S. Columbeanu Radu Valentin Cruciadele

S. Columbeanu Radu Valentin

Cruciadele

_n

Bucuresti,

CONSILIUL

Ii"*,"

Ca sa definim cuprinzator si în acelasi timp

I succint un eveniment istoric de amploarea si în- semnatatea cruciadelor este deosebit de dificil. S-a scris foarte mult despre acest fapt istoric memo-t rabil, începînd cu cronicarii cruciadelor, ei însisi participanti activi si martorii oculari ai evenimen- telor, si sfîrsind cu istorici din zilele noastre. Interpretarea fenomenului si implicit determina-f rea cauzelor care J^au generat a dat loc la discutii | aprige, la emiterea de pareri contradictorii. Unii istorici, mai putini la numar, pun expeditiile cru-jj ciate pe seama dorintei dezinteresate a feudalitatii | apusene de a "elibera locurile sfinte". în aceasta ' conceptie, cruciatii apar învaluiti în haina celor mai bune intentii, a legendelor, a eroismului ce ca­racteriza pe cavalerul "sans peur et sans râproche" (fara frica si fara prihana). Majoritatea istoricilor

însa cerceteaza fenomenul de pe pozitii stiintifice ; dupa acestia cauzele reale ale cruciadelor trebuie cautate în însasi structura social-economica si po­litica a lumii evului-mediu occidentalⁱ, structura pe care încercam s-o schitam în paginile ce ur-

meaza.

Declinul autoritatii regale

Secolul al Xl-lea se caracterizeaza în Europa apuseana prin accentuarea procesului de farîmitare feudala ; nu se mai întîlnesc mari formatiuni po­litice ale caror suverani îsi impun autoritatea asupra unui întins teritoriu, prin intermediul unor agenti subordonati puterii regale, ci o multime de sefi locali de diferite ranguri (de la principi teri­toriala pîna la miti castelani), care si-au însusit cele mai importante din atributele suveranitatii : de a «împarti dreptatea, de a pune impozite, de a ridica <pe oameni la oaste. Ultima mare formatiune politica administrata direct de un monarh, a carui autoritate se manifesta în mod efectiv - regatul danez constituit în jurul' Marii Nordului si partii apusene a Balticii - se dezagregase cu repezi­ciune ². Chiar în Germania, unde traditiile politice

A. A. V a s i 1 i e v, Histoire de l'Empire byzantin, Paris, Editions A. Picard, 1932, voi. I, pp. 29-33.

* Histoire generale des civilisations, voi. III (Le moyen âge), Paris, Fresses Universitaires de France, 1955, p. 237. (Opera colectiva numarînd printre autori medievisti de mare notorietate, ca profesorii Edouard Penroy, Georges Duby, Michel Mollat).

carolingiene se pastrasera mai mult ca în alte parti si unde regele cautase sa-sd consolideze autoritatea proclamîndu-se împarat, suveranitatea începe, dupa 1075, sa se farâmiteze, la fel cum se îintîmplase cu un secol mai înainte în Franta si în Italia. Una din cauzele principale ale decaderii puterii impe­riale a fost epuizarea rapida a resurselor economice si militare datorata politicii de cuceriri dusa în Italia si în tinuturile slave de ia rasarit de Elba. Mentionam ou acest prilej ca politica de expansiune a împaratilor germani spre sud, spre Mediterana, i-a pus în contact direct ou Imperiul bizantin, între împaratii germani si bizantini s-au facut schimburi de ambasade si s-au încheiat aliante ma­trimoniale, împaratul Otto al III-lea (983-1C02) era pe jumatate grec, mama sa Theofana fiind o printesa bizantina. Mai tîrziu, împaratul Manuel I (1143-1180) negociaza o alianta cu împaratul german^Conrad al III-lea (1138-1152), alianta realizata prin casatoria luî Manuel cu cumnata lui Conrad, Bertha de Sulzbach ; devenita împara­teasa bizantina, ea va lua numele de Irina. O po­litica asemanatoare va duce si Henric al Vl-lea (1190-1197), fiul si urmasul lui Frederic I Bar-ba-Rosie, casatorind pe fratele sau Filip de Suabia cu Irina, fiica împaratului Isac al II-lea Anghelos (1185-1195). Legaturile stirînse dintre cele doua imperii tindeau - în intentiile desimulate ale împaratilor germani - la restaurarea vechiului Imperiu roman. Participarea activa la cruciade a unora din împaratii germani va fi determinata în mare masura nu atfc de dorinta eliberarii Sfîhtu-lui Mormiht, ck de planurile de refacere a fostului Imperiu roman. în acest sens, proiectul ambitio 10110l1119k s

.^{J J}uf Henr

_ii

prin omagiul de vasalitate ; regele nu avea nici o
calitate sa-si impuna autoritatea în interiorul prin­
cipatelor lor. De altfel, participarea la prima cru­
ciada în calitate de sefi a unora dintre principii
teritoriali din Franta atesta independenta de fapt
a acestora în raport cu regalitatea. La rîndul lor,
si aceste mari principate teritoriale erau împartite
în seniorii ai caror stapîni au facut din castelele
lor mici centre locale de unde administrau, jude­
cau, puneau dari în natura si în bani, sileau pe
oameni sa presteze diferite munci si corvezi, îi
chemau la oaste. Astfel, de sus pîna jos, puterea
politica se fragmentase, împartindu-se între o mul­
time de feudali mari si mici. ,

Seniori si tarani

înca din secolul al X-lea se constata o impor­tanta crestere a numarului feudalilor mici, datorita nu numai sporului natural al populatiei, foarte evident în aceasta perioada, ci si faptului ca feu­dalii mici, cavalerii, nu constituiau o categorie sociala complet închisa. Reforma militara initiata de regele german Henric I Pasararul (919-936) ilustreaza tocmai aceasta stare de lucruri ; ea a constat în acordarea titlului de cavaJer oricarui om li'ber nenobil care venea sa lupte calare. în felul acesta, înmultirea micilor feudali a dus la acel "sur­plus" de cavaleri, caracteristic societatii feudale apusene. Cavalerii formau asadar categoria sociala a razboinicilor profesionisti, luptînd prin excelenta calare. Fiecare cavaler sau miles se putea înarma

^mtmm

_mm

PP-

J-i

lor domeniu atunci cina. nu trebuiau sa mearga la raziboi. Asa cum aratam mai sus, numarul acestor mici cavaleri, stapîni ai unor bucati de pamînt reduse, era în crestere. Lor li se adaugau eadetii familiilor prea numeroase; acestia aveau o situatie materiala precara din cauza, legilor timpului, care prevedeau ca feudalul sa lase mostenitor principal pe fiul cel mare; ceilalti nu mosteneau nimic sau foarte putin. în asemenea conditii, micii cavaleri abia aveau ou ce sa-si Întretina armamentul si sa-si mentina rangul. Pentru a remedia aceasta situatie si mai ales pentru a nu ajunge în rîndul taranilor, ei se vedeau siliti sa-si caute norocul si bunastarea aiurea. Cautarea de noi paminturi în tinuturile slab populate si cu vaste suprafete de teren înca necultivat din Europa a fost o prima solutie. O a doua a fost participarea lor pe scara larga la expeditii militare cum au fost cruciadele. Bogatiile mari acumulate în tarile din ■bazinul Mediteranei orientale au constituit una din cele mai mari atractii pentru masa micilor cavaJeri din Europa apuseana. Dar la cruciade, mai ales în fa^a de început, cînd s-a produs angajarea pe scara larga în expe­ditiile de cucerire spre rasaritul Mediteranei, au participat si mari multimi ale taranimii. Prin ce se caracteriza situatia acestei clase in secolul al Xl-lea, care erau mobikirile ce ou împins masele - taranesti sa raspunda chemarilor lui Petru Eremi-0 tul si ale lui Gautier, supranumit cel fara de avere, o conducatorii "cruciadei saracilor" ?

Am aratat mai sus ca esenta puterii feudalilor dreptul lor de a comanda, de a administra dopin/TÎnd de cutare castel, oare se numea de ban (ban, termen de origine germana ;

în latina medievala bannus semnifica totalitatea puterilor de care dispunea seniorul asupra oame­nilor asezati pe domeniul sau) ¹.

Conform dreptului de ban, seniorul ordona, constrînge si pedepseste pe taranii care locuiesc pe domeniul sau. Intervine în viata lor personala la casatorii si succesiuni ; cînd un serb se casa­toreste cu o fata din afara domeniului, fapt care poate implica parasirea satului de origina, el tre­buie sa plateasca seniorului sau o taxa ; de ase­menea, în lipsa mostenitorilor, lotul sau tenura, pe care serbul o are pentru întretinerea sa si a familiei, revine seniorului. Ţaranul este apoi obligat sa acorde gazduire seniorului si suitei sale, adica adapost si hrana în timpul deplasarilor pe do­meniu ; spre mijlocul secolului al Xl-lea, aceasta obligatie se va transforma într-o taxa anuala re­gulata. Tot în secolul al Xl-lea, în ultimul sfert, seniorii încarca pe tarani cu noi obligatii : carausii pentru întarirea si aprovizionarea castelului ; munci pe partea de pamînt exploatata direct de senior ; taxe pe marfurile taranestii vîndute pe domenii ; predarea anumitor cantitati de produse la curte. La acestea se adauga o serie de monopoluri feu­dale, asa-numitele banalitati: taranul nu poate folosi decît moara, teascul si cuptorul seniorului, platindu-i pentru aceasta o taxa. De asemenea, taranul nu are voie sa-si vînda vinul decît dupa ce seniorul îsi vinde propriul sau vin ; mai mult, pentru a grabii vînzarea vinului seniorului, taranul este obligat sa cumpere o anumita cantitate de la

Trasaturile esentiale ale dreptului de ban, dupa Robert Boutruche, op. cit., pp. 114-115.

circiuma acestuia. Acest monopol privind vînzarea vinului se numea banvin si a fost unul din cele mai grele monopoluri senioriale. în general, senio­rul, prin aplicarea dreptului de ban, avea voie sa ia din gospodariile taranilor de pe domeniu orice avea trebuinta la castelul sau la curtea sa. Dreptul de a lua orice, de a impune orice fel de munca sau Corvoada a fost concretizat în faimoasa obli­gatie la taille (de la cuvîntul tolta, derivat din tollir, adica drept de "a taia" din bunurile ta-ranukii). Noile cercetari privind structurile agrare feudale din Europa occidentala, în perioada di­naintea si din timpul cruciadelor, arata ca aplicarea intensiva si arbitrara a dreptului de ban a facut ca în cadrul mare al senioriei rurale sa se de2volte un anume tip de seniorie, foarte apasator pentru taranime ; istoricii l-au numit seniorie banala. O data cu dezvoltarea comertului si a circulatiei mo­netare, multe din obligatiile în munca si în pro­duse impuse de senioria banala au început sa fie convertite în taxe banesti. A luat astfel nastere o fiscalitate denumita si ea tot banala, menita sa satisfaca necesitatile crescînde în bani ale senio­rilor laici si eclesiastici, pe seama gospodariei ta­ranesti ¹.

Situatia grea a taranimii, ca urmare a exploa­tarii feudale, era agravata de cresterea rolului ba­nilor si al intermediarilor negustori în raporturile seniori-tarani. Ea se reflecta în cronica lui Guibert

Organizarea exploatarii în senioria rurala, în secolele XI si XII, potrivit dreptului de ban, dupa Georges Duby, L'economie rurale et la vie des campagnes dans l'Occident Medieval, tome I II, Paris, Aubier, Editions Montaigne, 1962, pp. 446-458.

de Nogent¹, martor al împrejurarilor în care a avut loc participarea taranimii la cruciada sara­cilor, în cronica sa, Guilbert de Nogent evoca nu nuimai consecintele exploatarii feudale asupra oa­menilor, ci si pe cele ale calamitatilor naturale. Iata un fragment semnificativ din aceasta cronica : "...Francezii sufereau atunci de foame ; recol­tele rele survenite una dupa alta au facut sa creasca pretul grînelor în mod excesiv. Lacomii negustori speculau, potrivit obiceiului lor, mizeria tuturor. Pîinea era foarte putina si foarte scumpa. Saracii o înlocuiau mflncînd radacini si ierburi salbatice. Chemarea pentru cruciade rasunînd pretutindeni, a sfarîmat dintr-o data lacatele si lanturile care tineau încuiate hambarele ou bucate. Proviziile ce erau totusi pretutindeni, dar peste masura de scumpe, în timp ce nimeni nu lua nici o masura împotriva acestei stari de lucruri, se vîndura pe nimic din clipa în care toata lumea s-a ridicat gata de plecare spre Ţara Sfîwta. Ceea ce este o mar­turie pentru acest fapt, într-adevar nemaiauzit, s-a petrecut într-o piata cîind se vazu ca opt oi au fost vîndute doar cu cinci dinari. Foametea disparu dintr-o data sa fu înlocuita cu belsugul. Cum fie­care se grabea sa ia drumul lui Dumnezeu, toti s-au zorit sa schimbe în bani gheata tot ceea ce nu era de folos pentru lunga calatorie : pretul de vtfnzare era astfel fixat nu de vînzator, ci de

Guibert de Nogent (1053-1124), calugar benedictin, teolog francez, autor, printre altele, al lucrarii Histoire des Croisades, considerata pîna astazi drept cea mai buna istorie a cruciadelor scrisa de un contemporan. Adeseori, prezentarea împrejurarilor care au dus la prima cruciada se apropie de analiza istoricilor moderni.

cumparator. Fapt unic si miraculos: se vedea, în acelasi timp, toata lumea cumparînd scump si toata lumea vînzînd ieftin. Ceea ce costa foarte scump erau liucrurile necesare lunigukii drum spre rasarit, restul fiind vîndut aproape pe nimic".

Guibert de Nogent consemneaza apoi ca fe­mei, batrîni si copii, cuprinsi de exaltare, plecau cu speranta ca vor suferi martiriul în închisorile sarasinilor, dobîndind în acest fel, dupa credinta lor, împaratia cerurilor. Acelasi cronicar mai no­teaza : "Nimic mai miscator decît sa vezi pe acesti sarmani cruciati potcovind boii lor ca pe cai si înhamîndu-i la o caruta cu doua roate, în care în-carcau saracele lor bagaje peste care asezau copiii. Spre toate castelele, spre toate orasele pe care le întîlneau în drum, întindeau mîinile întrebînd daca nu se afla cumva acel Ierusalim spre care se îndreptau" ¹.

Ne vom explica astfel de ce apelul papii Urban al II-lea a trezit, dupa cum vom vedea, un interes general, o nemarginita speranta în rîndurile ma­selor taranesti. Datorita acestui complex de îm­prejurari, multimile, în naivitatea lor, confundau Ierusalimul pamîntean cu un fel de "Ierusalim ce­resc". Cruciada va fi penitriu masele populare ne­cunoscutul si în acelasi timp speranta unei vieti mai bune. Iata de ce oamenii simpli, în primul rînd, s-au grabit sa se înroleze în cruciada cu un elan aproape irezistibil.

Un alt fenomen care a determinat mase im­portante de oameni sa participe la cruciade a fost

Dupa Lauis Brehier, L'Eglise et l'Orient au Moyen Age. Les Croisades, Paris, 1911, pp. 66-67.

de ordin demografic: cresterea populatiei. Curba acestei cresteri se poate constata mai ales în cazul taranimii, clasa sociala cea mai numeroasa. în­multirea numarului de oameni în mediul rural din apusul Europei, în perioada de dupa anul 1000, constituie una din problemele cele mai importante care preocupa pe istoricii medievisti contemporani. Pentru Anglia, de pilda, exista unele date sta­tistice aproximative. Astfel în aceasta tara popu­latia a ajuns de la circa 1 100 000 locuitori în 1086 la circa 3 700 000 în 1348, cînd a izbucnit ciuma neagra, care a secerat o treime din populatia Eu­ropei, socotita a fi fost cam de 75 000 000. In ce priveste continentul propriu-zis, parerile sînt ca populatia Europei de apus a crescut în cele trei secole de dupa anul 1000 cam de 3--4 ori¹. Aceasta crestere a populatiei a determinat o larga miscare de colonizare, vizînd cautarea si obtinerea a noi terenuri cultivabile prin defrisari si desecari. Miscarea de colonizare a cuprins la început re­giunile slab populate si necultivate din apusul Eu­ropei ; ou timpul aceasta miscare a cuprins tinu­turile întinse de la rasarit de Elba si din Europa centrala, din valea Dunarii. Ţaranimea se îndrepta

Histoire generale des civilisations, voi. III, pp. 252- 253 ; Robert Lopez, Naissance de l'Europe, Paris, Librairie Armând Colin, 1962, pp. 128-129. (Printre cauzele mai importante care au dus la cresterea populatiei, cele doua lucrari enumera urmatoarele: ameliorarile tehnice din gos­podaria taraneasca, ce au permis o recolta mai abundenta si deci posibilitati de hrana mai bune; perioadele de foa­mete si epidemiile devin ceva mai rare ; încetarea marilor invazii; razboiul de tip feudal, care avea mai mult aspectul unor hartuieli si mici ciocniri între trupe cu efective reduse doar la cîteva. mii de cavaleri).

în numar mare spre noile pamînturi, nu numai în cautare de mijloace de subzistenta, ci si pentru ca pe aceste pamînturi obligatiile senioriale erau mult mai reduse, deoarece rînduielile feudale abia îsi faceau aparitia. în afara de aceasta si seniorii, pentru a atrage mîna de lucru pe domeniile recent formate în tinuturile colonizate, ofereau colonis­tilor o serie de usurari în raport cu sarcinile feu­dale din locurile de origine ^J. Este deci lesne de înteles ca o parte a maselor taranesti care au ras­puns apelurilor la cruciada provenea din acest "surplus" uman, rezultat al expansiunii demografice din secolul al Xl-lea; oamenii au alergat sub steagurile cruciadei nadajduind ca vor ajunge în tinuturi care le vor oferi posibilitati de întretinere mai bune, conditii de munca mai putin grele si scaparea de sub apasarea sarcinilor feudale.

Comertul. Expansiunea oraselor italiene

O consecinta a cresterii populatiei a fost spo­rirea necesitatilor de consum, fapt care, la rîndul lui, a contribuit la dezvoltarea mestesugurilor ur­bane si a relatiilor comerciale. Acestea au fost fa­vorizate si de siguranta mai mare a cailor de co­municatie, obtinuta nu numai prin oprirea inva­ziilor straine, ci si prin masurile luate de unii su­verani si principi teritoriali. Acestia erau extrem de interesati în dezvoltarea comertului întrucît el le procura substantiale venituri realizate prin per­ceperea taxelor pe circulatia si desfacerea marfu-

Gcorges Duby, op. cit., pp. 203-205.

rilor, venituri de care aveau atîta nevoie pentru întarirea autoritatii sau autonomiei lor. Ca urmare a acestei politici, economia urbana si drumurile co­merciale pe uscat "au început sa se reactiveze.

în acelasi timp în secolul al Xl-lea în Medite-rana se intensifica activitatea comerciala - cu origini mai vechi - a negustorilor din orasele italiene Venetia, Amalfi, Bari, Genova, Pisa. Ne­gustorii din orasele amintite vor întretine relatii comerciale, pe scara din ce în ce mai larga, cu Imperiul bizantin si cu statele musulmane. Din statele situate în estul bazinului Marii Mediterane, negutatorii italieni vor aduce pe mare produse orientale, în special tesaturi scumpe si mirodenii, pe care mai apoi le vor transporta pe uscat dincolo de Alpi, pentru a le vinde în tinuturile germanice, în Franta sau Flandra.

Interesele tot mai mari pe care le aveau orasele italiene în comertul din Mediterana orientala vor fi consolidate prin întinsele privilegii obtinute de acestea în Imperiul bizantin. Astfel vestitul chri-sobul (decret întarit cu sigiliul imperial) din mai 1082 a deschis republicii venetiene toate pietele Imperiului bizantin. "Din aceasta zi ■- scrie ce­lebrul bizantinist francez Charles Diehl - a în­ceput imperiul comercial al Venetiei". Relatii strînse vor fi stabilite de catre Imperiul bizantin si cu alte orase maritime italiene : tratate de ali­anta cu Genova la 1169 si cu Pisa la 1170 *. Iar la 13 martie 1261, prin tratatul de la Nymphaeum, împaratul Mihail al VlII-lea va acerda Genovei aceleasi privilegii comerciale ca si Venetiei. La

Georges Ostrogorsky, Histoire de l'Etat By-zantin, Paris, Payot, 1956, p. 412.

cîtva timp cele doua bucni lunt

în comert^ _ap_rig_e razboaie pentru hegemonie Mediterai^ ^;_{n Im eriul} bizantin si din toata ^doua. ^S£:^c^ 7'entala. în acest context, timp de ^peditiile cruciatilor vor fi pentru tot atîtea prilejuri de a-si promova , _{HI c} Economice în Mediterana orientala, va race, Cq^^ transportul armatelor cruciate se italiene, c^ ^ plata, cu navele oraselor maritime ⁿ⁰/ ^|^0Z1^¹ cok ^ace'^a?i timp vor cauta sa-si asigure cele ae p_e tv_rV_rc;_ai_{e m} porturile bizantine si în Gurile Siriei si Palestinei.

Armam,

si tactica de lupta feudala

Pentru

^aU m ^îorumenea mari actiuni militare cum ca ostile _a «%j _{sa se noat}" ^«".^ _ """"_ mult amel;^Us^_{e s} cunoscuse ^^Jc(li[ $ ria

^^{n C}p . -, net_e *'u putea li sigura decît în c

* ^rf|^nCl?^^ul ^SuP^e"^ori^tati ^^aT^a ^^e inamic, nica^ae i^^ progres pe care 1-a înregistrat teh-nen a ctj , ti_{ne de} folosirea aproape perma-te*¹ *? ^ de razboi. Pentru a putea fi uti-fazele conflictului armat, a fost tjriasamentul. Tot în acelasi scop ⁴ scara la sea. Dar în razboi nu orice fel de cal. Era nevoie de cai I» efort si capabili sa execute la ^s^ miscari care tin de desfasurarea L Pentru a avea asemenea cai tre-

huiau facute în prealabil unele progrese în do­meniul ameliorarii raselor si al cresterii cailor. Aceasta necesitate a contribuit, printre altele, la extinderea asolamentului trienal si la cultivarea unor suprafete mai mari cu ovaz. Deci tehnica de lupta a fost legata în parte si de unele pro­grese în agricultura, care s-au produs începînd din secolul al Xl-lea.

Urcarea luptatorului în sea a pus în fata oamenilor veacurilor IX XI o problema noua : confectionarea unor arme defensive mai grele decît cele cunoscute pîna atunci, mai rezistente, mai eficace. Fabricarea unor asemenea arme a fost strîns conditionata, pe de o parte, de progresele înregistrate de mestesuguri în domeniul prelucrarii fierului, iar pe de alta, tinînd seama ca acest ar­mament era extrem de costisitor, de cresterea sub­stantiala a veniturilor senioriale.

Cu un asemenea armament cavalerul este, prac­tic, invulnerabil în fata unor soldati ce folosesc ca mijloace de lupta sulita sau sageata, arme care pot, în cel mai fericit caz, sa provoace oarecare deteriorari armurii.

Calul si armamentul perfectionat aduc dupa sine modificarea tacticii de lupta, angajarea de la distanta fiind înlocuita cu lupta de aproape. Lup­tatorii dispun acum de coif, zale si scut, iar pentru a putea sfarîma un asemenea armament defensiv, armele ofensive cresc în greutate. Printre armele ofensive ce-si fac aparitia în aceasta perioada pot fi amintite securea mare si spada, folosite de lup­tatori, din cauza greutatii lor, cu ambele mîini.

în legatura cu lupta calare trebuie spus ca atasarea la sea a scarilor, în care se pot propti

_l

Cruciati înarmati

bine, va permite luptatorilor sa tina într-o mîna scutul, iar în cealalta lancea.

Lupta se va rezuma cel mai adesea la o cioc­nire de cavalerie. Luptatorii se vor repezi în galop unii asupra altora, cu unicul scop de a rasturna de pe cai pe adversarii lor. Caderea violenta de pe cal, în conditiile purtarii unui armament greoi, era echivalenta cu scoaterea din lupta pentru un timp a celui doborît. Desigur, doborîrea de pe cal nu însemna moartea lui. De altfel moartea ad­versarului nici nu era cautata cu orice pret. Mo­tivul era simplu : orice luptator captiv dorea sa-si recapete libertatea. Pentru a o obtine, trebuia sa plateasca o suma variind dupa rangul social al prizonierului. Prizonieri cît mai multi, îndeosebi dintre cavaleri, echivalau cu beneficii mari.

Pentru a ajunge sa stapîneasca arta luptei ca­lare, cavalerii trebuiau sa-si cultive calitatile lor

Arme folosite de cruciali

razboinice prin lungi si neîntrerupte antrena­mente. si cum ele trebuiau stimulate si prin alt­ceva decît razboaie, au fost nascocite întrecerile cavaleresti denumite turniruri.

Biserica apuseana. Pretentiile de putere universala ale papalitatii

"Cine este cu mine sa ia crucea si sa ma ur­meze". In evul mediu, în special în secolele X-XIII, deci în perioada în care s-au pregatit si desfasurat cruciadele, spiritul religios s-a manifes-

_J

tat deosebit de activ¹. Fenomenul s-a remarcat atît pe planul vietii sociale cît si pe cel al gîn-dirii colective. în vremea la care ne referim, Dum-ne2eu era luat martor si i se cerea binecuvîntarea pentru orice actiune, oricît de neînsemnata. Pre­textele pioase erau invocate chiar si pentru dis­tractii. Scurgerea timpului se masura, dupa cum se stie, doar dupa orele diferitelor servicii religioase. Tot în aceasta vreme a aparut chiar si o formula de "excomunicare" a insectelor distrugatoare de recolte! Dumnezeu era invocat si la stabilirea adevarului în procese (asa-numita procedura a ju­decatii lui Dumnezeu sau a ordaliei). El era de asemenea prezent în duelul judiciar, care avea loc numai între nobili, ca si în proba apei clocotite, a focului sau a fierului rosu, proba la care erau supusi doar serbii. în cazul în care nu se recurgea Ia aceste probe, pentru "a nu ispiti pe Dumnezeu", se adopta formula juramîntului pe evanghelie sau pe moastele sfintilor.

La finele primului mileniu al erei noastre, gus­tul pentru miraculos, înclinarea spre magie a oa­menilor avi accentuat credinta în supranatural. Oamenii respectau cu scrupulozitate ritualul im­pus de biserica, dedîndu-se practicilor religioase în care vedeau o garantie ca în toate momentele obisnuite sau deosebite ale vietii vor avea alaturi de ei o divinitate, fata de care manifestau mai de graba teama decît dragoste. Nu este de mirare ca pe terenul misticismului si al superstitiilor îsi fac loc diferite preziceri, care au darul sa înspaimînte multimile nestiutoare. Preoti si predicatori profe-

Robert Lopez, op. cit., pp. 160-161.

teau, într-o viziune apocaliptica, "sfîrsftul lumii" în anul 1000. "Pedeapsa lui Dumnezeu" fiind deci aproape, în preajma manastirilor se faceau pe­lerinaje, iar oamenii, înfricosati, ascultau cu mai multa luare aminte "cuvîntul Domnului". "Sem­nele" se aratau cu prisosinta : ciuma si alte boli secerau mii si mii de vieti ; seceta ce bîntuia ade­sea, recoltele slabe faceau de asemenea ravagii în rîndurile maselor. Dar anul 1000 a trecut fara sa se fi auzit trîmbita "judecatii de apoi"...

Dupa anul 1C00 teologia s-a cristalizat, elabo-rînd o viziune filozofica asupra lumii. Ea se stra­duia sa explice legile naturii si "ordinea nemiscata a lucrurilor" prin puterea divina, ca sursa a ori­carei energii.

La finele secolului al Xl-lea, cînd au început cruciadele, societatea europeana, îmbibata de mis­ticism si stapînita la fiecare pas de frica pedep­selor divine, era o lume iesita parca dintr-un fel de preistorie. Oamenii, speriati de complexitatea lumii înconjuratoare, nu cautau sa-si explice ceea ce nu întelegeau, deoarece cunostintele lor erau extrem de sumare. "Mînia lui Dumnezeu" era con­siderata cauza tuturor catastrofelor, iar ajutorul divin cel mai sigur mijloc de salvare. Un prilej de "mîntuire" se ivi spre sfîrsitul secolului al Xl-lea, cînd biserica apuseana lua initiativa "eli­berarii locurilor sfinte". Mirajul unei vieti noi, care sa puna capat suferintelor multimilor oprimate, povestirile fantastice despre bogatiile Orientului aprindeau imaginatia si îndemnau la actiune.

într-o asemenea atmosfera predicarea primei cruciade a stîrnit un imens entuziasm în toate straturile populatiei din Europa apuseana. Dupa

lansarea apelului la cruciada, mase mari de oam_en; s-âu adunat si s-au organizat spontan pentru a porni spre rasarit în vederea recuceririi Ierusalii^y. lui din mîinile musulmanilor. în acea vreme, f_n care miraculosul statea la baza explicarii fetj_o_ nienelor naturale si sociale, marea ridicare popul^_rg care a cuprins întreaga crestinatate occidentala _a fost considerata ca o noua minune. Oamenii _au crezut cu fervoare în ea, cu atît mai mult cu tf_t ideea de cruciada, în sensul unei convertiri j_a crestinism a "necredinciosilor", era exprimata î_n_ tr-un text din evanghelie, ce suna astfel : »Cin_e este cu mine sa ia crucea si sa ma urmeze"

Miscarea cluniacensa. Conflictul papa-împar^ O pozitie de prim ordin a avut în Europa medj_e" vala papalitatea. Ea a marcat o sensibila crester_e a puterii si influentei sale datorita reformelor po_r_ nite de la manastirea Cluny din Burgundia, c^. noscute sub numele de miscarea cluniacensa. D^_r ce sînt aceste reforme si cum s-a ajuns la ele p

în secolul al X-lea si în prima jumatate a cely urmator papalitatea a traversat o perioada de mare decadere, caracterizata, printre altele, pri_n aceea ca papa - seful suprem al bisericii api^ sene - ajunsese un fel de subordonat al diferitelo_r factiuni ale feudalitatii romane. încercînd sa pun-} capat acestei situatii, papa Ioan al Xll-le^ (956-963) a cerut sprijin regelui german Otto \ care s-a grabit sa-1 ajute, si pe care 1-a încoronat mai apoi ca împarat. Rezultatul interventiei Iu; Otto I în Italia a însemnat pentru papalitate schimbarea unui stapîn cu altul, deoarece înis paratii germani, în calitatea lor de protectori aj capului bisericii occidentale, si-au arogat dreptul

sa "depuna" si sa numeasca papii dupa cum le dic­tau interesele.

împotriva acestei situatii a reactionat miscarea pornita de la manastirea Cluny, asezamînt biseri­cesc subordonat direct papii. Reactia s-a conturat la finele veacului al Xl-lea, cînd asezamîntul de la Cluny a elaborat un întreg program privind reorganizarea bisericii apusene si consolidarea in­stitutiei papale. Programul prevedea, în esenta, în­tarirea disciplinei vietii clericale în general si a celei monastice în special, si interzicerea ameste­cului puterii laice în afacerile bisericesti. în con­ceptia autorilor programului de la Cluny, biserica catolica trebuia sa detina o pozitie preponderenta în raport chiar si cu autoritatea laica cea mai înalta, reprezentata de rege sau împarat. Totodata în lupta ei pentru suprematie, papalitatea viza nu numai obiective politice si ideologice, ci si puter­nice interese economice. Or, actiunile anarhice si turbulenta feudalitatii laice periclitau atît marile domenii eclesiastice, cît si activitatile comerciale ale bisericii.

Realizarea programului cluniacens s-a datorat unui personaj de o mare energie, calugarul Hilde-brand, denumit si "Sfîntul Satana", care a actio­nat din umbra în timpul pontificatului a cinci papi. înca înainte de a ajunge papa, a profitat de slabiciunile puterii imperiale în Germania reali-zînd, în 1059, încheierea unei aliante între statul papal si ducii normanzi din sudul Italiei, procurîn-du-si în acest fel o forta militara pe care va în­cerca sa se sprijine, Tot în anul 1059 conciliul de la Lateran, sub inspiratia aceluiasi Hildebrand, a hotarît ca alegerea papii este de competenta ex-

clusiva a cardinalilor si ca numirea principalilor demnitari ai bisericii (episcopii) revine doar papii, în 1075, dupa ce a ajuns papa sub numele de Grigore al Vll-lea, Hildebrand a impus "Dictatul papal", care consacra principiul infailibilitatii pa­pii si care mai prevedea ca seful bisericii poate depune pe împarati si dezlega pe supusii acestora de juramînt.

împaratii germani au respins însa pretentiile de teocratie universala ale papalitatii ; astfel a început o perioada agitata, cunoscuta în istorie sub numele de lupta pentru învestitura, care a avut ca principali protagonisti pe papa Grigore al VH-lea si pe împaratul german Henric al IV-lea.

Conflictul papa-împarat s-a încheiat prin vic­toria papii, fapt care a avut serioase implicatii internationale ; în pregatirea si desfasurarea crucia­delor papalitatea va juca un rol de prim ordin. în secolul al Xl-lea, o data cu cresterea puterii si cu afirmarea pretentiilor ei de universalitate, papali­tatea devenea din ce în ce mai atenta la problemele Mediteranei orientale. Astfel, Grigore al Vll-lea, marele adversar al suprematiei imperiale, preconi­zase si el organizarea unor expeditii împotriva mu­sulmanilor pentru ajutorarea Imperiului bizantin. La rîndul sau împaratul bizantin Mihail al Vll-lea (1071-1078) amenintat tot mai puternic, la nord de pecenegi si cumani, iar la sud de turcii selgiucizi, a trimis înca de la începutul domniei sale o cerere presanta de ajutor papii Grigore al Vll-lea, pro-mitînd în schimb refacerea unitatii bisericii cres­tine, adica încetarea schismei din 1054, care a se­parat biserica apuseana (catolica) de biserica rasa-

cererea f_m"^{SOre al} VII-jL^ri«u

papalitatea a acordat maestrului acestui ordin înal­tul titlu de institutor.

Ospitalierii, dupa cum vor fi denumiti mem­brii acestui ordin, au avut ea deviza tripticul cas-titate-saracie-supunere. De aceea ospitalierii au dus în genere o viata aspra si plina de privatiuni. în ciuda saraciei în care erau obligati sa traiasca membrii sai, ordinul a reusit sa acumuleze într-un timp record bogatii fabuloase. Dupa marturii con­temporane, ordinul a întretinut o respectabila ar­mata de mercenari. în acelasi timp el a acordat zilnic, vreme îndelungata, ajutoare unui numar de 2 000 de saraci.

în istoria ospitalierilor sînt cunoscute ca rese­dinte mai multe centre. Primul a fost, dupa cum s-a aratat, Ierusalimul. O data cu cucerirea aces­tuia de catre turci, ordinul si-a stabilit "capitala", pîna în anul 1291, în orasul Acera. De aici va fi mutata în insula Cipru, apoi în insula Rodos. Mai tîrziu ospitalierii au folosit ca resedinte Candia, Messina, Viterbo, spre a se fixa în cele din urma în 1530, în insula Malta, teritoriu pus la dispozi­tia lor de împaratul Carol Quintul.

De-a lungul anilor, membrii ordinului, care purtau în timp de razboi manta neagra, iar în timp de pace manta rosie, au luptat pe rînd îm­potriva musulmanilor si a bizantinilor. Ospitalierii s-au razboit de asemenea si cu templierii, ale caror bogatii le vor acapara dupa desfiintarea acestora din urma ca ordin.

Ordinul templierilor a aparut în anul 1119. întemeietorii lui au fost prelatii Hugues de Payens si Geoffroy de Saint-Omer. La început asociatia numara doar sapte membri. Dupa doua secole or-

dinu] cuprindea circa 15 000 de membri. Paralel cu cresterea numerica a ordinului, a sporit si le­gendara lui avere. Dupa marturiile cronicarului Mathieu de Paris, templierii dispuneau în secolul al XUI-lea în întreaga lume catolica de peste 9 000 de castele.

Ca resedinta, templierii au avut la început o aripa a palatului regal din Ierusalim, constructie înaltata pe ruinele fostului templu al lui Solomon. De la locul de resedinta le-a venit si numele.

Membrii ordinului purtau îmbracaminte alba, simbol al puritatii, cu o cruce rosie pe piept si se împarteau în Cristi milites, asa-nutnitii soldati ai lui Christos, si milicia Templi, adica templierii propriu-zisi. Mai tîrziu ordinul se va prezenta ast­fel ca organizare sociala si militara : cavaleri -. destinati sa comande -, frati servanti - - oameni de arme, si clienti - servitori folositi la munci do­mestice.

Regulamentul dupa care se conduceau cerea templierilor sa se considere în exil perpetuu si în razboi sfînt pîna la moarte. Conform aceluiasi re­gulament, ei erau obligati sa accepte lupta în orice conditii, chiar atunci cînd se aflau în evidenta in­ferioritate numerica, si sa nu ceara niciodata ajutor militar de ia nimeni.

Unii membri ai ordinului au obtinut privile­giul exceptional de a se casatori. Acestia, pentru a se deosebi de cei fara de prihana, nu aveau voie sa poarte haina alba a ordinului. în schimbul pri­vilegiului amintit, cei ce-1 obtineau se angajau

fata de ordin sa lase mostenire o mare parte a

averii acumulate în timpul vietii.

■

Prin aceste practici, prin donatiile primite, ca si prin participarea la tot felul de afaceri comer­ciale si la operatii banesti - deci de natura pur laica -, ordinul a reusit sa strînga foarte repede mari averi. Detinînd bogatii uriase, templierii au început sa uite curînd severul regulament ce le in­terzicea, printre altele, sa aiba mobila de pret în camerele lor sau sa se foloseasca de obiecte de aur si argint. Dedati luxului si leneviei, templierii - datorita marilor lor averi ■- au intrat în con­flict atît cu ospitalierii cît si cu papalitatea si cu unii suverani ai Europei. Frictiunile au început catre sfîrsitul secolului al Xll-lea, cînd papalitatea, la conciliul de la Lateran, i-a somat sa cedeze de îndata unele bunuri acumulate.

Cel de al treilea ordin, al cavalerilor teutoni, a fost instituit în anul 1128, cu scopul declarat de a adaposti pe pelerinii de origine germana so­siti la locurile sfinte. Caracterul caritabil declarat al ordinului s-a transformat însa rapid într-unui pur militar.

Membrii ordinului se împarteau în trei catego­rii : cavaleri, capelani si servanti. în rîndurile ca­valerilor teutoni, care purtau manta alba cu cruce neagra pe piept, putea intra orice tînar care împli­nise vîrsta de 15 ani, cu conditia însa ca el sa fie robust, capabil sa reziste la mari eforturi fizice. Regulamentul extrem de sever le interzicea sa aiba relatii cu femeile. Nu li se permitea sa detina vreo proprietate. Mînerele si tecile sabiilor pe care le aveau în dotare trebuiau sa fie doar de fier sau de otel. Pentru a putea fi controlati în permanenta daca se sustrag sau nu îndatoririlor impuse de re-

gulament, membrii ordinului nu aveau voie sa încuie camerele în nici o împrejurare.

Ordinele militare calugaresti au fost create cu scopul initial de a da un plus de vigoare fortelor militare obisnuite ale cavalerilor cruciati, insufici­ente pentru a apara teritoriile cucerite. Aceste or­dine depindeau direct de papa, care le folosea ca instrument în politica de expansiune a catolicis­mului, membrii lor avînd ca principala misiune lupta împotriva tuturor "necredinciosilor".

Pelerini spre "tara sfînta". Papalitatea a mai încercat sa-si largeasca influenta dincolo de hota­rele Europei prin patronarea pelerinajelor.

Aparut înca la începuturile crestinismului, pe­lerinajul a cunoscut doua faze distincte. în prima, care a marcat o maxima dezvoltare în secolul al X-lea, crestinii au calatorit spre locurile sfinte in­dividual, într-a doua, în secolul al Xl-lea, locul pelerinilor individuali sau al grupurilor de 4-5 persoane îl iau grupuri mari de pelerini formate din sute de oameni înarmati, adevarate expeditii militare. Trecerea de la pelerinajul individual la cel în grup înarmat nu s-a datorat, asa cum a afirmat în general biserica, atitudinii ostile a ara­bilor fata de crestini, ci mai degraba dorintei pa­palitatii de a-si mari teritoriul controlat de ea. Acest fapt a dat noii forme de pelerinaj un carac­ter de recunoastere militara ; la calatoria spre locurile sfinte participau, în afara de membri ai clerului, numerosi cavaleri si adeseori chiar mari feudali. Multe din aceste grupuri mari de pelerini aveau scrisori de recomandatie catre împaratii si înaltii demnitari laici si eclesiastici bizantini, prin care li se solicitau protectie si calauze pentru dru-

mul prin Asia Mica spre Ierusalim. Trecînd prin Constantinopol, grupurile de pelerini vedeau bo­gatia si fastul care domnea în capitala bizantina, gradul de civilizatie mult superior celui din asprele si întunecatele castele feudale din apus. In aseme­nea conditii pelerinajele în Orientul Apropiat con­stituiau adevarate puncte de atractie pentru feu­dalitatea apuseana ¹.

Trecerea la crestinism a regelui Ungariei ste­fan (997-1038), denumit, în urma acestui act, "cel Sfînt", a usurat calatoria pelerinilor prin va­lea Dunarii, prefigurînd astfel viitorul drum con­tinental al cruciatilor spre tara sfînta ².

Ni s-au pastrat, consemnate în cronici, nume­roase date si informatii, unele foarte pitoresti asupra pelerinajului în mari grupuri înarmate.

Iata cîteva exemple de pelerinaje devenite ce­lebre.

în 1C26-1027, Richard, abate de Saint Vanne, pleaca pe cheltuiala lui Richard al II-lea, ducele de Normandia, în fruntea a 700 pelerini, printre care se numarau si multi cavaleri normanzi. în aceiasi ani, un mare feudal, Guillaume, conte de Angouleme, face calatoria urmat de mai multi abati din vestul Frantei si de o mare trupa de cavaleri ; acest grup a strabatut Bavaria si Ungaria, unde au fost gazduiti de regele stefan cel Sfînt. Anul urmator, din nou, mai multi seniori eclesiastici si laici pleaca în pelerinaj sub conducerea episcopilor de Poitiers si de Limoges si a lui Foulque Nera, conte d'Anjou. Pelerinajele au continuat în numar

L. Brehier, op. cit., pp. 42-43.

Ibidem, p. 44.

din ce în ce mai mare, astfel ca anul 1033 a cu­noscut un asemenea aflux de pelerini la Ierusalim, cum nu se mai petrecuse niciodata pîna atunci. Cronicarul Râul Glaber scrie : "Ceea ce nu s-a întîmplat niciodata pîna acum, multi nobili si multi saraci, facura calatoria ; multi doreau sa moara înainte de a ajunge în tara lor" ¹.

Dintre expeditii cea mai vestita a fost aceea din 1065 a episcopilor si a cavalerilor din Germa­nia de sud, sub conducerea lui Giinther, episcop de Bamberg². Dupa unele versiuni grupul a cu­prins nu mai putin de 12 000 de oameni : era o adevarata armata ale carei încartiruiri, precum si itinerariul fusesera pregatite dinainte. Plecarea a avut loc în toamna anului 1064, printre conduca­tori aflîndu-se, în afara lui Giinther, importante personalitati eclesiatice : Siegfried, arhiepiscopul de Mainz; Otto, episcop de Ratisbona; Wilhelm, episcop de Utrecht. Cronicarul Lambert de Hers­feld scrie ca marii prelati aratau în mod ostenta­tiv bogatiile lor, expunîndu-se din aceasta cauza "la cele mai mari pericole". "...Barbarilor care veneau în masa din orase si sate - scrie mai departe Lambert de Hersfeld - pentru a admira aceste ilustre personaje, magnificul alai al peleri­nilor le-a trezit întîi admiratie, apoi le-a stîrnit dorinta de prada...". Pelerinii ajung totusi, fara dificultati majore, la Constantinopol, unde "mag­nificenta" lor a produs o asemenea admiratie prin­tre locuitorii si chiar nobilii capitalei bizantine,

L. Brehier, op. cit., p. 45.

Ibidem, pp. 45-48. (Descrierea pelerinajului de sub
conducerea lui Giinther, episcop de Bamberg).

încît împaratul însusi a crezut ca "Giinther este un principe deghizat în episcop pentru a ajunge mai usor în Ţara Sfînta". Drumul prin tinuturile ocupate de arabi a fost însa plin de greutati. Pelerinii au fost adesea atacati de beduinii deser­tului si la 25 martie 1065 au trebuit sa reziste unui adevarat asediu. însotiti de o trupa de pro­tectie, trimisa de un emir local, au ajuns în cele din urma la Ierusalim. Pe drumul de întoarcere multi dintre pelerini s-au împrastiat sau au murit ; însusi seful expeditiei, episcopul Gunther, a murit în Ungaria în iulie 1065.

Pelerinajele, mai ales cele în mari grupuri, au contribuit într-o larga masura la înmultirea cuno­stintelor despre Orientul Apropiat si despre boga­tiile sale. Interesul pentru aceste bogatii era foarte mare, mai ales la feudalii laici si eclesiastici, prin­cipalii organizatori si sustinatori materiali ai pe­lerinajelor în mari grupuri înarmate. Reveniti în Europa, episcopii, abatii, marii baroni sau cava­lerii participanti la pelerinaje vorbeau mai putin despre locurile care au fost cîndva leaganul cresti­nismului si mai mult despre posibilitatea cuceririi acestor tinuturi. în acest context, pelerinaje ca cel din 1064-1065 pot fi privite ca actiuni care au deschis în mod direct drumul marilor expeditii mi­litare ce se vor desfasura peste trei decenii, sub numele de cruciade.

Orientul Apropiat si cruciadele

Arabii si cuceririle lor

Secolul al VH-lea a însemnat pentru lumea din bazinul Mediteranei începutul unei perioade de mari framîntari, ca urmare a aparitiei arabilor, în mai putin de un veac de la crearea sa - anul 622 -, statul sau califatul arab, avînd ca baza de plecare peninsula sa de nisip, s-a întins, de la Atlantic pîna în India, cu o forta si cu o iuteala care au uimit pe contemporani.

Expansiunea araba s-a realizat în numele unei noi religii - islamismul - elaborata de Maho-med la începutul veacului al Vll-lea, care preco^-niza asa-numitul djihad, adica razboiul sfînt pen­tru raspîndirea credintei prin sabie ; islamismul a reusit sa mobilizeze mase largi de oameni saraci pe care le-a aruncat cu o furie aproape fara prece­dent împotriva lumii nemusulmane.

Succesul facil repurtat de catre arabi dupa aparitia islamismului s-a datorat, fara discutie, în primul rînd, fortei lor militare, fanatismului lor religios. în acelasi timp însa rapiditatea înaintarii arabe s-a datorat slabiciunii adversarilor întîlniti în cale, ca si complicitatii crestinilor monofiziti (copti), pe care ortodoxia bizantina îi considera eretici, si care au deschis larg portile armatelor arabe. (Vezi nota de la p. 46).

In asemenea împrejurari i-a fost usor califului Omar al II-lea (634-644), urmas al Profetului, sa cucereasca de la bizantini Siria, Palestina, Egip­tul si Cirenaica, iar înspre rasarit sa supuna Irakul si Persia.

în timpul dinastiei Omeiazilor (661-750)¹, granitele califatului arab se întind si mai mult. în rasarit arabii cuceresc Turkestanul si o mare parte a Indiei, iar în apus Maghrebul - Africa de nord-vest - si Spania (711). Tot sub aceasta dinastie, în anii 673-677, arabii ameninta direct capitala Imperiului bizantin. Cu acest prilej flota musul­mana a patruns în Marea Marmara, înaintînd pîna sub zidurile Constantinopolului. Datorita apara­rii energice conduse de împaratul Constantin al IV-lea, dar mai ales folosirii celebrului "foc gre­cesc" ², primejdia a fost înlaturata. La începutul

Prima dinastie araba întemeiata de cel de al treilea
calif, Moavia, fiul lui Yazid I.

Dupia unele presupuneri, focul grecesc ar fi fost un
amestec, in proportii necunoscute astazi, al mai multor
substante grase sau rasinoase ca : petrol, gudron, sulf, ra­
sina, ulei, grasimi animale, sucuri vegetale sub forma de
praf si metale pudra, amestec ce ardea si în apa. Prepa­
rarea focului grecesc a devenit în veacul al X-lea, în timpul

veacului urmator, în anul 717, Constantinopolul a suportat din nou un mare atac arab. De asta data, pe uscat. si acum a scapat de primejdia care îl ameninta. Conducatorul armatei bizantine a fost, în aceasta împrejurare, împaratul Leon al III-lea din dinastia Isauriana ¹.

Pentru Imperiul bizantin urmeaza apoi, în ceea ce priveste amenintarea araba, o perioada de ragaz. Ea s-a datorat dezagregarii ce cuprinsese lumea araba si care s-a terminat în anul 750, o data cu prabusirea Omeiazilor si cu ascensiunea Abassizilor ², dinastie în care au predominat ele­mentele irakiene si iraniene. Ca urmare a acestei situatii, în 762 este construita o noua capitala -- Bagdad - pe rîul Tigru, adica acolo unde se afla baza politica-militara a noii dinastii.

Spre sfîrsitul secolului al VUI-lea, Abassizii, consolidîndu-si puterea, reiau razboiul împotriva Bizantului. Acum ostile vestitului calif Harun-al-

împaratului Constantin al VH-lea Porfirogenetul, secret de stat; de aceea era încredintata de regula unui singur inginer care nu avea voie sa paraseasca niciodata capitala Bizantului. Dupa unii istorici, de producerea focului grecesc s-ar fi ocupat în exclusivitate arhitectul sirian Calinic si urmasii sai.

Dinastie bizantina întemeiata în anul 717 de împara­
tul Leon al III-lea, originar din provincia asiatica Isauria.
In timpul acestei dinastii a izbucnit în Bizant o miscare
îndreptata împotriva bisericii bizantine cunoscuta sub nu­
mele de miscarea iconoclasta, ce a durat pîna pe la mijlocul
veacului al IX-lea.

In jurul anului 750, Abul-Abbas, care va fi supra­
numit As-Saffar, adica "Sîngerosul", capul unei puternice
familii din Iran, profitînd de o rascoala populara, ucide
pe toti membrii în viata ai dinastiei omeiade, cu exceptia
lui Abd-ar Rahman. Acesta din urma va fonda un stat
arab de sine statator în Spania. Dinastia abassida a durat
pîna în anul 1258.

Rasid (786-809) ataca si devasteaza themele (pro­vinciile bizantine organizate militareste) din Cap-padocia si Frigia. Dupa acest atac, luptele în­ceteaza un timp ; între cele doua state se stabileste un fel de pace care va fi din cînd în cînd tulbu­rata de incursiuni întreprinse de detasamente arabe.

Coeziunea califatului arab, mentinuta un timp de catre Abassizi, n-a avut însa o durata prea mare. în veacul al IX-lea emirii din Egipt, Africa, Maghreb, Khorassan devin din ce în ce mai inde­pendenti. Din acest motiv cuceririle arabe din veacul al IX-lea vor fi opera exclusiva a acestor sefi autonomi. Astfel, în 827, actiunea împotriva Siciliei este pornita de sefii emiratului african ; în anii 823-828 Creta e ocupata de capetenii din Egipt ; ocuparea unei pozitii din sudul Frantei, aproape de Frejus, în Provence, s-a datorat sara-sinilor din Spania.

în secolul al X-lea farîmitarea politica a lumii arabe s-a accentuat. La începutul veacului amintit a aparut asa-numitul mahdî, adica trimis al lui Dumnezeu, care, cu sprijinul populatiei berbere din Africa de nord, a constituit un nou califat, al Fatimizilor. Mahdî-ul pretindea ca descinde din Fatima, fiica lui Mahomed, de unde si numele nou­lui califat. Califatul fatimid a cuprins o parte din Maghreb, Sicilia, Cirenaica, Egiptul (cucerit în 969), unde de altfel a fost ridicata si capitala sta­tului - Cairo. în continuare, Fatimizii îsi întind staipînirea asupra Palestinei si a unei parti din Siria. în anul 929, emirul omeiad de la Cordoba se proclama si el calif, reusind pentru o vreme sa

mentina unite posesiunile apartinînd noului sau califat. în secolul al Xl-lea însa Spania araba se farîmiteaza în mai multe state de sine statatoare. In sfîrsit, celalalt califat arab, de la Bagdad, este si el sfîsiat de puternice conflicte interne. Ca ur­mare, în regiunile de margine emiratele devin tot mai numeroase, iar sefii lor se comporta ca niste suverani independenti.

Trebuie aratat totusi ca în aceasta lume musul­mana atît de divizata si de framîntata de disensi­uni interne, au existat unii factori de unitate, care, în anumite împrejurari istorice, ca cele create de expeditiile cruciate, au avut un rol important în actiunile de rezistenta : religia islamica bazata pe Coran ; pelerinajele la Mecca, centrul religios al musulmanilor de pretutindeni ; folosirea arabei ca Hmba comuna în religie si în administratie ; întinsa retea de drumuri comerciale care lega între ele di­feritele centre politice si formatiuni statale ale lumii musulmane ; civilizatia islamica formata în veacurile VIII-IX, civilizatie cu un puternic ca­racter de sincretism, care a preluat si prelucrat ele­mentele de cultura apartinînd unora dintre tarile si popoarele supuse de catre arabi.

Epopeea bizantina

La mijlocul secolului al IX-lea Bizantul a în­ceput o viguroasa contraofensiva pentru recuceri­rea din mîna arabilor a teritoriilor pierdute, acti­une cunoscuta sub numele de epopeea bizantina.

Victoriile militare repurtate de bizantini au fost mult facilitate de starea de slabiciune a calif atu-lui abassid de la Bagdad, aflat în plin proces de dezintegrare politica. Astfel, la finele veacului al lX-lea, împaratul Vasile I reuseste sa restabi­leasca hegemonia imperiala asupra Armeniei si (ieorgiei. Tot în aceasta vreme sudul Italiei este recucerit de bizantini, iar orasele Napoli, Amalfi si unele cetati dalmate recunosc suveranitatea bi­zantina. Venetia, la rîndul ei, intra în sfera de influenta a Bizantului, devenind un aliat pretios al imperiului.

Seria succeselor bizantine continua si în secolul al X-lea. Astfel, generalul si mai apoi împaratul Nicefor Focas izbuteste în anul 961 sa recucereasca insula Creta. Trei ani mai tîrziu ataca Cipru, care, dupa un an de lupte, reintra sub stapînirea bizan-lina. în anul cuceririi Ciprului, bizantinii anexeaza (lilicia. Dupa alti trei ani, Bizantul întreprinde o noua expeditie, de data aceasta împotriva Siriei.

Dupa moartea lui Nicefor Focas, "epopeea bi­
zantina" a fost continuata de urmasul sau Tzimis-
ies. Luptînd la început tot pe pamînturile Siriei,
loan Tzimisces ajunge cu ostile sale pîna sub zidu­
rile Damascului. '

Urmasul lui loan Tzimisces, Vasile al II-lea, va acorda o atentie speciala consolidarii stapînirii bizantine în Siria de nord.

O ultima victorie obtinuta de bizantini în ca­drul "epopeii" lor militare va fi cea a generalului Chiorghios Maniakes, cuceritorul importantului oras Edessa.

Semne ale declinului

în a doua jumatate a secolului al Xl-lea situa­tia politica-militara a imperiului s-a înrautatit însa din cauza unei noi amenintari. în anul 1057 turcii selgiucizi, dupa ce au ajuns stapîni ai califatului de la Bagdad, au atins frontierele Imperiului bi­zantin pe o mare lungime. Un deceniu si jumatate mai tîrziu, în 1071, la Manzikert, în Armenia, armatele bizantine sînt grav înfrînte de turcii sel-giucizi. Ca urmare, acestia din urma iau în stapî-nire cea mai mare parte a Armeniei.

Dificultatile externe ale Bizantului continua si dupa batalia de la Manzikert. în anul 1081, urca­rea pe tron a lui Alexis Comnen, fondatorul di­nastiei cu acelasi nume ¹, a coincis cu aparitia unui nou pericol. E vorba de complicatiile create în sudul Italiei de seful normand Robert Guiscard. Acesta, pentru a-si impune autoritatea pe tarmul rasaritean al Adriaticii, invadeaza Epirul. Bizantul reuseste sa iasa din acest impas abia dupa ce se aliaza cu Venetia, careia, ca recompensa, îi acorda mari privilegii comerciale în întreg imperiul. Pa­tru ani mai tîrziu, în 1085, Robert Guiscard moa­re, fapt ce amîna pentru un timp pericolul nor­mand ivit în vestul imperiului.

Dar în afara dificultatilor de ordin extern, Bizantul cunoaste în momentul organizarii primei cruciade o profunda criza interna de ordin social-

Dinastia Comnenilor a domnit între anii 1081 si

economic si politic *, ale carei începuturi se pla­seaza în perioada predecesorilor Comnenilor, adica ,» dinastiei macedonene (867-1C56). Clasa magna­tilor, a puternicilor (dinati) dobîndeste pozitii eco­nomice tot mai solide si o influenta politica tot mai mare în afacerile imperiului. La cealalta ex­tremitate a scarii sociale, oamenii de rînd, saracii (penites) cunosc o situatie din ce în ce mai grea. Patura saracilor era formata din micii proprietari rurali, aflati într-un accentuat proces de decadere, posesori ai unor modeste loturi de pamînt ; apasati de greutatea crescînda a impozitelor si a obliga­tiilor diverse catre stat, saracii se vedeau siliti sa ceara tot mai des sprijinul magnatilor, pe care-1 plateau cu libertatea si cu pamînturile lor. în acelasi timp magnatii care erau si mari proprietari funciari au impus puterii imperiale suprimarea obligatiilor lor fiscale, obligatii ce au trecut pe seama saracilor. Cu toate ca o serie de legi inter­ziceau ca micii proprietari sa-si cedeze pamînturile membrilor aristocratiei si sa devina astfel serbii acestora, în practica procesul degradarii micii pro­prietati, supuse unei presiuni economice tot mai mari, continua sa se desfasoare. Protestul paturilor saracite ale populatiei a îmbracat în Bizant haina religioasa a bogomilismului ². Decaderea micii pro­prietati rurale afecta si organizarea militara a im­periului, deoarece micii proprietari formau temelia

Criza interna din Imperiul bizantin, dupa A. A. Va-
siliev, op. cit., voi. I, pp. 455-460 si G. Ostrogorsky,
oj>. cit., pp. 346-353.

Secta crestina aparuta în Bulgaria la începutul veacu­
lui al X-lea ca protest împotriva feudalizarii tarii. La sfîr-
$ilul secolului al X-lea si începutul celui urmator bogomi-
lismul s-a raspîndit si în alte tari : Siria, Bizant etc.

armatei bizantine. Ca urmare a acestui proces marii proprietari de pamînt si-au întarit atît pozitiile economice, cît si pozitiile politice : interesele lor particulare au tot mai mult prioritate fata de in­teresele generale ale statului bizantin. Membrii aris­tocratiei funciare ajung sa aiba pe domeniile lor un mare numar de serbi si trupe înarmate cu care sfidau autoritatea imperiala. Marilor proprietari li se acordau de asemenea si o serie de imunitati, adica se interzicea functionarilor imperiali sa pa­trunda pe domeniile lor pentru a-si exercita atri­butiile administrative, fiscale si judecatoresti. în afara de imunitati, marea proprietate laica si ecle-siastica beneficia tot mai des de o serie de privi­legii potrivit carora proprietarul era scutit de unele sau chiar de toate taxele si serviciile publice datorate statului. în sfîrsit, situatia de criza s-a complicat si cu sistemul numit al proniei, creat în secolul al Xl-lea. Proniarii erau înaltii functionari care încep sa primeasca în schimbul serviciilor prestate mari suprafete de pamînt cu dreptul de a se bucura de toate veniturile obtinute de pe acestea. Asadar, marea aristocratie funciara tra­ditionala îsi întareste rîndurile si pozitiile econo-mico-politice si cu acesti proniari.

Dupa cum am aratat mai sus, una din conse­cintele majore ale ascensiunii economice si politice a marilor proprietari funciari si a decaderii micilor proprietari a fost slabirea aparatului militar al imperiului. Pentru a face fata acestei grele situatii,

Bogomilii respingeau dogmele si ritualul bisericii ortodoxe, nu admiteau botezul si împartasania. Ei credeau în dualismul bine-rau, negau proprietatea asupra bunurilor materiale, în care vedeau izvorul pacatului.

survenita si într-o vreme cînd pericolele externe deveneau din ce în ce mai amenintatoare, împara­tul Alexis Comnen a recurs la aducerea de mer­cenari din vestul Europei. Solutia, pîna la urma, s a dovedit ineficace, deoarece mercenarii, turbu­lenti si nedisciplinati, emitînd mereu pretentii ba­nesti, au devenit ei însisi o sursa de pericole pentru imperiu.

în felul acesta la finele secolului al Xl-lea, Bizantul va fi obligat, pentru a supravietui, sa se Inizeze în primul rînd pe experienta diplomatica a împaratilor si a dregatorilor sai si mai putin pe forta armelor. Feudalitatea apuseana, ale carei le­gaturi cu Imperiul bizantin devenisera mai active, datorita comertului, legaturilor matrimoniale si pelerinajelor, a ajuns sa cunoasca destul de bine situatia grea interna si externa a împaratilor de \a Constantinopol. De aceea aceasta feudalitate va cauta sa profite si sa-si satisfaca propriile interese, în Imperiul bizantin mult slabit, folosindu-se, pen-iru realizarea acestui scop, si de expeditiile cru­ciate.

Vechiul regat al Armeniei

în primele trei secole ale erei noastre, Arme­nia a fost nevoita sa duca o politica de echilibru între tendintele de expansiune romana si persana. I .a începutul veacului al IV-lea, o data cu trecerea Imperiului roman la crestinism, Armenia a optat pentru o politica pro-romana si, în consecinta, îmbratiseaza crestinismul. La sfîrsitul aceluiasi se­col, Armenia se vede însa abandonata de romani

si înghitita de statul persan condus de puternica dinastie a Sassanizilor. în vederea consolidarii sta-pînirii, noii cuceritori supun populatia armeana la mari presiuni pentru a o determina sa renunte la crestinism. Presiunii sassanide, Armenia îi ras­punde printr-o rascoala. Desi rascoala a fost în-frînta si conducatorul ei, Vartan Mamikonian, ucis, Persia a acordat armenilor, în 485, libertatea practicarii cultului crestin.

în jurul anului 520, clerul armean adopta mo-nofizitismul¹, considerat eretic atît de biserica rasariteana cît si de cea apuseana. Prin pasul facut, Armenia si-a asigurat, din punct de vedere reli­gios, o independenta spirituala completa atît fata de biserica ortodoxa, cît si fata de religia sassani­zilor.

Peste aproximativ o suta de ani, Armenia a fost cucerita de catre arabi. Printre primele masuri pe care le-au luat în Armenia noii cuceritori s-a numarat si aceea de islamizare a populatiei cuceri­te. Dar, cu toate eforturile depuse de arabi, ar­menii au reusit sa-si pastreze credinta lor crestina. Arabii au fost nevoiti de asemenea sa faca acestui teritoriu anexat si concesii de ordin administrativ. E vorba de conducerea Armeniei nu de catre arabi, ci de catre feudalii locali, din rîndurile carora s-a

Ramura a crestinismului aparuta dupa sinodul ecume­nic de la Calcedon (451). Contrar dogmei oficiale crestine despre cele doua naturi (divina si umana) ale lui Hristos, monofizitii recunosc numai natura sa divina. Secta a ca­patat raspîndire în provinciile de rasarit ale Imperiului bizan­tin, reprezentînd una dintre formele de lupta ale maselor populare, interesate sa se separe de statul bizantin si de biserica oficiala în care vedeau un instrument al opresiunii economice si politice.

detasat familia Bagratizilor, care a si dat de altfel o dinastie.

în timpul guvernarii lui Ashot cel Mare (S56-890), membru al familiei bagratide, Arme­nia fu restabilita ca stat. Cel de al doilea rege ba-C.ratid, Sembat I (890-914), denumit si "Marti­nii", vrînd sa continuie opera înaintasului sau, avu un conflict cu arabii, soldat cu prinderea si mar­ii rizarea regelui armean. Acestui suveran i-a urmat l.i tron fiul sau, Ashot al Il-lea, care a domnit între anii 914 si 929. Un adevarat brat de fier, loarte priceput în treburile razboiului. Ashot al Il-lea a redat tarii sale independenta.

La începutul secolului al Xl-lea Armenia cu­noaste momente deosebit de dificile din cauza poli­ticii de cucerire a Bizantului. Astfel, în 1022 prin­tul armean Vaspurakan este silit de bizantini sa Ic cedeze o mare parte a posesiunilor sale. în 1045 iedele Gagik al Il-lea fu obligat sa accepte anexa­rea de catre bizantini a altor teritorii armene. Doua decenii mai tîrziu, în 1064, Bizantul lichida Ar­menia ca stat prin cucerirea Kars-ului.

Expansiunea bizantina a implicat conflictul re­ligios dintre ortodocsi si armenii monofiziti, si deplasarea granitelor imperiale spre o zona ce în iurînd va fi controlata de catre turci.

Cucerirea selgiucida

Dupa cum am aratat, recucerirea unei parti a teritoriilor bizantine a fost realizata de Nicefor Focas si urmasii sai în conditiile decaderii si farî-

mitarii califarului arab. De aceasta serioasa slabire a lumii arabe a profitat însa tribul turc al sel-giucizilor, venit din stepele Turkestanului, care, sub conducerea lui Toghrul-beg, a cucerit între anii 1040 si 1055 întregul Iran. Dupa acest succes, Toghrul-beg a fost declarat comandant al palatului califului abassid din Bagdad, El-Kaim. Apoi To-ghrul-beg a fost .învestit cu titilul ide sultan, fiind prima capetenie militara din istoria islamismului care a primit si a purtat acest titlu.

La scurt timp dupa sosirea lor pe aceste me­leaguri, turcii selgiucizi, considerîndu-se de drept si de fapt urmasii arabilor, au atacat Bizantul. O prima victorie o obtin în a doua jumatate a veacului al Xl-lea cînd, sub conducerea sultanu­lui Alp-Arslan, smulg din mîna bizantinilor cea mai mare parte a Armeniei. Cu aceasta victorie, drumul turcilor spre Anatolia era deschis.

Dupa disparitia împaratului bizantin Constan­tin al X-lea Ducas (1067), spectator impasibil al ofensivei selgiucide soldate cu cucerirea Armeniei, urmasul sau, Roman al IV-lea Diogene, suveran energic si ambitios, trecu la contraatac. La început, Roman al IV-lea iesi biruitor. în august 1071 însa, la sud de orasul Manzikert, datorita trecerii unor comandanti ai sai de partea adversarilor, fu învins de catre ostile lui Alp-Arslan si luat pri­zonier.

în acest moment, cînd Bizantul era cuprins de deruta, iar sultanatul selgiucid îsi savura din plin victoria obtinuta pe cîmpul de lupta, îsi face apa­ritia Roussel de Bailleul. Normand de origine, soldat în armata bizantina biruita la Manzikert, Roussel de Bailleul, profitînd de relativa acalmie

statornicita între bizantini si turci dupa batalia din vara lui 1071, îsi puse în gînd sa taie din pamînturile Asiei un regat pentru sine. Tentativa sa, foarte îndrazneata de altfel, fu curmata curînd, temerarul normand disparînd strivit de cele doua state rivale. Desi steaua lui a licarit extrem de putin, Roussel de Bailleul a ramas în istoria aces­tui colt al globului ca un prim aventurier dintr-o serie care se va însirui de-a lungul multor secole.

Dupa victoria din anul 1071, înaintarea turca a progresat continuu. Un rol important au jucat în aceasta privinta pretendentii bizantini la tronul imperial. Din dorinta acapararii autoritatii cen­trale, acestia au apelat în dese rînduri la serviciile militare ale turcilor. si iata cum, ca adversari ai Bizantului, sau ca aliati ai printilor bizantini, turcii au cucerit pe rînd cetati ca Iconium, Niceea, Smir­na, Antiohia, Edessa.

Ca urmare a acestei înaintari, nespectaculoasa dar continua, turcii au reusit sa stapîneasca, la sfîr-situl veacului al Xl-lea, un vast teritoriu cuprin-zînd Siria, Irakul, Iranul si Khorassanul. Catre sfîrsitul aceluiasi secol, dar mai ales în cel urmator, subminat de actiunea disociativa a asa-numitilor asasini sau bautori de hasis, propovaduitori ai cri­melor politice si ai anarhiei interne, sultanatul sel-giucid începe sa decada. De acest declin va în­cerca sa profite lumea crestina, prin intermediul jnor lungi si repetate razboaie, cunoscute în istorie sub denumirea de cruciade.

_{Cruciada întîi}

"Preistoria" cruciadelor

Cruciadele au fost considerate de catre mai toti istoricii veacului nostru ca o contraofensiva a feu­dalitatii apusene împotriva expansiunii arabe. A-ceasta replica a început imediat dupa marea in­vazie araba, de la începutul secolului al VUI-lea, din Europa de sud-vest, adica din Peninsula Ibe­rica. Atunci 13 000 de oameni comandati de Tarik Ibn Ziad au debarcat în sudul regatului vizigot (Spania) ; ostirea nu prea numeroasa a sefului arab a reusit sa cucereasca, dupa circa sapte ani de lupte, aproape în întregime regatul de origine germanica din Peninsula Iberica. Singurele teritorii care n-au fost înghitite de arabi si anexate marelui califat au fost Galicia, Asturiile si micile formatiuni feu­dale însiruite de-a lungul vailor din Pirinei. în anul 718 arabii din Peninsula Iberica, condusi de Es-Samh, un succesor a lui Tarik Ibn Ziad, au

trecut Pirineii cu intentia de a cuceri statul franc. Ciocnirea dintre arabi si franci, care a avut loc la Toulouse, s-a încheiat, din fericire pentru cres­tini, cu înfrîngerea arabilor. Un deceniu si juma­tate mai tîrziu, arabii sau maurii - cum mai sînt denumiti cuceritorii Peninsulei Iberice - au inva­dat din nou teritoriul de la nord de Pirinei. Ei au fost iarasi înfrînti, de asta data la Poitiers, în octombrie 732.

Opriti în ofensiva declansata în aceasta parte a Europei, arabii n-au abandonat însa ideea cuce­ririi lumii apusene, idee pe care au reluat-o în veacul urmator.

în secolul al IX-lea arabii debarca în Sicilia si Peninsula Italica, unde repurteaza un lung sir de victorii. în 830 ei cuceresc Palermo. Dupa mai bine de un deceniu, în 842, ocupa Messina. în acelasi an arabii ataca Roma, pe care o jefuiesc. sase ani mai tîrziu, ei intra victoriosi în orasul Bari. în 856, arabii cuceresc Tarentul, pentru ca în 876 sa ia cu asalt Siracusa.

Replica Europei occidentale feudale s-a mani­festat la început destul de lent si de timid. Prin­tre cei care s-au straduit totusi sa se opuna ara­bilor si sa-i combata cu mai multa energie se cu­vine sa amintim cîteva nume. Primul dintre aces­tea, în ordine cronologica, exceptînd capeteniile din veacul al VUI-lea, a fost împaratul carolingian Ludovic al II-lea. Acesta a reusit în anul 871 sa smulga din mîinile arabilor orasul Bari. Cam tot în aceeasi vreme, în 880, împaratul bizantin Vasile I Macedoneanul a recucerit Tarentul.

Normanzii în Mediterana. Normandia, teritoriu cu puternice traditii razboinice, care tineau de tim-

purile mai îndepartate ale vikingilor, a devenit relativ curînd, dupa aparitia sa ca formatiune sta­tala feudala, mama vitrega cu elementele turbu­lente. Administratia ducala din Normandia, în do­rinta de a pune capat mult prea deselor tulburari, a constrîns pe cei vinovati de încalcarea legilor sa paraseasca ducatul. Din aceasta cauza, multi vor pleca în expeditiile de cucerire în bazinul medite­ranean sau în insulele britanice. Dintre cei plecati dincolo de hotarele ducatului, procentul cel mai ridicat l-au constituit viitorii cuceritori ai Siciliei si ai sudului Italiei.

în secolul al Xl-îea, cavalerii normanzi si-au oferit serviciile tuturor acelora care urmareau cuce­rirea sudului Peninsulei Italice. în acelasi timp însa, ei au profitat de situatia tulbure de acolo - la care au contribuit într-o însemnata masura - pentru a se implanta eh mai solid, formîndu-si seniorii.

în a doua jumatate a veacului al Xl-lea ei s-au grupat în jurul unui sef mai important, pe nume Robert Guiscard. Sub steagul acestuia, ei au reusit între anii 106C si 1076 sa aduca sub ascultarea lor posesiunile bizantine, principatele numite "lom-barde", ducatul de Amalfi si regiunea orasului Bari. Din toate aceste teritorii, Robert Guiscard a constituit ducatul Apuliei.

Cam în aceeasi vreme, o alta capetenie nor­manda, Roger I Guiscard, fratele lui Robert, a reusit sa-i alunge pe arabi din Sicilia. Din teri­toriul cucerit, el a constituit un stat normand de sine statator. Apoi Robert a debarcat în Peninsula Balcanica, unde a cucerit pentru sine portul Du-razzo.

în secolul al Xll-lea, în timpul domniei lui Roger al II-lea, cele doua state normande din Italia s-au unit formînd un regat care cuprindea toata partea de sud a Italiei.

Aparitia statelor normande din Italia a avut o mare importanta pentru desfasurarea politicii din aceasta zona si din Orientul Apropiat, datorita conflictelor dintre normanzi si bizantini, dar mai ales din cauza participarii ostilor normande la cruciade, al caror suflet au fost mult timp.

Apoi, prin cuceririle normande, lumea apuseana a "deblocat" bazinul apusean al Marii Mediterane, ceea ce a creat posibilitatea lansarii unui atac îm­potriva rasaritului mediteranean controlat de catre arabi.

în lupta sa împotriva arabilor, Roger I a fost sprijinit substantial de unele orase italiene ca Ge­nova si Pisa, datorita faptului ca acestea au avut mult de suferit de pe urma unor raiduri arabe, cum au fost cele din 935, cînd a fost jefuita Ge­nova, sau cele din anii 1004 si 1011, cînd aceeasi soarta a avut-o si Pisa.

în acelasi veac, al Xl-lea, armatele cetatilor Pisa si Genova, din proprie initiativa sau la che­marea papalitatii, au jefuit mai întîi o parte a coastei africane, dupa care, în 1087, au debarcat în Tunisia, atacînd si cucerind capitala acestei tari, eliberînd totodata un mare numar de captivi cres­tini.

în secolul urmator, normanzii din Sicilia în­treprind, pe aceeasi coasta africana, cîteva raiduri care s-au soldat cu cucerirea orasului Tripoli (1146) si a orasului-capitala Mehdia (1148). Concomitent cu atacul declansat împotriva capitalei tunisiene,

normanzii au luat cu asalt orasele Sussa si Sfax, pe care le vor pastra în mîinile lor un timp foarte scurt.

Reconquista. Daca Sicilia a fost prima zona în care s-au ciocnit pe o scara mai larga europenii cu arabii, Peninsula Iberica a fost a doua zona de confruntari militare.

în veacul al X-lea în teritoriul de la sud de Pirinei erau patru state de marime si importanta diferite : califatul de Cordoba, comitatul Barce­lonei, regatul Navarrei si regatul Leonului. Dintre acestea, cel mai puternic era califatul de Cordoba. Capitala califatului, orasul Cordoba, numara în acea vreme circa 300 00C de locuitori. în centrul orasului se afla celebra moschee sustinuta de 1 400 coloane. Universitatea de aici avea o bibli­oteca ce numara peste 600 000 de volume. în ca-lifat, dar mai ales în capitala sa, pulsa o intensa activitate mestesugareasca, devenita celebra în special prin obiectele din piele sau metal ; acest stat a devenit astfel cel mai dezvoltat din punct de vedere economic din întreaga lume meditera­neana.

Comitatul Barcelonei si regatul Navarrei se gaseau la poalele Pirineilor. La origine, cele doua state au fost doua marci: marca Spaniei si marca Gasconiei, înfiintate, si una si cealalta, la sfîrsitul veacului al VUI-lea de catre Carol cel Mare. Dupa tratatul de la Verdun ¹, cele doua marci au intrat în stapînirea lui Carol cel Plesuv, facînd

In urma acestui tratat (843), Imperiul carolingian s-a împartit în trei state.

parte din regatul Frantei. La începutul veacului al X-lea, marca Gasconiei s-a transformat în regat independent sub numele de regatul Navarrei. Cea de a doua marca, devenita doar comitat, a con­tinuat sa faca parte din regatul Frantei.

Regatul Leonului, numit astfel dupa numele capitalei sale, ocupa partea de nord-vest a Spaniei, în istorie el mai este cunoscut si sub numele de regatul Asturiilor. Desi cel mai mic dintre toate statele crestine din Peninsula Iberica, si cel mai slab, el a fost acela care, catre sfîrstiul secolului al VlII-lea, a deschis conflictul cu califatul de Cordoba, conflict care va fi cunoscut sub denu­mirea de reconquista, si care va dura pîna în ultimii ani ai veacului al XV-lea.

în cursul acestor lupte de secole, victoriile au alternat. La început ele au surîs crestinilor, dato­rita în special crizei interne care cuprinsese cali­fatul. Ca urmare a primelor cuceriri, în teritoriile de curînd eliberate au aparut, la începutul veacu­lui al Xl-lea, doua regate noi : Aragonul si Casti­lia. Primul, situat pe Ebru, la est de Navarra, cel de al doilea, pe platouri, între Navarra si Leon.

Decandenta musulmana din Spania a luat sfîr-sit o data cu sosirea pe aceste meleaguri a almora-vizilor, nomazi din deserturile sahariene, asceti si fanatici, un amestec de calugari si razboinici, chemati în ajutor de catre califul din Cordoba. Sositi în Spania ca aliati, ei s-au transformat ra­pid iîn cuceritori. Avîndu-i pe almoravizi în frunte, califatul si-a recapatat brusc vigoarea militara. Dar nu pentru mult timp, întrucît, cuceriti repede de rafinamentele civilizatiei andaluze, almoravizii

au agatat cu graba armele în cui pentru a se bucura din plin de nevisata viata descoperita aici.

Dupa anul 1090 lumea islamica s-a împartit în cîteva zone : sultanatele si emiratele turce din Orientul Apropiat; califatul Fatimizilor din Egipt si o alta zona cuprinzînd Spania si Maghreb-ul, guvernate de emiri saharieni. Din aceasta lume singurele regiuni care aveau contact direct cu sta­tele crestine erau sultanatele si emiratele turcesti din Orientul Apropiat si zona vestica a lumii mu­sulmane, care cuprindea Spania si partea de nord-vest a Africii.

In Peninsula Iberica, profitînd de noua de­cadere a califatului, statele crestine reiau ofensiva lor la finele veacului al Xl-lea. Desi. avantajati într-un fel, crestinii nu repurteaza nici de data aceasta numai victorii. Motivul semisucceselor tre­buie cautat, printre altele, în faptul ca expeditiile crestine au avut un caracter sezonier, temporar, lu­cru pentru care ele au fost denumite algarades, adica incursiuni facute de cîteva cete de calareti. O alta cauza care a contribuit la alternarea suc­ceselor cu înfrîngerile a fost si fragmentarea for­telor crestine.

înainte de a încheia acest episod, se cuvine sa amintim un fapt care a provocat o oarecare con­fuzie în rîndurile istoricilor. Dupa cum se stie, la reconquista au participat si nespanioli. Astfel, în-cepînd cu veacul al X-lea îsi fac aparitia pe cîm-purile de lupta ale Spaniei cavaleri francezi. Primii sositi în ajutorul reconquistei proveneau din du­catul Gasconiei si din comitatul de Toulouse. Din veacul urmator participa la reconquista si cava-

Ieri din Burgundia. Cu participarea acestora, lupta a îmbracat un caracter "international". si desi a fost îndreptata împotriva lumii islamice, recon-quista nu poate fi numita cruciada pentru simplul motiv ca acest razboi îndelungat n-a fost nici or­ganizat si nici condus de papalitate, cu toate ca unele încercari în acest sens le-a schitat biserica apuseana, înca din 1073, cînd papa Grigore al Vll-lea a facut tot ceea ce i-a stat în puteri pen­tru a pune pe picioare o cruciada.

Initiatorii cruciadelor. Un conciliu istoric

In a doua jumatate a veacului al Xl-lea, unul dintre cei mai însemnati papi pe care i-a numarat crestinismul catolic, Grigore al Vll-lea, între doua lupte cu marele sau rival împaratul Henric al IV-lea, a adresat Europei crestine un vibrant apel la cruciada. în acest apel, suveranul pontif spunea printre altele : "...Prefer sa-mi pun viata în peri­col pentru a elibera locurile sfinte, decît sa co­mand universului. Veniti, fiii lui Hristos, si ma veti vedea în fruntea voastra".

Apelul lansat de papa Grigore al Vll-lea a rasunat însa în pustiu, deoarece el însusi, care urma sa fie în fruntea cruciadei, dupa cum se angajase, s-a lasat antrenat în continuare de durele conflicte cu Henric al IV-lea.

Dupa exemplul lui Grigore al Vll-lea, urmasul sau, papa Victor al III-lea, militeaza si el pentru un razboi sfînt antimusulman. Mai consecvent de-

cît înaintasul sau, dar si mai putin angrenat conflicte continentale, el reuseste sa determine si Genova sa atace coasta nordica a Africii. Bazele organizarii si desfasurarii cruciadelor au fost puse însa la conciliul de la Clermont-Ferrand. Deschis la sfîrsitul anului 1095, conciliul a debutat cu un punct care a fost destul de repede epuizat. El privea proclamarea pacii lui Dumnezeu între toti crestinii. Discutarea acestui punct în fuga, fara risipa de argumente, a fost determinata de do­rinta unanima de a se aborda cît mai repede po­sibil "chestiunea care preocupa toate spiritele" : initierea unei cruciade. La acest punct primul a luat cuvîntul Petru Eremitul, descendentul unei familii feudale din Picardia. Cu un an înaintea conciliului, în 1094, el vizitase locurile sfinte de unde se întorsese, dupa cum avea sa spuna celor prezenti la Clermont-Ferrand, cu imaginea sufe­rintelor si umilintelor la care erau supusi crestinii.

Dupa interventia lui Petru Eremitul a vorbit papa Urban al II-lea. Rostindu-si discursul, pa­tetic, declamatoriu, papa a declansat prin cuvîntul sau o mare emotie în rîndurile auditorilui. în fi­nalul cuvîntarii, dupa ce le-a spus ca Dumnezeu doreste cu ardoare declansarea cruciadei, a adau­gat ; "...Crucea care va straluci pe armele si stin­dardele voastre... va va aminti fara încetare ca Isus Hristos a murit pentru voi si ca voi trebuie sa muriti pentru el".

La sfîrsitul acestui discurs, dupa cum marturi­sesc documentele vremii, cei prezenti la conciliu au declarat într-un singur glas ca nu vor trai de acum înainte decît pentru eliberarea locurilor

sfinte, cerîndu-i totodata papii sa le înmîneze în­semnele cruciadei, cerere pe care Urban al II-lea Ic-a satisfacut-o imediat. Apoi, în cadrul aceleiasi ceremonii, papa a acordat cruciatilor prezenti si viitori benedictiunea sa, anuntînd trecerea acestora si a familiilor lor sub protectia speciala a bisericii.

Preparative

Apelul lansat de papa Urban al II-lea a gasit o mare parte a Europei pregatita atît din punct de vedere spiritual cît si material.

Dupa lansarea apelului, mase largi de crestini, mai ales saracimea, au început sa-si prinda pe haine semnul crucii. Acest elan a cuprins repede si pe reprezentantii nobilimii. Singurii care au pre­ferat sa priveasca de la distanta spectacolul au fost sefii statelor apusene.

Unul dintre promotorii elanului colectiv a fost Petru Eremitul. Dînd dovada de mare energie, strabatînd regiune dupa regiune si vorbind cu elo-cinta în fata maselor, el le marturisea, printre al­tele, ca Isus i s-a aratat în vis si i-a poruncit sa-1 determine pe papa sa organizeze o cruciada în ve­derea eliberarii locurilor sfinte. Petru Eremitul a izbutit sa înmulteasca numarul celor dornici sa participe la eliberarea Ierusalimului.

Ingrosarea rîndurilor cruciatilor s-a mai dato­rat faptului ca papalitatea, în dorinta de a avea cîti mai multi luptatori, a declarat ca iarta acelora ce se vor înrola în cruciada toate pacatele. Pre-

Ta.

*P

*iU-:/ii

Plecarea în cruciada cu binecuvântarea papii

valîndu-se de acest drept si deveniti "fara de pacate" dintr-o data, au solicitat sa plece în cru­ciada o multime de elemente dubioase : aventurieri, briganzi etc.

Dar succesul apelului papal a avut si alta cauza. Chemarea a cazut într-o perioada în care Europa era capabila si dispusa sa organizeze ase­menea expeditii, într-o vreme în care feudalii francezi sau germani, stapîniti de dorinta de a jefui, nu asteptau decît o ocazie oarecare. si oca­zia a fost furnizata generos de papa Urban al Il-lea.

6C

Cruciada saracimii

Cruciada întîi s-a desfasurat în doua faze : cruciada saracimii si cruciada feudalilor.

Prima a început sa fie organizata dupa înche­ierea conciliului de la Clermont-Ferrand. Initia­torul si sufletul ei a fost Petru Eremitul. Acesta si-a început lunga si dificila misiune de alcatuire a unei armate populare prin predica tinuta în ora­sul Bari. De aici a trecut în Franta, predicînd într-o serie de provincii. La plecarea lui din aceasta tara, numarul celor care îl întovaraseau se cifra la aproximativ 15 000 de cruciati. în fruntea lor, Petru Eremitul intra în orasul Colonia la 12 apri­lie 1C96. Impresia produsa de cruciati locuitorilor acestui oras nu fu dintre cele mai frumoase, pentru motivul ca multi dintre cei ce purtau cusut pe haine semnul crucii erau vagabonzi sau, si mai rau, oameni certati vadit cu legile.

în timp ce Petru Eremitul haladuia cu ai sai spre Constantinopol, un cavaler sarac, Gautier fara avere, desfasura o activitate identica în par­tile Ungariei. Avînd un avans asupra lui Petru liremitul, Gautier patrunse primul în Imperiul bi­zantin, unde fu primit, chiar de la granita, cu destula solicitudine. Aceasta armata populara - armata doar cu numele, deoarece nu dispunea nici de armament si nici de echipament militar - ajunse sub zidurile capitalei bizantine la 20 iulie 1096. împaratul Bizantului, Alexis I Comnenul, le permise cruciatilor sa-si aseze tabara în afara zi­durilor capitalei, obligîndu-se totodata sa le asi-

gure cele necesare traiului, angajament de care seful statului bizantin se achita.

La 19 aprilie 1096, dupa o saptamîna de se­dere în Colonia, Petru Eremitul si ai sai parasira orasul îndreptîndu-se spre Ungaria. Dupa un con­flict violent cu ostile maghiare, soldat cu morti de ambele parti, cruciatii patrunsera în Imperiul bi­zantin. Aici, oastea nedisciplinata si pusa pe jaf a cruciatilor ataca si jefui orasul Belgrad.

La începutul lunii iulie, "armata" comandata si pastorita de Petru Eremitul sosi la portile ora­sului Nis. Autoritatile, desi aflasera ce fapte sa-vîrsisera cruciatii în Belgrad, manifestara fata de ostenii lui Petru Eremitul multa întelegere. Atitu­dinea binevoitoare a autoritatilor bizantine fata de cruciati a fost inspirata fara îndoiala de scrisoarea trimisa de Alexis I lui Petru Eremitul. în ea îm­paratul îi scria : "...Noi iertam violentele pe care le-au comis soldatii vostri feroci, pentru ca stim ca voi i-ati pedepsit pe ei, si pentru ca voi sînteti crestini, ordonam tuturor oraselor noastre pe care le veti întîlni în drum sa va vînda pe bani cele necesare traiului si sa nu puna piedica calatoriei voastre" ¹. în schimbul acestei atitudini binevoi­toare, împaratul Alexis I, pentru a fi sigur ca os­tenii cruciati nu vor repeta gestul comis la Bel­grad, ceru lui Petru Eremitul sa îi dea, mai mult simbolic, cîtiva ostateci. Petru Eremitul accepta conditia pusa de seful statului bizantin, angajîn-du-se totodata ca nici unul dintre subalternii sai nu va comite vreun gest neprietenesc fata de ospi-

Le Beau, Histoire du Bas-Empire, tome XVIII, Pa­ris, 1775, pp. 208-209.

lalierele gazde. Dar, în ciuda angajamentului luat >i cu toate îndemnurile adresate de Petru Eremitul soldatilor sai de a nu comite nici un act de in­disciplina, pestrita "armata" cruciata savîrsi o se­rie de excese care culminara cu atacarea si jefuirea periferiilor orasului Nis. De asta data jaful comis de cruciati în momentul parasirii orasului fu sever pedepsit.

Cu ostirea simtitor împutinata, Petru Eremitul sosi la Sofia. Aici se întîlni cu emisari ai împara-i ului, care îi declarara urmatoarele : în cazul în i are cruciatii vor sa beneficieze în continuare de întretinere, ei trebuie sa se angajeze ca nu vor .ia mai mult de trei zile în orasele pe care le vor întîlni în cale. Cruciatii acceptara conditia, si, mai mult decît atît, o si respectara. si astfel, dupa o oprire de trei zile, cruciatii ajunsera la Constan-linopol la 1 august 1096, unde întîlnira pe soldatii cruciati ai lui Gautier fara avere.

în capitala Bizantului, în profida incidente­lor grave declansate de cruciati, Petru Eremitul fu primit de împarat cu destula întelegere. Cu ocazia unei întrevederi între ei, Alexis I îl sfatui astfel pe Petru Eremitul: "Nu traversati Bratul (Bos­forul) înainte de a sosi grosul armatei crestine, caci nu sînteti atît de numerosi pentru a-i putea învinge pe turci" ¹. în cadrul aceleiasi convorbiri, împa­ratul i-a cerut lui Petru Eremitul sa nu permita ostasilor cruciati sa provoace incidente în capitala sau împrejurimi.

Histoire anonyme de la Premiere Croisade, Paris, 1924, p. 7. (Classiques de l'Histoire de France au Moyen A)

Un timp soldatii lui Petru Eremitul se abti­nura de la acte nepermise. Cînd plictiseala puse stapînire pe ei, "cînd apucaturile cele rele începura sa domine bruma de credinta", cruciatii se dedara la jafuri atît în cartierele de margine ale capitalei cît si în împrejurimi. De atacurile lor salbatice nu scapara nici bisericile.

în fata acestei situatii, Alexis I renunta la ideea de a-i pastra pe soldatii lui Petru Eremitul pîna la sosirea armatei feudale, hotarîndu-se brusc sa-i treaca pe malul asiatic.

Transportarea lor începu în 7 august 1096. De îndata ce sosira pe celalalt tarm, cruciatii continu-ara actele de vandalism : incendiara locuinte, co-misera jafuri, profanara biserici. Terminînd repede de jefuit îngusta portine de pamînt asiatic aparti-nînd Bizantului, cruciatii comisera grava impru­denta de a ataca frontiera turca, situata la cîteva zeci de kilometri de Bosfor. Primul atac, avînd ca scop jaful, fu întreprins de cruciati fara urmari grave pentru ei. Urmatorul, declansat în lipsa lui Petru Eremitul, plecat la Constantinopol, si avînd ca tinta cucerirea orasului Niceea, se termina prin masacrarea unui mare numar de cruciati. Printre cei ucisi cu ocazia acestei lupte s-au aflat Gautier fara avere si contele de Tubingen. La sfîrsitul aces­tui nefericit episod mai ramasesera în viata din zecile de mii de cruciati în jur de 3 000.

Alte armate ale saracimii avura parte de o soarta si mai putin glorioasa. Astfel ostirea numa-rînd circa 12 000 de oameni comandata de Volk-mar îsi începu "operatiunile" în Europa prin ma­sacrarea evreilor din Cehia. Ajunsa în Ungaria, gloata cruciata fu redusa treptat la zero de riposta

liotarîta a oraselor maghiare luate cu asalt si jefuite de catre cruciati.

Pe de alta parte o ostire cruciata numarînd în jur de 15 000 de soldati, în cea mai mare parte germani, fu atacata si masacrata de regele Unga­riei Coloman, pentru faptul de a fi comis acte de vandalism.

alta ostire, comandata de contele de Leisin-
gen, si-a facut o faima si mai putin onorabila. Ea
si-a început "activitatea" la 3 mai 1096 cînd a
atacat o serie de orase renane. Patrunzînd în ce-
lati, ostirea pestrita trecu la jefuirea si masacrarea
evreilor. Spre lauda bisericii, într-un numar de
orase ca Speyr, Trier, Mainz sau Worms episcopii
clin aceste locuri i-au adapostit pe evreii urmariti
pentru a-i scapa din ghearele mortii.

si iata cum, începuta într-o atmosfera de en­tuziasm, cruciada saracimii a sfîrsit lamentabil.

Referindu-se la "ostirile" cruciate si la alaiul care le însotea, printesa Ana Comnena, fiica îm­paratului Alexis I, în binecunoscuta ei lucrare in­titulata Alexiada, nota urmatoarele : "Armata era întovarasita de o multime de oameni, tot atît de numerosi ca nisipul marii si ca stelele de pe bolta cerului". Alaiul era format din "femei si chiar si copii (ce) si-au parasit casele lor pentru a între­prinde aceasta calatorie" - mentioneaza autoarea. In continuare, printesa asemuieste cruciada cu o "inundatie" care "a fost precedata de o armata de lacuste... care a distrus grîul si a infectat vi­ile" i.

Histoire de Cons tanti no ple depuis le regne de l'an-
fien Justin jusqu'â la fin de l'Empire, tome IV, Faris, 1685,
p. 289.

Cruciada feudalilor

Cavalerii primei cruciade feudale, grupati în patru armate, pornind din puncte diferite ale Eu­ropei în cursul anului 1096, au hotarît sa se în-tîlneasca la Constantinopol.

Prima armata avea drept comandant pe Go-defroi de Bouillon, duce al Lotharingiei de Jos. Ostirea mai avea în fruntea ei pe Baudouin de Boulogne, fratele mai mic al ducelui, pe un alt frate al acestuia, Eustache al III-lea, conte de Boulogne, si pe un var al celor enumerati, Bau­douin du Bourg.

Cea de a doua armata, alcatuita exclusiv din normanzi, avea în frunte pe Bohemond de Tarent, fiul lui Robert Guiscard, si pe turbulentul Tancred, nepotul lui Bohemond.

A treia ostire era alcatuita din feudali din sudul Frantei. seful acestei armate era Raymond al IV-lea de Saint-Gilles, conte de Toulouse si marchiz de Provence.

Cea de a patra armata cuprindea feudali din

nordul Frantei. Comandanti ai ei erau contele

Normandiei, Robert Courtheuse, fiul lui Wilhelm

"Cuceritorul, si fratele sau vitreg stefan, conte de

Blois si de Chartres.

Prima armata urma, în mare, drumul cruciadei saracimii, adica strabatu Germania si Ungaria, Traversarea Germaniei se desfasura rapid si fara nici un fel de incidente. Trecerea prin Ungaria însa nu parea sa se desfasoare la fel de linistit, din cauza mult prea recentelor acte vandalice savîr-site de componentii cruciadei saracimii. Cum Go-defroi de Bouillon nu putea evita traversarea Un-

gariei decît cu pretul unui mare ocol, capetenia primei armate tinu sa-1 asigure pe regele Coloman al Ungariei, chiar la granita regatului maghiar, ca ci si ai sai vor avea o comportare exemplara. Pentru a împiedeca repetarea actelor comise de primii cruciati, Godefroi de Bouillon îsi anunta sodatii ca îi va pedepsi extrem de sever în caz de încalcare a angajamentului luat. Datorita acestei masuri, traversarea Ungariei se facu fara nici un Ici de incidente.

Cea de-a doua armata debarca mai întîi la Avlona, pe coasta Albaniei. De aici ea si-a con-linuat drumul, prin Kastoria, spre Constantinopol.

Cruciatii provensali au traversat Italia de nord, Croatia, Dalmatia, Albania, Macedonia, dupa i.ire s-au îndreptat spre capitala Bizantului.

Cea de-a patra armata a strabatut prima parte .1 drumului pe uscat. îmbarcata pe nave la Brin-disi, în Italia, ea a înconjurat coastele peninsulei pentru a putea debarca la Durazzo. De aici, pe uscat, depasind Elbassan, Ohrida, Bitolia, Vodena si Salonic si-a continuat drumul spre Constanti­nopol.

în general, cele patru armate ale cruciatilor n au comis pe teritoriul Bizantului acte prea grave, l.ipt care a facut ca între cruciati si autoritatile imperiale sa se stabileasca de la început relatii co recte. Dupa un timp însa aceste relatii au început sa capete aspectul tot mai pronuntat al unor di-vensiuni. Cauza rezida în pretentiile Bizantului asupra fostelor sale teritorii asiatice. Bizantinii au înKIes - mai bine zis voiau sa înteleaga - ca .rinatele cruciate au luat drumul rasaritului pentru .1 cuceri în numele si pentru Bizant locurile sfinte,

Cele patru capetenii ale primei Cruciade

foste posesiuni bizantine. La rîndul lor, cruciatii au tinut sa precizeze ca ei intentioneaza sa elibe­reze aceste teritorii, dar ca ele în acel moment nu erau posesiuni bizantine, ci "res nullius", adica pamînturi ale nimanui. De aici racirea relatiilor dintre cruciati si bizantini.

Alexis I, vrînd sa profite de faptul ca deo­camdata sub zidurile capitalei sale se gaseau doar ostasii lui Godefroi de Bouillon, a încercat sa ajunga la o întelegere cu el. Mîna întinsa de îm­parat a fost evitata de capetenia primei armate cruciate printr-un raspuns în doi peri. Printre mo-livele care l-au împins la un asemenea gest au figurat parerea sa intima si sincera ca nu poate trata cu un "eretic", dar mai ales faptul ca, amî-nînd darea raspunsului, cîstiga timpul necesar pîna la sosirea celorlalte trei armate cruciate cînd, dis­punând de mai multe resurse militare, va putea irata cu Alexis de pe cu totul alte pozitii.

împaratul Bizantului, întelegînd scopul intim al tacticii adoptate de Godefroi de Bouillon, a încercat sa forteze lucrurile. Tentativa nu i-a re­usit însa, deoarece Baudouin de Boulogne, fratele lui Godefroi de Bouillon, a trecut imediat la ata-mrea localitatilor din preajma capitalei bizantine, iapt ee a creat dintr-o data primejdia declansarii unui conflict armat între cruciati si Bizant. si cum Alexis I nu dorea acest lucru, începu sa bata în retragere.

Vestea sosirii iminente în Bizant a armatei conduse de Bohemond de Tarent si de nepotul sau a fortat mîna împaratului Alexis I, care se arata deocamdata îngaduitor. Fiica acestuia, Ana (,'onmena, sesiza perfidia capeteniilor cruciate,

pofta lor de cucerire : "Cei simpli n-aveau alta intentie decît adorarea mormîntului Mîntuitorului si vizitarea locurilor care altadata au fost sanctifi­cate prin prezenta sa. Dar existau de asemenea vi­cleni ca Bohemond, spre exemplu, care, sub pretex­tul pietatii, ardeau de dorinta de a cuceri Constan-tinopolul". "Vicleanului" Bohemond printesa i-a rezervat, în mod surprinzator, cîteva rînduri aproa­pe admirative : "înalt, ...cu brate puternice si ro­buste... nu era nici slab si nici gras... Era alb pe tot corpul... Un par blond îi acoperea urechile fara sa-i atinga însa umerii, ca barbarilor... Avea ochi albastri plini de ura... Stomacul îi era larg si inima mare... Era fin si viclean. Vorbea tare... si nu ra-mînea niciodata dator sîn raspunsuri la orice între­bare i-ai fi pus. Avînd asemenea calitati el nu era inferior decît lui Alexis în demnitate, noroc, spirit si elocinta" ^l.

Intelegînd ca timpul nu lucreaza în favoarea sa, împaratul porni o adevarata expeditie militara împotriva cruciatilor cantonati în Pera. Expeditia a debutat cu blocarea cruciatilor. Ei au reusit sa scape din clestele bizantin printr-o operatiune ener­gica si rapida, dupa care au jefuit si incendiat Pera. Urmatoarea actiune întreprinsa de cruciati a fost asaltarea marelui zid care înconjura Con-stantinopolul. Cu toate eforturile depuse, asaltul s-a încheiat printr-un esec.

Incidentul petrecut în aprilie 1097 a dus, dupa cum era si firesc, la sistarea de catre Bizant a aprovizionarii cruciatilor, si deci la aparitia spec­trului foametei în tabara acestora. Pentru a scapa de el, cruciatii s-au dedat la pradaciuni.

Histoire de Constantinople.,., tome IV, p. 291.

în aceste momente în care nemultumirile din tabara cruciata s-au transformat din murmure în reprosuri rostite cu glas tare, Alexis I, dînd do­vada de intuitie, i-a atacat cu furje pe cei de sub ordinele lui Godefroi de Bouillon. înfrînta, ca­petenia cruciata a fost nevoita sa primeasca ve­chile conditii puse de împarat.

Acceptarea conditiilor s-a facut într-un cadru solemn, Întovarasit de o parte dintre ofiterii sai, (îodefroi de Bouillon sa îndreptat spre unul din palatele imperiale unde, în fata tronului lui Alexis, a îngenuncheat prestînd juramîntul de fidelitate, în timpul ceremoniei, împaratul s-ar fi adresat astfel capeteniei cruciate : "Sînt informat ca sînteti în tara voastra un principe puternic, plin de pru­denta si de dreptate. Va adopt deci ca fiu... în credinta ca prin intermediul vostru imperiul meu va avea parte de liniste în mijlocul acestei mul­timi de straini care ma înconjura deja si care tre­buie înca sa mai soseasca" *.

Cu acest prilej, Godefroi de Bouillon s-a an­gajat, în numele sau si al cruciatilor, sa restituie loate teritoriile Bizantului pe care el sau ai sai Ic-ar cuceri. Dupa prestarea juramîntului si dupa obtinerea promisiunii amintite, Alexis I s-a ridicat de pe tron, s-a înclinat în fata ducelui, îmbratisîn-ilu-1 apoi si numindu-1 fiul sau.

Prin aceasta ceremonie tipic feudala, cruciada initiata si organizata de papalitate devenea o ac­tiune militara subordonata intereselor statului bi­zantin, în timp ce participantii la ea urmau sa se bucure de aceleasi drepturi si obligatii pe care va-

Le Beau, op. cit., pp. 232-233.

salii le aveau fata de seniorul lor. Drepturile, în cazul de fata, însemnau primirea de la bizantini a unor gratificatii în aur sau în argint, a vesmin­telor de onoare si a cailor. Cît despre obligatiile vasalice, ele erau - cel putin teoretic - similare celor din Europa apuseana.

Imediat dupa încheierea ceremoniei, armata lui Godefroi de Bouillon fu trecuta pe malul asiatic, unde urma sa astepte sosirea cruciatilor normanzi.

Tratativele dintre Alexis I si Bohemond de Tarent în vederea semnarii de catre acesta din urma a unui angajament similar celui contractat de Godefroi de Bouillon, contrar tuturor presupu­nerilor, au durat foarte putin si s-au desfasurat într-o atmosfera pe care astazi am denumi-o cor­diala.

Atitudinea concilianta a normandului Bohe­mond a fost în principal generata de convingerea neta ca fortele sale armate nu puteau emite pre­tentii în cazul unui conflict militar cu Bizantul. Plecînd de la aceasta premisa, nu lipsita de rea­lism, Bohemond si-a spus ca telul pe care îl ur­marea - obtinerea unei împuterniciri imperiale pe baza careia sa se bucure de o situatie privi­legiata fata de celelalte capetenii cruciate - ar fi mai usor de obtinut printr-un comportament plin de respect si solicitudine, atitudine care sa para lui Alexis I ca izvoraste din dorinta sincera de a co­labora cu Imperiul bizantin.

Desi n-a capatat ceea ce sperase, Bohemond nu s-a aratat afectat de acest lucru, acceptînd sa treaca imediat Bosforul, operatiune pe care a în­treprins-o fara sa provoace vreun incident.

Ultimele doua armate au sosit la Constanti-nopol cam în aceeasi perioada de timp. Primiti la fel de catre Alexis I, comandantii celor doua ar­mate s-au comportat diferit fata de bizantini ; în vreme ce Raymond al IV-lea de Saint-Gilles a refuzat pîna la capat sa presteze juramîntul de omagiu, preferînd, dupa cum va spune el, sa moara decît sa faca acest lucru, contele Nor-mandiei, Robert Courtheuse, s-a conformat do­rintei exprimate de împarat, fapt ce i-a atras o avalansa de atentii din partea basileului.

Desfasurarea cruciadei feudalilor. Odata în­cheiata trecerea armatelor pe teritoriul asiatic, cru-< iatii s-au concentrat la Nicomedia, posesiunea cea mai avansata a Bizantului, situata în fata orasului Niceea. Aici au zabovit trei zile, dupa care s-au îndreptat spre Niceea. înaintarea cruciatilor, des­chisa de o avangarda numarînd în jur de 3 00C ('o oameni, s-a desfasurat fara multe dificultati. Ajungînd sub zidurile cetatii la 14 mai 1097, cru­ciatii au trecut la asaltarea ei. Asediul a luat sfîrsit dupa sase saptamîni de lupte, la sfîrsitul lunii iu­nie 1097, cu capitularea orasului, dar nu fata de cruciati, ci fata de împaratul bizantin.

Dupa cucerirea cetatii Niceea, bizantinii au pus deplina stapînire pe oras permitînd învinga­torilor sa-1 viziteze doar, numai în grupuri mici, pentru a nu se deda la jafuri.

Bucuria victoriei a durat pentru unii cîteva ceasuri, iar pentru altii o zi-doua, deoarece cru­ciatii au fost nevoiti sa paraseasca în valuri suc-i esive cetatea cucerita între 26 si 29 iunie, pentru ,i întreprinde traversarea aridei provincii Anato-lia. Prima etapa, durînd doua zile, a fost stra-

batuta de toate cele patru armate în comun. In ziua a treia a marsului, cruciatii s-au împartit în doua esaloane. Normanzii din Italia si cei din Franta au alcatuit primul esalon, în timp ce al doilea a fost format din ostasii comandati de Godefroi de Bouillon si Raymond de Saint-Gilles. împartirea a fost cauzata de dificultatile aprovi­zionarii unei mari si unice armate pe toata durata drumului.

In dimineata zilei de 1 iulie, la Dorileea, pri­mul esalon cruciat fu atacat de turci. Atacul a fost oarecum surprinzator, dat fiind ca, pîna la aceasta data, cele doua dinastii turce din Anatolia, cea selgiucida si cea danishmandita, se razboiau între ele. Speriati însa de înaintarea crestinilor, sefii relor doua case domnitoare au lasat la o oarte vechile lor neîntelegeri, dîndu-si mîna. Rezultatul acestei paci, care nu va dura prea mult, a fost sosirea pe cîmpul de lupta de la Dorileea a unei mari armate turcesti. Episodul este relatat de un cronicar contemporan : "Ai nostri se întrebau .ou mirare de unde a putut veni o asemenea multime de turci, arabi, sarasini si altii imposibil de numa­rat, caci toate înaltimile si colinele si vaile si toate cîmpiile... erau în întregime pline de aceasta rasa excomunicata" ¹.

Fiind în vadita inferioritate Bohemond de Ta-rent îsi propusese sa reziste cu îndîrjire pîna la sosirea ajutoarelor dupa care trimisese. Sosirea rapida a lui Godefroi de Bouillon si a lui Raymond de Saint-Gilles schimba imediat raportul de forte

Histoire anonyme de la Premiere Qrohade..., p. 47.

_I

de pe cîmpul de lupta. Cruciatii reusira nu prea greu sa puna pe fuga ostile turce. în precipitata lor retragere, turcii au lasat în mîna cruciatilor o mare prada de razboi : "aur, argint, cai, catîri, ca­mile, oi, boi si multe alte lucruri".

în urma bataliei victorioase repurtate la Dori-leea, armata cruciata si-a îngaduit o odihna de numai doua zile, dupa care porni din nou la drum. Noua etapa de mars, cu o durata de sase sapta-mîni, a cuprins strabaterea unui teritoriu salbatic >i arid, pe o caldura sufocanta. în cursul marsului, cruciatii au pierdut majoritatea cailor. Cînd aceasta zona a mortii a fost strabatuta, fiind urmata de fertila si odihnitoarea provincie Iconium, cruciatii au avut neta impresie ca au trecut din iad direct în paradis.

în fata cetatii Iconium cruciatii au ajuns pe la mijlocul lunii august. Cucerirea ei n-a compor­tat nici un fel de efort, deoarece cetatea nu era aparata de nici un luptator turc.

Urmatoarea tinta a cruciatilor fu cetatea He-racleea. Aparata de turci, ea fu cucerita cu oare­care dificultate. Dupa patru zile de odihna, cru­ciatii se împartira în doua grupuri : unul avînd fa frunte pe Tancred si pe Baudouin de Boulogne, si un al doilea cuprinzind pe toti ceilalti crestini. Primul grup va porni spre sud cu destinatia Ci-licia, în timp ce al doilea se va îndrepta spre nord-est, cu intentia de a atinge Cezareea.

în Cilicia, Tancred si Baudouin de Boulogne repurtara un prim succes, relativ facil, datorita pe de o parte fortei lor militare, iar de alta, ajuto­rului primit de cruciati din partea populatiei ar­mene si grecesti profund ostile turcilor. Succesul

este asigurat prin cucerirea localitatii Tars, cetate care deschide larg portile în fata crestinilor.

Cucerirea cetatii produse prima animozitate între cruciati. Tancred, ca unul care nu prestase juramîntul de credinta fata de împaratul Bizan­tului, ar fi vrut sa pastreze pentru sine cetatea. Acelasi lucru îl rîvnea însa si Baudouin. si cum acesta din urma avea cu 400 de cavaleri mai mult decît Tancred, normandul ceda cetatea îndreptîn-du-se zorit spre Adana si Mamistra.

Sub zidul cetatii Mamistra, Tancred si Bau­douin se întîlnira din nou, urmarind fiecare sa cucereasca pentru sine puternica fortareata. Tan­cred, fiind si acum în inferioritate numerica fata de Baudouin, se vazu obligat iarasi sa cedeze.

Cel de-al doilea grup atinse Cezareea pe la sfîrsitul lui septembrie 1097, dupa care, mergînd spre sud-est, ajunse la începutul lunii octombrie sub zidurile cetatii Comana. Locuitorii acestei ce­tati, armeni în marea lor majoritate, primira pe cruciati cu bratele deschise. De aici, dupa escalada­rea masivului Anti-Taurus, cruciatii ajunsera în fata. orasului Coxon sau Gocuz, populat de ase­menea de armeni, care le facura o primire caldu-noasa ; ei ocupara cetatea în urale.

De la Coxon cruciatii strabatura în continu­are o zona muntoasa, mult mai dificila, pe care ei o numira "Muntii Diavolului". La capatul aces­tui drum greu, întîlnira cetatea Mar'ash. Primiti de locuitorii orasului ca "protectori providentiali", cruciatii intrara în stapînirea lui fara sa fi fost nevoiti sa scoata o singura data sabia din teaca. De la Mar'ash, cruciatii, al caror numar crescu prin soirea lui Bohemond, se îndreptara spre Siria.

Cruciada bizantina

La scurt timp dupa cucerirea cetatii Niceea, Alexis I, vrînd sa profite de situatia nou creata, puse si el pe picioare o cruciada. în fruntea arma­tei de uscat îl numi pe Ioan Ducas, iar în cea a-flotei pe amiralul Kaspax.

Cruciatii bizantini se îndreptara mai întîi spre Smirna. Ocuparea ei fu facuta în pas de parada, deoarece emirul Tsakhas, afectat peste masura de un eveniment petrecut anterior - fiica sa ca2use prizoniera în mîinile crestinilor o data cu cuceri­rea cetatii Niceea - nu vru sa-i îndîrjeasca si mai mult pe cruciati. într-un gest de mare cle­menta, drept rasplata a capitularii, Ioan Ducas îl lasa în viata pe nefericitul emir.

De la Smirna bizantinii o pornira spre Efes, oras pe care, de asemenea, îl cucerira fara gre­utate.

în anul urmator, 1098, soldatii lui Ducas ocu­para Lidia si Frigia. La capatul acestei campanii, .irmata lui Ducas se întîlni cu oastea comandata de Alexis I pe cîmpiile Frigiei.

în acest moment, ca urmare a cuceririlor fa-< mc, o buna parte a Asiei Mici a intrat în sta-pînirea bizantinilor, ceea ce a facut ca, cel putin pentru un timp, amenintarea musulmana asupra f ionstantinopolului sa fie complet îndepartata. Cu-icririle spectaculoase realizate au fost pentru bi­zantini de o importanta cu mult mai mare decît tinia suprema pe care si-au propus-o si pe care o vor realiza cruciatii : cucerirea Ierusalimului.

Teritoriile atacate de catre cruciati depindeau oarecum- teoretic de sultanatul turcilor selgiucizi din Iran. In sînul acestui sultanat, în ultimii ani ai veacului al X-lea, aveau loc lupte interne, care i-au macinat serios potentialul militar. Lumea turca din aceasta parte a Asiei mai era însa sfîsiata si de conflicte între sultanate, cum era cel dintre sultanul Quilij Arslan si emirul Ghazi ibn-Danish-mend. El a fost sistat abia dupa caderea cetatii Niceea, adica numai în momentul în care ambele state au înteles ca luptînd singure în fata cresti­nilor n-au nici o sansa de biruinta.

Pe de alta parte, conflicte puternice existau si între selgiucizii din Asia si Fatimizii din Egipt, germinate atît de cauze politice, cît si religioase, în anii cuceririlor cruciate animozitatile acestea erau atît de acute încît Fatimizii nu numai ca nu i-au ajutat pe selgiucizi, dar, profitînd de deruta lor, au atacat si cucerit Ierusalimul (august 1098).

La aceste cauze, care explica în buna masura în ce împrejurari si de ce au biruit crestinii, se adauga faptul, de loc neînsemnat, al sprijinului permanent si masiv pe care l-au primit cruciatii din partea populatiei armene din Asia Mica.

Cucerirea Ierusalimului'

La sfîrsitul lui octombrie 1097 nestatornicul Baudouin îsi parasi din nou tovarasii de arme, cu scopul de a cuceri pentru sine un teritoriu oare­care. Privirile sale vizara mai întîi Malatiya, pa-mînt stapînif în acea vreme de un aventurier ar-

mean pe nume Khoril. Acesta, nu cu mult timp înaintea anului 1097, trecuse prin clipe grele, pro­vocate de înaintarea vertiginoasa a turcilor. Pen­tru a o abate, Khoril alese în locul armelor alta cale : o trimise pe sotia sa - frumoasa dupa parerile contemporanilor - în tabara turca. Dupa o vreme, reveni în Malatiya fluturînd victorioasa confirmarea titlului de principe acordat de turci barbatului ei. Dar fericirea printului Khoril nu dura prea mult. în 1095 Malatiya fu din nou atacata de catre turci. Atacurile se repetara trei ani la rînd. Ele începeau vara, rezumîndu-se la jefuirea regiunii înconjuratoare a cetatiii-capitala ti la "devorarea" recoltelor, pentru a lua sfîrsit

data cvi ultimele luni ale anului. Iritat de perio­
dicitatea atacurilor carora nu putea sa le faca
lata, Khoril a cautat grabit un aliat pe care 1-a
gasit destul de repede în tabara cruciatilor.

în timp ce capetenia armeana se straduia sa scape de primejdia turca, alti sefi armeni, precum Kogh Vasile, adica Vasile Hotul, sau Thoros, sta-pîni ai cetatilor Karsun si respectiv Edessa, presati de aceeasi amenintare, s-au aruncat în bratele lui Baudouin. Acesta, nelasîndu-se prea mult rugat, cuceri teritoriile lor, "eliberîndu-i" din grijile în

are se aflau. si iata cum, fara un efort prea mare,
Uaudouin a ajuns stapîn al unui teritoriu dupa
care jinduia de mult. Acest teritoriu de sine stata-
lor, cunoscut în istorie sub numele de comitatul
\ranc de EdesSa, a luat fiinta în primavara anu­
lui 1C98. Paralel cu actiunea lui Baudouin, o alta
lapetenie crestina, Bohemond, îsi cauta "un loc sub
soare". Pasii acestui feudal se îndreptara spre

Antiohia, pe care reusi în cele din urma s-o cuce­reasca pentru sine.

Exemplul dat de Baudouin si de Bohemond, ce contravenea juramîntului vasalic prestat de cru­ciati la Constantinopol, a gasit foarte repede multi imitatori. Faptul a avut cîteva urmari. în primul rînd a pulverizat cruciada în mai multe expeditii pur militare. Apoi, lucru mai important, a dez­bracat actiunea feudalilor de haina religioasa pe care papalitatea s-a straduit s-o dea cruciadei. în fine, feudalii incitati de exemplul lui Baudouin, au uitat peste noapte obiectivul principal al crucia­dei, care era cucerirea Ierusalimului, aventurîn-du-se în grupuri-grupuri spre Siria nordica, pe care doreau s-o cucereasca cu orice pret.

în mod cert, cruciada întîi ar fi luat o aseme­nea turnura daca în urma feudalilor nu s-ar fi aflat un numar destul de mare de pelerini. Aces­tia, pe drept cuvînt indignati de comportarea, dar mai ales de scopurile urmarite de cruciati, au exer­citat presiuni asupra armatelor crestine pentru a le determina sa se îndrepte spre Ierusalim. si cum cruciatii nu doreau de loc sa se conformeze dorin­telor exprimate clar de pelerini, marele grup al acestora a trecut la amenintarea cu rascoala. Dîn-du-si seama ca pelerinii sînt oricînd gata sa treaca de la amenintari la fapta, lucru ce ar fi putut compromite total cuceririle de pîna atunci, cru­ciatii au început pe rînd sa accepte, cam fara voie, sa se îndrepte spre Ierusalim. Primul care a capitulat în fata pelerinilor a fost Raymond de Saint-Gilles. Urmatorul fu Godefroi de Bouillon.

Drumul pe care l-au urmat cele doua capetenii feudale, dupa ce s-au hotarît sa se îndrepte spre

Ierusalim, a trecut mai întîi prin valea rîului Cronte. Apoi cruciatii au marsaluit un timp de-a lungul coastei estice a Mediteranei. De la nord de Jaffa crestinii, lasînd undeva în urma Tripoli, au urcat pe platoul Iudeii. La capatul acestui mars, care a durat în total aproape jumatate de an, a aparut la orizont Ierusalimul, redevenit, în îm­prejurarile aratate, tinta suprema a cruciatilor.

în momentul sosirii cruciatilor sub zidurile Ierusalimului - iunie 1099 - stapînirea Patimi­rilor, ce nu împlinise nici macar anul - era foarte putin consolidata.

Primul asalt se solda cu distrugerea partiala a unui zid care apara intrarea nordica a cetatii, însufletiti de acest prim svicces, cruciatii încearca sa patrunda în oras. Neavînd însa forte suficiente, încercarea lor esua. Dezamagirea esecului fu am­plificata de un chin pe care cruciatii îl vor cu­noaste din plin : setea. Pentru a-i pune capat, crestinii fura obligati sa aduca apa tocmai din valea rîuîui Iordan. *Cînd setea fu într-un fel potolita, aparu spectrul foamei.

Cele doua neprevazute - setea si foamea - iau decis pe crestini sa treaca de îndata la con­struirea de masini de asediu pentru a scurta la minimum durata cuceririi Ierusalimului. Mai bine organizati, atacînd mai chibzuit si beneficiind si de ajutorul sosit pe neasteptate în portul Jaffa pe bordul a doua galere genoveze, cruciatii reîn­cepura asaltul infinit mai încrezatori în fortele lor. Cel de al doilea atac, foarte violent de altfel, lua sfîrsit în ziua de 15 iulie 1099 o data cu cu­cerirea Ierusalimului.

Patrunzînd în Ierusalim, cruciatii se dedara la acte de vandalism si de cruzime aproape unice ca amploare si grozavie în întreaga istorie. Despre aceste acte avem informatii din doua surse : mu­sulmane si crestine. Relatarile istoricilor musul­mani, în general, au fost contestate de catre cro­nicarii crestini, pe motivul ca arabii au exagerat cu mult realitatea. Dar aceasta realitate a întrecut probabil cu mult acea limita a "normalului" cu care era obisnuita Europa daca un cronicar ca Guillaume din Tyr^l, foarte întelegator fata de actele cruciatilor, a putut nota urmatoarele : "Orasul prezenta ca spectacol un asemenea carna-giu, o asemenea varsare de sînge, încît învingatorii însisi nu puteau sa fie decît cuprinsi de oroare si de dezgust" ².

Un cronicar contemporan, referindu-se la in­trarea unor crestini în marea moschee din Ieru­salim si la spectacolul vazut de el, scria : "A fost un asemenea carnagiu încît ai nostri mergeau în sînge pîna la glezne" ^s.

Aceste acte reprobabile, gratuite si total lip­site de sens au avut darul, printre altele, sa tre­zeasca în inimile musulmanilor o ura adînca îm­potriva crestinilor, fapt care va obliga pe cruciati sa stea de acum înainte aproape în permanenta cu arma în mîna pentru a apara teritoriile cuce­rite de ei.

Episcop de Tyr si istoric al cruciadelor. A trait între
anii 1130 si 1186.

R. Grousset, Histoire des croisades et du royaume
franc de Jerusalem, tome I, Paris, Pion, p. 161.

Histoire anonyme de la Premiere Croisade..., p. 203.

Dupa cucerirea Ierusalimului, oastea crestina se afla în fata dificilei întrebari si anume : cui trebuie încredintat orasul luat cu asalt ? Ca prim raspuns, cruciatii, împartiti în doua tabere cvasi adverse, au început sa fluture fiecare cîte un nume : Raymond de Saint-Gilles si respectiv

Godefroi de Bouillon. si cum nici o tabara nu era dispusa sa cedeze, pentru a pune capat dispu­tei dintre ele, care oricînd putea degenera într-o veritabila încaierare, legatul papei, Adhemar de Monteil, episcop de Puy, a hotarît sa-i convoace pe toti cruciatii la o conferinta (17 iulie 1099). La capatul a cinci zile de dezbateri de loc calme, cruciatii au hotarît sa încredinteze soarta Ierusa­limului lui Godefroi de Bouillon. Din acest mo­ment (22 iulie 1099), Godefroi de Bouillon deve­nea, conform titulaturii primite, foarte modeste de altfel si pe deasupra si oarecum provizorie, "apa­rator al Sfîntului Mormînt" si nicidecum rege al Ierusalimului, dupa cum sperase el.

Investirea lui Godefroi de Bouillon cu titlul amintit a nemultumit în final ambele tabere. Pe una pentru ca pierduse totul, iar pe cealalta deoa­rece cucerise doar o sernivictoric.

Aceasta investire a nemultumit si pe împa­ratul bizantin Alexis I. Cauza supararii lui rezida în nerespectarea de catre cruciati a angajamentului luat de ei la Constantinopol. Dar cum încalcarea întelegerii nu era prima de acest gen din istorie, si întrucît împaratul bizantin nu avea nici des-tule forte militare pentru a-i obliga pe cruciati sa-si tina cuvîntul dat, el s-a împacat, în cele din urma, cu situatia nou creata, acceptînd-o ca pe un fapt consumat.

Godefvoi de Bouillon

Outat

salimuM, ?" unea înche.ata, au

Palestina, _Raym0"d

^{!i contele}

de Flandra. Alti sefi cruciati, ca Bohemond sau Baudouin s-au stabilit în Antiohia si respectiv Edessa. Alaturi de Godefroi de Bouillon, în Ieru­salim au ramas o mîna de oameni, cîteva sute de cavaleri. Cu toate acestea statul condus de Gode­froi a reusit sa reziste un timp. Miracolul supra­vietuirii statului crestin al Ierusalimului n-a de­pins nici de întelepciunea politica a lui Godefroi si nici de vitejia celor cîteva sute de sabii ce s-au încumetat sa-1 apere, ci de grava decadenta a lu­mii arabe si de rivalitatile existente în sînul ei.

Grosul armatei cruciate, plecînd precipitat din Palestina, a savîrsit o serie de greseli din punct de vedere strategic. Mai întîi cruciatii n-au încercat sa zdrobeasca toate fortele musulmane din Siria pentru a crea un spatiu de siguranta pentru teri­toriile cucerite de ei. Neprocedînd în acest fel, au redus Siria crestina la o fîsie de coasta amenin­tata oricînd cu înghitirea de catre musulmani. Greselile savîrsite de cruciati continua cu irosirea lortelor lor militare, în vederea cuceririi în exclu­sivitate pentru ei a unor orase ca Alep si Da­masc, încercari ramase fara rezultat.

Primii care sesizara situatia critica în care se aflau statele crestine din Asia au fost conduca­torii Sfîntului Scaun. Pentru a pune capat acestei -.rari de lucruri, papalitatea a organizat alte cîteva i ruciade, cu scopul de a trimite statelor crestine nou aparute întariri militare. Prima cruciada ur­marind scopul aratat mai sus a avut loc în anul 1101. Comandant al ei : Raymond de Saint-< lilles, marele nemultumit al hotarîrii din 22 iulie 1099. Curînd dupa acest eveniment, Raymond de Saint-Gilles ajunse în Asia cu intentia, printre

Ruinele castelului lui Tancred de la Tiberiada

altele, de a-1 elibera pe Bohemond, prizonier al emirului danishmandit Malik Ghazi. în timpul tentativei, el fu însa încercuit si învins apoi de musulmani undeva între Ankara si Amasia. Alte doua ostiri cruciate de ajutor comandate de Guillaume de Nevers si respectiv Guillaume de Poitiers au fost si ele distruse tot de catre turci, în acelasi an 1101.

în conditiile unei izolari aproape totale, ne­primind nici modestele ajutoare militare trimise de papalitate, Godefroi de Bouillon cu fortele sale % de-a dreptul neînsemnate, a realizat lucruri ne-1 sperate. Astfel în iarna anului 1099-1100 el a izbutit, în numai cîteva luni doar, sa largeasca s granitele statului sau. O parte a acestui teritoriu;î nou cucerit 1-a încredintat lui Tancred, caruia i-af acordat cu acest prilej titlul de "principe al Tibe-riadei". La rîndul sau, Tancred, vrînd parca sa-i

arate lui Godefroi ca e demn de încrederea pe care acesta i-a aratat-o, a izbutit cu forte extrem de mici sa smulga din mîna musulmanilor, în vara anului 1100, strategica cetate Haiffa.

Baudouin I, primul rege crestin al

Ierusalimului

La 18 iulie 1100, în Ierusalim clopotele batura a moarte : încetase din viata Godefroi de Bouillon. La foarte scurta vreme dupa acest eveniment, o mica delegatie de cavaleri parasi Ierusalimul cu destinatia Edessa. Ea urma sa-i aduca la cunos­tinta fratelui celui decedat, lui Baudouin, trista veste, rugîndu-1 totodata sa-i succeada în scaun. La Edessa, îndoliata delegatie sosi abia la 12 sep­tembrie. Baudouin, luînd act de cele transmise de membrii soliei si acceptînd propunerea pe care acestia i-au facut-o în numele statului ce-1 repre­zentau, a încredintat în mare graba soarta comi­tatului de Edessa varului sau Baudouin de Bourg dupa care, luînd cu sine 400 de cavaleri de elita, o porni zorit, la începutul lunii octombrie 1100, spre Ierusalim.

Graba de care dadea dovada Baudouin avea o explicatie : pe de o parte el dorea sa scurteze calatoria pentru a reduce la minimum primejdiile cc-1 puteau paste la fiecare pas, iar pe de alta ardea de nerabdare sa preia conducerea celui mai mare si mai important stat crestin. Un cronicar contemporan, care relata acest moment, spune ca

pe obrazul lui Baudouin bucuria succesiunii ar fi umbrit durerea mortii fratelui sau.

Desi a alergat cît a putut de repede spre Ieru­salim, Baudouin n-a reusit totusi sa scape de pe­ricolul de care se temea si pe care va fi nevoit sa-I înfrunte în strîmtoarea Nahr al-Kalb (Fluviul cîi-nelui). Aici, într-o vale strîmta si salbatica, o pu­ternica ostire turca comandata de sultanul Duqoq îi barase drumul. Cînd a dat ochii cu ea, s-a gîndit o clipa sa faca cale întoarsa. Dar o aseme­nea solutie nu putea decît sa amîne cu cîteva ore deznodamîntul; de aceea Baudouin a ales calea disperatului, a fortarii trecerii. Esuînd în tenta­tiva sa, Baudouin se vazu nevoit sa recurga la o stratagema. S-a prefacut ca se retrage pe malul rîului, cu intentia de a se îndrepta spre Tripoli, în aceasta actiune simulata, el a plasat în fruntea coloanei sale convoiul si pe necombatanti, în timp ce cavaleria a primit ordin sa asigure spatele esa­lonului. Turcii, bucurîndu-se prea devreme de vic­toria apropiata, au trimis în urmarirea crestinilor un escadron ce numara 500 de calareti, urmat la distanta de grosul ostirii format din pedestrasi. Intrati în strîmtul defileu, calaretii turci, obositi de pe urma- sarjei de urmarire, si neputînd sa se desfasoare din pricina îngustimii locului, au fost învinsi de crestini înainte ca ei sa poata primi ajutoarele salvatoare. Dupa ciocnire, turcii, cu rîndurile mult rarite, s-au împrastiat. Baudouin cu ai sai a ajuns la Ierusalim la 11 noiembrie 110C. Aici el fu primit destul de glacial de patriarhul Daimbert, fost arhiepiscop de Pisa. Pentru a nu raci si mai mult relatiile dintre el si patriarh, Baudouin a parasit imediat orasul, cu scopul de-

i larat de a întreprinde o inspectie militara a teritoriului ce fusese stapînit de fratele sau. Din aceasta inspectie, facuta cu aerul unui succesor l'crm, Baudouin s-a întors dupa mai bine de o luna la Ierusalim. Parînd ca a uitat primirea rece pe care i-o facuse patriarhul, Baudouin s-a purtat cu Daimbert cu multa amabilitate. Desi n-a fost nici o clipa convins de sentimentele amicale de­clarate ale lui Baudouin, patriarhul n-a avut în­cotro si la 25 decembrie 1100 i-a pus pe frunte, în biserica Fecioarei din Bethleem, coroana regala a Ierusalimului, pe care Godefroi n-a purtat-o nici o singura zi. Pentru a impresiona pe cei din jur, ca si pe cei ce se aflau dincolo de fruntariile regatului sau, dupa încoronare Baudouin I s-a înconjurat de mare fast, asa cum facusera si con-linuau sa faca toti monarhii orientali.

Prima grija a noului suveran fu aceea de a darui regatului sau o iesire mai larga la mare. I argirea litoralului era imperios ceruta de motive economice si militare. Relatiile cu lumea apuseana se desfasurau extrem de anevoios în conditiile existentei unui singur port, Jaffa. Politica de lar-l'.irc a litoralului duse inevitabil la conflicte mi-liiare, care s-au încheiat de fiecare data cu vic-lorii. La capatul acestui drum nu prea usor si care a durat un deceniu regatul Ierusalimului dis­punea de porturi noi ca Arsuf, Beirut si Sidon.

între doua razboaie iscate din dorinta largi­rii litoralului, Baudouin I s-a ocupat si de alte treburi, cum a fost îndepartarea lui Daimbert si înlocuirea lui cu Arnoul Malercorne, un prelat clocii si fara personalitate.

Biserica Sf. Mormîni din Ierusalim

Apoi Baudouin I s-a aventurat în noi actiuni de cucerire. Ele au vizat de asta data orasul-port Tripoli, un veritabil "Gibraltar sirian", atacat de mai multe ori de armatele crestine dar fara succes. Asaltul decisiv a început în anul 1109. La el au luat parte si Baudouin de Bourg, conte de Edessa,

Tancred, si cei doi mostenitori ai lui Raymond de Saint-Gilles, care îsi disputau cu armele succesiu­nea libaneza, Bertrand si Guillaume Jourdain. Cu eforturile conjugate ale acestora, Tripoli fu în sfîrsit cucerit la 12 iulie 1109 si transformat în ca­pitala a comitatului Tripoli. Primul conducator al acestui stat - care a durat între anii 11C9 si 1289 - a fost Bertrand, unul din fiii lui Ray­mond de Saint-Gilles.

în anul 1115 Baudouin I se afla din nou în atac. De asta data el actiona în sudul Palestinei, încheind cucerirea Transiordaniei, ocupa apoi ti­nutul Ouadi-Mousa, în care ridica cetatea Mont-real. Un an mai tîrziu, înainta pîna în regiunea Golfului Akaba, unde construi un puternic port militar. Cu aceasta importanta cucerire, el separa pe musulmanii din Africa de cei din Asia, contro-lînd totodata întregul comert cu caravane care lega Cairo de Damasc si Bagdad.

înainte de a muri, dîndu-si seama ca cuceririle sale nu pot fi trainice atîta vreme cît ele nu se bizuie pe o mare masa crestina, Baudouin 1 a chemat în regatul sau pe multi crestini de rit apu sean sau rasaritean pentru a popula pamînturile, ungajîndu-se sa le ofere loturi gratuit.

Urmasii lui Baudoyin 1

La moartea Iui Baudouin I, eveniment petrecut în anul 1118, tronul fu încredintat lui Baudouin de Bourg, conte de Edessa. Activ si abil, noul rege al Ierusalimului se va stradui în tot timpul

domniei sale sa împiedice realizarea unei unitati musulmane, prin actiuni de sprijinire a unor state, sau prin protejarea unor secte religioase ostile reli­giei oficiale. în aceasta politica temerara Baudouin al II-lea a repurtat atît succese cît si înfrîngeri. Din seria succeselor poate fi amintita ocuparea Antiohiei, urmata mai apoi de cucerirea cetatii de granita Banyas sau Paneas. Din categoria în-frîngerilor a facut parte prinderea sa de catre emirul Balak, fapt petrecut în anul 1123, ca si esecurile înregistrate de el în actiunile ce au urma­rit ocuparea oraselor Alep si Damasc. Prinderea lui Baudouin al II-lea a avut loc în urmatoarele împrejurari. în anul amintit, regele Ierusalimului îsi propuse sa-1 elibereze pe Jocelin de Coustenay, conte de Edessa, prizonier al lui Balak în orasul Kharput. Ajuns pe malul rîului Sanja, Baudouin al II-lea ridica tabara fara a lua o serie de masuri de precautie. Balak, profitînd de usurinta regelui crestin, îi ataca pe neasteptate tabara luîndu-1 prizonier.

Dupa Baudouin al II-lea a urmat la tronul Ierusalimului, pentru o perioada de 12 ani, Foulque d'Anjou, ginerele celui disparut. Mai putin în­zestrat ca înaintasul sau, Foulque d'Anjou s-a des­curcat destul de greu în itele evenimentelor. Cel dintîi moment dificil 1-a constituit ostilitatea prin­cipesei Alix, regenta Antiohiei. Pentru a-1 depasi, Foulque s-a hotarît sa porneasca împotriva Anti­ohiei. Aici va întîlni nu numai riposta adversarei sale - la care se astepta desigur -, ci si vraj­masia cumnatului sau, contele de Ponas, stapînul comitatului de Tripoli, sustinatorul principesei. Actionînd de asta data cu abilitate, Foulque a

reusit sa impuna casatoria dintre principesa mos­tenitoare a Antiohiei cu un candidat desemnat de el, în persoana lui Raymond de Poitiers.

Regatul Ierusalimului întîmpina si alte dificul­tati imprevizibile. Una dintre acestea se ivi în momentul în care politica de unificare a Siriei musulmane - dusa de energicul atâbeg de Alep si Mossul, Zengî, - s-a încheiat într-un rastimp scurt prin punerea pe picioare a unui mare stat islamic ostil lumii crestine din Asia. De îndata ce obtinu acest succes, Zengî cuceri fara prea mari dificultati cîteva cetati apartinînd principatului de Antiohia.

în acelasi timp un alt eveniment întuneca ce­rul politic al Ierusalimului. Dupa 1130 Bizantul, mai sigur pe sine, îsi reclama cu tot mai multa tarie drepturile sale asupra teritoriilor aflate în posesia cruciatilor.

_{Cruciada a doua}

Momente grele pentru statele cruciate

Supuse unui dublu atac, tarile crestine din Asia vor cunoaste în acesti ani momente grele. Primul s-a ivit cu ocazia bataliei din fata cetatii Montferrand, din anul 1137, cînd Zengî a luat ca prizonier pe contele Raymond al ll-lea de Tri­poli. Al doilea se va consuma atunci cînd Ioan al ll-lea Comnenul (1118-1143), coborînd cu tru­pele prin Cilicia, va bloca Antiohia, obligîndu-1 cu acest prilej pe Raymond, liber la aceasta data, sa se recunoasca vasal al Imperiului bizantin. în acesti ani zilele statelor crestine pareau numarate. si atunci, cînd nimeni nu mai credea în supravie­tuirea lor, bizantinii si musulmanii au comis o grava si elementara greseala ciocnindu-se între ei. Confruntarea s-a soldat cu neutralizarea forte­lor beligerante, iar statele crestine au reînceput sa spere în steaua lor. Ea li se parea cruciatilor

tot asa de stralucitoare ca în urma cu cîtiva ani. în realitate însa ea abia mai pîlpîia.

La 10 noiembrie 1143 Foulque I, regele Ierusa­limului, se stinse din viata. Conform principiului monarhiei ereditare, coroana celui disparut reveni tiului sau, Baudouin. Acesta fiind minor (avea doar 13 ani), nu putu sa preia puterea politica a regatului. Fu instituita o regenta, care avea în i runte pe mama Ivii Baudouin, Melisanda, o semi-levantina, ce se va dovedi mare iubitoare de intrigi si certuri.

In acelasi an muri si împaratul bizantin Ioan al II~lea Comnenul. Profitînd de eveniment, Ray-mond de Poitiers, print al Antiohiei, - socotind ca noul basileu, Manuel Comnenul, are multe lu­cruri de rezolvat la început de domnie -, se hotarî sa atace Cilicia, convins ca gestul sau nu va putea fi pedepsit.

Vestea devastarii Ciliciei ajunse repede la Con-stantinopol. si cum ea venise de la mare distanta, proportiile celor petrecute în îndepartata provin­cie asiatica capatara dimensiuni sporite. Faptul îl determina pe Manuel sa actioneze imediat si cu energie pentru lichidarea pericolului cruciat. în acest scop el a trimis împotriva lui Raymond o .irmata de uscat si o flota care a atacat Antiohia, devastînd-o.

Abia scapat de replica bizantina, Raymond .■e vazu în fata unei noi încurcaturi : relatii în­cordate cu Jocelin al II-lea, conte de Edessa. De ■ihfel raporturile dintre ei nu fusesera niciodata bune. Acum însa, înasprirea lor avu darul sa-1 .ilecteze mai mult pe Raymond, deoarece surve­nea într-un moment în care Antiohia avea si alti

inamici decît Edessa sau Imperiul bizantin, si anume lumea musulmana. Confruntarea dintre Antiohia si Edessa, ce parea ca va îmbraca curînd forme militare, era considerata de multi contem­porani ca inevitabila, deoarece în acest moment din fruntea regatului Ierusalimului lipsea un suve­ran ca Foulque, care reusise si în alte împrejurari sa împace pe cei doi înflacarati si ambitiosi ca­valeri, în locul lui Foulque se afla Melisanda.

Animozitatile dintre cei doi sefi cruciati ajun­sera si la urechea lui Zengî, care se hotarî sa intre în actiune. Cîntarind bine lucrurile înainte de a porni la lupta, Zengî se decise sa atace mai întîi IZdessa, stat de avangarda, despartit oarecum de celelalte teritorii crestine si, pe deasupra, înconju­rat de trei parti de catre turci.

Stapînul Edessei, contele Jocelin al II-lea, care suferea de complexe din cauza originii sale arabo-crestine, n-avea nici calitatile necesare unui sef de stat sau de osti. în clipa în care el auzi ca Zengî se îndreapta spre Edessa, parasi precipitat cetatea pentru a se adaposti într-o fortareata - Teii Basher - situata pe malul vestic al Eufratului. Ramasa fara o puternica rezistenta, Edessa, cu tot eroismul celor care, putini la numar, _ au apa­rat-o, cazu în decembrie 1144 în mîna lui Zengî.

Profitînd de faptul ca Jocelin al II-lea con­tinua sa stea zavorit în fortareata Teii Basher, unde astepta cu înfrigurare ajutoarele promise de Melisanda, Zengî cuceri fara vreo împotrivire Sa-ruj si alte localitati situate la est de Eufrat.

în plina campanie de cucerire cazu vestea asasinarii la Mossul a lui Nasîr al-Din Jaghar, locotenent al lui Zengî. Dupa aflarea stirii, Zengî

întrerupse seria cuceririlor plecînd zorit spre Mossul. Aici, în plina actiune de consolidare a vic­toriilor sale anterioare, afla ca Edessa, avînd în frunte populatia armeana, s~a rasculat. De îndata Zengî porni spre Edessa. Sosit în capitala fostului comitat, el condamna la moarte pe conspiratorii armeni. Dupa acest episod, capetenia turca se hotarî sa lichideze micul principat arab Qal'at Ja^;bar, situat pe malul Eufratului. Dar înainte de a-1 putea cuceri, în noaptea de 14 spre 15 sep­tembrie 1146, fu asasinat de eunucul Yaruktash.

Uciderea lui Zengî duse mai întîi la dispersarea trupelor, iar apoi chiar la divizarea statului. Ar­mata din Alep avînd în frunte pe Nur al-Din Mahmud se îndrepta spre garnizoana de rese­dinta, acelasi lucru facîndu-1 si trupele din Mossul, ce aveau drept comandant pe Saif al-Din Ghazi.

^ în aceste împrejurari, armenii din Edessa, de coniventa cu Jocelin al II-lea, aflat în fortareata, hotarîra sa scape de ocupatia straina. Planul ela­borat în preajma lui 20 octombrie 1146 de cele doua parti fu transpus în fapt imediat. Jocelin al II-lea se apropie de cetate ocrotit de întune­ricul noptii. Ajungînd la portile ei, Jocelin, cu complicitatea armenilor, escalada zidurile. Se în­tinse de îndata o lupta, la capatul careia cruciatii reintrara în posesia orasului.

Cei cîtiva turci care au scapat teferi din lup­tele cu crestinii s-au îndreptat spre Alep. Aflînd de cele întîmplate, Nur al-Din, stapîn acum pe situatie, se îndreapta cu forte militare numeroase

în mare graba spre Edessa pentru a-i pedepsi pe armeni si pe cruciati. Cînd turcii au sosit sub zidurile Edessei - noiembrie 1146 - Jocelin al II-lea a înteles ca salvarea depinde de puterea sa de rezistenta si de venirea grabnica a ajutoarelor militare cerute celorlalte state crestine. si cum ajutoarele nu soseau, Jocelin al II-lea ho­tarî sa forteze iesirea din Edessa. Gratie calita­tilor deosebite ale calului sau, reusi sa scape din cetate, dupa care trecu înot Eufratul pentru a-si gasi adapostul salvator în spatele zidurilor cetatii Samosate. Ceilalti cruciati, neavînd nici cai si nici arme, începura sa bata repede în retragere. Turcii patrunsera în cetate prin toate partile, iar aparatorii orasului sfîrsira prin a muri în vîrful sabiilor inamice. Victoria militara fu apoi urmata de un masacru sîngeros care a costat viata majori­tatii supravietuitorilor. Cei putini care s-au salvat miraculos au fost luati prizonieri si împrastiati în cele patru colturi ale statului lui Nur al-Din denumit si Ghazi, fiul lui Zengî.

Cu aceasta victorie, repurtata la 3 noiembrie 1146, disparu unul din cele patru state crestine. Clipe grele au început apoi sa cunoasca si prin­cipatul Antiohiei, al carui teritoriu scadea mereu, înghitit de aceleasi osti ce biruisera la Edessa. Victoriile turcesti, pentru a nu ramîne fapte mili­tare efemere, fura continuate de înteleapta politica a "colonizarii" noilor teritorii cucerite cu popu­latii musulmane.

stirile despre înfrîngerile cruciatilor avura da­rul sa alarmeze papalitatea, care trecu de îndata la organizarea celei de-a doua cruciade.

Pregatiri pentru noua cruciada

Vestea caderii orasului Edessa îl gasi pe papa Eueeniu al III-lea în Frânta. Afectat de stire, dar mai ales de urmarile nosibile ale ei, papa îl însar­cina pe abatele de Ciairvaux. cunoscut în istoria bisericii si a cruciadelor si sub numele de Sfîntul Bernard, sa predice o noua cruciada.

Descendent al unei vecbi familii nobiliare, fa­milia de Fointaine, Sfîntul Bernard a vazut lu­mina zilei pe domeniul feudal al parintilor în anul 1091. Mai tîrziu intra în manastirea Citeaux pentru a îmbraca rasa monahala. Va trece apoi la Clairv.iux, al carui abate va fi numit curînd. în 1130, deci destul de tînar, ioaca un rol impor­tant în alegerea papei Tnoeentiu al II-lea. Ca slu­jitor înflacarat al bisericii, al intereselor ei, aba­lele Bernard a atacat pe "rationalisti" care, în acel timp, se straduiau sa aspire la dublul rol de filosofi si teologi. în aceeasi calitate, si cu aceeasi fervoare, el a luat atitudine fata de "ereticii" epo­cii lui care militau, printre altele, pentru rebote-zare, pentru renuntarea la semnul crucii si la li­turghie etc.

în vederea punerii pe picioare a unei noi cru­ciade actiona si regele Frantei Ludovic al VIT-lea, < arc convoca la Vezelay, în Burgundia, o adunare generala a seniorilor de pe tot cuprinsul regatului sau (31 martie 1146). în cadrul dezbaterilor adu­narii figura centrala fu abatele Bernard. Acesta tinu un discurs patetic, dupa tiparele vremii, care avu darul sa-i faca pe cei ce-1 ascultau sa izbuc-

neasca în finalul cuvîntarii : "Dumnezeu vrea ! Crucea !", asa cum se manifestasera cu o jumatate de veac în urma si participantii la conciliul de la Clermont-Ferrand.

Furat de acest entuziasm general, regele Fran­tei se angaja solemn în fata asistentei sa plece neîntîrziat în cruciada.

Catre sfîrsitul aceluiasi an; la Speyr, în cadrul dietei reunita din ordin imperial, împaratul Con-rad al III-lea, un alt prozelit al abatelui Bernard, se hotarî sa plece în cruciada. împreuna cu Conrad se obligara sa plece în ajutorul crestinilor din Asia si circa 70 000 de cavaleri germani.

Desfasurarea cruciadei

Prima chestiune majora care s-a pus în fata acestei cruciade, alcatuita din doua armate, a fost aceea a drumului ce urmau sa-1 parcurga cru­ciatii. Existau doua posibilitati : strabaterea dis­tantei Europa - Asia pe uscat - si aceasta posibi­litate implica pericole ce s-ar fi putut ivi atît în Europa cît mai ales în partile Anatoliei - sau pe apa. Cea de-a doua varianta, mai comoda, mai rapida si mai sigura, a fost propusa lui Lu­dovic al VH-lea de catre regele normand al Sici-liei, Roger al II-lea, posesorul unei puternice flote. Desi propunerea era mai mult decît ispititoare, Ludovic al VH-lea se vazu nevoit s-o respinga din pricina unei singure conditii formulata de catre regele normand : coroana Antiohiei.

Primii care plecara spre Constantinopol fura cruciatii germani. Marsul lor începu în mai 1147. Drumul pe care îl urmara fu vechea ruta straba­tuta de Godefroi de Bouillon. Acelasi drum fu parcurs si de francezi. Dar pentru a nu se ivi animozitati între cele doua armate, Conrad al III-lea si Ludovic al VH-lea convenira ca francezii sa porneasca dupa germani si sa-i urmeze la o oarecare distanta.

Ajunsi în capitala Bizantului în toamna lui 1147, Conrad al III-lea si Ludovic al Vll-lea constatara repede ca nu vor putea gasi un limbaj comun cu Manuel Comnenul, datorita pretenti­ilor formulate de împaratul Bizantului. Aceste ce­reri, asemanatoare întru totul celor exprimate de Alexis I, cuprindeau obligatia cruciatilor de a restitui Bizantului toate teritoriile bizantine pe care ei le-ar fi cucerit. în plus, Manuel Comne­nul îi ceru regelui francez sa presteze fata de el omagiul de vasalitate.

Cei doi suverani cruciati, considerîndu-se jig­niti de pretentiile lui Manuel Comnenul, le res­pinsera fara menajamente, ceea ce duse la înaspri­rea relatiilor dintre ei. Apoi, pentru a nu avea în viitor nici o legatura cu el, cei doi se decisera si treaca de îndata pe malul asiatic.

Suparat, Manuel a facut un gest care a fost, în general, aspru criticat de istorici : a semnat o pace separata cu sultanul turc Mas'ud, stapînul teritoriilor ce urmau sa fie strabatute de armatele i clor doi suverani apuseni.

Ajuns pe pamînturile Asiei Mici, împaratul ('unrad al III-lea, în loc sa avanseze de-a lungul

_I

coastei - regiune roditoare, presarata cu forta­rete, în spatele carora s-ar fi putut adaposti la nevoie - se avînta cu grosul ostilor sale in inima dezolantului platou al Jfrigiei. Rezultatul prim al nechibzuitului drum ales fu aparitia foametei. Armata germana se vazu totodata atacata de oas­tea turca. Caii ostasilor germani erau, dupa mar­turii contemporane, vlaguiti din cauza marsului extenuant si a lipsei de apa, iar cavalerii, sub gre­lele lor armuri, încinsi de soare si slabiti de drum, abia se mai puteau misca. Intr-o astfel de împre­jurare ciocnirea dintre germani si turci fu o simpla lormalitate pentru cei din urma.

Infrînt, si recunoscîndu-se înfrînt, Conrad al III-lea dadu ordin armatei sale sa se retraga. Dar abia o zecime din numarul total al soldatilor cu care plecase la drum executa ordinul împaratului, deoarece restul de noua zecimi au cazut ucisi sau au încaput pe mina turcilor.

Cu oastea distrusa aproape în întregime, cu soldati care mai mult se tlrau decît înaintau, Con­rad al III-lea reintra în Niceea, de unde plecase sub privirile speriate ale lui Ludovic ai VII-iea, care se gasea tocmai gata de drum.

învatînd din lectia colegului sau german, re­gele Frantei va evita pamînturile pustii ale Fri-giei, pornind prudent pe drumul ce tinea linia li­toralului, în fruntea unei armate numeroase ce cuprindea în ariergarda si pe supravietuitorii lui Conrad al III-lea, îndreptîndu-se spre Efes. Dupa o scurta sedere aici, oastea franceza îsi propuse sa ajunga în portul Adalia, de unde ar fi putut sa se îndrepte cu mare usurinta spre Cilicia si Antio -

hia. Dar se petrecu un fapt. oarecum minor, care compromise însa totul : nerespectarea ordinului raspicat dat de regele Frantei, care cerea soldatilor sa înainteze si sa-si ridice taberele în bloc. Vinovat de nesocotirea ordinului fu comandantul avan­garzii, Geoffroi de Rancon. Turcii, care nu-i sla­bisera pe francezi din ocbi nici o clipa, sesizînd greseala savîrsita de Geoffroi. ataca grosul arma­tei. Luati prin surnrindere si detinînd si pozitii dezavantajoase - francezii ocupau un loc situat într-o vale - soldatii lui Ludovic al Vll-lea su-ferira o serioasa înfrîngere.

Duna ciocnire, armata franceza se reerupa nornind spre Adalia. Aici francezii începura un adevarat tîrg cu bizantinii pentru a putea intra în posesia corabiilor cu care sa strabata ultima parte a drumului. Ascultînd probabil de ordinele venite din capitala, bizantinii pusera la dispozitia francezilor navele cu tîrîita si în mai multe etape. Aceste sicane contribuira la plecarea pe rînd a francezilor si la ramînerea inevitabila în Adalia a unui ultim efectiv militar, redus ca numar, pîna la sosirea unor noi corabii. Acest efectiv fu atacat de catre ostile unite ale bizantinilor si turcilor si macelarit în cea mai mare parte. Atacul era polita pe care împaratul Manuel o platea mult prea mîn-drului rege Ludovic al Vll-lea.

Cei plecati pe bordul navelor ajunsera în por­tul Saint-Simeon de pe coasta Asiei Mici în mar­tie 1148, fiind întîmpinati aici de printul Ray-mond de Poitiers si de o mare multime. Dupa obisnuitele cuvinte de salut, printul Antiohiei îi propuse regelui francez ca plan de lupta comun

atacarea statului turc condus de Nur al-Din. Pla­nul fu respins de Ludovic al VH-lea, pe motiv ca venirea lui pe aceste meleaguri este legata de dorinta de a vizita locurile sfinte, de a apara Ierusalimul, si în nici un caz de a face razboaie si cuceriri. Refuzul regelui 1-a transformat pe prin­tul de Antiohia într-un adversar pe fata al rege­lui francez, fapt ce va contribui la desfasurarea ulterioara nefavorabila a evenimentelor.

Despartindu-se de printul Antiohiei, Ludovic porni spre Ierusalim, unde îl întîlni pe Conrad al III-lea. Aici amîndoi hotarîra, în mod nechib­zuit, sa atace Damascul, capitala unui stat de mîna a doua, si pe deasupra si aliat al crestinilor din Asia.

Asediul Damascului, scurt ca timp, si nefiind nici prea bine pregatit, se încheie rapid prin re­tragerea ostilor franco-germane de sub zidurile cetatii asediate (iulie 1148).

Cu acest episod infructuos pentru crestini, cru­ciada a doua a luat sfîrsit. Dupa plecarea celor doua armate din Asia, Nur al-Din, parasind po­litica de espectativa de pîna atunci, trecu la ofen­siva. Intr-o prima lupta purtata la Ma'arrathî împotriva trupelor principatului de Antiohia, ca­petenia turca învinse armatele crestine, ucigîndu-1 în toiul încaierarii, în iunie 1149, pe Raymond de Poitiers. Victoria repurtata pe cîmpul de ba­taie fu urmata apoi de cucerirea tuturor cetatilor situate la est de Oronte si care apartinusera cru­ciatilor din Antiohia. Cu acest prilej disparea de­finitiv comitatul de Edessa.

_ii

Regii Ierusalimului si Egiptul

în 1152, dupa o asteptare de aproape un de­ceniu, fiul Melisandei, Baudouin, primul vlastar regal nascut în "locurile sfinte", se încorona ofi­cial ca rege al Ierusalimului. Satisfactia încorona­rii - la care Baudouin al III-lea visase atîta - fu întunecata însa de atitudinea mamei sale, care nu voia cu nici un chip sa-i cedeze puterea. Con-strînsa de fiul sau, Melisanda va darui celui ce se intitula rege al Ierusalimului o parte doar din regat, si anume teritoriile maritime, în timp ce ea continua sa pastreze în mîinile sale cea mai mare parte a statului. Dupa preluarea partiala a puterii, Baudouin al III-lea, mai mult decît abil pentru vîrsta lui, începu sa-si caute febril aliati. Operatiunea urmatoare pe care a întreprins-o - si care va avea loc dupa strîngerea rîndurilor - a fost declansarea unui razboi împotriva Melisan­dei. Conflictul armat desfasurat între fiu si mama a dat cîstig de cauza feciorului, cuceritor al Ieru­salimului si al împrejurimilor.

Urcarea pe tron a lui Baudouin al III-lea, su­veran ce parea înzestrat cu reale calitati, a avut loc cam tîrziu pentru cauza crestina, într-un mo­ment în care Edessa se afla deja în mîini musul­mane, ca si cea mai mare parte a principatului Antiohiei, la cîtiva ani dupa plecarea cruciatilor, pe care tînarul suveran s-ar fi putut bizui în rea­lizarea îndraznetelor sale planuri. Dar cum istoria iiu poate fi întoarsa din drumul ei, Baudouin a trebuit sa se rezume la fortele sale si la sprijinul loarte redus pe care i-1 va oferi Bizantul.

Cu fortele sale proprii, regele Ierusalimului a rupt pentru sine din litoralul egiptean importan­tul port Ascalon. Cu aceleasi resurse a încercat si a reusit cel mai adesea sa-i opreasca pe musul­manii ce se aflau acum în plina ofensiva. si daca n-a reusit mai mult, s-a datorat în special politicii de eschivare dusa de bizantini, politica justifi­cata într-un fel prin greseala savîrsita de aven­turierul Renaud de Chatillon ^l.

Dupa Baudouin al III-lea - mort la 10 fe­bruarie 1162, la Beirut, pe cînd avea doar 33 ani - tronul a revenit fratelui sau mai mic Amaury, conte de Jaffa si de Ascalon. Contestat la început de unii baroni, Amaury I s-a vazut nevoit sa anihileze în primul rînd opozitia aces­tora, pentru ca abia dupa aceea sa se ocupe de telul sau principal : Egiptul.

în aceasta vreme Egiptul se afla într-o deca­dere totala. Regii fatimizi erau tutelati de marii viziri, politicieni fara scrupule ce parveneau la putere cel mai adesea prin pumnal si otrava. Ago­nizanta situatie a Egiptului era urmarita de Nur al-Din cu încordarea animalului de prada, pentru a interveni la momentul potrivit. Acest, moment i-a fost oferit de gonirea din functia de vizir a lui Sâwar de catre o factiune rivala. Pentru a-1 restabili în drepturi, Nur al-Din s-a grabit sa-i trimita în ajutor o parte a trupelor sale coman­date de generalul Sîrkuh. Dupa restabilirea vizi-

Casatorit în 1153 cu Constanta, vaduva lui Ray-raond de Poitiers, Renaud ataca si jefuieste Cipru, insula apartinînd Bizantului. Datorita acestui act necugetat, relatiile Bizant-cruciati cunosc din nou o curba descendenta.

Moneda de la Ama­ury I (Pe reversul medaliei, Sf. Mor-tnînt)

rului în functia sa, trupele comandate de Sîrkuh se oprira sub zidurile orasului Cairo, în asteptarea achitarii tributului si a indemnizatiilor promise. Sâwar însa nu numai ca nu s-a grabit sa se achite de obligatiile pe care si le-a asumat, dar, mai mult, 1-a "invitat" pe Sîrkuh sa plece în tinutu­rile lui de bastina. si cum el nu s-a aratat dispus sa se conformeze cererii, vizirul 1-a chemat în ajutor pe Amaury I. Amaury si Sâwar l-au în­vins pe Sîrkuh, obligîndu-1 sa paraseasca Egiptul

Trei ani dupa acest eveniment, Nur al-Din îi ordona lui Sîrkuh sa porneasca spre Egipt, de data aceasta însa cu specificatia expresa de a-1

cuceri. Fatimizii aflati iarasi în pericol recursera înca o data la ajutorul militar al lui Amaury.

în luptele care avura loc cu acest prilej -- toate în zona nordica a Egiptului - aliatii repurtara noi victorii care însemnara alungarea armatelor turce dincolo de granitele tarii. Drept rasplata pen­tru ajutorul dat, Amaury primi de la egipteni o mare suma de bani si dreptul de a stabili o garnizoana militara la Alexandria.

Conflictul cu turcii. înfrîngerea armatelor cruciate

Un an dupa obtinerea acestor succese, Amaury, îmbatat probabil de victoria repurtata, facu ma­rea greseala de a ataca Egiptul, cu scopul de­clarat de a-1 cuceri. Neavînd suficiente forte proprii, Egiptul lansa, ca si cu alte prilejuri, un apel dincolo de granitele tarii. Nur al-Din tri­mise în mare graba în ajutor pe Sîrkuh. Acesta învinse armatele cruciate, gonindu-le din Egipt. Dupa victorie, foarte curînd (1169), Sîrkuh muri. Comanda armatei din Egipt fu preluata de nepo­tul celui disparut, Salah al-Din sau Saladin. Ener­gic, întreprinzator, Saladin, fara sa se complice prea mult, puse pe fuga pe Fatimizi, proclamîn-du-se locotenent al atabegului Nur al-Din.

Cucerirea Egiptului de catre Saladin a fost un fapt cu mai multe implicatii. Mai întîi prin el s-a pus capat schismei care rupsese lumea musul-

mana în doua. Apoi, prin aceeasi operatie, cel mai puternic stat crestin, regatul Ierusalimului, s-a gasit dintr-o data în postura extrem de dificila a tarii înconjurata de trei parti de acelasi vecin dusman. Pentru a iesi din impasul grav în care se afla tara sa, Amaury a cautat o apropiere fata de Bizant. în acest scop el s-a casatorit cu prin­tesa bizantina Maria Comnena. Pretul casatoriei a fost elaborarea unui plan de lupta comun în­dreptat împotriva lui Nur al-Din si a locotenen­tului sau din Egipt. Din cauza mortii sale, sur­venite în anul 1174, planul n-a mai capatat viata.

Cam în aceeasi vreme cu Amaury a disparut si Nur al-Din, tronul revenind fiului sau minor. De faptul ca noul sef de stat era minor a pro­fitat Saladin, care mai întîi s-a proclamat de sine statator, pentru ca apoi sa atace si sa cu­cereasca doua mari orase : Damascul (1174) si Alepul (1183).

Dupa Amaury, tronul Ierusalimului a fost ocu­pat de Baudouin al IV-lea, un barbat plin de calitati, dar bolnav de lepra. Desi suferea de o ase­menea maladie, regele a luat parte activa la lup-lele împotriva lui Saladin, reusind chiar si unele succese (1177). La capatul acestor conflicte mi­litare, Ierusalimul, cu fortele epuizate, a semnat cu Saladin un armistitiu. Din nefericire pentru crestini, el a avut o viata foarte scurta din cauza actelor tîlharesti comise de turbulentul Renaud de Chatillon asupra caravanelor musulmane. Ca riposta, Saladin reîncepu razboiul cu crestinii. Re­naud, neîntelegînd gravitatea faptelor savîrsite, uimise în iarna anilor 1182-1183 o escadra în

tQ9

Marea Rosie pentru a ataca orasele sfinte ale mu­sulmanilor : Mecca si Medina. Gestul sau, consi­derat un mare sacrilegiu, genera un razboi înver­sunat între musulmani si crestini.

Curînd dupa aceste evenimente Baudouin a! IV-lea, ros de neiertatoarea boala, îsi dadu ob­stescul sfîrsit (martie 1185). La tron urma ne­potul sau Baudouin al V-lea. Regele-copil muri în septembrie 1186 în etate de cinci ani. Trebu­rile tarii fura preluate apoi de Sibila, sora lui Baudouin al IV-lea, care, cu toata opozitia no­bililor din regat, îl asocie la tron pe sotul sau Guv de Lusignan. Fiind foarte putin dotat cu calitati necesare unui sef de a>rmata, Guv de Lu-sisrnan ar fi trebuit sa aiba fata de Saladin o atitudine binevoitoare, pentru a nu fi nevoit sa se masoare cu el, un adversar care îl întrecea din toate punctele de vedere. Guy era însa un vanitos si un închipuit, si oe deasupra usor influentabil. El a ascultat sfaturile date de Renaud de Chatillon sau de Gerard de Ridefort (marele maestru al templierilor) si a pornit la lunta contra lui Sa­ladin. Batalia, desfasurata în iulie 1187 la Hattin, lînga Tiberiada, s-a încheiat cu înfrîngerea totala a armatelor crestine si cu luarea ca prizonier a infatuatului Guv,

Dupa aceasta mare victorie, Saladin, nemai-întîlnind în drumul sau decît un spatiu neaparat de nimeni, a înaintat nestingherit, cucerind fara nici un efort localitati dupa localitati. Astfel au cazut Acera, în iulie 1187, Jaf fa si Beirut, în au­gust 1187, si Ierusalim, la începutul lui octom­brie acelasi an.

_I

La capatul acestor succese, musulmanii deti­neau în mîinile lor întregul regat al Ierusalimului, cu exceptia Tyr-ului, comitatul de Tripoli, fara orasul Tripoli, si principatul Antiohiei, mai pu­tin cetatea Antiohia si castelul Margab.

Victorios pe toata linia, Saladin a dat dovada fata de crestinii din Asia, în doua rînduri, de mare generozitate : le-a permis învinsilor sa pa­raseasca nestingheriti locurile ocupate de armatele sale, refuzînd totodata cu încapatînare ca Sfîntul Mormînt sa fie distrus, asa dupa cum îl sfatuiau multi din anturajul sau.

1 Lumea crestina

Recucerirea crestina

Prima cruciada Cruciada a IV-a

Lumea musulmana Cuceriri musulmane

Cruciada a lll-a Cruciada a VII-a

[Inima de Leu

tlluniotri

I          i

II 6OO

_{Cruciada a treia}

Cînd Europa da semne de oboseala

Astazi, pe baza informatiilor pe care le avem, putem spune ca ecoul evenimentelor din cea de-a doua cruciada a razbit în multe colturi ale Eu­ropei. Unii dintre cei care au luat cunostinta de ele s-au aratat mîhniti de desfasurarea nefericita a lucrurilor. Printre acestia s-a numarat papa Ur­ban al III-lea, al carui sfîrsit a fost, dupa cum afirma unele izvoare, determinat în mare masura de vestea caderii Ierusalimului. în ciuda eveni­mentelor grave petrecute în Orientul Apropiat în a doua jumatate a veacului al XH-lea, Europa a consimtit sa faca/ceva în vederea re­stabilirii vechiului echilibru în aceasta parte a lumii destul de tîrziu, abia dupa 1187, anul cuce­ririi Ierusalimului de catre ostile lui Saladin. Tar­diva interventie poate fi explicata în primul rînd prin aceea ca ideea de cruciada începuse sa nu

mai însemne mare lucru pentru tarani. în aceasta vreme taranii, în loc sa se înroleze disciplinati sub faldurile crucii, preferau sa recurga la cai mai sigure de îmbunatatire a situatiei lor juridice si economice : rascoale sau fuga la orase, unde deveneau liberi. La rîndul lor orasenii, profitînd de lipsa unor mari feudali din Europa, stapîni ai unor orase, puneau mîna pe arme pentru a pro­clama urbele lor comune independente. Apoi, cru­ciadele, prin contributiile banesti impuse taranilor si orasenilor, ca de exemplu "zeciuiala lui Sala-din", trezesc în sufletul maselor o adevarata ad­versitate. Toate la un loc, si alte cauze, au facut din Europa un continent oarecum insensibil la dramele statelor crestine din Orientul Apropiat. Din aceasta stare de "detasare" Europa s-a rupt în clipa în care arhiepiscopul Tyr-ului a împrastiat pe vechiul continent vestea-surpriza a caderii Ierusalimului. Primii care s-au alarmat au fost papalitatea si unii sefi ai statelor europene, în fruntea acestora din urma s-a aflat Guillaume II-lea, regele Siciliei. Vrînd sa porneasca pri­mul spre Asia, el a semnat în mare graba o pace i u Bizantul, stat cu care era în acel moment în-ir-un conflict deschis. Apoi a trimis spre locurile ■linte, în martie 1188, o escadra si 200 de ca-v.ilcri.

Cruciada celor trei suverani

în timp ce regele Siciliei punea pe picioare mica ostire trimisa în ajutorul statelor cruciate, papalitatea începu sa agite ideea semnarii unui

pact general în vederea mobilizarii tuturor for­telor catolice din Europa împotriva lumii musul­mane. Ideea a fost privita de multe state europene cu destula raceala. Papalitatea, cu toata lipsa de entuziasm manifestata de multe tari de pe con­tinent, a obtinut totusi un prim succes : Anglia si Franta acceptara sa se reconcilieze si sa por­neasca împreuna în cruciada. Cîteva luni dupa reconciliere, vechile animozitati^l dintre Anglia si Franta s-au aratat a fi mai puternice decît sen­timentele lor crestine, armatele celor doua state reîncepînd lupta. în toiul ei, moare regele An­gliei, Henric Plantagenetul. La tron a urmat fiul acestuia, Richard Inima de Leu. Mai conciliant decît tatal sau, Richard Inima de Leu a acceptat sa puna capat razboiului si sa plece în cruciada.

Daca Anglia si Franta au raspuns mai greu apelului papal, mult mai receptiv a fost în schimb împaratul Frederic I Barbarossa.

în mai 1189 armata imperiala germana - circa 100 000 de oameni, cifra evident exagerata de iz­voarele vremii - se puse în miscare. Prima ei tinta : ajungerea cît mai grabnica sub zidurile Con-stantinopolului.

Apelul lansat de papalitate, dar mai cu seama raspunsul aprobativ dat de cele trei tari europene statului papal, au provocat în Bizant mari te­meri. Ele erau generate de faptul ca Occidentul

Reconcilierea a avut loc la 21 ianuarie 1188 la Gi-sors ; ea a pus capat pentru moment vechiului conflict dintre cele doua state, generat de faptul ca regele Angliei era vasalul regelui Frantei pentru posesiunile sale de pe continent.

intentiona sa trimita în cruciada acum nu ar­mate oarecare - cum facuse cu ocazia expediti­ilor anterioare -, ci armate "nationale" puternice. Cu alte cuvinte, Bizantul se temea de posibilita­tea izbucnirii unui conflict armat între el si sta­tele din vestul Europei. în acelasi timp, cruciada, care se anunta iminenta, a avut darul sa-i faca pe diriguitorii bizantini sa conchida ca risca sa piarda, în cazul în care cruciatii înving, - de ce nu ? - toate teritoriile Bizantului prezente sau trecute. si cum o asemenea perspectiva era amenintatoare, Bizantul îl facu pe Saladin sa în­teleaga ca n-ar respinge mîna amicala a acestuia, în cazul în care el ar accepta o singura conditie formulata de basileu. Ea suna asa : retrocedarea locurilor sfinte bizantinilor. Neînsemnînd mare lucru, fiind de fapt o pretentie minora ce tinea mai de graba de satisfacerea unui amor propriu al împaratului bizantin, Saladin spuse "da". Ca rasplata pentru aceasta acceptare, Bizantul acorda lui Saladin dreptul de protectorat asupra musul­manilor din Constantinopol.

Spre sfîrstiul lunii august 1189 Frederic I Barbarossa ajunse la Filipopoli, localitate bizan-lina. Anticipînd sosirea sa în capitala Bizantului, împaratul trimise cîtiva emisari. Prost vazuti de liasileu, ei fura aruncati din porunca lui în în-(Iiisoare. Ca raspuns, Frederic I jefui teritoriul clin jurul orasului Filipopoli.

La rîndul ei, patriarhia de la Constantinopol, iritata de perseverenta cu care papalitatea orga­niza noi cruciade ce faceau din Bizant o simpla t.iru de tranzit, îl îndemna pe împarat sa între-

prinda o mare expeditie ortodoxa împotriva lu­mii catolice.

Pîna la urma Isac Anghelos, noul împarat, si Frederic I, lasînd pe planul al doilea sentimen­tele ce si le nutreau reciproc, au ajuns la o în­telegere ce a cuprins angajamentul basileului de a-i transporta pe germani în Asia Mica, precum si obligatia acestora de a urma o ruta stabilita de comun acord. Conform acestei întelegeri, ma­rea armata germana a strabatut strâmtoarea Galli-poli în ultima decada a lunii martie 1190.

Ajuns în Asia, Frederic I fu întîmpinat cu multa bunavointa de sultanul selgiucid Qilij Ars-lân, interesat în realizarea unei aliante comune contra lui Saladin. Dupa semnarea aliantei - la Iconium -, armata germana se îndrepta spre granita turco-armeana.

Prezenta lui Frederic I pe pamînturile Asiei îl alarma pe Saladin, deoarece niciodata pîna atunci Europa nu reusise sa trimita în cruciada o armata atît de numeroasa si de puternica. Pen­tru a face fata cu succes razboiului iminent, Sa­ladin socoti nimerit sa-si sporeasca rîndurile prin transformarea luptei sale într-un djihad general, în acest scop, el trimise emisari în cele patru col­turi ale lumii musulmane. înainte ca raspunsul asteptat sa se transforme în certitudine, pericolul german se stinse subit prin moartea stupida a îm­paratului german. (La IC iunie Frederic I se îneca în apele rîului Selef). Consecintele acestui accident fatal se vadira în primul rînd în deza­gregarea marii armate într-un timp record.

în 1188, ca urmare a diligentelor depuse de papalitate fata de cele doua state italiene rivale,

Pisa si Genova, ambele orase au încetat brusc ostilitatile, declarîndu-se totodata de acord sa participe cu unele efective militare la proiectata cruciada. Pisa a trimis chiar în acelasi an în aju­torul cruciatilor o flota alcatuita din 52 nave. Surprinsa de vreme rea, flota pisana a fost ne­voita sa ierneze în portul Messina din Sicilia. O data cu venirea primaverii, puternica forta na­vala a cetatii Pisa si-a continuat drumul navigînd spre punctul terminus al calatoriei, portul Acera.

La începutul anului 1189 Genova a trimis cu aceeasi destinatie - portul Acera - o flota co­mandata de consulul Guido Spinola. Cam în aceeasi vreme, un alt stat italian, aristocratica re­publica a lagunelor, Venetia, stimulata într-un fel de exemplul oraselor Pisa si Genova, a pus la dispozitia cruciatilor o escadra avînd în frunte pe Domenico Contarini si pe Giovanni Morosini.

Catre sfîrsitul anului 1189 forta maritima a cruciatilor a crescut considerabil, o data cu so­sirea în bazinul estic al Mediteranei a noi escadre apartinînd Frantei sau unor state nordice.

In aceste conditii, de evidenta superioritate navala, sansele crestinilor, ce-si propusesera sa ia cu asalt cetatea Acera, pareau foarte mari. Ele nu început însa sa dispara treptat-treptat dato­rita unei greseli elementare savîrsite de crestini - iruciatii au neglijat sa prelungeasca frontul pîna la mare lasînd un spatiu liber între ei si tarm - NÎUiatie speculata admirabil de'Saladin. Catre sfîr-tiiul lunii septembrie, desi opriti din actiunile lor, crestinii mai credeau în victorie. La începu­tul lui octombrie însa ei fura învinsi pe toata linia si siliti sa se încline în fata turcilor.

Corabie cruciata

Decizîndu-se mai greu si actionînd cu destula încetineala, cei doi regi apuseni, Filip al II-lea August si Richard Inima de Leu, au pornit în cruciada abia la începutul lui iulie 1190. La aceasta data ei au parasit localitatea Vezelay avînd ca destinatie locurile sfinte. Dupa efectua­rea unui mars, destul de lung, parcurs fara graba de cei doi suverani, s-au îmbarcat din cauza proastelor relatii dintre ei în porturi diferite. Fi­lip al II-lea la Genova si Richard Inima de Leu la Marsilia. Dupa o plutire voit separata flotele celor doi regi s-au întîlnit la Messina, unde au stat, fara nici un motiv serios, sase luni de zile. La sfîrsitul lunii martie 1191, cu trupele din nou îmbarcate pe nave, Filip al II^:lea porni, în sfîr-sit, spre tarmurile Asiei. Ceva mai tîrziu, în apri­lie acelasi an, pleaca din Messina si regele An­gliei cu soldatii sai. Pe drum flota lui Richard Tnima de Leu fu surprinsa de o furtuna ; trei nave esuara pe coastele Ciprului. Neputînd sa plece mai departe, înainte de a dispune de toate navele, Richard debarca pe insula. Aici el va cere dre­gatorilor bizantini ajutoare afît pentru repararea galerelor avariate, cît si pentru completarea re­zervelor de hrana. Datorita refuzului net formu­lat de dregatorii bizantini, de la cerere Richard Inima de Leu trecu la atac armat. El avu loc undeva la vest de Limassol, încheindu-se cu în-frîngerea trupelor bizantine. Apoi pe insula en­glezii si bizantinii se mai ciocnira o data, deci­siv, în mai 1191. Lupta dadu acelasi învingator, ceea ce duse imediat la ocuparea totala a insulei.

în timp ce Richard Inima de Leu zabovea luptînd împotriva bizantinilor în insula Cipru,

profitînd si de avansul datorat plecarii sale mai zorite din Messina, Filip al II-lea debarca pri­mul pe tarmurile Asiei, în fata cetatii Acera, în aprilie 1191- Dupa sosire, el se alatura imediat celor care încercau de mai multa vreme sa smulga din mîna lui Saladin puternica fortareata asiatica.

Primele zile si nopti de asediu - marcate de activitatea aproape neîntrerupta a celor ce mî-nuiau marile masini de razboi -. se scursera mo­noton, fara ca ele sa fie martore ale unei victorii crestine. Apoi asediul începu sa lîncezeasca.

între timp Richard Inima de Leu, împreuna cu ostile sale, se urca din nou pe bordul nave­lor pentru a se îndrepta spre aceeasi cetate Acera. în drum, nu departe de tarmul asiatic, regele en­glez ajunse din urma o mare galera musulmana încarcata cu soldati, munitii, foc grecesc si hrana. Fara sa stea prea mult pe gînduri, Richard o ataca Cu navele sale. Rezultatul luptei fu scufun­darea galerei si a întregii încarcaturi.

Aureolat de aceasta victorie, considerata de unii contemporani ca foarte importanta, Richard debarca în fata Accrei la începutul lunii iunie 1191, în uralele entuziaste ale tuturor crestinilor prezenti aici. Dupa un martor ocular - poetul normand Ambroise - în seara acelei zile, în cinstea noilor sositi au rasunat cîntece, auzindu-se pîna departe sunetele voioase ale trompetelor si cornilor. încrezatori în ziua de mîine, oamenii ciocneau cupe cu vin.

A doua zi veselei sarbatori îi lua locul o acerba licitatie cu doi competitori : Filip al II-lea si Richard Inima de Leu. Cei doi se întreceau în

_I

vederea îngrosarii rîndurilor armatei proprii : Fi-lip al II-lea oferea doua pungi cu aur cavalerilor ce s-ar fi obligat sa intre în serviciul lui, în timp ce Richard, mai darnic, promitea patru pungi cu aur. Urmatorul pas facut de ei s-a referit la so­lutionarea disputei pentru coroana Siriei. Gîn-dind si actionînd si de asta data de pe pozitii diferite, Filip s-a declarat de partea lui Conrad, în timp ce Richard s-a manifestat a fi sustinato­rul lui Guy de Lusignan.

Recucerirea A cer ei. Asedierea Ierusalimului

Ajungînd, dupa un timp, la o împacare, sefii celor doua armate au consimtit sa înceapa asediul. Primul asalt a avut loc la 14 iunie, dar a esuat datorita unui puternic contraatac declansat de Sa-ladin. Apoi Richard s-a îmbolnavit: febra mare, însotita de umflarea mucoaselor si caderea paru­lui. Astfel, regele Frantei a fost nevoit sa dea singur cel de-al doilea atac la 17 iunie. El s-a încheiat la fel ca si primul. Insuccesul din 17 iu­nie fu urmat de subita îmbolnavire a lui Filip. I.a 22 iunie cruciatii încercara un atac dublu : sub zidurile cetatii si împotriva taberei lui Sa-ladin situata la oarecare distanta de Acera. Ne-iiind prea bine condus, el avu acelasi sfîrsit. La iunie cruciatii pornesc din nou la asalt. Ţinta a iacului: sectorul sudic al cetatii. Rezultatul asaltului fu o noua nereusita.

Urmatorul atac - mult mai bine organizat - a început la 2 iulie. în toiul lui cruciatii, con­traatacati viguros de Saladin, au pierdut cele mai bune masini de razboi.

Desi victoriosi pîna în acest moment, asediatii erau departe de a avea o situatie de invidiat. Obligati doar sa se apere, si neputînd sa se apro­vizioneze cu cele necesare în vederea continuarii efortului, musulmanii se aflau la capatul puteri­lor, în aceeasi zi de 2 iulie, cînd obtinusera o victorie, cei din cetate l-au înstiintat pe Saladin ca mai pot rezista putine zile. îngrijorat de aceasta stire, Saladin se hotarî sa dea, la 3 iulie, batalia de­cisiva. Cronicarul Behâ al-Din, martor ocular al evenimentului, relateaza astfel un episod : "In­fanteristii franci, postati în spatele adaposturilor lor, pareau tari ca un zid adevarat. Unii de-ai nostri patrundeau în pozitia lor, dar întîlneau acolo adversari neclintiti. Un franc, imens la trup, urcat pe un parapet, respingea singur pe musulmani ; în jurul lui mai multi camarazi îi dadeau pietre pe care el le arunca asupra noastra. Lovit de mai mult de cincizeci de sageti sau de pietre, luptatorul nu se oprea din activitatea lui. El a continuat sa-i goneasca pe musulmani pîna în clipa în care o sticla cu petrol, lansata de un ofiter de-al nostru, 1-a izbit în plin, aprinzîndu-1".

Batalia din 3 iulie, terminata nedecis, a în­semnat de fapt începutul sfîrsitului pentru ase­diati, deoarece ea i-a adus pe soldatii lui Sala­din la capatul resurselor. Va mai fi nevoie de un singur asalt pentru ca flamura alba a capitularii sa apara deasupra liniilor musulmane. Acest ui tim atac a început la 11 iulie. La el a participat

Cruciat în lupta

si Richard Inima de Leu, înzdravenit dupa epui­zanta boala. La 12 iulie 1191, Acera a capitulat. Cu ocazia tratativelor care au avut toc dupa ca­pitulare, crestinii au pus urmatoarele conditii: restaurarea regatului Ierusalimului în granitele sale din 1187, eliberarea a 2 500 de prizonieri, restituirea crucii luata de arabi. în schimbul în­deplinirii acestor conditii, cruciatii au acceptat sa elibereze ulterior pe captivii musulmani, dupa achitarea de catre acestia din urma a vinei sume de bani. Conditiile formulate de crestini au fost respinse.

Victoria declansa în tabara crestina o mare bucurie, care avu darul sa atenueze pentru o clipa diferendele dintre cei doi regi. Raporturile dintre ei se înasprira însa din nou. Suparat, Fi-lip al 11-lea se îmbarca pentru Franta. La ple­care lua cu el doar o parte din trupe. Printr-un gest ce voia sa semnifice atasamentul sau pentru ideea crestina,' lasa restul la dispozitia cruciadei.

în acelasi an, 1191, Richard Inima de Leu întreprinse metodic recucerirea litoralului palesti­nian de la Acera pîna la Ascalon. încheind acest episod în mod victorios, Richard îsi îndrepta apoi privirile spre Ierusalim. Sfîrsitul anului 1191 îl surprinse la 20 km de zidurile orasului sfînt. Din cauza iernii, care veni cu vreme rece, cu ploi si cu furtuni mari, ce facura adevarate ravagii printre oameni si animale, asaltul Ierusalimului fu amînat pentru primavara anului urmator.

în timp ce Richard si ai sai suportau cu greu avatarurile iernii, Saladin, constient de ce putea sa însemne pentru el primavara urmatoare, trecu de îndata la întarirea Ierusalimului. Dupa un

_f

epoca)

cronicar contemporan, Al-'Imâd, el a construit în jurul vechii cetatii ziduri noi. La ridicarea acestora Saladin a participat personal, transpor-tînd grele pietre de constructie fie în brate, fie legîndu-le de scarile seii. Vazîndu-i zelul, emirii, ca si ceilalti de altfel, "i-au urmat exemplul". si mai departe Al-'Imâd noteaza : "Cînd îl ve­deai astfel, cu pieptul încarcat cu pietre, simteai ca are o inima capabila sa mute si muntii din loc".

în decembrie 1191 lucrarile de întarire a Ie rusalimului erau gata. Cruciatii puteau sa atace Dar ei ezitau s-o faca. Printre cauzele ezitarii, si nu ultima, amintim si pe cea consemnata de poe­tul Ambroise si care era, de fapt, punctul de ve­dere al crestinilor din Asia. Acestia afirmau ca atacarea Ierusalimului nu. era o operatiune usoara^ ca ea avea totusi unii sorti de izbînda, dar ca putea deveni pur si simplu gratuita daca dupa cucerire orasul ocupat militareste nu ar fi fost imediat populat. Caci, spuneau ei, în caz contrar stapînirea Ierusalimului risca sa devina extrem de efemera.

Coplesit se pare de importanta momentului, sovaitorul Richard Inima de Leu dadu pe la mij­locul lunii ianuarie 1192 trupelor sale un ordin ce arunca pe toti soldatii crestini în bratele dez­nadejdii : retragerea din fata Ierusalimului.

Pacea care se instaura pentru un timp pe aceste meleaguri dezlantui în tabara cruciata o apriga disputa între Guy de Lusignan, scapat între timp din captivitatea turca, si Conrad de Montferrat. în acelasi timp crestinii fura martori ai fric­tiunilor dintre Richard Inima de Leu si Conrad

de Montferrat. Iar pentru a complica lucrurile, în conflictul Guy-Conrad intervenira si orasele mari­time italiene Genova si Pisa: genovezii erau de partea lui Conrad, în timp ce pisanii se declarara alaturi de Guy.

Pentru a pune capat acestor dispute, si în special discordiei dintre Guy si Conrad, regele Kichard convoca la Ascalon, în aprilie 1192, o adunare care sa hotarasca într-un fel. Ea era cu atît mai necesara cu cît din Anglia îi parveni ■jiirea ca fratele sau Ioan Fara de Ţara s-a re­voltat, uzurpîndu-i tronul. Adunarea convocata în pripa, si insuficient pregatita de Richard, pro-i lama ca rege al Ierusalimului, spre stupoarea su­veranului englez, pe Conrad, ca unul care era, dupa cum suna motivarea, cel mai capabil si cel mai util regatului si cauzei crestine. Dar tot în aceeasi luna aprilie a anului 1192, cel ales în unanimitate ca rege al Ierusalimului fu asasinat pe o strada din Acera. în legatura cu soarta ilista a lui Conrad au circulat cîteva versiuni. S-a afirmat de catre unii ca în umbra asasinatu­lui s-ar fi aflat Richard. Altii au fost de parere i.i cel care a înarmat bratul ucigasului ar fi fost Saladin. în sfîrsit, o alta versiune, considera asa­sinatul o fapta savîrsita de un musulman fanatic. Prin disparitia lui Conrad de Montferrat lu­mea crestina a fost vaduvita de un personaj cu ici le calitati, care parea a avea certe sanse sa

Ics.ivîrseasca opera de pîna atunci a cruciatilor.

Uu.irtea sa redeschidea în acelasi timp chestiu-

ic.i succesiunii ce putea degenera oricînd într-un

onflict între crestini.

Invitati din nou sa-si spuna parerea în lega­tura cu desemnarea unui nou rege al Ierusalimu­lui, baronii si prelatii se oprira asupra lui Hen-ric al Il-lea de Champagne, nepot al regilor Ric-hard Inima de Leu si al lui Filip al Il-lea. Ca succesiunea sa para cît mai legala, baronii îl for­tara pe Henric al Il-lea sa se casatoreasca cu re­gina vaduva Isabella.

Dupa celebrarea casatoriei la Tyr (mai 1192), Guy de Lusignan, de doua ori înfrînt de vointa baronilor, parasi definitiv Asia pentru a se sta­bili în insula Cipru, cedata lui de catre protecto­rul sau Richard Inima de Leu.

în perioada cuprinsa între anii 1192 si 1197, -■ cît a domnit Henric al Il-lea de Cham­pagne - regele Ierusalimului s-a straduit sa nu rupa relatiile cu dinastia lui Saladin, lucru care i-a reusit aproape total. Apoi, arogîndu-si atributel< unui mare suveran, a arbkrat conflictul dintri Bohemond al III-lea si populatia armeana a An-tiohiei. A încheiat apoi o alianta cu ismailienii', ajungînd de asemenea la o întelegere cu Amaury de Lusignan, fratele lui Guy, cu ocazia unei vi zite pe care a facut-o în insula Cipru.

La moartea lui Henric, regele Ierusalimului, baronii l-au proclamat ca succesor pe Amaury de Lusignan, care a domnit ca suveran al Ciprului si al statului încredintat lui de catre adunare i nobililor pîna în 1205. Sub Amaury de Lusignan

Secta musulmana aparuta în secolul al VlII-le.i raspmdita in Orientul Apropiat si Mijlociu. Membrii ei considerau coborîtori din Ismael, personaj biblic, "parii" arabilor".

Mormîntul Sf. F<       i , I     ' '!/m

i restinii au recucerit mai întîi importanta cetate Hei rut. Dupa aceasta victorie, cruciatii au trecut l.i o mai larga ofensiva, cu scopul de a pune sta-pînire pe teritoriile din inima Asiei Mici. Tenta-liva a esuat. La capatul luptelor indecise dintre Anuuiry si Malik al-Adil, frate si principal suc­cesor al lui Saladin, armistitiul a fost restabilit Im re crestini si musulmani. El a însemnat pentru ury, printre altele, ocuparea orasului Sidon, i lui de catre Malik al-Adil, în septembrie . Pacea intervenita între cele doua tabere a pentru lumea crestina din Asia de-a dreptul ii oare, deoarece Europa, agitata de Inocentiu l-lea, în loc sa-si îndrepte trupele spre locu-■■finte pentru întarirea statelor crestine, s-a ■[Hat spre Constantinopol. Acest fapt a sla-

bit pozitia statelor cruciate, care vor fi nevoite sa se bizuie doar pe fortele lor.

Curînd dupa instaurarea pacii, în 1205, Amau-ry de Lusingnan a murit. O data cu disparitia lui cele doua state unite sub coroana sa - Ciprul si Ierusalimul - au devenit independente. Ciprul a revenit familiei de Lusignan, iar Ierusalimul unei fiice a reginei Isabella si a regelui Conrad de Montferrat, printesa Maria, stapîna a acestui regat între anii 1205-1212.

Cu aceste evenimente cruciada a treia a luat sfîrsit; ea va fi urmata de o alta, ce va dezvalui cu mai multa claritate lumii adevaratul caracter al expeditiilor militare cruciate.

Cruciada a patra

Un papa si un doge

Cea de-a patra cruciada a fost dominata de iloua mari personalitati : Inocentiu al III-lea si I nrico Dandolo.

Primul - pe adevaratul lui nume Giovanni I oiario, conte de Segni - a avut o ascensiune l>(-ctaculoasa. La vîrsta de mai putin de 38 de ►mi, în 1198, cardinalul Lotario este ales papa. ( urînd dupa aceea, el trece la organizarea celei tic a patra cruciade.

Cea de-a doua mare personalitate, dogele Ve­netiei, Enrico Dandolo, poate fi descifrata si cu-lii'M'iita la dimensiunile ei reale tinînd seama doar | ilr contextul istoric în care a aparut si în care, Ijtiin forta lucrurilor, a actionat.

File din istoria Venetiei. în veacul al Xl-lea, |VVnctia si-a ameliorat pretutindeni pozitiile sale (nmerciale. Astfel în mai 1082, împaratul bizan-

tîn Alexis Comnenul a acordat Venetiei un chri-sobul prin care negutatorii ei puteau face comert în întreg imperiul, cu exceptia zonei Marii Ne­gre. Pe baza aceleiasi diplome imperiale, negus­torii venetieni capatau dreptul de a ridica trei schele pe malul Bosforului, fiind scutiti totodata de plata oricarei taxe vamale. Ca urmare a aces­tui act, dupa cum a remarcat bizantinologul fran­cez P. Lemerle, "comertul Venetiei se gasea, în imperiu, mai favorabil decît acela al Bizantului însusij.

Catre sfîrsitul aceluiasi secol, ca si în cel ur­mator, Venetia, desi n-a participat imediat si di­rect la cruciade, si-a largit totusi sfera activitati­lor sale comerciale prin stabilirea sa pe coasta Siriei. Infiltrarea ei în aceasta zona s-a facut me­todic si pe scara mica, neluînd nici o clipa acel aspect de graba si rapacitate pe care l-au mani­festat aici negustorii din Pisa sau Genova. Ex­plicatia este simpla : ea continua sa dispuna în Imperiul bizantin de o suma de avantaje ce o dispensau de întreprinderea unor actiuni largite si grabite pe alte meleaguri.

împletindu-si interesele cu cele ale Bizantului, Venetia n-a putut evita lupta cu eternele sale rivale din peninsula : Pisa si Genova. O asemenea lupta a avut loc în anul 1100, cînd flota vene tiana s-a ciocnit cu cea pisana, cu scopul de a o înlatura pe aceasta din urma din zona Marii Egee, operatiune care îi va reusi în cele din urma.

Un an dupa aceasta ciocnire navala, Bizantul, temator de întarirea pozitiilor comerciale ale Vc netiei pe teritoriul sau, acorda negustorilor pi

sâni - din dorinta de a crea un fel de echili-l>ru - un chrisobul cu continut oarecum asema­nator celui din 1082. Venetia, desi profund ne­multumita de gestul Bi2antului, a dat dovada de multa cumpanire si tact, neprotestînd în nici un fel pe Mnga basileu. Tacerea Venetiei duse însa l.i actul din anul 1118, prin care împaratul Ioan f lomnenul refuza negustorilor venetieni confirma­rea avantajelor din 1082. Dupa cum era si fi­resc, refuzul produse o încordare vizibila între (ele doua state. Venetia hotarî acum sa actioneze energic. Flota ei ataca si ocupa insula bizantina C!orfu, devastînd si insulele Lesbos, Samos si Ro­dos. Dupa aceasta operatiune, flota Venetiei ataca $i ocupa portul Ascalon, contribuind apoi la cu-i erirea de catre cruciati a orasului Tyr.

învins pe toata linia, Ioan Comnenul încerca >.'i îmbuneze Venetia prin semnarea unui nou rliris^bul (august 1126), care acorda venetienilor vechile privilegii. Paralel cu acest succes, Vene­tia mai repurta unul atunci cînd primi din partea regelui Ierusalimului, Baudouin al II-lea, în mai M25, o treime din Ascalon si Tyr, cu caracter dr ((impieta extrateritorialitate.

în a doua jumatate a secolului al XH-lea Venetia a traversat o perioada extrem de difi-i il.1. In Italia ea a fost supusa unei puternice si itiii.inue ofensive declansate de împaratul german I mierie I Barbarossa ; în Bizant, pozitiile ei sla-

ltcuu din nou, aflîndu-se sub semnul incertitu­dinii. Pentru a complica lucrurile în Italia, Bizan­tul, urmarind slabirea Venetiei, a continuat sa |i orele privilegii pisanilor si genovezilor, trans-I

formînd totodata Ancona într-o trambulina a po­liticii bizantine în aceasta parte a lumii.

Privilegiile acordate de Bizant celor doua ce­tati rivale Venetiei au creat la rîndul lor în im­periu o puternica stare de spirit antilatina, ali­mentata permanent de prezenta celor aproximativ 80 000 de italieni aflati la Constantinopol.

Relatiile dintre Bizant si Venetia au ajuns foarte aproape de incandescenta. Ele amenintau sa duca la un conflict direct, dar nici Bizantul si nici statul venetian nu aveau curajul sa faca primul pas, preferînd, în locul luptei iminente, purtarea, deocamdata, de tratative diplomatice. Bizantul parea gata sa faca unele concesii, cu conditia ca Venetia sa se recunoasca supusa Im­periului bizantin. Aceasta conditie, destul de re­zonabila de altfel, a fost respinsa de dogele Ve­netiei printr-o fraza ramasa celebra : "Noi do­rim sa-1 servim bucurosi pe împarat, dar nu vom presta nici un juramînt, întrucît noi preferam li­bertatea noastra întregului aur din lume" ¹.

Dupa acest refuz categoric, bizantinii au tre­cut la arestarea tuturor venetienilor stabiliti în imperiu si la confiscarea marfurilor detinute de acestia. Totodata autoritatile interziceau cetate­nilor venetieni dreptul de a mai practica comer­tul în imperiu.

Atitudinea net ostila a Bizantului a obligat Venetia la o riposta. Ea a pornit imediat, sub auspicii ce pareau promitatoare : o flota bine echi­pata si numeroasa a ocupat insula Chios, dar

Freddy Thiriet, Histoire de Venise, Paris, Pres-ses Universkaires de France, 1965, p. 32.

a sfîrsit lamentabil. Din cauza bolii care a de­cimat echipajele, flota a fost obligata în 1172 sa revina în rada portului Venetia.

Dupa acest incident fara învinsi si învinga­tori, între cele doua state au fost reluate trata­tivele diplomatice. Fara perspective la început, ele au devenit mai active o data cu primele în-frîngeri suferite de bizantini în Asia Mica si în Italia. Ca urmare, împaratul, pentru a nu-si spori dificultatile, a ordonat, în 1179, eliberarea tu­turor venetienilor arestati, garantarea drepturilor obtinute de ei anterior si restituirea bunurilor con­fiscate.

Cu acest act semnat de basileu vechile si bu­nele raporturi bizantino-venetiene pareau a fi. în întregime restaurate. Aceasta impresie a durat doar cîteva luni, deoarece în ianuarie 1180 doi negustori ai orasului lagunelor au fost arestati la Sparta de functionari imperiali. Noul incident a avut urmari imediate : a racit relatiile bizantino-venetiene ce abia se mai încalzisera, obligîndu-i totodata pe negutatorii venetieni, constienti de evolutia ulterioara a evenimentelor, sa paraseasca în masa Imperiul bizantin. Plecarea s-a dovedit mai apoi a fi fost mai mult decît înteleapta, în-irucît în 1182, sub domnia noului basileu, An-dronic Comnenul, populatia bizantina xenofoba a declansat un sîngeros masacru împotriva latinilor din imperiu. si dupa cum era si firesc, venetiemi vor manifesta fata de Imperiul bizantin o neîn­duplecata ura, cu toate ca noul împarat a acordat Venetiei, în septembrie 1183, o mare indemnizatie pentru toate pierderile suferite de ea începînd cu anul 1171.

Treburile Venetiei nu mergeau prea bine în aceasta vreme nici în Asia Mica. Aici, dupa cum ne amintim, statele crestine, datorita slabiciunii lor, ca urmare a cuceririlor întreprinse de Sala-din, traiau în permanenta cu teama zilei de mîine. Tot în Asia Mica, pe coasta ei, se aflau mai multe comptoare venetiene. Pentru a le pune la ada­post de pericolul musulman, Venetia trebuia sa ia masuri pentru întarirea lor, dupa cum, în acelasi scop, ea era obligata sa organizeze o linie de comunicatie directa, rapida si sigura cu "micile Venetii" asiatice. Toate acestea reclamau inves­titii. Ele puteau fi facute doar în conditiile unei întelegeri clare, precise si serioase cu Bizantul. în aceasta vreme însa Imperiul bizantin ducea fata de. Venetia o politica ce oscila de la tandrete la ura. O data cu urcarea pe tron a împaratului Isac Anghelos (11851 raporturile dintre cele doua state parura a evolua favorabil. Astfel în anii 1187 si 1189 noul basileu a semnat doua acte imperiale prin care a acordat Venetiei o suma de privilegii comerciale, ca si dreptul de a ex­tinde cartierul venetian din Constantinopol. în 1192 bunele raporturi bizantino-venetiene se în­tuneca din nou. Cauza înnourarii a constituit-o încheierea unui tratat între Bizant si Pisa, nas­cut, ca si alta data; din dorinta basileului de a institui un fel de echilibru între orasele italiene în sînul imperiului. Trei ani dupa acest eveni­ment Isac Anghelos paraseste scena politica a Bi­zantului. Cu cel care i-a urmat la tron, cu Alexis al III-lea, fratele lui Isac Anghelos, Venetia a dus trei ani conversatii dificile pentru a obtine din partea Bizantului, în noiembrie 1198, un

chrisobul pe baza caruia erau reglementate cu mai mare precizie drepturile sale comerciale în impe­riu, ca si unele garantii juridice.

într-un asemenea context agitat, presarat cu victorii si înfrîngeri, îsi face aparitia pe scena Venetiei Enrico Dandolo. Desi foarte batrîn în clipa alegerii ca doge - în anul 1192 avea 85 de ^ani ! - el a dat dovada de o vitalitate neobis­nuita. Aceasta calitate a facut buna tovarasie cu proverbiala sa abilitate diplomatica si cu vastele sale cunostinte comerciale si politice privind în special Orientul bizantin. Dispunînd si de imense resurse financiare, el s-a straduit în anii în care a condus Venetia sa instaureze în partile rasari­tene ale Mediteranei o anumita ordine si sigu­ranta atît de necesare, în general, prosperitatii comerciale.

S-a afirmat si se mai afirma ca ideea cuceririi Constantinopolului de catre cruciati i-ar fi apar­tinut dogelui Enrico Dandolo. Cei care i-au atri­buit asemenea intentie s-au bazat, în general, pe sentimentele sale fatis antibizantine, ca si pe fap­tul, asa dupa cum vom vedea, ca el a impus cruciatilor schimbarea rutei hotarîta de ei. Afir­matia este totusi doar în parte veridica, pentru ca ideea atacarii Imperiului bizantin nu i-a apar­tinut lui în exclusivitate; ea plutea în aer de foarte multa vreme. Sa ne amintim în acest sens cîteva momente istorice marcate de relatii nea-inicale între Apus si Bizant.

La începutul anului 1097 soldatii lui Gode-froi de Bouillon au avut sub zidurile capitalei bi­zantine serioase ciocniri cu ostenii împaratului Alexis I. In octombrie 11C7 Bohemond I, print

de Antiohia, iritat de repetatele animozitati cu bizantinii în Siria, a atacat, ca represaHi, cetatea Durazzo, principalul port al Bizantului din Adria-tica. Patru decenii mai tîrziu, în 1147, regele normand al Siciliei, Roger al II-lea, a jefuit Eu-beea, Teba si Corint. In 1185, un alt rege al Siciliei, Guillaume al II-lea, a debarcat cu tru­pele sale pe coasta vestica a Imperiului bizantin. Dupa cîteva succese repurtate aici, el s-a îndjep-tat spre Constantinopol, cu intentia de a cuceri capitala bizantina si de a se încorona ea basileu. Un proiect similar de a cuceri Bizantul 1-a faurit si împaratul german Henric al Vl-lea. O intentie asemanatoare a avut si Filip de Suabia, fratele lui Henric al Vl-lea. în sfîrsit, nu putem omite dorintele disimulate, dar statornice, ale papalita­tii de a pune capat rupturii dintre cele doua bi­serici si de a readuce sub sceptrul ei pe toti or­todocsii schismatici.

Un plan cu doua variante

Campania pentru organizarea celei de-a patra cruciade a început pe la mijlocul anului 1198. în Franta, ea a fost predicata de preotul Foul-que de Neuilly. La apelul sau au raspuns afir­mativ un mare numar de feudali din Ile de France si Champagne. Dintre acestia, merita sa fie amintiti contele Louis de Blois si Geoffroi de Villehardouin, viitorul istoric al cruciadei. Au aderat apoi la cruciada contele Baudouin al IX-lea

de Flandra si fratele sau Henri d'Aigre sau Henri de Hainaut.

Ca sef al expeditiei a fost desemnat Thibaut al III-lea, conte de Champagne, întrucît fratele sau Henri de Champagne fusese între anii 1192-1197 conducator al Siriei franceze. în plina campanie de organizare, Thibaut moare. Locul lui a fost luat de catre Boniface de Montferrat, ruda cu Gonrad, sufletul actiunilor de recucerire între­prinse de francezi în aceeasi Sirie între anii 1150 si U92.

în privinta planului cruciadei au fost propuse doua variante. Prima, sustinuta de micii feudali si de pelerini, era pentru o debarcare în Pales­tina, cu intentia de a se ajunge cît mai repede sub zidurile Ierusalimului. Cea de-a doua, pro­pusa de regele Amaury si îmbratisata cu caldura de baroni, era pentru un atac îndreptat împo­triva Egiptului. Acceptata si de primii, cea de-a doua varianta ramase singurul plan de lupta.

Pentru a transporta armatele cruciate pe coas­tele Egiptului, conducatorii cruciadei a patra s-au adresat Venetiei. Fiind de acord, prin dogele ei Rnrico Dandolo, Venetia a semnat cu conduca­torul armatei cruciate, în aprilie 1201, un con­tract. Pe baza lui, statul venetian se obliga sa îmbarce pe navele sale 4 500 de calareti si 20 000 de infanteristi, pentru a-i debarca pe coasta Egiptului, în schimbul sumei de 85 000 marci de argint.

Dupa semnarea contractului, cruciatii au în­ceput sa soseasca la Venetia. Spre a nu deveni nici o clipa periculosi pentru statul sau, Enrico Dan-ilolo a dat ordin ca ei sa fie transportati, pe ma-

sura ce soseau, pe o insula a Venetiei. Cînd toti cruciatii au sosit, Dandolo a poruncit ca navele sa fie pregatite de drum. Dar înainte de a le per­mite sa se îmbarce pe ele, Dandolo i-a somat pe cruciati sa plateasca întreaga suma consemnata în contract. în acel moment însa cruciatii nu aveau asupra lor decît o parte din suma, circa 50 000 marci. Profitînd de "jena financiara" a crucia­tilor, care se putea termina prin ratarea între­prinderii, Dandolo le-a propus urmatorul tîrg: restul sumei sa fie compensat prin unele "servicii militare". La auzul acestei vesti, papa Inocentiu al IlI-lea a trimis cruciatilor urmatoarea scrisoare : "In loc sa cuceriti locurile sfinte, voua va este sete de sîngele fratilor vostri. La acest pacat va împinge diavolul, ademenitorul universal... Opri-ti-va din aceasta opera detestabila de frica ana­temei". si mai departe : "Sa stiti ca am sa va excomunic" ¹. în ciuda protestelor vehemente ale papii, ce dovedeau ca ideea cruciadei era în acel moment mai scumpa papalitatii decît o rafuiala cu Bizantul schismatic, si neavînd de ales dato­rita lipsei lor de bani, cruciatii acceptara oferta facuta de batrînul doge.

Cruciatii cuceresc Bizantul!

Primul "serviciu militar" cerut de doge cru­ciatilor a fost cv.cerirea pentru Venetia a cetatii Zara, detinuta în acel timp de statul maghiar,

A. A. V a s i 1 i e v, op. cit., totne II, p. 102.

crestin si catolic. Conformîndu-se tîrgului înche­iat, dar si presati de lipsurile alimentare în care se zbateau, cruciatii s-au îndreptat spre locul cerut.

Dupa cucerirea Zarei, operatiune întreprinsa în lunile octombrie-noiembrie 1202, cu "conturile" lichidate fata de Venetia, cruciatii puteau sa se îndrepte spre tinta propusa : Egiptul. Ei n-o vor face însa, deoarece tocmai în acest moment li s-a propus o "afacere militara" extrem de rentabila. Autorul propunerii era Alexis cel Tînar, fiul îm­paratului detronat. Propunerea consta în alun­garea împaratului uzurpator si în repunerea în drepturi a lui Isac Anghelos. Ca pret al efortului, cruciatii urmau sa primeasca, la sfîrsitul opera­tiunii militare, o suma considerabila. Ademeniti de uriasa recompensa promisa, cruciatii, impul­sionati si de batrînul doge, s-au pus repede în miscare. Debarcati lînga Constantinopol, cruciatii, avînd în frunte pe Boniface de Montferrat, au început sa asedieze capitala bizantina în iulie 1203. O saptamîna dupa începerea asediului, locuitorii capitalei se rasculara, înlaturîndu-1 pe Alexis al III-lea. Pe tronul imperiului ramas vacant popu­latia rasculata 1-a instalat pe fostul împarat Isac al II-lea Anghelos.

Curînd însa Isac Anghelos moare. Preluînd conducerea statului, Alexis cel Tînar a cautat mai întîi sa se achite fata de cruciati. Neavînd bani suficienti, s-a adresat populatiei cu rugamintea de a contribui baneste la strîngerea sumei promise. Masele populare, nemultumite de faptul ca erau >bligate sa faca din nou sacrificii pentru o con­ducere ce avea partea ei de vina în saracirea fi-

nantelor, s-a rasculat pentru a doua oara, 1-a alun­gat pe Alexis cel Tînar din fruntea statului, pu-nînd în locul lui pe Murtzuflu, seful partidului anti-latin (ianuarie 1204).

Noul sef al Bizantului nici nu vru sa auda de plata sumelor promise de Alexis cel Tînar soldatilor lui Boniface de Montferrat. Refuzul îm­pinse relatiile cruciato-bizantine pîna la explozie, în acest moment îsi face din nou aparitia abilul doge. El se angajeaza fata de cruciati sa suporte trei sferturi din totalul sumelor necesare pentru întretinerea întregii armate, cu conditia însa ca ei sa promita mentinerea tuturor privilegiilor comer­ciale detinute de-a lungul anilor în Bizant de ne­gustorii venetieni. De asemenea, în schimbul ace­leiasi sume angajate, el le-a cerut cruciatilor sa accepte ocuparea de catre Venetia a unui teritoriu bizantin cuprinzînd circa un sfert din întreaga întindere a imperiului. Presati de cronica lor lipsa de bani, cruciatii au primit propunerea formulata

de Enrico Dandolo.

Scurt timp mai apoi, instigati de venetieni, soldatii lui Boniface de Montferrat au început - la 9 aprilie 12C4 - cel de-al doilea asediu al capitalei bizantine. Dupa trei zile de asalt susti­nut, Constantinopolul a cazut, la 12 aprilie, în mîna cruciatilor. în ultimele clipe ale rezistentei, pentru a nu cadea viu în mîinile adversarilor sai, Murtzuflu a fugit din capitala împresurata.

Villehardouin povesteste astfel ultimele clipe ale dramaticei batalii: "Ei (cruciatii - n.a.) .ridicara în dreptul unui iesind, de zid doua schele aproape de mare... si asaltul fu puternic, si bun si dur ., si cu toata forta, cavaleri si doi sergenti urcara

Bombarda folosita de cruciati

pe schele si cucerira zidul din dreptul lor. Apoi ci urcara peste 15 pe zid si luptara corp la corp ■ ii securile si cu spadele". în timp ce lupta con-

tinua pe ziduri, navele Venetiei "încep sa se apro­pie de tarm, care era sub ziduri si sub turnuri", în continuare cronicarul relateaza ca "zgomotul era asa de mare încît parea ca pamîntul si marea se scufunda", iar "dogele Venetiei care era un om batrîn si fara vedere, era bine înarmat (stînd) în partea dinainte a galerei sale" ^l.

Ocuparea Bizantului de catre cruciati a fost urmata de un jaf "nemaiîntîlnit". Cronicarul bi­zantin Nicetas Akominatos, martor ocular al je­fuirii bisericii Sf. Sofia, nota : "Nu putem asculta indiferenti povestirile despre jefuirea celei mai mari biserici. S-au scos tetrapoadele sfinte, tesute cu pietre pretioase de o frumusete uimitoare si au fost taiate în bucati si împartite între ostasi, îm­preuna cu alte lucruri de mare pret. Atunci cînd au vrut sa scoata din biserica vasele sfinte, obiecte neobisnuit de artistic lucrate si extrem de rare, aurul si argintul cu care erau îmbracate stranele, amvoanele si portile, ei au adus în pridvorul bi­sericii catîri si cai înseuati... Animalele, speriin-du-se de stralucirea podelei, nu au vrut sa intre, dar ei le-au batut si... au spurcat cu sîngele lor podeaua sacra a bisericii..."

O cronica ruseasca, redactata la Novgorod, po­vestind acelasi episod, a consemnat urmatoarele : "Dimineata, la rasaritul soarelui, ei (cruciatii-n.a.) au intrat în biserica Sf. Sofia si au smuls podoa bele usilor, au spart amvonul ferecat în argirn, au taiat cei 12 stîlpi de argint si cele patru ico

Geoffroi de Villehardouin, Histoire de /<i conquete de Constantinople, ed. Natalis de Wailly, Paris, Librairie Hachette, 1870, pp. 60-61.

nostase si catapeteasma, cele 12 cruci care erau deasupra altarului, au jefuit trapeza, pietrele scumpe si margaritarele minunate si le-au dus nu se stie unde... si nici nu se pot numara celelalte biserici jefuite, caci sînt fara numar... Pe calugari si calugarite, pe preoti i-au jefuit de i-au lasat goi si saraci, iar pe unii i-au si batut...".

O mare parte a lucrurilor jefuite au luat dru­mul Venetiei. Unele din acestea au cazut prada marelui incendiu izbucnit în 1231. Cele mai multe însa au supravietuit focului si timpului. Dintre uestea amintim o singura opera de arta, mîn-ilrie a Venetiei de ieri si de astazi, celebrii cai i e domina portalul bisericii San Marco, lucrare a marelui sculptor al antichitatii, grecul Lisip.

Un imperiu de jumatate de secol

Dupa ocuparea Constantinopolului, cruciatii nu trecut la alegerea noului conducator al Impe­riului bizantin, care a intrat în istorie sub denu­mirea de Imperiul latin de rasarit. Alegerea cru-riatilor s-a oprit asupra contelui de Flandra, U.iudouin al IX-lea. El a fost declarat împarat la '' mai 12C4 sub numele de Baudouin I. O sapta-inîna mai tîrziu, la 16 mai, el a fost uns în ma­ici biserica Sf. Sofia.

Tot în aceste zile a avut loc si împartirea Imperiului. împaratul Baudouin I a primit ca te-ionu Tracia si pamînturile ce urma sa le cuce-jn.iM.-a în Asia Mica. Boniface de Montferrat, drept uiiinpensatie pentru faptul ca nu reusise sa obtina

coroana, a capatat regatul Thesalonicului, adica fosta Macedonie. în octombrie 1204, în urma unei conventii încheiate, a intrat ca parte la împar­tirea imperiului si Venetia. Ea a primit cele mai bogate posesiuni bizantine. în linii mari, domeniile venetiene erau formate din fostele provincii Epir, Acarnania si Etolia, din insulele Corfu, Kephalonia si Zakynthos. Apoi Peloponezul în întregime, in­sulele Naxos, Andros si Eubeea, unele din loca­litatile de pe coasta europeana a Dardanelelor ca Gallipoli, Rodosto si Heracleea, ca si trei optimi din Constantinopol. Ca urmare a obtinerii acestor teritorii, dogele Venetiei a început sa poarte din 1204 pîna în 1346 titlul de "stapîn al unui sfert si jumatate din Imperiul bizantin".

începutul domniei lui Baudouin I a coincis cu o cearta apriga între el si Boniface de Montferrat, "marele nedreptatit" al cruciadei a patra. Cearta ameninta sa degenereze în razboi. Ea fu totusi prevenita datorita interventiei energice a dogelui Venetiei si a lui Villehardouin.

împacati, cei doi monarhi trecura la ocuparea unor noi teritorii. Baudouin I cuceri Tracia, în timp ce Boniface puse mîna pe Atena. Dupa aceste victorii, Boniface ataca fara succes cetatile Corint si Argos. Boniface împarti teritoriile cucerite în feude.

în timp ce Boniface asalta fara succes orasele grecesti, Baudouin I ocupa în Asia Mica coastele Bithiniei, Mysiei si ale Troadei. în continuare, Baudouin cuceri din mîinile sefului rezistentei gre­cesti, Theodor Lascaris, cetatea Nicomedia (noiem-brie-decembrie 1204). Dupa acest succes, latinii

mai repurtara în dauna grecilor doua noi victorii militare.

în anul 1205 lumea feudala a pierdut doi sefi de state : pe Baudouin I si pe Enrico Dandolo. Primul si-a pierdut libertatea si mai apoi viata încercînd sa cucereasca taratul vlaho-bulgar al lui Ionita. învins de acesta în apropierea Adrianopo-lului, Baudouin I cazu prizonier ; cîtva timp mai apoi el muri în captivitate.

Cel de-al doilea sef de stat, dogele Enrico Dandolo, a încetat din viata la Constantinopol. înainte de a închide ochii, într-o scrisoare trimisa papii Inocentki al III-lea, a afirmat plin de mîn-drie ca el a actionat toata viata pentru onoarea lui Dumnezeu si a sfintei biserici romane, ceea ce era adevarat doar în mica parte. în realitate aproape toate eforturile sale au fost jertfite pentru puterea si gloria Venetiei.

Facînd un scurt bilant al celei de-a patra cru­ciade, putem spune ca urmarea imediata si cea mai importanta a "deturnarii" ei spre Constantinopol a iost^ pe de o parte, slabirea pozitiilor crestine din Asia iar pe de alta crearea unui adevarat miraj, un fel de Eldorado crestin ce a mo-Wlizat nenumarate forte umane, atît de indis­pensabile statelor crestine de pe pamînturile Asiei. I Vintre cei care au remarcat primii aceste efecte a fost papa Inocentiu al III-lea care, într-un act oficial, spunea : "Nu numai pelerinii dar chiar ^i indigenii din Siria ¹ mergînd pe urmele voastre avi pornit spre Constantinopol. Iata Ţara Sfînta, ia urmare a plecarii voastre, golita de oameni si

E vorba de cei colonizati în Siria.

de mijloace de aparare". si mai departe, reamin-tindu-le scopul cruciadei : "Misiunea voastra nu era sa luati Constantinopolul, ci sa aparati rama­sitele regatului Ierusalimului si sa recuceriti ce fusese pierdut".

Cuvintele papii, foarte realiste de altfel, au rasunat în pustiu. Netinînd seama de ele, un nu­mar mare de oameni a întors spatele statelor crestine din Orient pentru a se îndrepta spre Im­periul latin de rasarit. Ca o consecinta a acestei plecari în masa, lumea franca de pe meleagurile asiatice a intrat în agonie.

Dupa dezastrul de la Adrianopol, Henri de Hainaut, fratele lui Baudouin I, fu numit imediat regent. Tronul ramînînd vacant prin moartea în captivitate a primului împarat al Imperiului la­tin de rasarit, în 1206 Henri de Hainaut primi coroana imperiala si numele de Henri I.

în clipa preluarii tronului, soarta imperiului
sau nu era prea stralucita, datorita faptului ca o
parte din teritoriu se gasea sub ocupatia bulga­
rilor, primiti ca adevarati eliberatori de catre
populatia greaca, în continuare profund antilatina.
Viteaz, energic, inteligent, împaratul Henri I a
reusit mai întîi sa semene ura între greci si bul­
gari prin intrigi. Avînd de partea sa sprijinul
populatiei grecesti, a reluat luptele cu bulgarii, pe
care i-a învins smulgîndu-le din mîna, în iunie
1206, orasul Adrianopol. Dupa aceasta victorie,
repurtînd în continuare o serie de succese mili­
tare, i-a alungat pe bulgari de pe teritorile sale
urmarindu-i pîna la Burgas.

în 1207 Ionita, întelegînd ca are sanse mai; mari daca nu lupta de unul singur împotriva la!

tinilor, a încheiat o alianta cu "despotul" grec de Niceea, Theodor Lascaris. Cei doi s-au avîntat îm­potriva armatelor imperiale. Ionita a blocat ora­sul Adrianopol, în timp ce Theodor Lascaris a asaltat cetatea Nicomedia. Actionînd cu energie, Henri I a reusit sa înlature dublul pericol ce-1 ameninta.

Nebiruitor în Europa, Theodor Lascaris si-a încercat sansele în Asia Mica. Nefiind nici aici mai norocos, a încheiat în 1207 o pace onorabila cu latinii.

Tot în anul 1207 moare regele Thessalonicului, fostul adversar al lui Baudouin I. Un an mai tîr-xiu, în august 1208, Henri I îi bate din nou pe luilpari la Filipopoli.

în continuare, Henri I s-a ocupat de regatul Thessalonicului. Aici, dupa moartea lui Boniface tic Montferrat, tronul a revenit fiului sau De-metrios. Fiind minor (avea doar 12 ani) puterea tn stat a fost preluata de baronul lombard Oberto de Blandrate, în calitate de regent. Profitînd de aceasta situatie Henri I a intrat cu forta în Thes-v\Ionic, 1-a destituit pe regent, silind pe baronii franci din Grecia sa-i recunoasca suzeranitatea. S a deplasat apoi la Ravennika, aproape de Lamia, unde a primit omagiul de vasalitate din partea unor feudali ca Othon de la Roche, seniorul Ate­nei, si de la Geoffroi de Villehardouin, bailul de Morcea. De aici a plecat în Asia Mica, unde a reluat lupta cu Theodor Lascaris, pe care 1-a în-fiînt la Lopodion în Mysia, în octombrie 1211, »ilindu-l sa-i cedeze coastele Bithiniei, Mysiei si «Ir Troadei.

_i

Succese, si nu mici, a repurtat împaratul Hen-ric I si pe plan intern. Dînd dovada de mult rea­lism, el s-a opus politicii abuzive a legatilor pon­tificali, decretînd - lucru mai mult decît îndraznet - redeschiderea manastirilor ortodoxe si eliberarea preotilor greci închisi. Mergînd mai departe pe aceasta linie - e adevarat, pentru atra­gerea simpatiei clerului si a populatiei din im­periu - a luat sub protectia sa pe toti slujitorii bisericii ortodoxe.

La moartea sa, survenita în anul 1216, a fost chemat pentru a ocupa tronul cumnatul celui dis­parut, Pierre de Courtenay. Prins de greci în timp ce se îndrepta spre Constantinopol, Pierre de Courtenay a fost aruncat în închisoare, uncii a si murit de altfel, în 1218. în asemenea împre jurari, tronul a fost ocupat de Robert de Couru-nay, fiul lui Pierre. Tînar, lipsit de experienta, în cet în actiuni, indolent, a suferit de-a lungul scurtei sale domnii numai înfrîngeri. în 1222 despotul grec din Epir, Theodor Anghelos, smulge împa­ratului Robert I, Thessalonicul. Doi ani mai tîr--ziu Robert I pierde Adrianopolul, cucerit de catre grecii din Niceea. Apoi este obligat sa cedeze în­treaga coasta a Bithiniei, a Mysiei si a Troadei. Ca urmare a acestor pierderi, Imperiul latin a fosi practic redus la capitala si împrejurimi.

în 1228 Robert I moare. Conform legii suc cesorale, tronul a revenit fratelui sau, printul Bau douin, un copilandru de 11 ani. Nefiind major, i s-a dat un regent în persoana lui Jean de Briennc, fostul rege al Ierusalimului, un octogenar acum '.

Despre el vezi amanunte în paginile ce urmeaza.

în anii 1235-1236, cînd capitala imperiului fu luata cu asalt de catre bulgari si aliatii lor, regentul fu confruntat pentru prima oara cu o problema serioasa. Cu toata vîrsta sa înaintata, si desi n-a dispus de prea multe forte militare, el a reusit totusi sa-i alunge pe bulgari si sa despresoare Constantinopolul. Un an mai apoi, Jean de Brienne se stinge din viata. La moartea acestuia," Baudouin al II-lea, devenit între timp major, a preluat singur cîrma statului pe care îl va conduce la catastrofa. Domnia lamentabila a lui Baudouin II s-a încheiat la 25 iulie 1261 cînd, atacat prin surprindere de Mihaii Paleologul, îm­paratul bizantin de la Niceea, a parasit definitiv scena politica.

Cea de-a patra cruciada a început, dupa cum am vazut, ca "un act de brigandaj international", condamnat din prima clipa printre altii chiar si de papa Inocentiu al III-lea, unul dintre parti­zanii înfocati ai universalizarii bisericii catolice. In cele aproape sase decenii de existenta, Impe­riul latin a fost macinat atît de forte externe

-- inevitabile - cît si de cele interne. Din rîndul acestora din urma au facut parte în primul rînd pumnul de baroni si cavaleri care au încercat sa se suprapuna prin brutalitate societatii bizantine.

Tentativa lor s-a încheiat negativ nu numai pen-iru faptul ca erau putini la numar - si deci nu reprezentau sub acest aspect o forta -, ci si pen-i ru motivul ca baronii si cavalerii aveau o cultura tu mult inferioara celei pe care se straduiau s-o elimine. Ei au facut greseala elementara sa atace

clerul ortodox, cler care în acea vreme se bucura, datorita antipatiei puternice ce o manifesta fata de latini, de o mare popularitate în rîndul mase­lor. Apoi, dupa victorie, cruciatii si-au divizat fortele în mai multe statulete de sine statatoare si chiar rivale între ele. "Eroarea" comisa nu le-a apartinut doar lor, ci venetienilor în special, dar acestia din urma au scuza ca nu puteau fi de acord în nici un caz cu un imperiu latin unitar si puternic ce ar fi putut oricînd sa nesocoteasca "tîrgul" încheiat dupa cucerirea Bizantului.

Restaurarea greaca din 1261 n-a însemnat însa si restaurarea vechiului Imperiu bizantin. Redus ca întindere, el va reusi sa supravietuiasca mai mult datorita unor conjuncturi favorabile pîna în 1453, anul prabusirii sale sub turci. în aceasta perioada ultima a existentei sale, Bizantul a re-înnodat legaturile sale cu lumea oraselor italiene, dar nu cu toate, si în nici un caz cu Venetia, cetate odioasa în mintea bizantinilor, ci mai ales cu Genova, aliata constanta a Paleologilor din Ni-ceea, si careia i-a acordat de-a lungul anilor ne­numarate privilegii comerciale.

Regatul uitat

Dupa moartea lui Amaury II, regatul Ierusa­limului se împarti în doua : regatul Ciprului si cel al Ierusalimului. Rege al Ciprului a devenit atunci Hugues I, fiul lui Amaury al II-lea, în timp ce conducerea regatului Ierusalimului a fost în-

credintata principesei Maria, fiica a Isabellei si a lui Conrad de Montferrat. Deoarece principesa nu avea decît 13-14 ani, a fost constituita o re­genta, în fruntea ei nobilii au numit pe Jean I d'Ibelin, un batrînel cam fara avere. întelept si curtenitor, el a condus cu multa pricepere re­gatul Ierusalimului cinci ani, pîna în 1210. în acesti ani a purtat lupte cu musulmanii atît pe uscat cît si pe mare.

în anul 1208, cînd regina Maria a Ierusali­mului împlini vîrsta de 17 ani, fu ceruta de multi în casatorie. Printre competitori s-a aflat si Jean de Brîenne, un sexagenar, cel care mai tîrziu - dupa cum am vazut - avea sa devina regent al Bizantului. Nestiind pe cine sa aleaga, trimise, la sugestia prelatilor si nobililor din regatul sau, o solie la Filip August, cu cererea de a-i recomanda un sot, Solia, avînd în frunte pe Aymar de Layron, senior de Cezareea si pe Gautier de Florence, episcop de Acera, debarca la Marsilia. Gurînd solia fu primita de suveranul Frantei. Aflînd cu ce misiune a venit, fara sa stea prea mult pe gîn-duri, Filip August rosti numele cerut: Jean de Brienne.

Dupa raspîndirea acestei vesti, fara sa mai piarda vreo zi, batrînul Jean de Brienne se în­drepta spre Acera unde sosi, dupa cum ne spune o cronica, în septembrie 1210, primit fiind de "o multime vesela si zgomotoasa". A doua zi, dupa sosire, se casatori cu regina Maria. încoro­narea avu loc ceva mai tîrziu, la începutul lui octombrie, în catedrala orasului Tyr.

Veselia mirilor si a nuntasilor fu întrerupta brusc de atacul dezlantuit asupra Accrei de tru­pele lui Malik al Mu'azzam, "vice-regele" Da­mascului.

Atacul musulman fu respins cu destula difi­
cultate de proaspatul casatorit, fapt ce îl hotarî
pe Jean de Brienne sa încheie pacea cu tatal celui
ce-i luase cu asalt capitala, sultanul Malik al-Adil.
Aceasta pace fu semnata în 1211.                     <

Cruciada copiilor

Repetatele esecuri ale cruciatilor nascura ideea, alimentata substantial de papalitate, ca insuccesul s-ar datora nu atît lipsei de organizare a cru­ciatilor sau putinatatii lor, ci mai ales faptului ca cei care îmbracau vesmintele cu însemnele crucii erau oameni plini de pacate, neagreati de Dum­nezeu.

Aceasta idee a aparut si s-a raspîndit într-o perioada în care în Europa, datorita lipsurilor, a mizeriei maselor, drumurile erau batute de mii de copii orfani, vagabonzi, fara nici un capatîi.

Unul dintre acestia, un foarte tînar cioban francez pe nume Etienne, porni pe la începutul .inului 1212 sa bata drumurile tarii sale, povestind i clor care îl ascultau ca el a fost harazit de Dum­nezeu, împreuna cu altii de vîrsta lui, toti ne­prihaniti, sa elibereze Sfîntul Mormînt. Datorita

elocintei, dar mai ales faptului ca vorbele sale le adresa celor de aceeasi conditie cu el, numarul celor care i-au dat crezare a început sa creasca vertiginos, ajungînd curînd la peste 30 000 de tineri.

Acestor copii fara capatîi li se alaturara curînd si oameni în toata firea, saraci si ei, si pe deasu­pra încrezatori în victoria expeditiei.

Regele Frantei, Filip August, dîndu-si seama de naivitatea "cruciatilor", interzise oficial cru­ciada. Neluînd însa masuri de împrastiere a zecilor de mii de copii, acestia îsi urmara drumul nestin­gherit spre portul Marsilia. Aici, cîtiva armatori preocupati mai mult de scopuri mercantile, îi îm­barcara pe corabii. în largul marii, o puternica furtuna scufunda mai multe nave si o data cu ele mii de tineri. Corabiile care au reusit sa scape de furtuna s-au îndreptat spre Egipt, unde micii cru­ciati au fost vînduti ca sclavi de rapacii armatori. Cam în aceeasi perioada în care-si desfasura activitatea tînarul cioban Etienne, un alt copilan­dru, un oarecare Nicolas din partile Germaniei, propaga o cruciada similara. Beneficiind de ace­leasi conditii - mizeria maselor germane - el izbuti sa strînga în jurul sau peste 20 C00 de copii, ce se aratara dispusi sa-1 urmeze pentru eliberarea Ierusalimului.

Dupa darea semnalului de plecare, micii cru­ciati o pornira spre sud, cu intentia de a escalada Alpii si de a ajunge într-unui din porturile ita­liene. Trecerea marelui masiv european, întreprinsa în conditii dintre cele mai dificile, facu mari ra­vagii printre membrii cruciadei. Ajunsi în Italia

_{Cruciada a cincea}

Predicile unui episcop

La moartea papii Inocentiu al IlI-lea, în 1216, scaunul pontifical fu încredintat lui Honorius al IlI-lea, prelat "fara geniu", lipsit de forta ne­cesara pentru a tine în mîna întreaga lume catolica, în octombrie acelasi an, noul papa îi porunci lui Jacques de Vitry sa predice cea de-a cincea cru­ciada. Jacques de Vitry, episcop de Acera, a încercat în primul rînd sa atraga în cruciada pu­ternicele orase italiene, constient de faptul ca par­ticiparea lor, însumînd forta si bogatie, reprezinta o garantie certa a succesului. Pentru a le face cît mai ademenitoare propunerea, el le-a indicat ca loc de desfasurare a luptelor coasta de nord-est a Africii. Jacques de Vitry s-a adresat apoi si unor state europene. Pentru a ademeni pe viitorii cruciati episcopul le-a prezentat un tablou "sata­nic", dar extrem de atragator : o populatie ames-

tecata, rezultat al casatoriilor dintre europeni si localnici, populatie care "nu respecta nici unul la mie legea casatoriei", la care "adulterul nu este... un pacat de moarte", daruita "cu totul placerilor trupesti". în continuare episcopul le marturisea ca Acera este plina de fete care se bucura de fa­voarea clericilor si a laicilor.

Plecarea în cruciada

Cuvîntarile rostite de Jacques de Vitry au avut un succes deosebit în statele crestine din Asia, ca si în unele tari europene. Printre cei care au ras­puns, din Europa, primii la apelul lui au fost I.eopold al Vl-lea, ducele Austriei, si Andrei al II-lea, regele Ungariei. Sositi amîndoi în toamna anului 1217, si-au stabilit tabara în fata cetatii /\ccra. Dupa ei îsi facura aparitia Hugues I, re­gele Ciprului, trei mari maestri ai ordinelor bi­sericesti cu atributii militare, Bohemond al IV-lea, printul Antiohiei si alti nenumarati feudali de diverse nationalitati.

Catre sfîrsitul lunii octombrie cei prezenti ti­nura un consiliu de razboi care hotarî atacarea lortaretei de pe muntele Tabor, ce domina Galileea >i Samaria. Cîteva zile mai tîrziu, cruciatii por­nira spre obiectivul fixat.

în fata noului pericol, ce parea a fi mare, sul-i.iiml Malik al-Adil adopta tactica retragerii. O ■..ipiamîna dupa începerea marsului, cruciatii tre-iiirii Iordanul. Catre sfîrsitul lunii noiembrie, cru-i i.itii ajunsera sub zidurile fortaretei Tabor. Ase-

diul ei începu la 29 noiembrie si lua sfîrsit la 7 decembrie printr-un esec.

Dupa insucces, Andrei al Il-lea parasi cruciada. De la Acera la Tripoli fu însotit de regele Ci­prului, care muri pe drum. De la Tripoli, Andrei al Il-lea pleca spre Armenia, strabatu Anatolia, pentru a pune apoi piciorul în Europa.

în ciuda plecarii lui Andrei al Il-lea, cruciatii europeni continuara sa soseasca la Acera. Bine primiti de regele Jean de Brienne, ei se alaturara celor sositi anterior, acceptînd sa atace Egiptul. Despre Egipt regele Jean de Brienne spunea in­spirat ca adaposteste "cheile Ierusalimului", ceea ce era foarte adevarat, întrucît succesul se arata a fi mult mai usor decît în alta parte a lumii mu­sulmane si mult mai plin de urmari favorabile pentru crestini.

Ţinta principala: Egiptul

Pentru a cuceri Egiptul, cruciatii trebuiau mai întîi sa cucereasca Damietta, o puternica cetate aflata în Delta Nilului.

Sositi la gurile marelui fluviu, cruciatii, avînd în frunte pe regele Jean de Brienne, urcara pe Nil. în fata Damiettei, ei debarcara si îsi orga­nizara tabara. Dupa unele preparative, soldatii crestini începura asediul. La capatul a nenumarate atacuri, izbutira, în august 1218, gratie vitejiei soldatilor din partile Friziei (Olanda de azi), sii cucereasca o parte a redutei ce-i împiedica p<

crestini sa treaca cu corabiile lor dincolo de cetate. Cîteva zile mai tîrziu muri Malik al-Adil.

In septembrie 1218 sosi în Egipt cardinalul Pelagius, care reclama, în numele papii, conduce­rea superioara a cruciadei. Cedînd doar partial, Jean de Brienne accepta sa împarta responsabili­tatile cu Pelagius.

Noul sultan Malik al-Kamil, dîndu-si seama de importanta deosebita a redutei, pentru a o pastra în posesia sa, propuse crestinilor urmatoa­rele : cruciatii sa se retraga din fata Damiettei, el angajîndu-se sa le predea, în schimbul retragerii, Ierusalimul.

Propunerea, desi foarte rezonabila pentru cru­ciati, fu respinsa de crestini datorita, în special, împotrivirii cardinalului Pelagius.

Nedezarmînd, solii sultanului facura o a doua propunere : în afara predarii Ierusalimului, ■ fa-l>aduiala de a plati cruciatilor, ca despagubire de razboi, o mare suma de bani. Datorita încapa-tînarii aceluiasi prelat fanatic, cruciatii respinsera si cea de-a doua propunere.

Apoi cruciatii, comandati de cardinal, reluara .Hacul fortaretei. El lua sfîrsit în august 1219, cu mari pierderi pentru crestini : peste 4 000 de morti sau disparuti.

Desi victorios, Malik al-Kamil facu noi propu­neri de pace, la fel de avantajoase pentru cruciati. Respinse si de asta data de acelasi prelat, ele au dus la reluarea ostilitatilor.

Urmatorul atac asupra Damiettei, si ultimul, l'iqtatit de Jean de Brienne, începu în zorii zilei ■li- 5 noiembrie 1219 si se încheie în aceeasi seara, asta data cu succes. Dupa victorie, crestinii

s-au dedat la acte de barbarie si vandalism. La "spectacolul" oferit de cruciati a asistat de la distanta sultanul Malik al-Kamil, din tabara sa de la Fariskur. Apoi, mîhnit., sultanul a parasit în graba tabara pentru a se stabili la Talkha, la 50 de kilometri sud de Damietta.

Cucerirea cetatii Damietta a însemnat o se­rioasa pierdere pentru musulmani, cu atît mai mult cu cît crestinii au luat de la început masuri pen­tru fortificarea si colonizarea ei, cu scopul de a face din ea un punct militar inexpugnabil.

Bunele intentii ale cruciatilor au fost urmate curînd de serioase dispute privind stapînirea ei, între Jean de Brienne - ce se considera autorul principal al victoriei - si cardinalul Pelagius. Cele doua tabere vrajmase, desi extrem de înfier-bîntate, au acceptat totusi o împacare, în astep­tarea arbitrajului papii. Armistitiul a fost grabit la vestea sosirii iminente a lui Frederic al II-lea, spre a putea aborda fata de împarat, fiecare în parte, o atitudine cît mai convenabila pentru sine.

în plin armistitiu, în tabara cruciata izbuc­neste, cu mare violenta, o cearta între soldatii italieni si cei francezi ; ea a luat sfîrsit abia la începutul lunii februarie 1220 printr-o pompoasa procesiune religioasa.

Intra în scena mongolii

In timp ce cruciatii se aflau angajati în lupta pentru cucerirea Damiettei, si mai apoi în certuri interne, undeva departe se nastea un stat - statul

mongol - ce va deveni curînd o mare primejdie atît pentru lumea musulmana, cît si pentru cea crestina. seful acestui stat : Gingis-Han.

în toamna anului 1219 mongolii se aflau pe malurile fluviului Irtîs. în februarie 1220 trupele mongole cucereau marele oras Buhara. Dupa vic­torie, Gingis-Han profera urmatoarea amenintare la adresa musulmanilor, în care spunea : "Eu sînt biciul lui Dumnezeu, Dumnezeu m-a trimis îm­potriva voastra !" în martie 1220 ostile mongole luau cu asalt orasul Samarkand. Urmatoarele obiective ale mongolilor au fost Irakul si Azer­baidjanul, în primavara anului 1221 trupele lui Gingis-Han amenintau Bagdadul. Speriat de pri­mejdia mongola, califatul din Bagdad ceru grabnic ajutor musulmanilor din Egipt. Apelul se dovedi pîna la urma a fi fost inutil, deoarece mon­golii schimbara brusc directia de înaintare.

în vreme ce mongolii îsi desfasurau înaintarea vijelioasa, rabufni cu si mai mare furie cearta din­tre Pelagius si Jean de Brienne. în martie 1220, pretextînd ca treburi urgente îl reclama în re­gatul sau, Jean de Brienne parasi Egiptul, pentru a evita o încaierare cu soldatii cardinalului.

Ramas singur, Pelagius deveni un tiran. Ela­bora dispozitii dupa dispozitii - toate lipsite de logica -, institui un adevarat embargo, adminis-irînd totodata excomunicari în dreapta si în stînga împotriva tuturor acelora care îi nesoco-icau hotaririle.

Dupa plecarea lui Jean de Brienne, musulmanii nu pierdura speranta ca vor ajunge la o întelegere m cruciatii. în acest sens ei propusera cucerito­rilor Damiettei semnarea unei paci în urmatoarele

_I

conditii : cedarea de catre crestini a fortaretei cucerite în schimbul localitatilor Ierusalim, Asca-lon, Sadon etc, adica a teritoriilor cucerite de sul­tanul Saladin în Siria maritima, cu exceptia cetatii Krak, si de asta data însa oferta, mai mult decît avantajoasa pentru crestini, fu respinsa de cardi­nalul Pelagius.

Dezastrul ostirilor cruciate

în iunie 1221, dupa ce cardinalul primi din Europa unele întariri militare, se hotarî sa cuce­reasca Cairo. La aceasta actiune cardinalul îl in­vita si pe Jean de Brienne. Initial regele Ierusali­mului refuza sa-1 însoteasca pe Pelagius, pe motiv ca întregul plan al cardinalului era de-a dreptul nebunesc. Nereusind sa-1 convinga sa renunte, Jean de Brienne porni spre Damietta, unde sosi la în­ceputul lunii iulie 1221.

în acelasi timp, sultanul Malik al-Kamil pleca din Cairo cu toti locuitorii ce puteau tine o arma în mîna, lasînd în spatele 2idurilor orasului doar pe cei inapti de a purta arme : batrîni, femei si copii.

în timp ce cruciatii marsaluiau pe o arsita cum­plita spre Cairo, sultanul mai adresa cardinalului o oferta de pace, pe care Pelagius, mult prea si­gur de victorie, o respinse, cu toata opozitia ma­nifestata de templieri, de ospitalieri, ca si de unii baroni, ce considerau propunerea ca foarte avan­tajoasa pentru cruciati.

] Desi dornic sa atace cît mai repede orasul ctairo, cardinalul Pelagius fu obligat sa-si canto­neze provizoriu trupele patru zile, în asteptarea lui Jean de Brienne. Reîntîlnindu-se, cei doi ar fi avui o convorbire foarte graitoare, desfasurata pe un ton violent. Dupa cum consemneaza Istoria pa­triarhilor Alexandriei, convorbirea s-ar fi desfasu­rat astfel :

"Nu trebuie sa iesim din oras înainte de a primi întaririle pe care ni le va trimite împaratul" (Frederic al II-lea), spunea de Brienne. "Putem ramîne în spatele zidurilor o mie de ani, fara sa avem nimic de suferit, chiar daca am fi atacati de armate atît de numeroase cît firele de nisip ale desertului. Musulmanii ne pot asedia în Damietta

luna, doua, trei, dar, mai înainte ca noi sa
ajungem la capatul puterilor, ei se vor întoarce la
locurile lor. în acest timp putem sa ne fortificam...
Chiar daca am cuceri Egiptul în douazeci de ani,
>i tot ar însemna ca ne-am dus repede lucrurile la
Imn sfîrsit".

La capatul acestei marturisiri, cardinalul, fu­rios, i-ar fi replicat regelui : "Esti un tradator !", ■ lupa care de Brienne, întelegînd ca nu-1 poate urni pe cardinal din hotarîrile sale, ar fi adaugat :

"Ma asociez parerii tale, dar Dumnezeu va fi uela care va hotarî...".

Departîndu-se de Damietta, cruciatii au ajuns li Sharamsah, cetate pe care au cucerit-o fara lii|Ue la 21 iulie 1221.

Defensiva totala manifestata de trupele sulta­nului Malik al-Kamil se explica prin aceea ca scliil statului eyubid era hotarît sa se bata cu

otltt; fortele cu crestinii abia în clipa îngrosarii

rîndurilor sale cu ajutoare pe care le astepta ^ la unele tari musulmane. Din acelasi motiv, pentnji a cîstiga timp, facea repetate oferte de pace, cum a facut de altfel si dupa pierderea cetatii Sha-ramsah.

Dupa sosirea ajutoarelor mult asteptate de musulmani, cruciatii se aflau în urmatoarea situa­tie : în dreapta, Nilul, pe care pluteau galere musulmane ce hartuiau aprovizionarea francilor pe apa ; în fata, la bifurcarea bratului Damietta si a Bahr al-Saghirului, trona recenta constructie militara ridicata de Malik al-Kamil si botezata "Mansurah", adica "Victorioasa". Teritoriul din spatele armatei crestine fu ocupat de catre mu­sulmani, ca urmare a unui atac plin de îndraz­neala. Practic, cruciatii stapîneau acum un spatiu restrîns si acela flancat de dusmani si amenintat din clipa în clipa de eventuala revarsare a flu­viului.

întelegînd ca se gasesc într-o situatie fara ie­sire, cruciatii se decisera sa faca cale întoarsa, înainte de a se retrage, ei dadura foc bagajelor inutile, pentru a nu le îngreuna marsul. în acest moment, sultanul porunci sa fie deschise ecluzele canalelor. Alungati de furia apelor, crestinii ajun­sera la Baraum, cu pretul unor mari sacrificii. Aici, cu apa pîna la genunchi, cruciatii încercara sa se bata. O asemenea dorinta manifesta si cardinalul Pelagius, care îl îndemna pe Jean de Brienne sa-si arate "în acest ceas de grea cumpana chibzuinta si priceperea". Dîndu-si seama ca totul e pierdut, si pe deasupra si furios pe cardinal, Jean do Brienne i-ar fi replicat conducatorului armatei:

"...Mai bine n-ati fi plecat niciodata din Spa­nia voastra, caci voi i-ati distrus pe crestini si i-ati facut sa piarda totul...".

Cruciatii au propus apoi musulmanilor înce­tarea ostilitatilor. Propunerea lor cuprindea resti­tuirea cetatii Damietta în schimbul vietilor lor. Acceptînd oferta, sultanul puse capat razboiului dintre crestini si musulmani din aceasta parte a lumii. Pacea semnata a durat opt ani, pîna în 1229, cînd cele doua tabere îsi vor masura din nou fortele în cadrul unei noi cruciade.

_{Cruciada a sasea}

Un excomunicat în cruciada

La reîntoarcerea în patrie, Jean de Brienne gasi un regat sarac si epuizat de îndelungatele lupte purtate cu musulmanii. Pentru a-1 reface, Jean de Brienne se gîndi sa plece în Apus, în speranta obtinerii unor subsidii. Plecarea sa deveni foarte presanta în clipa în care papa Honorius al IlI-lea si împaratul Frederic al II-lea îi lansara invitatia - ce îl onora - de a convorbi cu ei în legatura cu tara sfînta. înainte de a parasi regatul, în­credinta conducerea statului conetabilului Eude de Montbeliard. Calatoria pe corabie o împarti cu cardinalul Pelagius, cu patriarhul Ierusalimului, cu marele maestru al ospitalierilor, Garin de Mon-taigu, si cu preceptorul Guillaume Cadet.

Primit de papa, Jean de Brienne îi istorisi aces­tuia toate peripetiile cruciadei din clipa sosirii lui Pelagius, ca si rolul jucat de cardinal în înfrînge

rea cruciatilor. Ascultîndu-1, papa îl încredinta ca lucrurile nu se vor repeta de acum înainte, întru-cît conducerea viitoarelor operatiuni antimusul-mane va reveni în exclusivitate regelui Ierusa­limului. Acelasi lucru, cam cu aceleasi cuvinte, îi declara si împaratul.

Papa dorea sa-1 determine pe împarat sa par­ticipe la cruciada - de la care el se eschivase pîna în ultima clipa. Cu ocazia unei convorbiri între ei, papa îi propuse lui Frederic ca sotie pe Isabella (Yolanda), fiica lui Jean de Brienne si a Mariei de Ierusalim - Montferrat, o fetita de 11 ani. Surîzîndu-i propunerea, ce însemna pentru el - într-un viitor legat doar de sanatatea so­crului sau - unirea Imperiului german cu Orien-uil latin, Frederic al II-lea îi declara papii ca accepta.

Trei ani mai tîrziu, în august 1225, o escadra imperiala sub comanda lui Enrico Pescatore, conte tle Malta, porni din portul Brindisi cu destinatia Acera. Pe bordul navei principale se gasea epis­copul Giacomo de Patti, însarcinat cu celebrarea (.Isatoriei, prin procura, a printesei Isabella cu îm­paratul Frederic al II-lea. Casatoria religioasa avu loc în catedrala Sfînta Cruce din Acera, în pre­zenta unui mare numar de feudali din Europa sau din statele cruciate. Dupa cununie urmara doua s.'fptamîni de serbari, care însemnara împodobirea si razilor, petreceri, turniruri, dansuri, distribuirea de podoabe scumpe celor prezenti la nunta, re­prezentarea de "romane cavaleresti" etc.

Cîteva saptamîni mai apoi tînara "împara-icisa-regina" parasi Siria, asa dupa cum presim-

tise ea, pentru totdeauna. La Brindisi sosi în oc­tombrie 1225. Aici fu întîmpina de sotul ei, unde participa la cea de a doua ceremonie de casatorie în catedrala orasului, la începutul lui noiem­brie 1225.

Contractarea casatoriei facu din Jean de Bri-enne - din punctul de vedere al împaratului Fre­deric al Il-lea - un personaj incomod, cu atît mai mult cu cît regele Ierusalimului, desi batrîn, se arata într-o stare de sanatate excelenta. Acest lucru îl facu pe împarat sa precipite lucrurile. Astfel, fara a astepta sa-i moara socrul, îsi parasi foarte tînara sotie, pentru a ajunge cît mai repede la Acera.

La începutul lunii mai 1228 se stinse din viata Isabella. Cum ea lasase un fiu, pe viitorul împarat Conrad al IV-lea, mostenitor legitim al regatului Ierusalimului, Frederic al Il-lea începu sa se erijeze în stapîn al regatului fiului sau.

Ramas dintr-o data fara tara, al carei stapîn devenise acum ginerele sau, Jean de Brienne pleca la Roma pentru a cere sa i se faca dreptate. în capitala statului papal, Jean de Brienne avu sur­priza sa afle ca papa nu-i poate da înapoi regatul pierdut, dar ca pentru el va primi, în schimb, Im­periul latin de la Constantinopol.

în timp ce Jean de Brienne batea drumurile Romei, în speranta ca îsi va recapata tara, îm­paratul Frederic al Il-lea punea ordine în terito­riul ce-1 administra în numele fiului sau, obligîn-du-i pe baroni sa-i depuna juramînt de vasalitate, lucru pe care acestia îl facura fara nici un fel de opozitie.

Stapîn pe Acera, Frederic al II-lea îsi propuse acum sa anexeze regatul Ciprului. Sarcina parea oarecum usoara, daca tinem seama ca regele era minor (avea vreo opt ani), iar regentul numara în rîndurile feudalilor destui inamici.

Esuînd în aceasta tentativa, în ciuda împreju­rarilor ce pareau favorabile, Frederic al II-lea îsi propuse sa faca o calatorie cu scopul adîncirii cunostintelor sale despre islam. în acest moment papalitatea, bine informata, stia ca împaratul îsi formase o garda personala din mameluci, tinea vinerea, construise un colegiu unde se studiau stiin­tele astrologice, avea printre înaltii sai functionari destui musulmani, tinea harem ca si sultanii etc. Astfel papa ajunse la concluzia ca Frederic al II-lea era un adept deghizat al islamismului, un adevarat si periculos dusman al religiei catolice, în consecinta, bataiosul papa Grigore al IX-lea îl excomunica (1227).

în acelasi an sultanul Malik al-Kamil solicita ajutorul celui excomunicat în lupta pe care cape-icnia Egiptului o ducea împotriva fratilor sai. Oferta fiind foarte tentanta, Frederic al II-lea o primi. înainte însa de a-i da curs, se gîndi sa rezolve mai întîi cîteva "conturi" presante. Primul dintre ele se numea Cipru.

La Limassol, Frederic al II-lea debarca în iulie 1228. Imediat dupa sosirea în insula, îm­paratul dadu un banchet la care îl invita si pe regent. La banchet, Jean d'Ibelin fu somat de îm­parat sa-i cedeze pamînturile sale si insula Cipru. Regentul,, cu multa stapînire de sine, cu o voce Ic rina, îi respinse ambele cereri.

Neobtinînd ce ceruse, si nedorind sa se bata cu un stat crestin pentru a nu învenina si mai mult proastele relatii dintre el si papalitate, Frederic al II-lea parasi Ciprul cu destinatia Acera. Aici gasi o situatie confuza. Clericii erau vadit împo­triva lui, ca urmare a excomunicarii papale. La rîndul lor baronii pareau foarte putin dispusi sa-i dea ascultare.

Lucrurile erau cel putin tot atît de încurcate si pe plan extern. Fata de Malik al-Kamil se an­gajase sa-1 sprijine cu trupe împotriva fratilor sai. O asemenea actiune necesita bani. si el în acel moment nu avea. De aceea, Frederic, dîn-du-si seama ca un conflict cu papalitatea nu poate în nici un caz sa-i întareasca pozitiile, ar fi vrut sa porneasca un razboi spectaculos împotriva mu­sulmanilor, pentru a reintra în gratiile lumii cres­tine. Din acelasi motiv, lipsa de bani, razboiul se prezenta pentru el ca ultima solutie. Cînd situatia i se parea mai încurcata, îi veni ideea sa obtina Ierusalimul de la musulmani pe cale diplomatica. In acest sens îi adresa lui Malik al-Kamil o lunga epistola în care îi spunea : "Eu sînt prietenul tau. Tu stii cît de sus stau eu fata de principii din Occident. Tu m-ai chemat sa vin aici. Regii si papa stiu de calatoria mea. Daca ma întorc fara sa fi obtinut nimic, pierd orice consideratie în ochii lor. în primul rînd, acest Ierusalim... Da-mi-1 mie în starea în care se gaseste, ca sa ma pot înfatisa cu fruntea sus înaintea regilor...".