ALTE DOCUMENTE |
Asta e povestea lui Adam Fowler, un om ca oricare altul care era dupa cum se autocaracteriza un luptator, un om foarte ambitios. Indiferent daca asa insemna muzica, sport sau învatatura, asa ca toata viata si-a petrecut-o concurând si batându-se pentru primul loc. Dar acum câteva zile s-a întâmplat ceva cu totul inspaimantator !
Era in fata fostei mele scoli, gandindu-se la cine stie ce, când o masina a trecut pe rosu, s-a ciocnit cu o alta si a pierdut controlul urcand pe trotuar sbulberând tot în drumul ei. Deodata s-a trezit într-o încapere luminoasa în care a trebuit sa îmi tin ochii închisi pentru cateva 19419i814t clipe. Dar lumina aceea îi trecea de ploape si îi intra, parca, direct în suflet.
Din acea stare il scoase o voce puternica:
- Regreti ceva din viata ta ?
Glasul acela nu l-a speriat caci era o voce calda , o voce ce ii amintea de glasul mamei lui. Avea acelasi ton melodios si il facea sa se simta in siguranta.
-Nu inteleg nimic! Zise el. Ce s-a intamplat? Unde sunt? Ce s-a intamplat cu masina? Unde. . .
-Incearca sa fii calm! Uite ce s-a intamplat! Masina aceea, masina aceea te-am omorat. Ii zicea asta cu o vadita parere de rau si lacrimile ii incepura sa ii curga pe fata.
Desi primise o altfel de stire el a ramas calm! Poate era sigur ca e o gluma sau poate o greseala. NU PUTEA FI MORT. Inca era tanar mai avea putin si avea sa fie promovat, ca doar era cel mai bun editor din companie.
-Daarrr nu pot fi morrrrtt! Tipa el intr-un sfarsit. Nu pot muri inca nu sunt gata, ce pot face? Nu pot face nimic?
-De asta te-am intrebat daca regreti ceva din trecutul tau!
-Pai da regret, REGRET MULTE DAR CE LEGATURA ARE ASTA CU MOARTEA MEA?
Era clar ca isi pierduse cumpatul.
-Si tu, cine esti? Judecatoarea mea?
-Nu, nici gand! Ii raspunse ea cu indignare, eu sunt un simplu inger pazitor eu nu ma pot compara cu Judecatorul. De fapt eu sunt ingerul pazitor al TAU. Uite pentru ca atunci cand ai murit nu ai murit chiar de moarte naturala de se da o sansa, dar numai o sansa.
-Ce? Ce trebuie sa fac? In ochii i se vedeau niste flacari , speranta lui, ultima sansa.
-Intai trebuie sa il convingi pe Judecator ca meriti sa te intorci si daca reusesti o sa ai posibilitate sa te intorci in trecut si o sa ai sansa sa schimbi lucrurile.
-Bine! zi-mi te rog ce trebuie sa fac?
-Intai zi-mi ce regreti!
-Regret ca nu am stat mai mult pe Pamant...
-Stai! Stai putin! Asta regreti? Tine minte ca eu am fost tot timpul langa tine.
-Bine, bine....pai cred ca imi pare rau ca nu am avut si eu o iubire adevarata!
Pe nesimtite intrae Judecatorul si zise:
-Nu minti ai avut dragostea.
-Ba nu! N-am avut! Tot ce am avut a fost durere si umilinta!
-deci crezi ca nu ai fost iubit de nimeni?
Atunci ii arata un perete alb, care incet, incet se innegrea si apoi incepu sa vada zilele lui de liceu, mai exact in clasa a 11-a din vechiul liceu, liceu care il considera cimitirul sau, locul in care isi irosise patru ani din viata. Erau clare toate detaliile, vedea vechea lui clasa, vedea toti colegii, pe dirigintele lui si absolut tot.
Isi aminti imediat ce se intamplase in momentul care era acolo pe perete. Era ziua in care o cunoscuse pe Andrea Spiner. Era o zi de iarna geroasa si prima data cand o vazuse nu ii vazuse decat ochii, dar ce ochii inocenti, frumosi, patrunzatori, si atat de adanci incat ce puteai pierdein ei cu totul. Era clar ca trebuia sa o cunoasca, sa ii vorbeasca. In curtea liceului insa erau multe alte lucruri se intamplau care il afectau chiar atunci niste prieteni ai unui prieten venisera sa il bata. Insuflat de noua gasita pasiune, pe care chiar si acu si-o amintea cu claritate, se batu cu baietii aia de parca ei ar fi fost singurl lucru care era intre el si fata aceea. Acestia vazud ca nu pot sa-l bata au inceput sa fuga si s-l ameninte ca o sa se intoarca. Insa lui nu-i pasa, nici acum nu-i pasa stia ca nu exista multi care ar putea sa-l bata. Desi ajunsese editor, ajunsese dintr-o prostie, asa o considera el, caci cum altfel puteai numi o bataie cu alti sase doar sa-ti dovedesti ca poti. Din acea bataie nu-si mai reveni si genunchiul sau fusese zdobit, astfel ca cariera lui de karateka profesoinist luase capat inainte de a incepe cu adevarat.
-Dar ea nu ma iubit, zise el indignat. Am incercat , eu chiar am iubit-o dar ea nu m-a iubit. NU M-A IUBIT!
- La cine te referi? il intreba Judecatorul prefacandu-se surprins. La fata aia cu care vorbesti acum? Nu, nu baiatul meu nu ea! Ci uita-te in spatele tau.
- Unde? Acolo nu e nimeni, nimeni decat Rene Gibson. Doar nu te referi lla eaaa?
- Ba da!
- Dar nici ea nu m-a iubit! Cum sa ma iubeasca? Era prea buna pentru mine! -Intelge-ma nu m-a iubit.
- Doar pentru ca nu ai stiut nu inseamna ca nu te-a iubit. Dar nu a putut sa faca nimic, mai tii minte de ce?
- Nu!
- Atunci hai sa iti arat. Mai tii minte discutia asta?
Era intradevar el si cu Rene si vorbeau ceva, dar ce? Nu-si mai amintea nimic!
- Acum iti amintesti ???
- Nu !!
Dar incetul cu incetul isi aminti cum ii zise de Andrea si cum ii zise ca nu ar putea sa traiasca fara ea.
- Dar eram prost nici n-o cunosteam pe Andrea asa bine, daca as fi stiut!
- Acum stii! Ii zise atunci ingerul lui!
- Adica pot sa ma intorc in momentul asta?
- da dar ai grija caci nmu vei fi in pielea ta ci in pielea unui prieten de-al tau si tine minte ai nu poti spune nimic despre ce se va intampla in viitor si trebuie sa stii ca ai o saptamana in care sa iti schimbi viata.
- si daca nu reusesc? Eram mic si incapatanat! Nu stiam ce se va intampla.
- Daca nu vei reusii te vei intoarce aici si viata ta, asa cum o stii tu. se va sfarsii.
- dar nu cred k pot s-o fac singur! Ce ma fac ????
- nu vei fii niciodata singur
- adica ??
|
