SITUAŢIUNEA
Andrei PLEsU | nici asa, nici altminteri Capitalistul român
La el acasa, adica în tarile dezvoltate, capitalismul
încearca sa se reformeze, dezvatîndu-se de rutina proprie.
Cauta solutii noi, îsi exerseaza imagina 747y2412h 55;ia, îsi
regîndeste principiile, risca, se recalibreaza. La noi,
capitalismul e în faza bolilor infantile. E zglobiu si iresponsabil.
Imita un model care nu mai exista decît în închipuirea
întreprinzatorilor locali. Kjell Nordström si Jonas Riddersträle -
doi experti suedezi care au conferentiat la Bucuresti acum trei
saptamîni - definesc aceasta imitatie provinciala a
capitalismului drept "capitalism karaoke": muzica e a altuia,
cuvintele sînt ale altuia, tu te marginesti sa cînti
(fals), cu ochii la adevaratii protagonisti. Rezultatul acestui
exercitiu periferic e lumea în care traim. si o tipologie
umana noua, ubicua, dezamagitoare. Iata, spre
exemplificare, trei versiuni autohtone ale capitalistului de împrumut:
1. Proaspatul îmbogatit. Un fel de Al Capone du pauvre,
înca perplex ca e asa bogat, capabil mai curînd sa-si
arate banii decît sa-i foloseasca. În loc de urechi, are o
ghirlanda de celulare, în loc de creier, un iPod. A face afaceri e, pentru
el, a fi baiat destept, a fi smecher, a sti sa te
învîrti. Vorbeste tare oriunde s-ar afla, e convertibil în femei
si masini, face cadouri scumpe si da bacsisuri
grase. Nu-l complexeaza nimic, nu-i e rusine de nimic, nu
întelege ce-ai cu el. În general se tunde scurt, ceea ce îi da un aspect
de bodyguard deghizat în patron. Se îmbraca inadecvat, se poarta
frust, rîde zgomotos. E sentimental. Are grija de mama, îsi
razgîie copiii si, mai ales, îsi (le) face case ample, pompoase,
în stilul vilelor de activisti ai vechiului regim (pe dinafara), cu lucioase
parodii arabesti (pe dinauntru).
2. Fata sau baiatul "de firma". În cazul acestei categorii,
portretul individual se sterge. Specia e mai tare decît
reprezentantii ei. Avem de-a face cu insi care se îmbraca la
fel, manînca la fel, gîndesc (cînd totusi o fac) la fel, vorbesc
la fel. Muncesc mult, fiindca viseaza sa ajunga cît mai
curînd în postura de la punctul 1. Sau macar de la punctul 3. Din cauza
asta, registrul privat al vietii lor e nul sau catastrofal. Nu se
distreaza decît la gramada, n-au intimitate, n-au bucurii. Cînd
trebuie sa fie simpli, îsi iau un aer sofisticat, cînd trebuie
sa gîndeasca nuantat, devin rudimentari. Sînt, în genere, cît se
poate de americani: nu mai spun "continuturi", ci content-uri,
nu mai spun "provocari", ci challenge-uri.
3. Managerul. E o anexa la power-point. E expert. Îti arata
statistici, grafice colorate, analize de perspectiva. stie. N-are
timp de pierdut. Îti livreaza platitudini si bun-simtisme,
pe baza de studii "sociologice", evaluari de manual si
scamatorii probabilistice. A învatat lucruri clare si
definitive. stie reguli. Toate regulile. Nu poate fi contrazis.
Lucreaza pe bani, sa ne-ntelegem! Nu e prostul nimanui. Nu
accepta bla-bla-uri intelectuale. Un text se judeca dupa
lungime, o carte - dupa vînzari. Restul sînt fite. Managerul e
un fost baiat de firma, care spera sa ajunga magnat.
Ce au în comun cele trei portrete? Comportamentul standard. Sînt, cu
totii, previzibili si, în consecinta, anonimi. Fac ce fac
toti ceilalti, din aceeasi categorie. Sînt
"capitalisti karaoke". Kjell Nordström si Jonas
Riddersträle au pentru ei vesti proaste. Viitorul nu va fi al lor, ci al
unor tipuri umane de cu totul alta croiala. Viitorul va miza pe
diversitate, surpriza, personalizare. Nu va imita modele, ci le va inventa.
Virtutile cîstigatoare vor fi ingeniozitatea, mobilitatea,
formatia solida, deschisa spre toate zarile
cunoasterii. Sper ca suedezii sa aiba dreptate.
Dar nu cred.
