Refuz sa fiu altceva decit eu insumi

Refuz sa fiu altceva decīt eu īnsumi*

Ratiunea adormita cu siguranta produce monstri. Dar tot monstri produce si ratiunea īnfometata. Lipsa de co­municare dintre mine si tine face ca pe zidul de sticla din­tre noi sa proiectam imaginile cele mai deformate, mai fantas 21221g62v tice. Nu esti cum esti, ci cum te vad eu, cum te vad dorintele, aspiratiile, frustrarile mele. Cum te vede como­ditatea mea. Nu mai esti tu, ci esti cum īmi convine mie sa fii. La rīndul tau, din neīntelegere, din prejudecata, din orgoliu īmi modelezi un chip care ma uimeste, īn care nu ma recunosc deloc. Pretinzi nu numai sa port aceasta mas­ca simplista si ridicola, dar sa si actionez, zi de zi si ceas de ceas, īn conformitate cu ea. Ma definesti prin ea, iar daca nu ma conformez ei, īncetez sa mai exist pentru tine. Am de ales doar sa fiu caricatura ta sau nimic.

Scriitorul din nefericitul Est al Europei, mutilat timp de decenii de propriii lui concetateni, de nebunia ideolo­gica īn care s-a pomenit fara vina si īn care a trebuit, īm­potriva tuturor, sa-si scrie si sa-si apere literatura, se re­semneaza astazi sa fie mutilat pentru a doua oara īn momentul īn care ajunge īn zona culturala spre care a tīn-jit īntotdeauna, din care s-a crezut īntotdeauna o parte vie: īn Occidentul liber care, īn saracie sau opulenta, a avut sansa istorica sa traiasca normal. Sa calatoresti, sa

* Articol publicat īn revista germana Zeitschrift fur Kulturausta-usch īn 2001.

faci lecturi, sa tii conferinte, sa fii tradus īn limbile pe care le-ai īnvatat la scoala fara sa ai speranta ca o sa ajungi sa le vorbesti vreodata cu cineva - visul acesta s-a realizat, dupa caderea cortinei de fier, pentru multi autori din Est. Institutiile culturale occidentale sīnt generoase, si scrii­torii bulgari, romāni, rusi, sīrbi, cehi, polonezi, unguri s-au vazut deodata bine primiti si respectati. De ce atunci sen­timentul amar al multora dintre ei? De unde tristetea pe care o simt si eu si pe care mi-au marturisit-o atītia altii dintre autorii cu care am discutat? Multi privesc discu­tiile la care participa, cu ziaristi, cu public sau cu confra­tii lor din Vest ca pe adevarate corvoade. Multi nu se re­cunosc deloc īn recenziile si cronicile de care traducerile din opera lor au parte. "Multumim de primirea cea buna, dar va īnselati, nu ne-ati invitat pe noi, cei care ne-am trait viata, cu bucurii si tristeti, si care ne-am scris carti­le, bune sau rele, exact ca si voi. Ati invitat imaginea voas­tra despre noi, ati invitat niste clisee ca sa va vorbeasca īn clisee, sa va-mplineasca. asteptarile, sa va confirme o imagine simplista si falsificatoare despre ce īnseamna li­teratura si care e datoria scriitorului", par sa spuna cu totii. Cine dintre noi n-a avut surpriza ca, īn urma unei lecturi despre dragoste si ura, despre suferinta si bucu­rie, despre greutatea de a fi om, despre straniul visului si straniul si mai tulburator al realitatii, despre tot ce au scris autorii dintotdeauna, sa primeasca din public me­reu si mereu, de zeci, de sute de ori, pīna la saturatie, pīna la greata, aceleasi trei īntrebari: despre disidenta, despre cenzura, despre politia politica? Ai facut imagini si me­tafore cu care ai sperat sa tai rasuflarea celor din sala, ai dezvoltat simboluri universale, ai descris gesturi unice, semnificative, emotionante, mergīnd serios si pasionat pe urmele lui Kafka si Musil, si Pynchon, si Sabato, pentru ca aceleasi trei īntrebari sa te astepte īn final. īntelegi īn cele din urma ca nu se doreste, din partea ta, arta ade­varata, ci doar o imagine. Ca un autor din Est nu are voie

sa scrie liber despre natura umana, ci se asteapta de la el sa fi stat cu nasul numai īn problematica lui locala, sa fi luptat cu regimul comunist, sa fi fost cenzurat, sa fi su­ferit din cauza politiei politice. Sa scrie numai si numai despre asta. Sa īntruchipeze, asemenea justitiarilor din Vestul Salbatic, un cod etic. Da, mai presus de orice: nu cumva sa fie ceva, ci mereu si mereu sa īntruchipeze. Iar daca vreau sa fiu pur si simplu eu īnsumi, ca orice scri­itor liber (īn loc sa accept jocul, ca unii dintre autorii es­tici), o pot face riscīnd sa nu mai fiu vizibil, caci vizibi­la e doar caricatura.

Vrei sa iesi la larg, sa existi īn spatiul literaturii libe­re, dar te vezi pīna la urma din nou ghetoizat, falsificat, īmpins la loc īn lumea ta. Ţi se arata iarasi care ti-e lo­cul. Nu vei face concurenta scriitorilor occidentali. Me­sajul tau e dinainte stiut, literatura ta e dinainte citita.

Atotputernicia cliseelor: iata o parte din mostenirea īmpartirii Europei, iata ce reunificarea ei va trebui sa eli­mine.