SEMNIFICARE SI COMUNICARE

SEMNIFICARE sI COMUNICARE

11. UN MODEL DE COMUNICARE ELEMENTAK

Daca orice proces de comunicare se sprijina pe un sistem de semnificare, va fi necesar sa identificam STRUCTURA ELEMENTARA A COMUNICĂRII pentru a se vedea daca cele aratate au loc si la acest nivel. Chiar daca orice r 757j95h aport de semnificare reprezinta o con­ventie culturala, ar putea totusi sa existe procese de comunicare din care pare absenta orice conventie sem-nificanta si în care, cum am propus deja la O.7., are loc o simpla trecere de atimuli sau de semnale. Aceasta se întîmpla, de exemplu, cînd între doua aparate mecanice se transmite 'informatie' fizica.

Cînd un plutitor semnalizeaza tabloului de bord aî unei masini nivelul benzinei, iata un proces care are loc doar printr-un sir de CAUZE sI EFECTE. Totusi, teoria informatiei ne spune ca aici are loc un proces informa­tional, pe care multi îl considera ca fiind în acelasi timp un proces 'de comunicare'. Evident, exemplul nostru nu ia în considerare ce se .întîmpla din momentul în care semnalul ajunge de la plutitor la tabloul de bord al masi­nii si aici se converteste într-un fenomen vizibil pentru ochiul omului (ca miscarea unui indicator) : aici, fara în­doiala, sîntem în prezenta unui proces semnic în care pozitia indicatorului ŢINE LOCUL nivelului carburan­tului în virtutea unui COD. Dar ceea ce creeaza probleme teoriei semnelor este tocmai ceea ce se întîmpla înainte ca un ochi omenesc sa priveasca tabloul de bord : daca din acest moment indicatorul devine punctul de plecare ,. al unui proces de semnificare, mai înaintea acestui mo­ment el este doar rezultatul final al unui proces de co-

lunioare. în 'timpul acestui proces preliminar, nimeni nu Istie' ca pozitia plutitorului înlocuieste miscarea indica-prului ; mai curînd, oricine este gata sa admita ca plu-jtitorul STIMULEAZĂ, PROVOACĂ, DETERMINA mis­carea indicatorului.

Este deci necesar sa examinam mai bine acest feno-nen, care reprezinta un caz de prag inferior al semio­ticii.

Sa schitam deci o situatie de comunicare foarte sim-jpla '. Trebuie ca în aval sa se stie cînd un'bazin asezat Jn amonte, închis de doi munti si reglat de un dig, |atinge un anume nivel de saturatiei pe care îl vom de-rmmi 'nivel de pericol'.

Daca exista apa sau nu, daca ea este peste sau sub "nivelul critic, si cu cît ; cu ce.; viteza se ridica apa : 'toate acestea constituie o serie de informatii ce pot fi 'transmise de la bazin, care constituie dealtfel SURSA ide informatie. Sa presupunem ca un tehnician pune în bazin un plutitor care, odata atins nivelul critic, actio-Inea/a un aparat TRANSMIŢĂTOR capabil sa emita un SEMNAL electric care circula printr-un CANAL (un fir) si este captat de un RECEPTOR în aval. Receptorul va converti semnalul electric într-o serie de alte evenimente fmerani'ce care constituie MESAJUL ajuns la aparatul de i destinatie. La acest punct, aparatul destinatar poate ac­tiona printr-un raspuns mecanic care sa corecteze situa­tia de la sursa (de exemplu, deschizînd un stavilar etans, pe unde apa excedentara sa fie evacuata într-o alta di­rectie).

Aceasta situatie este reprezentata de obicei dupa cum urmeaza :

zgomot  ' " "

sursa -.- transmitator -*- syrnrKil ~«- canal -*- receptor -*- mesaj -*. destinatar

cod -

Modelul ce urmeaza (cum aparea înca din volumul La struttura assente) este preluat de la De Mauro, 1966 (acum în De Mauro, 1971). Cum se va vedea, studiul modelului difera da. cel din La struttura assente, cel putin în sensul ca scoate în evidenta unele consecinte metodologice mai importante.

în acest model, CODUL este artificiul care asigura producerea unui mesaj mecanic dat, de catre un sem­nal electric, mesaj capabil sa solicite un anumit raspuns. Tehnicianul poate stabili, de exemplu, un cod de acest tip : prezenta unui semnal +A, opusa absentei de sem­nal -A. Semnalul +A este emis cînd plutitorul sensi­bilizeaza aparatul «transmitator.

Dar acest model hidraulic prevede si prezenta unui ZGOMOT potential pe canal, deci a oricarui deranja­ment electric ce poate altera natura semnalului, elimi-nîndu-3, facînd dificila captarea lui, producînd prin eroare (la iesire) -f A, cînd de fapt se transmisese -A, si invers. Deci tehnicianul, pentru a contracara posibi­litatea zgomotului, va trebui sa-si complice codul. El va putea, de exemplu, sa stabileasca doua nivele diferite de semnal, de pilda +A si +B, dispunând astfel de trei semnale², iar aparatul destinatar poate fi instruit în asa fel încît sa raspunda în trei moduri diferite :

+A produce o 'stare de acalmie'

+B produce un 'raspuns corectiv'

-AB produce uin semnal de situatie critica, aratînd ca ceva nu functioneaza (si acelasi lucru se poate întîmpla, desigur daca apare +AB).

Toate acestea co'mplica codul si maresc costul apara­turii, dar fac mai sigura transmiterea informatiei.

Cu toate acestea, se poate întîmpla ca un anume zgo­mot sa produca +A în loc de +B. Pentru a evita acest risc trebuie complicat mai departe codul. Sa presupu­nem atunci ca tehnicianul prevede patru semnale pozi­tive si stabileste ca orice mesaj trebuie sa fie compus din doua semnale. Cele patru semnale pozitive pot fi reprezentate prin patru nivele, dar sa admitem ca, pen­tru a face mai controlabil procesul, tehnicianul decide' ca ele trebuie sa fie recunoscute prin patru becuri legate:

Absenta unui semnal nu constituie un semnal, cum se întîmpla în schimb în cazul lui '+A vs -A' ; acum absenta unui semnal este o conditie opozitiva pentru relevarea prezentei celui­lalt. Pe de alta parte, atît absenta lor, cît si prezenta lor împre­una pot fi întelese ca artificii sinonime ce indica un deranja­ment pe canal.

îh serie, astfel încît A sa fie recunoscut pentru ca îî precede pe B si asa mai departe ; fireste, ar putea func­tiona patru becuri de culori diferite, în orice caz, este |C'lar ca aparatul destinatar nu are nevoie sa 'vada' becu-

lle, întruoît el nu are organe senzoriale ; becurile ser­vesc tehnicianului (si noua) pentru a întelege ce se |întîmpla.

Desigur, corespondenta dintre semnalele electrice si (becuri ar trebui sa constituie materia unui nou cod si

r cere si un aparat transmitator în plus (un receptor ar trebui sa converteasca semnalul în aprinderea becului-etc.) ; dar pentru a simplifica lucrurile, sa consideram, atît semnalele electrice, cît si becurile, ca doua aspecte ale aceluiasi fenomen.

în acest punct tehnicianul dispune - cel putin din punct de vedere teoretic - de 16 mesaje posibile.

Deoarece AA, BB, CC si DD sînt simple repetitii ale aceluiasi semnal si nu se pot produce în acelasi timp si deoarece 6 dintre semnalele enumerate constituie fiecare' _pur si simplu un semnal precedent în ordine inversa .(iar succesiunea temporala a doua semnale, în acest caz, Inu este luata în considerare), tehnicianul dispune deci |doar de 6 semnale : AB, BC, AD, AC, CD si BD. _ Sa presupunem ca el da semnalului AB rolul de a co-Imunica «nivelul critic»-, în aceasta situatie el are la dis-Ipozitie 5 semnale 'vide'.

In acest mod el a dobîndit doua rezultate interesante : (i) este total improbabil sa existe un zgomot atît de Viclean' încît sa actioneze eronat doua becuri si este probabil ca într-un asemenea caz activizarea eronata sa dea nastere unuia dintre cele 5 mesaje lipsite de sens (ca BC) sau unor secvente de semnale ce nu pot fi consi­derate mesaje (ca ABC) ; deci, este mai usor sa se deter­mine posibilele disfunctii ; (ii) deoarece totusi, codul a fost completat si costul întregii instalatii a crescut, teh­nicianul poate profita de abundenta de mesaje pe care

- c. 564

le are la dispozitie pentru a amoirtiza cheltuielile ini­tiale formulînd un cod mai bogat.

In fond, avînd toate aceste mesaje la dispozitie se pot semnala mult mai multe lucruri referitor la ceea Ce se întâmpla la sursa, pregatind deci o secventa mai dife­rentiata de raspunsuri la destinatie. Este deci vorba sa se stabileasca un nou cod, capabil ,sa semnaleze mai multe stari ale apei si sa permita raspiunsuri mai diferentiate.

Acest 'nou cod este reprezentat în fig. 4.

Figura 4

Prima complicare a codului a produs REDUNDANŢA,:j întrueît doua semnale alcatuiesc u,n singur mesaj ; dar]' redundanta a adus si o abundenta de mesaje posibile si a facuit cu putinta diferentierea situatiilor de la sursa, precum si a raspunsurilor de la sosire. Privita atent, redundanta a produs si doua mesaje aditionale (AC si BD) care, asa cum se vede din fig. 4, nu sînt luate în .considerare de catre cod ; la limita, acestea ar putea fi folosite pentru a semnala alte stari intermediare si alte raspunsuri adecvate, sau ar putea servi la introducerea de sinonimii (doua mesaje semnaleaza aceeasi situatie : nivelul critic), în .orice caz, codul pare sa functioneze bine astfel si nu este cazul sa mai fie complicat ulterior ³.

De acum înainte, codul este valabil chiar daca masina (din eroare sau din cauza unui malin genie) MINTE. Se presupune . .ca semnalele se refera la starea reala a apei, dar ele nu vehi­culeaza 'stari', ci NOŢIUNI care vizeaza aceste stari.

1.2. SISTEME sI CODURI -

Dupa ce tehnicianul si-a stabilit propriul cod, semio­logul ar putea sa se întrebe : (i) ,ce anume se numeste cod ? regula prin care se stabileste ca unei anumite stari a apei din bazin îi corespunde o anumita secventa de becuri aprinse ? (ii) daca este asa, aparatul mecanic 'are' sau 'cunoaste' un cod, adica, recunoaste 'semnificatia'' unui mesaj primit sau este pur si simplu stimulat sa raspunda ? (iii) si daca aparatul destinatar raspunde la simpli stimuli mecanici cu un sir de raspunsuri adecvate, aceasta se întîmpla pe baza unui cod ? (iv) pentru cine functioneaza codul ? pentru tehnician sau pentru aparat ?' (v) în orice oaz, nu este oare adevarat ca multi cerceta­tori ar numi |cod| organizarea interna ia sistemului de becuri, independent de tipul de notiuni pe care articula­rea lor formala o poate sugera ? (vi) în fine, nu este oare un fenomen de codificare chiar faptul ca la sursa posibilele nivele ale apei (daca nu infinite, cel putin foarte numeroase) au fost segmentate dînd nastere la. patru pozitii ce pot fi recunoscute ?

S-ar mai putea continua, dar este clar înca de pe acum ca prin cod tehnicianul a înteles cel putin patru. fenomene diferite :

(a) O serie de semnale reglate de legi combinatorii interne. Aceste semnale nu sînt în mod necesar conexe sau coneotabile la diverse stari sau nivele ale apei din bazin, si nici la raspunsurile destinatarului. Ele ar putea vehicula dupa voie alte fapte, solicitând alte tipuri de raspuns : de exemplu, ar putea servi pentru a comunica ca tehnicianul este îndragostit nebuneste de fata pazito­rului digului; sau pentru a o convinge pe fata sa ras­punda pasiunii tehnicianului. Sau aceste semnale ar pu­tea circula prin canal fara nici o functie precisa, emise din simpla dorinta de a verifica eficienta mecanica a aparatului. Ele ar putea fi întelese si ca simpla struc­tura combinatorie care doar din întâmplare ia forma unor semnale electrice, simplu joc abstract de opozitii si pozi­tii vide, cum se va vedea la 1.3. Deci, aceste semnale lonstituie ceea ce am putea denumi un SISTEM SIN-iTACTIC.

i.....i iiiiiiiiiini|'ii|||i[i

T

(b) O serie de stari ale apei considerate ca serii de TNTOTIUNI referitoare la starile apei si care pot deveni «(cum se întîmpla în exemplul propus) serii de continuturi .ale unei posibile comunicari. Ele pot fi vehiculate ca atare de semnale electrice (becuri), dar sînt independente .de ele : de fapt, ar putea fi vehiculate de orice alt tip de semnal : steaguri, fluieraturi, fum, cuvinte, batai în ioba si asa mai departe. Numim aceasta serie de conti­nuturi un SISTEM SEMANTIC.

(c) O serie de posibile RĂSPUNSURI COMPORTA­MENTALE din partea destinatarului. Aceste raspunsuri .sînt independente de sistemul (b), pentru ca pot fi folo­site foarte bine pentru a pune în functiune o masina de spalat sau (în cazul în care tehnicianul nostru este un nebun) pentru a introduce mai multa apa în bazin în .-momentul critic, provocând o inundatie. Ele pot fi si .stimulate de un alt sistem (a) ; sa presupunem, de exem-jplu, ca destinatarul este instruit, prin functionarea unei celule fotoelectrice, sa evacueze apa doar atunci cînd, sa zicem, percepe imaginea lui Fred Astaire care o saruta pe .Ginger Rogers. Din punctul de vedere al comunicarii, raspunsurile constituie dovada ca mesajul a fost receptat corect (si multi filosofi, vezi Morris, 1946, considera ca semnificatia nu este altceva decât o "predispozitie de a raspunde" la un stimul dat), dar acest aspect al proble­mei poate fi trecut cu vederea deocamdata, întrucât am .admis ca raspunsurile trebuie sa fie considerate indepen­dente de orice alt element care vehiculeaza ceva.

(d) O REGULA care asociaza unele elemente ale sis­temului (a) cu elemente ale sistemului (b) sau ale siste­mului (c). Aceasta regula stabileste ca o anumita serie de semnale sintactice se refera la o stare a apei sau la .o anumita segmentare, 'pertinenta', a sistemului seman­tic ; sau stabileste ca fie unitatile sistemului semantic, fie cele ale celui sintactic, odata asociate, corespund unui anumit raspuns ; sau ca unei anumite serii de semnale îi corespunde un anumit raspuns, chiar daca nu se pre­supune ca a fost semnalata vreo alta unitate a sistemului .semantic ; si asa imai departe. Doar acest tip complex de .regula poate fi numit cu adevarat 'COD'.

Cu toate acestea, vedem ca în multe contexte terme-:nul de |cod| acopera nu numai fenomene de tipul (d) -

cum se întîmpla cu sistemul Morse - dar si cazuri de sisteme pur articulatorii ca (a), (b) si (c). De exemplu,

asa-numitul 'cod fonologie' este un sistem de tipul (a) ; 'codul genetic' ar putea fi un sistem de tipul (c) .; asa-numitul 'cod al înrudirii' reprezinta atât un sistem com­binatoriu de tip (a), cît si un sistem de unitati de înru­dire foarte asemanator cu tipul (b).

întrueît aceste omonimii au origini empirice si ade­sea devin chiar foarte utile, nu le vom discuta. Dar, pen­tru a evita o întreaga serie de echivocuri teoretice care decurg de aici, trebuie precizat totdeauna la ce tip de cod se face referinta. De aceea vom denumi toate siste­mele de tip (a), (b) si (c) drept S-CODURI (în întelesul ide 'cod de sistem') ; si vom denumi COD în sens propriu regula care asociaza elementele unui s-cod cu elemen­tele unui alt s-cod sau ale mai multor s-coduri - cum se întîmpla în (d).

Aceste s-coduri sînt în realitate SISTEME sau STRUC­TURI ce pot foarte bine exista independent de intentia de semnificare sau de comunicare ce le asociaza între ele si pot fi studiate ca. atare de teoria informatiei sau de diferitele tipuri de teorii generative. Ele sînt alca­tuite dintr-iun ansamblu de elemente structurate în opo­zitii si guvernate de reguli combinatorii, prin care ele pot genera atît serii finite cît si infinite.

Desigur, în stiintele umaniste (ca si în anumite dis­cipline matematice) asemenea sisteme sînt postulate sau recunoscute tocmai pentru a arata cum pot elementele unui sistem vehicula elementele altuia, ambele fiind reci­proc corelate. Cu alte cuvinte, aceste sisteme sînt de obicei luate în considerare tocmai pentru ca fiecare din ele constituie unul din planurile unei corelatii numita

'cod'.

Se întîmpla atunci ca, deoarece un s-cod atrage aten­tia numai cînd este inserat într-un cadru de semnificare (codul), interesul teoretic -. în afara de . f aptul ca vi-'/eaza structura interna - se concentreaza asupra func­tiei de comunicare : si de aceea se tinde a da acestui sistem (lipsit în sine de functii de semnificatie) numele de cod, printr-un fel de substitutie metonimica, întrueît este vazut ca parte a acelui întreg semiotic (codul), pose-dind unele din 'Calitatile acestuia.

Iata. deci motivele 'istorice' pentru care un s-ood este

numit de obicei |cod| (cod fonologie, cod. genetic, cod al

înrudirii etc.) : este vorba de o folosire retorica, care ar

trebui eliminata, în schimb, termenul de |s-eod| poate fi

aplicat în mod legitim fenomenelor semiotice ca (a), (b)

si (c) fara pericolul de a comite licente retorice, deoarece

asemenea fenomene constituie 'sisteme' supuse acelorasi

regulii formale, chiar daca sîn-t alcatuite din elemente

diferite (ca semnalele electrice, notiunile despre stari

ale lumii, reactii comportamentale).

1.3. S-CODURI CA STRUCTURI

Cînd sînt privite independent de alte sisteme cu care sînt corelabile, s-codurile pot fi considerate ca fiind STRUCTURI, adica sisteme (i) în care doar valorile sînt instituite de pozitii, si diferente si care (ii) sînt puse în evidenta doar atunci cînd fenomene diferite sînt compa­rate între ele prin referirea la acelasi sistem de relatii. în sistemul hidraulic considerat în 1.1., (a), (b) si (c) sînt omolog structurate. Sa consideram, de pilda, siste­mul (a) : acesta este alcatuit din patru elemente (A, B, C, D) despre care noi luam în considerare prezenta (aprinderea) sau absenta :

A = 1000 B = 0100 C = 0010 D = 0001

Chiar si mesajele pe care acestea le pot genera sînt iden­tificabile în acelasi mod :

AB CD BC AD

AB poate fi identificat pentru ca ordinea prezente­lor si absentelor este opozitional diferita fata de ordinea BC sau CD si asa mai departe. Fiecare element al siste­mului poate fi supus unor probe de substitutie si de comutare si poate fi generat prin transformarea unuia dintre celelalte elemente, în plus, sistemul ar putea la.

l'el de bine sa functioneze chiar daca, în loc de patru becuri, ar însuma patru fructe, patru animale sau patru

muschetari ⁴.

si sistemul (b) se sprijina pe acelasi mecanism struc­tural. Daca admitem ca l este unitatea pertinenta mi­nima de apa introdusa în bazin, urcarea apei, de la starea i le carenta la cea de pericol ar putea avea ca urmare un l'el de progresie 'iconica' careia i s-ar opune (într-un l'el de chiasm ioonic) regresia reprezentata de sistemul (c), în care O reprezinta unitatea pertinenta minima de apa evacuata :

(b)

(pericol) (alarma) (siguranta) (insuficienta)

(evacuare)

(alarma)

(repaus)

, 0111 (alimentare)

Daca apare o simetrie inversa între (b) si (c), aceasta' depinde de faptul ca cele doua sisteme au fost concepute pentru a fi unul corectia celuilalt ; în schimb, reprezen­tarea proprietatilor structurale ale lui (a) nu oferea nici

0 omologie cu celelalte doua, întrucât corespondenta intre seriile de semnale din (a) si unitatile din (b) fusese Statuata ARBITRAR. S-ar fi putut foarte bine alege, daca trebuie instituit un cod capabil sa semnalizeze «pericol* ,si sa determine «evacuare», mesajul ABCD (1111), numai ca aceasta solutie ar fi fost din punct de vedere informational antieconomica, deoarece este ex­pusa la pericole de zgomot mai mari.

Desigur, într-un asemenea caz nu ne gîndim la faptul ca, nitr-un cod dat, un bec aprins, doua stinse si iar unul aprins,

1 "kt reprezenta pe Aramis (si asa mai departe). Ne gîndim la o organizare pre-semnificativa, în care D'Artagman, Athos, Porthos .,.i Aramis, utilizati ca elemente pur sintactice, ar fi însirati pe |i:itru scaune, ridicîndu-se alternativ cîte doi pentru a realiza nu simplu joc de opozitii. Exemplul ar fi însa echivoc, pentru ca noi sîntem tentati sa gîndim ca Aramis .poate fi deosebit de Athos 'lin cauza caracteristicilor sale intrinseci (Aramis are mustati îngrijite si guler de dantela, Athos are chipul de o noibila paloare, '.ste mai înalt, îmbracat întotdeauna în negru etc.). într-un s-cod nu este, însa, necesar ca elementele sa posede calitati intrinseci '.are sa le deosebeasca : sînt diferentiate prin pozitie. Din aceasta r.iuza, experimentul ar reusi chiar daca am aseza alaturi patru H'Artagnan absolut la fel si unitatile identificabile ar fi date i k- pozitia reciproca a acestor D'Artagnan asezati, fata de cei i'iire stau în picioare.

m

In orice caz, întmcît vorbim despre cele trei sisteme ca despre entitati de fapt independente una de alta (si nu luam în considerare posibila lor corelare prin actiu­nea unui cod), important este .aici sa remarcam ca fie­care dintre ele poate, independent de celelalte, sa se întemeieze pe aceeasi matrice structurala - matrice care, asa cum s-a vazut, este capabila sa genereze com­binatii diferite urmînd reguli combinatorii diferite. Daca apoi, atunci cînd cele trei sisteme sînt comparate unul cu altul, reies deosebirile reciproce, identitatile, sime­triile sau disimetriile, împreuna cu potentialul lor de TRANSFORMĂRI reciproce, aceasta se înt'împila tocmai pentru ca ele au aceeasi structura subiacenta.

Organizarea structurala a unui sistem are importante functii practice si indica anumite proprietati ⁵.

Aranjarea în sistem face COMPREHENSIBILA o stare de fapt si o face COMPARABILĂ cu alte stari de fapt, pregatind deci conditiile pentru o posibila CORE­LAŢIE semniea sau cod. Ea prevede un repertoriu de unitati structurat într-un ansamblu, astfel încât orice unitate sa se diferentieze de alta prin EXCLUZIUNI BINARE. De aceea, un sistem (sau s-cod) are o GRA­MATICA INTERNA care este studiata de matematica informatiei. Matematica informatiei nu are în principiu nimic comun cu ingineria transmiterii informatiei, întru-cît prima studiaza numai proprietatile statistice ale unui s-cod. Aceste proprietati statistice permit un calcul eco­nomic corect în legatura cu cel mai bun mod de transmi­tere a informatiei într-o situatie informationala data, dar cele doua aspecte pot fi considerate independent.

Ceea ce conteaza este faptul ca elementele unei gra­matici informationale explica nu numai functionarea. unui sistem sintactic ci si a oricarui tip de sistem struc-

Problema daca structura, astfel definita, trebuie conside­rata o realitate obiectiva sau o ipoteza de lucru, a fost deja dis­cutata pe larg în La struttura assente. Mentinem aici concluziile respective si, de cîte ori vom folosi în aceasta carte termenul de [structural, el va fi înteles ca un model construit si INSTITUIT în scopul de a standardiza diferite fenomene, abordîndu-le din-tr-un punct de vedere unic. Ne este permis sa presupunem ca, daca aceste modele functioneaza ele reproduc într-o oarecare masura o ordine obiectiva a faptelor sau o functionare univer­sala a mintii omenesti. Ceea ce vrem sa evitam este admiterea preliminara a acestei supozitii fructuoase ca pe un principiu metafizic.

i u rât, ca de exemplu a celui numit 'semantic' (b) si a colui 'comportamental' (c). Ceea ce, însa, teoria matema­tica a informatiei nu poate si nu trebuie sa explice este functionarea unui cod ca regula de corelatie (d), în acest ;<'ns trebuie sa fie clar ca teoria informatiei nu este nici irnria semnificarii si nici teoria comunicarii, ci doar iroria posibilitatilor combinatorii abstracte ale unui s-cod.