SITUAŢIUNEA
Andrei PLEsU | nici asa, nici altminteri Capitalistul romān
La el acasa, adica īn tarile dezvoltate, capitalismul
īncearca sa se reformeze, dezvatīndu-se de rutina proprie.
Cauta solutii noi, īsi exerseaza imagina 747y2412h 55;ia, īsi
regīndeste principiile, risca, se recalibreaza. La noi,
capitalismul e īn faza bolilor infantile. E zglobiu si iresponsabil.
Imita un model care nu mai exista decīt īn īnchipuirea
īntreprinzatorilor locali. Kjell Nordström si Jonas Riddersträle -
doi experti suedezi care au conferentiat la Bucuresti acum trei
saptamīni - definesc aceasta imitatie provinciala a
capitalismului drept "capitalism karaoke": muzica e a altuia,
cuvintele sīnt ale altuia, tu te marginesti sa cīnti
(fals), cu ochii la adevaratii protagonisti. Rezultatul acestui
exercitiu periferic e lumea īn care traim. si o tipologie
umana noua, ubicua, dezamagitoare. Iata, spre
exemplificare, trei versiuni autohtone ale capitalistului de īmprumut:
1. Proaspatul īmbogatit. Un fel de Al Capone du pauvre,
īnca perplex ca e asa bogat, capabil mai curīnd sa-si
arate banii decīt sa-i foloseasca. Īn loc de urechi, are o
ghirlanda de celulare, īn loc de creier, un iPod. A face afaceri e, pentru
el, a fi baiat destept, a fi smecher, a sti sa te
īnvīrti. Vorbeste tare oriunde s-ar afla, e convertibil īn femei
si masini, face cadouri scumpe si da bacsisuri
grase. Nu-l complexeaza nimic, nu-i e rusine de nimic, nu
īntelege ce-ai cu el. Īn general se tunde scurt, ceea ce īi da un aspect
de bodyguard deghizat īn patron. Se īmbraca inadecvat, se poarta
frust, rīde zgomotos. E sentimental. Are grija de mama, īsi
razgīie copiii si, mai ales, īsi (le) face case ample, pompoase,
īn stilul vilelor de activisti ai vechiului regim (pe dinafara), cu lucioase
parodii arabesti (pe dinauntru).
2. Fata sau baiatul "de firma". Īn cazul acestei categorii,
portretul individual se sterge. Specia e mai tare decīt
reprezentantii ei. Avem de-a face cu insi care se īmbraca la
fel, manīnca la fel, gīndesc (cīnd totusi o fac) la fel, vorbesc
la fel. Muncesc mult, fiindca viseaza sa ajunga cīt mai
curīnd īn postura de la punctul 1. Sau macar de la punctul 3. Din cauza
asta, registrul privat al vietii lor e nul sau catastrofal. Nu se
distreaza decīt la gramada, n-au intimitate, n-au bucurii. Cīnd
trebuie sa fie simpli, īsi iau un aer sofisticat, cīnd trebuie
sa gīndeasca nuantat, devin rudimentari. Sīnt, īn genere, cīt se
poate de americani: nu mai spun "continuturi", ci content-uri,
nu mai spun "provocari", ci challenge-uri.
3. Managerul. E o anexa la power-point. E expert. Īti arata
statistici, grafice colorate, analize de perspectiva. stie. N-are
timp de pierdut. Īti livreaza platitudini si bun-simtisme,
pe baza de studii "sociologice", evaluari de manual si
scamatorii probabilistice. A īnvatat lucruri clare si
definitive. stie reguli. Toate regulile. Nu poate fi contrazis.
Lucreaza pe bani, sa ne-ntelegem! Nu e prostul nimanui. Nu
accepta bla-bla-uri intelectuale. Un text se judeca dupa
lungime, o carte - dupa vīnzari. Restul sīnt fite. Managerul e
un fost baiat de firma, care spera sa ajunga magnat.
Ce au īn comun cele trei portrete? Comportamentul standard. Sīnt, cu
totii, previzibili si, īn consecinta, anonimi. Fac ce fac
toti ceilalti, din aceeasi categorie. Sīnt
"capitalisti karaoke". Kjell Nordström si Jonas
Riddersträle au pentru ei vesti proaste. Viitorul nu va fi al lor, ci al
unor tipuri umane de cu totul alta croiala. Viitorul va miza pe
diversitate, surpriza, personalizare. Nu va imita modele, ci le va inventa.
Virtutile cīstigatoare vor fi ingeniozitatea, mobilitatea,
formatia solida, deschisa spre toate zarile
cunoasterii. Sper ca suedezii sa aiba dreptate.
Dar nu cred.
