Refuz sa fiu altceva decit eu insumi

Refuz sa fiu altceva decît eu însumi*

Ratiunea adormita cu siguranta produce monstri. Dar tot monstri produce si ratiunea înfometata. Lipsa de co­municare dintre mine si tine face ca pe zidul de sticla din­tre noi sa proiectam imaginile cele mai deformate, mai fantas 21221g62v tice. Nu esti cum esti, ci cum te vad eu, cum te vad dorintele, aspiratiile, frustrarile mele. Cum te vede como­ditatea mea. Nu mai esti tu, ci esti cum îmi convine mie sa fii. La rîndul tau, din neîntelegere, din prejudecata, din orgoliu îmi modelezi un chip care ma uimeste, în care nu ma recunosc deloc. Pretinzi nu numai sa port aceasta mas­ca simplista si ridicola, dar sa si actionez, zi de zi si ceas de ceas, în conformitate cu ea. Ma definesti prin ea, iar daca nu ma conformez ei, încetez sa mai exist pentru tine. Am de ales doar sa fiu caricatura ta sau nimic.

Scriitorul din nefericitul Est al Europei, mutilat timp de decenii de propriii lui concetateni, de nebunia ideolo­gica în care s-a pomenit fara vina si în care a trebuit, îm­potriva tuturor, sa-si scrie si sa-si apere literatura, se re­semneaza astazi sa fie mutilat pentru a doua oara în momentul în care ajunge în zona culturala spre care a tîn-jit întotdeauna, din care s-a crezut întotdeauna o parte vie: în Occidentul liber care, în saracie sau opulenta, a avut sansa istorica sa traiasca normal. Sa calatoresti, sa

* Articol publicat în revista germana Zeitschrift fur Kulturausta-usch în 2001.

faci lecturi, sa tii conferinte, sa fii tradus în limbile pe care le-ai învatat la scoala fara sa ai speranta ca o sa ajungi sa le vorbesti vreodata cu cineva - visul acesta s-a realizat, dupa caderea cortinei de fier, pentru multi autori din Est. Institutiile culturale occidentale sînt generoase, si scrii­torii bulgari, români, rusi, sîrbi, cehi, polonezi, unguri s-au vazut deodata bine primiti si respectati. De ce atunci sen­timentul amar al multora dintre ei? De unde tristetea pe care o simt si eu si pe care mi-au marturisit-o atîtia altii dintre autorii cu care am discutat? Multi privesc discu­tiile la care participa, cu ziaristi, cu public sau cu confra­tii lor din Vest ca pe adevarate corvoade. Multi nu se re­cunosc deloc în recenziile si cronicile de care traducerile din opera lor au parte. "Multumim de primirea cea buna, dar va înselati, nu ne-ati invitat pe noi, cei care ne-am trait viata, cu bucurii si tristeti, si care ne-am scris carti­le, bune sau rele, exact ca si voi. Ati invitat imaginea voas­tra despre noi, ati invitat niste clisee ca sa va vorbeasca în clisee, sa va-mplineasca. asteptarile, sa va confirme o imagine simplista si falsificatoare despre ce înseamna li­teratura si care e datoria scriitorului", par sa spuna cu totii. Cine dintre noi n-a avut surpriza ca, în urma unei lecturi despre dragoste si ura, despre suferinta si bucu­rie, despre greutatea de a fi om, despre straniul visului si straniul si mai tulburator al realitatii, despre tot ce au scris autorii dintotdeauna, sa primeasca din public me­reu si mereu, de zeci, de sute de ori, pîna la saturatie, pîna la greata, aceleasi trei întrebari: despre disidenta, despre cenzura, despre politia politica? Ai facut imagini si me­tafore cu care ai sperat sa tai rasuflarea celor din sala, ai dezvoltat simboluri universale, ai descris gesturi unice, semnificative, emotionante, mergînd serios si pasionat pe urmele lui Kafka si Musil, si Pynchon, si Sabato, pentru ca aceleasi trei întrebari sa te astepte în final. întelegi în cele din urma ca nu se doreste, din partea ta, arta ade­varata, ci doar o imagine. Ca un autor din Est nu are voie

sa scrie liber despre natura umana, ci se asteapta de la el sa fi stat cu nasul numai în problematica lui locala, sa fi luptat cu regimul comunist, sa fi fost cenzurat, sa fi su­ferit din cauza politiei politice. Sa scrie numai si numai despre asta. Sa întruchipeze, asemenea justitiarilor din Vestul Salbatic, un cod etic. Da, mai presus de orice: nu cumva sa fie ceva, ci mereu si mereu sa întruchipeze. Iar daca vreau sa fiu pur si simplu eu însumi, ca orice scri­itor liber (în loc sa accept jocul, ca unii dintre autorii es­tici), o pot face riscînd sa nu mai fiu vizibil, caci vizibi­la e doar caricatura.

Vrei sa iesi la larg, sa existi în spatiul literaturii libe­re, dar te vezi pîna la urma din nou ghetoizat, falsificat, împins la loc în lumea ta. Ţi se arata iarasi care ti-e lo­cul. Nu vei face concurenta scriitorilor occidentali. Me­sajul tau e dinainte stiut, literatura ta e dinainte citita.

Atotputernicia cliseelor: iata o parte din mostenirea împartirii Europei, iata ce reunificarea ei va trebui sa eli­mine.