Volver (Īntoarcerea)
Pedro Almodovar
Pentru bucuria mea - dinaintea istoriei despre film - trebuie sa va
spun ca prima jumatate a lui Volver e plina de pupici!
Īn cadrul cinematografiei de arta (pentru o simpla separare, aic 23523y2421x i consider arta ca fiind ceea ce, īn cinematografia occidentala, depaseste comercialul hollywoodian de tip blockbuster) putem identifica doua tendinte. Prima ar fi aceea a unor nostalgii ale īnceputurilor filmului, ale cautarii unor puritati expresive vizibile īn evitarea recurgerii la efecte speciale digitale si la naratiuni mitizante (confruntari pe scara larga a Binelui si al Raului, calamitati, catastrofe), oferind, īn schimb, apropieri personale de anumite istorii, optīnd pentru un film-meditatie pe o anumita tema, preferīnd un oarecare minimalism realizatoric (creatia lui Lars von Trier sau a lui Cristi Puiu, la noi). Pe de alta parte, avem o categorie autoreferentiala a filmului-de-arta, adica o zona īn care cinematografia, prin toate resursele de care poate dispune un realizator de film la un moment dat, se īntoarce asupra ei si īsi descrie propria conditie (filmele lui Lynch, Tarantino, Haneke, Wenders).
Almodovar face parte din prima categorie artistica, cea a nostalgiei unor īnceputuri, īnsa nu una de natura tehnica, ci una situata la nivelul istoriei reprezentate. Astfel ca, īntr-o cinematografie oferind intense complicatii la nivelul povestii expuse, Pedro Almodovar este o adevarata oaza de liniste, simtita permanent īn naivitatea solutiilor narative pe care le alege. E vorba de o liniste ce poate fi descoperita, īnsa, numai la final. Caci pīna atunci, regizorul recurge la numeroase siretlicuri īn constructia filmului, īn felul īn care alege sa povesteasca ceea ce īsi propune, īncīt intriga si suspansul si mirarea sa fie prezente īn spectator necontenit.
Volver prezinta un decupaj īn viata unei femei, Raimunda (Penelope Cruz) prinsa īntre nevoia de a se īntretine si a creste o fiica, obligatia de a scapa de un cadavru si dorinta de a pastra aparetele unei vieti normale. Iar toata aceasta istorie e dublata de faptul ca mama ei, decedata, se īntoarce īn oras pentru a rezolva problemele lasate īn suspensie īn clipa mortii. Cu toate acestea filmul nu este un horror, ci o drama, nu aduce īn prim-plan niciun zombi si nu doreste sa sperie, ci sa sensibilizeze. Este doar marca lui Almodovar, dorinta de a īncīlci situatia, mizīnd, īnsa, pe relaxul ce va fi adus prin deznodamīnt. Astfel, stilul lui Almodovar poate fi caracterizat ca fiind un mixaj de telenovela cu un pop-art filmic, avīnd si accente de mister sau film politist.
Īnsa aceasta īntīlnire a locurilor comune ale vietii cu melodramatismul creatiilor de tip televizual poate crea discomfort. Filmul poate deveni obositor si neplacut prin abundenta detaliilor aparent nesemnificative (dar totul devine clar si motivat la final), sau prin constructia povestii, prin faptul ca anumite detalii sīnt deliberat omise pe parcurs, sau prin aceea ca, īn ceea ce priveste personajele, scenariul (premiat anul acesta la Festivalul de Film de la Cannes) este plin de (aparent) naive si improprii pozitionari īn cadrul evenimentelor ce se petrec. Astfel ca, pentru cei ce nu-l cunosc, o adevarata īntrecere cu ei īnsisi poate deveni familiarizarea cu stilul regizorului spaniol. Filmul poate parea a fi, pe parcurs, un adevarat ghem de ata īncīlcita, īnsa descīlcirea firelor este o treaba pe care Almodovar nu o lasa nerezolvata. De unde si tihna de care vorbeam mai sus.
si, īn final, o īntrebare careia, implicit, Volver īi ofera un raspuns clar: de ce toate actritele hispanice freamata la ideea unui rol principal īn filmele lui Almodovar?
Filmul acesta a fost creat, parca, pe forma si frumusetea Penelopei Cruz. Pe toata durata lui, Volver nu este decīt o continua definire actoriceasca a Penelopei Cruz; iar acest fapt poate fi o adevarata defatare pentru spectator. Macar pentru Penelope, Volver trebuie vazut!
Lucian Maier
|
