S. Columbeanu Radu Valentin Cruciadele

S. Columbeanu Radu Valentin

Cruciadele

_n

Bucuresti,

CONSILIUL

Ii"*,"

Ca sa definim cuprinzator si īn acelasi timp

I succint un eveniment istoric de amploarea si īn- semnatatea cruciadelor este deosebit de dificil. S-a scris foarte mult despre acest fapt istoric memo-t rabil, īncepīnd cu cronicarii cruciadelor, ei īnsisi participanti activi si martorii oculari ai evenimen- telor, si sfīrsind cu istorici din zilele noastre. Interpretarea fenomenului si implicit determina-f rea cauzelor care J^au generat a dat loc la discutii | aprige, la emiterea de pareri contradictorii. Unii istorici, mai putini la numar, pun expeditiile cru-jj ciate pe seama dorintei dezinteresate a feudalitatii | apusene de a "elibera locurile sfinte". īn aceasta ' conceptie, cruciatii apar īnvaluiti īn haina celor mai bune intentii, a legendelor, a eroismului ce ca­racteriza pe cavalerul "sans peur et sans rāproche" (fara frica si fara prihana). Majoritatea istoricilor

īnsa cerceteaza fenomenul de pe pozitii stiintifice ; dupa acestia cauzele reale ale cruciadelor trebuie cautate īn īnsasi structura social-economica si po­litica a lumii evului-mediu occidentalⁱ, structura pe care īncercam s-o schitam īn paginile ce ur-

meaza.

Declinul autoritatii regale

Secolul al Xl-lea se caracterizeaza īn Europa apuseana prin accentuarea procesului de farīmitare feudala ; nu se mai īntīlnesc mari formatiuni po­litice ale caror suverani īsi impun autoritatea asupra unui īntins teritoriu, prin intermediul unor agenti subordonati puterii regale, ci o multime de sefi locali de diferite ranguri (de la principi teri­toriala pīna la miti castelani), care si-au īnsusit cele mai importante din atributele suveranitatii : de a «īmparti dreptatea, de a pune impozite, de a ridica <pe oameni la oaste. Ultima mare formatiune politica administrata direct de un monarh, a carui autoritate se manifesta īn mod efectiv - regatul danez constituit īn jurul' Marii Nordului si partii apusene a Balticii - se dezagregase cu repezi­ciune ². Chiar īn Germania, unde traditiile politice

A. A. V a s i 1 i e v, Histoire de l'Empire byzantin, Paris, Editions A. Picard, 1932, voi. I, pp. 29-33.

* Histoire generale des civilisations, voi. III (Le moyen āge), Paris, Fresses Universitaires de France, 1955, p. 237. (Opera colectiva numarīnd printre autori medievisti de mare notorietate, ca profesorii Edouard Penroy, Georges Duby, Michel Mollat).

carolingiene se pastrasera mai mult ca īn alte parti si unde regele cautase sa-sd consolideze autoritatea proclamīndu-se īmparat, suveranitatea īncepe, dupa 1075, sa se farāmiteze, la fel cum se īintīmplase cu un secol mai īnainte īn Franta si īn Italia. Una din cauzele principale ale decaderii puterii impe­riale a fost epuizarea rapida a resurselor economice si militare datorata politicii de cuceriri dusa īn Italia si īn tinuturile slave de ia rasarit de Elba. Mentionam ou acest prilej ca politica de expansiune a īmparatilor germani spre sud, spre Mediterana, i-a pus īn contact direct ou Imperiul bizantin, īntre īmparatii germani si bizantini s-au facut schimburi de ambasade si s-au īncheiat aliante ma­trimoniale, īmparatul Otto al III-lea (983-1C02) era pe jumatate grec, mama sa Theofana fiind o printesa bizantina. Mai tīrziu, īmparatul Manuel I (1143-1180) negociaza o alianta cu īmparatul german^Conrad al III-lea (1138-1152), alianta realizata prin casatoria luī Manuel cu cumnata lui Conrad, Bertha de Sulzbach ; devenita īmpara­teasa bizantina, ea va lua numele de Irina. O po­litica asemanatoare va duce si Henric al Vl-lea (1190-1197), fiul si urmasul lui Frederic I Bar-ba-Rosie, casatorind pe fratele sau Filip de Suabia cu Irina, fiica īmparatului Isac al II-lea Anghelos (1185-1195). Legaturile stirīnse dintre cele doua imperii tindeau - īn intentiile desimulate ale īmparatilor germani - la restaurarea vechiului Imperiu roman. Participarea activa la cruciade a unora din īmparatii germani va fi determinata īn mare masura nu atfc de dorinta eliberarii Sfīhtu-lui Mormiht, ck de planurile de refacere a fostului Imperiu roman. īn acest sens, proiectul ambitio 10110l1119k s

.^{J J}uf Henr

_ii

prin omagiul de vasalitate ; regele nu avea nici o
calitate sa-si impuna autoritatea īn interiorul prin­
cipatelor lor. De altfel, participarea la prima cru­
ciada īn calitate de sefi a unora dintre principii
teritoriali din Franta atesta independenta de fapt
a acestora īn raport cu regalitatea. La rīndul lor,
si aceste mari principate teritoriale erau īmpartite
īn seniorii ai caror stapīni au facut din castelele
lor mici centre locale de unde administrau, jude­
cau, puneau dari īn natura si īn bani, sileau pe
oameni sa presteze diferite munci si corvezi, īi
chemau la oaste. Astfel, de sus pīna jos, puterea
politica se fragmentase, īmpartindu-se īntre o mul­
time de feudali mari si mici. ,

Seniori si tarani

īnca din secolul al X-lea se constata o impor­tanta crestere a numarului feudalilor mici, datorita nu numai sporului natural al populatiei, foarte evident īn aceasta perioada, ci si faptului ca feu­dalii mici, cavalerii, nu constituiau o categorie sociala complet īnchisa. Reforma militara initiata de regele german Henric I Pasararul (919-936) ilustreaza tocmai aceasta stare de lucruri ; ea a constat īn acordarea titlului de cavaJer oricarui om li'ber nenobil care venea sa lupte calare. īn felul acesta, īnmultirea micilor feudali a dus la acel "sur­plus" de cavaleri, caracteristic societatii feudale apusene. Cavalerii formau asadar categoria sociala a razboinicilor profesionisti, luptīnd prin excelenta calare. Fiecare cavaler sau miles se putea īnarma

^mtmm

_mm

PP-

J-i

lor domeniu atunci cina. nu trebuiau sa mearga la raziboi. Asa cum aratam mai sus, numarul acestor mici cavaleri, stapīni ai unor bucati de pamīnt reduse, era īn crestere. Lor li se adaugau eadetii familiilor prea numeroase; acestia aveau o situatie materiala precara din cauza, legilor timpului, care prevedeau ca feudalul sa lase mostenitor principal pe fiul cel mare; ceilalti nu mosteneau nimic sau foarte putin. īn asemenea conditii, micii cavaleri abia aveau ou ce sa-si Īntretina armamentul si sa-si mentina rangul. Pentru a remedia aceasta situatie si mai ales pentru a nu ajunge īn rīndul taranilor, ei se vedeau siliti sa-si caute norocul si bunastarea aiurea. Cautarea de noi paminturi īn tinuturile slab populate si cu vaste suprafete de teren īnca necultivat din Europa a fost o prima solutie. O a doua a fost participarea lor pe scara larga la expeditii militare cum au fost cruciadele. Bogatiile mari acumulate īn tarile din ■bazinul Mediteranei orientale au constituit una din cele mai mari atractii pentru masa micilor cavaJeri din Europa apuseana. Dar la cruciade, mai ales īn fa^a de īnceput, cīnd s-a produs angajarea pe scara larga īn expe­ditiile de cucerire spre rasaritul Mediteranei, au participat si mari multimi ale taranimii. Prin ce se caracteriza situatia acestei clase in secolul al Xl-lea, care erau mobikirile ce ou īmpins masele - taranesti sa raspunda chemarilor lui Petru Eremi-0 tul si ale lui Gautier, supranumit cel fara de avere, o conducatorii "cruciadei saracilor" ?

Am aratat mai sus ca esenta puterii feudalilor dreptul lor de a comanda, de a administra dopin/TĪnd de cutare castel, oare se numea de ban (ban, termen de origine germana ;

īn latina medievala bannus semnifica totalitatea puterilor de care dispunea seniorul asupra oame­nilor asezati pe domeniul sau) ¹.

Conform dreptului de ban, seniorul ordona, constrīnge si pedepseste pe taranii care locuiesc pe domeniul sau. Intervine īn viata lor personala la casatorii si succesiuni ; cīnd un serb se casa­toreste cu o fata din afara domeniului, fapt care poate implica parasirea satului de origina, el tre­buie sa plateasca seniorului sau o taxa ; de ase­menea, īn lipsa mostenitorilor, lotul sau tenura, pe care serbul o are pentru īntretinerea sa si a familiei, revine seniorului. Ţaranul este apoi obligat sa acorde gazduire seniorului si suitei sale, adica adapost si hrana īn timpul deplasarilor pe do­meniu ; spre mijlocul secolului al Xl-lea, aceasta obligatie se va transforma īntr-o taxa anuala re­gulata. Tot īn secolul al Xl-lea, īn ultimul sfert, seniorii īncarca pe tarani cu noi obligatii : carausii pentru īntarirea si aprovizionarea castelului ; munci pe partea de pamīnt exploatata direct de senior ; taxe pe marfurile taranestii vīndute pe domenii ; predarea anumitor cantitati de produse la curte. La acestea se adauga o serie de monopoluri feu­dale, asa-numitele banalitati: taranul nu poate folosi decīt moara, teascul si cuptorul seniorului, platindu-i pentru aceasta o taxa. De asemenea, taranul nu are voie sa-si vīnda vinul decīt dupa ce seniorul īsi vinde propriul sau vin ; mai mult, pentru a grabii vīnzarea vinului seniorului, taranul este obligat sa cumpere o anumita cantitate de la

Trasaturile esentiale ale dreptului de ban, dupa Robert Boutruche, op. cit., pp. 114-115.

circiuma acestuia. Acest monopol privind vīnzarea vinului se numea banvin si a fost unul din cele mai grele monopoluri senioriale. īn general, senio­rul, prin aplicarea dreptului de ban, avea voie sa ia din gospodariile taranilor de pe domeniu orice avea trebuinta la castelul sau la curtea sa. Dreptul de a lua orice, de a impune orice fel de munca sau Corvoada a fost concretizat īn faimoasa obli­gatie la taille (de la cuvīntul tolta, derivat din tollir, adica drept de "a taia" din bunurile ta-ranukii). Noile cercetari privind structurile agrare feudale din Europa occidentala, īn perioada di­naintea si din timpul cruciadelor, arata ca aplicarea intensiva si arbitrara a dreptului de ban a facut ca īn cadrul mare al senioriei rurale sa se de2volte un anume tip de seniorie, foarte apasator pentru taranime ; istoricii l-au numit seniorie banala. O data cu dezvoltarea comertului si a circulatiei mo­netare, multe din obligatiile īn munca si īn pro­duse impuse de senioria banala au īnceput sa fie convertite īn taxe banesti. A luat astfel nastere o fiscalitate denumita si ea tot banala, menita sa satisfaca necesitatile crescīnde īn bani ale senio­rilor laici si eclesiastici, pe seama gospodariei ta­ranesti ¹.

Situatia grea a taranimii, ca urmare a exploa­tarii feudale, era agravata de cresterea rolului ba­nilor si al intermediarilor negustori īn raporturile seniori-tarani. Ea se reflecta īn cronica lui Guibert

Organizarea exploatarii īn senioria rurala, īn secolele XI si XII, potrivit dreptului de ban, dupa Georges Duby, L'economie rurale et la vie des campagnes dans l'Occident Medieval, tome I II, Paris, Aubier, Editions Montaigne, 1962, pp. 446-458.

de Nogent¹, martor al īmprejurarilor īn care a avut loc participarea taranimii la cruciada sara­cilor, īn cronica sa, Guilbert de Nogent evoca nu nuimai consecintele exploatarii feudale asupra oa­menilor, ci si pe cele ale calamitatilor naturale. Iata un fragment semnificativ din aceasta cronica : "...Francezii sufereau atunci de foame ; recol­tele rele survenite una dupa alta au facut sa creasca pretul grīnelor īn mod excesiv. Lacomii negustori speculau, potrivit obiceiului lor, mizeria tuturor. Pīinea era foarte putina si foarte scumpa. Saracii o īnlocuiau mflncīnd radacini si ierburi salbatice. Chemarea pentru cruciade rasunīnd pretutindeni, a sfarīmat dintr-o data lacatele si lanturile care tineau īncuiate hambarele ou bucate. Proviziile ce erau totusi pretutindeni, dar peste masura de scumpe, īn timp ce nimeni nu lua nici o masura īmpotriva acestei stari de lucruri, se vīndura pe nimic din clipa īn care toata lumea s-a ridicat gata de plecare spre Ţara Sfīwta. Ceea ce este o mar­turie pentru acest fapt, īntr-adevar nemaiauzit, s-a petrecut īntr-o piata cīind se vazu ca opt oi au fost vīndute doar cu cinci dinari. Foametea disparu dintr-o data sa fu īnlocuita cu belsugul. Cum fie­care se grabea sa ia drumul lui Dumnezeu, toti s-au zorit sa schimbe īn bani gheata tot ceea ce nu era de folos pentru lunga calatorie : pretul de vtfnzare era astfel fixat nu de vīnzator, ci de

Guibert de Nogent (1053-1124), calugar benedictin, teolog francez, autor, printre altele, al lucrarii Histoire des Croisades, considerata pīna astazi drept cea mai buna istorie a cruciadelor scrisa de un contemporan. Adeseori, prezentarea īmprejurarilor care au dus la prima cruciada se apropie de analiza istoricilor moderni.

cumparator. Fapt unic si miraculos: se vedea, īn acelasi timp, toata lumea cumparīnd scump si toata lumea vīnzīnd ieftin. Ceea ce costa foarte scump erau liucrurile necesare lunigukii drum spre rasarit, restul fiind vīndut aproape pe nimic".

Guibert de Nogent consemneaza apoi ca fe­mei, batrīni si copii, cuprinsi de exaltare, plecau cu speranta ca vor suferi martiriul īn īnchisorile sarasinilor, dobīndind īn acest fel, dupa credinta lor, īmparatia cerurilor. Acelasi cronicar mai no­teaza : "Nimic mai miscator decīt sa vezi pe acesti sarmani cruciati potcovind boii lor ca pe cai si īnhamīndu-i la o caruta cu doua roate, īn care īn-carcau saracele lor bagaje peste care asezau copiii. Spre toate castelele, spre toate orasele pe care le īntīlneau īn drum, īntindeau mīinile īntrebīnd daca nu se afla cumva acel Ierusalim spre care se īndreptau" ¹.

Ne vom explica astfel de ce apelul papii Urban al II-lea a trezit, dupa cum vom vedea, un interes general, o nemarginita speranta īn rīndurile ma­selor taranesti. Datorita acestui complex de īm­prejurari, multimile, īn naivitatea lor, confundau Ierusalimul pamīntean cu un fel de "Ierusalim ce­resc". Cruciada va fi penitriu masele populare ne­cunoscutul si īn acelasi timp speranta unei vieti mai bune. Iata de ce oamenii simpli, īn primul rīnd, s-au grabit sa se īnroleze īn cruciada cu un elan aproape irezistibil.

Un alt fenomen care a determinat mase im­portante de oameni sa participe la cruciade a fost

Dupa Lauis Brehier, L'Eglise et l'Orient au Moyen Age. Les Croisades, Paris, 1911, pp. 66-67.

de ordin demografic: cresterea populatiei. Curba acestei cresteri se poate constata mai ales īn cazul taranimii, clasa sociala cea mai numeroasa. īn­multirea numarului de oameni īn mediul rural din apusul Europei, īn perioada de dupa anul 1000, constituie una din problemele cele mai importante care preocupa pe istoricii medievisti contemporani. Pentru Anglia, de pilda, exista unele date sta­tistice aproximative. Astfel īn aceasta tara popu­latia a ajuns de la circa 1 100 000 locuitori īn 1086 la circa 3 700 000 īn 1348, cīnd a izbucnit ciuma neagra, care a secerat o treime din populatia Eu­ropei, socotita a fi fost cam de 75 000 000. In ce priveste continentul propriu-zis, parerile sīnt ca populatia Europei de apus a crescut īn cele trei secole de dupa anul 1000 cam de 3--4 ori¹. Aceasta crestere a populatiei a determinat o larga miscare de colonizare, vizīnd cautarea si obtinerea a noi terenuri cultivabile prin defrisari si desecari. Miscarea de colonizare a cuprins la īnceput re­giunile slab populate si necultivate din apusul Eu­ropei ; ou timpul aceasta miscare a cuprins tinu­turile īntinse de la rasarit de Elba si din Europa centrala, din valea Dunarii. Ţaranimea se īndrepta

Histoire generale des civilisations, voi. III, pp. 252- 253 ; Robert Lopez, Naissance de l'Europe, Paris, Librairie Armānd Colin, 1962, pp. 128-129. (Printre cauzele mai importante care au dus la cresterea populatiei, cele doua lucrari enumera urmatoarele: ameliorarile tehnice din gos­podaria taraneasca, ce au permis o recolta mai abundenta si deci posibilitati de hrana mai bune; perioadele de foa­mete si epidemiile devin ceva mai rare ; īncetarea marilor invazii; razboiul de tip feudal, care avea mai mult aspectul unor hartuieli si mici ciocniri īntre trupe cu efective reduse doar la cīteva. mii de cavaleri).

īn numar mare spre noile pamīnturi, nu numai īn cautare de mijloace de subzistenta, ci si pentru ca pe aceste pamīnturi obligatiile senioriale erau mult mai reduse, deoarece rīnduielile feudale abia īsi faceau aparitia. īn afara de aceasta si seniorii, pentru a atrage mīna de lucru pe domeniile recent formate īn tinuturile colonizate, ofereau colonis­tilor o serie de usurari īn raport cu sarcinile feu­dale din locurile de origine ^J. Este deci lesne de īnteles ca o parte a maselor taranesti care au ras­puns apelurilor la cruciada provenea din acest "surplus" uman, rezultat al expansiunii demografice din secolul al Xl-lea; oamenii au alergat sub steagurile cruciadei nadajduind ca vor ajunge īn tinuturi care le vor oferi posibilitati de īntretinere mai bune, conditii de munca mai putin grele si scaparea de sub apasarea sarcinilor feudale.

Comertul. Expansiunea oraselor italiene

O consecinta a cresterii populatiei a fost spo­rirea necesitatilor de consum, fapt care, la rīndul lui, a contribuit la dezvoltarea mestesugurilor ur­bane si a relatiilor comerciale. Acestea au fost fa­vorizate si de siguranta mai mare a cailor de co­municatie, obtinuta nu numai prin oprirea inva­ziilor straine, ci si prin masurile luate de unii su­verani si principi teritoriali. Acestia erau extrem de interesati īn dezvoltarea comertului īntrucīt el le procura substantiale venituri realizate prin per­ceperea taxelor pe circulatia si desfacerea marfu-

Gcorges Duby, op. cit., pp. 203-205.

rilor, venituri de care aveau atīta nevoie pentru īntarirea autoritatii sau autonomiei lor. Ca urmare a acestei politici, economia urbana si drumurile co­merciale pe uscat "au īnceput sa se reactiveze.

īn acelasi timp īn secolul al Xl-lea īn Medite-rana se intensifica activitatea comerciala - cu origini mai vechi - a negustorilor din orasele italiene Venetia, Amalfi, Bari, Genova, Pisa. Ne­gustorii din orasele amintite vor īntretine relatii comerciale, pe scara din ce īn ce mai larga, cu Imperiul bizantin si cu statele musulmane. Din statele situate īn estul bazinului Marii Mediterane, negutatorii italieni vor aduce pe mare produse orientale, īn special tesaturi scumpe si mirodenii, pe care mai apoi le vor transporta pe uscat dincolo de Alpi, pentru a le vinde īn tinuturile germanice, īn Franta sau Flandra.

Interesele tot mai mari pe care le aveau orasele italiene īn comertul din Mediterana orientala vor fi consolidate prin īntinsele privilegii obtinute de acestea īn Imperiul bizantin. Astfel vestitul chri-sobul (decret īntarit cu sigiliul imperial) din mai 1082 a deschis republicii venetiene toate pietele Imperiului bizantin. "Din aceasta zi ■- scrie ce­lebrul bizantinist francez Charles Diehl - a īn­ceput imperiul comercial al Venetiei". Relatii strīnse vor fi stabilite de catre Imperiul bizantin si cu alte orase maritime italiene : tratate de ali­anta cu Genova la 1169 si cu Pisa la 1170 *. Iar la 13 martie 1261, prin tratatul de la Nymphaeum, īmparatul Mihail al VlII-lea va acerda Genovei aceleasi privilegii comerciale ca si Venetiei. La

Georges Ostrogorsky, Histoire de l'Etat By-zantin, Paris, Payot, 1956, p. 412.

cītva timp cele doua bucni lunt

īn comert^ _ap_rig_e razboaie pentru hegemonie Mediterai^ ^;_{n Im eriul} bizantin si din toata ^doua. ^S£:^c^ 7'entala. īn acest context, timp de ^peditiile cruciatilor vor fi pentru tot atītea prilejuri de a-si promova , _{HI c} Economice īn Mediterana orientala, va race, Cq^^ transportul armatelor cruciate se italiene, c^ ^ plata, cu navele oraselor maritime ⁿ⁰/ ^|^0Z1^¹ cok ^ace'^a?i timp vor cauta sa-si asigure cele ae p_e tv_rV_rc;_ai_{e m} porturile bizantine si īn Gurile Siriei si Palestinei.

Armam,

si tactica de lupta feudala

Pentru

^aU m ^īorumenea mari actiuni militare cum ca ostile _a «%j _{sa se noat}" ^«".^ _ """"_ mult amel;^Us^_{e s} cunoscuse ^^Jc(li[ $ ria

^^{n C}p . -, net_e *'u putea li sigura decīt īn c

* ^rf|^nCl?^^ul ^SuP^e"^ori^tati ^^aT^a ^^e inamic, nica^ae i^^ progres pe care 1-a īnregistrat teh-nen a ctj , ti_{ne de} folosirea aproape perma-te*¹ *? ^ de razboi. Pentru a putea fi uti-fazele conflictului armat, a fost tjriasamentul. Tot īn acelasi scop ⁴ scara la sea. Dar īn razboi nu orice fel de cal. Era nevoie de cai I» efort si capabili sa execute la ^s^ miscari care tin de desfasurarea L Pentru a avea asemenea cai tre-

huiau facute īn prealabil unele progrese īn do­meniul ameliorarii raselor si al cresterii cailor. Aceasta necesitate a contribuit, printre altele, la extinderea asolamentului trienal si la cultivarea unor suprafete mai mari cu ovaz. Deci tehnica de lupta a fost legata īn parte si de unele pro­grese īn agricultura, care s-au produs īncepīnd din secolul al Xl-lea.

Urcarea luptatorului īn sea a pus īn fata oamenilor veacurilor IX XI o problema noua : confectionarea unor arme defensive mai grele decīt cele cunoscute pīna atunci, mai rezistente, mai eficace. Fabricarea unor asemenea arme a fost strīns conditionata, pe de o parte, de progresele īnregistrate de mestesuguri īn domeniul prelucrarii fierului, iar pe de alta, tinīnd seama ca acest ar­mament era extrem de costisitor, de cresterea sub­stantiala a veniturilor senioriale.

Cu un asemenea armament cavalerul este, prac­tic, invulnerabil īn fata unor soldati ce folosesc ca mijloace de lupta sulita sau sageata, arme care pot, īn cel mai fericit caz, sa provoace oarecare deteriorari armurii.

Calul si armamentul perfectionat aduc dupa sine modificarea tacticii de lupta, angajarea de la distanta fiind īnlocuita cu lupta de aproape. Lup­tatorii dispun acum de coif, zale si scut, iar pentru a putea sfarīma un asemenea armament defensiv, armele ofensive cresc īn greutate. Printre armele ofensive ce-si fac aparitia īn aceasta perioada pot fi amintite securea mare si spada, folosite de lup­tatori, din cauza greutatii lor, cu ambele mīini.

īn legatura cu lupta calare trebuie spus ca atasarea la sea a scarilor, īn care se pot propti

_l

Cruciati īnarmati

bine, va permite luptatorilor sa tina īntr-o mīna scutul, iar īn cealalta lancea.

Lupta se va rezuma cel mai adesea la o cioc­nire de cavalerie. Luptatorii se vor repezi īn galop unii asupra altora, cu unicul scop de a rasturna de pe cai pe adversarii lor. Caderea violenta de pe cal, īn conditiile purtarii unui armament greoi, era echivalenta cu scoaterea din lupta pentru un timp a celui doborīt. Desigur, doborīrea de pe cal nu īnsemna moartea lui. De altfel moartea ad­versarului nici nu era cautata cu orice pret. Mo­tivul era simplu : orice luptator captiv dorea sa-si recapete libertatea. Pentru a o obtine, trebuia sa plateasca o suma variind dupa rangul social al prizonierului. Prizonieri cīt mai multi, īndeosebi dintre cavaleri, echivalau cu beneficii mari.

Pentru a ajunge sa stapīneasca arta luptei ca­lare, cavalerii trebuiau sa-si cultive calitatile lor

Arme folosite de cruciali

razboinice prin lungi si neīntrerupte antrena­mente. si cum ele trebuiau stimulate si prin alt­ceva decīt razboaie, au fost nascocite īntrecerile cavaleresti denumite turniruri.

Biserica apuseana. Pretentiile de putere universala ale papalitatii

"Cine este cu mine sa ia crucea si sa ma ur­meze". In evul mediu, īn special īn secolele X-XIII, deci īn perioada īn care s-au pregatit si desfasurat cruciadele, spiritul religios s-a manifes-

_J

tat deosebit de activ¹. Fenomenul s-a remarcat atīt pe planul vietii sociale cīt si pe cel al gīn-dirii colective. īn vremea la care ne referim, Dum-ne2eu era luat martor si i se cerea binecuvīntarea pentru orice actiune, oricīt de neīnsemnata. Pre­textele pioase erau invocate chiar si pentru dis­tractii. Scurgerea timpului se masura, dupa cum se stie, doar dupa orele diferitelor servicii religioase. Tot īn aceasta vreme a aparut chiar si o formula de "excomunicare" a insectelor distrugatoare de recolte! Dumnezeu era invocat si la stabilirea adevarului īn procese (asa-numita procedura a ju­decatii lui Dumnezeu sau a ordaliei). El era de asemenea prezent īn duelul judiciar, care avea loc numai īntre nobili, ca si īn proba apei clocotite, a focului sau a fierului rosu, proba la care erau supusi doar serbii. īn cazul īn care nu se recurgea Ia aceste probe, pentru "a nu ispiti pe Dumnezeu", se adopta formula juramīntului pe evanghelie sau pe moastele sfintilor.

La finele primului mileniu al erei noastre, gus­tul pentru miraculos, īnclinarea spre magie a oa­menilor avi accentuat credinta īn supranatural. Oamenii respectau cu scrupulozitate ritualul im­pus de biserica, dedīndu-se practicilor religioase īn care vedeau o garantie ca īn toate momentele obisnuite sau deosebite ale vietii vor avea alaturi de ei o divinitate, fata de care manifestau mai de graba teama decīt dragoste. Nu este de mirare ca pe terenul misticismului si al superstitiilor īsi fac loc diferite preziceri, care au darul sa īnspaimīnte multimile nestiutoare. Preoti si predicatori profe-

Robert Lopez, op. cit., pp. 160-161.

teau, īntr-o viziune apocaliptica, "sfīrsftul lumii" īn anul 1000. "Pedeapsa lui Dumnezeu" fiind deci aproape, īn preajma manastirilor se faceau pe­lerinaje, iar oamenii, īnfricosati, ascultau cu mai multa luare aminte "cuvīntul Domnului". "Sem­nele" se aratau cu prisosinta : ciuma si alte boli secerau mii si mii de vieti ; seceta ce bīntuia ade­sea, recoltele slabe faceau de asemenea ravagii īn rīndurile maselor. Dar anul 1000 a trecut fara sa se fi auzit trīmbita "judecatii de apoi"...

Dupa anul 1C00 teologia s-a cristalizat, elabo-rīnd o viziune filozofica asupra lumii. Ea se stra­duia sa explice legile naturii si "ordinea nemiscata a lucrurilor" prin puterea divina, ca sursa a ori­carei energii.

La finele secolului al Xl-lea, cīnd au īnceput cruciadele, societatea europeana, īmbibata de mis­ticism si stapīnita la fiecare pas de frica pedep­selor divine, era o lume iesita parca dintr-un fel de preistorie. Oamenii, speriati de complexitatea lumii īnconjuratoare, nu cautau sa-si explice ceea ce nu īntelegeau, deoarece cunostintele lor erau extrem de sumare. "Mīnia lui Dumnezeu" era con­siderata cauza tuturor catastrofelor, iar ajutorul divin cel mai sigur mijloc de salvare. Un prilej de "mīntuire" se ivi spre sfīrsitul secolului al Xl-lea, cīnd biserica apuseana lua initiativa "eli­berarii locurilor sfinte". Mirajul unei vieti noi, care sa puna capat suferintelor multimilor oprimate, povestirile fantastice despre bogatiile Orientului aprindeau imaginatia si īndemnau la actiune.

īntr-o asemenea atmosfera predicarea primei cruciade a stīrnit un imens entuziasm īn toate straturile populatiei din Europa apuseana. Dupa

lansarea apelului la cruciada, mase mari de oam_en; s-āu adunat si s-au organizat spontan pentru a porni spre rasarit īn vederea recuceririi Ierusalii^y. lui din mīinile musulmanilor. īn acea vreme, f_n care miraculosul statea la baza explicarii fetj_o_ nienelor naturale si sociale, marea ridicare popul^_rg care a cuprins īntreaga crestinatate occidentala _a fost considerata ca o noua minune. Oamenii _au crezut cu fervoare īn ea, cu atīt mai mult cu tf_t ideea de cruciada, īn sensul unei convertiri j_a crestinism a "necredinciosilor", era exprimata ī_n_ tr-un text din evanghelie, ce suna astfel : »Cin_e este cu mine sa ia crucea si sa ma urmeze"

Miscarea cluniacensa. Conflictul papa-īmpar^ O pozitie de prim ordin a avut īn Europa medj_e" vala papalitatea. Ea a marcat o sensibila crester_e a puterii si influentei sale datorita reformelor po_r_ nite de la manastirea Cluny din Burgundia, c^. noscute sub numele de miscarea cluniacensa. D^_r ce sīnt aceste reforme si cum s-a ajuns la ele p

īn secolul al X-lea si īn prima jumatate a cely urmator papalitatea a traversat o perioada de mare decadere, caracterizata, printre altele, pri_n aceea ca papa - seful suprem al bisericii api^ sene - ajunsese un fel de subordonat al diferitelo_r factiuni ale feudalitatii romane. īncercīnd sa pun-} capat acestei situatii, papa Ioan al Xll-le^ (956-963) a cerut sprijin regelui german Otto \ care s-a grabit sa-1 ajute, si pe care 1-a īncoronat mai apoi ca īmparat. Rezultatul interventiei Iu; Otto I īn Italia a īnsemnat pentru papalitate schimbarea unui stapīn cu altul, deoarece īnis paratii germani, īn calitatea lor de protectori aj capului bisericii occidentale, si-au arogat dreptul

sa "depuna" si sa numeasca papii dupa cum le dic­tau interesele.

īmpotriva acestei situatii a reactionat miscarea pornita de la manastirea Cluny, asezamīnt biseri­cesc subordonat direct papii. Reactia s-a conturat la finele veacului al Xl-lea, cīnd asezamīntul de la Cluny a elaborat un īntreg program privind reorganizarea bisericii apusene si consolidarea in­stitutiei papale. Programul prevedea, īn esenta, īn­tarirea disciplinei vietii clericale īn general si a celei monastice īn special, si interzicerea ameste­cului puterii laice īn afacerile bisericesti. īn con­ceptia autorilor programului de la Cluny, biserica catolica trebuia sa detina o pozitie preponderenta īn raport chiar si cu autoritatea laica cea mai īnalta, reprezentata de rege sau īmparat. Totodata īn lupta ei pentru suprematie, papalitatea viza nu numai obiective politice si ideologice, ci si puter­nice interese economice. Or, actiunile anarhice si turbulenta feudalitatii laice periclitau atīt marile domenii eclesiastice, cīt si activitatile comerciale ale bisericii.

Realizarea programului cluniacens s-a datorat unui personaj de o mare energie, calugarul Hilde-brand, denumit si "Sfīntul Satana", care a actio­nat din umbra īn timpul pontificatului a cinci papi. īnca īnainte de a ajunge papa, a profitat de slabiciunile puterii imperiale īn Germania reali-zīnd, īn 1059, īncheierea unei aliante īntre statul papal si ducii normanzi din sudul Italiei, procurīn-du-si īn acest fel o forta militara pe care va īn­cerca sa se sprijine, Tot īn anul 1059 conciliul de la Lateran, sub inspiratia aceluiasi Hildebrand, a hotarīt ca alegerea papii este de competenta ex-

clusiva a cardinalilor si ca numirea principalilor demnitari ai bisericii (episcopii) revine doar papii, īn 1075, dupa ce a ajuns papa sub numele de Grigore al Vll-lea, Hildebrand a impus "Dictatul papal", care consacra principiul infailibilitatii pa­pii si care mai prevedea ca seful bisericii poate depune pe īmparati si dezlega pe supusii acestora de juramīnt.

īmparatii germani au respins īnsa pretentiile de teocratie universala ale papalitatii ; astfel a īnceput o perioada agitata, cunoscuta īn istorie sub numele de lupta pentru īnvestitura, care a avut ca principali protagonisti pe papa Grigore al VH-lea si pe īmparatul german Henric al IV-lea.

Conflictul papa-īmparat s-a īncheiat prin vic­toria papii, fapt care a avut serioase implicatii internationale ; īn pregatirea si desfasurarea crucia­delor papalitatea va juca un rol de prim ordin. īn secolul al Xl-lea, o data cu cresterea puterii si cu afirmarea pretentiilor ei de universalitate, papali­tatea devenea din ce īn ce mai atenta la problemele Mediteranei orientale. Astfel, Grigore al Vll-lea, marele adversar al suprematiei imperiale, preconi­zase si el organizarea unor expeditii īmpotriva mu­sulmanilor pentru ajutorarea Imperiului bizantin. La rīndul sau īmparatul bizantin Mihail al Vll-lea (1071-1078) amenintat tot mai puternic, la nord de pecenegi si cumani, iar la sud de turcii selgiucizi, a trimis īnca de la īnceputul domniei sale o cerere presanta de ajutor papii Grigore al Vll-lea, pro-mitīnd īn schimb refacerea unitatii bisericii cres­tine, adica īncetarea schismei din 1054, care a se­parat biserica apuseana (catolica) de biserica rasa-

cererea f_m"^{SOre al} VII-jL^ri«u

papalitatea a acordat maestrului acestui ordin īnal­tul titlu de institutor.

Ospitalierii, dupa cum vor fi denumiti mem­brii acestui ordin, au avut ea deviza tripticul cas-titate-saracie-supunere. De aceea ospitalierii au dus īn genere o viata aspra si plina de privatiuni. īn ciuda saraciei īn care erau obligati sa traiasca membrii sai, ordinul a reusit sa acumuleze īntr-un timp record bogatii fabuloase. Dupa marturii con­temporane, ordinul a īntretinut o respectabila ar­mata de mercenari. īn acelasi timp el a acordat zilnic, vreme īndelungata, ajutoare unui numar de 2 000 de saraci.

īn istoria ospitalierilor sīnt cunoscute ca rese­dinte mai multe centre. Primul a fost, dupa cum s-a aratat, Ierusalimul. O data cu cucerirea aces­tuia de catre turci, ordinul si-a stabilit "capitala", pīna īn anul 1291, īn orasul Acera. De aici va fi mutata īn insula Cipru, apoi īn insula Rodos. Mai tīrziu ospitalierii au folosit ca resedinte Candia, Messina, Viterbo, spre a se fixa īn cele din urma īn 1530, īn insula Malta, teritoriu pus la dispozi­tia lor de īmparatul Carol Quintul.

De-a lungul anilor, membrii ordinului, care purtau īn timp de razboi manta neagra, iar īn timp de pace manta rosie, au luptat pe rīnd īm­potriva musulmanilor si a bizantinilor. Ospitalierii s-au razboit de asemenea si cu templierii, ale caror bogatii le vor acapara dupa desfiintarea acestora din urma ca ordin.

Ordinul templierilor a aparut īn anul 1119. īntemeietorii lui au fost prelatii Hugues de Payens si Geoffroy de Saint-Omer. La īnceput asociatia numara doar sapte membri. Dupa doua secole or-

dinu] cuprindea circa 15 000 de membri. Paralel cu cresterea numerica a ordinului, a sporit si le­gendara lui avere. Dupa marturiile cronicarului Mathieu de Paris, templierii dispuneau īn secolul al XUI-lea īn īntreaga lume catolica de peste 9 000 de castele.

Ca resedinta, templierii au avut la īnceput o aripa a palatului regal din Ierusalim, constructie īnaltata pe ruinele fostului templu al lui Solomon. De la locul de resedinta le-a venit si numele.

Membrii ordinului purtau īmbracaminte alba, simbol al puritatii, cu o cruce rosie pe piept si se īmparteau īn Cristi milites, asa-nutnitii soldati ai lui Christos, si milicia Templi, adica templierii propriu-zisi. Mai tīrziu ordinul se va prezenta ast­fel ca organizare sociala si militara : cavaleri -. destinati sa comande -, frati servanti - - oameni de arme, si clienti - servitori folositi la munci do­mestice.

Regulamentul dupa care se conduceau cerea templierilor sa se considere īn exil perpetuu si īn razboi sfīnt pīna la moarte. Conform aceluiasi re­gulament, ei erau obligati sa accepte lupta īn orice conditii, chiar atunci cīnd se aflau īn evidenta in­ferioritate numerica, si sa nu ceara niciodata ajutor militar de ia nimeni.

Unii membri ai ordinului au obtinut privile­giul exceptional de a se casatori. Acestia, pentru a se deosebi de cei fara de prihana, nu aveau voie sa poarte haina alba a ordinului. īn schimbul pri­vilegiului amintit, cei ce-1 obtineau se angajau

fata de ordin sa lase mostenire o mare parte a

averii acumulate īn timpul vietii.

■

Prin aceste practici, prin donatiile primite, ca si prin participarea la tot felul de afaceri comer­ciale si la operatii banesti - deci de natura pur laica -, ordinul a reusit sa strīnga foarte repede mari averi. Detinīnd bogatii uriase, templierii au īnceput sa uite curīnd severul regulament ce le in­terzicea, printre altele, sa aiba mobila de pret īn camerele lor sau sa se foloseasca de obiecte de aur si argint. Dedati luxului si leneviei, templierii - datorita marilor lor averi ■- au intrat īn con­flict atīt cu ospitalierii cīt si cu papalitatea si cu unii suverani ai Europei. Frictiunile au īnceput catre sfīrsitul secolului al Xll-lea, cīnd papalitatea, la conciliul de la Lateran, i-a somat sa cedeze de īndata unele bunuri acumulate.

Cel de al treilea ordin, al cavalerilor teutoni, a fost instituit īn anul 1128, cu scopul declarat de a adaposti pe pelerinii de origine germana so­siti la locurile sfinte. Caracterul caritabil declarat al ordinului s-a transformat īnsa rapid īntr-unui pur militar.

Membrii ordinului se īmparteau īn trei catego­rii : cavaleri, capelani si servanti. īn rīndurile ca­valerilor teutoni, care purtau manta alba cu cruce neagra pe piept, putea intra orice tīnar care īmpli­nise vīrsta de 15 ani, cu conditia īnsa ca el sa fie robust, capabil sa reziste la mari eforturi fizice. Regulamentul extrem de sever le interzicea sa aiba relatii cu femeile. Nu li se permitea sa detina vreo proprietate. Mīnerele si tecile sabiilor pe care le aveau īn dotare trebuiau sa fie doar de fier sau de otel. Pentru a putea fi controlati īn permanenta daca se sustrag sau nu īndatoririlor impuse de re-

gulament, membrii ordinului nu aveau voie sa īncuie camerele īn nici o īmprejurare.

Ordinele militare calugaresti au fost create cu scopul initial de a da un plus de vigoare fortelor militare obisnuite ale cavalerilor cruciati, insufici­ente pentru a apara teritoriile cucerite. Aceste or­dine depindeau direct de papa, care le folosea ca instrument īn politica de expansiune a catolicis­mului, membrii lor avīnd ca principala misiune lupta īmpotriva tuturor "necredinciosilor".

Pelerini spre "tara sfīnta". Papalitatea a mai īncercat sa-si largeasca influenta dincolo de hota­rele Europei prin patronarea pelerinajelor.

Aparut īnca la īnceputurile crestinismului, pe­lerinajul a cunoscut doua faze distincte. īn prima, care a marcat o maxima dezvoltare īn secolul al X-lea, crestinii au calatorit spre locurile sfinte in­dividual, īntr-a doua, īn secolul al Xl-lea, locul pelerinilor individuali sau al grupurilor de 4-5 persoane īl iau grupuri mari de pelerini formate din sute de oameni īnarmati, adevarate expeditii militare. Trecerea de la pelerinajul individual la cel īn grup īnarmat nu s-a datorat, asa cum a afirmat īn general biserica, atitudinii ostile a ara­bilor fata de crestini, ci mai degraba dorintei pa­palitatii de a-si mari teritoriul controlat de ea. Acest fapt a dat noii forme de pelerinaj un carac­ter de recunoastere militara ; la calatoria spre locurile sfinte participau, īn afara de membri ai clerului, numerosi cavaleri si adeseori chiar mari feudali. Multe din aceste grupuri mari de pelerini aveau scrisori de recomandatie catre īmparatii si īnaltii demnitari laici si eclesiastici bizantini, prin care li se solicitau protectie si calauze pentru dru-

mul prin Asia Mica spre Ierusalim. Trecīnd prin Constantinopol, grupurile de pelerini vedeau bo­gatia si fastul care domnea īn capitala bizantina, gradul de civilizatie mult superior celui din asprele si īntunecatele castele feudale din apus. In aseme­nea conditii pelerinajele īn Orientul Apropiat con­stituiau adevarate puncte de atractie pentru feu­dalitatea apuseana ¹.

Trecerea la crestinism a regelui Ungariei ste­fan (997-1038), denumit, īn urma acestui act, "cel Sfīnt", a usurat calatoria pelerinilor prin va­lea Dunarii, prefigurīnd astfel viitorul drum con­tinental al cruciatilor spre tara sfīnta ².

Ni s-au pastrat, consemnate īn cronici, nume­roase date si informatii, unele foarte pitoresti asupra pelerinajului īn mari grupuri īnarmate.

Iata cīteva exemple de pelerinaje devenite ce­lebre.

īn 1C26-1027, Richard, abate de Saint Vanne, pleaca pe cheltuiala lui Richard al II-lea, ducele de Normandia, īn fruntea a 700 pelerini, printre care se numarau si multi cavaleri normanzi. īn aceiasi ani, un mare feudal, Guillaume, conte de Angouleme, face calatoria urmat de mai multi abati din vestul Frantei si de o mare trupa de cavaleri ; acest grup a strabatut Bavaria si Ungaria, unde au fost gazduiti de regele stefan cel Sfīnt. Anul urmator, din nou, mai multi seniori eclesiastici si laici pleaca īn pelerinaj sub conducerea episcopilor de Poitiers si de Limoges si a lui Foulque Nera, conte d'Anjou. Pelerinajele au continuat īn numar

L. Brehier, op. cit., pp. 42-43.

Ibidem, p. 44.

din ce īn ce mai mare, astfel ca anul 1033 a cu­noscut un asemenea aflux de pelerini la Ierusalim, cum nu se mai petrecuse niciodata pīna atunci. Cronicarul Rāul Glaber scrie : "Ceea ce nu s-a īntīmplat niciodata pīna acum, multi nobili si multi saraci, facura calatoria ; multi doreau sa moara īnainte de a ajunge īn tara lor" ¹.

Dintre expeditii cea mai vestita a fost aceea din 1065 a episcopilor si a cavalerilor din Germa­nia de sud, sub conducerea lui Giinther, episcop de Bamberg². Dupa unele versiuni grupul a cu­prins nu mai putin de 12 000 de oameni : era o adevarata armata ale carei īncartiruiri, precum si itinerariul fusesera pregatite dinainte. Plecarea a avut loc īn toamna anului 1064, printre conduca­tori aflīndu-se, īn afara lui Giinther, importante personalitati eclesiatice : Siegfried, arhiepiscopul de Mainz; Otto, episcop de Ratisbona; Wilhelm, episcop de Utrecht. Cronicarul Lambert de Hers­feld scrie ca marii prelati aratau īn mod ostenta­tiv bogatiile lor, expunīndu-se din aceasta cauza "la cele mai mari pericole". "...Barbarilor care veneau īn masa din orase si sate - scrie mai departe Lambert de Hersfeld - pentru a admira aceste ilustre personaje, magnificul alai al peleri­nilor le-a trezit īntīi admiratie, apoi le-a stīrnit dorinta de prada...". Pelerinii ajung totusi, fara dificultati majore, la Constantinopol, unde "mag­nificenta" lor a produs o asemenea admiratie prin­tre locuitorii si chiar nobilii capitalei bizantine,

L. Brehier, op. cit., p. 45.

Ibidem, pp. 45-48. (Descrierea pelerinajului de sub
conducerea lui Giinther, episcop de Bamberg).

īncīt īmparatul īnsusi a crezut ca "Giinther este un principe deghizat īn episcop pentru a ajunge mai usor īn Ţara Sfīnta". Drumul prin tinuturile ocupate de arabi a fost īnsa plin de greutati. Pelerinii au fost adesea atacati de beduinii deser­tului si la 25 martie 1065 au trebuit sa reziste unui adevarat asediu. īnsotiti de o trupa de pro­tectie, trimisa de un emir local, au ajuns īn cele din urma la Ierusalim. Pe drumul de īntoarcere multi dintre pelerini s-au īmprastiat sau au murit ; īnsusi seful expeditiei, episcopul Gunther, a murit īn Ungaria īn iulie 1065.

Pelerinajele, mai ales cele īn mari grupuri, au contribuit īntr-o larga masura la īnmultirea cuno­stintelor despre Orientul Apropiat si despre boga­tiile sale. Interesul pentru aceste bogatii era foarte mare, mai ales la feudalii laici si eclesiastici, prin­cipalii organizatori si sustinatori materiali ai pe­lerinajelor īn mari grupuri īnarmate. Reveniti īn Europa, episcopii, abatii, marii baroni sau cava­lerii participanti la pelerinaje vorbeau mai putin despre locurile care au fost cīndva leaganul cresti­nismului si mai mult despre posibilitatea cuceririi acestor tinuturi. īn acest context, pelerinaje ca cel din 1064-1065 pot fi privite ca actiuni care au deschis īn mod direct drumul marilor expeditii mi­litare ce se vor desfasura peste trei decenii, sub numele de cruciade.

Orientul Apropiat si cruciadele

Arabii si cuceririle lor

Secolul al VH-lea a īnsemnat pentru lumea din bazinul Mediteranei īnceputul unei perioade de mari framīntari, ca urmare a aparitiei arabilor, īn mai putin de un veac de la crearea sa - anul 622 -, statul sau califatul arab, avīnd ca baza de plecare peninsula sa de nisip, s-a īntins, de la Atlantic pīna īn India, cu o forta si cu o iuteala care au uimit pe contemporani.

Expansiunea araba s-a realizat īn numele unei noi religii - islamismul - elaborata de Maho-med la īnceputul veacului al Vll-lea, care preco^-niza asa-numitul djihad, adica razboiul sfīnt pen­tru raspīndirea credintei prin sabie ; islamismul a reusit sa mobilizeze mase largi de oameni saraci pe care le-a aruncat cu o furie aproape fara prece­dent īmpotriva lumii nemusulmane.

Succesul facil repurtat de catre arabi dupa aparitia islamismului s-a datorat, fara discutie, īn primul rīnd, fortei lor militare, fanatismului lor religios. īn acelasi timp īnsa rapiditatea īnaintarii arabe s-a datorat slabiciunii adversarilor īntīlniti īn cale, ca si complicitatii crestinilor monofiziti (copti), pe care ortodoxia bizantina īi considera eretici, si care au deschis larg portile armatelor arabe. (Vezi nota de la p. 46).

In asemenea īmprejurari i-a fost usor califului Omar al II-lea (634-644), urmas al Profetului, sa cucereasca de la bizantini Siria, Palestina, Egip­tul si Cirenaica, iar īnspre rasarit sa supuna Irakul si Persia.

īn timpul dinastiei Omeiazilor (661-750)¹, granitele califatului arab se īntind si mai mult. īn rasarit arabii cuceresc Turkestanul si o mare parte a Indiei, iar īn apus Maghrebul - Africa de nord-vest - si Spania (711). Tot sub aceasta dinastie, īn anii 673-677, arabii ameninta direct capitala Imperiului bizantin. Cu acest prilej flota musul­mana a patruns īn Marea Marmara, īnaintīnd pīna sub zidurile Constantinopolului. Datorita apara­rii energice conduse de īmparatul Constantin al IV-lea, dar mai ales folosirii celebrului "foc gre­cesc" ², primejdia a fost īnlaturata. La īnceputul

Prima dinastie araba īntemeiata de cel de al treilea
calif, Moavia, fiul lui Yazid I.

Dupia unele presupuneri, focul grecesc ar fi fost un
amestec, in proportii necunoscute astazi, al mai multor
substante grase sau rasinoase ca : petrol, gudron, sulf, ra­
sina, ulei, grasimi animale, sucuri vegetale sub forma de
praf si metale pudra, amestec ce ardea si īn apa. Prepa­
rarea focului grecesc a devenit īn veacul al X-lea, īn timpul

veacului urmator, īn anul 717, Constantinopolul a suportat din nou un mare atac arab. De asta data, pe uscat. si acum a scapat de primejdia care īl ameninta. Conducatorul armatei bizantine a fost, īn aceasta īmprejurare, īmparatul Leon al III-lea din dinastia Isauriana ¹.

Pentru Imperiul bizantin urmeaza apoi, īn ceea ce priveste amenintarea araba, o perioada de ragaz. Ea s-a datorat dezagregarii ce cuprinsese lumea araba si care s-a terminat īn anul 750, o data cu prabusirea Omeiazilor si cu ascensiunea Abassizilor ², dinastie īn care au predominat ele­mentele irakiene si iraniene. Ca urmare a acestei situatii, īn 762 este construita o noua capitala -- Bagdad - pe rīul Tigru, adica acolo unde se afla baza politica-militara a noii dinastii.

Spre sfīrsitul secolului al VUI-lea, Abassizii, consolidīndu-si puterea, reiau razboiul īmpotriva Bizantului. Acum ostile vestitului calif Harun-al-

īmparatului Constantin al VH-lea Porfirogenetul, secret de stat; de aceea era īncredintata de regula unui singur inginer care nu avea voie sa paraseasca niciodata capitala Bizantului. Dupa unii istorici, de producerea focului grecesc s-ar fi ocupat īn exclusivitate arhitectul sirian Calinic si urmasii sai.

Dinastie bizantina īntemeiata īn anul 717 de īmpara­
tul Leon al III-lea, originar din provincia asiatica Isauria.
In timpul acestei dinastii a izbucnit īn Bizant o miscare
īndreptata īmpotriva bisericii bizantine cunoscuta sub nu­
mele de miscarea iconoclasta, ce a durat pīna pe la mijlocul
veacului al IX-lea.

In jurul anului 750, Abul-Abbas, care va fi supra­
numit As-Saffar, adica "Sīngerosul", capul unei puternice
familii din Iran, profitīnd de o rascoala populara, ucide
pe toti membrii īn viata ai dinastiei omeiade, cu exceptia
lui Abd-ar Rahman. Acesta din urma va fonda un stat
arab de sine statator īn Spania. Dinastia abassida a durat
pīna īn anul 1258.

Rasid (786-809) ataca si devasteaza themele (pro­vinciile bizantine organizate militareste) din Cap-padocia si Frigia. Dupa acest atac, luptele īn­ceteaza un timp ; īntre cele doua state se stabileste un fel de pace care va fi din cīnd īn cīnd tulbu­rata de incursiuni īntreprinse de detasamente arabe.

Coeziunea califatului arab, mentinuta un timp de catre Abassizi, n-a avut īnsa o durata prea mare. īn veacul al IX-lea emirii din Egipt, Africa, Maghreb, Khorassan devin din ce īn ce mai inde­pendenti. Din acest motiv cuceririle arabe din veacul al IX-lea vor fi opera exclusiva a acestor sefi autonomi. Astfel, īn 827, actiunea īmpotriva Siciliei este pornita de sefii emiratului african ; īn anii 823-828 Creta e ocupata de capetenii din Egipt ; ocuparea unei pozitii din sudul Frantei, aproape de Frejus, īn Provence, s-a datorat sara-sinilor din Spania.

īn secolul al X-lea farīmitarea politica a lumii arabe s-a accentuat. La īnceputul veacului amintit a aparut asa-numitul mahdī, adica trimis al lui Dumnezeu, care, cu sprijinul populatiei berbere din Africa de nord, a constituit un nou califat, al Fatimizilor. Mahdī-ul pretindea ca descinde din Fatima, fiica lui Mahomed, de unde si numele nou­lui califat. Califatul fatimid a cuprins o parte din Maghreb, Sicilia, Cirenaica, Egiptul (cucerit īn 969), unde de altfel a fost ridicata si capitala sta­tului - Cairo. īn continuare, Fatimizii īsi īntind staipīnirea asupra Palestinei si a unei parti din Siria. īn anul 929, emirul omeiad de la Cordoba se proclama si el calif, reusind pentru o vreme sa

mentina unite posesiunile apartinīnd noului sau califat. īn secolul al Xl-lea īnsa Spania araba se farīmiteaza īn mai multe state de sine statatoare. In sfīrsit, celalalt califat arab, de la Bagdad, este si el sfīsiat de puternice conflicte interne. Ca ur­mare, īn regiunile de margine emiratele devin tot mai numeroase, iar sefii lor se comporta ca niste suverani independenti.

Trebuie aratat totusi ca īn aceasta lume musul­mana atīt de divizata si de framīntata de disensi­uni interne, au existat unii factori de unitate, care, īn anumite īmprejurari istorice, ca cele create de expeditiile cruciate, au avut un rol important īn actiunile de rezistenta : religia islamica bazata pe Coran ; pelerinajele la Mecca, centrul religios al musulmanilor de pretutindeni ; folosirea arabei ca Hmba comuna īn religie si īn administratie ; īntinsa retea de drumuri comerciale care lega īntre ele di­feritele centre politice si formatiuni statale ale lumii musulmane ; civilizatia islamica formata īn veacurile VIII-IX, civilizatie cu un puternic ca­racter de sincretism, care a preluat si prelucrat ele­mentele de cultura apartinīnd unora dintre tarile si popoarele supuse de catre arabi.

Epopeea bizantina

La mijlocul secolului al IX-lea Bizantul a īn­ceput o viguroasa contraofensiva pentru recuceri­rea din mīna arabilor a teritoriilor pierdute, acti­une cunoscuta sub numele de epopeea bizantina.

Victoriile militare repurtate de bizantini au fost mult facilitate de starea de slabiciune a calif atu-lui abassid de la Bagdad, aflat īn plin proces de dezintegrare politica. Astfel, la finele veacului al lX-lea, īmparatul Vasile I reuseste sa restabi­leasca hegemonia imperiala asupra Armeniei si (ieorgiei. Tot īn aceasta vreme sudul Italiei este recucerit de bizantini, iar orasele Napoli, Amalfi si unele cetati dalmate recunosc suveranitatea bi­zantina. Venetia, la rīndul ei, intra īn sfera de influenta a Bizantului, devenind un aliat pretios al imperiului.

Seria succeselor bizantine continua si īn secolul al X-lea. Astfel, generalul si mai apoi īmparatul Nicefor Focas izbuteste īn anul 961 sa recucereasca insula Creta. Trei ani mai tīrziu ataca Cipru, care, dupa un an de lupte, reintra sub stapīnirea bizan-lina. īn anul cuceririi Ciprului, bizantinii anexeaza (lilicia. Dupa alti trei ani, Bizantul īntreprinde o noua expeditie, de data aceasta īmpotriva Siriei.

Dupa moartea lui Nicefor Focas, "epopeea bi­
zantina" a fost continuata de urmasul sau Tzimis-
ies. Luptīnd la īnceput tot pe pamīnturile Siriei,
loan Tzimisces ajunge cu ostile sale pīna sub zidu­
rile Damascului. '

Urmasul lui loan Tzimisces, Vasile al II-lea, va acorda o atentie speciala consolidarii stapīnirii bizantine īn Siria de nord.

O ultima victorie obtinuta de bizantini īn ca­drul "epopeii" lor militare va fi cea a generalului Chiorghios Maniakes, cuceritorul importantului oras Edessa.

Semne ale declinului

īn a doua jumatate a secolului al Xl-lea situa­tia politica-militara a imperiului s-a īnrautatit īnsa din cauza unei noi amenintari. īn anul 1057 turcii selgiucizi, dupa ce au ajuns stapīni ai califatului de la Bagdad, au atins frontierele Imperiului bi­zantin pe o mare lungime. Un deceniu si jumatate mai tīrziu, īn 1071, la Manzikert, īn Armenia, armatele bizantine sīnt grav īnfrīnte de turcii sel-giucizi. Ca urmare, acestia din urma iau īn stapī-nire cea mai mare parte a Armeniei.

Dificultatile externe ale Bizantului continua si dupa batalia de la Manzikert. īn anul 1081, urca­rea pe tron a lui Alexis Comnen, fondatorul di­nastiei cu acelasi nume ¹, a coincis cu aparitia unui nou pericol. E vorba de complicatiile create īn sudul Italiei de seful normand Robert Guiscard. Acesta, pentru a-si impune autoritatea pe tarmul rasaritean al Adriaticii, invadeaza Epirul. Bizantul reuseste sa iasa din acest impas abia dupa ce se aliaza cu Venetia, careia, ca recompensa, īi acorda mari privilegii comerciale īn īntreg imperiul. Pa­tru ani mai tīrziu, īn 1085, Robert Guiscard moa­re, fapt ce amīna pentru un timp pericolul nor­mand ivit īn vestul imperiului.

Dar īn afara dificultatilor de ordin extern, Bizantul cunoaste īn momentul organizarii primei cruciade o profunda criza interna de ordin social-

Dinastia Comnenilor a domnit īntre anii 1081 si

economic si politic *, ale carei īnceputuri se pla­seaza īn perioada predecesorilor Comnenilor, adica ,» dinastiei macedonene (867-1C56). Clasa magna­tilor, a puternicilor (dinati) dobīndeste pozitii eco­nomice tot mai solide si o influenta politica tot mai mare īn afacerile imperiului. La cealalta ex­tremitate a scarii sociale, oamenii de rīnd, saracii (penites) cunosc o situatie din ce īn ce mai grea. Patura saracilor era formata din micii proprietari rurali, aflati īntr-un accentuat proces de decadere, posesori ai unor modeste loturi de pamīnt ; apasati de greutatea crescīnda a impozitelor si a obliga­tiilor diverse catre stat, saracii se vedeau siliti sa ceara tot mai des sprijinul magnatilor, pe care-1 plateau cu libertatea si cu pamīnturile lor. īn acelasi timp magnatii care erau si mari proprietari funciari au impus puterii imperiale suprimarea obligatiilor lor fiscale, obligatii ce au trecut pe seama saracilor. Cu toate ca o serie de legi inter­ziceau ca micii proprietari sa-si cedeze pamīnturile membrilor aristocratiei si sa devina astfel serbii acestora, īn practica procesul degradarii micii pro­prietati, supuse unei presiuni economice tot mai mari, continua sa se desfasoare. Protestul paturilor saracite ale populatiei a īmbracat īn Bizant haina religioasa a bogomilismului ². Decaderea micii pro­prietati rurale afecta si organizarea militara a im­periului, deoarece micii proprietari formau temelia

Criza interna din Imperiul bizantin, dupa A. A. Va-
siliev, op. cit., voi. I, pp. 455-460 si G. Ostrogorsky,
oj>. cit., pp. 346-353.

Secta crestina aparuta īn Bulgaria la īnceputul veacu­
lui al X-lea ca protest īmpotriva feudalizarii tarii. La sfīr-
$ilul secolului al X-lea si īnceputul celui urmator bogomi-
lismul s-a raspīndit si īn alte tari : Siria, Bizant etc.

armatei bizantine. Ca urmare a acestui proces marii proprietari de pamīnt si-au īntarit atīt pozitiile economice, cīt si pozitiile politice : interesele lor particulare au tot mai mult prioritate fata de in­teresele generale ale statului bizantin. Membrii aris­tocratiei funciare ajung sa aiba pe domeniile lor un mare numar de serbi si trupe īnarmate cu care sfidau autoritatea imperiala. Marilor proprietari li se acordau de asemenea si o serie de imunitati, adica se interzicea functionarilor imperiali sa pa­trunda pe domeniile lor pentru a-si exercita atri­butiile administrative, fiscale si judecatoresti. īn afara de imunitati, marea proprietate laica si ecle-siastica beneficia tot mai des de o serie de privi­legii potrivit carora proprietarul era scutit de unele sau chiar de toate taxele si serviciile publice datorate statului. īn sfīrsit, situatia de criza s-a complicat si cu sistemul numit al proniei, creat īn secolul al Xl-lea. Proniarii erau īnaltii functionari care īncep sa primeasca īn schimbul serviciilor prestate mari suprafete de pamīnt cu dreptul de a se bucura de toate veniturile obtinute de pe acestea. Asadar, marea aristocratie funciara tra­ditionala īsi īntareste rīndurile si pozitiile econo-mico-politice si cu acesti proniari.

Dupa cum am aratat mai sus, una din conse­cintele majore ale ascensiunii economice si politice a marilor proprietari funciari si a decaderii micilor proprietari a fost slabirea aparatului militar al imperiului. Pentru a face fata acestei grele situatii,

Bogomilii respingeau dogmele si ritualul bisericii ortodoxe, nu admiteau botezul si īmpartasania. Ei credeau īn dualismul bine-rau, negau proprietatea asupra bunurilor materiale, īn care vedeau izvorul pacatului.

survenita si īntr-o vreme cīnd pericolele externe deveneau din ce īn ce mai amenintatoare, īmpara­tul Alexis Comnen a recurs la aducerea de mer­cenari din vestul Europei. Solutia, pīna la urma, s a dovedit ineficace, deoarece mercenarii, turbu­lenti si nedisciplinati, emitīnd mereu pretentii ba­nesti, au devenit ei īnsisi o sursa de pericole pentru imperiu.

īn felul acesta la finele secolului al Xl-lea, Bizantul va fi obligat, pentru a supravietui, sa se Inizeze īn primul rīnd pe experienta diplomatica a īmparatilor si a dregatorilor sai si mai putin pe forta armelor. Feudalitatea apuseana, ale carei le­gaturi cu Imperiul bizantin devenisera mai active, datorita comertului, legaturilor matrimoniale si pelerinajelor, a ajuns sa cunoasca destul de bine situatia grea interna si externa a īmparatilor de \a Constantinopol. De aceea aceasta feudalitate va cauta sa profite si sa-si satisfaca propriile interese, īn Imperiul bizantin mult slabit, folosindu-se, pen-iru realizarea acestui scop, si de expeditiile cru­ciate.

Vechiul regat al Armeniei

īn primele trei secole ale erei noastre, Arme­nia a fost nevoita sa duca o politica de echilibru īntre tendintele de expansiune romana si persana. I .a īnceputul veacului al IV-lea, o data cu trecerea Imperiului roman la crestinism, Armenia a optat pentru o politica pro-romana si, īn consecinta, īmbratiseaza crestinismul. La sfīrsitul aceluiasi se­col, Armenia se vede īnsa abandonata de romani

si īnghitita de statul persan condus de puternica dinastie a Sassanizilor. īn vederea consolidarii sta-pīnirii, noii cuceritori supun populatia armeana la mari presiuni pentru a o determina sa renunte la crestinism. Presiunii sassanide, Armenia īi ras­punde printr-o rascoala. Desi rascoala a fost īn-frīnta si conducatorul ei, Vartan Mamikonian, ucis, Persia a acordat armenilor, īn 485, libertatea practicarii cultului crestin.

īn jurul anului 520, clerul armean adopta mo-nofizitismul¹, considerat eretic atīt de biserica rasariteana cīt si de cea apuseana. Prin pasul facut, Armenia si-a asigurat, din punct de vedere reli­gios, o independenta spirituala completa atīt fata de biserica ortodoxa, cīt si fata de religia sassani­zilor.

Peste aproximativ o suta de ani, Armenia a fost cucerita de catre arabi. Printre primele masuri pe care le-au luat īn Armenia noii cuceritori s-a numarat si aceea de islamizare a populatiei cuceri­te. Dar, cu toate eforturile depuse de arabi, ar­menii au reusit sa-si pastreze credinta lor crestina. Arabii au fost nevoiti de asemenea sa faca acestui teritoriu anexat si concesii de ordin administrativ. E vorba de conducerea Armeniei nu de catre arabi, ci de catre feudalii locali, din rīndurile carora s-a

Ramura a crestinismului aparuta dupa sinodul ecume­nic de la Calcedon (451). Contrar dogmei oficiale crestine despre cele doua naturi (divina si umana) ale lui Hristos, monofizitii recunosc numai natura sa divina. Secta a ca­patat raspīndire īn provinciile de rasarit ale Imperiului bizan­tin, reprezentīnd una dintre formele de lupta ale maselor populare, interesate sa se separe de statul bizantin si de biserica oficiala īn care vedeau un instrument al opresiunii economice si politice.

detasat familia Bagratizilor, care a si dat de altfel o dinastie.

īn timpul guvernarii lui Ashot cel Mare (S56-890), membru al familiei bagratide, Arme­nia fu restabilita ca stat. Cel de al doilea rege ba-C.ratid, Sembat I (890-914), denumit si "Marti­nii", vrīnd sa continuie opera īnaintasului sau, avu un conflict cu arabii, soldat cu prinderea si mar­ii rizarea regelui armean. Acestui suveran i-a urmat l.i tron fiul sau, Ashot al Il-lea, care a domnit īntre anii 914 si 929. Un adevarat brat de fier, loarte priceput īn treburile razboiului. Ashot al Il-lea a redat tarii sale independenta.

La īnceputul secolului al Xl-lea Armenia cu­noaste momente deosebit de dificile din cauza poli­ticii de cucerire a Bizantului. Astfel, īn 1022 prin­tul armean Vaspurakan este silit de bizantini sa Ic cedeze o mare parte a posesiunilor sale. īn 1045 iedele Gagik al Il-lea fu obligat sa accepte anexa­rea de catre bizantini a altor teritorii armene. Doua decenii mai tīrziu, īn 1064, Bizantul lichida Ar­menia ca stat prin cucerirea Kars-ului.

Expansiunea bizantina a implicat conflictul re­ligios dintre ortodocsi si armenii monofiziti, si deplasarea granitelor imperiale spre o zona ce īn iurīnd va fi controlata de catre turci.

Cucerirea selgiucida

Dupa cum am aratat, recucerirea unei parti a teritoriilor bizantine a fost realizata de Nicefor Focas si urmasii sai īn conditiile decaderii si farī-

mitarii califarului arab. De aceasta serioasa slabire a lumii arabe a profitat īnsa tribul turc al sel-giucizilor, venit din stepele Turkestanului, care, sub conducerea lui Toghrul-beg, a cucerit īntre anii 1040 si 1055 īntregul Iran. Dupa acest succes, Toghrul-beg a fost declarat comandant al palatului califului abassid din Bagdad, El-Kaim. Apoi To-ghrul-beg a fost .īnvestit cu titilul ide sultan, fiind prima capetenie militara din istoria islamismului care a primit si a purtat acest titlu.

La scurt timp dupa sosirea lor pe aceste me­leaguri, turcii selgiucizi, considerīndu-se de drept si de fapt urmasii arabilor, au atacat Bizantul. O prima victorie o obtin īn a doua jumatate a veacului al Xl-lea cīnd, sub conducerea sultanu­lui Alp-Arslan, smulg din mīna bizantinilor cea mai mare parte a Armeniei. Cu aceasta victorie, drumul turcilor spre Anatolia era deschis.

Dupa disparitia īmparatului bizantin Constan­tin al X-lea Ducas (1067), spectator impasibil al ofensivei selgiucide soldate cu cucerirea Armeniei, urmasul sau, Roman al IV-lea Diogene, suveran energic si ambitios, trecu la contraatac. La īnceput, Roman al IV-lea iesi biruitor. īn august 1071 īnsa, la sud de orasul Manzikert, datorita trecerii unor comandanti ai sai de partea adversarilor, fu īnvins de catre ostile lui Alp-Arslan si luat pri­zonier.

īn acest moment, cīnd Bizantul era cuprins de deruta, iar sultanatul selgiucid īsi savura din plin victoria obtinuta pe cīmpul de lupta, īsi face apa­ritia Roussel de Bailleul. Normand de origine, soldat īn armata bizantina biruita la Manzikert, Roussel de Bailleul, profitīnd de relativa acalmie

statornicita īntre bizantini si turci dupa batalia din vara lui 1071, īsi puse īn gīnd sa taie din pamīnturile Asiei un regat pentru sine. Tentativa sa, foarte īndrazneata de altfel, fu curmata curīnd, temerarul normand disparīnd strivit de cele doua state rivale. Desi steaua lui a licarit extrem de putin, Roussel de Bailleul a ramas īn istoria aces­tui colt al globului ca un prim aventurier dintr-o serie care se va īnsirui de-a lungul multor secole.

Dupa victoria din anul 1071, īnaintarea turca a progresat continuu. Un rol important au jucat īn aceasta privinta pretendentii bizantini la tronul imperial. Din dorinta acapararii autoritatii cen­trale, acestia au apelat īn dese rīnduri la serviciile militare ale turcilor. si iata cum, ca adversari ai Bizantului, sau ca aliati ai printilor bizantini, turcii au cucerit pe rīnd cetati ca Iconium, Niceea, Smir­na, Antiohia, Edessa.

Ca urmare a acestei īnaintari, nespectaculoasa dar continua, turcii au reusit sa stapīneasca, la sfīr-situl veacului al Xl-lea, un vast teritoriu cuprin-zīnd Siria, Irakul, Iranul si Khorassanul. Catre sfīrsitul aceluiasi secol, dar mai ales īn cel urmator, subminat de actiunea disociativa a asa-numitilor asasini sau bautori de hasis, propovaduitori ai cri­melor politice si ai anarhiei interne, sultanatul sel-giucid īncepe sa decada. De acest declin va īn­cerca sa profite lumea crestina, prin intermediul jnor lungi si repetate razboaie, cunoscute īn istorie sub denumirea de cruciade.

_{Cruciada īntīi}

"Preistoria" cruciadelor

Cruciadele au fost considerate de catre mai toti istoricii veacului nostru ca o contraofensiva a feu­dalitatii apusene īmpotriva expansiunii arabe. A-ceasta replica a īnceput imediat dupa marea in­vazie araba, de la īnceputul secolului al VUI-lea, din Europa de sud-vest, adica din Peninsula Ibe­rica. Atunci 13 000 de oameni comandati de Tarik Ibn Ziad au debarcat īn sudul regatului vizigot (Spania) ; ostirea nu prea numeroasa a sefului arab a reusit sa cucereasca, dupa circa sapte ani de lupte, aproape īn īntregime regatul de origine germanica din Peninsula Iberica. Singurele teritorii care n-au fost īnghitite de arabi si anexate marelui califat au fost Galicia, Asturiile si micile formatiuni feu­dale īnsiruite de-a lungul vailor din Pirinei. īn anul 718 arabii din Peninsula Iberica, condusi de Es-Samh, un succesor a lui Tarik Ibn Ziad, au

trecut Pirineii cu intentia de a cuceri statul franc. Ciocnirea dintre arabi si franci, care a avut loc la Toulouse, s-a īncheiat, din fericire pentru cres­tini, cu īnfrīngerea arabilor. Un deceniu si juma­tate mai tīrziu, arabii sau maurii - cum mai sīnt denumiti cuceritorii Peninsulei Iberice - au inva­dat din nou teritoriul de la nord de Pirinei. Ei au fost iarasi īnfrīnti, de asta data la Poitiers, īn octombrie 732.

Opriti īn ofensiva declansata īn aceasta parte a Europei, arabii n-au abandonat īnsa ideea cuce­ririi lumii apusene, idee pe care au reluat-o īn veacul urmator.

īn secolul al IX-lea arabii debarca īn Sicilia si Peninsula Italica, unde repurteaza un lung sir de victorii. īn 830 ei cuceresc Palermo. Dupa mai bine de un deceniu, īn 842, ocupa Messina. īn acelasi an arabii ataca Roma, pe care o jefuiesc. sase ani mai tīrziu, ei intra victoriosi īn orasul Bari. īn 856, arabii cuceresc Tarentul, pentru ca īn 876 sa ia cu asalt Siracusa.

Replica Europei occidentale feudale s-a mani­festat la īnceput destul de lent si de timid. Prin­tre cei care s-au straduit totusi sa se opuna ara­bilor si sa-i combata cu mai multa energie se cu­vine sa amintim cīteva nume. Primul dintre aces­tea, īn ordine cronologica, exceptīnd capeteniile din veacul al VUI-lea, a fost īmparatul carolingian Ludovic al II-lea. Acesta a reusit īn anul 871 sa smulga din mīinile arabilor orasul Bari. Cam tot īn aceeasi vreme, īn 880, īmparatul bizantin Vasile I Macedoneanul a recucerit Tarentul.

Normanzii īn Mediterana. Normandia, teritoriu cu puternice traditii razboinice, care tineau de tim-

purile mai īndepartate ale vikingilor, a devenit relativ curīnd, dupa aparitia sa ca formatiune sta­tala feudala, mama vitrega cu elementele turbu­lente. Administratia ducala din Normandia, īn do­rinta de a pune capat mult prea deselor tulburari, a constrīns pe cei vinovati de īncalcarea legilor sa paraseasca ducatul. Din aceasta cauza, multi vor pleca īn expeditiile de cucerire īn bazinul medite­ranean sau īn insulele britanice. Dintre cei plecati dincolo de hotarele ducatului, procentul cel mai ridicat l-au constituit viitorii cuceritori ai Siciliei si ai sudului Italiei.

īn secolul al Xl-īea, cavalerii normanzi si-au oferit serviciile tuturor acelora care urmareau cuce­rirea sudului Peninsulei Italice. īn acelasi timp īnsa, ei au profitat de situatia tulbure de acolo - la care au contribuit īntr-o īnsemnata masura - pentru a se implanta eh mai solid, formīndu-si seniorii.

īn a doua jumatate a veacului al Xl-lea ei s-au grupat īn jurul unui sef mai important, pe nume Robert Guiscard. Sub steagul acestuia, ei au reusit īntre anii 106C si 1076 sa aduca sub ascultarea lor posesiunile bizantine, principatele numite "lom-barde", ducatul de Amalfi si regiunea orasului Bari. Din toate aceste teritorii, Robert Guiscard a constituit ducatul Apuliei.

Cam īn aceeasi vreme, o alta capetenie nor­manda, Roger I Guiscard, fratele lui Robert, a reusit sa-i alunge pe arabi din Sicilia. Din teri­toriul cucerit, el a constituit un stat normand de sine statator. Apoi Robert a debarcat īn Peninsula Balcanica, unde a cucerit pentru sine portul Du-razzo.

īn secolul al Xll-lea, īn timpul domniei lui Roger al II-lea, cele doua state normande din Italia s-au unit formīnd un regat care cuprindea toata partea de sud a Italiei.

Aparitia statelor normande din Italia a avut o mare importanta pentru desfasurarea politicii din aceasta zona si din Orientul Apropiat, datorita conflictelor dintre normanzi si bizantini, dar mai ales din cauza participarii ostilor normande la cruciade, al caror suflet au fost mult timp.

Apoi, prin cuceririle normande, lumea apuseana a "deblocat" bazinul apusean al Marii Mediterane, ceea ce a creat posibilitatea lansarii unui atac īm­potriva rasaritului mediteranean controlat de catre arabi.

īn lupta sa īmpotriva arabilor, Roger I a fost sprijinit substantial de unele orase italiene ca Ge­nova si Pisa, datorita faptului ca acestea au avut mult de suferit de pe urma unor raiduri arabe, cum au fost cele din 935, cīnd a fost jefuita Ge­nova, sau cele din anii 1004 si 1011, cīnd aceeasi soarta a avut-o si Pisa.

īn acelasi veac, al Xl-lea, armatele cetatilor Pisa si Genova, din proprie initiativa sau la che­marea papalitatii, au jefuit mai īntīi o parte a coastei africane, dupa care, īn 1087, au debarcat īn Tunisia, atacīnd si cucerind capitala acestei tari, eliberīnd totodata un mare numar de captivi cres­tini.

īn secolul urmator, normanzii din Sicilia īn­treprind, pe aceeasi coasta africana, cīteva raiduri care s-au soldat cu cucerirea orasului Tripoli (1146) si a orasului-capitala Mehdia (1148). Concomitent cu atacul declansat īmpotriva capitalei tunisiene,

normanzii au luat cu asalt orasele Sussa si Sfax, pe care le vor pastra īn mīinile lor un timp foarte scurt.

Reconquista. Daca Sicilia a fost prima zona īn care s-au ciocnit pe o scara mai larga europenii cu arabii, Peninsula Iberica a fost a doua zona de confruntari militare.

īn veacul al X-lea īn teritoriul de la sud de Pirinei erau patru state de marime si importanta diferite : califatul de Cordoba, comitatul Barce­lonei, regatul Navarrei si regatul Leonului. Dintre acestea, cel mai puternic era califatul de Cordoba. Capitala califatului, orasul Cordoba, numara īn acea vreme circa 300 00C de locuitori. īn centrul orasului se afla celebra moschee sustinuta de 1 400 coloane. Universitatea de aici avea o bibli­oteca ce numara peste 600 000 de volume. īn ca-lifat, dar mai ales īn capitala sa, pulsa o intensa activitate mestesugareasca, devenita celebra īn special prin obiectele din piele sau metal ; acest stat a devenit astfel cel mai dezvoltat din punct de vedere economic din īntreaga lume meditera­neana.

Comitatul Barcelonei si regatul Navarrei se gaseau la poalele Pirineilor. La origine, cele doua state au fost doua marci: marca Spaniei si marca Gasconiei, īnfiintate, si una si cealalta, la sfīrsitul veacului al VUI-lea de catre Carol cel Mare. Dupa tratatul de la Verdun ¹, cele doua marci au intrat īn stapīnirea lui Carol cel Plesuv, facīnd

In urma acestui tratat (843), Imperiul carolingian s-a īmpartit īn trei state.

parte din regatul Frantei. La īnceputul veacului al X-lea, marca Gasconiei s-a transformat īn regat independent sub numele de regatul Navarrei. Cea de a doua marca, devenita doar comitat, a con­tinuat sa faca parte din regatul Frantei.

Regatul Leonului, numit astfel dupa numele capitalei sale, ocupa partea de nord-vest a Spaniei, īn istorie el mai este cunoscut si sub numele de regatul Asturiilor. Desi cel mai mic dintre toate statele crestine din Peninsula Iberica, si cel mai slab, el a fost acela care, catre sfīrstiul secolului al VlII-lea, a deschis conflictul cu califatul de Cordoba, conflict care va fi cunoscut sub denu­mirea de reconquista, si care va dura pīna īn ultimii ani ai veacului al XV-lea.

īn cursul acestor lupte de secole, victoriile au alternat. La īnceput ele au surīs crestinilor, dato­rita īn special crizei interne care cuprinsese cali­fatul. Ca urmare a primelor cuceriri, īn teritoriile de curīnd eliberate au aparut, la īnceputul veacu­lui al Xl-lea, doua regate noi : Aragonul si Casti­lia. Primul, situat pe Ebru, la est de Navarra, cel de al doilea, pe platouri, īntre Navarra si Leon.

Decandenta musulmana din Spania a luat sfīr-sit o data cu sosirea pe aceste meleaguri a almora-vizilor, nomazi din deserturile sahariene, asceti si fanatici, un amestec de calugari si razboinici, chemati īn ajutor de catre califul din Cordoba. Sositi īn Spania ca aliati, ei s-au transformat ra­pid iīn cuceritori. Avīndu-i pe almoravizi īn frunte, califatul si-a recapatat brusc vigoarea militara. Dar nu pentru mult timp, īntrucīt, cuceriti repede de rafinamentele civilizatiei andaluze, almoravizii

au agatat cu graba armele īn cui pentru a se bucura din plin de nevisata viata descoperita aici.

Dupa anul 1090 lumea islamica s-a īmpartit īn cīteva zone : sultanatele si emiratele turce din Orientul Apropiat; califatul Fatimizilor din Egipt si o alta zona cuprinzīnd Spania si Maghreb-ul, guvernate de emiri saharieni. Din aceasta lume singurele regiuni care aveau contact direct cu sta­tele crestine erau sultanatele si emiratele turcesti din Orientul Apropiat si zona vestica a lumii mu­sulmane, care cuprindea Spania si partea de nord-vest a Africii.

In Peninsula Iberica, profitīnd de noua de­cadere a califatului, statele crestine reiau ofensiva lor la finele veacului al Xl-lea. Desi. avantajati īntr-un fel, crestinii nu repurteaza nici de data aceasta numai victorii. Motivul semisucceselor tre­buie cautat, printre altele, īn faptul ca expeditiile crestine au avut un caracter sezonier, temporar, lu­cru pentru care ele au fost denumite algarades, adica incursiuni facute de cīteva cete de calareti. O alta cauza care a contribuit la alternarea suc­ceselor cu īnfrīngerile a fost si fragmentarea for­telor crestine.

īnainte de a īncheia acest episod, se cuvine sa amintim un fapt care a provocat o oarecare con­fuzie īn rīndurile istoricilor. Dupa cum se stie, la reconquista au participat si nespanioli. Astfel, īn-cepīnd cu veacul al X-lea īsi fac aparitia pe cīm-purile de lupta ale Spaniei cavaleri francezi. Primii sositi īn ajutorul reconquistei proveneau din du­catul Gasconiei si din comitatul de Toulouse. Din veacul urmator participa la reconquista si cava-

Ieri din Burgundia. Cu participarea acestora, lupta a īmbracat un caracter "international". si desi a fost īndreptata īmpotriva lumii islamice, recon-quista nu poate fi numita cruciada pentru simplul motiv ca acest razboi īndelungat n-a fost nici or­ganizat si nici condus de papalitate, cu toate ca unele īncercari īn acest sens le-a schitat biserica apuseana, īnca din 1073, cīnd papa Grigore al Vll-lea a facut tot ceea ce i-a stat īn puteri pen­tru a pune pe picioare o cruciada.

Initiatorii cruciadelor. Un conciliu istoric

In a doua jumatate a veacului al Xl-lea, unul dintre cei mai īnsemnati papi pe care i-a numarat crestinismul catolic, Grigore al Vll-lea, īntre doua lupte cu marele sau rival īmparatul Henric al IV-lea, a adresat Europei crestine un vibrant apel la cruciada. īn acest apel, suveranul pontif spunea printre altele : "...Prefer sa-mi pun viata īn peri­col pentru a elibera locurile sfinte, decīt sa co­mand universului. Veniti, fiii lui Hristos, si ma veti vedea īn fruntea voastra".

Apelul lansat de papa Grigore al Vll-lea a rasunat īnsa īn pustiu, deoarece el īnsusi, care urma sa fie īn fruntea cruciadei, dupa cum se angajase, s-a lasat antrenat īn continuare de durele conflicte cu Henric al IV-lea.

Dupa exemplul lui Grigore al Vll-lea, urmasul sau, papa Victor al III-lea, militeaza si el pentru un razboi sfīnt antimusulman. Mai consecvent de-

cīt īnaintasul sau, dar si mai putin angrenat conflicte continentale, el reuseste sa determine si Genova sa atace coasta nordica a Africii. Bazele organizarii si desfasurarii cruciadelor au fost puse īnsa la conciliul de la Clermont-Ferrand. Deschis la sfīrsitul anului 1095, conciliul a debutat cu un punct care a fost destul de repede epuizat. El privea proclamarea pacii lui Dumnezeu īntre toti crestinii. Discutarea acestui punct īn fuga, fara risipa de argumente, a fost determinata de do­rinta unanima de a se aborda cīt mai repede po­sibil "chestiunea care preocupa toate spiritele" : initierea unei cruciade. La acest punct primul a luat cuvīntul Petru Eremitul, descendentul unei familii feudale din Picardia. Cu un an īnaintea conciliului, īn 1094, el vizitase locurile sfinte de unde se īntorsese, dupa cum avea sa spuna celor prezenti la Clermont-Ferrand, cu imaginea sufe­rintelor si umilintelor la care erau supusi crestinii.

Dupa interventia lui Petru Eremitul a vorbit papa Urban al II-lea. Rostindu-si discursul, pa­tetic, declamatoriu, papa a declansat prin cuvīntul sau o mare emotie īn rīndurile auditorilui. īn fi­nalul cuvīntarii, dupa ce le-a spus ca Dumnezeu doreste cu ardoare declansarea cruciadei, a adau­gat ; "...Crucea care va straluci pe armele si stin­dardele voastre... va va aminti fara īncetare ca Isus Hristos a murit pentru voi si ca voi trebuie sa muriti pentru el".

La sfīrsitul acestui discurs, dupa cum marturi­sesc documentele vremii, cei prezenti la conciliu au declarat īntr-un singur glas ca nu vor trai de acum īnainte decīt pentru eliberarea locurilor

sfinte, cerīndu-i totodata papii sa le īnmīneze īn­semnele cruciadei, cerere pe care Urban al II-lea Ic-a satisfacut-o imediat. Apoi, īn cadrul aceleiasi ceremonii, papa a acordat cruciatilor prezenti si viitori benedictiunea sa, anuntīnd trecerea acestora si a familiilor lor sub protectia speciala a bisericii.

Preparative

Apelul lansat de papa Urban al II-lea a gasit o mare parte a Europei pregatita atīt din punct de vedere spiritual cīt si material.

Dupa lansarea apelului, mase largi de crestini, mai ales saracimea, au īnceput sa-si prinda pe haine semnul crucii. Acest elan a cuprins repede si pe reprezentantii nobilimii. Singurii care au pre­ferat sa priveasca de la distanta spectacolul au fost sefii statelor apusene.

Unul dintre promotorii elanului colectiv a fost Petru Eremitul. Dīnd dovada de mare energie, strabatīnd regiune dupa regiune si vorbind cu elo-cinta īn fata maselor, el le marturisea, printre al­tele, ca Isus i s-a aratat īn vis si i-a poruncit sa-1 determine pe papa sa organizeze o cruciada īn ve­derea eliberarii locurilor sfinte. Petru Eremitul a izbutit sa īnmulteasca numarul celor dornici sa participe la eliberarea Ierusalimului.

Ingrosarea rīndurilor cruciatilor s-a mai dato­rat faptului ca papalitatea, īn dorinta de a avea cīti mai multi luptatori, a declarat ca iarta acelora ce se vor īnrola īn cruciada toate pacatele. Pre-

Ta.

*P

*iU-:/ii

Plecarea īn cruciada cu binecuvāntarea papii

valīndu-se de acest drept si deveniti "fara de pacate" dintr-o data, au solicitat sa plece īn cru­ciada o multime de elemente dubioase : aventurieri, briganzi etc.

Dar succesul apelului papal a avut si alta cauza. Chemarea a cazut īntr-o perioada īn care Europa era capabila si dispusa sa organizeze ase­menea expeditii, īntr-o vreme īn care feudalii francezi sau germani, stapīniti de dorinta de a jefui, nu asteptau decīt o ocazie oarecare. si oca­zia a fost furnizata generos de papa Urban al Il-lea.

6C

Cruciada saracimii

Cruciada īntīi s-a desfasurat īn doua faze : cruciada saracimii si cruciada feudalilor.

Prima a īnceput sa fie organizata dupa īnche­ierea conciliului de la Clermont-Ferrand. Initia­torul si sufletul ei a fost Petru Eremitul. Acesta si-a īnceput lunga si dificila misiune de alcatuire a unei armate populare prin predica tinuta īn ora­sul Bari. De aici a trecut īn Franta, predicīnd īntr-o serie de provincii. La plecarea lui din aceasta tara, numarul celor care īl īntovaraseau se cifra la aproximativ 15 000 de cruciati. īn fruntea lor, Petru Eremitul intra īn orasul Colonia la 12 apri­lie 1C96. Impresia produsa de cruciati locuitorilor acestui oras nu fu dintre cele mai frumoase, pentru motivul ca multi dintre cei ce purtau cusut pe haine semnul crucii erau vagabonzi sau, si mai rau, oameni certati vadit cu legile.

īn timp ce Petru Eremitul haladuia cu ai sai spre Constantinopol, un cavaler sarac, Gautier fara avere, desfasura o activitate identica īn par­tile Ungariei. Avīnd un avans asupra lui Petru liremitul, Gautier patrunse primul īn Imperiul bi­zantin, unde fu primit, chiar de la granita, cu destula solicitudine. Aceasta armata populara - armata doar cu numele, deoarece nu dispunea nici de armament si nici de echipament militar - ajunse sub zidurile capitalei bizantine la 20 iulie 1096. īmparatul Bizantului, Alexis I Comnenul, le permise cruciatilor sa-si aseze tabara īn afara zi­durilor capitalei, obligīndu-se totodata sa le asi-

gure cele necesare traiului, angajament de care seful statului bizantin se achita.

La 19 aprilie 1096, dupa o saptamīna de se­dere īn Colonia, Petru Eremitul si ai sai parasira orasul īndreptīndu-se spre Ungaria. Dupa un con­flict violent cu ostile maghiare, soldat cu morti de ambele parti, cruciatii patrunsera īn Imperiul bi­zantin. Aici, oastea nedisciplinata si pusa pe jaf a cruciatilor ataca si jefui orasul Belgrad.

La īnceputul lunii iulie, "armata" comandata si pastorita de Petru Eremitul sosi la portile ora­sului Nis. Autoritatile, desi aflasera ce fapte sa-vīrsisera cruciatii īn Belgrad, manifestara fata de ostenii lui Petru Eremitul multa īntelegere. Atitu­dinea binevoitoare a autoritatilor bizantine fata de cruciati a fost inspirata fara īndoiala de scrisoarea trimisa de Alexis I lui Petru Eremitul. īn ea īm­paratul īi scria : "...Noi iertam violentele pe care le-au comis soldatii vostri feroci, pentru ca stim ca voi i-ati pedepsit pe ei, si pentru ca voi sīnteti crestini, ordonam tuturor oraselor noastre pe care le veti īntīlni īn drum sa va vīnda pe bani cele necesare traiului si sa nu puna piedica calatoriei voastre" ¹. īn schimbul acestei atitudini binevoi­toare, īmparatul Alexis I, pentru a fi sigur ca os­tenii cruciati nu vor repeta gestul comis la Bel­grad, ceru lui Petru Eremitul sa īi dea, mai mult simbolic, cītiva ostateci. Petru Eremitul accepta conditia pusa de seful statului bizantin, angajīn-du-se totodata ca nici unul dintre subalternii sai nu va comite vreun gest neprietenesc fata de ospi-

Le Beau, Histoire du Bas-Empire, tome XVIII, Pa­ris, 1775, pp. 208-209.

lalierele gazde. Dar, īn ciuda angajamentului luat >i cu toate īndemnurile adresate de Petru Eremitul soldatilor sai de a nu comite nici un act de in­disciplina, pestrita "armata" cruciata savīrsi o se­rie de excese care culminara cu atacarea si jefuirea periferiilor orasului Nis. De asta data jaful comis de cruciati īn momentul parasirii orasului fu sever pedepsit.

Cu ostirea simtitor īmputinata, Petru Eremitul sosi la Sofia. Aici se īntīlni cu emisari ai īmpara-i ului, care īi declarara urmatoarele : īn cazul īn i are cruciatii vor sa beneficieze īn continuare de īntretinere, ei trebuie sa se angajeze ca nu vor .ia mai mult de trei zile īn orasele pe care le vor īntīlni īn cale. Cruciatii acceptara conditia, si, mai mult decīt atīt, o si respectara. si astfel, dupa o oprire de trei zile, cruciatii ajunsera la Constan-linopol la 1 august 1096, unde īntīlnira pe soldatii cruciati ai lui Gautier fara avere.

īn capitala Bizantului, īn profida incidente­lor grave declansate de cruciati, Petru Eremitul fu primit de īmparat cu destula īntelegere. Cu ocazia unei īntrevederi īntre ei, Alexis I īl sfatui astfel pe Petru Eremitul: "Nu traversati Bratul (Bos­forul) īnainte de a sosi grosul armatei crestine, caci nu sīnteti atīt de numerosi pentru a-i putea īnvinge pe turci" ¹. īn cadrul aceleiasi convorbiri, īmpa­ratul i-a cerut lui Petru Eremitul sa nu permita ostasilor cruciati sa provoace incidente īn capitala sau īmprejurimi.

Histoire anonyme de la Premiere Croisade, Paris, 1924, p. 7. (Classiques de l'Histoire de France au Moyen A)

Un timp soldatii lui Petru Eremitul se abti­nura de la acte nepermise. Cīnd plictiseala puse stapīnire pe ei, "cīnd apucaturile cele rele īncepura sa domine bruma de credinta", cruciatii se dedara la jafuri atīt īn cartierele de margine ale capitalei cīt si īn īmprejurimi. De atacurile lor salbatice nu scapara nici bisericile.

īn fata acestei situatii, Alexis I renunta la ideea de a-i pastra pe soldatii lui Petru Eremitul pīna la sosirea armatei feudale, hotarīndu-se brusc sa-i treaca pe malul asiatic.

Transportarea lor īncepu īn 7 august 1096. De īndata ce sosira pe celalalt tarm, cruciatii continu-ara actele de vandalism : incendiara locuinte, co-misera jafuri, profanara biserici. Terminīnd repede de jefuit īngusta portine de pamīnt asiatic aparti-nīnd Bizantului, cruciatii comisera grava impru­denta de a ataca frontiera turca, situata la cīteva zeci de kilometri de Bosfor. Primul atac, avīnd ca scop jaful, fu īntreprins de cruciati fara urmari grave pentru ei. Urmatorul, declansat īn lipsa lui Petru Eremitul, plecat la Constantinopol, si avīnd ca tinta cucerirea orasului Niceea, se termina prin masacrarea unui mare numar de cruciati. Printre cei ucisi cu ocazia acestei lupte s-au aflat Gautier fara avere si contele de Tubingen. La sfīrsitul aces­tui nefericit episod mai ramasesera īn viata din zecile de mii de cruciati īn jur de 3 000.

Alte armate ale saracimii avura parte de o soarta si mai putin glorioasa. Astfel ostirea numa-rīnd circa 12 000 de oameni comandata de Volk-mar īsi īncepu "operatiunile" īn Europa prin ma­sacrarea evreilor din Cehia. Ajunsa īn Ungaria, gloata cruciata fu redusa treptat la zero de riposta

liotarīta a oraselor maghiare luate cu asalt si jefuite de catre cruciati.

Pe de alta parte o ostire cruciata numarīnd īn jur de 15 000 de soldati, īn cea mai mare parte germani, fu atacata si masacrata de regele Unga­riei Coloman, pentru faptul de a fi comis acte de vandalism.

alta ostire, comandata de contele de Leisin-
gen, si-a facut o faima si mai putin onorabila. Ea
si-a īnceput "activitatea" la 3 mai 1096 cīnd a
atacat o serie de orase renane. Patrunzīnd īn ce-
lati, ostirea pestrita trecu la jefuirea si masacrarea
evreilor. Spre lauda bisericii, īntr-un numar de
orase ca Speyr, Trier, Mainz sau Worms episcopii
clin aceste locuri i-au adapostit pe evreii urmariti
pentru a-i scapa din ghearele mortii.

si iata cum, īnceputa īntr-o atmosfera de en­tuziasm, cruciada saracimii a sfīrsit lamentabil.

Referindu-se la "ostirile" cruciate si la alaiul care le īnsotea, printesa Ana Comnena, fiica īm­paratului Alexis I, īn binecunoscuta ei lucrare in­titulata Alexiada, nota urmatoarele : "Armata era īntovarasita de o multime de oameni, tot atīt de numerosi ca nisipul marii si ca stelele de pe bolta cerului". Alaiul era format din "femei si chiar si copii (ce) si-au parasit casele lor pentru a īntre­prinde aceasta calatorie" - mentioneaza autoarea. In continuare, printesa asemuieste cruciada cu o "inundatie" care "a fost precedata de o armata de lacuste... care a distrus grīul si a infectat vi­ile" i.

Histoire de Cons tanti no ple depuis le regne de l'an-
fien Justin jusqu'ā la fin de l'Empire, tome IV, Faris, 1685,
p. 289.

Cruciada feudalilor

Cavalerii primei cruciade feudale, grupati īn patru armate, pornind din puncte diferite ale Eu­ropei īn cursul anului 1096, au hotarīt sa se īn-tīlneasca la Constantinopol.

Prima armata avea drept comandant pe Go-defroi de Bouillon, duce al Lotharingiei de Jos. Ostirea mai avea īn fruntea ei pe Baudouin de Boulogne, fratele mai mic al ducelui, pe un alt frate al acestuia, Eustache al III-lea, conte de Boulogne, si pe un var al celor enumerati, Bau­douin du Bourg.

Cea de a doua armata, alcatuita exclusiv din normanzi, avea īn frunte pe Bohemond de Tarent, fiul lui Robert Guiscard, si pe turbulentul Tancred, nepotul lui Bohemond.

A treia ostire era alcatuita din feudali din sudul Frantei. seful acestei armate era Raymond al IV-lea de Saint-Gilles, conte de Toulouse si marchiz de Provence.

Cea de a patra armata cuprindea feudali din

nordul Frantei. Comandanti ai ei erau contele

Normandiei, Robert Courtheuse, fiul lui Wilhelm

"Cuceritorul, si fratele sau vitreg stefan, conte de

Blois si de Chartres.

Prima armata urma, īn mare, drumul cruciadei saracimii, adica strabatu Germania si Ungaria, Traversarea Germaniei se desfasura rapid si fara nici un fel de incidente. Trecerea prin Ungaria īnsa nu parea sa se desfasoare la fel de linistit, din cauza mult prea recentelor acte vandalice savīr-site de componentii cruciadei saracimii. Cum Go-defroi de Bouillon nu putea evita traversarea Un-

gariei decīt cu pretul unui mare ocol, capetenia primei armate tinu sa-1 asigure pe regele Coloman al Ungariei, chiar la granita regatului maghiar, ca ci si ai sai vor avea o comportare exemplara. Pentru a īmpiedeca repetarea actelor comise de primii cruciati, Godefroi de Bouillon īsi anunta sodatii ca īi va pedepsi extrem de sever īn caz de īncalcare a angajamentului luat. Datorita acestei masuri, traversarea Ungariei se facu fara nici un Ici de incidente.

Cea de-a doua armata debarca mai īntīi la Avlona, pe coasta Albaniei. De aici ea si-a con-linuat drumul, prin Kastoria, spre Constantinopol.

Cruciatii provensali au traversat Italia de nord, Croatia, Dalmatia, Albania, Macedonia, dupa i.ire s-au īndreptat spre capitala Bizantului.

Cea de-a patra armata a strabatut prima parte .1 drumului pe uscat. īmbarcata pe nave la Brin-disi, īn Italia, ea a īnconjurat coastele peninsulei pentru a putea debarca la Durazzo. De aici, pe uscat, depasind Elbassan, Ohrida, Bitolia, Vodena si Salonic si-a continuat drumul spre Constanti­nopol.

īn general, cele patru armate ale cruciatilor n au comis pe teritoriul Bizantului acte prea grave, l.ipt care a facut ca īntre cruciati si autoritatile imperiale sa se stabileasca de la īnceput relatii co recte. Dupa un timp īnsa aceste relatii au īnceput sa capete aspectul tot mai pronuntat al unor di-vensiuni. Cauza rezida īn pretentiile Bizantului asupra fostelor sale teritorii asiatice. Bizantinii au īnKIes - mai bine zis voiau sa īnteleaga - ca .rinatele cruciate au luat drumul rasaritului pentru .1 cuceri īn numele si pentru Bizant locurile sfinte,

Cele patru capetenii ale primei Cruciade

foste posesiuni bizantine. La rīndul lor, cruciatii au tinut sa precizeze ca ei intentioneaza sa elibe­reze aceste teritorii, dar ca ele īn acel moment nu erau posesiuni bizantine, ci "res nullius", adica pamīnturi ale nimanui. De aici racirea relatiilor dintre cruciati si bizantini.

Alexis I, vrīnd sa profite de faptul ca deo­camdata sub zidurile capitalei sale se gaseau doar ostasii lui Godefroi de Bouillon, a īncercat sa ajunga la o īntelegere cu el. Mīna īntinsa de īm­parat a fost evitata de capetenia primei armate cruciate printr-un raspuns īn doi peri. Printre mo-livele care l-au īmpins la un asemenea gest au figurat parerea sa intima si sincera ca nu poate trata cu un "eretic", dar mai ales faptul ca, amī-nīnd darea raspunsului, cīstiga timpul necesar pīna la sosirea celorlalte trei armate cruciate cīnd, dis­punānd de mai multe resurse militare, va putea irata cu Alexis de pe cu totul alte pozitii.

īmparatul Bizantului, īntelegīnd scopul intim al tacticii adoptate de Godefroi de Bouillon, a īncercat sa forteze lucrurile. Tentativa nu i-a re­usit īnsa, deoarece Baudouin de Boulogne, fratele lui Godefroi de Bouillon, a trecut imediat la ata-mrea localitatilor din preajma capitalei bizantine, iapt ee a creat dintr-o data primejdia declansarii unui conflict armat īntre cruciati si Bizant. si cum Alexis I nu dorea acest lucru, īncepu sa bata īn retragere.

Vestea sosirii iminente īn Bizant a armatei conduse de Bohemond de Tarent si de nepotul sau a fortat mīna īmparatului Alexis I, care se arata deocamdata īngaduitor. Fiica acestuia, Ana (,'onmena, sesiza perfidia capeteniilor cruciate,

pofta lor de cucerire : "Cei simpli n-aveau alta intentie decīt adorarea mormīntului Mīntuitorului si vizitarea locurilor care altadata au fost sanctifi­cate prin prezenta sa. Dar existau de asemenea vi­cleni ca Bohemond, spre exemplu, care, sub pretex­tul pietatii, ardeau de dorinta de a cuceri Constan-tinopolul". "Vicleanului" Bohemond printesa i-a rezervat, īn mod surprinzator, cīteva rīnduri aproa­pe admirative : "īnalt, ...cu brate puternice si ro­buste... nu era nici slab si nici gras... Era alb pe tot corpul... Un par blond īi acoperea urechile fara sa-i atinga īnsa umerii, ca barbarilor... Avea ochi albastri plini de ura... Stomacul īi era larg si inima mare... Era fin si viclean. Vorbea tare... si nu ra-mīnea niciodata dator sīn raspunsuri la orice īntre­bare i-ai fi pus. Avīnd asemenea calitati el nu era inferior decīt lui Alexis īn demnitate, noroc, spirit si elocinta" ^l.

Intelegīnd ca timpul nu lucreaza īn favoarea sa, īmparatul porni o adevarata expeditie militara īmpotriva cruciatilor cantonati īn Pera. Expeditia a debutat cu blocarea cruciatilor. Ei au reusit sa scape din clestele bizantin printr-o operatiune ener­gica si rapida, dupa care au jefuit si incendiat Pera. Urmatoarea actiune īntreprinsa de cruciati a fost asaltarea marelui zid care īnconjura Con-stantinopolul. Cu toate eforturile depuse, asaltul s-a īncheiat printr-un esec.

Incidentul petrecut īn aprilie 1097 a dus, dupa cum era si firesc, la sistarea de catre Bizant a aprovizionarii cruciatilor, si deci la aparitia spec­trului foametei īn tabara acestora. Pentru a scapa de el, cruciatii s-au dedat la pradaciuni.

Histoire de Constantinople.,., tome IV, p. 291.

īn aceste momente īn care nemultumirile din tabara cruciata s-au transformat din murmure īn reprosuri rostite cu glas tare, Alexis I, dīnd do­vada de intuitie, i-a atacat cu furje pe cei de sub ordinele lui Godefroi de Bouillon. īnfrīnta, ca­petenia cruciata a fost nevoita sa primeasca ve­chile conditii puse de īmparat.

Acceptarea conditiilor s-a facut īntr-un cadru solemn, Īntovarasit de o parte dintre ofiterii sai, (īodefroi de Bouillon sa īndreptat spre unul din palatele imperiale unde, īn fata tronului lui Alexis, a īngenuncheat prestīnd juramīntul de fidelitate, īn timpul ceremoniei, īmparatul s-ar fi adresat astfel capeteniei cruciate : "Sīnt informat ca sīnteti īn tara voastra un principe puternic, plin de pru­denta si de dreptate. Va adopt deci ca fiu... īn credinta ca prin intermediul vostru imperiul meu va avea parte de liniste īn mijlocul acestei mul­timi de straini care ma īnconjura deja si care tre­buie īnca sa mai soseasca" *.

Cu acest prilej, Godefroi de Bouillon s-a an­gajat, īn numele sau si al cruciatilor, sa restituie loate teritoriile Bizantului pe care el sau ai sai Ic-ar cuceri. Dupa prestarea juramīntului si dupa obtinerea promisiunii amintite, Alexis I s-a ridicat de pe tron, s-a īnclinat īn fata ducelui, īmbratisīn-ilu-1 apoi si numindu-1 fiul sau.

Prin aceasta ceremonie tipic feudala, cruciada initiata si organizata de papalitate devenea o ac­tiune militara subordonata intereselor statului bi­zantin, īn timp ce participantii la ea urmau sa se bucure de aceleasi drepturi si obligatii pe care va-

Le Beau, op. cit., pp. 232-233.

salii le aveau fata de seniorul lor. Drepturile, īn cazul de fata, īnsemnau primirea de la bizantini a unor gratificatii īn aur sau īn argint, a vesmin­telor de onoare si a cailor. Cīt despre obligatiile vasalice, ele erau - cel putin teoretic - similare celor din Europa apuseana.

Imediat dupa īncheierea ceremoniei, armata lui Godefroi de Bouillon fu trecuta pe malul asiatic, unde urma sa astepte sosirea cruciatilor normanzi.

Tratativele dintre Alexis I si Bohemond de Tarent īn vederea semnarii de catre acesta din urma a unui angajament similar celui contractat de Godefroi de Bouillon, contrar tuturor presupu­nerilor, au durat foarte putin si s-au desfasurat īntr-o atmosfera pe care astazi am denumi-o cor­diala.

Atitudinea concilianta a normandului Bohe­mond a fost īn principal generata de convingerea neta ca fortele sale armate nu puteau emite pre­tentii īn cazul unui conflict militar cu Bizantul. Plecīnd de la aceasta premisa, nu lipsita de rea­lism, Bohemond si-a spus ca telul pe care īl ur­marea - obtinerea unei īmputerniciri imperiale pe baza careia sa se bucure de o situatie privi­legiata fata de celelalte capetenii cruciate - ar fi mai usor de obtinut printr-un comportament plin de respect si solicitudine, atitudine care sa para lui Alexis I ca izvoraste din dorinta sincera de a co­labora cu Imperiul bizantin.

Desi n-a capatat ceea ce sperase, Bohemond nu s-a aratat afectat de acest lucru, acceptīnd sa treaca imediat Bosforul, operatiune pe care a īn­treprins-o fara sa provoace vreun incident.

Ultimele doua armate au sosit la Constanti-nopol cam īn aceeasi perioada de timp. Primiti la fel de catre Alexis I, comandantii celor doua ar­mate s-au comportat diferit fata de bizantini ; īn vreme ce Raymond al IV-lea de Saint-Gilles a refuzat pīna la capat sa presteze juramīntul de omagiu, preferīnd, dupa cum va spune el, sa moara decīt sa faca acest lucru, contele Nor-mandiei, Robert Courtheuse, s-a conformat do­rintei exprimate de īmparat, fapt ce i-a atras o avalansa de atentii din partea basileului.

Desfasurarea cruciadei feudalilor. Odata īn­cheiata trecerea armatelor pe teritoriul asiatic, cru-< iatii s-au concentrat la Nicomedia, posesiunea cea mai avansata a Bizantului, situata īn fata orasului Niceea. Aici au zabovit trei zile, dupa care s-au īndreptat spre Niceea. īnaintarea cruciatilor, des­chisa de o avangarda numarīnd īn jur de 3 00C ('o oameni, s-a desfasurat fara multe dificultati. Ajungīnd sub zidurile cetatii la 14 mai 1097, cru­ciatii au trecut la asaltarea ei. Asediul a luat sfīrsit dupa sase saptamīni de lupte, la sfīrsitul lunii iu­nie 1097, cu capitularea orasului, dar nu fata de cruciati, ci fata de īmparatul bizantin.

Dupa cucerirea cetatii Niceea, bizantinii au pus deplina stapīnire pe oras permitīnd īnvinga­torilor sa-1 viziteze doar, numai īn grupuri mici, pentru a nu se deda la jafuri.

Bucuria victoriei a durat pentru unii cīteva ceasuri, iar pentru altii o zi-doua, deoarece cru­ciatii au fost nevoiti sa paraseasca īn valuri suc-i esive cetatea cucerita īntre 26 si 29 iunie, pentru ,i īntreprinde traversarea aridei provincii Anato-lia. Prima etapa, durīnd doua zile, a fost stra-

batuta de toate cele patru armate īn comun. In ziua a treia a marsului, cruciatii s-au īmpartit īn doua esaloane. Normanzii din Italia si cei din Franta au alcatuit primul esalon, īn timp ce al doilea a fost format din ostasii comandati de Godefroi de Bouillon si Raymond de Saint-Gilles. īmpartirea a fost cauzata de dificultatile aprovi­zionarii unei mari si unice armate pe toata durata drumului.

In dimineata zilei de 1 iulie, la Dorileea, pri­mul esalon cruciat fu atacat de turci. Atacul a fost oarecum surprinzator, dat fiind ca, pīna la aceasta data, cele doua dinastii turce din Anatolia, cea selgiucida si cea danishmandita, se razboiau īntre ele. Speriati īnsa de īnaintarea crestinilor, sefii relor doua case domnitoare au lasat la o oarte vechile lor neīntelegeri, dīndu-si mīna. Rezultatul acestei paci, care nu va dura prea mult, a fost sosirea pe cīmpul de lupta de la Dorileea a unei mari armate turcesti. Episodul este relatat de un cronicar contemporan : "Ai nostri se īntrebau .ou mirare de unde a putut veni o asemenea multime de turci, arabi, sarasini si altii imposibil de numa­rat, caci toate īnaltimile si colinele si vaile si toate cīmpiile... erau īn īntregime pline de aceasta rasa excomunicata" ¹.

Fiind īn vadita inferioritate Bohemond de Ta-rent īsi propusese sa reziste cu īndīrjire pīna la sosirea ajutoarelor dupa care trimisese. Sosirea rapida a lui Godefroi de Bouillon si a lui Raymond de Saint-Gilles schimba imediat raportul de forte

Histoire anonyme de la Premiere Qrohade..., p. 47.

_I

de pe cīmpul de lupta. Cruciatii reusira nu prea greu sa puna pe fuga ostile turce. īn precipitata lor retragere, turcii au lasat īn mīna cruciatilor o mare prada de razboi : "aur, argint, cai, catīri, ca­mile, oi, boi si multe alte lucruri".

īn urma bataliei victorioase repurtate la Dori-leea, armata cruciata si-a īngaduit o odihna de numai doua zile, dupa care porni din nou la drum. Noua etapa de mars, cu o durata de sase sapta-mīni, a cuprins strabaterea unui teritoriu salbatic >i arid, pe o caldura sufocanta. īn cursul marsului, cruciatii au pierdut majoritatea cailor. Cīnd aceasta zona a mortii a fost strabatuta, fiind urmata de fertila si odihnitoarea provincie Iconium, cruciatii au avut neta impresie ca au trecut din iad direct īn paradis.

īn fata cetatii Iconium cruciatii au ajuns pe la mijlocul lunii august. Cucerirea ei n-a compor­tat nici un fel de efort, deoarece cetatea nu era aparata de nici un luptator turc.

Urmatoarea tinta a cruciatilor fu cetatea He-racleea. Aparata de turci, ea fu cucerita cu oare­care dificultate. Dupa patru zile de odihna, cru­ciatii se īmpartira īn doua grupuri : unul avīnd fa frunte pe Tancred si pe Baudouin de Boulogne, si un al doilea cuprinzind pe toti ceilalti crestini. Primul grup va porni spre sud cu destinatia Ci-licia, īn timp ce al doilea se va īndrepta spre nord-est, cu intentia de a atinge Cezareea.

īn Cilicia, Tancred si Baudouin de Boulogne repurtara un prim succes, relativ facil, datorita pe de o parte fortei lor militare, iar de alta, ajuto­rului primit de cruciati din partea populatiei ar­mene si grecesti profund ostile turcilor. Succesul

este asigurat prin cucerirea localitatii Tars, cetate care deschide larg portile īn fata crestinilor.

Cucerirea cetatii produse prima animozitate īntre cruciati. Tancred, ca unul care nu prestase juramīntul de credinta fata de īmparatul Bizan­tului, ar fi vrut sa pastreze pentru sine cetatea. Acelasi lucru īl rīvnea īnsa si Baudouin. si cum acesta din urma avea cu 400 de cavaleri mai mult decīt Tancred, normandul ceda cetatea īndreptīn-du-se zorit spre Adana si Mamistra.

Sub zidul cetatii Mamistra, Tancred si Bau­douin se īntīlnira din nou, urmarind fiecare sa cucereasca pentru sine puternica fortareata. Tan­cred, fiind si acum īn inferioritate numerica fata de Baudouin, se vazu obligat iarasi sa cedeze.

Cel de-al doilea grup atinse Cezareea pe la sfīrsitul lui septembrie 1097, dupa care, mergīnd spre sud-est, ajunse la īnceputul lunii octombrie sub zidurile cetatii Comana. Locuitorii acestei ce­tati, armeni īn marea lor majoritate, primira pe cruciati cu bratele deschise. De aici, dupa escalada­rea masivului Anti-Taurus, cruciatii ajunsera īn fata. orasului Coxon sau Gocuz, populat de ase­menea de armeni, care le facura o primire caldu-noasa ; ei ocupara cetatea īn urale.

De la Coxon cruciatii strabatura īn continu­are o zona muntoasa, mult mai dificila, pe care ei o numira "Muntii Diavolului". La capatul aces­tui drum greu, īntīlnira cetatea Mar'ash. Primiti de locuitorii orasului ca "protectori providentiali", cruciatii intrara īn stapīnirea lui fara sa fi fost nevoiti sa scoata o singura data sabia din teaca. De la Mar'ash, cruciatii, al caror numar crescu prin soirea lui Bohemond, se īndreptara spre Siria.

Cruciada bizantina

La scurt timp dupa cucerirea cetatii Niceea, Alexis I, vrīnd sa profite de situatia nou creata, puse si el pe picioare o cruciada. īn fruntea arma­tei de uscat īl numi pe Ioan Ducas, iar īn cea a-flotei pe amiralul Kaspax.

Cruciatii bizantini se īndreptara mai īntīi spre Smirna. Ocuparea ei fu facuta īn pas de parada, deoarece emirul Tsakhas, afectat peste masura de un eveniment petrecut anterior - fiica sa ca2use prizoniera īn mīinile crestinilor o data cu cuceri­rea cetatii Niceea - nu vru sa-i īndīrjeasca si mai mult pe cruciati. īntr-un gest de mare cle­menta, drept rasplata a capitularii, Ioan Ducas īl lasa īn viata pe nefericitul emir.

De la Smirna bizantinii o pornira spre Efes, oras pe care, de asemenea, īl cucerira fara gre­utate.

īn anul urmator, 1098, soldatii lui Ducas ocu­para Lidia si Frigia. La capatul acestei campanii, .irmata lui Ducas se īntīlni cu oastea comandata de Alexis I pe cīmpiile Frigiei.

īn acest moment, ca urmare a cuceririlor fa-< mc, o buna parte a Asiei Mici a intrat īn sta-pīnirea bizantinilor, ceea ce a facut ca, cel putin pentru un timp, amenintarea musulmana asupra f ionstantinopolului sa fie complet īndepartata. Cu-icririle spectaculoase realizate au fost pentru bi­zantini de o importanta cu mult mai mare decīt tinia suprema pe care si-au propus-o si pe care o vor realiza cruciatii : cucerirea Ierusalimului.

Teritoriile atacate de catre cruciati depindeau oarecum- teoretic de sultanatul turcilor selgiucizi din Iran. In sīnul acestui sultanat, īn ultimii ani ai veacului al X-lea, aveau loc lupte interne, care i-au macinat serios potentialul militar. Lumea turca din aceasta parte a Asiei mai era īnsa sfīsiata si de conflicte īntre sultanate, cum era cel dintre sultanul Quilij Arslan si emirul Ghazi ibn-Danish-mend. El a fost sistat abia dupa caderea cetatii Niceea, adica numai īn momentul īn care ambele state au īnteles ca luptīnd singure īn fata cresti­nilor n-au nici o sansa de biruinta.

Pe de alta parte, conflicte puternice existau si īntre selgiucizii din Asia si Fatimizii din Egipt, germinate atīt de cauze politice, cīt si religioase, īn anii cuceririlor cruciate animozitatile acestea erau atīt de acute īncīt Fatimizii nu numai ca nu i-au ajutat pe selgiucizi, dar, profitīnd de deruta lor, au atacat si cucerit Ierusalimul (august 1098).

La aceste cauze, care explica īn buna masura īn ce īmprejurari si de ce au biruit crestinii, se adauga faptul, de loc neīnsemnat, al sprijinului permanent si masiv pe care l-au primit cruciatii din partea populatiei armene din Asia Mica.

Cucerirea Ierusalimului'

La sfīrsitul lui octombrie 1097 nestatornicul Baudouin īsi parasi din nou tovarasii de arme, cu scopul de a cuceri pentru sine un teritoriu oare­care. Privirile sale vizara mai īntīi Malatiya, pa-mīnt stapīnif īn acea vreme de un aventurier ar-

mean pe nume Khoril. Acesta, nu cu mult timp īnaintea anului 1097, trecuse prin clipe grele, pro­vocate de īnaintarea vertiginoasa a turcilor. Pen­tru a o abate, Khoril alese īn locul armelor alta cale : o trimise pe sotia sa - frumoasa dupa parerile contemporanilor - īn tabara turca. Dupa o vreme, reveni īn Malatiya fluturīnd victorioasa confirmarea titlului de principe acordat de turci barbatului ei. Dar fericirea printului Khoril nu dura prea mult. īn 1095 Malatiya fu din nou atacata de catre turci. Atacurile se repetara trei ani la rīnd. Ele īncepeau vara, rezumīndu-se la jefuirea regiunii īnconjuratoare a cetatiii-capitala ti la "devorarea" recoltelor, pentru a lua sfīrsit

data cvi ultimele luni ale anului. Iritat de perio­
dicitatea atacurilor carora nu putea sa le faca
lata, Khoril a cautat grabit un aliat pe care 1-a
gasit destul de repede īn tabara cruciatilor.

īn timp ce capetenia armeana se straduia sa scape de primejdia turca, alti sefi armeni, precum Kogh Vasile, adica Vasile Hotul, sau Thoros, sta-pīni ai cetatilor Karsun si respectiv Edessa, presati de aceeasi amenintare, s-au aruncat īn bratele lui Baudouin. Acesta, nelasīndu-se prea mult rugat, cuceri teritoriile lor, "eliberīndu-i" din grijile īn

are se aflau. si iata cum, fara un efort prea mare,
Uaudouin a ajuns stapīn al unui teritoriu dupa
care jinduia de mult. Acest teritoriu de sine stata-
lor, cunoscut īn istorie sub numele de comitatul
\ranc de EdesSa, a luat fiinta īn primavara anu­
lui 1C98. Paralel cu actiunea lui Baudouin, o alta
lapetenie crestina, Bohemond, īsi cauta "un loc sub
soare". Pasii acestui feudal se īndreptara spre

Antiohia, pe care reusi īn cele din urma s-o cuce­reasca pentru sine.

Exemplul dat de Baudouin si de Bohemond, ce contravenea juramīntului vasalic prestat de cru­ciati la Constantinopol, a gasit foarte repede multi imitatori. Faptul a avut cīteva urmari. īn primul rīnd a pulverizat cruciada īn mai multe expeditii pur militare. Apoi, lucru mai important, a dez­bracat actiunea feudalilor de haina religioasa pe care papalitatea s-a straduit s-o dea cruciadei. īn fine, feudalii incitati de exemplul lui Baudouin, au uitat peste noapte obiectivul principal al crucia­dei, care era cucerirea Ierusalimului, aventurīn-du-se īn grupuri-grupuri spre Siria nordica, pe care doreau s-o cucereasca cu orice pret.

īn mod cert, cruciada īntīi ar fi luat o aseme­nea turnura daca īn urma feudalilor nu s-ar fi aflat un numar destul de mare de pelerini. Aces­tia, pe drept cuvīnt indignati de comportarea, dar mai ales de scopurile urmarite de cruciati, au exer­citat presiuni asupra armatelor crestine pentru a le determina sa se īndrepte spre Ierusalim. si cum cruciatii nu doreau de loc sa se conformeze dorin­telor exprimate clar de pelerini, marele grup al acestora a trecut la amenintarea cu rascoala. Dīn-du-si seama ca pelerinii sīnt oricīnd gata sa treaca de la amenintari la fapta, lucru ce ar fi putut compromite total cuceririle de pīna atunci, cru­ciatii au īnceput pe rīnd sa accepte, cam fara voie, sa se īndrepte spre Ierusalim. Primul care a capitulat īn fata pelerinilor a fost Raymond de Saint-Gilles. Urmatorul fu Godefroi de Bouillon.

Drumul pe care l-au urmat cele doua capetenii feudale, dupa ce s-au hotarīt sa se īndrepte spre

Ierusalim, a trecut mai īntīi prin valea rīului Cronte. Apoi cruciatii au marsaluit un timp de-a lungul coastei estice a Mediteranei. De la nord de Jaffa crestinii, lasīnd undeva īn urma Tripoli, au urcat pe platoul Iudeii. La capatul acestui mars, care a durat īn total aproape jumatate de an, a aparut la orizont Ierusalimul, redevenit, īn īm­prejurarile aratate, tinta suprema a cruciatilor.

īn momentul sosirii cruciatilor sub zidurile Ierusalimului - iunie 1099 - stapīnirea Patimi­rilor, ce nu īmplinise nici macar anul - era foarte putin consolidata.

Primul asalt se solda cu distrugerea partiala a unui zid care apara intrarea nordica a cetatii, īnsufletiti de acest prim svicces, cruciatii īncearca sa patrunda īn oras. Neavīnd īnsa forte suficiente, īncercarea lor esua. Dezamagirea esecului fu am­plificata de un chin pe care cruciatii īl vor cu­noaste din plin : setea. Pentru a-i pune capat, crestinii fura obligati sa aduca apa tocmai din valea rīuīui Iordan. *Cīnd setea fu īntr-un fel potolita, aparu spectrul foamei.

Cele doua neprevazute - setea si foamea - iau decis pe crestini sa treaca de īndata la con­struirea de masini de asediu pentru a scurta la minimum durata cuceririi Ierusalimului. Mai bine organizati, atacīnd mai chibzuit si beneficiind si de ajutorul sosit pe neasteptate īn portul Jaffa pe bordul a doua galere genoveze, cruciatii reīn­cepura asaltul infinit mai īncrezatori īn fortele lor. Cel de al doilea atac, foarte violent de altfel, lua sfīrsit īn ziua de 15 iulie 1099 o data cu cu­cerirea Ierusalimului.

Patrunzīnd īn Ierusalim, cruciatii se dedara la acte de vandalism si de cruzime aproape unice ca amploare si grozavie īn īntreaga istorie. Despre aceste acte avem informatii din doua surse : mu­sulmane si crestine. Relatarile istoricilor musul­mani, īn general, au fost contestate de catre cro­nicarii crestini, pe motivul ca arabii au exagerat cu mult realitatea. Dar aceasta realitate a īntrecut probabil cu mult acea limita a "normalului" cu care era obisnuita Europa daca un cronicar ca Guillaume din Tyr^l, foarte īntelegator fata de actele cruciatilor, a putut nota urmatoarele : "Orasul prezenta ca spectacol un asemenea carna-giu, o asemenea varsare de sīnge, īncīt īnvingatorii īnsisi nu puteau sa fie decīt cuprinsi de oroare si de dezgust" ².

Un cronicar contemporan, referindu-se la in­trarea unor crestini īn marea moschee din Ieru­salim si la spectacolul vazut de el, scria : "A fost un asemenea carnagiu īncīt ai nostri mergeau īn sīnge pīna la glezne" ^s.

Aceste acte reprobabile, gratuite si total lip­site de sens au avut darul, printre altele, sa tre­zeasca īn inimile musulmanilor o ura adīnca īm­potriva crestinilor, fapt care va obliga pe cruciati sa stea de acum īnainte aproape īn permanenta cu arma īn mīna pentru a apara teritoriile cuce­rite de ei.

Episcop de Tyr si istoric al cruciadelor. A trait īntre
anii 1130 si 1186.

R. Grousset, Histoire des croisades et du royaume
franc de Jerusalem, tome I, Paris, Pion, p. 161.

Histoire anonyme de la Premiere Croisade..., p. 203.

Dupa cucerirea Ierusalimului, oastea crestina se afla īn fata dificilei īntrebari si anume : cui trebuie īncredintat orasul luat cu asalt ? Ca prim raspuns, cruciatii, īmpartiti īn doua tabere cvasi adverse, au īnceput sa fluture fiecare cīte un nume : Raymond de Saint-Gilles si respectiv

Godefroi de Bouillon. si cum nici o tabara nu era dispusa sa cedeze, pentru a pune capat dispu­tei dintre ele, care oricīnd putea degenera īntr-o veritabila īncaierare, legatul papei, Adhemar de Monteil, episcop de Puy, a hotarīt sa-i convoace pe toti cruciatii la o conferinta (17 iulie 1099). La capatul a cinci zile de dezbateri de loc calme, cruciatii au hotarīt sa īncredinteze soarta Ierusa­limului lui Godefroi de Bouillon. Din acest mo­ment (22 iulie 1099), Godefroi de Bouillon deve­nea, conform titulaturii primite, foarte modeste de altfel si pe deasupra si oarecum provizorie, "apa­rator al Sfīntului Mormīnt" si nicidecum rege al Ierusalimului, dupa cum sperase el.

Investirea lui Godefroi de Bouillon cu titlul amintit a nemultumit īn final ambele tabere. Pe una pentru ca pierduse totul, iar pe cealalta deoa­rece cucerise doar o sernivictoric.

Aceasta investire a nemultumit si pe īmpa­ratul bizantin Alexis I. Cauza supararii lui rezida īn nerespectarea de catre cruciati a angajamentului luat de ei la Constantinopol. Dar cum īncalcarea īntelegerii nu era prima de acest gen din istorie, si īntrucīt īmparatul bizantin nu avea nici des-tule forte militare pentru a-i obliga pe cruciati sa-si tina cuvīntul dat, el s-a īmpacat, īn cele din urma, cu situatia nou creata, acceptīnd-o ca pe un fapt consumat.

Godefvoi de Bouillon

Outat

salimuM, ?" unea īnche.ata, au

Palestina, _Raym0"d

^{!i contele}

de Flandra. Alti sefi cruciati, ca Bohemond sau Baudouin s-au stabilit īn Antiohia si respectiv Edessa. Alaturi de Godefroi de Bouillon, īn Ieru­salim au ramas o mīna de oameni, cīteva sute de cavaleri. Cu toate acestea statul condus de Gode­froi a reusit sa reziste un timp. Miracolul supra­vietuirii statului crestin al Ierusalimului n-a de­pins nici de īntelepciunea politica a lui Godefroi si nici de vitejia celor cīteva sute de sabii ce s-au īncumetat sa-1 apere, ci de grava decadenta a lu­mii arabe si de rivalitatile existente īn sīnul ei.

Grosul armatei cruciate, plecīnd precipitat din Palestina, a savīrsit o serie de greseli din punct de vedere strategic. Mai īntīi cruciatii n-au īncercat sa zdrobeasca toate fortele musulmane din Siria pentru a crea un spatiu de siguranta pentru teri­toriile cucerite de ei. Neprocedīnd īn acest fel, au redus Siria crestina la o fīsie de coasta amenin­tata oricīnd cu īnghitirea de catre musulmani. Greselile savīrsite de cruciati continua cu irosirea lortelor lor militare, īn vederea cuceririi īn exclu­sivitate pentru ei a unor orase ca Alep si Da­masc, īncercari ramase fara rezultat.

Primii care sesizara situatia critica īn care se aflau statele crestine din Asia au fost conduca­torii Sfīntului Scaun. Pentru a pune capat acestei -.rari de lucruri, papalitatea a organizat alte cīteva i ruciade, cu scopul de a trimite statelor crestine nou aparute īntariri militare. Prima cruciada ur­marind scopul aratat mai sus a avut loc īn anul 1101. Comandant al ei : Raymond de Saint-< lilles, marele nemultumit al hotarīrii din 22 iulie 1099. Curīnd dupa acest eveniment, Raymond de Saint-Gilles ajunse īn Asia cu intentia, printre

Ruinele castelului lui Tancred de la Tiberiada

altele, de a-1 elibera pe Bohemond, prizonier al emirului danishmandit Malik Ghazi. īn timpul tentativei, el fu īnsa īncercuit si īnvins apoi de musulmani undeva īntre Ankara si Amasia. Alte doua ostiri cruciate de ajutor comandate de Guillaume de Nevers si respectiv Guillaume de Poitiers au fost si ele distruse tot de catre turci, īn acelasi an 1101.

īn conditiile unei izolari aproape totale, ne­primind nici modestele ajutoare militare trimise de papalitate, Godefroi de Bouillon cu fortele sale % de-a dreptul neīnsemnate, a realizat lucruri ne-1 sperate. Astfel īn iarna anului 1099-1100 el a izbutit, īn numai cīteva luni doar, sa largeasca s granitele statului sau. O parte a acestui teritoriu;ī nou cucerit 1-a īncredintat lui Tancred, caruia i-af acordat cu acest prilej titlul de "principe al Tibe-riadei". La rīndul sau, Tancred, vrīnd parca sa-i

arate lui Godefroi ca e demn de īncrederea pe care acesta i-a aratat-o, a izbutit cu forte extrem de mici sa smulga din mīna musulmanilor, īn vara anului 1100, strategica cetate Haiffa.

Baudouin I, primul rege crestin al

Ierusalimului

La 18 iulie 1100, īn Ierusalim clopotele batura a moarte : īncetase din viata Godefroi de Bouillon. La foarte scurta vreme dupa acest eveniment, o mica delegatie de cavaleri parasi Ierusalimul cu destinatia Edessa. Ea urma sa-i aduca la cunos­tinta fratelui celui decedat, lui Baudouin, trista veste, rugīndu-1 totodata sa-i succeada īn scaun. La Edessa, īndoliata delegatie sosi abia la 12 sep­tembrie. Baudouin, luīnd act de cele transmise de membrii soliei si acceptīnd propunerea pe care acestia i-au facut-o īn numele statului ce-1 repre­zentau, a īncredintat īn mare graba soarta comi­tatului de Edessa varului sau Baudouin de Bourg dupa care, luīnd cu sine 400 de cavaleri de elita, o porni zorit, la īnceputul lunii octombrie 1100, spre Ierusalim.

Graba de care dadea dovada Baudouin avea o explicatie : pe de o parte el dorea sa scurteze calatoria pentru a reduce la minimum primejdiile cc-1 puteau paste la fiecare pas, iar pe de alta ardea de nerabdare sa preia conducerea celui mai mare si mai important stat crestin. Un cronicar contemporan, care relata acest moment, spune ca

pe obrazul lui Baudouin bucuria succesiunii ar fi umbrit durerea mortii fratelui sau.

Desi a alergat cīt a putut de repede spre Ieru­salim, Baudouin n-a reusit totusi sa scape de pe­ricolul de care se temea si pe care va fi nevoit sa-I īnfrunte īn strīmtoarea Nahr al-Kalb (Fluviul cīi-nelui). Aici, īntr-o vale strīmta si salbatica, o pu­ternica ostire turca comandata de sultanul Duqoq īi barase drumul. Cīnd a dat ochii cu ea, s-a gīndit o clipa sa faca cale īntoarsa. Dar o aseme­nea solutie nu putea decīt sa amīne cu cīteva ore deznodamīntul; de aceea Baudouin a ales calea disperatului, a fortarii trecerii. Esuīnd īn tenta­tiva sa, Baudouin se vazu nevoit sa recurga la o stratagema. S-a prefacut ca se retrage pe malul rīului, cu intentia de a se īndrepta spre Tripoli, īn aceasta actiune simulata, el a plasat īn fruntea coloanei sale convoiul si pe necombatanti, īn timp ce cavaleria a primit ordin sa asigure spatele esa­lonului. Turcii, bucurīndu-se prea devreme de vic­toria apropiata, au trimis īn urmarirea crestinilor un escadron ce numara 500 de calareti, urmat la distanta de grosul ostirii format din pedestrasi. Intrati īn strīmtul defileu, calaretii turci, obositi de pe urma- sarjei de urmarire, si neputīnd sa se desfasoare din pricina īngustimii locului, au fost īnvinsi de crestini īnainte ca ei sa poata primi ajutoarele salvatoare. Dupa ciocnire, turcii, cu rīndurile mult rarite, s-au īmprastiat. Baudouin cu ai sai a ajuns la Ierusalim la 11 noiembrie 110C. Aici el fu primit destul de glacial de patriarhul Daimbert, fost arhiepiscop de Pisa. Pentru a nu raci si mai mult relatiile dintre el si patriarh, Baudouin a parasit imediat orasul, cu scopul de-

i larat de a īntreprinde o inspectie militara a teritoriului ce fusese stapīnit de fratele sau. Din aceasta inspectie, facuta cu aerul unui succesor l'crm, Baudouin s-a īntors dupa mai bine de o luna la Ierusalim. Parīnd ca a uitat primirea rece pe care i-o facuse patriarhul, Baudouin s-a purtat cu Daimbert cu multa amabilitate. Desi n-a fost nici o clipa convins de sentimentele amicale de­clarate ale lui Baudouin, patriarhul n-a avut īn­cotro si la 25 decembrie 1100 i-a pus pe frunte, īn biserica Fecioarei din Bethleem, coroana regala a Ierusalimului, pe care Godefroi n-a purtat-o nici o singura zi. Pentru a impresiona pe cei din jur, ca si pe cei ce se aflau dincolo de fruntariile regatului sau, dupa īncoronare Baudouin I s-a īnconjurat de mare fast, asa cum facusera si con-linuau sa faca toti monarhii orientali.

Prima grija a noului suveran fu aceea de a darui regatului sau o iesire mai larga la mare. I argirea litoralului era imperios ceruta de motive economice si militare. Relatiile cu lumea apuseana se desfasurau extrem de anevoios īn conditiile existentei unui singur port, Jaffa. Politica de lar-l'.irc a litoralului duse inevitabil la conflicte mi-liiare, care s-au īncheiat de fiecare data cu vic-lorii. La capatul acestui drum nu prea usor si care a durat un deceniu regatul Ierusalimului dis­punea de porturi noi ca Arsuf, Beirut si Sidon.

īntre doua razboaie iscate din dorinta largi­rii litoralului, Baudouin I s-a ocupat si de alte treburi, cum a fost īndepartarea lui Daimbert si īnlocuirea lui cu Arnoul Malercorne, un prelat clocii si fara personalitate.

Biserica Sf. Mormīni din Ierusalim

Apoi Baudouin I s-a aventurat īn noi actiuni de cucerire. Ele au vizat de asta data orasul-port Tripoli, un veritabil "Gibraltar sirian", atacat de mai multe ori de armatele crestine dar fara succes. Asaltul decisiv a īnceput īn anul 1109. La el au luat parte si Baudouin de Bourg, conte de Edessa,

Tancred, si cei doi mostenitori ai lui Raymond de Saint-Gilles, care īsi disputau cu armele succesiu­nea libaneza, Bertrand si Guillaume Jourdain. Cu eforturile conjugate ale acestora, Tripoli fu īn sfīrsit cucerit la 12 iulie 1109 si transformat īn ca­pitala a comitatului Tripoli. Primul conducator al acestui stat - care a durat īntre anii 11C9 si 1289 - a fost Bertrand, unul din fiii lui Ray­mond de Saint-Gilles.

īn anul 1115 Baudouin I se afla din nou īn atac. De asta data el actiona īn sudul Palestinei, īncheind cucerirea Transiordaniei, ocupa apoi ti­nutul Ouadi-Mousa, īn care ridica cetatea Mont-real. Un an mai tīrziu, īnainta pīna īn regiunea Golfului Akaba, unde construi un puternic port militar. Cu aceasta importanta cucerire, el separa pe musulmanii din Africa de cei din Asia, contro-līnd totodata īntregul comert cu caravane care lega Cairo de Damasc si Bagdad.

īnainte de a muri, dīndu-si seama ca cuceririle sale nu pot fi trainice atīta vreme cīt ele nu se bizuie pe o mare masa crestina, Baudouin 1 a chemat īn regatul sau pe multi crestini de rit apu sean sau rasaritean pentru a popula pamīnturile, ungajīndu-se sa le ofere loturi gratuit.

Urmasii lui Baudoyin 1

La moartea Iui Baudouin I, eveniment petrecut īn anul 1118, tronul fu īncredintat lui Baudouin de Bourg, conte de Edessa. Activ si abil, noul rege al Ierusalimului se va stradui īn tot timpul

domniei sale sa īmpiedice realizarea unei unitati musulmane, prin actiuni de sprijinire a unor state, sau prin protejarea unor secte religioase ostile reli­giei oficiale. īn aceasta politica temerara Baudouin al II-lea a repurtat atīt succese cīt si īnfrīngeri. Din seria succeselor poate fi amintita ocuparea Antiohiei, urmata mai apoi de cucerirea cetatii de granita Banyas sau Paneas. Din categoria īn-frīngerilor a facut parte prinderea sa de catre emirul Balak, fapt petrecut īn anul 1123, ca si esecurile īnregistrate de el īn actiunile ce au urma­rit ocuparea oraselor Alep si Damasc. Prinderea lui Baudouin al II-lea a avut loc īn urmatoarele īmprejurari. īn anul amintit, regele Ierusalimului īsi propuse sa-1 elibereze pe Jocelin de Coustenay, conte de Edessa, prizonier al lui Balak īn orasul Kharput. Ajuns pe malul rīului Sanja, Baudouin al II-lea ridica tabara fara a lua o serie de masuri de precautie. Balak, profitīnd de usurinta regelui crestin, īi ataca pe neasteptate tabara luīndu-1 prizonier.

Dupa Baudouin al II-lea a urmat la tronul Ierusalimului, pentru o perioada de 12 ani, Foulque d'Anjou, ginerele celui disparut. Mai putin īn­zestrat ca īnaintasul sau, Foulque d'Anjou s-a des­curcat destul de greu īn itele evenimentelor. Cel dintīi moment dificil 1-a constituit ostilitatea prin­cipesei Alix, regenta Antiohiei. Pentru a-1 depasi, Foulque s-a hotarīt sa porneasca īmpotriva Anti­ohiei. Aici va īntīlni nu numai riposta adversarei sale - la care se astepta desigur -, ci si vraj­masia cumnatului sau, contele de Ponas, stapīnul comitatului de Tripoli, sustinatorul principesei. Actionīnd de asta data cu abilitate, Foulque a

reusit sa impuna casatoria dintre principesa mos­tenitoare a Antiohiei cu un candidat desemnat de el, īn persoana lui Raymond de Poitiers.

Regatul Ierusalimului īntīmpina si alte dificul­tati imprevizibile. Una dintre acestea se ivi īn momentul īn care politica de unificare a Siriei musulmane - dusa de energicul atābeg de Alep si Mossul, Zengī, - s-a īncheiat īntr-un rastimp scurt prin punerea pe picioare a unui mare stat islamic ostil lumii crestine din Asia. De īndata ce obtinu acest succes, Zengī cuceri fara prea mari dificultati cīteva cetati apartinīnd principatului de Antiohia.

īn acelasi timp un alt eveniment īntuneca ce­rul politic al Ierusalimului. Dupa 1130 Bizantul, mai sigur pe sine, īsi reclama cu tot mai multa tarie drepturile sale asupra teritoriilor aflate īn posesia cruciatilor.

_{Cruciada a doua}

Momente grele pentru statele cruciate

Supuse unui dublu atac, tarile crestine din Asia vor cunoaste īn acesti ani momente grele. Primul s-a ivit cu ocazia bataliei din fata cetatii Montferrand, din anul 1137, cīnd Zengī a luat ca prizonier pe contele Raymond al ll-lea de Tri­poli. Al doilea se va consuma atunci cīnd Ioan al ll-lea Comnenul (1118-1143), coborīnd cu tru­pele prin Cilicia, va bloca Antiohia, obligīndu-1 cu acest prilej pe Raymond, liber la aceasta data, sa se recunoasca vasal al Imperiului bizantin. īn acesti ani zilele statelor crestine pareau numarate. si atunci, cīnd nimeni nu mai credea īn supravie­tuirea lor, bizantinii si musulmanii au comis o grava si elementara greseala ciocnindu-se īntre ei. Confruntarea s-a soldat cu neutralizarea forte­lor beligerante, iar statele crestine au reīnceput sa spere īn steaua lor. Ea li se parea cruciatilor

tot asa de stralucitoare ca īn urma cu cītiva ani. īn realitate īnsa ea abia mai pīlpīia.

La 10 noiembrie 1143 Foulque I, regele Ierusa­limului, se stinse din viata. Conform principiului monarhiei ereditare, coroana celui disparut reveni tiului sau, Baudouin. Acesta fiind minor (avea doar 13 ani), nu putu sa preia puterea politica a regatului. Fu instituita o regenta, care avea īn i runte pe mama Ivii Baudouin, Melisanda, o semi-levantina, ce se va dovedi mare iubitoare de intrigi si certuri.

In acelasi an muri si īmparatul bizantin Ioan al II~lea Comnenul. Profitīnd de eveniment, Ray-mond de Poitiers, print al Antiohiei, - socotind ca noul basileu, Manuel Comnenul, are multe lu­cruri de rezolvat la īnceput de domnie -, se hotarī sa atace Cilicia, convins ca gestul sau nu va putea fi pedepsit.

Vestea devastarii Ciliciei ajunse repede la Con-stantinopol. si cum ea venise de la mare distanta, proportiile celor petrecute īn īndepartata provin­cie asiatica capatara dimensiuni sporite. Faptul īl determina pe Manuel sa actioneze imediat si cu energie pentru lichidarea pericolului cruciat. īn acest scop el a trimis īmpotriva lui Raymond o .irmata de uscat si o flota care a atacat Antiohia, devastīnd-o.

Abia scapat de replica bizantina, Raymond .■e vazu īn fata unei noi īncurcaturi : relatii īn­cordate cu Jocelin al II-lea, conte de Edessa. De ■ihfel raporturile dintre ei nu fusesera niciodata bune. Acum īnsa, īnasprirea lor avu darul sa-1 .ilecteze mai mult pe Raymond, deoarece surve­nea īntr-un moment īn care Antiohia avea si alti

inamici decīt Edessa sau Imperiul bizantin, si anume lumea musulmana. Confruntarea dintre Antiohia si Edessa, ce parea ca va īmbraca curīnd forme militare, era considerata de multi contem­porani ca inevitabila, deoarece īn acest moment din fruntea regatului Ierusalimului lipsea un suve­ran ca Foulque, care reusise si īn alte īmprejurari sa īmpace pe cei doi īnflacarati si ambitiosi ca­valeri, īn locul lui Foulque se afla Melisanda.

Animozitatile dintre cei doi sefi cruciati ajun­sera si la urechea lui Zengī, care se hotarī sa intre īn actiune. Cīntarind bine lucrurile īnainte de a porni la lupta, Zengī se decise sa atace mai īntīi IZdessa, stat de avangarda, despartit oarecum de celelalte teritorii crestine si, pe deasupra, īnconju­rat de trei parti de catre turci.

Stapīnul Edessei, contele Jocelin al II-lea, care suferea de complexe din cauza originii sale arabo-crestine, n-avea nici calitatile necesare unui sef de stat sau de osti. īn clipa īn care el auzi ca Zengī se īndreapta spre Edessa, parasi precipitat cetatea pentru a se adaposti īntr-o fortareata - Teii Basher - situata pe malul vestic al Eufratului. Ramasa fara o puternica rezistenta, Edessa, cu tot eroismul celor care, putini la numar, _ au apa­rat-o, cazu īn decembrie 1144 īn mīna lui Zengī.

Profitīnd de faptul ca Jocelin al II-lea con­tinua sa stea zavorit īn fortareata Teii Basher, unde astepta cu īnfrigurare ajutoarele promise de Melisanda, Zengī cuceri fara vreo īmpotrivire Sa-ruj si alte localitati situate la est de Eufrat.

īn plina campanie de cucerire cazu vestea asasinarii la Mossul a lui Nasīr al-Din Jaghar, locotenent al lui Zengī. Dupa aflarea stirii, Zengī

īntrerupse seria cuceririlor plecīnd zorit spre Mossul. Aici, īn plina actiune de consolidare a vic­toriilor sale anterioare, afla ca Edessa, avīnd īn frunte populatia armeana, s~a rasculat. De īndata Zengī porni spre Edessa. Sosit īn capitala fostului comitat, el condamna la moarte pe conspiratorii armeni. Dupa acest episod, capetenia turca se hotarī sa lichideze micul principat arab Qal'at Ja^;bar, situat pe malul Eufratului. Dar īnainte de a-1 putea cuceri, īn noaptea de 14 spre 15 sep­tembrie 1146, fu asasinat de eunucul Yaruktash.

Uciderea lui Zengī duse mai īntīi la dispersarea trupelor, iar apoi chiar la divizarea statului. Ar­mata din Alep avīnd īn frunte pe Nur al-Din Mahmud se īndrepta spre garnizoana de rese­dinta, acelasi lucru facīndu-1 si trupele din Mossul, ce aveau drept comandant pe Saif al-Din Ghazi.

^ īn aceste īmprejurari, armenii din Edessa, de coniventa cu Jocelin al II-lea, aflat īn fortareata, hotarīra sa scape de ocupatia straina. Planul ela­borat īn preajma lui 20 octombrie 1146 de cele doua parti fu transpus īn fapt imediat. Jocelin al II-lea se apropie de cetate ocrotit de īntune­ricul noptii. Ajungīnd la portile ei, Jocelin, cu complicitatea armenilor, escalada zidurile. Se īn­tinse de īndata o lupta, la capatul careia cruciatii reintrara īn posesia orasului.

Cei cītiva turci care au scapat teferi din lup­tele cu crestinii s-au īndreptat spre Alep. Aflīnd de cele īntīmplate, Nur al-Din, stapīn acum pe situatie, se īndreapta cu forte militare numeroase

īn mare graba spre Edessa pentru a-i pedepsi pe armeni si pe cruciati. Cīnd turcii au sosit sub zidurile Edessei - noiembrie 1146 - Jocelin al II-lea a īnteles ca salvarea depinde de puterea sa de rezistenta si de venirea grabnica a ajutoarelor militare cerute celorlalte state crestine. si cum ajutoarele nu soseau, Jocelin al II-lea ho­tarī sa forteze iesirea din Edessa. Gratie calita­tilor deosebite ale calului sau, reusi sa scape din cetate, dupa care trecu īnot Eufratul pentru a-si gasi adapostul salvator īn spatele zidurilor cetatii Samosate. Ceilalti cruciati, neavīnd nici cai si nici arme, īncepura sa bata repede īn retragere. Turcii patrunsera īn cetate prin toate partile, iar aparatorii orasului sfīrsira prin a muri īn vīrful sabiilor inamice. Victoria militara fu apoi urmata de un masacru sīngeros care a costat viata majori­tatii supravietuitorilor. Cei putini care s-au salvat miraculos au fost luati prizonieri si īmprastiati īn cele patru colturi ale statului lui Nur al-Din denumit si Ghazi, fiul lui Zengī.

Cu aceasta victorie, repurtata la 3 noiembrie 1146, disparu unul din cele patru state crestine. Clipe grele au īnceput apoi sa cunoasca si prin­cipatul Antiohiei, al carui teritoriu scadea mereu, īnghitit de aceleasi osti ce biruisera la Edessa. Victoriile turcesti, pentru a nu ramīne fapte mili­tare efemere, fura continuate de īnteleapta politica a "colonizarii" noilor teritorii cucerite cu popu­latii musulmane.

stirile despre īnfrīngerile cruciatilor avura da­rul sa alarmeze papalitatea, care trecu de īndata la organizarea celei de-a doua cruciade.

Pregatiri pentru noua cruciada

Vestea caderii orasului Edessa īl gasi pe papa Eueeniu al III-lea īn Frānta. Afectat de stire, dar mai ales de urmarile nosibile ale ei, papa īl īnsar­cina pe abatele de Ciairvaux. cunoscut īn istoria bisericii si a cruciadelor si sub numele de Sfīntul Bernard, sa predice o noua cruciada.

Descendent al unei vecbi familii nobiliare, fa­milia de Fointaine, Sfīntul Bernard a vazut lu­mina zilei pe domeniul feudal al parintilor īn anul 1091. Mai tīrziu intra īn manastirea Citeaux pentru a īmbraca rasa monahala. Va trece apoi la Clairv.iux, al carui abate va fi numit curīnd. īn 1130, deci destul de tīnar, ioaca un rol impor­tant īn alegerea papei Tnoeentiu al II-lea. Ca slu­jitor īnflacarat al bisericii, al intereselor ei, aba­lele Bernard a atacat pe "rationalisti" care, īn acel timp, se straduiau sa aspire la dublul rol de filosofi si teologi. īn aceeasi calitate, si cu aceeasi fervoare, el a luat atitudine fata de "ereticii" epo­cii lui care militau, printre altele, pentru rebote-zare, pentru renuntarea la semnul crucii si la li­turghie etc.

īn vederea punerii pe picioare a unei noi cru­ciade actiona si regele Frantei Ludovic al VIT-lea, < arc convoca la Vezelay, īn Burgundia, o adunare generala a seniorilor de pe tot cuprinsul regatului sau (31 martie 1146). īn cadrul dezbaterilor adu­narii figura centrala fu abatele Bernard. Acesta tinu un discurs patetic, dupa tiparele vremii, care avu darul sa-i faca pe cei ce-1 ascultau sa izbuc-

neasca īn finalul cuvīntarii : "Dumnezeu vrea ! Crucea !", asa cum se manifestasera cu o jumatate de veac īn urma si participantii la conciliul de la Clermont-Ferrand.

Furat de acest entuziasm general, regele Fran­tei se angaja solemn īn fata asistentei sa plece neīntīrziat īn cruciada.

Catre sfīrsitul aceluiasi an; la Speyr, īn cadrul dietei reunita din ordin imperial, īmparatul Con-rad al III-lea, un alt prozelit al abatelui Bernard, se hotarī sa plece īn cruciada. īmpreuna cu Conrad se obligara sa plece īn ajutorul crestinilor din Asia si circa 70 000 de cavaleri germani.

Desfasurarea cruciadei

Prima chestiune majora care s-a pus īn fata acestei cruciade, alcatuita din doua armate, a fost aceea a drumului ce urmau sa-1 parcurga cru­ciatii. Existau doua posibilitati : strabaterea dis­tantei Europa - Asia pe uscat - si aceasta posibi­litate implica pericole ce s-ar fi putut ivi atīt īn Europa cīt mai ales īn partile Anatoliei - sau pe apa. Cea de-a doua varianta, mai comoda, mai rapida si mai sigura, a fost propusa lui Lu­dovic al VH-lea de catre regele normand al Sici-liei, Roger al II-lea, posesorul unei puternice flote. Desi propunerea era mai mult decīt ispititoare, Ludovic al VH-lea se vazu nevoit s-o respinga din pricina unei singure conditii formulata de catre regele normand : coroana Antiohiei.

Primii care plecara spre Constantinopol fura cruciatii germani. Marsul lor īncepu īn mai 1147. Drumul pe care īl urmara fu vechea ruta straba­tuta de Godefroi de Bouillon. Acelasi drum fu parcurs si de francezi. Dar pentru a nu se ivi animozitati īntre cele doua armate, Conrad al III-lea si Ludovic al VH-lea convenira ca francezii sa porneasca dupa germani si sa-i urmeze la o oarecare distanta.

Ajunsi īn capitala Bizantului īn toamna lui 1147, Conrad al III-lea si Ludovic al Vll-lea constatara repede ca nu vor putea gasi un limbaj comun cu Manuel Comnenul, datorita pretenti­ilor formulate de īmparatul Bizantului. Aceste ce­reri, asemanatoare īntru totul celor exprimate de Alexis I, cuprindeau obligatia cruciatilor de a restitui Bizantului toate teritoriile bizantine pe care ei le-ar fi cucerit. īn plus, Manuel Comne­nul īi ceru regelui francez sa presteze fata de el omagiul de vasalitate.

Cei doi suverani cruciati, considerīndu-se jig­niti de pretentiile lui Manuel Comnenul, le res­pinsera fara menajamente, ceea ce duse la īnaspri­rea relatiilor dintre ei. Apoi, pentru a nu avea īn viitor nici o legatura cu el, cei doi se decisera si treaca de īndata pe malul asiatic.

Suparat, Manuel a facut un gest care a fost, īn general, aspru criticat de istorici : a semnat o pace separata cu sultanul turc Mas'ud, stapīnul teritoriilor ce urmau sa fie strabatute de armatele i clor doi suverani apuseni.

Ajuns pe pamīnturile Asiei Mici, īmparatul ('unrad al III-lea, īn loc sa avanseze de-a lungul

_I

coastei - regiune roditoare, presarata cu forta­rete, īn spatele carora s-ar fi putut adaposti la nevoie - se avīnta cu grosul ostilor sale in inima dezolantului platou al Jfrigiei. Rezultatul prim al nechibzuitului drum ales fu aparitia foametei. Armata germana se vazu totodata atacata de oas­tea turca. Caii ostasilor germani erau, dupa mar­turii contemporane, vlaguiti din cauza marsului extenuant si a lipsei de apa, iar cavalerii, sub gre­lele lor armuri, īncinsi de soare si slabiti de drum, abia se mai puteau misca. Intr-o astfel de īmpre­jurare ciocnirea dintre germani si turci fu o simpla lormalitate pentru cei din urma.

Infrīnt, si recunoscīndu-se īnfrīnt, Conrad al III-lea dadu ordin armatei sale sa se retraga. Dar abia o zecime din numarul total al soldatilor cu care plecase la drum executa ordinul īmparatului, deoarece restul de noua zecimi au cazut ucisi sau au īncaput pe mina turcilor.

Cu oastea distrusa aproape īn īntregime, cu soldati care mai mult se tlrau decīt īnaintau, Con­rad al III-lea reintra īn Niceea, de unde plecase sub privirile speriate ale lui Ludovic ai VII-iea, care se gasea tocmai gata de drum.

īnvatīnd din lectia colegului sau german, re­gele Frantei va evita pamīnturile pustii ale Fri-giei, pornind prudent pe drumul ce tinea linia li­toralului, īn fruntea unei armate numeroase ce cuprindea īn ariergarda si pe supravietuitorii lui Conrad al III-lea, īndreptīndu-se spre Efes. Dupa o scurta sedere aici, oastea franceza īsi propuse sa ajunga īn portul Adalia, de unde ar fi putut sa se īndrepte cu mare usurinta spre Cilicia si Antio -

hia. Dar se petrecu un fapt. oarecum minor, care compromise īnsa totul : nerespectarea ordinului raspicat dat de regele Frantei, care cerea soldatilor sa īnainteze si sa-si ridice taberele īn bloc. Vinovat de nesocotirea ordinului fu comandantul avan­garzii, Geoffroi de Rancon. Turcii, care nu-i sla­bisera pe francezi din ocbi nici o clipa, sesizīnd greseala savīrsita de Geoffroi. ataca grosul arma­tei. Luati prin surnrindere si detinīnd si pozitii dezavantajoase - francezii ocupau un loc situat īntr-o vale - soldatii lui Ludovic al Vll-lea su-ferira o serioasa īnfrīngere.

Duna ciocnire, armata franceza se reerupa nornind spre Adalia. Aici francezii īncepura un adevarat tīrg cu bizantinii pentru a putea intra īn posesia corabiilor cu care sa strabata ultima parte a drumului. Ascultīnd probabil de ordinele venite din capitala, bizantinii pusera la dispozitia francezilor navele cu tīrīita si īn mai multe etape. Aceste sicane contribuira la plecarea pe rīnd a francezilor si la ramīnerea inevitabila īn Adalia a unui ultim efectiv militar, redus ca numar, pīna la sosirea unor noi corabii. Acest efectiv fu atacat de catre ostile unite ale bizantinilor si turcilor si macelarit īn cea mai mare parte. Atacul era polita pe care īmparatul Manuel o platea mult prea mīn-drului rege Ludovic al Vll-lea.

Cei plecati pe bordul navelor ajunsera īn por­tul Saint-Simeon de pe coasta Asiei Mici īn mar­tie 1148, fiind īntīmpinati aici de printul Ray-mond de Poitiers si de o mare multime. Dupa obisnuitele cuvinte de salut, printul Antiohiei īi propuse regelui francez ca plan de lupta comun

atacarea statului turc condus de Nur al-Din. Pla­nul fu respins de Ludovic al VH-lea, pe motiv ca venirea lui pe aceste meleaguri este legata de dorinta de a vizita locurile sfinte, de a apara Ierusalimul, si īn nici un caz de a face razboaie si cuceriri. Refuzul regelui 1-a transformat pe prin­tul de Antiohia īntr-un adversar pe fata al rege­lui francez, fapt ce va contribui la desfasurarea ulterioara nefavorabila a evenimentelor.

Despartindu-se de printul Antiohiei, Ludovic porni spre Ierusalim, unde īl īntīlni pe Conrad al III-lea. Aici amīndoi hotarīra, īn mod nechib­zuit, sa atace Damascul, capitala unui stat de mīna a doua, si pe deasupra si aliat al crestinilor din Asia.

Asediul Damascului, scurt ca timp, si nefiind nici prea bine pregatit, se īncheie rapid prin re­tragerea ostilor franco-germane de sub zidurile cetatii asediate (iulie 1148).

Cu acest episod infructuos pentru crestini, cru­ciada a doua a luat sfīrsit. Dupa plecarea celor doua armate din Asia, Nur al-Din, parasind po­litica de espectativa de pīna atunci, trecu la ofen­siva. Intr-o prima lupta purtata la Ma'arrathī īmpotriva trupelor principatului de Antiohia, ca­petenia turca īnvinse armatele crestine, ucigīndu-1 īn toiul īncaierarii, īn iunie 1149, pe Raymond de Poitiers. Victoria repurtata pe cīmpul de ba­taie fu urmata apoi de cucerirea tuturor cetatilor situate la est de Oronte si care apartinusera cru­ciatilor din Antiohia. Cu acest prilej disparea de­finitiv comitatul de Edessa.

_ii

Regii Ierusalimului si Egiptul

īn 1152, dupa o asteptare de aproape un de­ceniu, fiul Melisandei, Baudouin, primul vlastar regal nascut īn "locurile sfinte", se īncorona ofi­cial ca rege al Ierusalimului. Satisfactia īncorona­rii - la care Baudouin al III-lea visase atīta - fu īntunecata īnsa de atitudinea mamei sale, care nu voia cu nici un chip sa-i cedeze puterea. Con-strīnsa de fiul sau, Melisanda va darui celui ce se intitula rege al Ierusalimului o parte doar din regat, si anume teritoriile maritime, īn timp ce ea continua sa pastreze īn mīinile sale cea mai mare parte a statului. Dupa preluarea partiala a puterii, Baudouin al III-lea, mai mult decīt abil pentru vīrsta lui, īncepu sa-si caute febril aliati. Operatiunea urmatoare pe care a īntreprins-o - si care va avea loc dupa strīngerea rīndurilor - a fost declansarea unui razboi īmpotriva Melisan­dei. Conflictul armat desfasurat īntre fiu si mama a dat cīstig de cauza feciorului, cuceritor al Ieru­salimului si al īmprejurimilor.

Urcarea pe tron a lui Baudouin al III-lea, su­veran ce parea īnzestrat cu reale calitati, a avut loc cam tīrziu pentru cauza crestina, īntr-un mo­ment īn care Edessa se afla deja īn mīini musul­mane, ca si cea mai mare parte a principatului Antiohiei, la cītiva ani dupa plecarea cruciatilor, pe care tīnarul suveran s-ar fi putut bizui īn rea­lizarea īndraznetelor sale planuri. Dar cum istoria iiu poate fi īntoarsa din drumul ei, Baudouin a trebuit sa se rezume la fortele sale si la sprijinul loarte redus pe care i-1 va oferi Bizantul.

Cu fortele sale proprii, regele Ierusalimului a rupt pentru sine din litoralul egiptean importan­tul port Ascalon. Cu aceleasi resurse a īncercat si a reusit cel mai adesea sa-i opreasca pe musul­manii ce se aflau acum īn plina ofensiva. si daca n-a reusit mai mult, s-a datorat īn special politicii de eschivare dusa de bizantini, politica justifi­cata īntr-un fel prin greseala savīrsita de aven­turierul Renaud de Chatillon ^l.

Dupa Baudouin al III-lea - mort la 10 fe­bruarie 1162, la Beirut, pe cīnd avea doar 33 ani - tronul a revenit fratelui sau mai mic Amaury, conte de Jaffa si de Ascalon. Contestat la īnceput de unii baroni, Amaury I s-a vazut nevoit sa anihileze īn primul rīnd opozitia aces­tora, pentru ca abia dupa aceea sa se ocupe de telul sau principal : Egiptul.

īn aceasta vreme Egiptul se afla īntr-o deca­dere totala. Regii fatimizi erau tutelati de marii viziri, politicieni fara scrupule ce parveneau la putere cel mai adesea prin pumnal si otrava. Ago­nizanta situatie a Egiptului era urmarita de Nur al-Din cu īncordarea animalului de prada, pentru a interveni la momentul potrivit. Acest, moment i-a fost oferit de gonirea din functia de vizir a lui Sāwar de catre o factiune rivala. Pentru a-1 restabili īn drepturi, Nur al-Din s-a grabit sa-i trimita īn ajutor o parte a trupelor sale coman­date de generalul Sīrkuh. Dupa restabilirea vizi-

Casatorit īn 1153 cu Constanta, vaduva lui Ray-raond de Poitiers, Renaud ataca si jefuieste Cipru, insula apartinīnd Bizantului. Datorita acestui act necugetat, relatiile Bizant-cruciati cunosc din nou o curba descendenta.

Moneda de la Ama­ury I (Pe reversul medaliei, Sf. Mor-tnīnt)

rului īn functia sa, trupele comandate de Sīrkuh se oprira sub zidurile orasului Cairo, īn asteptarea achitarii tributului si a indemnizatiilor promise. Sāwar īnsa nu numai ca nu s-a grabit sa se achite de obligatiile pe care si le-a asumat, dar, mai mult, 1-a "invitat" pe Sīrkuh sa plece īn tinutu­rile lui de bastina. si cum el nu s-a aratat dispus sa se conformeze cererii, vizirul 1-a chemat īn ajutor pe Amaury I. Amaury si Sāwar l-au īn­vins pe Sīrkuh, obligīndu-1 sa paraseasca Egiptul

Trei ani dupa acest eveniment, Nur al-Din īi ordona lui Sīrkuh sa porneasca spre Egipt, de data aceasta īnsa cu specificatia expresa de a-1

cuceri. Fatimizii aflati iarasi īn pericol recursera īnca o data la ajutorul militar al lui Amaury.

īn luptele care avura loc cu acest prilej -- toate īn zona nordica a Egiptului - aliatii repurtara noi victorii care īnsemnara alungarea armatelor turce dincolo de granitele tarii. Drept rasplata pen­tru ajutorul dat, Amaury primi de la egipteni o mare suma de bani si dreptul de a stabili o garnizoana militara la Alexandria.

Conflictul cu turcii. īnfrīngerea armatelor cruciate

Un an dupa obtinerea acestor succese, Amaury, īmbatat probabil de victoria repurtata, facu ma­rea greseala de a ataca Egiptul, cu scopul de­clarat de a-1 cuceri. Neavīnd suficiente forte proprii, Egiptul lansa, ca si cu alte prilejuri, un apel dincolo de granitele tarii. Nur al-Din tri­mise īn mare graba īn ajutor pe Sīrkuh. Acesta īnvinse armatele cruciate, gonindu-le din Egipt. Dupa victorie, foarte curīnd (1169), Sīrkuh muri. Comanda armatei din Egipt fu preluata de nepo­tul celui disparut, Salah al-Din sau Saladin. Ener­gic, īntreprinzator, Saladin, fara sa se complice prea mult, puse pe fuga pe Fatimizi, proclamīn-du-se locotenent al atabegului Nur al-Din.

Cucerirea Egiptului de catre Saladin a fost un fapt cu mai multe implicatii. Mai īntīi prin el s-a pus capat schismei care rupsese lumea musul-

mana īn doua. Apoi, prin aceeasi operatie, cel mai puternic stat crestin, regatul Ierusalimului, s-a gasit dintr-o data īn postura extrem de dificila a tarii īnconjurata de trei parti de acelasi vecin dusman. Pentru a iesi din impasul grav īn care se afla tara sa, Amaury a cautat o apropiere fata de Bizant. īn acest scop el s-a casatorit cu prin­tesa bizantina Maria Comnena. Pretul casatoriei a fost elaborarea unui plan de lupta comun īn­dreptat īmpotriva lui Nur al-Din si a locotenen­tului sau din Egipt. Din cauza mortii sale, sur­venite īn anul 1174, planul n-a mai capatat viata.

Cam īn aceeasi vreme cu Amaury a disparut si Nur al-Din, tronul revenind fiului sau minor. De faptul ca noul sef de stat era minor a pro­fitat Saladin, care mai īntīi s-a proclamat de sine statator, pentru ca apoi sa atace si sa cu­cereasca doua mari orase : Damascul (1174) si Alepul (1183).

Dupa Amaury, tronul Ierusalimului a fost ocu­pat de Baudouin al IV-lea, un barbat plin de calitati, dar bolnav de lepra. Desi suferea de o ase­menea maladie, regele a luat parte activa la lup-lele īmpotriva lui Saladin, reusind chiar si unele succese (1177). La capatul acestor conflicte mi­litare, Ierusalimul, cu fortele epuizate, a semnat cu Saladin un armistitiu. Din nefericire pentru crestini, el a avut o viata foarte scurta din cauza actelor tīlharesti comise de turbulentul Renaud de Chatillon asupra caravanelor musulmane. Ca riposta, Saladin reīncepu razboiul cu crestinii. Re­naud, neīntelegīnd gravitatea faptelor savīrsite, uimise īn iarna anilor 1182-1183 o escadra īn

tQ9

Marea Rosie pentru a ataca orasele sfinte ale mu­sulmanilor : Mecca si Medina. Gestul sau, consi­derat un mare sacrilegiu, genera un razboi īnver­sunat īntre musulmani si crestini.

Curīnd dupa aceste evenimente Baudouin a! IV-lea, ros de neiertatoarea boala, īsi dadu ob­stescul sfīrsit (martie 1185). La tron urma ne­potul sau Baudouin al V-lea. Regele-copil muri īn septembrie 1186 īn etate de cinci ani. Trebu­rile tarii fura preluate apoi de Sibila, sora lui Baudouin al IV-lea, care, cu toata opozitia no­bililor din regat, īl asocie la tron pe sotul sau Guv de Lusignan. Fiind foarte putin dotat cu calitati necesare unui sef de a>rmata, Guv de Lu-sisrnan ar fi trebuit sa aiba fata de Saladin o atitudine binevoitoare, pentru a nu fi nevoit sa se masoare cu el, un adversar care īl īntrecea din toate punctele de vedere. Guy era īnsa un vanitos si un īnchipuit, si oe deasupra usor influentabil. El a ascultat sfaturile date de Renaud de Chatillon sau de Gerard de Ridefort (marele maestru al templierilor) si a pornit la lunta contra lui Sa­ladin. Batalia, desfasurata īn iulie 1187 la Hattin, līnga Tiberiada, s-a īncheiat cu īnfrīngerea totala a armatelor crestine si cu luarea ca prizonier a infatuatului Guv,

Dupa aceasta mare victorie, Saladin, nemai-īntīlnind īn drumul sau decīt un spatiu neaparat de nimeni, a īnaintat nestingherit, cucerind fara nici un efort localitati dupa localitati. Astfel au cazut Acera, īn iulie 1187, Jaf fa si Beirut, īn au­gust 1187, si Ierusalim, la īnceputul lui octom­brie acelasi an.

_I

La capatul acestor succese, musulmanii deti­neau īn mīinile lor īntregul regat al Ierusalimului, cu exceptia Tyr-ului, comitatul de Tripoli, fara orasul Tripoli, si principatul Antiohiei, mai pu­tin cetatea Antiohia si castelul Margab.

Victorios pe toata linia, Saladin a dat dovada fata de crestinii din Asia, īn doua rīnduri, de mare generozitate : le-a permis īnvinsilor sa pa­raseasca nestingheriti locurile ocupate de armatele sale, refuzīnd totodata cu īncapatīnare ca Sfīntul Mormīnt sa fie distrus, asa dupa cum īl sfatuiau multi din anturajul sau.

1 Lumea crestina

Recucerirea crestina

Prima cruciada Cruciada a IV-a

Lumea musulmana Cuceriri musulmane

Cruciada a lll-a Cruciada a VII-a

[Inima de Leu

tlluniotri

I          i

II 6OO

_{Cruciada a treia}

Cīnd Europa da semne de oboseala

Astazi, pe baza informatiilor pe care le avem, putem spune ca ecoul evenimentelor din cea de-a doua cruciada a razbit īn multe colturi ale Eu­ropei. Unii dintre cei care au luat cunostinta de ele s-au aratat mīhniti de desfasurarea nefericita a lucrurilor. Printre acestia s-a numarat papa Ur­ban al III-lea, al carui sfīrsit a fost, dupa cum afirma unele izvoare, determinat īn mare masura de vestea caderii Ierusalimului. īn ciuda eveni­mentelor grave petrecute īn Orientul Apropiat īn a doua jumatate a veacului al XH-lea, Europa a consimtit sa faca/ceva īn vederea re­stabilirii vechiului echilibru īn aceasta parte a lumii destul de tīrziu, abia dupa 1187, anul cuce­ririi Ierusalimului de catre ostile lui Saladin. Tar­diva interventie poate fi explicata īn primul rīnd prin aceea ca ideea de cruciada īncepuse sa nu

mai īnsemne mare lucru pentru tarani. īn aceasta vreme taranii, īn loc sa se īnroleze disciplinati sub faldurile crucii, preferau sa recurga la cai mai sigure de īmbunatatire a situatiei lor juridice si economice : rascoale sau fuga la orase, unde deveneau liberi. La rīndul lor orasenii, profitīnd de lipsa unor mari feudali din Europa, stapīni ai unor orase, puneau mīna pe arme pentru a pro­clama urbele lor comune independente. Apoi, cru­ciadele, prin contributiile banesti impuse taranilor si orasenilor, ca de exemplu "zeciuiala lui Sala-din", trezesc īn sufletul maselor o adevarata ad­versitate. Toate la un loc, si alte cauze, au facut din Europa un continent oarecum insensibil la dramele statelor crestine din Orientul Apropiat. Din aceasta stare de "detasare" Europa s-a rupt īn clipa īn care arhiepiscopul Tyr-ului a īmprastiat pe vechiul continent vestea-surpriza a caderii Ierusalimului. Primii care s-au alarmat au fost papalitatea si unii sefi ai statelor europene, īn fruntea acestora din urma s-a aflat Guillaume II-lea, regele Siciliei. Vrīnd sa porneasca pri­mul spre Asia, el a semnat īn mare graba o pace i u Bizantul, stat cu care era īn acel moment īn-ir-un conflict deschis. Apoi a trimis spre locurile ■linte, īn martie 1188, o escadra si 200 de ca-v.ilcri.

Cruciada celor trei suverani

īn timp ce regele Siciliei punea pe picioare mica ostire trimisa īn ajutorul statelor cruciate, papalitatea īncepu sa agite ideea semnarii unui

pact general īn vederea mobilizarii tuturor for­telor catolice din Europa īmpotriva lumii musul­mane. Ideea a fost privita de multe state europene cu destula raceala. Papalitatea, cu toata lipsa de entuziasm manifestata de multe tari de pe con­tinent, a obtinut totusi un prim succes : Anglia si Franta acceptara sa se reconcilieze si sa por­neasca īmpreuna īn cruciada. Cīteva luni dupa reconciliere, vechile animozitati^l dintre Anglia si Franta s-au aratat a fi mai puternice decīt sen­timentele lor crestine, armatele celor doua state reīncepīnd lupta. īn toiul ei, moare regele An­gliei, Henric Plantagenetul. La tron a urmat fiul acestuia, Richard Inima de Leu. Mai conciliant decīt tatal sau, Richard Inima de Leu a acceptat sa puna capat razboiului si sa plece īn cruciada.

Daca Anglia si Franta au raspuns mai greu apelului papal, mult mai receptiv a fost īn schimb īmparatul Frederic I Barbarossa.

īn mai 1189 armata imperiala germana - circa 100 000 de oameni, cifra evident exagerata de iz­voarele vremii - se puse īn miscare. Prima ei tinta : ajungerea cīt mai grabnica sub zidurile Con-stantinopolului.

Apelul lansat de papalitate, dar mai cu seama raspunsul aprobativ dat de cele trei tari europene statului papal, au provocat īn Bizant mari te­meri. Ele erau generate de faptul ca Occidentul

Reconcilierea a avut loc la 21 ianuarie 1188 la Gi-sors ; ea a pus capat pentru moment vechiului conflict dintre cele doua state, generat de faptul ca regele Angliei era vasalul regelui Frantei pentru posesiunile sale de pe continent.

intentiona sa trimita īn cruciada acum nu ar­mate oarecare - cum facuse cu ocazia expediti­ilor anterioare -, ci armate "nationale" puternice. Cu alte cuvinte, Bizantul se temea de posibilita­tea izbucnirii unui conflict armat īntre el si sta­tele din vestul Europei. īn acelasi timp, cruciada, care se anunta iminenta, a avut darul sa-i faca pe diriguitorii bizantini sa conchida ca risca sa piarda, īn cazul īn care cruciatii īnving, - de ce nu ? - toate teritoriile Bizantului prezente sau trecute. si cum o asemenea perspectiva era amenintatoare, Bizantul īl facu pe Saladin sa īn­teleaga ca n-ar respinge mīna amicala a acestuia, īn cazul īn care el ar accepta o singura conditie formulata de basileu. Ea suna asa : retrocedarea locurilor sfinte bizantinilor. Neīnsemnīnd mare lucru, fiind de fapt o pretentie minora ce tinea mai de graba de satisfacerea unui amor propriu al īmparatului bizantin, Saladin spuse "da". Ca rasplata pentru aceasta acceptare, Bizantul acorda lui Saladin dreptul de protectorat asupra musul­manilor din Constantinopol.

Spre sfīrstiul lunii august 1189 Frederic I Barbarossa ajunse la Filipopoli, localitate bizan-lina. Anticipīnd sosirea sa īn capitala Bizantului, īmparatul trimise cītiva emisari. Prost vazuti de liasileu, ei fura aruncati din porunca lui īn īn-(Iiisoare. Ca raspuns, Frederic I jefui teritoriul clin jurul orasului Filipopoli.

La rīndul ei, patriarhia de la Constantinopol, iritata de perseverenta cu care papalitatea orga­niza noi cruciade ce faceau din Bizant o simpla t.iru de tranzit, īl īndemna pe īmparat sa īntre-

prinda o mare expeditie ortodoxa īmpotriva lu­mii catolice.

Pīna la urma Isac Anghelos, noul īmparat, si Frederic I, lasīnd pe planul al doilea sentimen­tele ce si le nutreau reciproc, au ajuns la o īn­telegere ce a cuprins angajamentul basileului de a-i transporta pe germani īn Asia Mica, precum si obligatia acestora de a urma o ruta stabilita de comun acord. Conform acestei īntelegeri, ma­rea armata germana a strabatut strāmtoarea Galli-poli īn ultima decada a lunii martie 1190.

Ajuns īn Asia, Frederic I fu īntīmpinat cu multa bunavointa de sultanul selgiucid Qilij Ars-lān, interesat īn realizarea unei aliante comune contra lui Saladin. Dupa semnarea aliantei - la Iconium -, armata germana se īndrepta spre granita turco-armeana.

Prezenta lui Frederic I pe pamīnturile Asiei īl alarma pe Saladin, deoarece niciodata pīna atunci Europa nu reusise sa trimita īn cruciada o armata atīt de numeroasa si de puternica. Pen­tru a face fata cu succes razboiului iminent, Sa­ladin socoti nimerit sa-si sporeasca rīndurile prin transformarea luptei sale īntr-un djihad general, īn acest scop, el trimise emisari īn cele patru col­turi ale lumii musulmane. īnainte ca raspunsul asteptat sa se transforme īn certitudine, pericolul german se stinse subit prin moartea stupida a īm­paratului german. (La IC iunie Frederic I se īneca īn apele rīului Selef). Consecintele acestui accident fatal se vadira īn primul rīnd īn deza­gregarea marii armate īntr-un timp record.

īn 1188, ca urmare a diligentelor depuse de papalitate fata de cele doua state italiene rivale,

Pisa si Genova, ambele orase au īncetat brusc ostilitatile, declarīndu-se totodata de acord sa participe cu unele efective militare la proiectata cruciada. Pisa a trimis chiar īn acelasi an īn aju­torul cruciatilor o flota alcatuita din 52 nave. Surprinsa de vreme rea, flota pisana a fost ne­voita sa ierneze īn portul Messina din Sicilia. O data cu venirea primaverii, puternica forta na­vala a cetatii Pisa si-a continuat drumul navigīnd spre punctul terminus al calatoriei, portul Acera.

La īnceputul anului 1189 Genova a trimis cu aceeasi destinatie - portul Acera - o flota co­mandata de consulul Guido Spinola. Cam īn aceeasi vreme, un alt stat italian, aristocratica re­publica a lagunelor, Venetia, stimulata īntr-un fel de exemplul oraselor Pisa si Genova, a pus la dispozitia cruciatilor o escadra avīnd īn frunte pe Domenico Contarini si pe Giovanni Morosini.

Catre sfīrsitul anului 1189 forta maritima a cruciatilor a crescut considerabil, o data cu so­sirea īn bazinul estic al Mediteranei a noi escadre apartinīnd Frantei sau unor state nordice.

In aceste conditii, de evidenta superioritate navala, sansele crestinilor, ce-si propusesera sa ia cu asalt cetatea Acera, pareau foarte mari. Ele nu īnceput īnsa sa dispara treptat-treptat dato­rita unei greseli elementare savīrsite de crestini - iruciatii au neglijat sa prelungeasca frontul pīna la mare lasīnd un spatiu liber īntre ei si tarm - NĪUiatie speculata admirabil de'Saladin. Catre sfīr-tiiul lunii septembrie, desi opriti din actiunile lor, crestinii mai credeau īn victorie. La īncepu­tul lui octombrie īnsa ei fura īnvinsi pe toata linia si siliti sa se īncline īn fata turcilor.

Corabie cruciata

Decizīndu-se mai greu si actionīnd cu destula īncetineala, cei doi regi apuseni, Filip al II-lea August si Richard Inima de Leu, au pornit īn cruciada abia la īnceputul lui iulie 1190. La aceasta data ei au parasit localitatea Vezelay avīnd ca destinatie locurile sfinte. Dupa efectua­rea unui mars, destul de lung, parcurs fara graba de cei doi suverani, s-au īmbarcat din cauza proastelor relatii dintre ei īn porturi diferite. Fi­lip al II-lea la Genova si Richard Inima de Leu la Marsilia. Dupa o plutire voit separata flotele celor doi regi s-au īntīlnit la Messina, unde au stat, fara nici un motiv serios, sase luni de zile. La sfīrsitul lunii martie 1191, cu trupele din nou īmbarcate pe nave, Filip al II^:lea porni, īn sfīr-sit, spre tarmurile Asiei. Ceva mai tīrziu, īn apri­lie acelasi an, pleaca din Messina si regele An­gliei cu soldatii sai. Pe drum flota lui Richard Tnima de Leu fu surprinsa de o furtuna ; trei nave esuara pe coastele Ciprului. Neputīnd sa plece mai departe, īnainte de a dispune de toate navele, Richard debarca pe insula. Aici el va cere dre­gatorilor bizantini ajutoare afīt pentru repararea galerelor avariate, cīt si pentru completarea re­zervelor de hrana. Datorita refuzului net formu­lat de dregatorii bizantini, de la cerere Richard Inima de Leu trecu la atac armat. El avu loc undeva la vest de Limassol, īncheindu-se cu īn-frīngerea trupelor bizantine. Apoi pe insula en­glezii si bizantinii se mai ciocnira o data, deci­siv, īn mai 1191. Lupta dadu acelasi īnvingator, ceea ce duse imediat la ocuparea totala a insulei.

īn timp ce Richard Inima de Leu zabovea luptīnd īmpotriva bizantinilor īn insula Cipru,

profitīnd si de avansul datorat plecarii sale mai zorite din Messina, Filip al II-lea debarca pri­mul pe tarmurile Asiei, īn fata cetatii Acera, īn aprilie 1191- Dupa sosire, el se alatura imediat celor care īncercau de mai multa vreme sa smulga din mīna lui Saladin puternica fortareata asiatica.

Primele zile si nopti de asediu - marcate de activitatea aproape neīntrerupta a celor ce mī-nuiau marile masini de razboi -. se scursera mo­noton, fara ca ele sa fie martore ale unei victorii crestine. Apoi asediul īncepu sa līncezeasca.

īntre timp Richard Inima de Leu, īmpreuna cu ostile sale, se urca din nou pe bordul nave­lor pentru a se īndrepta spre aceeasi cetate Acera. īn drum, nu departe de tarmul asiatic, regele en­glez ajunse din urma o mare galera musulmana īncarcata cu soldati, munitii, foc grecesc si hrana. Fara sa stea prea mult pe gīnduri, Richard o ataca Cu navele sale. Rezultatul luptei fu scufun­darea galerei si a īntregii īncarcaturi.

Aureolat de aceasta victorie, considerata de unii contemporani ca foarte importanta, Richard debarca īn fata Accrei la īnceputul lunii iunie 1191, īn uralele entuziaste ale tuturor crestinilor prezenti aici. Dupa un martor ocular - poetul normand Ambroise - īn seara acelei zile, īn cinstea noilor sositi au rasunat cīntece, auzindu-se pīna departe sunetele voioase ale trompetelor si cornilor. īncrezatori īn ziua de mīine, oamenii ciocneau cupe cu vin.

A doua zi veselei sarbatori īi lua locul o acerba licitatie cu doi competitori : Filip al II-lea si Richard Inima de Leu. Cei doi se īntreceau īn

_I

vederea īngrosarii rīndurilor armatei proprii : Fi-lip al II-lea oferea doua pungi cu aur cavalerilor ce s-ar fi obligat sa intre īn serviciul lui, īn timp ce Richard, mai darnic, promitea patru pungi cu aur. Urmatorul pas facut de ei s-a referit la so­lutionarea disputei pentru coroana Siriei. Gīn-dind si actionīnd si de asta data de pe pozitii diferite, Filip s-a declarat de partea lui Conrad, īn timp ce Richard s-a manifestat a fi sustinato­rul lui Guy de Lusignan.

Recucerirea A cer ei. Asedierea Ierusalimului

Ajungīnd, dupa un timp, la o īmpacare, sefii celor doua armate au consimtit sa īnceapa asediul. Primul asalt a avut loc la 14 iunie, dar a esuat datorita unui puternic contraatac declansat de Sa-ladin. Apoi Richard s-a īmbolnavit: febra mare, īnsotita de umflarea mucoaselor si caderea paru­lui. Astfel, regele Frantei a fost nevoit sa dea singur cel de-al doilea atac la 17 iunie. El s-a īncheiat la fel ca si primul. Insuccesul din 17 iu­nie fu urmat de subita īmbolnavire a lui Filip. I.a 22 iunie cruciatii īncercara un atac dublu : sub zidurile cetatii si īmpotriva taberei lui Sa-ladin situata la oarecare distanta de Acera. Ne-iiind prea bine condus, el avu acelasi sfīrsit. La iunie cruciatii pornesc din nou la asalt. Ţinta a iacului: sectorul sudic al cetatii. Rezultatul asaltului fu o noua nereusita.

Urmatorul atac - mult mai bine organizat - a īnceput la 2 iulie. īn toiul lui cruciatii, con­traatacati viguros de Saladin, au pierdut cele mai bune masini de razboi.

Desi victoriosi pīna īn acest moment, asediatii erau departe de a avea o situatie de invidiat. Obligati doar sa se apere, si neputīnd sa se apro­vizioneze cu cele necesare īn vederea continuarii efortului, musulmanii se aflau la capatul puteri­lor, īn aceeasi zi de 2 iulie, cīnd obtinusera o victorie, cei din cetate l-au īnstiintat pe Saladin ca mai pot rezista putine zile. īngrijorat de aceasta stire, Saladin se hotarī sa dea, la 3 iulie, batalia de­cisiva. Cronicarul Behā al-Din, martor ocular al evenimentului, relateaza astfel un episod : "In­fanteristii franci, postati īn spatele adaposturilor lor, pareau tari ca un zid adevarat. Unii de-ai nostri patrundeau īn pozitia lor, dar īntīlneau acolo adversari neclintiti. Un franc, imens la trup, urcat pe un parapet, respingea singur pe musulmani ; īn jurul lui mai multi camarazi īi dadeau pietre pe care el le arunca asupra noastra. Lovit de mai mult de cincizeci de sageti sau de pietre, luptatorul nu se oprea din activitatea lui. El a continuat sa-i goneasca pe musulmani pīna īn clipa īn care o sticla cu petrol, lansata de un ofiter de-al nostru, 1-a izbit īn plin, aprinzīndu-1".

Batalia din 3 iulie, terminata nedecis, a īn­semnat de fapt īnceputul sfīrsitului pentru ase­diati, deoarece ea i-a adus pe soldatii lui Sala­din la capatul resurselor. Va mai fi nevoie de un singur asalt pentru ca flamura alba a capitularii sa apara deasupra liniilor musulmane. Acest ui tim atac a īnceput la 11 iulie. La el a participat

Cruciat īn lupta

si Richard Inima de Leu, īnzdravenit dupa epui­zanta boala. La 12 iulie 1191, Acera a capitulat. Cu ocazia tratativelor care au avut toc dupa ca­pitulare, crestinii au pus urmatoarele conditii: restaurarea regatului Ierusalimului īn granitele sale din 1187, eliberarea a 2 500 de prizonieri, restituirea crucii luata de arabi. īn schimbul īn­deplinirii acestor conditii, cruciatii au acceptat sa elibereze ulterior pe captivii musulmani, dupa achitarea de catre acestia din urma a vinei sume de bani. Conditiile formulate de crestini au fost respinse.

Victoria declansa īn tabara crestina o mare bucurie, care avu darul sa atenueze pentru o clipa diferendele dintre cei doi regi. Raporturile dintre ei se īnasprira īnsa din nou. Suparat, Fi-lip al 11-lea se īmbarca pentru Franta. La ple­care lua cu el doar o parte din trupe. Printr-un gest ce voia sa semnifice atasamentul sau pentru ideea crestina,' lasa restul la dispozitia cruciadei.

īn acelasi an, 1191, Richard Inima de Leu īntreprinse metodic recucerirea litoralului palesti­nian de la Acera pīna la Ascalon. īncheind acest episod īn mod victorios, Richard īsi īndrepta apoi privirile spre Ierusalim. Sfīrsitul anului 1191 īl surprinse la 20 km de zidurile orasului sfīnt. Din cauza iernii, care veni cu vreme rece, cu ploi si cu furtuni mari, ce facura adevarate ravagii printre oameni si animale, asaltul Ierusalimului fu amīnat pentru primavara anului urmator.

īn timp ce Richard si ai sai suportau cu greu avatarurile iernii, Saladin, constient de ce putea sa īnsemne pentru el primavara urmatoare, trecu de īndata la īntarirea Ierusalimului. Dupa un

_f

epoca)

cronicar contemporan, Al-'Imād, el a construit īn jurul vechii cetatii ziduri noi. La ridicarea acestora Saladin a participat personal, transpor-tīnd grele pietre de constructie fie īn brate, fie legīndu-le de scarile seii. Vazīndu-i zelul, emirii, ca si ceilalti de altfel, "i-au urmat exemplul". si mai departe Al-'Imād noteaza : "Cīnd īl ve­deai astfel, cu pieptul īncarcat cu pietre, simteai ca are o inima capabila sa mute si muntii din loc".

īn decembrie 1191 lucrarile de īntarire a Ie rusalimului erau gata. Cruciatii puteau sa atace Dar ei ezitau s-o faca. Printre cauzele ezitarii, si nu ultima, amintim si pe cea consemnata de poe­tul Ambroise si care era, de fapt, punctul de ve­dere al crestinilor din Asia. Acestia afirmau ca atacarea Ierusalimului nu. era o operatiune usoara^ ca ea avea totusi unii sorti de izbīnda, dar ca putea deveni pur si simplu gratuita daca dupa cucerire orasul ocupat militareste nu ar fi fost imediat populat. Caci, spuneau ei, īn caz contrar stapīnirea Ierusalimului risca sa devina extrem de efemera.

Coplesit se pare de importanta momentului, sovaitorul Richard Inima de Leu dadu pe la mij­locul lunii ianuarie 1192 trupelor sale un ordin ce arunca pe toti soldatii crestini īn bratele dez­nadejdii : retragerea din fata Ierusalimului.

Pacea care se instaura pentru un timp pe aceste meleaguri dezlantui īn tabara cruciata o apriga disputa īntre Guy de Lusignan, scapat īntre timp din captivitatea turca, si Conrad de Montferrat. īn acelasi timp crestinii fura martori ai fric­tiunilor dintre Richard Inima de Leu si Conrad

de Montferrat. Iar pentru a complica lucrurile, īn conflictul Guy-Conrad intervenira si orasele mari­time italiene Genova si Pisa: genovezii erau de partea lui Conrad, īn timp ce pisanii se declarara alaturi de Guy.

Pentru a pune capat acestor dispute, si īn special discordiei dintre Guy si Conrad, regele Kichard convoca la Ascalon, īn aprilie 1192, o adunare care sa hotarasca īntr-un fel. Ea era cu atīt mai necesara cu cīt din Anglia īi parveni ■jiirea ca fratele sau Ioan Fara de Ţara s-a re­voltat, uzurpīndu-i tronul. Adunarea convocata īn pripa, si insuficient pregatita de Richard, pro-i lama ca rege al Ierusalimului, spre stupoarea su­veranului englez, pe Conrad, ca unul care era, dupa cum suna motivarea, cel mai capabil si cel mai util regatului si cauzei crestine. Dar tot īn aceeasi luna aprilie a anului 1192, cel ales īn unanimitate ca rege al Ierusalimului fu asasinat pe o strada din Acera. īn legatura cu soarta ilista a lui Conrad au circulat cīteva versiuni. S-a afirmat de catre unii ca īn umbra asasinatu­lui s-ar fi aflat Richard. Altii au fost de parere i.i cel care a īnarmat bratul ucigasului ar fi fost Saladin. īn sfīrsit, o alta versiune, considera asa­sinatul o fapta savīrsita de un musulman fanatic. Prin disparitia lui Conrad de Montferrat lu­mea crestina a fost vaduvita de un personaj cu ici le calitati, care parea a avea certe sanse sa

Ics.ivīrseasca opera de pīna atunci a cruciatilor.

Uu.irtea sa redeschidea īn acelasi timp chestiu-

ic.i succesiunii ce putea degenera oricīnd īntr-un

onflict īntre crestini.

Invitati din nou sa-si spuna parerea īn lega­tura cu desemnarea unui nou rege al Ierusalimu­lui, baronii si prelatii se oprira asupra lui Hen-ric al Il-lea de Champagne, nepot al regilor Ric-hard Inima de Leu si al lui Filip al Il-lea. Ca succesiunea sa para cīt mai legala, baronii īl for­tara pe Henric al Il-lea sa se casatoreasca cu re­gina vaduva Isabella.

Dupa celebrarea casatoriei la Tyr (mai 1192), Guy de Lusignan, de doua ori īnfrīnt de vointa baronilor, parasi definitiv Asia pentru a se sta­bili īn insula Cipru, cedata lui de catre protecto­rul sau Richard Inima de Leu.

īn perioada cuprinsa īntre anii 1192 si 1197, -■ cīt a domnit Henric al Il-lea de Cham­pagne - regele Ierusalimului s-a straduit sa nu rupa relatiile cu dinastia lui Saladin, lucru care i-a reusit aproape total. Apoi, arogīndu-si atributel< unui mare suveran, a arbkrat conflictul dintri Bohemond al III-lea si populatia armeana a An-tiohiei. A īncheiat apoi o alianta cu ismailienii', ajungīnd de asemenea la o īntelegere cu Amaury de Lusignan, fratele lui Guy, cu ocazia unei vi zite pe care a facut-o īn insula Cipru.

La moartea lui Henric, regele Ierusalimului, baronii l-au proclamat ca succesor pe Amaury de Lusignan, care a domnit ca suveran al Ciprului si al statului īncredintat lui de catre adunare i nobililor pīna īn 1205. Sub Amaury de Lusignan

Secta musulmana aparuta īn secolul al VlII-le.i raspmdita in Orientul Apropiat si Mijlociu. Membrii ei considerau coborītori din Ismael, personaj biblic, "parii" arabilor".

Mormīntul Sf. F<       i , I     ' '!/m

i restinii au recucerit mai īntīi importanta cetate Hei rut. Dupa aceasta victorie, cruciatii au trecut l.i o mai larga ofensiva, cu scopul de a pune sta-pīnire pe teritoriile din inima Asiei Mici. Tenta-liva a esuat. La capatul luptelor indecise dintre Anuuiry si Malik al-Adil, frate si principal suc­cesor al lui Saladin, armistitiul a fost restabilit Im re crestini si musulmani. El a īnsemnat pentru ury, printre altele, ocuparea orasului Sidon, i lui de catre Malik al-Adil, īn septembrie . Pacea intervenita īntre cele doua tabere a pentru lumea crestina din Asia de-a dreptul ii oare, deoarece Europa, agitata de Inocentiu l-lea, īn loc sa-si īndrepte trupele spre locu-■■finte pentru īntarirea statelor crestine, s-a ■[Hat spre Constantinopol. Acest fapt a sla-

bit pozitia statelor cruciate, care vor fi nevoite sa se bizuie doar pe fortele lor.

Curīnd dupa instaurarea pacii, īn 1205, Amau-ry de Lusingnan a murit. O data cu disparitia lui cele doua state unite sub coroana sa - Ciprul si Ierusalimul - au devenit independente. Ciprul a revenit familiei de Lusignan, iar Ierusalimul unei fiice a reginei Isabella si a regelui Conrad de Montferrat, printesa Maria, stapīna a acestui regat īntre anii 1205-1212.

Cu aceste evenimente cruciada a treia a luat sfīrsit; ea va fi urmata de o alta, ce va dezvalui cu mai multa claritate lumii adevaratul caracter al expeditiilor militare cruciate.

Cruciada a patra

Un papa si un doge

Cea de-a patra cruciada a fost dominata de iloua mari personalitati : Inocentiu al III-lea si I nrico Dandolo.

Primul - pe adevaratul lui nume Giovanni I oiario, conte de Segni - a avut o ascensiune l>(-ctaculoasa. La vīrsta de mai putin de 38 de ►mi, īn 1198, cardinalul Lotario este ales papa. ( urīnd dupa aceea, el trece la organizarea celei tic a patra cruciade.

Cea de-a doua mare personalitate, dogele Ve­netiei, Enrico Dandolo, poate fi descifrata si cu-lii'M'iita la dimensiunile ei reale tinīnd seama doar | ilr contextul istoric īn care a aparut si īn care, Ijtiin forta lucrurilor, a actionat.

File din istoria Venetiei. īn veacul al Xl-lea, |VVnctia si-a ameliorat pretutindeni pozitiile sale (nmerciale. Astfel īn mai 1082, īmparatul bizan-

tīn Alexis Comnenul a acordat Venetiei un chri-sobul prin care negutatorii ei puteau face comert īn īntreg imperiul, cu exceptia zonei Marii Ne­gre. Pe baza aceleiasi diplome imperiale, negus­torii venetieni capatau dreptul de a ridica trei schele pe malul Bosforului, fiind scutiti totodata de plata oricarei taxe vamale. Ca urmare a aces­tui act, dupa cum a remarcat bizantinologul fran­cez P. Lemerle, "comertul Venetiei se gasea, īn imperiu, mai favorabil decīt acela al Bizantului īnsusij.

Catre sfīrsitul aceluiasi secol, ca si īn cel ur­mator, Venetia, desi n-a participat imediat si di­rect la cruciade, si-a largit totusi sfera activitati­lor sale comerciale prin stabilirea sa pe coasta Siriei. Infiltrarea ei īn aceasta zona s-a facut me­todic si pe scara mica, neluīnd nici o clipa acel aspect de graba si rapacitate pe care l-au mani­festat aici negustorii din Pisa sau Genova. Ex­plicatia este simpla : ea continua sa dispuna īn Imperiul bizantin de o suma de avantaje ce o dispensau de īntreprinderea unor actiuni largite si grabite pe alte meleaguri.

īmpletindu-si interesele cu cele ale Bizantului, Venetia n-a putut evita lupta cu eternele sale rivale din peninsula : Pisa si Genova. O asemenea lupta a avut loc īn anul 1100, cīnd flota vene tiana s-a ciocnit cu cea pisana, cu scopul de a o īnlatura pe aceasta din urma din zona Marii Egee, operatiune care īi va reusi īn cele din urma.

Un an dupa aceasta ciocnire navala, Bizantul, temator de īntarirea pozitiilor comerciale ale Vc netiei pe teritoriul sau, acorda negustorilor pi

sāni - din dorinta de a crea un fel de echili-l>ru - un chrisobul cu continut oarecum asema­nator celui din 1082. Venetia, desi profund ne­multumita de gestul Bi2antului, a dat dovada de multa cumpanire si tact, neprotestīnd īn nici un fel pe Mnga basileu. Tacerea Venetiei duse īnsa l.i actul din anul 1118, prin care īmparatul Ioan f lomnenul refuza negustorilor venetieni confirma­rea avantajelor din 1082. Dupa cum era si fi­resc, refuzul produse o īncordare vizibila īntre (ele doua state. Venetia hotarī acum sa actioneze energic. Flota ei ataca si ocupa insula bizantina C!orfu, devastīnd si insulele Lesbos, Samos si Ro­dos. Dupa aceasta operatiune, flota Venetiei ataca $i ocupa portul Ascalon, contribuind apoi la cu-i erirea de catre cruciati a orasului Tyr.

īnvins pe toata linia, Ioan Comnenul īncerca >.'i īmbuneze Venetia prin semnarea unui nou rliris^bul (august 1126), care acorda venetienilor vechile privilegii. Paralel cu acest succes, Vene­tia mai repurta unul atunci cīnd primi din partea regelui Ierusalimului, Baudouin al II-lea, īn mai M25, o treime din Ascalon si Tyr, cu caracter dr ((impieta extrateritorialitate.

īn a doua jumatate a secolului al XH-lea Venetia a traversat o perioada extrem de difi-i il.1. In Italia ea a fost supusa unei puternice si itiii.inue ofensive declansate de īmparatul german I mierie I Barbarossa ; īn Bizant, pozitiile ei sla-

ltcuu din nou, aflīndu-se sub semnul incertitu­dinii. Pentru a complica lucrurile īn Italia, Bizan­tul, urmarind slabirea Venetiei, a continuat sa |i orele privilegii pisanilor si genovezilor, trans-I

formīnd totodata Ancona īntr-o trambulina a po­liticii bizantine īn aceasta parte a lumii.

Privilegiile acordate de Bizant celor doua ce­tati rivale Venetiei au creat la rīndul lor īn im­periu o puternica stare de spirit antilatina, ali­mentata permanent de prezenta celor aproximativ 80 000 de italieni aflati la Constantinopol.

Relatiile dintre Bizant si Venetia au ajuns foarte aproape de incandescenta. Ele amenintau sa duca la un conflict direct, dar nici Bizantul si nici statul venetian nu aveau curajul sa faca primul pas, preferīnd, īn locul luptei iminente, purtarea, deocamdata, de tratative diplomatice. Bizantul parea gata sa faca unele concesii, cu conditia ca Venetia sa se recunoasca supusa Im­periului bizantin. Aceasta conditie, destul de re­zonabila de altfel, a fost respinsa de dogele Ve­netiei printr-o fraza ramasa celebra : "Noi do­rim sa-1 servim bucurosi pe īmparat, dar nu vom presta nici un juramīnt, īntrucīt noi preferam li­bertatea noastra īntregului aur din lume" ¹.

Dupa acest refuz categoric, bizantinii au tre­cut la arestarea tuturor venetienilor stabiliti īn imperiu si la confiscarea marfurilor detinute de acestia. Totodata autoritatile interziceau cetate­nilor venetieni dreptul de a mai practica comer­tul īn imperiu.

Atitudinea net ostila a Bizantului a obligat Venetia la o riposta. Ea a pornit imediat, sub auspicii ce pareau promitatoare : o flota bine echi­pata si numeroasa a ocupat insula Chios, dar

Freddy Thiriet, Histoire de Venise, Paris, Pres-ses Universkaires de France, 1965, p. 32.

a sfīrsit lamentabil. Din cauza bolii care a de­cimat echipajele, flota a fost obligata īn 1172 sa revina īn rada portului Venetia.

Dupa acest incident fara īnvinsi si īnvinga­tori, īntre cele doua state au fost reluate trata­tivele diplomatice. Fara perspective la īnceput, ele au devenit mai active o data cu primele īn-frīngeri suferite de bizantini īn Asia Mica si īn Italia. Ca urmare, īmparatul, pentru a nu-si spori dificultatile, a ordonat, īn 1179, eliberarea tu­turor venetienilor arestati, garantarea drepturilor obtinute de ei anterior si restituirea bunurilor con­fiscate.

Cu acest act semnat de basileu vechile si bu­nele raporturi bizantino-venetiene pareau a fi. īn īntregime restaurate. Aceasta impresie a durat doar cīteva luni, deoarece īn ianuarie 1180 doi negustori ai orasului lagunelor au fost arestati la Sparta de functionari imperiali. Noul incident a avut urmari imediate : a racit relatiile bizantino-venetiene ce abia se mai īncalzisera, obligīndu-i totodata pe negutatorii venetieni, constienti de evolutia ulterioara a evenimentelor, sa paraseasca īn masa Imperiul bizantin. Plecarea s-a dovedit mai apoi a fi fost mai mult decīt īnteleapta, īn-irucīt īn 1182, sub domnia noului basileu, An-dronic Comnenul, populatia bizantina xenofoba a declansat un sīngeros masacru īmpotriva latinilor din imperiu. si dupa cum era si firesc, venetiemi vor manifesta fata de Imperiul bizantin o neīn­duplecata ura, cu toate ca noul īmparat a acordat Venetiei, īn septembrie 1183, o mare indemnizatie pentru toate pierderile suferite de ea īncepīnd cu anul 1171.

Treburile Venetiei nu mergeau prea bine īn aceasta vreme nici īn Asia Mica. Aici, dupa cum ne amintim, statele crestine, datorita slabiciunii lor, ca urmare a cuceririlor īntreprinse de Sala-din, traiau īn permanenta cu teama zilei de mīine. Tot īn Asia Mica, pe coasta ei, se aflau mai multe comptoare venetiene. Pentru a le pune la ada­post de pericolul musulman, Venetia trebuia sa ia masuri pentru īntarirea lor, dupa cum, īn acelasi scop, ea era obligata sa organizeze o linie de comunicatie directa, rapida si sigura cu "micile Venetii" asiatice. Toate acestea reclamau inves­titii. Ele puteau fi facute doar īn conditiile unei īntelegeri clare, precise si serioase cu Bizantul. īn aceasta vreme īnsa Imperiul bizantin ducea fata de. Venetia o politica ce oscila de la tandrete la ura. O data cu urcarea pe tron a īmparatului Isac Anghelos (11851 raporturile dintre cele doua state parura a evolua favorabil. Astfel īn anii 1187 si 1189 noul basileu a semnat doua acte imperiale prin care a acordat Venetiei o suma de privilegii comerciale, ca si dreptul de a ex­tinde cartierul venetian din Constantinopol. īn 1192 bunele raporturi bizantino-venetiene se īn­tuneca din nou. Cauza īnnourarii a constituit-o īncheierea unui tratat īntre Bizant si Pisa, nas­cut, ca si alta data; din dorinta basileului de a institui un fel de echilibru īntre orasele italiene īn sīnul imperiului. Trei ani dupa acest eveni­ment Isac Anghelos paraseste scena politica a Bi­zantului. Cu cel care i-a urmat la tron, cu Alexis al III-lea, fratele lui Isac Anghelos, Venetia a dus trei ani conversatii dificile pentru a obtine din partea Bizantului, īn noiembrie 1198, un

chrisobul pe baza caruia erau reglementate cu mai mare precizie drepturile sale comerciale īn impe­riu, ca si unele garantii juridice.

īntr-un asemenea context agitat, presarat cu victorii si īnfrīngeri, īsi face aparitia pe scena Venetiei Enrico Dandolo. Desi foarte batrīn īn clipa alegerii ca doge - īn anul 1192 avea 85 de ^ani ! - el a dat dovada de o vitalitate neobis­nuita. Aceasta calitate a facut buna tovarasie cu proverbiala sa abilitate diplomatica si cu vastele sale cunostinte comerciale si politice privind īn special Orientul bizantin. Dispunīnd si de imense resurse financiare, el s-a straduit īn anii īn care a condus Venetia sa instaureze īn partile rasari­tene ale Mediteranei o anumita ordine si sigu­ranta atīt de necesare, īn general, prosperitatii comerciale.

S-a afirmat si se mai afirma ca ideea cuceririi Constantinopolului de catre cruciati i-ar fi apar­tinut dogelui Enrico Dandolo. Cei care i-au atri­buit asemenea intentie s-au bazat, īn general, pe sentimentele sale fatis antibizantine, ca si pe fap­tul, asa dupa cum vom vedea, ca el a impus cruciatilor schimbarea rutei hotarīta de ei. Afir­matia este totusi doar īn parte veridica, pentru ca ideea atacarii Imperiului bizantin nu i-a apar­tinut lui īn exclusivitate; ea plutea īn aer de foarte multa vreme. Sa ne amintim īn acest sens cīteva momente istorice marcate de relatii nea-inicale īntre Apus si Bizant.

La īnceputul anului 1097 soldatii lui Gode-froi de Bouillon au avut sub zidurile capitalei bi­zantine serioase ciocniri cu ostenii īmparatului Alexis I. In octombrie 11C7 Bohemond I, print

de Antiohia, iritat de repetatele animozitati cu bizantinii īn Siria, a atacat, ca represaHi, cetatea Durazzo, principalul port al Bizantului din Adria-tica. Patru decenii mai tīrziu, īn 1147, regele normand al Siciliei, Roger al II-lea, a jefuit Eu-beea, Teba si Corint. In 1185, un alt rege al Siciliei, Guillaume al II-lea, a debarcat cu tru­pele sale pe coasta vestica a Imperiului bizantin. Dupa cīteva succese repurtate aici, el s-a īndjep-tat spre Constantinopol, cu intentia de a cuceri capitala bizantina si de a se īncorona ea basileu. Un proiect similar de a cuceri Bizantul 1-a faurit si īmparatul german Henric al Vl-lea. O intentie asemanatoare a avut si Filip de Suabia, fratele lui Henric al Vl-lea. īn sfīrsit, nu putem omite dorintele disimulate, dar statornice, ale papalita­tii de a pune capat rupturii dintre cele doua bi­serici si de a readuce sub sceptrul ei pe toti or­todocsii schismatici.

Un plan cu doua variante

Campania pentru organizarea celei de-a patra cruciade a īnceput pe la mijlocul anului 1198. īn Franta, ea a fost predicata de preotul Foul-que de Neuilly. La apelul sau au raspuns afir­mativ un mare numar de feudali din Ile de France si Champagne. Dintre acestia, merita sa fie amintiti contele Louis de Blois si Geoffroi de Villehardouin, viitorul istoric al cruciadei. Au aderat apoi la cruciada contele Baudouin al IX-lea

de Flandra si fratele sau Henri d'Aigre sau Henri de Hainaut.

Ca sef al expeditiei a fost desemnat Thibaut al III-lea, conte de Champagne, īntrucīt fratele sau Henri de Champagne fusese īntre anii 1192-1197 conducator al Siriei franceze. īn plina campanie de organizare, Thibaut moare. Locul lui a fost luat de catre Boniface de Montferrat, ruda cu Gonrad, sufletul actiunilor de recucerire īntre­prinse de francezi īn aceeasi Sirie īntre anii 1150 si U92.

īn privinta planului cruciadei au fost propuse doua variante. Prima, sustinuta de micii feudali si de pelerini, era pentru o debarcare īn Pales­tina, cu intentia de a se ajunge cīt mai repede sub zidurile Ierusalimului. Cea de-a doua, pro­pusa de regele Amaury si īmbratisata cu caldura de baroni, era pentru un atac īndreptat īmpo­triva Egiptului. Acceptata si de primii, cea de-a doua varianta ramase singurul plan de lupta.

Pentru a transporta armatele cruciate pe coas­tele Egiptului, conducatorii cruciadei a patra s-au adresat Venetiei. Fiind de acord, prin dogele ei Rnrico Dandolo, Venetia a semnat cu conduca­torul armatei cruciate, īn aprilie 1201, un con­tract. Pe baza lui, statul venetian se obliga sa īmbarce pe navele sale 4 500 de calareti si 20 000 de infanteristi, pentru a-i debarca pe coasta Egiptului, īn schimbul sumei de 85 000 marci de argint.

Dupa semnarea contractului, cruciatii au īn­ceput sa soseasca la Venetia. Spre a nu deveni nici o clipa periculosi pentru statul sau, Enrico Dan-ilolo a dat ordin ca ei sa fie transportati, pe ma-

sura ce soseau, pe o insula a Venetiei. Cīnd toti cruciatii au sosit, Dandolo a poruncit ca navele sa fie pregatite de drum. Dar īnainte de a le per­mite sa se īmbarce pe ele, Dandolo i-a somat pe cruciati sa plateasca īntreaga suma consemnata īn contract. īn acel moment īnsa cruciatii nu aveau asupra lor decīt o parte din suma, circa 50 000 marci. Profitīnd de "jena financiara" a crucia­tilor, care se putea termina prin ratarea īntre­prinderii, Dandolo le-a propus urmatorul tīrg: restul sumei sa fie compensat prin unele "servicii militare". La auzul acestei vesti, papa Inocentiu al IlI-lea a trimis cruciatilor urmatoarea scrisoare : "In loc sa cuceriti locurile sfinte, voua va este sete de sīngele fratilor vostri. La acest pacat va īmpinge diavolul, ademenitorul universal... Opri-ti-va din aceasta opera detestabila de frica ana­temei". si mai departe : "Sa stiti ca am sa va excomunic" ¹. īn ciuda protestelor vehemente ale papii, ce dovedeau ca ideea cruciadei era īn acel moment mai scumpa papalitatii decīt o rafuiala cu Bizantul schismatic, si neavīnd de ales dato­rita lipsei lor de bani, cruciatii acceptara oferta facuta de batrīnul doge.

Cruciatii cuceresc Bizantul!

Primul "serviciu militar" cerut de doge cru­ciatilor a fost cv.cerirea pentru Venetia a cetatii Zara, detinuta īn acel timp de statul maghiar,

A. A. V a s i 1 i e v, op. cit., totne II, p. 102.

crestin si catolic. Conformīndu-se tīrgului īnche­iat, dar si presati de lipsurile alimentare īn care se zbateau, cruciatii s-au īndreptat spre locul cerut.

Dupa cucerirea Zarei, operatiune īntreprinsa īn lunile octombrie-noiembrie 1202, cu "conturile" lichidate fata de Venetia, cruciatii puteau sa se īndrepte spre tinta propusa : Egiptul. Ei n-o vor face īnsa, deoarece tocmai īn acest moment li s-a propus o "afacere militara" extrem de rentabila. Autorul propunerii era Alexis cel Tīnar, fiul īm­paratului detronat. Propunerea consta īn alun­garea īmparatului uzurpator si īn repunerea īn drepturi a lui Isac Anghelos. Ca pret al efortului, cruciatii urmau sa primeasca, la sfīrsitul opera­tiunii militare, o suma considerabila. Ademeniti de uriasa recompensa promisa, cruciatii, impul­sionati si de batrīnul doge, s-au pus repede īn miscare. Debarcati līnga Constantinopol, cruciatii, avīnd īn frunte pe Boniface de Montferrat, au īnceput sa asedieze capitala bizantina īn iulie 1203. O saptamīna dupa īnceperea asediului, locuitorii capitalei se rasculara, īnlaturīndu-1 pe Alexis al III-lea. Pe tronul imperiului ramas vacant popu­latia rasculata 1-a instalat pe fostul īmparat Isac al II-lea Anghelos.

Curīnd īnsa Isac Anghelos moare. Preluīnd conducerea statului, Alexis cel Tīnar a cautat mai īntīi sa se achite fata de cruciati. Neavīnd bani suficienti, s-a adresat populatiei cu rugamintea de a contribui baneste la strīngerea sumei promise. Masele populare, nemultumite de faptul ca erau >bligate sa faca din nou sacrificii pentru o con­ducere ce avea partea ei de vina īn saracirea fi-

nantelor, s-a rasculat pentru a doua oara, 1-a alun­gat pe Alexis cel Tīnar din fruntea statului, pu-nīnd īn locul lui pe Murtzuflu, seful partidului anti-latin (ianuarie 1204).

Noul sef al Bizantului nici nu vru sa auda de plata sumelor promise de Alexis cel Tīnar soldatilor lui Boniface de Montferrat. Refuzul īm­pinse relatiile cruciato-bizantine pīna la explozie, īn acest moment īsi face din nou aparitia abilul doge. El se angajeaza fata de cruciati sa suporte trei sferturi din totalul sumelor necesare pentru īntretinerea īntregii armate, cu conditia īnsa ca ei sa promita mentinerea tuturor privilegiilor comer­ciale detinute de-a lungul anilor īn Bizant de ne­gustorii venetieni. De asemenea, īn schimbul ace­leiasi sume angajate, el le-a cerut cruciatilor sa accepte ocuparea de catre Venetia a unui teritoriu bizantin cuprinzīnd circa un sfert din īntreaga īntindere a imperiului. Presati de cronica lor lipsa de bani, cruciatii au primit propunerea formulata

de Enrico Dandolo.

Scurt timp mai apoi, instigati de venetieni, soldatii lui Boniface de Montferrat au īnceput - la 9 aprilie 12C4 - cel de-al doilea asediu al capitalei bizantine. Dupa trei zile de asalt susti­nut, Constantinopolul a cazut, la 12 aprilie, īn mīna cruciatilor. īn ultimele clipe ale rezistentei, pentru a nu cadea viu īn mīinile adversarilor sai, Murtzuflu a fugit din capitala īmpresurata.

Villehardouin povesteste astfel ultimele clipe ale dramaticei batalii: "Ei (cruciatii - n.a.) .ridicara īn dreptul unui iesind, de zid doua schele aproape de mare... si asaltul fu puternic, si bun si dur ., si cu toata forta, cavaleri si doi sergenti urcara

Bombarda folosita de cruciati

pe schele si cucerira zidul din dreptul lor. Apoi ci urcara peste 15 pe zid si luptara corp la corp ■ ii securile si cu spadele". īn timp ce lupta con-

tinua pe ziduri, navele Venetiei "īncep sa se apro­pie de tarm, care era sub ziduri si sub turnuri", īn continuare cronicarul relateaza ca "zgomotul era asa de mare īncīt parea ca pamīntul si marea se scufunda", iar "dogele Venetiei care era un om batrīn si fara vedere, era bine īnarmat (stīnd) īn partea dinainte a galerei sale" ^l.

Ocuparea Bizantului de catre cruciati a fost urmata de un jaf "nemaiīntīlnit". Cronicarul bi­zantin Nicetas Akominatos, martor ocular al je­fuirii bisericii Sf. Sofia, nota : "Nu putem asculta indiferenti povestirile despre jefuirea celei mai mari biserici. S-au scos tetrapoadele sfinte, tesute cu pietre pretioase de o frumusete uimitoare si au fost taiate īn bucati si īmpartite īntre ostasi, īm­preuna cu alte lucruri de mare pret. Atunci cīnd au vrut sa scoata din biserica vasele sfinte, obiecte neobisnuit de artistic lucrate si extrem de rare, aurul si argintul cu care erau īmbracate stranele, amvoanele si portile, ei au adus īn pridvorul bi­sericii catīri si cai īnseuati... Animalele, speriin-du-se de stralucirea podelei, nu au vrut sa intre, dar ei le-au batut si... au spurcat cu sīngele lor podeaua sacra a bisericii..."

O cronica ruseasca, redactata la Novgorod, po­vestind acelasi episod, a consemnat urmatoarele : "Dimineata, la rasaritul soarelui, ei (cruciatii-n.a.) au intrat īn biserica Sf. Sofia si au smuls podoa bele usilor, au spart amvonul ferecat īn argirn, au taiat cei 12 stīlpi de argint si cele patru ico

Geoffroi de Villehardouin, Histoire de /<i conquete de Constantinople, ed. Natalis de Wailly, Paris, Librairie Hachette, 1870, pp. 60-61.

nostase si catapeteasma, cele 12 cruci care erau deasupra altarului, au jefuit trapeza, pietrele scumpe si margaritarele minunate si le-au dus nu se stie unde... si nici nu se pot numara celelalte biserici jefuite, caci sīnt fara numar... Pe calugari si calugarite, pe preoti i-au jefuit de i-au lasat goi si saraci, iar pe unii i-au si batut...".

O mare parte a lucrurilor jefuite au luat dru­mul Venetiei. Unele din acestea au cazut prada marelui incendiu izbucnit īn 1231. Cele mai multe īnsa au supravietuit focului si timpului. Dintre uestea amintim o singura opera de arta, mīn-ilrie a Venetiei de ieri si de astazi, celebrii cai i e domina portalul bisericii San Marco, lucrare a marelui sculptor al antichitatii, grecul Lisip.

Un imperiu de jumatate de secol

Dupa ocuparea Constantinopolului, cruciatii nu trecut la alegerea noului conducator al Impe­riului bizantin, care a intrat īn istorie sub denu­mirea de Imperiul latin de rasarit. Alegerea cru-riatilor s-a oprit asupra contelui de Flandra, U.iudouin al IX-lea. El a fost declarat īmparat la '' mai 12C4 sub numele de Baudouin I. O sapta-inīna mai tīrziu, la 16 mai, el a fost uns īn ma­ici biserica Sf. Sofia.

Tot īn aceste zile a avut loc si īmpartirea Imperiului. īmparatul Baudouin I a primit ca te-ionu Tracia si pamīnturile ce urma sa le cuce-jn.iM.-a īn Asia Mica. Boniface de Montferrat, drept uiiinpensatie pentru faptul ca nu reusise sa obtina

coroana, a capatat regatul Thesalonicului, adica fosta Macedonie. īn octombrie 1204, īn urma unei conventii īncheiate, a intrat ca parte la īmpar­tirea imperiului si Venetia. Ea a primit cele mai bogate posesiuni bizantine. īn linii mari, domeniile venetiene erau formate din fostele provincii Epir, Acarnania si Etolia, din insulele Corfu, Kephalonia si Zakynthos. Apoi Peloponezul īn īntregime, in­sulele Naxos, Andros si Eubeea, unele din loca­litatile de pe coasta europeana a Dardanelelor ca Gallipoli, Rodosto si Heracleea, ca si trei optimi din Constantinopol. Ca urmare a obtinerii acestor teritorii, dogele Venetiei a īnceput sa poarte din 1204 pīna īn 1346 titlul de "stapīn al unui sfert si jumatate din Imperiul bizantin".

īnceputul domniei lui Baudouin I a coincis cu o cearta apriga īntre el si Boniface de Montferrat, "marele nedreptatit" al cruciadei a patra. Cearta ameninta sa degenereze īn razboi. Ea fu totusi prevenita datorita interventiei energice a dogelui Venetiei si a lui Villehardouin.

īmpacati, cei doi monarhi trecura la ocuparea unor noi teritorii. Baudouin I cuceri Tracia, īn timp ce Boniface puse mīna pe Atena. Dupa aceste victorii, Boniface ataca fara succes cetatile Corint si Argos. Boniface īmparti teritoriile cucerite īn feude.

īn timp ce Boniface asalta fara succes orasele grecesti, Baudouin I ocupa īn Asia Mica coastele Bithiniei, Mysiei si ale Troadei. īn continuare, Baudouin cuceri din mīinile sefului rezistentei gre­cesti, Theodor Lascaris, cetatea Nicomedia (noiem-brie-decembrie 1204). Dupa acest succes, latinii

mai repurtara īn dauna grecilor doua noi victorii militare.

īn anul 1205 lumea feudala a pierdut doi sefi de state : pe Baudouin I si pe Enrico Dandolo. Primul si-a pierdut libertatea si mai apoi viata īncercīnd sa cucereasca taratul vlaho-bulgar al lui Ionita. īnvins de acesta īn apropierea Adrianopo-lului, Baudouin I cazu prizonier ; cītva timp mai apoi el muri īn captivitate.

Cel de-al doilea sef de stat, dogele Enrico Dandolo, a īncetat din viata la Constantinopol. īnainte de a īnchide ochii, īntr-o scrisoare trimisa papii Inocentki al III-lea, a afirmat plin de mīn-drie ca el a actionat toata viata pentru onoarea lui Dumnezeu si a sfintei biserici romane, ceea ce era adevarat doar īn mica parte. īn realitate aproape toate eforturile sale au fost jertfite pentru puterea si gloria Venetiei.

Facīnd un scurt bilant al celei de-a patra cru­ciade, putem spune ca urmarea imediata si cea mai importanta a "deturnarii" ei spre Constantinopol a iost^ pe de o parte, slabirea pozitiilor crestine din Asia iar pe de alta crearea unui adevarat miraj, un fel de Eldorado crestin ce a mo-Wlizat nenumarate forte umane, atīt de indis­pensabile statelor crestine de pe pamīnturile Asiei. I Vintre cei care au remarcat primii aceste efecte a fost papa Inocentiu al III-lea care, īntr-un act oficial, spunea : "Nu numai pelerinii dar chiar ^i indigenii din Siria ¹ mergīnd pe urmele voastre avi pornit spre Constantinopol. Iata Ţara Sfīnta, ia urmare a plecarii voastre, golita de oameni si

E vorba de cei colonizati īn Siria.

de mijloace de aparare". si mai departe, reamin-tindu-le scopul cruciadei : "Misiunea voastra nu era sa luati Constantinopolul, ci sa aparati rama­sitele regatului Ierusalimului si sa recuceriti ce fusese pierdut".

Cuvintele papii, foarte realiste de altfel, au rasunat īn pustiu. Netinīnd seama de ele, un nu­mar mare de oameni a īntors spatele statelor crestine din Orient pentru a se īndrepta spre Im­periul latin de rasarit. Ca o consecinta a acestei plecari īn masa, lumea franca de pe meleagurile asiatice a intrat īn agonie.

Dupa dezastrul de la Adrianopol, Henri de Hainaut, fratele lui Baudouin I, fu numit imediat regent. Tronul ramīnīnd vacant prin moartea īn captivitate a primului īmparat al Imperiului la­tin de rasarit, īn 1206 Henri de Hainaut primi coroana imperiala si numele de Henri I.

īn clipa preluarii tronului, soarta imperiului
sau nu era prea stralucita, datorita faptului ca o
parte din teritoriu se gasea sub ocupatia bulga­
rilor, primiti ca adevarati eliberatori de catre
populatia greaca, īn continuare profund antilatina.
Viteaz, energic, inteligent, īmparatul Henri I a
reusit mai īntīi sa semene ura īntre greci si bul­
gari prin intrigi. Avīnd de partea sa sprijinul
populatiei grecesti, a reluat luptele cu bulgarii, pe
care i-a īnvins smulgīndu-le din mīna, īn iunie
1206, orasul Adrianopol. Dupa aceasta victorie,
repurtīnd īn continuare o serie de succese mili­
tare, i-a alungat pe bulgari de pe teritorile sale
urmarindu-i pīna la Burgas.

īn 1207 Ionita, īntelegīnd ca are sanse mai; mari daca nu lupta de unul singur īmpotriva la!

tinilor, a īncheiat o alianta cu "despotul" grec de Niceea, Theodor Lascaris. Cei doi s-au avīntat īm­potriva armatelor imperiale. Ionita a blocat ora­sul Adrianopol, īn timp ce Theodor Lascaris a asaltat cetatea Nicomedia. Actionīnd cu energie, Henri I a reusit sa īnlature dublul pericol ce-1 ameninta.

Nebiruitor īn Europa, Theodor Lascaris si-a īncercat sansele īn Asia Mica. Nefiind nici aici mai norocos, a īncheiat īn 1207 o pace onorabila cu latinii.

Tot īn anul 1207 moare regele Thessalonicului, fostul adversar al lui Baudouin I. Un an mai tīr-xiu, īn august 1208, Henri I īi bate din nou pe luilpari la Filipopoli.

īn continuare, Henri I s-a ocupat de regatul Thessalonicului. Aici, dupa moartea lui Boniface tic Montferrat, tronul a revenit fiului sau De-metrios. Fiind minor (avea doar 12 ani) puterea tn stat a fost preluata de baronul lombard Oberto de Blandrate, īn calitate de regent. Profitīnd de aceasta situatie Henri I a intrat cu forta īn Thes-v\Ionic, 1-a destituit pe regent, silind pe baronii franci din Grecia sa-i recunoasca suzeranitatea. S a deplasat apoi la Ravennika, aproape de Lamia, unde a primit omagiul de vasalitate din partea unor feudali ca Othon de la Roche, seniorul Ate­nei, si de la Geoffroi de Villehardouin, bailul de Morcea. De aici a plecat īn Asia Mica, unde a reluat lupta cu Theodor Lascaris, pe care 1-a īn-fiīnt la Lopodion īn Mysia, īn octombrie 1211, »ilindu-l sa-i cedeze coastele Bithiniei, Mysiei si «Ir Troadei.

_i

Succese, si nu mici, a repurtat īmparatul Hen-ric I si pe plan intern. Dīnd dovada de mult rea­lism, el s-a opus politicii abuzive a legatilor pon­tificali, decretīnd - lucru mai mult decīt īndraznet - redeschiderea manastirilor ortodoxe si eliberarea preotilor greci īnchisi. Mergīnd mai departe pe aceasta linie - e adevarat, pentru atra­gerea simpatiei clerului si a populatiei din im­periu - a luat sub protectia sa pe toti slujitorii bisericii ortodoxe.

La moartea sa, survenita īn anul 1216, a fost chemat pentru a ocupa tronul cumnatul celui dis­parut, Pierre de Courtenay. Prins de greci īn timp ce se īndrepta spre Constantinopol, Pierre de Courtenay a fost aruncat īn īnchisoare, uncii a si murit de altfel, īn 1218. īn asemenea īmpre jurari, tronul a fost ocupat de Robert de Couru-nay, fiul lui Pierre. Tīnar, lipsit de experienta, īn cet īn actiuni, indolent, a suferit de-a lungul scurtei sale domnii numai īnfrīngeri. īn 1222 despotul grec din Epir, Theodor Anghelos, smulge īmpa­ratului Robert I, Thessalonicul. Doi ani mai tīr--ziu Robert I pierde Adrianopolul, cucerit de catre grecii din Niceea. Apoi este obligat sa cedeze īn­treaga coasta a Bithiniei, a Mysiei si a Troadei. Ca urmare a acestor pierderi, Imperiul latin a fosi practic redus la capitala si īmprejurimi.

īn 1228 Robert I moare. Conform legii suc cesorale, tronul a revenit fratelui sau, printul Bau douin, un copilandru de 11 ani. Nefiind major, i s-a dat un regent īn persoana lui Jean de Briennc, fostul rege al Ierusalimului, un octogenar acum '.

Despre el vezi amanunte īn paginile ce urmeaza.

īn anii 1235-1236, cīnd capitala imperiului fu luata cu asalt de catre bulgari si aliatii lor, regentul fu confruntat pentru prima oara cu o problema serioasa. Cu toata vīrsta sa īnaintata, si desi n-a dispus de prea multe forte militare, el a reusit totusi sa-i alunge pe bulgari si sa despresoare Constantinopolul. Un an mai apoi, Jean de Brienne se stinge din viata. La moartea acestuia," Baudouin al II-lea, devenit īntre timp major, a preluat singur cīrma statului pe care īl va conduce la catastrofa. Domnia lamentabila a lui Baudouin II s-a īncheiat la 25 iulie 1261 cīnd, atacat prin surprindere de Mihaii Paleologul, īm­paratul bizantin de la Niceea, a parasit definitiv scena politica.

Cea de-a patra cruciada a īnceput, dupa cum am vazut, ca "un act de brigandaj international", condamnat din prima clipa printre altii chiar si de papa Inocentiu al III-lea, unul dintre parti­zanii īnfocati ai universalizarii bisericii catolice. In cele aproape sase decenii de existenta, Impe­riul latin a fost macinat atīt de forte externe

-- inevitabile - cīt si de cele interne. Din rīndul acestora din urma au facut parte īn primul rīnd pumnul de baroni si cavaleri care au īncercat sa se suprapuna prin brutalitate societatii bizantine.

Tentativa lor s-a īncheiat negativ nu numai pen-iru faptul ca erau putini la numar - si deci nu reprezentau sub acest aspect o forta -, ci si pen-i ru motivul ca baronii si cavalerii aveau o cultura tu mult inferioara celei pe care se straduiau s-o elimine. Ei au facut greseala elementara sa atace

clerul ortodox, cler care īn acea vreme se bucura, datorita antipatiei puternice ce o manifesta fata de latini, de o mare popularitate īn rīndul mase­lor. Apoi, dupa victorie, cruciatii si-au divizat fortele īn mai multe statulete de sine statatoare si chiar rivale īntre ele. "Eroarea" comisa nu le-a apartinut doar lor, ci venetienilor īn special, dar acestia din urma au scuza ca nu puteau fi de acord īn nici un caz cu un imperiu latin unitar si puternic ce ar fi putut oricīnd sa nesocoteasca "tīrgul" īncheiat dupa cucerirea Bizantului.

Restaurarea greaca din 1261 n-a īnsemnat īnsa si restaurarea vechiului Imperiu bizantin. Redus ca īntindere, el va reusi sa supravietuiasca mai mult datorita unor conjuncturi favorabile pīna īn 1453, anul prabusirii sale sub turci. īn aceasta perioada ultima a existentei sale, Bizantul a re-īnnodat legaturile sale cu lumea oraselor italiene, dar nu cu toate, si īn nici un caz cu Venetia, cetate odioasa īn mintea bizantinilor, ci mai ales cu Genova, aliata constanta a Paleologilor din Ni-ceea, si careia i-a acordat de-a lungul anilor ne­numarate privilegii comerciale.

Regatul uitat

Dupa moartea lui Amaury II, regatul Ierusa­limului se īmparti īn doua : regatul Ciprului si cel al Ierusalimului. Rege al Ciprului a devenit atunci Hugues I, fiul lui Amaury al II-lea, īn timp ce conducerea regatului Ierusalimului a fost īn-

credintata principesei Maria, fiica a Isabellei si a lui Conrad de Montferrat. Deoarece principesa nu avea decīt 13-14 ani, a fost constituita o re­genta, īn fruntea ei nobilii au numit pe Jean I d'Ibelin, un batrīnel cam fara avere. īntelept si curtenitor, el a condus cu multa pricepere re­gatul Ierusalimului cinci ani, pīna īn 1210. īn acesti ani a purtat lupte cu musulmanii atīt pe uscat cīt si pe mare.

īn anul 1208, cīnd regina Maria a Ierusali­mului īmplini vīrsta de 17 ani, fu ceruta de multi īn casatorie. Printre competitori s-a aflat si Jean de Brīenne, un sexagenar, cel care mai tīrziu - dupa cum am vazut - avea sa devina regent al Bizantului. Nestiind pe cine sa aleaga, trimise, la sugestia prelatilor si nobililor din regatul sau, o solie la Filip August, cu cererea de a-i recomanda un sot, Solia, avīnd īn frunte pe Aymar de Layron, senior de Cezareea si pe Gautier de Florence, episcop de Acera, debarca la Marsilia. Gurīnd solia fu primita de suveranul Frantei. Aflīnd cu ce misiune a venit, fara sa stea prea mult pe gīn-duri, Filip August rosti numele cerut: Jean de Brienne.

Dupa raspīndirea acestei vesti, fara sa mai piarda vreo zi, batrīnul Jean de Brienne se īn­drepta spre Acera unde sosi, dupa cum ne spune o cronica, īn septembrie 1210, primit fiind de "o multime vesela si zgomotoasa". A doua zi, dupa sosire, se casatori cu regina Maria. īncoro­narea avu loc ceva mai tīrziu, la īnceputul lui octombrie, īn catedrala orasului Tyr.

Veselia mirilor si a nuntasilor fu īntrerupta brusc de atacul dezlantuit asupra Accrei de tru­pele lui Malik al Mu'azzam, "vice-regele" Da­mascului.

Atacul musulman fu respins cu destula difi­
cultate de proaspatul casatorit, fapt ce īl hotarī
pe Jean de Brienne sa īncheie pacea cu tatal celui
ce-i luase cu asalt capitala, sultanul Malik al-Adil.
Aceasta pace fu semnata īn 1211.                     <

Cruciada copiilor

Repetatele esecuri ale cruciatilor nascura ideea, alimentata substantial de papalitate, ca insuccesul s-ar datora nu atīt lipsei de organizare a cru­ciatilor sau putinatatii lor, ci mai ales faptului ca cei care īmbracau vesmintele cu īnsemnele crucii erau oameni plini de pacate, neagreati de Dum­nezeu.

Aceasta idee a aparut si s-a raspīndit īntr-o perioada īn care īn Europa, datorita lipsurilor, a mizeriei maselor, drumurile erau batute de mii de copii orfani, vagabonzi, fara nici un capatīi.

Unul dintre acestia, un foarte tīnar cioban francez pe nume Etienne, porni pe la īnceputul .inului 1212 sa bata drumurile tarii sale, povestind i clor care īl ascultau ca el a fost harazit de Dum­nezeu, īmpreuna cu altii de vīrsta lui, toti ne­prihaniti, sa elibereze Sfīntul Mormīnt. Datorita

elocintei, dar mai ales faptului ca vorbele sale le adresa celor de aceeasi conditie cu el, numarul celor care i-au dat crezare a īnceput sa creasca vertiginos, ajungīnd curīnd la peste 30 000 de tineri.

Acestor copii fara capatīi li se alaturara curīnd si oameni īn toata firea, saraci si ei, si pe deasu­pra īncrezatori īn victoria expeditiei.

Regele Frantei, Filip August, dīndu-si seama de naivitatea "cruciatilor", interzise oficial cru­ciada. Neluīnd īnsa masuri de īmprastiere a zecilor de mii de copii, acestia īsi urmara drumul nestin­gherit spre portul Marsilia. Aici, cītiva armatori preocupati mai mult de scopuri mercantile, īi īm­barcara pe corabii. īn largul marii, o puternica furtuna scufunda mai multe nave si o data cu ele mii de tineri. Corabiile care au reusit sa scape de furtuna s-au īndreptat spre Egipt, unde micii cru­ciati au fost vīnduti ca sclavi de rapacii armatori. Cam īn aceeasi perioada īn care-si desfasura activitatea tīnarul cioban Etienne, un alt copilan­dru, un oarecare Nicolas din partile Germaniei, propaga o cruciada similara. Beneficiind de ace­leasi conditii - mizeria maselor germane - el izbuti sa strīnga īn jurul sau peste 20 C00 de copii, ce se aratara dispusi sa-1 urmeze pentru eliberarea Ierusalimului.

Dupa darea semnalului de plecare, micii cru­ciati o pornira spre sud, cu intentia de a escalada Alpii si de a ajunge īntr-unui din porturile ita­liene. Trecerea marelui masiv european, īntreprinsa īn conditii dintre cele mai dificile, facu mari ra­vagii printre membrii cruciadei. Ajunsi īn Italia

_{Cruciada a cincea}

Predicile unui episcop

La moartea papii Inocentiu al IlI-lea, īn 1216, scaunul pontifical fu īncredintat lui Honorius al IlI-lea, prelat "fara geniu", lipsit de forta ne­cesara pentru a tine īn mīna īntreaga lume catolica, īn octombrie acelasi an, noul papa īi porunci lui Jacques de Vitry sa predice cea de-a cincea cru­ciada. Jacques de Vitry, episcop de Acera, a īncercat īn primul rīnd sa atraga īn cruciada pu­ternicele orase italiene, constient de faptul ca par­ticiparea lor, īnsumīnd forta si bogatie, reprezinta o garantie certa a succesului. Pentru a le face cīt mai ademenitoare propunerea, el le-a indicat ca loc de desfasurare a luptelor coasta de nord-est a Africii. Jacques de Vitry s-a adresat apoi si unor state europene. Pentru a ademeni pe viitorii cruciati episcopul le-a prezentat un tablou "sata­nic", dar extrem de atragator : o populatie ames-

tecata, rezultat al casatoriilor dintre europeni si localnici, populatie care "nu respecta nici unul la mie legea casatoriei", la care "adulterul nu este... un pacat de moarte", daruita "cu totul placerilor trupesti". īn continuare episcopul le marturisea ca Acera este plina de fete care se bucura de fa­voarea clericilor si a laicilor.

Plecarea īn cruciada

Cuvīntarile rostite de Jacques de Vitry au avut un succes deosebit īn statele crestine din Asia, ca si īn unele tari europene. Printre cei care au ras­puns, din Europa, primii la apelul lui au fost I.eopold al Vl-lea, ducele Austriei, si Andrei al II-lea, regele Ungariei. Sositi amīndoi īn toamna anului 1217, si-au stabilit tabara īn fata cetatii /\ccra. Dupa ei īsi facura aparitia Hugues I, re­gele Ciprului, trei mari maestri ai ordinelor bi­sericesti cu atributii militare, Bohemond al IV-lea, printul Antiohiei si alti nenumarati feudali de diverse nationalitati.

Catre sfīrsitul lunii octombrie cei prezenti ti­nura un consiliu de razboi care hotarī atacarea lortaretei de pe muntele Tabor, ce domina Galileea >i Samaria. Cīteva zile mai tīrziu, cruciatii por­nira spre obiectivul fixat.

īn fata noului pericol, ce parea a fi mare, sul-i.iiml Malik al-Adil adopta tactica retragerii. O ■..ipiamīna dupa īnceperea marsului, cruciatii tre-iiirii Iordanul. Catre sfīrsitul lunii noiembrie, cru-i i.itii ajunsera sub zidurile fortaretei Tabor. Ase-

diul ei īncepu la 29 noiembrie si lua sfīrsit la 7 decembrie printr-un esec.

Dupa insucces, Andrei al Il-lea parasi cruciada. De la Acera la Tripoli fu īnsotit de regele Ci­prului, care muri pe drum. De la Tripoli, Andrei al Il-lea pleca spre Armenia, strabatu Anatolia, pentru a pune apoi piciorul īn Europa.

īn ciuda plecarii lui Andrei al Il-lea, cruciatii europeni continuara sa soseasca la Acera. Bine primiti de regele Jean de Brienne, ei se alaturara celor sositi anterior, acceptīnd sa atace Egiptul. Despre Egipt regele Jean de Brienne spunea in­spirat ca adaposteste "cheile Ierusalimului", ceea ce era foarte adevarat, īntrucīt succesul se arata a fi mult mai usor decīt īn alta parte a lumii mu­sulmane si mult mai plin de urmari favorabile pentru crestini.

Ţinta principala: Egiptul

Pentru a cuceri Egiptul, cruciatii trebuiau mai īntīi sa cucereasca Damietta, o puternica cetate aflata īn Delta Nilului.

Sositi la gurile marelui fluviu, cruciatii, avīnd īn frunte pe regele Jean de Brienne, urcara pe Nil. īn fata Damiettei, ei debarcara si īsi orga­nizara tabara. Dupa unele preparative, soldatii crestini īncepura asediul. La capatul a nenumarate atacuri, izbutira, īn august 1218, gratie vitejiei soldatilor din partile Friziei (Olanda de azi), sii cucereasca o parte a redutei ce-i īmpiedica p<

crestini sa treaca cu corabiile lor dincolo de cetate. Cīteva zile mai tīrziu muri Malik al-Adil.

In septembrie 1218 sosi īn Egipt cardinalul Pelagius, care reclama, īn numele papii, conduce­rea superioara a cruciadei. Cedīnd doar partial, Jean de Brienne accepta sa īmparta responsabili­tatile cu Pelagius.

Noul sultan Malik al-Kamil, dīndu-si seama de importanta deosebita a redutei, pentru a o pastra īn posesia sa, propuse crestinilor urmatoa­rele : cruciatii sa se retraga din fata Damiettei, el angajīndu-se sa le predea, īn schimbul retragerii, Ierusalimul.

Propunerea, desi foarte rezonabila pentru cru­ciati, fu respinsa de crestini datorita, īn special, īmpotrivirii cardinalului Pelagius.

Nedezarmīnd, solii sultanului facura o a doua propunere : īn afara predarii Ierusalimului, ■ fa-l>aduiala de a plati cruciatilor, ca despagubire de razboi, o mare suma de bani. Datorita īncapa-tīnarii aceluiasi prelat fanatic, cruciatii respinsera si cea de-a doua propunere.

Apoi cruciatii, comandati de cardinal, reluara .Hacul fortaretei. El lua sfīrsit īn august 1219, cu mari pierderi pentru crestini : peste 4 000 de morti sau disparuti.

Desi victorios, Malik al-Kamil facu noi propu­neri de pace, la fel de avantajoase pentru cruciati. Respinse si de asta data de acelasi prelat, ele au dus la reluarea ostilitatilor.

Urmatorul atac asupra Damiettei, si ultimul, l'iqtatit de Jean de Brienne, īncepu īn zorii zilei ■li- 5 noiembrie 1219 si se īncheie īn aceeasi seara, asta data cu succes. Dupa victorie, crestinii

s-au dedat la acte de barbarie si vandalism. La "spectacolul" oferit de cruciati a asistat de la distanta sultanul Malik al-Kamil, din tabara sa de la Fariskur. Apoi, mīhnit., sultanul a parasit īn graba tabara pentru a se stabili la Talkha, la 50 de kilometri sud de Damietta.

Cucerirea cetatii Damietta a īnsemnat o se­rioasa pierdere pentru musulmani, cu atīt mai mult cu cīt crestinii au luat de la īnceput masuri pen­tru fortificarea si colonizarea ei, cu scopul de a face din ea un punct militar inexpugnabil.

Bunele intentii ale cruciatilor au fost urmate curīnd de serioase dispute privind stapīnirea ei, īntre Jean de Brienne - ce se considera autorul principal al victoriei - si cardinalul Pelagius. Cele doua tabere vrajmase, desi extrem de īnfier-bīntate, au acceptat totusi o īmpacare, īn astep­tarea arbitrajului papii. Armistitiul a fost grabit la vestea sosirii iminente a lui Frederic al II-lea, spre a putea aborda fata de īmparat, fiecare īn parte, o atitudine cīt mai convenabila pentru sine.

īn plin armistitiu, īn tabara cruciata izbuc­neste, cu mare violenta, o cearta īntre soldatii italieni si cei francezi ; ea a luat sfīrsit abia la īnceputul lunii februarie 1220 printr-o pompoasa procesiune religioasa.

Intra īn scena mongolii

In timp ce cruciatii se aflau angajati īn lupta pentru cucerirea Damiettei, si mai apoi īn certuri interne, undeva departe se nastea un stat - statul

mongol - ce va deveni curīnd o mare primejdie atīt pentru lumea musulmana, cīt si pentru cea crestina. seful acestui stat : Gingis-Han.

īn toamna anului 1219 mongolii se aflau pe malurile fluviului Irtīs. īn februarie 1220 trupele mongole cucereau marele oras Buhara. Dupa vic­torie, Gingis-Han profera urmatoarea amenintare la adresa musulmanilor, īn care spunea : "Eu sīnt biciul lui Dumnezeu, Dumnezeu m-a trimis īm­potriva voastra !" īn martie 1220 ostile mongole luau cu asalt orasul Samarkand. Urmatoarele obiective ale mongolilor au fost Irakul si Azer­baidjanul, īn primavara anului 1221 trupele lui Gingis-Han amenintau Bagdadul. Speriat de pri­mejdia mongola, califatul din Bagdad ceru grabnic ajutor musulmanilor din Egipt. Apelul se dovedi pīna la urma a fi fost inutil, deoarece mon­golii schimbara brusc directia de īnaintare.

īn vreme ce mongolii īsi desfasurau īnaintarea vijelioasa, rabufni cu si mai mare furie cearta din­tre Pelagius si Jean de Brienne. īn martie 1220, pretextīnd ca treburi urgente īl reclama īn re­gatul sau, Jean de Brienne parasi Egiptul, pentru a evita o īncaierare cu soldatii cardinalului.

Ramas singur, Pelagius deveni un tiran. Ela­bora dispozitii dupa dispozitii - toate lipsite de logica -, institui un adevarat embargo, adminis-irīnd totodata excomunicari īn dreapta si īn stīnga īmpotriva tuturor acelora care īi nesoco-icau hotaririle.

Dupa plecarea lui Jean de Brienne, musulmanii nu pierdura speranta ca vor ajunge la o īntelegere m cruciatii. īn acest sens ei propusera cucerito­rilor Damiettei semnarea unei paci īn urmatoarele

_I

conditii : cedarea de catre crestini a fortaretei cucerite īn schimbul localitatilor Ierusalim, Asca-lon, Sadon etc, adica a teritoriilor cucerite de sul­tanul Saladin īn Siria maritima, cu exceptia cetatii Krak, si de asta data īnsa oferta, mai mult decīt avantajoasa pentru crestini, fu respinsa de cardi­nalul Pelagius.

Dezastrul ostirilor cruciate

īn iunie 1221, dupa ce cardinalul primi din Europa unele īntariri militare, se hotarī sa cuce­reasca Cairo. La aceasta actiune cardinalul īl in­vita si pe Jean de Brienne. Initial regele Ierusali­mului refuza sa-1 īnsoteasca pe Pelagius, pe motiv ca īntregul plan al cardinalului era de-a dreptul nebunesc. Nereusind sa-1 convinga sa renunte, Jean de Brienne porni spre Damietta, unde sosi la īn­ceputul lunii iulie 1221.

īn acelasi timp, sultanul Malik al-Kamil pleca din Cairo cu toti locuitorii ce puteau tine o arma īn mīna, lasīnd īn spatele 2idurilor orasului doar pe cei inapti de a purta arme : batrīni, femei si copii.

īn timp ce cruciatii marsaluiau pe o arsita cum­plita spre Cairo, sultanul mai adresa cardinalului o oferta de pace, pe care Pelagius, mult prea si­gur de victorie, o respinse, cu toata opozitia ma­nifestata de templieri, de ospitalieri, ca si de unii baroni, ce considerau propunerea ca foarte avan­tajoasa pentru cruciati.

] Desi dornic sa atace cīt mai repede orasul ctairo, cardinalul Pelagius fu obligat sa-si canto­neze provizoriu trupele patru zile, īn asteptarea lui Jean de Brienne. Reīntīlnindu-se, cei doi ar fi avui o convorbire foarte graitoare, desfasurata pe un ton violent. Dupa cum consemneaza Istoria pa­triarhilor Alexandriei, convorbirea s-ar fi desfasu­rat astfel :

"Nu trebuie sa iesim din oras īnainte de a primi īntaririle pe care ni le va trimite īmparatul" (Frederic al II-lea), spunea de Brienne. "Putem ramīne īn spatele zidurilor o mie de ani, fara sa avem nimic de suferit, chiar daca am fi atacati de armate atīt de numeroase cīt firele de nisip ale desertului. Musulmanii ne pot asedia īn Damietta

luna, doua, trei, dar, mai īnainte ca noi sa
ajungem la capatul puterilor, ei se vor īntoarce la
locurile lor. īn acest timp putem sa ne fortificam...
Chiar daca am cuceri Egiptul īn douazeci de ani,
>i tot ar īnsemna ca ne-am dus repede lucrurile la
Imn sfīrsit".

La capatul acestei marturisiri, cardinalul, fu­rios, i-ar fi replicat regelui : "Esti un tradator !", ■ lupa care de Brienne, īntelegīnd ca nu-1 poate urni pe cardinal din hotarīrile sale, ar fi adaugat :

"Ma asociez parerii tale, dar Dumnezeu va fi uela care va hotarī...".

Departīndu-se de Damietta, cruciatii au ajuns li Sharamsah, cetate pe care au cucerit-o fara lii|Ue la 21 iulie 1221.

Defensiva totala manifestata de trupele sulta­nului Malik al-Kamil se explica prin aceea ca scliil statului eyubid era hotarīt sa se bata cu

otltt; fortele cu crestinii abia īn clipa īngrosarii

rīndurilor sale cu ajutoare pe care le astepta ^ la unele tari musulmane. Din acelasi motiv, pentnji a cīstiga timp, facea repetate oferte de pace, cum a facut de altfel si dupa pierderea cetatii Sha-ramsah.

Dupa sosirea ajutoarelor mult asteptate de musulmani, cruciatii se aflau īn urmatoarea situa­tie : īn dreapta, Nilul, pe care pluteau galere musulmane ce hartuiau aprovizionarea francilor pe apa ; īn fata, la bifurcarea bratului Damietta si a Bahr al-Saghirului, trona recenta constructie militara ridicata de Malik al-Kamil si botezata "Mansurah", adica "Victorioasa". Teritoriul din spatele armatei crestine fu ocupat de catre mu­sulmani, ca urmare a unui atac plin de īndraz­neala. Practic, cruciatii stapīneau acum un spatiu restrīns si acela flancat de dusmani si amenintat din clipa īn clipa de eventuala revarsare a flu­viului.

īntelegīnd ca se gasesc īntr-o situatie fara ie­sire, cruciatii se decisera sa faca cale īntoarsa, īnainte de a se retrage, ei dadura foc bagajelor inutile, pentru a nu le īngreuna marsul. īn acest moment, sultanul porunci sa fie deschise ecluzele canalelor. Alungati de furia apelor, crestinii ajun­sera la Baraum, cu pretul unor mari sacrificii. Aici, cu apa pīna la genunchi, cruciatii īncercara sa se bata. O asemenea dorinta manifesta si cardinalul Pelagius, care īl īndemna pe Jean de Brienne sa-si arate "īn acest ceas de grea cumpana chibzuinta si priceperea". Dīndu-si seama ca totul e pierdut, si pe deasupra si furios pe cardinal, Jean do Brienne i-ar fi replicat conducatorului armatei:

"...Mai bine n-ati fi plecat niciodata din Spa­nia voastra, caci voi i-ati distrus pe crestini si i-ati facut sa piarda totul...".

Cruciatii au propus apoi musulmanilor īnce­tarea ostilitatilor. Propunerea lor cuprindea resti­tuirea cetatii Damietta īn schimbul vietilor lor. Acceptīnd oferta, sultanul puse capat razboiului dintre crestini si musulmani din aceasta parte a lumii. Pacea semnata a durat opt ani, pīna īn 1229, cīnd cele doua tabere īsi vor masura din nou fortele īn cadrul unei noi cruciade.

_{Cruciada a sasea}

Un excomunicat īn cruciada

La reīntoarcerea īn patrie, Jean de Brienne gasi un regat sarac si epuizat de īndelungatele lupte purtate cu musulmanii. Pentru a-1 reface, Jean de Brienne se gīndi sa plece īn Apus, īn speranta obtinerii unor subsidii. Plecarea sa deveni foarte presanta īn clipa īn care papa Honorius al IlI-lea si īmparatul Frederic al II-lea īi lansara invitatia - ce īl onora - de a convorbi cu ei īn legatura cu tara sfīnta. īnainte de a parasi regatul, īn­credinta conducerea statului conetabilului Eude de Montbeliard. Calatoria pe corabie o īmparti cu cardinalul Pelagius, cu patriarhul Ierusalimului, cu marele maestru al ospitalierilor, Garin de Mon-taigu, si cu preceptorul Guillaume Cadet.

Primit de papa, Jean de Brienne īi istorisi aces­tuia toate peripetiile cruciadei din clipa sosirii lui Pelagius, ca si rolul jucat de cardinal īn īnfrīnge

rea cruciatilor. Ascultīndu-1, papa īl īncredinta ca lucrurile nu se vor repeta de acum īnainte, īntru-cīt conducerea viitoarelor operatiuni antimusul-mane va reveni īn exclusivitate regelui Ierusa­limului. Acelasi lucru, cam cu aceleasi cuvinte, īi declara si īmparatul.

Papa dorea sa-1 determine pe īmparat sa par­ticipe la cruciada - de la care el se eschivase pīna īn ultima clipa. Cu ocazia unei convorbiri īntre ei, papa īi propuse lui Frederic ca sotie pe Isabella (Yolanda), fiica lui Jean de Brienne si a Mariei de Ierusalim - Montferrat, o fetita de 11 ani. Surīzīndu-i propunerea, ce īnsemna pentru el - īntr-un viitor legat doar de sanatatea so­crului sau - unirea Imperiului german cu Orien-uil latin, Frederic al II-lea īi declara papii ca accepta.

Trei ani mai tīrziu, īn august 1225, o escadra imperiala sub comanda lui Enrico Pescatore, conte tle Malta, porni din portul Brindisi cu destinatia Acera. Pe bordul navei principale se gasea epis­copul Giacomo de Patti, īnsarcinat cu celebrarea (.Isatoriei, prin procura, a printesei Isabella cu īm­paratul Frederic al II-lea. Casatoria religioasa avu loc īn catedrala Sfīnta Cruce din Acera, īn pre­zenta unui mare numar de feudali din Europa sau din statele cruciate. Dupa cununie urmara doua s.'fptamīni de serbari, care īnsemnara īmpodobirea si razilor, petreceri, turniruri, dansuri, distribuirea de podoabe scumpe celor prezenti la nunta, re­prezentarea de "romane cavaleresti" etc.

Cīteva saptamīni mai apoi tīnara "īmpara-icisa-regina" parasi Siria, asa dupa cum presim-

tise ea, pentru totdeauna. La Brindisi sosi īn oc­tombrie 1225. Aici fu īntīmpina de sotul ei, unde participa la cea de a doua ceremonie de casatorie īn catedrala orasului, la īnceputul lui noiem­brie 1225.

Contractarea casatoriei facu din Jean de Bri-enne - din punctul de vedere al īmparatului Fre­deric al Il-lea - un personaj incomod, cu atīt mai mult cu cīt regele Ierusalimului, desi batrīn, se arata īntr-o stare de sanatate excelenta. Acest lucru īl facu pe īmparat sa precipite lucrurile. Astfel, fara a astepta sa-i moara socrul, īsi parasi foarte tīnara sotie, pentru a ajunge cīt mai repede la Acera.

La īnceputul lunii mai 1228 se stinse din viata Isabella. Cum ea lasase un fiu, pe viitorul īmparat Conrad al IV-lea, mostenitor legitim al regatului Ierusalimului, Frederic al Il-lea īncepu sa se erijeze īn stapīn al regatului fiului sau.

Ramas dintr-o data fara tara, al carei stapīn devenise acum ginerele sau, Jean de Brienne pleca la Roma pentru a cere sa i se faca dreptate. īn capitala statului papal, Jean de Brienne avu sur­priza sa afle ca papa nu-i poate da īnapoi regatul pierdut, dar ca pentru el va primi, īn schimb, Im­periul latin de la Constantinopol.

īn timp ce Jean de Brienne batea drumurile Romei, īn speranta ca īsi va recapata tara, īm­paratul Frederic al Il-lea punea ordine īn terito­riul ce-1 administra īn numele fiului sau, obligīn-du-i pe baroni sa-i depuna juramīnt de vasalitate, lucru pe care acestia īl facura fara nici un fel de opozitie.

Stapīn pe Acera, Frederic al II-lea īsi propuse acum sa anexeze regatul Ciprului. Sarcina parea oarecum usoara, daca tinem seama ca regele era minor (avea vreo opt ani), iar regentul numara īn rīndurile feudalilor destui inamici.

Esuīnd īn aceasta tentativa, īn ciuda īmpreju­rarilor ce pareau favorabile, Frederic al II-lea īsi propuse sa faca o calatorie cu scopul adīncirii cunostintelor sale despre islam. īn acest moment papalitatea, bine informata, stia ca īmparatul īsi formase o garda personala din mameluci, tinea vinerea, construise un colegiu unde se studiau stiin­tele astrologice, avea printre īnaltii sai functionari destui musulmani, tinea harem ca si sultanii etc. Astfel papa ajunse la concluzia ca Frederic al II-lea era un adept deghizat al islamismului, un adevarat si periculos dusman al religiei catolice, īn consecinta, bataiosul papa Grigore al IX-lea īl excomunica (1227).

īn acelasi an sultanul Malik al-Kamil solicita ajutorul celui excomunicat īn lupta pe care cape-icnia Egiptului o ducea īmpotriva fratilor sai. Oferta fiind foarte tentanta, Frederic al II-lea o primi. īnainte īnsa de a-i da curs, se gīndi sa rezolve mai īntīi cīteva "conturi" presante. Primul dintre ele se numea Cipru.

La Limassol, Frederic al II-lea debarca īn iulie 1228. Imediat dupa sosirea īn insula, īm­paratul dadu un banchet la care īl invita si pe regent. La banchet, Jean d'Ibelin fu somat de īm­parat sa-i cedeze pamīnturile sale si insula Cipru. Regentul,, cu multa stapīnire de sine, cu o voce Ic rina, īi respinse ambele cereri.

Neobtinīnd ce ceruse, si nedorind sa se bata cu un stat crestin pentru a nu īnvenina si mai mult proastele relatii dintre el si papalitate, Frederic al II-lea parasi Ciprul cu destinatia Acera. Aici gasi o situatie confuza. Clericii erau vadit īmpo­triva lui, ca urmare a excomunicarii papale. La rīndul lor baronii pareau foarte putin dispusi sa-i dea ascultare.

Lucrurile erau cel putin tot atīt de īncurcate si pe plan extern. Fata de Malik al-Kamil se an­gajase sa-1 sprijine cu trupe īmpotriva fratilor sai. O asemenea actiune necesita bani. si el īn acel moment nu avea. De aceea, Frederic, dīn-du-si seama ca un conflict cu papalitatea nu poate īn nici un caz sa-i īntareasca pozitiile, ar fi vrut sa porneasca un razboi spectaculos īmpotriva mu­sulmanilor, pentru a reintra īn gratiile lumii cres­tine. Din acelasi motiv, lipsa de bani, razboiul se prezenta pentru el ca ultima solutie. Cīnd situatia i se parea mai īncurcata, īi veni ideea sa obtina Ierusalimul de la musulmani pe cale diplomatica. In acest sens īi adresa lui Malik al-Kamil o lunga epistola īn care īi spunea : "Eu sīnt prietenul tau. Tu stii cīt de sus stau eu fata de principii din Occident. Tu m-ai chemat sa vin aici. Regii si papa stiu de calatoria mea. Daca ma īntorc fara sa fi obtinut nimic, pierd orice consideratie īn ochii lor. īn primul rīnd, acest Ierusalim... Da-mi-1 mie īn starea īn care se gaseste, ca sa ma pot īnfatisa cu fruntea sus īnaintea regilor...".

Dupa scrisoare, urmara tratative īntre īmparat si sultan. Sultanul declara īnsa ca Ierusalimul este un oras la fel de sfīnt pentru musulmani ca si |

pentru crestini, si ca deci nu-1 poate ceda. īnainte de a se desparti, cei doi sefi de stat īsi facura daruri.

Timpul care se scurgea nu era īn favoarea īm­paratului. Papa īl excomunicase, iar īn Italia o revolta īndreptata īmpotriva sa era pe punctul de a izbucni. La Acera, dupa cum am vazut, situa­tia nu era mai buna. Amenintat din mai multe parti, īmparatul alese solutia disperatului: o de­monstratie de forta. īn acest spirit, īntreprinse o expeditie militara. Prima tinta a ei : portul Jaffa. Alarmat de actiunea lui Frederic al II-lea, sulta­nul propuse pacea. īmparatul o accepta. Pe baza ei, Frederic al II-lea intra īn stapīnirea Ierusali­mului si a localitatilor Bethleem si Nazareth.

īn Ierusalimul eliberat, Frederic al II-lea in­tra la 17 martie 1229, fiind primit de cadiul Shams al-Din, reprezentant al sultanului. A doua y'u vizita Sfīntul Mormīnt, cu care ocazie īsi puse pe frunte coroana regala..