Romanian graffiti

Romanian graffiti

Am citit īn ultima vreme, pe ziduri foarte largi, cīt si īn camarute īnguste cu sclipitoare instalatii sanitare, cele mai delicioase inscriptii, semn ca īn penibila noastr 242j99c 59; epoca mediatica scripturalul nu moare, ci se transforma. Ca si scriptele sonore ale rapperilor mioritici de la B.U.G., La Familia sau RACLA, basoreliefurile scrijelite cu cheia sau altoreliefurile sprayate de prin statiile de metrou sīnt, cu cīt mai putin citabile sau recomandabile, cu atīt mai īnveselitoare pentru ochi. īn noianul de politica! correctness ele sīnt bucurie pura. si iata o tendinta postrevolutiona­ra care nu poate decīt sa reconfirme vocatia poetica na­tiva a romānilor de pretutindeni: īn loc de desenele nu prea acurate anatomic de altadata, aratīnd o ciudata predilectie pentru zonele inghinale, si īn loc de grosola­niile naive, laudaroseniile si invitatiile (cu numar de te­lefon) ce le īnsoteau, īnfloreste mai de curīnd pe peretii patriei o literatura. Cugetari melancolice, poeme cu for­ma fixa, epigrame īn replica la alte epigrame - o, cīt as putea sa citez! O carte care sa adune aceste mostre de vir­tuozitate lingvistica īnainte ca doamnele de serviciu sa le razuie dezgustate de pe pereti ar fi o revelatie īn "si­lita poezie-a vremii noastre".

Pīna va demara un asemenea proiect - carti de acest gen exista pretutindeni īn lume - semnalez distinsului public o superba colectie de graffiti de lux aparuta la sfīr-situl anului trecut la editura "Timpul". Este vorba despre

debutul īn volum al lui Sorin Ghergut, un VIP al under-ground-uhxi literar studentesc si una dintre certitudinile noii poezii post-postoptzeciste. Ghergut si-a presarat asi­duu, īn ultimii ani, "ghergutismele" prin presa de strīm-ta circulatie, ca sa si le adune din cīnd īn cīnd īn volume colective nonconformiste ca "Marfa" si "Tablou de fami­lie". Lecturile lui īn cenacluri - plamīnii literaturii vii de azi si dintotdeauna - sīnt mereu primite pe masura: cu nesfīrsite hohote de rīs. De la optzecisti īncoace, rīsul ce-naclier a īnlocuit ca semn al valorii cutremurarea atīt de fashionable, atīt de comme ii faut a publicului anilor '60 si '70 īn fata "marii poezii". Rīdem cīnd citim poezelele naive de pe pereti, cīnd auzim reclamele oligofrene de la TV, cīnd deschidem "Time out", recentul volum al lui Ghergut. Pretutindeni, fie ca apare voluntar sau involun­tar, kitsch-ul ca pseudonim al artei vremii noastre īnve­seleste.

Ghergut (care īsi construieste absolut deliberat lumea sa kitsch) se revendica īn aceeasi masura de la marea bal-butie paraliterara a jocurilor copilariei - numaratoare in­fantile, stīlciri scolaresti ale poeziilor celebre, "oracole" stupide -, asa cum apare ea, de pilda, īn "Antologia ino­centei" a lui Iordan Chimet, de la "poemele" nebunilor descoperiti de suprarealisti, de la umorul negru al ban­curilor sinistre, dar si dintr-o traditie a intertextualitatii īn poezia romāneasca mai recenta, pe filiera optzecista (Flo­rin Iaru, Ion Stratan). Urmīndu-i pe acestia din urma si, prin ei, pe Brumaru, Dimov sau Foarta, tīnarul poet este un rimator prin excelenta, opus traditiei prozaice si biogra-fiste a celor mai multi poeti de azi. Desi apare el īnsusi ca personaj īn poeme ("Ce-mi pasa mie, nea Ghergut, daca sīnt eu sau altul?"), desi prietenii si cunoscutii sai nava­lesc si ei, facīnd cu mīna din cīte-un vers ("unde pun pi-cioru / gigi ana doru / cristi si rodica? / nu-i, prin jur, ni­mica"), totusi poezia lui Sorin Ghergut este īn cea mai mare parte impersonala, autogenerīndu-se prin mecanismul ri-

melor. Ca īn Rimbaud, eu e un altul: "nu eu, alti copii / au scris pe perete prostii / au scris aici aceste porcarii / cu creta verde, pixul gri".

Vitalitatea acestui mecanism generativ este teribila. Percutante ca focul automat al unei pusti mitraliera, po­emele scuipa, pe de-o parte, asociatii textuale hilariante prin contrazicerea oricarui orizont de asteptare, si pe de alta imagini crude, sadice, de o dubioasa frumusete: "do­resc sa scriu poemul īn care la sfīrsit / sa vina cineva cu un cutit / visez sa scriu poemele din care / sa iasa cineva si sa omoare // īntr-o lume īn care greu mi-e sa rezist/ sa ramīn ce-am fost: intertextualist". Aproape imposibil, īn­tr-adevar, sa gasesti pasaje libere de asociatii livresti, de la cele mai grosolane la cele mai inefabile. Sīnt rastigni­te cu gratie pasaje celebre: "E seara. Pe deal buciumul suna cu sete. / Vad īn jur capitani din servicii secrete / Pe un perete, vad un afis cu Guevara, / Clopotul vechi sparge cu glasul lui seara". īn alte parti ne asalteaza nume populare īn micul cerc al intelighentiei (post)studen-testi. Citez cu falsa modestie: "ce-ar zice Noica / sa ma vada scriind versuri pentru Laura Stoica? / / ce-ar face Mir-cea Cartarescu, Jim Jarmousch / stefan Agopian, Jimi Hen-drix, Tom Waits / Milan Kundera, T.O. Bobe, / Iaru, Raz-van Radulescu sau chiar Dinescu / īn locul meu (īn situatia asta)? / si-ar lovi Captain Beefheart nevasta?"

Pe līnga rime - si procedeu ghergutian exclusiv -, un bizar mod de generare textuala este numerotarea cu ci­fre romane sau arabe si cu litere a fragmentelor īn stil doc­toral. Este hilar cīt haos ticnit produce aceasta falsa ne­voie de ordine: "important e sa iau un premiu pentru debut / sa-mi caut o casa si sa ma mut / pentru ca iar­na deja a trecut / a) la razoare / b) pe stefan cel mare / si sa am īn parcare / o masina (un opel frontera sau un re-nault/ espace ar fi cel mai misto) / c) sub narile tale / ca doua confetti / plutind īnspre squarul / din piata ro-setti". La fel, īntrebarile "existentiale" - uneori cu ade-

varat grave īn ciuda facondei, caci Ghergut are si o pu­ternica dimensiune expresionista - creeaza un cīmp po­etic ambiguu, cam ca īntr-o cunoscuta piesa de acum cīti-va ani: "īs it true about Iove?" (de uitatii "Right Said Fred"): "cum e sa faci dragoste? / cum e sa fii liber? / cum e sa fii uitat de parinti īn piata? / cum e sa ai o sora? cum e sa-ti pierzi un dinte? / cum e sa te bati? / cum e sa faci dragoste cu mine?"

Spiritul jucaus, ironic si parodic al acestei poezii nu trebuie sa ne induca īnsa īn eroare. Doar copiii pot cre­de īn veselia talīmba de pe fata clovnului. Asemenea al­tor fantasti ai poeziei moderne, cu care nu īl compar va­loric, ci doar taxinomic, precum Lautreamont sau (iarasi) Rimbaud, Ghergut pare uneori animat, sub glazura eroi-comica a versurilor, de o fioroasa nefericire, de un urīt existential ce se exprima īn coprolalie, necrofilie si alte perversitati ale spiritului. Imagini dure, de o ilumi­nata hidosenie, razbat uneori din carnavalul ghergutian: "scot limba mea pradalnica prin ceafa / copiii spun ca-i dunga de girafa / scot limba mea zanatica prin cap / si domnul cu un fulger o despica / ce ar putea copiii sa mai zica? / scot limba de la sold, din teaca / ce ar putea pa­rintii lor sa faca?"

"Time out" e cartea unui poet format, inconfundabil, care, spre deosebire de nouazeci si noua la suta din jal­nica productie poetica actuala, merita cu prisosinta citit. Graffiti-ul romānesc īsi gaseste īn Ghergut un reprezen­tant simpatic si, ce sa mai vorbim, foarte bun, dom'le, foarte bun...