este felul comunist al tovarasului Ceausescu de a crea industria noastra de sticla, fara licenta capitalista si alte cheltuieli. De aceea, vreau sa ma alatur celor zece milioane de femei romance, pentru a spune: Va multumim, tovarase Nicolae Ceausescu! Va multumim dv, care sinteti pentru noi mai mult decit un tata, frate, sot si fiu, la un loc!

Spionaj economic total

Era in jurul orei sase, cind Ceausescu a inceput sa prezinte “noul sau ordin economic” si directivele ferme pentru viitorul relatiilor tehnologice si economice ale Romaniei cu tarile din Vest. Asa cum face el de obicei cind incepe o cuvintare importanta, a inceput cu voce joasa, aproape o soapta.

- Ceea ce am discutat astazi aici, poate fi nou pentru unii dintre dv, tovarasi, dar nu pentru noi toti. Ca si in multe alte domenii, unde Romania este in frunte, partidul nostru comunist a dezvoltat propriul sau concept original despre informarea tehnologica cu citiva ani in urma. Acesta s-a dovedit a fi substantial superior celui pe care l-am mostenit de la Moscova.

Apoi Ceausescu si-a expus principiul de spionaj total, tehnic si stiintific, impotriva Vestului; importurile din lumea capitalista trebuie sa devina acum o exceptie, nu o regula.

- In timpul vizitei mele din 1975 la Tokio, mi s-a spus o poveste interesanta. Anume despre cum a inceput o companie japoneza sa construiasca o industrie fotografica. N-am sa va spun daca

era Canon sau Nikon, sau Minolta, sau alta, pentru ca am promis sa pastrez secretul; sa o numim “Tokon”. Cind a inceput, nu a avut nici macar doua scinduri intr-un garaj parasit, ca cel cu care a inceput Sony. “Tokon” a angajat 160 de ingineri optici si mecanici si le-a dat la fiecare cite un plic sigilat. Inauntru era numele companiei occidentale unde inginerul trebuia sa reuseasca sa fie angajat pe o perioada de trei ani si numele partii de echipament fotografic, pe care trebuia sa invete sa-1 produca. Unii, de exemplu, au plecat la Leica sau la Rolliflex, pentru a invata sa produca corpul sau componenta mecanica, sau cea electronica, sau cea fotoelectrica, a unui aparat de fotografiat. Altii au mers la Zeiss-Ikon pentru a invata despre lentile. In timpul acestei perioade, ei erau platiti de catre “Tokon”, alaturi de salariile pe care le primeau de la Leica, Rolliflex sau Zeiss. Cind s-au intors in Japonia, au proiectat citeva modele de aparate de fotografiat, bazate pe ce au furat din Europa de Vest, au construit o fabrica moderna, si pac! “Tokon” a inceput deodata sa inunde piata mondiala cu aparate fotografice mult mai ieftine decit

cele europene. Nu s-a pierdut timpul cu cercetarea, nici o licenta sau stiu-cum nu a fost cumparata, nici un fel de taxe nu au fost platite. Acesta este felul in care va trebui sa procedam in viitor. Cu o singura deosebire: nu vom avea ingineri platiti de doua ori. Noi sintem comunisti, nu capitalisti. Noi avem menirea sa ne imbogatim patria, nu buzunarele noastre, - si-a terminat povestirea.

Dupa aceea Ceausescu a inceput sa dea ordine cu agilitatea unui profesionist de spionaj de o viata. Comertul exterior va trebui sa fie reorganizat astfel incit importurile vor fi complet subordonate principiului de spionaj economic total. Fiecare reprezentant comercial din Vest va avea un rol dublu. Fiecare contact cu firmele occidentale trebuie analizate pentru scopuri de spionaj. Fiecare specialist occidental intilnit in timpul negocierilor comerciale, trebuia raportat la DIE. Fiecare afacere comuna si de cooperare trebuia subordonata scopului obtinerii de noua tehnologie, prin mijloace de spionaj. Ministerele industriale romanesti trebuiau sa atraga un numar mai mare de occidentali la Bucuresti si sa-i faca sa aduca documente deosebite. Securitatea interna si DIE vor

trebui sa ia masuri ca bagajul fiecarui vizitator tehnic, comercial si financiar occidental sa fie examinat, iar documentele valoroase sa fie fotografiate.

- Florescu ne-a spus o poveste interesanta despre un emigrant roman, care a devenit un agent foarte folositor, a zis Ceausescu. Vreau sa va spun o alta poveste. Nu cu mult timp in urma, l-am trimis pe Patan la Peking pentru a propune tovarasului Hua Go-feng ca serviciile noastre de spionaj sa lucreze impreuna. (Ion Patan era adjunctul primului ministru, care pina in martie 1978 a fost de asemenea ministru al comertului exterior). Stiti ce a zis tovarasul Hua? Noi nu avem spioni in Vest. Va vine sa credeti? Cind Patan a insistat, tovarasul Hua a replicat: “Spune-i prietenului meu Ceausescu ca noi nu avem spioni in Vest, dar avem acolo o multime de patrioti”. Aceasta-i ce putem face si noi, tovarasi. Avem peste 600.000 de romani care traiesc in Vest, cei mai multi in America. Detroit si Cleveland sint cele mai mari orase romanesti dupa Bucuresti. Si noi avem mult mai multi germani traind in Germania de Vest, care fie ca sint nascuti in Romania, fie ca sint de origine romana. Eu nu socotesc evreii

romani, care traiesc pretutindeni in lume. Noi trebuie sa facem din fiecare un patriot, lucrind pentru patria de peste hotare, un soldat in serviciul partidului nostru comunist!

Ceausescu a culminat cu o voce foarte tare, batind cu pumnul in masa. Pentru inca jumatate de ora el a continuat cu acelasi subiect, descriind viziunea sa despre imaginea viitorului Romaniei comuniste, care trebuie sa devina una din primele zece puteri industriale de pe pamint, bazat pe spionajul tehnologic.

Ceausescu si-a rezumat mesajul:

- Cu geniul sau de neegalat, Lenin a exprimat viitorul proletariatului revolutionar, intr-o simpla formula matematica: “Comunismul este egal cu putere politica plus electrificare”. Astazi, dupa saizeci de ani, eu as adauga o alta caramida constructoare la marxism-leninism: Comunismul modern este egal cu comunismul national, plus informare tehnologica si bani de la capitalism. Aceasta, tovarasi, este contributia romaneasca la marxism!” a incheiat Ceausescu. Fata a devenit de un rosu aprins si fruntea sa era plina cu broboane de sudoare. Participantii s-au sculat in picioare si bateau ritmic din palme.

Ceausescu si-a fluturat miinile si participantii au inghetat. Eu am auzit voci ridicindu-se din rindul citorva tari ale Pactului de la Varsovia, cerind anumite liberalizari, un mai mare grad de autonomie industriala.

- Acesta este anarho-socialism, a zbierat Manea, incercind sa-1 anticipeze pe Ceausescu.

- Asa este, tovarasi. Trebuie sa cerem astazi mai multa disciplina de partid la toate nivelele. Aici am raportat, am pus intrebari, am criticat, am discutat. Acum trebuie sa luam o hotarire, tovarasi. O decizie, unanima, ca de obicei, care sa devina litera de lege pentru fiecare roman traind inauntrul sau in afara granitelor noastre. Cine este pentru aprobarea noului concept de informare tehnologica, tovarasi?

Toata lumea a izbucnit in aplauze, care au devenit in curind batai ritmice din palme. Pentru un timp, Ceausescu s-a ocupat de hirtiile pe care le avea in fata sa pe masa, cautind unele, rearanjind ordinea lor, organizindu-si dosarul. Apoi, el si-a fluturat miinile din nou si a continuat, fara sa se uite la noi, vorbind rapid, ca un licitant american de tutun: Este cineva impotriva? Abtineri? In deplina unanimitate, Comitetul Politic

Executiv al Partidului Comunist Roman a aprobat noul concept de informare tehnologica, asa cum a fost descris in raportul prezentat aici, in incheierea sedintei noastre.

La citeva minute dupa ce a plecat de la intilnire, Ceausescu m-a chemat la el in birou. Statea in mijlocul camerei cu Elena.

- Citi dintre directorii intreprinderilor de comert exterior sint ofiteri?

- Unsprezece DIE si unul DIA, din patruzeci si unu. Douazeci si

sase sint cooptati.

- Pina la sfirsitul anului toti trebuie sa fie ofiteri, sub adinca acoperire. Adu-i inapoi aici, unul cite unul. Am sa le dau grade militare, inteles?

- Da, tovarase.

- Acelasi lucru cu Ministerul Afacerilor Externe, a adaugat Ceausescu. Trebuie sa pastram secretul fata de Andrei si Burtica. Ministrii sint rotati la fiecare doi ani, sau asa ceva, nu-i asa? a spus el, tragind din ochi.

Capitolul 27

- Vorbeste generalul Pacepa.

- Buna, sefule. Mai bine ai fi mincat rahat, decit sa raspunzi la telefon. Tovarasul te vrea imediat

aici. N-ai idee ce vreme teribila avem, sefule.

- Voi fi acolo imediat, profesore.

Un alt spion sovietic?

Era putin dupa ora zece dimineata, cind am plecat de la biroul meu, pentru a merge la cel al lui Ceausescu. Asteptind in capul scarilor, ca de obicei, Manea mi-a dat raportul sau, cu vocea lui uniforma, monotona si lipsita de emotie, care nu trada niciodata neliniste sau satisfactie.

- Postelnicu era deja aici,

asteptindu-1, cind tovarasul a sosit in aceasta dimineata. Tovarasa Elena era cu el - ea niciodata nu vine atit de devreme - si a intrat imediat impreuna cu ei, ca si cum ar fi stiut ce urma. Postelnicu a spus ca e urgent. Tovarasul a devenit o gramada zbircita. Aproape la fel ca in ziua cind a rupt decretul, care il facea pe

Militaru ministru.

Cind am intrat in biroul lui Ceausescu, inca zbiera violent, lovind masa cu pumnul. Fata lui era purpurie de minie. Elena si Postelnicu stau asezati la masa din fata biroului sau. Un casetofon era in mijlocul mesei.

- D-De ce n-nu mi-ai r-raportat ca L-Luchian este un ofiter KGB? a urlat Ceausescu la mine.

Dupa seara aceea, la Atenee Palace, cind Luchian 1-a ridicat pe Nicu, luindu-1 de dupa ceafa si 1-a asezati in afara usii, am asteptat ca ceva sa se intimple. Acum era insa mai mult decit m-am asteptat.

- S-Spune-i, P-Postelnicu. A-Arata-i c-ce ai a-aflat, a tunat Ceausescu.

- L-am prins pe generalul Luchian vorbind fluent ruseste! a spus Postelnicu, aruncind bomba la mine in poala.

- C-Cu s-sotia l-lui! A-Amindoi sint ilegali KGB, complotind impotriva mea! a izbit Ceausescu cu pumnul in masa.

- Porneste casetofonul! a latrat Elena.

Postelnicu, care nu astepta niciodata sa fie rugat de doua ori de Elena, s-a indreptat supus spre casetofon. Un barbat si o femeie puteau fi auziti discutind despre niste musafiri care tocmai

plecasera. Desi caseta permitea sa se auda un fundal zgomotos, am putut recunoaste vocile lui Luchian si sotiei sale, Silvia. Apoi vocile lor s-au pierdut complet. Pentru mine, o asemenea imprimare, de calitate slaba, era foarte suspecta, stiind ca Luchian avea casa impinzita cu microfoane.

- Asta-i! a zbierat Elena.

Eu stiam citeva cuvinte rusesti, dar cunostintele mele de limba rusa erau aproape egale cu zero, asa cum erau si ale Elenei, si n-am putut intelege nimic. Nici nu am putut identifica cele doua voci foarte joase, ca fiind ale sotilor Luchian.

- D-Doi o-ofiteri i-ilegali ai KGB! Si unul din ei, chiar aici, in a-aceasta c-cladire, chiar deasupra biroului meu!

Furia lui Ceausescu s-a dezlantuit pentru multa vreme, intre timp Elena punind paie pe foc, pornind si oprind casetofonul de citeva ori.

- Luchian si sotia lui sint un cuplu sovietic ilegal, infiltrati in Romania in timpul tulburarilor din perioada 1944-45, a declarat Ceausescu o ora mai tirziu, disparitia bilbiielii sale fiind un semn sigur ca si-a recistigat stapinirea de sine. El a spus ca amindoi erau sovietici, de

descendenta romana, si de acolo provenea limba lor romaneasca impecabila. KGB-ul i-a prezentat ca cetateni romani, nascuti la Tighina, i-a inarmat cu certificate de nastere false, care nu puteau fi verificate, deoarece Tighina era acum in Uniunea Sovietica si au creat chiar morminte false pentru parintii lor, aici, in Bucuresti. Nu incape nici o indoiala. Conversatia in rusa era o dovada pozitiva. Sotii Luchian nu trebuie arestati; ei

trebuie neutralizati in alt mod. Pina ce se ajunge la o decizie finala, trebuie tinuti sub o supraveghere riguroasa.

Cind am plecat cu Postelnicu, Elena era inca asezata in acelasi scaun, miinile ei manipulind casetofonul. La biroul lui, Manea rasfoia ocupat hirtiile sale, indiferent la tot ce se petrecea in jurul nostru. A remarcat numai cu vocea sa plata si monotona: “tovarasul va rupe un alt decret?”

Neutralizarea postului de radio Europa Libera

Eram in drum spre biroul meu, cind radio-telefonul din masina a comunicat: “Saizeci si doi sa se prezinte imediat la zero unu. Repet, saizeci si doi sa se prezinte la zero unu”.

- Saizeci si doi este in drum spre zero unu, am raspuns eu.

Cind am ajuns la biroul lui Ceausescu, Manea era afara, asteptindu-ma.

- Un nou ciclon bintuie pe aici, cu Coman, Postelnicu si Plesita in atentia furtunii, iar tovarasa Elena sufla in foaie. Este ceva despre radio Europa Libera din buletinul vostru. Sper ca nu va dura prea mult, am bilete la opereta pentru deseara. ,,Manon” de Massenet,

sefule. Eu nu vreau sa-mi stric seara asa, cum Manon Lescaut si-a stricat viata.

Manon era opera favorita a lui Manea. El se considera un fel de Manon, irosindu-si viata cu un curtezan numit Ceausescu.

M-am asteptat la o izbucnire in legatura cu buletinul acelei zile, despre raportul postului de radio Europa Libera, privitor la noile atacuri, extrem de violente, impotriva cultului personalitatii lui Ceausescu. Cind am intrat, Ceausescu statea la biroul sau, cu Elena asezata in spatele lui.

Era in toiul dictarii unor ordine, un semn ca se gasea deja in procesul de calmare.

Coman, Postelnicu si Plesita scribaleau asiduu in carnetele lor.

Ceausescu a continuat sa vorbeasca, fara ca macar sa se oboseasca sa se uite spre mine. El a spus ca nu mai vrea sa auda numele de radio Europa Libera pronuntat in biroul sau. El trebuie inlocuit cu un nume codificat, ceva asemanator cu “Yakkity-yak”. Sau chiar mai bine “Cutia cu minciuni”. O uniotate speciala a securitatii trebuie sa fie creata si insarcinata cu nimic altceva decit: “Cutia cu minciuni”. Sarcina principala a unitatii era sa identifice pe fiecare ascultator al “Cutiei cu minciuni”. Militia si informatorii confidentiali ai securitatii vor fi implicati in aceasta operatiune. O cenzura totala a corespondentei spre Vest, cu confiscarea a tot ce se adreseaza catre sau este legat de “Cutia cu minciuni”. DGTO trebuie sa raporteze imediat pe toti cei identificati de microfoanele sale, de interceptiile telefonice si de cenzura corespondentei, ca fiind ascultatori ai emisiunilor “Cutiei cu minciuni”. Astazi “Cutia cu minciuni” a ars ca otrava. Dar ziua in care emisiunile ei nu numai ca vor ataca partidul si activistii guvernamentali, dar pur si simplu vor apela la ei, incercind sa-i intoarca pe dupa deget si sa-i

ademeneasca pe partea cealalta, aceea va fi ziua, cind va deveni o otrava mortala. Si noi trebuie sa fim pregatiti.

- Trebuie sa reconstruim centrul nostru de bruiaj, a spus Ceausescu, adresindu-mi-se, in sfirsit. Centrul de bruiaj romanesc a fost demontat cu citiva ani in urma si cladirea lui a fost data scolii DIE. Echipamentul de bruiaj demontat, in cea mai mare parte furnizat de Uniunea Sovietica in anii 50, a fost pastrat, gata de a fi oricind folosit din nou. El era tinut impreuna cu niste transmitatoare de bruiaj sovietice mai noi, si mai puternice, primite de la Moscova de-a lungul anilor. Ceausescu a dat ordin ca centrul de bruiaj sa fie in stare de functionare in termen de sase luni.

Bucurestiul si zonele cu populatie etnica germana si maghiara trebuie bruiate cu maxima intensitate. Daca este nevoie de mai mult echipament, acesta va fi importat imediat. Dupa citeva minute si alte citeva ordine, Ceausescu si-a ridicat miinile, semnalizind ca a terminat.

- Tu stai aici, Pacepa, a adaugat el.

Ceausescu s-a sculat din scaunul sau, a iesit din spatele biroului si a inceput sa se plimbe prin camera, cu ochii indreptati in jos si

urmarindu-si picioarele, bratele lungi miscindu-se rigide pe linga corp. Elena l-a urmat din spate, leganindu-se, ca sa tina pasul cu el. Ceausescu mi-a facut semn sa-1 urmez. Paseam acum intr-o procesiune tacuta, care m-a facut sa ma gindesc la marsul spre spinzuratoare din Simfonia fantastica de Berlioz.

Ceausescu a rupt in cele din urma tacerea, cu o voce exagerat de moale.

- Eu as neutraliza “Cutia cu minciuni”, mai degraba din interior, decit s-o bruiez de aici. Bruiajul va trezi doar mai mult interes pentru ea. Vreau sa ma scap de Bernard, a continuat el, vocea devenindu-i si mai joasa. Noel Bernard era directorul Departamentului romanesc de la Radio Europa Libera.

Lui Ceausescu ii era teama ca Bernard va schimba tactica postului Europa Libera de a discredita numai conducerea de virf a

Romaniei, si o va inlocui cu una indreptata mai mult spre sucirea capului unor importanti functionari, pentru a-i face sa fuga in Vest. Ceausescu detesta gindul despre orice fel de dezertori, iar ideea unora de nivel inalt este un cosmar pentru el.

- Si Georgescu, Nicule, a adaugat Elena cu voce tare. Bernard era bete noir-ul lui Ceausescu. Georgescu era cel al Elenei.

I-am reamintit lui Ceausescu ca el personal l-a insarcinat pe Luchian cu minuirea problemei Georgescu si ca Luchian parea a fi optimist in legatura cu obtinerea, in curind, a unor rezultate.

- L-Luchian este mort. D-DIE-ul t-trebuie sa il preia pe G-Georgescu si sa t-termine cu el, a spus Ceausescu, chiar si mai moale.

Cind am plecat, dispozitia lui Ceausescu inca mai era neagra, dar el se calmase pina la punctul de a sti numai ce voia.

Pregatirea vizitei la Londra

Intors la biroul meu, am incercat sa intru in normal cu rutina obisnuita de conducere a serviciului de informare externa, care era in permanenta crestere, devenind tot mai implicata in aproape orice, de la spionaj, influenta, dezinformare si trafic de arme, droguri si persoane, pina la monitorizarea zilnica a microfoanelor ascunse in birourile si casele fiecarui conducator roman. Institutiile civile traditionale de guvernamint s-au dovedit a fi incapabile de a salva tara de la un dezastru economic, si Ceausescu credea ca intreaga tara trebuia condusa ca o operatiune “Orizontul”, hranit de deceptie.

Era deja intuneric, cind a sunat telefonul S. In Bucuresti, zilele de aprilie sint inca scurte.

- Vorbeste general Pacepa.

- Aici e sclavul dumitale, sefule. Cum e vremea pe acolo?

- Calmul de dupa furtuna, profesore.

- Si aici. Tovarasa Elena a plecat nu demult, si cind a deschis usa, se putea simti inabuseala dinauntru. Si avea un casetofon sub brat, dar nu arata ca si cum s-ar duce la dans. Acum si tovarasul

este gata de plecare. Stii ce urmeaza?

- Constantin Manea merge sa vada Manon.” El are bilete de opera pentru deseara.

- Si tu, sefule, vei merge sa-1 vezi pe tovarasul. La resedinta sa.

- O, nu!

- O, da! Pronosticul lui Manea este vreme rea, dar fara alte furtuni cu tunete.

Ceausescu se plimba cu pasi repezi prin gradina sa enorma, luminata numai de “pitici”.

- Ce-i nou? a intrebat conventional, cind am intrat in pas cu el. Dar a continuat scurt, fara sa astepte ca eu sa-i raspund. Am primit vreun raspuns de la Rolls-Royce?

- Da, tovarase. Exista unul afirmativ, direct de la Keith, am raportat.

Sir Kenneth Keith era presedintele de la Rolls Royce. El cazuse recent de acord ca Ceausescu sa viziteze uzina de motoare pentru avioane Rolls-Royce, in timpul vizitei sale oficiale din iunie in Anglia, pe care o pregateam.

- Asta-i excelent. Excelent. Yurom-ul nostru s-a prabusit din

cauza motorului. Si de la BAC? a continuat el, referindu-se acum la British Aerospace, o corporatie creata in 1976, dupa nationalizarea si contopirea lui British Aircraft Corporation, Hawker Siddeley si Scottish Aviation.

- Da, tovarase.

- Foarte bine. In timpul vizitei vreau sa semnez contractul pentru producerea, atit a avioanelor cit si a motoarelor lor.

Ceausescu a decis sa import licenta si echipamentul pentru producerea avionului comercial de pasageri BAC 111 de la British Aerospace, si pentru fabricarea turbomotoarelor de la Rolls-Royce, cu scopul de a deschide portile spionajului catre ele.

- Nu va fi usor.

- Eu vreau sa am ambele contracte de colaborare semnate, in timp ce sint in Anglia. Si vreau ca ofiterii nostri sa fie acolo, inauntru, imediat ce plecam spre tara, a dictat Ceausescu, marsaluind cu pas linistit si rapid. De la Rolls-Royce vreau o informare completa despre toate motoarele lor pentru avioane militare. De la BAC doresc schitele pentru avioanele de lupa. (Se intoarce, plimbindu-se de-a lungul aleilor intunecoase). Si il vreau pe “Harier”. Sint sigur ca Brejnev va plati un pret bun pentru

el. (British Royal Air Force era primul avion operational militar cu decolare si aterizare verticala). Incearca sa organizezi o demonstratie cu el “pe viu”, in timpul vizitei mele acolo.

Ceausescu a continuat cu numeroase ordine privind vizita din Anglia. Ultimul dintre ele imi cerea sa aranjez, dar total independent de vizita, o intilnire cu Gordon McLennan, secretarul general al Partidului Comunist Britanic, la ambasada romana, afara din raza microfoanelor britanice. Dupa o saptamina de sedere la Buckingam Palace, el poate sa creada ca am cazut sub influentele capitaliste.

Ceausescu a schimbat brusc subiectul.

- Ceva vesti de la Dobreanu?

Mihai Dobreanu era ginerele lui Ion Marcu, un colonel cu adinca acoperire, lucrind ca sef al agentiei comerciale romanesti din Teheran. Marcu a jucat rolul cel mai important in recrutarea fratelui sahului Iranului si a devenit ofiterul raspunzator de caz in Teheran, responsabil cu tot ce era legat de el, inclusiv 10% din platile facute lui cu bani lichizi. In urma cu un an, Marcu a fugit din tara cu nevasta-sa, fiica, ginerele, cuplului ultim dindu-i-se permisiunea de a petrece o scurta vacanta la Teheran,

si aceasta dezertare a provocat cea mai teribila izbucnire de minie la care am fost vreodata martor. Dupa citeva luni, DIE-ul a localizat intreaga familie in Canada, unde Marcu primise azil politic. In conformitate cu “Popovici”, agentul DIE care i-a dat de urma, ginerelui lui Marcu i s-a facut dor de casa, de parintii sai din Romania. Imediat, Ceausescu a dat ordin ca el sa fie ademenit afara din Canada si adus la Bucuresti, ceea ce DIE-ul a reusit recent sa faca.

- Da, tovarase. Dobreanu este acum in Bucuresti.

- A zis ceva?

- El este interogat despre Marcu.

- Escrocul murdar! Cere-i fratelui sahului ca Savak sa-1 inlature din drumul nostru. Spune-i ca e o cerere personala din partea mea, inteles?

Savak era serviciul de inteligenta infam al sahului.

- Da, tovarase.

- Cind este vizita mea la Pekin?

- La inceputul lui mai.

- Daca-i asa, atunci pot sa-1 rog eu. Aranjeaza o oprire la Teheran, in drumul meu spre Peking. Sahul si fratele lui sa ma astepte la aeroport. Am sa obtin scalpul lui Marcu. Inteles?

- Da, tovarase.

- Forteaza-i mina lui Dobreanu, sa-si ademeneasca sotia si copilul aici. Apoi toti trebuie sa crape in puscarie. Cind a trecut pe linga banca din fata casei cu doua etaje, construita pentru mama lui, Ceausescu a spus in mod automat: “Buna seara”. Dar tot nu putea sa creada ca femeia octogenara, purtind un sal negru strins infasurat in jurul umerilor ei, si un batic negru, legat sub barbie, nu va mai fi niciodata acolo pe banca, asteptindu-1.

Dupa inca citiva pasi, Ceausescu s-a oprit, a prins unul din nasturii mei si a inceput sa-1 suceasca. Foarte, foarte usor a spus:

- Vreau sa-1 pun pe “Radu” la Bernard in birou.

- Dar nu am avut niciodata un “Radu” portativ, tovarase.

- Sa facem unul.

Cind am trecut pe linga intrare, Elena era pe treptele de marmura, cautindu-1 pe Ceausescu. Tiriindu-se in papucii de casa, a incercat sa tina pasul cu noi.

- Trebuie sa ne scapam de Georgescu, Nicule, a pufait ea. Te implor. Ce-i destul, e destul!

- Ihi.

- Si Goma si Tanase! Ei ne urasc pe noi, Nicule.

- Sa cinam acum si apoi sa vedem un Kojak. Ora zece, mi-a

aruncat el peste umar, pe cind pleca

mina in mina cu Elena.

Ciclul incepe din nou

Ceausescu, purtind puloverul sau preferat alb, pe git, a sosit la cinematograf la ora zece fix si a inceput sa se plimbe prin camera asteptind-o pe Elena. Cind a sosit, era imbracata cu halatul lung de catifea gri, incheiat numai pe jumatate. Chelnerul a alergat cu vinul galben moldovenesc, tinut la temperatura camerei, si cu sticla desfacuta de sampanie Cordon Rouge pentru Elena. La sfirsitul filmului, luminile crude cadeau pe locul unde Elena dormea zgomotos, capul ei cuibarit pe spatarul de catifea gri al fotoliului si gura deschisa, emitind un suierat usor si regulat.

Ceausescu a golit paharul de vin, a aruncat o privire la Elena, care dormea, si a plecat cu pas rapid, facindu-mi semn sa-1 urmez. Odata ajunsi in biroul sau particular, a dat drumul casetofonului, facindu-1 tare.

- Va trebui sa pleci in Germania si forteaza-i mina sa obtina Fokker-ul pentru noi. Ursii nostri nu se obtin pe gratis.

Berthold Beitz, administratorul general al faimosului concern

Krupp si facind parte din bordul de directori, era un avid vinator si o cunostinta apropiata a  primului ministru si a lui Luchian. Dupa numeroasele sale calatorii de vinatoare in Romania, Beitz ducea cu el in Germania de Vest superbe trofee din blana de urs, dar lasa pentru Ceausescu si Maurer pusti scumpe Krupp, fabricate la comanda.

- De asemenea ai sa-i fortezi si mina lui Wischnewski. Hans-Juergen Wischnewski avea titlul de ministru al cancelariei si era omul numarul doi in cabinetul lui Helmut Schmidt. In ultimii citiva ani l-am intilnit de citeva ori ca sa-i inminez mesaje personale de la Ceausescu pentru Schmidt, cerind tehnologie interzisa spre a ajuta Romania de a-si pastra independenta de Moscova. O natura deschisa si caracter impecabil, Wischnewski a luptat cu incapatinare contra acordarii lui Ceausescu a accesului la tehnologia aeronautica militara a Germaniei de Vest. Tot asa era situatia cu Beitz, care, in ciuda promisiunilor vagi facute de Luchian si mine,

in timpul prinzurilor si cinelor prietenesti de la vilele executive ale lui Krupp, nu voia sa-si riste prestigiul pentru Ceausescu. “Si nu uita de Windbag insusi.” Asta insemna Willy Brandt. “Preseaza-1 sa vina aici, inainte de vizita mea la Londra. Am sa-i fortez mina.”

In timp ce Ceausescu vorbea, usa grea de la biroul sau s-a

deschis, trintita de perete si Elena a intrat inauntru, cu ochii umflati, parul zbirlit, halatul deschis, in mod evident abia plecata de la cinematograf.

- Incearca sa pleci miine la Bonn, Pacepa. Asta-i ce avem mai intii de facut, mi-a spus Ceausescu, in timp ce era tras de acolo de catre Elena.

Inca o petrecere

Cind, in sfirsit, am plecat, era trecut de miezul noptii. “La Casa de oaspeti a partidului”, i-am ordonat soferului. I-am promis lui Burtica ca nu voi lipsi de la cina. El sarbatorea numirea sa in functia de ministru de comert exterior. Cind am ajuns acolo, nimeni nu mai simtea nici o durere.

- Poate cineva sa spuna cite feluri diferite de mincare am avut in seara aceasta? am auzit vocea lui Cornel Burtica, in timp ce ocupam scaunul care a fost rezervat pentru mine.

- Cel putin zece, a molfait Stefan Andrei, cu gura plina.

- E un mare gunoi, a continuat Burtica.

- De ce? Doar am vazut cel putin inca alte zece, asteptind in bucatarie

- Va vorbesc despre altceva. Puteti crede una ca asta, tovarasi? Noi inca mai avem restaurante de clasa intii pentru turisti, care au numai patru sau cinci feluri de mincare. Asta-i gunoiul.

- Ce dezastru pentru relatiile noastre externe, a completat Andrei.

- Si le-am spus citorva din oamenii mei sa colecteze meniurile de la restaurantele turistice pe care le avem in Bucuresti. Iar cind tovarasul s-a intors din Statele Unite, i-am raportat intregul gunoi. Do-cu-men- tat. Si stiti ce a facut el?

- I-a arestat pe sefii de restaurante? a ghicit ministrul apararii nationale Ion Coman.

- De ce sa-i aresteze? Doar sint toti, ori cu functii politice ori

proprii nostri ofiteri, a spus ministrul de interne, Teodor Coman, luindu-le apararea.

- Tovarasul a dovedit inca o data ca este fara egal! Chiar acolo, pe loc, a ordonat ca un decret prezidential sa fie intocmit, obligind fiecare restaurant turistic de a avea un numar de bucate in meniul lui. Am propus 35 pentru restaurantele de lux, 25 pentru celelalte.

- Minunat. Cum reusesc sa faca acest lucru? a intrebat Ion Coman.

- Este ideea tovarasului: conserve, alimente conservate. Fiecare restaurant trebuie sa aiba citeva mii de cutii in stoc, cu felurile de mincare mentionate in meniu. Daca cineva vrea gulas, tu doar deschizi conserva de gulas si il servesti. Daca altcineva vrea cirnati si fasole, deschizi o alta cutie. Porc cu varza murata? Acolo e. Si calitatea este intotdeauna aceeasi. Tovarasul ar putea cu usurinta sa faca un milion in Vest, cu ideile pe care le are.

- Nu e scump pentru un restaurant sa serveasca mincaruri din conserve? a indraznit Teodor Coman sa intrebe.

- E o chestiune de prestigiu national, nu de bani, a intervenit Andrei.

- Toate restaurantele noastre

functioneaza in deficit, tovarasi. Tot ce trebuie sa facem este sa dublam subsidiul si putem avea 35 de feluri de mincare in meniu. Banii nu sint o problema; turistii sint. Nu exista nimic care sa faca o propaganda mai buna Romaniei comuniste, decit un turist fericit.

Discutiile au continuat dezlinate. Oamenii de acest nivel nu sint obisnuiti sa asculte la altii, ei vor numai sa-si aduca propria lor contributie la adulatia lui Ceausescu. Totdeauna exista cineva in jur care sa spuna miine tovarasului ce s-a vorbit azi. Si asta-i, fara a socoti microfoanele

- Saracul tovaras. De parca Washingtonul si Casa Alba nu ii erau de ajuns. Acum trebuie sa plece la Londra si sa doarma in palatul regal cu regina, uitindu-se la el de parca ar fi un verisor de la tara, a spus Ion Coman neinspirat.

Burtica s-a incordat.

- Ce crezi ca sintem noi, Coman, trogloditi? Poporul roman a fost capabil sa-i dea tovarasului in douazeci de ani, ceea ce Imperiul Britanic i-a dat dinastiei sale regale intr-un mileniu. Cite birouri are regina? Unul, Coman! Tovarasul nostru are trei, si unul este fostul palat regal. Cite resedinte oficiale are regina? Trei, asta-i tot ce are. Tovarasul are cinci, Coman.

Cinci. Si asta fara a socoti cele 39 case speciale de oaspeti, construite pentru el in fiecare din judetele noastre si tinute numai pentru cind merge acolo in vizita, sau la o partida de vinatoare.

- Si 21 apartamente prezidentiale in ambasadele noastre, a intervenit Andrei zgomotos. Nimeni altul nu-si pune piciorul in ele. Ele sint numai pentru tovarasul.

- Cite avioane personale crezi ca are regina? a continuat Burtica. Doua, Coman, asta-i tot ce are ea. Tovarasul are noua si trei helicoptere. Si nu uitati, unul este un Boeing 707, iar doi sint gigantii aceia, Iliusin-62. Toate cu apartamente prezidentiale, saloane si birouri.

Cite trenuri personale are regina? Unul, Coman, numai unul si inca unul vechi. Tovarasul are trei. Nu trei vagoane, trei trenuri intregi, si toate ultramoderne. Cite ambulante are regina? Doua, Coman, numai doua - eu stiu asta. Tovarasul are patru, toate facute la comanda in America si Germania de Vest. Cite spitale ale ei, personale, are regina, Coman? Nici unul, atitea are. Tovarasul are unul pentru el personal. Si doctori care il trateaza numai pe el si familia sa.

- Si asta fara a socoti noul

Centru Administrativ, a adaugat ministrul de interne cu mindrie, in timp ce-si umplea un pahar cu scotch, golindu-1 dintr-o inghititura.

- Ai dreptate, Coman, a aprobat Burtica. Crezi ca regina poate sa demoleze centrul Londrei, pentru a-si construi palate pentru sine si pentru guvernul ei? Dar noi putem, tovarasi. Si o vom face. Si il vom numi “Centrul Administrativ Ni-co-la-e Cea-u-ses-cu”.

- Plec la Londra cu tovarasul, a spus Andrei. Mi-a spus asta recent. El a zis ca noi toti vom sta la Buckingham Palace. E adevarat, Pacepa?

- Adevarat.

- Mor de nerabdare sa ma vad acolo, unde Regina Victoria a domnit aproape saizeci si cinci de ani. Ca ministru de externe, trebuie sa am unul din cele mai bune apartamente din palat. Ard de nerabdare sa ma pis pe peretii sai imperiali si pe mobila regelui George al IV-lea. Trebuie sa fie mult mai bine, decit la Blair House! ne-a orbit Andrei cu cunostintele sale eclectice de istorie.

Animatia conversatiei a crescut, in raport direct cu sticlele golite, intorcindu-se pentru a atinge cele mai neasteptate subiecte. Petrecerea

a ajuns in cele din urma la obisnuitul sau sfirsit, cu cei doi Coman bine afumati, Andrei nestabil pe picioare si Burtica ametit, dar in deplin control. Ca de obicei, apartamentul meu era intunecat. Numai Fedor Lily, cu fata sa zbircita de taran, usor

luminata, era treaz, asteptindu-ma pe mine. Ochii sai mari, calzi, prietenosi si mereu cercetatori, se uitau drept la mine. Pe masa mare de linga Fedor am gasit o invitatie tiparita la inchiderea spectacolului Danei. “Scumpul meu tata”, era completat pe rindul cu numele de scrisul feminin, dar ferm, al Danei.

Epilog

Duminica, 23 iulie, Dana a venit cu mine la aeroport. Ceausescu mi-a ordonat sa ma intorc in Germania de Vest, spre a incerca inca o data sa obtin aprobarea Bonn-ului pentru afacerea comuna cu Fokker, astfel incit sa poata incepe construirea avioanelor Fokker si sa aiba acces la furarea tehnologiei VTOL. Aveam iarasi mesajul sau personal pentru cancelarul Helmut Schnidt si pentru printul Bernhard al Olandei, cel mai proeminent membru al asociatiei de directori, asigurindu-i cu fermitate ca nici o tehnologie secreta occidentala, provenita din afacere, nu va fi impartasita cu Moscova. Ceausescu mi-a ordonat sa ma intorc in doua zile si sa incep sa lucrez asupra planurilor pe care el si sotia le aveau pentru asasinarea a trei dizidenti emigranti

din Europa de Vest.

In timp ce o tineam pe Dana si imi luam ramas bun de la ea, am stiut ca nu ma voi intoarce. Nu in citeva zile, ci niciodata. Deodata, n-am mai rabdat Destula duplicitate, destule comploturi, destul cu viata in fruntea societatii, pe care o detestam din ce in ce mai mult, destul cu aminarea sperantelor mele de a ajunge la libertate.

- Iarta-ma, Dana, am spus dupa ce am sarutat-o. Iarta-ma pentru tot raul pe care poate ca ti l-am facut, pentru toate lucrurile pe care, poate, le-am lasat nefacute.

- Haide, tata, a replicat Dana, ochii ei cercetindu-ma, parca incercind sa-mi patrunda gindurile. Cu tata la bord, nu exista nici un avion in intreaga lume care sa se prabuseasca

Cind avionul era departe, pe pista, ea inca mai statea in fata aeroportului, facindu-mi cu mina. Dana nu avea de unde sa stie si, ca s-o protejez pe ea, nici nu i-am putut spune atunci, ca seara trecuta mi-am luat ramas bun de la viata mea din Romania.

Era putin dupa miezul noptii, cind m-am intors acasa. Totul parea ca de obicei. Militianul de la ambasada poloneza a iesit din ghereta sa, pentru un salut oficial si doamna Groza se uita pe furis, din dosul perdelei de la fereastra. Singura lumina care ardea in apartamentul meu era cea a lui Fedor Lily si mi-am tras un scaun acolo, ca sa stau de vorba cu el. Nici in ziua de azi nu am idee daca am stat un minut sau o ora, dar stiu ca ochii sai negri imi puneau intrebari mai grele ca niciodata. Hotarirea fiind luata, m-am indreptat in tacere spre biroul meu, am indepartat o anumita bucata de parchet si am scos un plic mic. El continea carnetul de membru, care mi s-a dat in 1945, cind m-am inrolat in Asociatia Tinerilor Prieteni ai Statelor Unite, o organizatie patronata de Ambasada Statelor Unite de la Bucuresti, pe care comunistii au declarat-o, mai tirziu, “tradatoare”. Am ars incet plicul cu bricheta, apoi am plecat

de acasa. M-am urcat la volanul masinii mele de serviciu, parcata intotdeauna in fata usii, pentru cazuri de urgenta.

Luna plina stralucea luminoasa, cind am ajuns la cimitir si am ingenuncheat linga mormintul tatalui meu. El fusese cel care a sadit in mine primele seminte ale dragostei pentru America. El si-a petrecut aproape toata viata, lucrind la filiala din Bucuresti a lui General Motors, unde si-a dezvoltat entuziasmul pentru America. Ferm hotarit sa emigreze cu familia la Detroit, asa cum a facut unul din unchii sai, avusese nenorocul de a fi prins in capcana, mai intii de al doilea razboi mondial, apoi de ocupatia sovietica. Cel mai bun lucru pe care l-a putut face a fost sa-mi transmita dragostea sa pentru America, sa o consolideze in mine, atita timp cit a mai avut in el un strop de viata.

Cind m-am intors acasa, mi-am luat vioara si am stat in fata portretului mamei mele. Acordurile compozitiei “Humoreska” de Dvorak, piesa ei preferata, pareau sa se reverse cu puterea unei ploi de primavara. Cind am terminat de cintat, i-am sarutat fruntea si parul. I-a trebuit un moment ca sa inteleaga, si atunci ochii ei mari, negri, au devenit speriati.

“Tu ai sa ma parasesti”, mi s-a parut ca citesc soapta buzelor ei. M-am intors repede. Nu era nimic acolo, decit microfoane ascunse in pereti.

Mi-am petrecut restul noptii luindu-mi in liniste ramas bun de la picturile Danei, atingind unele, mingiindu-le pe celelalte cu ochii. Cind am ajuns la cartile mele, rasareau aproape zorile. Adinc ingropate in paginile lor, erau alti ani de sperante desarte si visuri neimplinite.

Ziua urmatoare, in avion, doar dupa ce am trecut de norii pufosi, o lacrima mi s-a rostogolit pe obraz. O iubesc pe Dana cu mult mai mult decit propria-mi viata. Timp de multi ani am facut tot ce am putut, ca sa o am cu mine in Occident. Numai acolo, departe de microfoanele comuniste si de vesnica prezenta securitate romaneasca, as fi putut sa-i explic cu calm ce voiam sa fac, unde doream sa merg. Caci o cunosc pe Dana la fel de bine ca pe mine insumi si nu am avut nici cea mai mica indoiala ca si ea ar fi ales libertatea. Nu pentru ca este fiica mea, dar ea este un artist, care a dorit intotdeauna sa exprime ceea ce simte, nu ceea ce i se spune sa simta. Eram sigur ca odata sa fi fost impreuna in Vest, chiar si

pentru o singura zi, nu ne-am mai fi intors niciodata in Romania. Ceausescu a refuzat mereu.

Pentru a proteja viitoarele zile si nopti ale Danei, viata si libertatea ei, nici chiar acum nu i-am spus nimic despre planurile mele. Acesta a fost motivul pentru care nu i-am putut povesti despre noua mea viata de aici, din “America noastra”, cum obisnuia tata s-o numeasca, care va persevera pentru a o aduce aici pe ea si pe logodnicul ei, ca sa ii scap de sclavia lor si a-i ajuta sa devina si ei americani. Avionul era sus de tot, trecind granita romaneasca, cind am inchis ochii. In timp ce imaginea crucificata a lui Hristos a aparut incet, am cerut iertare pentru trecutul meu, libertate pentru fiica mea si puterea de a trece peste toate.

Cind am ajuns la aeroportul Frankfurt, am fost intimpinat de ambasadorul Ion Morega si de seful statiei DIE, generalul Stefan Constantin. Mi-au raportat ca intilnirea a fost fixata pentru dupa masa urmatoare cu ministrul cancelarului vest-german Hans-Juergen Wischnewski, astfel incit sa-i pot da mesajul lui Ceausescu pentru cancelarul Schmidt. Comitetul de intimpinare m-a dus la un castel vechi

din afara Frankfurtului, pentru prinz, si am petrecut restul zilei la resedinta ambasadorului din Bad Godesberg, de linga Bonn. Cind Constantin m-a condus, in cele din urma, la hotelul Intercontinental din Koln, i-am spus ca vreau sa petrec dimineata urmatoare relaxindu-ma la clubul hotelului. Caci eram renumit pentru dragostea mea fanatica pentru tenis, inot si sauna.

A doua zi dimineata, devreme, am parasit hotelul singur, am urcat in tren spre Bonn si apoi am luat un taxi spre ambasada Statelor Unite, unde am cerut azil politic. Citeva zile mai tirziu, mi s-a acordat azilul cu marinimie. In ciuda celor 27 de ani in care am servit comunismul de pe pozitii tot mai inalte, Statele Unite ale Americii mi-au acordat cu generozitate privilegiul de a deveni o parte din aceasta minunata natiune. In ceea ce ma priveste, am fost hotarit sa fac tot ce puteam, pentru a rasplati aceasta generozitate.

In noaptea de joi, 27 iulie, am plecat in secret din Germania de Vest, la bordul unui avion Hercules, apartinator Armatei Aeriene a Statelor Unite, trimis din Washington pentru a ma lua la bord Pentru aceasta calatorie

speciala, o cabina de lemn, cu spatiu rezervat pentru masa si pentru dormit, a fost repede aranjata in interiorul imens al avionului. Curind dupa ce am ajuns deasupra Oceanului Atlantic, comandantul a venit in cabina mea de lemn. “Bun venit in libertate, domnule W.  A fost prima data, de multi ani, cind mi se adresa cu “domnule”, in loc de “tovarase”. In timp ce l-am imbratisat, am simtit nevoia de a izbucni in lacrimi, dar eu nu invatasem inca sa pling de bucurie.

Cind comandantul a plecat, gindurile mele s-au intors automat spre Bucuresti. Ii vor trebui lui Ceausescu citeva saptamini pentru a stringe “dovezi puternice” ca am fost recrutat de catre CIA de pe vremea cind eram un adolescent credul, incapabil sa inteleg avantajele comunismului, fata de capitalism. Apoi Ceausescu ma va condamna la moarte, ca agent CIA, si va face tot ce-i va sta in putere pentru a inlatura orice dovada ca generalul Ion Mihai Pacepa a existat vreodata. Blocul sovietic are propriile sale reguli de a scrie si de a rescrie istoria. Si, desigur, generalul a incetat sa existe, raminind doar in memoria citorva persoane. El ramine pentru totdeauna in acel avion urias, izolat

inauntrul cabinei de lemn, construita pentru el, in interiorul lui. Mai avea exact trei luni pina la implinirea rotundei virste de 50 de ani.

Omul care a coborit de pe avionul Hercules la Baza Fortei Aeriene Andrews, de linga Washington, la 28 iulie 1978, avea o cu totul noua identitate, atestata de noile sale documente americane. Figura, in sfirsit, trada hotarirea sa puternica de a incepe o noua viata, libera, asa, ca multi alti emigranti.

La citeva zile dupa disparitia generalului Pacepa, ambasada Statelor Unite si alti diplomati occidentali au descris Bucurestiul ca un oras in stare de asediu. Sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Roman si resedinta conducatorului sau au fost puse sub o paza puternica, in timp ce trupele securitatii au patrulat zi si noapte prin Bucuresti. Nicolae Ceausescu, care se zicea ca era bolnav si retras la resedinta sa, si-a anulat toate activitatile si a disparut din viata publica.

In septembrie 1978, presa occidentala si surse diplomatice din Bucuresti au raportat ca disparitia generalului Pacepa a fost urmata de cel mai mare infern politic din Romania postbelica. O treime din Consiliul de ministri a fost

inlocuit. Douazeci si doi ambasadori au fost schimbati si mai mult de o duzina de ofiteri de securitate, cu grad inalt, au fost arestati, in timp ce alte citeva duzine au disparut pur si simplu in catastrofa. Generalul Eugen Luchian era printre cei din urma.

In octombrie 1978, cu ofiteri si agenti din Vest sub investigatie, de catre serviciile de contraspionaj, Bucurestiul s-a angajat intr-o furioasa operatiune de retragere a celor mai multi ofiteri legali si ilegali ai DIE, in mod evident, pentru a evita alte neplaceri internationale. Unii din ei au ales libertatea atunci si acolo, altii mai tirziu si toti au raportat ca dupa disparitia generalului Pacepa, DIE-ul a intrat intr-o stare de confuzie disperata si a inceput curind sa se dezintegreze. Numeroase comisii de investigare, toate conduse de Elena, au inceput sa disece DIE-ul si personalul sau. Pina la sfirsitul anului, Elena se zice ca ar fi desfiintat DIE si a inceput sa construiasca o noua organizatie proprie, din cenusa acestuia. Comunitatea de spionaj occidentala a cazut mai tirziu de acord ca DIE- ul devenise primul serviciu de spionaj din istorie care a fost in intregime distrus din cauza dezertarii unui singur om.

Fiica lui Pacepa, Dana, s-a casatorit cu logodnicul ei, sculptorul Radu Damaceanu, la 14 iulie 1979. Complet izolati de securitatea romaneasca, eu nu au putut obtine nici un fel de vesti din Statele Unite. Numai la inceputul anului 1985, Dana si Radu au aflat pentru prima data, dintr-o scrisoare deschisa adresata lor publicata in Franta, ca tatal ei n-a fost gasit mort intr-o statie de metro, cum a zvonit Bucurestiul, dar ca este foarte, foarte activ si lupta pentru libertatea lor. In ciuda avertismentelor date de catre securitate, la 5 iulie 1985, Dana si Radu si-au inaintat cu curaj cererea oficiala de a pleca din Romania, inregistrata cu numarul 2668. Multi membri ai Congresului Statelor Unite i-au scris presedintelui Ceausescu, cerind eliberarea lor, dar scrisorile au ramas fara raspuns.

Periodic, incercari romanesti de localizare a lui Pacepa ies la suprafata sub cele mai neasteptate cai. Peste ani, un convoi de personaje ciudate - occidentali, palestinieni si emigranti romani au dat de stire ca ei ar putea sa-1 imbogateasca pe Pacepa, prin incheierea unor contracte

comerciale cu el, sau prin angajarea ca si consultant economic, sau scriind o carte impreuna. Au existat de asemenea incercari facute de persoane reprezentind diferite grupe internationale, sa recruteze ofiteri CIA retrasi, cu oferte tentante de rasplata financiara, in schimbul celor mai mici informatii despre noua identitate a lui Pacepa, sau a situatiei sale actuale. O privire mai apropiata a tuturor acestor eforturi a tradat, fie pumnul inmanusat al lui Ceausescu insusi, sau a prietenilor sai, Yasser Arafat si Moamar Gadhafi.

De la dezertarea lui Pacepa din 1978, Nicolae Ceausescu n-a mai primit nici o invitatie de a mai pune piciorul in Statele Unite. Statutul de natiune cea mai favorizata al Romaniei a fost insa reinnoit, de catre guvernul Statelor Unite, dind Bucurestiului importante beneficii politice si financiare. Datorita “Orizontului” si altor organizatii similare de influenta, Ceausescu transforma incet Romania intr-un monument al marxismului si al sau, ca si Arcul de Triumf, pe care 1-a ridicat in 1986, la intrarea in Tirgul International din Bucuresti, cu inscriptia “Epoca de Aur - Epoca lui Nicolae Ceausescu”.