Vremea poate fi blândã sau distrugãtoare; ne putem bucura de vremea frumoasã, dar trebuie sã îndurãm ºi vremea asprã. Este unul dintre ultimele lucruri cu adevãrat sãlbatice de pe Pãmânt: deºi putem sã o prevedem într-o oarecare mãsurã, nu o putem controla. Vremea afecteazã puternic societatea în care trãim, economia ºi prosperitatea noastrã. Aceastã carte se constituie într-un ghid cuprinzãtor al vremii sub toate aspectele ºi manifestãrile ei, explicã ce pune în miºcare ºi cum funcþioneazã mecanismele acesteia, descrie fenomenele care influenþeazã vremea de zi cu zi ºi analizeazã condiþiile meteo extreme, de la uragane la tornade, de la inundaþii la incendii ºi secete; aratã care sunt efectele climaterice asupra plantelor, oamenilor ºi animalelor ºi trece în revistã ultimele studii în domeniul schimbãrilor climaterice, încãlzirii globale ºi s 12212m128m ubþierii statului de ozon.

Pagina 1

Vremea

GHIDUL VIZUAL DE LA MACMILLAN

Pagina 2

Pagina 3

Bruce Buckley, Edgard J. Hopkins, Richard Whitaker

Vremea

GHID VIZUAL DE LA MACMILLAN

SIGLA

Pagina 4

Pagina 5

Pagina 6

Pagina 7

Pagina

Pagina 9

Pagina10

Cuprins

12 Introducere

14 Motorul care pune în miºcare vremea

52 Vremea în formele ei de manifestare

112 Vremea dezlãnþuitã - condiþii meteorologice extreme

Pagina11

156 Monitorizarea condiþiilor meteorologice

196 Climatul global

238 Schimbãrile climaterice

280 Rezumat-sintezã

294 Glosar

296 Index

Pagina 12

Pagina 13

Introducere

"Vremea întotdeauna face câte ceva", spunea Mark Twain. Este, într-adevãr, un fenomen care atrage atenþia, fascinaþia generalã ºi interesul multora de a o studia ºi analiza. Frumuseþea unui nor neobiºnuit, simetria unui curcubeu, puterea uluitoare a unui tunet sau dezastrele cauzate de uragane - toate sunt manifestãri ale imensei puteri care influenþeazã viaþa oamenilor. Deloc surprinzãtor, oamenii primitivi îºi explicau schimbãrile meteorologice ca fiind consecinþele acþiunii zeilor care rãsplãteau sau pedepseau omenirea dupã bunul plac. Doar în ultimele douã secole natura ºi cauzalitatea fenomenelor meteorologice au început sã fie explicate ºi prognozate pe baza argumentelor logice ºi a experimentelor ºtiinþifice. Pe mãsurã ce evolua acest proces, oamenii au realizat cã, datoritã faptului cã vremea e un fenomen global, este necesarã o colaborare internaþionalã pentru a putea înþelege ºi prognoza vremea. Cooperarea fãrã precedent astãzi este un exemplu al unei sinergii globale, unite pentru o cauzã comunã.

Dar aceastã carte începe cu mult înainte. Ea redã schimbãrile climaterice de lungã duratã care au avut loc de-a lungul celor 4 600 000 000 de ani de când existã Pãmântul. Explicã schimbãrile atmosferice complexe care influenþeazã vremea; analizeazã diversitatea climatelor din lume ºi modul în care oamenii, animalele ºi plantele s-au adaptat la acestea; analizeazã factorii care interacþioneazã pentru crearea condiþiilor meteorologice extreme, deosebit de violente; ºi trece în revistã ultimele studii cu privire la schimbãrile actuale de climã. Aceastã odisee a vremii este unul dintre cele mai remarcabile capitole din istoria umanitãþii - de care cititorii se vor bucura cu siguranþã.

Pagina 14

Motorul care pune în miºcare vremea

Pagina15

Pagina16

Pagina anterioarã Uraganul Fran apropiindu-se de coasta Floridei în 1996.

Pagina

Motorul care pune în miºcare vremea

Alimentatã de cãldura solarã, vremea este un sistem de fenomene ºi forþe prezente în atmosferã, care reprezintã pãtura de aer ce înconjoarã planeta. Valuri mari de aer ºi vârtejuri de nori circulã dupã un tipar complex, mereu schimbãtor, dând astfel naºtere vânturilor, furtunilor ºi altor fenomene meteorologice.

Ce este vremea? 18

Energia solarã 20

Anotimpurile 22

Sistemul Pãmântului 24

Circuitul energetic 26

Atmosfera 28

Presiunea atmosfericã 30

Vânturile geostrofice 32

Curenþii de aer 34

Vânturile maritime 36

Sisteme frontale 38

Zone de joasã presiune ºi zone de înaltã presiune 40

Încãlzire ºi rãcire 42

Musonul 44

Vânturi locale 46

Vânturi extreme 48

Curenþi oceanici 50

Pagina 18 Motorul care pune în miºcare vremea

Ce este vremea?

Planeta Pãmânt e înconjuratã de un înveliº de aer numit atmosferã. Vremea este starea atmosferei la un anumit moment ºi într-un anumit loc. E probabil subiectul cel mai prezent în discuþiile oamenilor de pretutindeni, efectele sale manifestându-se în toate aspectele vieþii, de la cele neînsemnate la cele tragice. Vremea ne marcheazã existenþa, impunându-ne modul de viaþã, tipul de case în care locuim, hainele pe care le purtãm sau felul de a ne petrece timpul liber. Vremea dintr-o regiune poate varia de la un loc la altul ºi de la zi la zi sau chiar de la orã la orã. Clima, pe de altã parte, este vremea tipicã pentru o anumitã zonã ºi se apreciazã în funcþie de aspectele medii ºi de cele extreme pe termen lung. Pentru a defini clima unei zone sunt necesari minim 30 de ani de înregistrãri meteorologice. Pentru cã înregistrãrile meteorologice existã de numai câteva sute de ani, acestea pot fi completate cu date istorice ºi dovezi biologice, care pot furniza informaþii despre schimbãrile climaterice de pe Pãmânt.

DE CE STUDIEM VREMEA

Unul dintre motivele pentru care oamenii studiazã vremea este pur ºi simplu faptul cã omul este curios din fire ºi doreºte sã clasifice ºi sã-ºi explice fenomenele atmosferice în termeni simpli. Dar cel mai important, oamenii doresc ºi au nevoie sã poatã anticipa vremea, astfel încât sã se poatã pregãti pentru condiþiile meteorologice extreme sau sã profite de condiþiile meteo favorabile. Meteorologia - studiul ºtiinþific al vremii - e o disciplinã relativ nouã. Astãzi, datele noastre ºtiinþifice despre vreme sunt confirmate de imagini din satelit, care aratã Pãmântul din spaþiu. Fotografia din dreapta este un montaj realizat pe baza imaginilor trimise de trei sateliþi care orbiteazã în jurul Pãmântului. Se poate observa uraganul Linda în largul costelor Americii de Nord ºi norii grei care se rotesc în vârtejuri în jurul regiunilor polare. Luna este o adãugare artisticã.

Iluzie opticã

Curcubeele, admirate pentru frumuseþea lor, sunt fenomene optice create de refractarea luminii soarelui de picãturile de ploaie. Ele sunt folosite ºi pentru a face previziuni meteo locale, pe termen scurt.

Forþa naturii

Norii negri pot dezlãnþui furtuni puternice, cu ploi torenþiale, tunete ºi fulgere însoþite de vânturi distrugãtoare. Când priveºti o furtunã, vezi dezlãnþuindu-se puterea sãlbaticã a naturii. Originile unei furtuni sunt complexe, dar în multe cazuri previzibile: o combinaþie de forþe atmosferice care împreunã creeazã condiþiile de manifestare a acestor fenomene deosebit de puternice.

Tornadele

Unul dintre aspectele cele mai violente ale vremii este tornada, un vârtej ca o pâlnie, format din aer, care se roteºte ºi poate cauza moarte ºi distrugere. Tornadele sunt superlativele furtunilor, caracterizate prin vânturi puternice, capabile sã distrugã orice întâlnesc în cale ºi care provoacã haos pe unde trec.

Pagina

Pagina 20 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Energia solarã

Soarele, sursa primordialã a tuturor celorlalte energii existente pe Pãmânt, este o sferã giganticã alcãtuitã din gaz, care înglobeazã 99,9% din masa sistemului solar. Soarele, o stea tipicã de vârstã medie, strãluceºte din cauza reacþiilor termonucleare care au loc în miezul sãu. În cadrul acestor reacþii, atomii de hidrogen fuzioneazã, dând naºtere atomilor de heliu, care au o masã atomicã mai grea. În cadrul acestui proces, ei degajeazã cantitãþi imense de radiaþii electro-magnetice, care se deplaseazã încet cãtre suprafaþã. Aproximativ 46% din radiaþiile solare se manifestã sub forma luminii vizibile, în timp ce o cantitate egalã sunt radiaþii infraroºii, pe care noi le percepem sub formã de cãldurã. Restul sunt radiaþii ultraviolete, formã care provoacã arsuri la oameni. Soarele emite ºi un flux continuu de particule de înaltã energie care fac parte din vântul solar.

ERUPÞII SOLARE

În imaginea surprinsã de Telescopul Extreme Ultraviolet Imaging, trei proeminenþe curbate au erupt pe suprafaþa soarelui la 11 ianuarie 1988. De câteva ori mai mari decât suprafaþa Pãmântului, aceste proeminenþe solare sunt de fapt lavã incandescentã (70 000°C), îndoitã ºi rãsucitã de câmpul magnetic extrem de puternic al Soarelui. O altã formã de erupþie solarã este izbucnirea solarã, eveniment scurt, dar de o mare intensitate, care poate elibera pânã la 2% din energia Soarelui.

În interiorul soarelui

Cercetãtorii folosesc o tehnicã numitã helioseismologie pentru a studia interiorul acestuia. Pulsaþii subtile pe suprafaþa Soarelui rezoneazã adânc în interiorul Soarelui, precum undele sonore. Pulsaþiile, mãsurate de telescoapele satelitare, pot fi reprezentate grafic în imagini color care ajutã cercetãtorii sã deducã structura ºi compoziþia Soarelui. Astfel înþelegem mai bine mecanismele care opereazã în interiorul soarelui.

A Miezul soarelui

B Proeminenþã

C Zona convectivã

D Zona radiativã

E Patã solarã

F Fotosfera

STRUCTURA SOARELUI

Soarele are o structurã stratificatã (stânga). Reacþiile termonucleare de fuziune din miezul dens produc temperaturi de 15 000 000°C. Energia din miezul soarelui este difuzatã în afarã sub forma fotonilor (benzi de energie electromagneticã) care trec prin zona radiativã. Apoi aceºtia se rãcesc ºi fac o miºcare de convecþie în timpul cãreia se evaporã, la trecerea prin zona convectivã. Când ajunge în fotosferã suprafaþa vizibilã a Soarelui gazul are aproximativ 6 000°C. Aici, zonele mai reci apar ca niºte pete întunecate, iar jeturi de gaz cunoscute ca proeminenþe erup de la suprafaþã. Cromosfera, un strat subþire, mai rece, înconjoarã fotosfera. Atmosfera exterioarã, extinsã ºi fierbinte a Soarelui, numitã coroanã, atinge temperaturi de 1 000 000°C.

VÂNTUL SOLAR

Un flux de protoni ºi electroni numit vânt solar se revarsã în spaþiu din coroana soarelui la viteze de 400km/s.

Activitatea solarã

Jumãtatea din stânga Soarelui înfãþiºeazã o ejecþie coronarã de masã, o erupþie de gaz, adesea, dar nu întotdeauna asociatã cu izbucnirile ºi proeminenþele solare. Ejecþiile coronare de masã determinã rafale de vânt solar de mare intensitate.

Efectele asupra Pãmântului

Vântul solar (redat cu alb) face ca magnetosfera Pãmântului (liniile albastre) sã capete formã de lacrimã. Rafalele de vânt pot crea perturbaþii sau anomalii geomagnetice, precum aurorele boreale ºi pot chiar sã perturbe reþelele de comunicaþii ºi de alimentare cu energie electricã.

Pagina 21

Pagina 22 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Anotimpurile

Miºcarea Pãmântului în jurul Soarelui determinã schimbãri zilnice ºi sezoniere în ceea ce priveºte cantitatea de luminã solarã, care au drept rezultat modificãri ciclice ale valorilor temperaturilor. Pãmântul care se învârteºte în jurul axei sale realizeazã o rotaþie completã la fiecare 24 de ore, astfel creându-se ziua ºi noaptea. În decursul unui an, Pãmântul realizeazã o miºcare completã pe orbitã în jurul soarelui. Din cauzã cã axa de rotaþie a Pãmântului este înclinatã la un unghi de 23,5 grade, diferitele regiuni ale lumii primesc cantitãþi diferite de luminã solarã, la diferite momente din an. Cea mai lungã zi din Emisfera nordicã este ziua solstiþiului de varã, în jur de 21 iunie; în schimb, aceastã zi este cea mai scurtã zi a anului în emisfera sudicã.

Echinocþiul din jurul datei de 21 martie

Soarele deasupra ecuatorului: primãvarã în emisfera nordicã, toamnã în emisfera sudicã

Solistiþiulul din jurul datei de 21 decembrie

Soarele deasupra Tropicului Capricornului: iarnã în emisfera nordicã, varã în emisfera sudicã

Solistiþiul din jurul datei de 21 iunie

Soarele deasupra Tropicului Racului: Varã în emisfera nordicã, iarnã în emisfera sudicã

Echinocþiul din jurul datei de 21 septembrie

Soarele deasupra Ecuatorului: Toamnã în emisfera nordicã, primãvarã în emisfera sudicã

DE CE EXISTÃ ANOTIMPURILE?

Pãmântul se aflã la o distanþã de 149 de milioane de km de soare ºi se roteºte în jurul acestuia pe o orbitã elipticã care devine completã în aproximativ 365 de zile. Simultan, Pãmântul se roteºte în jurul axei sale nord-sud, în direcþia contrarã acelor de ceasornic. Axa Pãmântului (linia imaginarã care uneºte Polul Nord cu Polul Sud ) nu e perpendicularã pe planul orbitei Pãmântului în jurul Soarelui. Astfel, în funcþie de diferitele perioade ale anului, unele latitudini sunt înclinate cãtre Soare, iar altele în direcþia opusã acestuia. În drumul Pãmântului pe orbitã sa anualã în jurul Soarelui, razele solare ajung pe planetã în unghiuri diferite. Jumãtate de an, razele soarelui cad mai ales pe emisfera sudicã; cealaltã jumãtate, pe emisfera nordicã. Când axa Pãmântului este înclinatã în direcþia opusã soarelui în jurul solstiþiului din decembrie, emisfera nordicã primeºte mai puþinã luminã solarã, aici fiind iarnã, în timp ce în emisfera sudicã este varã. La solstiþiul de varã din luna iunie, situaþia este inversã. În zonele cu climã temperatã, acest ciclu duce la existenþa celor patru anotimpuri primãvara, vara, toamna ºi iarna.

Schimbãri de anotimp

Regiunile temperate trec prin schimbãri semnificative de anotimp de-a lungul anului. Schimbãrile de temperaturã afecteazã nu numai peisajul ºi felul în care aratã acesta, dar ºi ciclurile agricole ale semãnatului ºi culesului. Regiunile ecuatoriale primesc mai multã cãldurã tot timpul anului ºi nu trec prin schimbãri prea mari de anotimp.

Pagina 23

Ziua ºi noaptea polarã

Regiunile polare primesc aproape ºase luni de luminã solarã aproape continuã, urmate de ºase luni de întuneric aproape continuu.

TRAIECTORIA LOCALÃ A SOARELUI LA POLUL NORD

Cineva aflat la Polul Nord poate observa cum soarele face un tur complet al cerului exact deasupra orizontului în ziua echinocþiului de primãvarã în luna martie, iar apoi atinge traiectoria cea mai înaltã pe cer la solstiþiul de varã din luna iunie. La echinocþiul de toamnã din septembrie, soarele se aflã din nou chiar deasupra orizontului. Apoi, acesta dispare ºi rãmâne sub linia orizontului pânã la urmãtorul echinocþiu de primãvarã din luna martie.

Anotimpurile la latitudini medii

Traiectoria variabilã a soarelui pe cer este cauza schimbãrilor accentuate de anotimpuri din regiunile aflate la latitudini medii.

A 21 iunie

21 iunie

21 martie

21 septembrie

21 decembrie

TRAIECTORIA SOARELUI LA LATITUDINI MEDII

Cineva aflat la latitudinea de 45°N observã existenþa unor schimbãri accentuate de anotimpuri în funcþie de traiectoria zilnicã a soarelui. La echinocþii, soarele ajunge la prânz la un unghi de 45 de grade deasupra orizontului, rãmânând pe cer timp de aproximativ 12 ore. La solstiþiul de varã, acesta se înalþã mai sus pe cer ºi rãmâne acolo timp de 15 ore. La solstiþiul de iarnã, soarele este mai jos pe cer ºi rãmâne acolo timp de mai puþin de 9 ore.

Constanþã la tropice

În regiunile tropicale din jurul ecuatorului, lungimea zilelor este constantã de-a lungul întregului an, determinând un climat cald constant.

D 21 decembrie

E 21 martie 21 septembrie

F 21 iunie

TRAIECTORIA SOARELUI LA ECUATOR

De-a lungul ecuatorului nu existã schimbãri majore, durata zilelor fiind de 12 ore, tot timpul anului. La echinocþiile din martie ºi septembrie, soarele are o traiectorie direct perpendicularã pe linia orizontului. La solstiþiului de varã din iunie, traiectoria soarelui este deplasatã cãtre nord, iar la solstiþiul din decembrie cãtre sud.

Pagina 24 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Sistemul Pãmântului

Planeta noastrã poate fi consideratã un sistem format din cinci componente diferite: atmosfera (aerul), hidrosfera (apa lichidã), criosfera (gheaþa), litosfera (solidã) ºi biosfera (viaþa). Aceste componente sunt interrelaþionate prin schimburile permanente de fluxuri de energie ºi materie.

Fluxul energetic începe cu lumina solarã care încãlzeºte planeta ºi se încheie cu un flux energetic care pãrãseºte Pãmântul ºi se îndreaptã cãtre cosmos împiedicând supraîncãlzirea Pãmântului. Energia solarã pe care o primim determinã miºcãrile atmosferei lichide ºi ale hidrosferei. O parte din energie e folositã pentru a propulsa circuitul apei în naturã, în cadrul cãruia apa îºi schimbã stãrile de agregare devenind solidã, lichidã sau gazoasã ºi circulând între diferitele componente ale sistemului Pãmântului. Alte substanþe chimice precum oxigenul ºi dioxidul de carbon parcurg ºi ele un circuit asemãnãtor prin componentele sistemului.

Atmosfera

Un înveliº de gaz înconjoarã Pãmântul, protejând viaþa existentã aici de condiþiile aspre din spaþiul cosmic. Norii din atmosferã, particulele suspendate ºi gazele se extind pânã la o distanþã de cel puþin 100 km deasupra suprafeþei Pãmântului.

Hidrosfera

Acea componentã a sistemului Pãmântului formatã din apa lichidã este alcãtuitã din oceane ºi alte întinderi mari de ape. Hidrosfera acoperã aproximativ 71% din suprafaþã ºi conþine cea mai mare parte din apa existentã pe planetã.

Criosfera

Componenta planetei formatã din gheaþã se numeºte criosferã. Ea conþine gheþarii ºi calotele glaciare polare. O mare parte din rezervele de apã dulce ale planetei se gãsesc în criosferã.

Pagina 25 SISTEMUL PÃMÂNTULUI

SISTEMUL GLOBAL

Interconexiunile existente între componentele care alcãtuiesc sistemul Pãmântului sunt evidente dacã privim fotografii ale Terrei. O vedere din avion a Muntelui Sfânta Elena din Washington (stânga) aratã cum zãpada din atmosferã acoperã vulcanul care face parte din litosferã. Într-o imagine surprinsã din spaþiu de Apollo 12 (dreapta) se observã oceanele albastre ale hidrosferei, calota glaciarã arcticã (parte a criosferei), norii albi (atmosfera), continentele (litosfera) ºi regiunile închise ale pãdurilor tropicale din Africa Ecuatorialalã (biosfera).

Litosfera

Litosfera este partea solidã a Pãmântului care include solul ºi formaþiunile muntoase pe care trãim. Nutrienþii din atmosferã se fixeazã în sol ºi sunt folosiþi de plantele din biosferã.

Biosfera

Din ce ºtim pânã acum, Pãmântul este unic pentru cã sistemul sãu întreþine viaþa. Biosfera e alcãtuitã din animale, plante ºi alte organisme, precum ºi din materie organicã în descompunere.

Interacþiunile din biosferã

Plantele verzi conþin clorofilã, cu ajutorul cãreia energia solarã e transformatã în carbohidraþi printr-un proces numit fotosintezã. Oxigenul eliberat în atmosferã este un produs derivat al acestui proces.

Pagina 26 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Circuitul energetic

Soarele este sursa de energie care determinã miºcãrile existente în atmosferã ºi produce temperaturile care susþin viaþa. Dupã ce radiaþiile solare - adicã energia pãtrund în atmosfera Pãmântului, are loc o serie complexã de evenimente care, împreunã, contribuie la crearea unui mediu cu o temperaturã stabilã. Energia solarã este absorbitã ºi reflectatã de suprafaþa Pãmântului ºi de gazele ºi norii din atmosferã. O parte din aceastã energie se reîntoarce în cosmos. La suprafaþa Pãmântului, cea mai mare parte din energia solarã este canalizatã cãtre evaporarea apei, care ulterior este eliberatã în atmosferã, când vaporii de apã condenseazã formând picãturi lichide de apã sau se depoziteazã în cristale de gheaþã, formând nori. Aceºti nori reflectã ºi absorb o parte din energia solarã care vine pe Pãmânt ºi absorb radiaþiile emise de suprafaþa Pãmântului. Acest circuit constant de energie stã la originea vremii de pe Pãmânt.

CIRCUITUL ENERGIEI SOLARE

Aceastã diagramã redã parcursul energiei solare la intrarea ºi ieºirea din atmosferã. Cea mai mare parte a energiei radiatã înapoi în spaþiu - aproximativ 64% este radiatã de nori ºi de gazele din atmosferã. La energia reflectatã de suprafaþa Pãmântului - aproximativ 4% - o contribuþie importantã o are zãpada. Echilibrul dintre energia care intrã ºi cea care iese are drept rezultat temperatura stabilã de pe Pãmânt. Atmosfera are rolul unui înveliº, încãlzind Pãmântul ºi menþinând un echilibru între cantitatea de energie solarã absorbitã ºi cantitatea de cãldurã reflectatã înapoi în spaþiu.

Energie solarã reflectatã de atmosferã 6%

Energie solarã care intrã 100%

Energie solarã absorbitã de nori 3%

Energie solarã absorbitã de uscat ºi oceane 51%

Energie solarã reflectatã de nori ºi de suprafaþa Pãmântului 24%

Energie solarã absorbitã de atmosferã 16%

Conducþia ºi aerul în ascensiune eliminã 7% din energia Pãmântului

Energie transportatã la nori ºi în atmosferã de cãldura latentã din vaporii de apã - 23%

Energie radiatã în spaþiu de nori ºi atmosferã 64%

Energie radiatã direct în spaþiu de pe Pãmânt 6%

Radiaþii absorbite de atmosferã 15%

Pagina 27 CIRCUITUL ENERGETIC

Termometru vizual

Aceastã fotografie în infraroºu luatã din satelit redã, cu alb cele mai fierbinþi pãrþi din Peninsula Arabicã, iar zonele cele mai reci cu albastru. Senzorii infraroºii rãspund la diferitele variaþii de cãldurã produse pe suprafaþa Pãmântului de cãldura solarã.

Reflectoarele Pãmântului

Zonele de nori ºi zãpadã redate de aceastã vedere din satelit a Groenlandei sunt reflectoare eficiente care trimit energia solarã înapoi în spaþiu; zãpada proaspãtã reflectã 90% din radiaþiile solare care cad pe ea.

CUM PUTEM VEDEA LUMINA

Fotografiile în infraroºu constituie un instrument important folosit la monitorizarea cantitãþii de cãldurã emise de suprafaþa Pãmântului. Energia sub formã de cãldurã este radiatã în diferite cantitãþi de sol, oceane ºi nori (vezi diagrama de pe pagina urmãtoare). Însãºi suprafaþa Pãmântului emite cãldurã în mod diferit: regiunile împãdurite, de exemplu, au caracteristici de emitere a cãldurii diferite de cele ale deºerturilor, de zonele acoperite de zãpadã, de pãºuni sau de mediile urbane betonate. Oceanele ºi pãdurile tropicale absorb 90% din toate radiaþiile solare.

Scara termodinamicã în infraroºu

O vedere în infraroºu a unui copil pe bicicletã aratã scara termodinamicã în infraroºu, de la alb (cel mai fierbinte), trecând prin galben ºi verde, pânã la albastru ºi mov (cel mai rece).

Vedere a Americii de Sud

Vãzuþi din spaþiu, Munþii Anzi acoperiþi de zãpadã, contrasteazã puternic cu zonele joase de ºes din Argentina, douã regiuni care prezintã caracteristici extrem de diferite în privinþa emisiilor de cãldurã.

Pagina 28 MOTORUL CARE PUNE IN FUNCÞIUNE VREMEA

Atmosfera

Atmosfera care înconjoarã Pãmântul conþine gaze, nori ºi alte particule în suspensie numite aerosoli. Unele dintre componentele atmosferei, precum vaporii de apã ºi dioxidul de carbon, trec ºi prin plante, apele de suprafaþã ºi oceane. Principalul gaz din atmosferã este nitrogenul, urmat de oxigen ºi de alte gaze, toate împreunã formând un "cocktail" care existã numai pe Pãmânt. Deºi atmosfera nu are o limitã bine definitã, peste 99,9 % din masa acesteia se întinde sub altitudinea de 100 de km. Atmosfera face Pãmântul propice pentru existenþa vieþii, protejându-ne de radiaþiile dãunãtoare ale Soarelui ºi ajutând la menþinerea unor temperaturi mai confortabile, decât dacã aceasta nu ar exista. În ciuda importanþei sale pentru existenþa vieþii pe Pãmânt, atmosfera planetei noastre este foarte subþire: dacã Pãmântul ar fi de mãrimea unei cepe, atmosfera ar fi de grosimea unei foiþe. Aºa cum se poate vedea în diagrama din dreapta, acest scut fragil este compus din ºase straturi, care merg de la suprafaþa Pãmântului pânã la cosmos.

Alte gaze 0,1%

Argon 0,9%

Oxigen 21%

Nitrogen 78%

AERUL PE CARE-L RESPIRÃM

Graficul alãturat aratã procentajul de gaze din troposferã unde au loc 99% din fenomenele meteorologice ºi stratosferã. Alte gaze includ dioxidul de carbon ºi urme de neon, heliu, kripton, hidrogen ºi ozon. Cantitãþile în care se gãsesc aceste gaze variazã la nivelele mai înalte ale atmosferei. Vaporii de apã alcãtuiesc pânã la 4% din aerul umed, ceea ce reduce procentajul altor componente. În ultimii ani, nivelurile ridicate de dioxid de carbon ºi cele reduse de ozon au creat îngrijorare în legãturã cu starea în care se aflã atmosfera.

Pagina 29 ATMOSFERA

Formarea norilor de furtunã

Componenta orizontalã, în formã de nicovalã, a acestui nor de furtunã, s-a format la baza stratosferei, strat în care temperatura creºte odatã cu altitudinea.

Minune pe cerul nopþii

Aurorele boreale, precum cea din imagine, surprinsã în nordul Canadei, se formeazã la o altitudine de peste 100 km.

Secþiune transversalã în atmosferã

Aceastã fotografie luatã dintr-o navetã spaþialã redã lumina solarã ca o ceaþã albãstruie punctatã de molecule de aer. Dedesubt se aflã întinderile de pãmânt din nordul Africii.

Invizibilul vizibil

Aceastã imagine, luatã de un satelit meteorologic ºi ale cãrei detalii au fost mãrite pe computer aratã concentraþiile de vapori de apã din atmosfera Pãmântului. Zonele mai închise conþin mai puþini vapori de apã decât cele mai deschise la culoare ºi indicã miºcãri descendente în troposfera superioarã.

STRATURILE ATMOSFEREI

Atmosfera Pãmântului este împãrþitã pe verticalã în mai multe straturi atmosferice, care au temperaturi diferite. În stratul cel mai de jos, care are 10 km pe verticalã, temperatura aerului descreºte odatã cu altitudinea: cu cât altitudinea e mai mare, cu atât temperatura scade. Odatã cu scãderea temperaturii, adesea se intensificã miºcãri pe verticalã ale aerului, astfel încât cea mai mare parte a fenomenelor meteorologice au loc în acest strat numit troposferã. Deasupra troposferei, se afla stratosfera, unde temperatura creºte. În partea superioarã a stratosferei, la o altitudine de aproximativ 50 km este destul de cald, pentru cã radiaþiile ultraviolete ale soarelui sunt absorbite de oxigen ºi ozon. Mergând în sus de la limita superioarã a stratosferei, temperaturile scad în mezosferã, la altitudinea de 80 km. Deasupra acestui strat, temperaturile cresc considerabil.

Satelit

Exosferã

Mai sus de 500 km.

Aurorã borealã

Ionosferã

80-500 km

Navetã spaþialã

Dâre lãsate de meteoriþi

Mezosferã

50-80 km

Stratosferã

10-50 km

Balon la mare altitudine

Troposferã

0-10km

Avion cu reacþie

Muntele Everest

Pagina 30 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Presiunea atmosfericã

Presiunea atmosfericã existentã în orice loc de pe Pãmânt este cauzatã de greutatea coloanei de aer care apasã asupra acelui loc, fiind mãsuratã cu ajutorul unui instrument numit barometru. Meteorologii realizeazã mãsurãtori simultane ale presiunii în toatã lumea, rezultând linii de presiune constantã numite izobari care prezintã anumite modele, considerate "amprenta" vremii. Apar astfel zone de presiune înaltã ºi presiune joasã, care tind sã circule în jurul Pãmântului în centuri bine definite. Aceste sisteme de presiune sunt strâns legate de vremea pe care o simþim la suprafaþa Pãmântului. Presiunea înaltã determinã de obicei vreme frumoasã, iar presiunea joasã e asociatã cu condiþii meteo turbulente, adesea cu precipitaþii. Atmosfera încearcã permanent sã restabileascã echilibrul, aerul din zonele cu presiune înaltã deplasându-se cãtre zonele cu presiune joasã. Aceastã deplasare a aerului din zonele cu presiune înaltã în cele cu presiune joasã miºcarea fiind întotdeauna în acest sens este vântul. Pentru cã presiunea atmosfericã e strâns legatã de vremea probabilã, meteorologii o înregistreazã ºi o iau în considerare, ea fiind un element fundamental pentru realizarea previziunilor meteo.

Unde plutesc fronturile de înaltã ºi joasã presiune

Zonele de înaltã ºi joasã presiune care înconjoarã Pãmântul formeazã de obicei centuri de presiune bine definite. În regiunile ecuatoriale, predominã presiunea joasã, dar la latitudinile medii, se întind zone vaste de presiune înaltã în ambele emisfere. Centuri de sisteme de joasã presiune mai sunt localizate ºi în regiunile polare.

Presiunea joasã, ploi probabile

Aceºti nori mari sunt formaþiuni verticale, care pot produce ploi scurte ºi tunete. Norii de acest tip se formeazã în special în regiunile cu presiune atmosfericã joasã, care apare când aerul cald se ridicã. Presiunea înaltã apare atunci când aerul se rãceºte ºi coboarã.

A Vânturi alizee

B Vânturi alizee

C Ecuator

CUM FUNCÞIONEAZÃ UN SISTEM DE PRESIUNE

Diagrama de mai jos redã structura ºi acþiunea celulelor de înaltã ºi joasã presiune din emisfera nordicã. Aerul de la suprafaþã se deplaseazã în spiralã cãtre centrul zonei de presiune joasã în direcþia inversã acelor de ceasornic (dreapta), dupã care se ridicã ºi apoi se disperseazã în nivele superioare ale atmosferei, în direcþia acelor de ceasornic. Sistemul de înaltã presiune funcþioneazã în mod invers celui descris mai sus. Aerul care se ridicã ºi care este specific sistemelor de joasã presiune ajutã la formarea norilor ºi adesea a precipitaþiilor. În emisfera sudicã, direcþiile de rotaþie sunt inversate, dar elementele de joasã presiune au drept caracteristicã tot aerul care se ridicã. Presiunea atmosfericã se mãsoarã în hectopascali (denumiþi în trecut milibari).

A Convergenþã în straturile înalte

B Descendenþã

C Anticiclon de suprafaþã

D Ciclon de suprafaþã

E Ridicare

F Divergenþã în straturile înalte

Pagina 31

Nori deasupra insulelor Bahamas

Vãzut de sus, acest tipar de nori este rezultatul aerului rece urmând unui sistem de joasã presiune care se deplaseazã peste zone oceanice mai calde. Formaþiunea noroasã pestriþã e alcãtuitã în principal din nori de tip cumulus. Pe lângã temperatura aerului ºi umiditate, rubricile meteo anunþã întotdeauna ºi presiunea atmosfericã. Deºi suntem conºtienþi de schimbãrile care au loc la nivelul temperaturilor ºi al umiditãþii, nu sesizãm întotdeauna schimbãrile de presiune atmosfericã. Totuºi, schimbãrile majore ale condiþiilor meteo sunt rezultatul unor schimbãri minore ale presiunii atmosferice.

Pagina 32 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Vânturile geostrofice

Încãlzirea solarã inegalã a Pãmântului determinã curenþi de aer cu tipare diverse, de aici rezultând ºi vremea diferitã în funcþie de latitudine. Cãldura intensã ajunge la tropice pe tot parcursul anului, producând curenþi de convecþie puternici. Aerul cald se ridicã creând o centurã de joasã presiune în jurul ecuatorului. Aerul care se ridicã ajunge în troposferã, de unde nu mai are unde sã se ridice, rãcindu-se treptat ºi coborând înapoi cãtre suprafaþa Pãmântului, la aproximativ 30 de grade latitudine nordicã ºi sudicã. O parte din aerul de la aceste latitudini, forþat sã se deplaseze de aerul care coboarã, se întoarce în zonele de joasã presiune de la ecuator: aceºti curenþi de aer sunt vânturile alizee. Zonelele de la ecuator unde vânturile se sting este cunoscutã sub numele de calm ecuatorial. Circulaþia aerului, care se ridicã de la tropice, coboarã la 30 grade latitudine ºi se deplaseazã înapoi la ecuator este cunoscutã drept Celulele lui Hadley. Alte circulaþii de aer continuã sã se deplaseze cãtre poli; cele care au loc între 30 ºi 60 de grade latitudine se numesc Celulele lui Ferrel.

Presiune înaltã, ceruri albastre

Vremea frumoasã, liniºtitã asociatã cu insulele tropicale este adesea rezultatul influenþei unei celule de înaltã presiune, determinatã de aerul care coboarã ºi de încetarea formãrii de nori.

Celula polarã

Aerul rece de la poli coboarã ºi se deplaseazã cãtre ecuator, înainte de a se ridica la întâlnirea cu Celula lui Ferrel.

Vântul jetstream

Vânturi vestice, puternice, de mare altitudine.

Celula lui Hadley

Aerul cald se ridicã de la ecuator ºi se deplaseazã cãtre poli dupã care, la latitudini de 30 de grade nord ºi sud începe sã coboare. Aceste celule se numesc astfel în onoarea lui George Hadley, cercetãtor englez, primul care le-a descris în 1753.

Calmurile ecuatoriale

Zonã fãrã vânt de la ecuator.

Celula lui Farrel

O parte din aerul din celulele lui Hadley continuã sã se deplaseze cãtre poli, dupã care, la 60 de grade latitudine nordicã ºi sudicã, se ridicã. Aceste celule sunt denumite dupã William Farrel, care le-a identificat pentru prima datã în 1856.

Vânturile de vest

Vânturi calde, umede care bat din vest.

Pagina 33 VÂNTURI GEOSTROFICE

Direcþia de rotaþie a Pãmântului

Vânturile polare de vest

Aceste vânturi reci de vest bat de la poli ºi pânã la latitudinea de 60 de grade.

Alizee de nord-est

Aceste vânturi bat cãtre ecuator.

CÂND VÂNTURILE FAC RAVAGII

La tropice, celule de joasã presiune care acumuleazã o intensitate suficientã se transformã în uragane, dezlãnþuind rafale de vânt ºi ploaie distrugãtoare, ce pot devasta regiuni întregi. Originea ºi deplasarea curenþilor globali de aer sunt rezultatul interacþiunii dintre soare ºi atmosfera Pãmântului.

EFECTUL CORIOLIS

Cel mai bine putem înþelege efectul Coriolis dacã ne imaginãm cã cineva care stã în centrul unui carusel în miºcare (punctul A în diagrama de mai jos) aruncã o minge cãtre cineva care stã într-un punct aflat pe margine (punctul B). Pânã când mingea ajunge în punctul B, persoana de pe margine se va fi mutat la punctul C. Acestei persoane i se va pãrea cã mingea s-a deplasat într-o linie curbã în direcþia opusã lor. La fel, nouã, aflaþi pe planeta noastrã care se miºcã, obiectele care se miºcã libere par a urma o traiectorie curbã. Rezultatul, aºa cum este redat mai jos în dreapta, este cã lucrurile, inclusiv fenomenele precum sistemele meteorologice, se miºcã cãtre dreapta în emisfera nordicã ºi cãtre stânga în emisfera sudicã.

PLANETA CARE SE MIªCÃ

VÂNTURILE CARE SE ROTESC

Polul Nord

60° N

30° N

Ecuator

30° S

60° S

Polul Sud

Pagina 34 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Curenþii Jet-stream

Tiparele vânturilor din straturile înalte ale atmosferei includ celule de vânt mari, verticale, care se rotesc ajutând la redistribuirea cãldurii de la ecuator cãtre altitudini mai mari. Aceste celule sunt, în general, stabile. Dar câteodatã ele se destramã ºi se reformeazã. Când acest lucru se întâmplã, efectele asupra condiþiilor meteorologice sezoniere din lume sunt majore. Aceste circulaþii verticale de aer pot determina secete ºi inundaþii periodice. Curenþi rapizi de aer, numiþi jet-stream, se deplaseazã ºi ei în atmosferã la altitudini mari, câteodatã cu viteze de 400km/orã. Prezenþa acestor jet-stream a fost prezisã în mod teoretic la începutul secolului al XX-lea, dar existenþa lor realã nu a fost doveditã pânã la rãzboiul aerian purtat deasupra Pacificului, în timpul celui de-al Doilea Rãzboi Mondial. Monitorizarea curenþilor jet-stream este un element tot mai important în cadrul previziunilor meteorologice.

NEVÃZUTE, DAR CARE ÎªI FAC SIMÞITÃ PREZENÞA

Crenþii jetstream sunt în principal vânturi de vest ºi sunt cauzate de diferenþe mari de presiune ºi temperaturã în straturile superioare ale atmosferei. Iarna, când contrastele termice sunt mai mari, curenþii jet-stream sunt mai pronunþaþi ºi se deplaseazã cãtre ecuator. Vara, aceºtia slãbesc în intensitate ºi se deplaseazã cãtre poli. Deºi curenþii jet-stream sunt foarte puternice, ele au o bandã de suflu de o adâncime foarte îngustã; pot sufla pe lungimi de mii de km, o lãþime de sute de kilometri, ºi o adâncime de doar un kilometru. Liniile lungi de nori indicã adesea prezenþa vânturilor jetstream. Norul se formeazã când aerul urcã ºi începe sã se roteascã în jurul curentului jet-stream. Cunoaºterea poziþiei ºi a forþei acestor vânturi este esenþialã în aviaþie; piloþii pot reduce timpul de zbor dacã se "agaþã" de un vânt jet-stream.

Curentul Jet-stream de sus

În 1991, naveta spaþialã Atlantis a captat aceastã imagine a norilor alungiþi de jet-stream care se întind pe cer deasupra Mãrii Roºii. Nilul se aflã în stânga jos.

Pagina

Provinciile Maritime, Canada

Vizibil din cauza norilor de mare înãlþime, acest curent jet-stream din emisfera nordicã se deplaseazã cãtre Insula Cape Breton, Canada. În fiecare emisferã, curentul jet-stream urcã prin troposferã. Deºi poziþiile lor se schimbã constant, curenþii jet-stream se întâlnesc de obicei la punctul de joncþiune dintre celulele Hadley ºi celulele Ferrel (curentul jet-stream subtropical) ºi dintre celulele Farrel ºi cele polare (curentul jet stream polar frontal). Primul are o intensitate mai mare ºi suflã la o altitudine mai mare, aproximativ 12 km deasupra Pãmântului. Cel de-al doilea suflã la aproximativ 5-8 km deasupra Pãmântului. Cunoaºterea locaþiei ºi a forþei acestor vânturi are o mare importanþã pentru piloþi, pentru cã avioanele care zboarã însoþite de un curent jet-stream pot economisi timp ºi combustibil.

Pagina MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Vânturile din larg

Tiparele vânturilor globale care se deplaseazã în jurul planetei au jucat un rol important în expediþiile oceanice ºi comerþul maritim de-a lungul secolelor. Cãpitanii vaselor comerciale navigau de obicei cu uºurinþã în centura de vânturi alizee, ºtiind cã aceste vânturi îi vor ajuta. Calmurile ecuatoriale, pe de altã parte, erau temute pentru cã puteau cauza acalmie îndelungatã, marinarii - care de obicei proveneau din þãri cu climat rece - trebuind sã suporte condiþii climaterice tropicale, cu o umiditate ridicatã. Pe vremea când nu existau previziuni meteorologice, multe vase se pierdeau pe mare, dupã ce întâlneau furtuni neprevãzute. "Furtunoasele latitudini de 40⁰" erau în special temute din cauza frecventelor ºi violentelor vânturi vestice care le mãturau. Apele de lângã cei doi poli aveau ºi ele o reputaþie proastã din cauza vremii extreme. Sistemul global de circulaþie este vital pentru buna funcþionare a motorului care pune în miºcare vremea. De la calmul ecuatorial sufocant, masa caldã de aer ecuatorial se poate deplasa la poli, cãtre marginea spaþiului ºi peste norii de furtunã. Câteodatã poate genera o brizã uºoarã; altãdatã poate cauza un uragan. Pentru navigatori, puterea vântului nu trebuie niciodatã subestimatã.

FURTUNOASELE LATITUDINI SUDICE

În regiunile aflate între 40⁰ ºi 60⁰ latitudine sudicã, vânturile vestice sunt frecvente, adesea atingând forþa unei furtuni. La latitudinea de 60⁰ nu existã nici o masã mare de uscat care sã stea în calea vântului ce suflã în jurul planetei, rezultatul fiind mari valuri oceanice, care se deplaseazã constant de la vest la est. Distanþele dintre crestele valurilor pot fi de 1,2 km, iar înãlþimea unui val poate fi de pânã la 21 de metri. Dacã aceste valuri nu se sparg, vasele pot naviga deasupra lor în siguranþã.

Într-un val uriaº care se sparge

Spãrgãtorul de gheaþã Kapitan Khlebnikov înainteazã pe marea dezlãnþuitã în largul coastelor Insulei Georgia de Sud din Atlanticul de Sud. Valurile uriaºe ºi marea agitatã sunt obiºnuite la aceste latitudini, mai ales în timpul iernii.

Vasul Nantucket strãbãtând o furtunã pe mare

Acest tablou de Edwin Walter Dickinson înfãþiºeazã vasul cu aburi Nantucket înfruntând o furtunã cu valuri gigantice. Chiar ºi navele dotate cu motoare moderne extrem de puternice pot întâlni condiþii meteorologice în care soarta lor atârnã de un fir de pãr.

Tiparul vânturilor de pe Pãmânt

Vânturile ecuatoriale uºoare sunt mãrginite la nord ºi la sud de alizee. Aceastã zonã de vânturi ecuatoriale slabe se deplaseazã cãtre nord ºi cãtre sud odatã cu anotimpurile, provocând începutul musonilor.

A Joasã presiune

B Centurã subtropicalã de înaltã presiune

C Vânturi de vest Presiune joasã

D Calmuri ecuatoriale Alizeele de sud-est

E Joasã presiune

F Joasã presiune

G Joasã presiune

H Vânturi de vest

I Alizee de nord-est

J Circulaþia musonului

K Centurã subtropicalã de înaltã presiune

L Joasã presiune

Pagina MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

CALMUL ECUATORIAL

De douã lucruri se temeau marinarii în trecut: valuri gigantice ºi situaþia opusã sã rãmânã imobilizaþi într-o regiune cu condiþii extrem de calme, vasul lor nemaiputând naviga în nici o direcþie. Aceste condiþii se întâlneau adesea în jurul tropicelor, în centura de vânturi slabe care poartã denumirea de calm ecuatorial. În celebrul poem epic "Balada bãtrânului marinar", Samuel Coleridge descrie acalmia:

Zi dupã zi

Stãteam înþepeniþi, fãrã o adiere, fãrã o miºcare

Vasul inert ca ºi pictat

Pe un ocean pictat ºi el.

Perioadele lungi petrecute în calmul ecuatorial aveau consecinþe dramatice - penurii de hranã ºi apã ºi, mai important, scãderea moralului echipajului.

Nici o palã de vânt

Aceastã barcã aflatã în acalmie pluteºte apatic, pe o vreme calmã fãrã vânt, situaþie adesea întâlnitã la tropice, unde vasele întâlnesc centura de joasã presiune.

Pagina 38 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Sisteme frontale

Monitorizarea vremii ºi previziunile meteorologice la latitudinile medii sunt de obicei legate de sistemele frontale. Existã trei tipuri principale de fronturi atmosferice fronturi calde, reci ºi ocluse. Un front atmosferic cald redã limitele unei mase de aer cald care se apropie ºi este reprezentat pe hãrþile meteorologice ca o linie alcãtuitã din semicercuri. Tot astfel, un front atmosferic rece redã limitele unei mase de aer rece care se apropie ºi este redat ca o linie plinã de cârlige triunghiulare. Un front oclus este o linie frontalã care a fost ridicatã de la suprafaþã. Ea este redatã ca o contopire între un front de aer cald ºi unul de aer rece. Cu cât sunt mai puternice fronturile, cu atât este mai asprã vremea, caracterizatã de schimbãri mai mari de temperaturã, atât în frontul cu aer cald, cât ºi în cel de aer rece. Fronturile atmosferice sunt foarte rare la tropice, unde diferenþele de temperaturã sunt minore.

A FRONT ATMOSFERIC RECE

B Aer cald

C Nor Cumulonimbus

D Nor Altostratus

E Nor Cirrus

F Aer rece

G Nor Nimbostratus

H FRONT ATMOSFERIC CALD

I Aerul cald înainteazã

J Nor Nimbostratus

K Nor Cumulonimbus

L Nor Cirrus

M Nor Altostratus

FRONTURI ATMOSFERICE CALDE ªI RECI

Într-un front rece (sus, stânga, în depãrtare), aerul rece dens avanseazã într-o masã de aer cald, determinând ridicarea bruscã a aerului de la sol chiar în faþa aerului rece. Aceastã ridicare poate determina averse de ploaie ºi furtuni cu tunete. Aversele scad pe mãsurã ce stratul de aer rece creºte în spatele frontului. Într-un front de aer cald (sus stânga), aerul cald urcã peste o masã preexistentã de aer mai rece. Aceasta determinã îngroºarea ºi coborârea treptatã a norului, pe mãsurã ce se apropie suprafaþa frontului de aer cald.

Cititul în nori

Turnuleþele formate în aceºti nori cumuliformi indicã faptul cã atmosfera devine instabilã; aceasta determinã ºi alte dezvoltãri pe verticalã ale norilor.

Se apropie o vijelie

O coborâre bruscã a norului ºi apariþia aspectului de nor neted, care se roteºte, indicã faptul cã se va produce o schimbare rapidã, posibil violentã a vântului. O creºtere bruscã a presiunii atmosferice ºi o scãdere a temperaturii însoþesc de obicei trecerea vijeliilor precum cea de faþã. Sunt posibile ºi furtuni cu tunete provocate de aceste schimbãri, cu vânturi puternice ºi în rafale.

Pagina 39 SISTEMELE FRONTALE

A FRONT OCLUS

B Aer rece

C Front rece

D Aer cald

E Aer rece

F Front cald

G Aer rece

H Aer cald

I Aer rece

J Front oclus

FRONTURI OCLUSE

O ocluziune frontalã este un fenomen care poate dura pânã la 48 de ore. Prima fazã a procesului de ocluziune începe cu un front atmosferic cald, aflat în faþa unui front rece care se apropie. Iniþial, existã trei mase diferite de aer cu aer rece în faþa masei de aer cald care soseºte odatã cu un front atmosferic cald. Dupã frontul atmosferic rece urmeazã aerul rece. Miºcarea înceatã a frontului cald permite frontului rece sã o ajungã din urmã. În decurs de o zi sau douã, frontul rece ajunge din urmã frontul cald. Acesta forþeazã aerul cald sã se deplaseze din zona respectivã, astfel încât efectele pe care le are la suprafaþã frontul cald dispar. Poate exista ºi ploaie din frontul care acum se numste "oclus", dar nu este o ploaie puternicã. Aceastã desfãºurare a evenimentelor are loc mai mult în emisfera nordicã decât în cea sudicã, pentru cã fronturile atmosferice calde bine dezvoltate sunt mai rar întâlnite în sud.

Schimbare rapidã

Aceastã imagine luatã dintr-o navetã spaþialã a unei linii de vijelie sau de furtunã, deasupra Oceanului Atlantic, în largul coastelor de sud-est ale Insulelor Bermude, aratã cât de repede se poate schimba vremea de la frumoasã la furtunoasã.

Pagina 40 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Presiune înaltã ºi presiune joasã

Centurile de înaltã presiune care înconjoarã globul la latitudini medii joacã un rol important în formarea condiþiilor meteorologice. Când la suprafaþã existã presiune înaltã, vremea este de obicei calmã, vânturile suflând slab ºi variabil. Dacã existã multã umezealã la altitudini mici, se pot forma ceaþã ºi nori de joasã altitudine, deºi zonele înalte pot determina ºi ele vreme frumoasã ºi seninã, cu mult soare, când aerul devine mai uscat. Centurile de presiune înaltã sunt periodic întrerupte de invazii bruºte de aer rece, polar, care determinã vreme rece, ploioasã ºi vântoasã. Alteori, mai ales în timpul lunilor calde, invazii de aer tropical pot determina izbucniri violente ale vremii cu tunete. Trecerea de la vremea frumoasã la cea furtunoasã poate fi uneori foarte rapidã, unele zone fiind mai predispuse la vremea schimbãtoare. Zonele din apropierea lanþurilor muntoase trec adesea prin condiþii meteo variabile într-o perioadã relativ scurtã de timp. Munþii fac ca aerul sã se ridice, intensificând formarea norilor ºi a precipitaþiilor. Cea mai mare parte a precipitaþiilor vor cãdea pe partea spre care bate vântul.

Pagina 41 PRESIUNE ÎNALTA ªI PRESIUNE JOASÃ

SISTEME DE JOASÃ PRESIUNE

Sistemele de joasã presiune se formeazã când douã mase de aer cu temperaturi diferite interacþioneazã. În diagrama din dreapta, o masã de aer rece întâlneºte o masã de aer cald (1). Treptat, aerul cald se ridicã deasupra aerului rece, creând o zonã de joasã presiune în care se deplaseazã frontul rece. Aerul cald care se ridicã creeazã nori ºi ploaie, iar frontul începe sã se roteascã. (2). Dupã un timp, frontul de aer rece care are o vitezã mare de deplasare ajunge din urmã frontul atmosferic cald. Pe mãsurã ce presiunea scade pentru cã aerul se ridicã, precipitaþiile cresc (3). Când frontul rece ajunge din urmã frontul cald, se formeazã un front oclus. De aici rezultã vremea vântoasã ºi variabilã (4). Când frontul ocus e pe deplin format, acesta întrerupe alimentarea cu aer cald ºi locul lui e luat de vânt ºi ploaie. Dacã cele douã mase de aer se reorganizeazã, ciclul reîncepe (5). Acest proces se numeºte ciclogenezã.

Zonele de înaltã ºi joasã presiune se formeazã ºi se destramã ca rãspuns la un ºir complex de evenimente, printre care se numãrã ºi încãlzirea atmosferei de cãtre soare, rotaþia Pãmântului ºi interacþiunea dintre oceane ºi masele de uscat. Datoritã rolului important pe care îl joacã în formarea vremii, identificarea ºi monitorizarea sistemelor de presiune este viatalã pentru realizarea previziunilor meteo corecte.

Ciclul de presiune

Zonele de joasã presiune sunt zone în care aerul se ridicã ºi sunt asociate cu vremea înnoratã sau ploioasã. Zonele de înaltã presiune sunt zone în care aerul dens coboarã ºi sunt asociate cu vremea frumoasã. Deºi conceptul de zone de presiune înaltã ºi joasã e cunoscut din secolul al XVII-lea, înþelegerea aprofundatã a complexitãþii acestui sistem global este de datã relativ recentã.

Captarea momentului

O imagine dramaticã luatã din satelit aratã nori dintr-un front de presiune intrând în spirala ce formeazã centrul unui sistem de joasã presiune deasupra Atlanticului de Nord; Europa are un cer relativ senin datoritã unui sistem de înaltã presiune.

Vârtej de nori

Observaþi frumoasele spirale formate de norii care se rotesc ºi care fac parte dintr-un sistem puternic de joasã presiune deasupra Pacificului de nord, în aceastã fotografie luatã de o navetã spaþialã.

A Aer rece

B Aer cald

Pagina 42 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Încãlzire ºi rãcire

Ciclul de încãlzire ºi rãcire diurnã a suprafeþei pãmântului are un efect puternic asupra vremii. Pe mãsurã ce suprafaþa Pãmântului se încãlzeºte, se formeazã coloane termice, aerul aflat chiar deasupra Pãmântului devenind mai turbulent. Acest fapt aduce vânturi mai puternice din straturile inferioare ale atmosferei la suprafaþa Pãmântului, vânturile transformându-se câteodatã în rafale.

Brizele marine sunt caracteristice zonelor de coastã. Noaptea, suprafaþa Pãmântului pierde rapid cãldurã, mai ales dacã cerul e senin. Pot avea loc inversiuni de temperaturã, vânturile aflate sub nivelul de inversiune suflând de la slab la moderat. Imediat dupã rãsãritul soarelui, încãlzirea suprafeþei Pãmântului reia acest ciclu, generând coloane termice. Inversiunile se disipeazã, iar vânturile din straturile superioare coboarã la suprafaþã.

DANSUL DIURN ªI NOCTURN AL VÂNTURILOR

În zonele deluroase, vânturile ascendente (anabatice) ºi descendente (katabatice) sunt frecvente. Soarele care se ridicã pe cer încãlzeºte dealurile mai rapid decât încãlzeºte vãile. Acesta determinã formarea de coloane termice pe coamele dealurilor. Aerul din vãi se deplaseazã în sus pe pantã ºi înlocuieºte aerul care se ridicã din coloanele termice. Noaptea, acest aer rece coboarã pe pantele dealurilor, în vãi.

Zbor singuratic

Un albatros pluteºte deasupra unei plaje din insulele Midway, din Oceanul Pacific. Coloanele termice de aer ajutã pãsãrile marine în rutele lor migratorii ce strãbat distanþe foarte mari.

Prinderea vântului

Pentru bãrcile care intrã în competiþii oceanice ce fac înconjurul lumii, vânturile geostrofice sunt extrem de importante. Unele echipe angajeazã meteorologi care sã-i ajute sã-ºi planifice rutele.

Rãcire nocturnã

În aceastã fotografie surprinsã de un satelit aflat pe orbita Pãmântului, norii de noapte de deasupra sud-estului Alaskãi, SUA, se aliniazã cu curenþii reci, descendenþi (katabatici), care coboarã de pe versanþii munþilor aflaþi într-o rapidã rãcire.

Pagina

BRIZELE MARINE ªI BRIZELE DE USCAT

În zonele de coastã are loc o inversare a vânturilor în timpul zilei ºi o reinversare în timpul nopþii. Brizele marine se formeazã când uscatul se încãlzeºte mai repede decât oceanul, determinând scãderea presiunii pe uscat ºi forþând aerul sã se ridice. Aerul mai rece de pe mare se deplaseazã repede, pentru a înlocui aerul cald care se ridicã, astfel creându-se o brizã marinã. Brizele marine au cea mai mare intensitate dupã-amiaza. Noaptea, uscatul se rãceºte mai repede decât marea, astfel cã aerul de la suprafaþã mai rece decât aerul din ocean se deplaseazã de pe uscat pe mare.

Duºi de brizã

Windsurferii profitã de brizele agitate ale marii din largul coastelor insulei Noumeea din Noua Caladonie. În spatele lor se ridicã Centrul cultural Tjibaou, realizat de Renzo Piano ºi denumit în onoarea fostului lider al tribului Kanak.

A DUPÃ-AMIAZÃ

B Brizã marinã

C Nori subþiri în largul þãrmului

D Aer cald deasupra uscatului

E Aer rece deasupra uscatului

F NOAPTEA

G Aerul aflat deasupra uscatului se rãceºte rapid

H Briza uºoarã de uscat

I Nori

J Aerul aflat deasupra mãrii se rãceºte încet

Pagina 44 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Musonul

Musonii, nume derivat din cuvântul arab mausim, însemnând "anotimp sau sezon", sunt schimbãri sezoniere ale vântului în unele regiuni tropicale, care adesea provoacã precipitaþii. Iniþial, termenul a fost folosit de marinarii care traversau Marea Arabiei pentru a descrie inversarea vântului care dura 6 luni, de la nord-est la sud-vest, iar acum termenul face referire la cele douã anotimpuri de la tropice. Deºi musonii afecteazã Asia, Africa ºi Australia, musonii sunt au cea mai mare forþã ºi aduc cele mai multe vânturi ºi precipitaþii în Asia de sud ºi sud-est. În India, peste 75 % din cantitatea anualã de precipitaþii se produce în timpul musonului de sud-vest. Sã luãm drept exemplu oraºul Cherrapunji, aflat în nord-estul Indiei. Cantitatea medie de precipitaþii din luna decembrie este de 13 mm, comparatã cu media de 2695 mm de precipitaþii care cad în iunie, când este perioada maximã de manifestare a musonului. Cantitatea anualã totalã de precipitaþii care rezultã este printre cele mai mari din lume, în unele locuri depãºind 12 700 mm. Jumãtate din populaþia lumii se bazeazã pe ploile aduse de musoni pentru apa vitalã. India, Bangladeºul ºi Pakistanul sunt numite împreunã subcontinentul musonic.

A MUSONUL DE IARNÃ

B MUSONUL DE VARÃ

CUM SE FORMEAZÃ MUSONUL

Musonii din Asia de sud ºi sud-est sunt determinaþi de schimbãri sezoniere în tiparele globale ale vremii. În timpul iernii din emisfera nordicã, sistemul de înaltã presiune siberian se intensificã, devenind cel mai puternic din lume. Acesta produce vânturi nord-estice de mare intensitate, care bat cãtre ecuator. Aceste vânturi rãmân uscate pânã când ridicã umezealã de deasupra Mãrii Chiniei de Sud, astfel transformându-se în musonul de nord-est, care se abate asupra Asiei de sud-est. Musonul de sud-vest din lunile de varã se formeazã când un sistem de joasã presiune extrem de cald se formeazã deasupra Asiei centrale. Acesta atrage vânturile alizee de sud-est, care devin de sud-vest dupã ce trec ecuatorul. Aceste vânturi pot provoca precipitaþii foarte mari în Asia de sud. Zona convergentã dintre vânturile alizee ºi muson este denumitã Zona Intertropicalã de Convergenþã. Ploaia produsã de musoni este vitalã pentru supravieþuirea a milioane de oameni. Odatã cu sosirea ploilor musonice, câmpurile aride devin fertile. Deºi vânturile musonice suflã cu regularitate în fiecare an, se întâmplã ca în unii ani ploile sã întârzie, sau sã fie mai puþin abundente sau mai sporadice. Atunci recoltele nu se mai fac ºi milioane de oameni pot suferi de malnutriþie.

Întâmplare sezonierã

Ricºele cu douã ºi trei roþi din Bangladeº se chinuie sã meargã pe drumurile inundate în timpul musonilor. Evacuarea populaþiei, întreruperea comerþului ºi închiderea ºcoliilor sunt un lucru obiºnuit când musonii sunt în plinã desfãºurare. În ciuda problemelor pe termen scurt, musonul e un fenomen vital, alimentând populaþia cu apã în aºteptarea sezonului secetos. Din sud-vestul Peninsulei Arabice pânã în India ºi sud-estul Chinei, culturile depind de precipitaþiile aduse de musoni.

Pagina 45

Previziune meteo: ploaie

Tehnica modernã permite previziuni meteorologice mai exacte decât în trecut, precum aceste cãderi masive de precipitaþii la Simla, în India. Pe subcontinentul indian, ploile musonice cad din iunie pânã în octombrie, când vânturile îºi schimbã din nou direcþia cãtre nord-est, umiditatea scade, iar ploile înceteazã.

Celebrarea musonului

Sãteni mergând prin apã în satul Pandwa, districtul Dang, la sud de Ahmadabad, în India. Musonul joacã un rol important în viaþa triburilor care trãiesc în statul Gujarats Dang din vestul Indiei, unde oamenii depind de roadele pãdurii. Acoperãmântul din nuiele - tradiþional ºi decorativ - protejeazã de forþele naturii.

TUNETE DE SUS

Furtunile puternice cu tunete ºi fulgere sunt des întâlnite în subcontinetul indian în anotimpul musonic. Mai sus, mai multe furtuni complet formate pot fi observate în centrul imaginii, cu câteva celule mai puþin intense în partea de sus a imaginii. Înainte sã se inventeze sateliþii ºi radarul, oamenii se orientau dupã semnele naturii pentru a prezice începutul anotimpului musonic. Meteorologii de astãzi au echipamente sofisticate, cu ajutorul cãrora fac previziuni în privinþa începerii musonului, cu o acurateþe de doar câteva zile.

Pagina 46 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Vânturile locale

Combinaþia dintre contrastele locale de temperaturã ºi forma ºi mãrimea barierelor de relief, precum lanþurile muntoase, versanþii abrupþi ºi vãile, produc o întreagã gamã de vânturi locale, care câteodatã au efecte devastatoare. Din cauza acestor efecte, care adesea se repetã de mai multe ori într-un an, aceste vânturi au fost denumite diferit. În Franþa ºi pe Coasta de Azur, suflã mistralul, care poate atinge viteze de peste 80 de noduri. În SUA ºi Canada suflã vântul chinook vânt cald, care suflã în rafale pe pantele estice ale Munþilor Stâncoºi. În California suflã vântul Santa Ana, fierbinte ºi încãrcat de praf, care aduce clima deºerticã pe coasta californianã, provocând numeroase incendii.

A VÂNTURI LOCALE CUNOSCUTE

B Burga

C Chinook

D Santa Ana

E Norte

F Papagayo

G Virazon

H Vijeliile Williwaw

I Brisa

J Brisa

K Zonda

L Pampero

M Foehn

N Mistralul Bise Sirocco Simunul

O Harmattan

P Berg

Q Bora Etesians

R Seistan

S Shamai

T Furtunile de nisip Haboor

U Vântul Buster de Sud Brickfielder

V Doctorul Fremantle

X Vântul Canterbury de nord-vest

Pagina 47 VÂNTURI LOCALE

Zori de zi în deºertul Mojave

ªirurile abrupte ale munþilor Sierra Nevada din California, Statele Unite, genereazã un puternic curent de aer, ca o undã, ori de câte ori vânturile de altitudine medie sunt puternice ºi bãtaia lor cade la un anumit unghi pe pantele munþilor. Aceste pale de vânt din zonele muntoase pot genera turbulenþe pentru avioane.

Alimentat de mistral

Un pompier încearcã sã stingã incendiul provocat de mistralul care suflã cu putere în Saint Chamas, Franþa. Acest tip de incendii pot cauza pierderi materiale ºi umane.

Deºertul Death Valley

Vântul mãturã nisipul de pe dunele din Parcul Naþional Death Valley (Valea Morþii) din California, SUA Perioadele lungi de cãldurã extremã ºi precipitaþiile insuficiente (5 cm pe an) contribuie la formarea nisipului fin din deºert. Acest nisip poate fi purtat pe mari distanþe când vânturi puternice mãturã regiunea. În ciuda mediului ostil, peste 900 de specii de plante cresc în acest parc.

Furtunã de nisip provocatã de vântul Santa Ana

Vânturile uscate ºi încãrcate de praf Santa Ana din California de Sud, SUA, au capacitatea de a transforma incendiile minore în infernuri devastatoare, în numai câteva ore.

Pagina 48 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Vânturi extreme

Vânturile locale pot fi foarte fierbinþi ori foarte reci, în funcþie de originea ºi de modul lor de formare. Când sursa de aer e foarte rece, precum în regiunile arctice sau antarctice, vânturile pot fi extrem de reci, chiar ºi când bat la mii de kilometri depãrtare de locul în care s-au format. În contrast cu acestea, vânturile puternice care suflã în deºerturile nisipoase de la latitudini medii, pot duce nisipul la mii de kilometri depãrtare, aducând vreme canicularã ºi praf în regiuni de obicei temperate ºi umede. Dâre mari de nisip provenind din Sahara au fost descoperite în estul Oceanului Atlantic, iar nisip provenind din Asia Centralã a fost descoperit în Pacificul de Nord-vest. Furtunile de nisip transportã perdele de nisip de-a lungul deºerturilor; numai Sahara produce 300 de milioane de tone de nisip în fiecare an.

PAMPERO ªI BORA

Trecerea sistemelor frontale puternice peste Argentina determinã periodic formarea vântului Pampero - un vânt rece, de sud-vest, care suflã peste câmpiile din pampas. Anzii contribuie la canalizarea de aer rece ºi uscat de origine antarcticã în direcþie nordicã cãtre Argentina. Furtuni puternice cu vijelii anunþã uneori vântul Pampero. O formã severã de Pampero - Pampero sucio - provoacã furtuni de nisip. ªi în Europa, în regiunea adriaticã, suflã un vânt rece, numit Bora. Sursa aerului, situatã deasupra Rusiei, este atât de rece, încât vântul nu se încãlzeºte semnificativ când coboarã la nivelul mãrii.

Furtunile sudice

Vânturile puternice sunt specifice climei din Antarctica ºi sunt cauzate de un flux de aer rece provenind din interiorul continentului, care, sub influenþa gravitãþii, coboarã pe crusta de gheaþã cãtre coastã. Sunt frecvente viscolele cumplite, cu vânturi care depãºesc 160km/h, însoþite de obicei de cãderi masive de zãpadã ce formeazã rotocoale care reduc vizibilitatea. Furtunile din Oceanul Antarctic unde se formeazã centre puternice de joasã presiune au fost întotdeauna spaima navigatorilor. Chiar ºi astãzi, în ciuda dezvoltãrii tehnologice, navele ce trec pe aici sunt vulnerabile.

Praful deºertic

Când furtunile mãturã Sahara, nisipul e ridicat la sute de metri în atmosferã ºi purtat la sute de kilometri depãrtare. Nisipul fin se depoziteazã în cele din urmã pe fundul oceanelor, devenind o importantã sursã de nutrienþi pentru organismele marine.

Supravieþuiutori polari

În cazul modelelor climatice adecvate, aerul extrem de rece care se deplaseazã de pe înaltul Platou Antarctic cãtre regiunile centrale venind din Marea Weddell determinã unele dintre cele mai mari ºi mai puternice furtuni de zãpadã. Numai animalele cele mai rezistente, precum aceºti pinguini imperiali, pot supravieþui în aceste condiþii. Este cea mai extremã formã de vânt katabatic.

Pagina 49

Lângã Tombuctu

Aceastã tabãrã de tuaregi de lângã Tombuctu, în Mali, a fost lovitã de o puternicã furtunã de nisip cauzatã de vânturile Harmattan. Aceste vânturi uscate sunt varianta continentalã a vânturilor alizee care înconjoarã globul. Ele dominã deºertul Sahara ºi mai ales din decembrie pânã în februarie aduc aer foarte fierbinte ºi uscat peste o mare parte din Africa de Nord ºi de Vest, constituind adesea o pauzã binevenitã de la umiditatea ridicatã. Nisipul transportat de vânturile Harmattan poate ajunge pânã în America de Sud, departe de locul de origine.

Viscol antarctic

Pantele abrupte de pe marginile continentului Antarctica accelereazã viteza de deplasare a vânturilor reci katabatice cãtre apele mai calde ale Oceanului Antarctic, fãcând ca viscolele de coastã sã fie frecvente în locuri precum Butson Point, un gheþar din nord-estul Antarcticii. Iernile lungi, sãlbatice, în care noaptea este atotstãpânitoare, combinate cu aceste vânturi care au forþa unui uragan, fac ca orice aventurã sã fie periculoasã în acest mediu.

Pagina 50 MOTORUL CARE PUNE ÎN MIªCARE VREMEA

Curenþii oceanici

Curenþii oceanici globali au un impact major asupra vremii din regiunile din apropierea acestora. Aerul de deasupra curenþilor reci e puþin umed, ceea ce ajutã la formarea deºerturilor pe coastele vestice ale continentelor, la latitudini medii, pe tot globul. Contrastul dintre temperaturile reci oceanice ºi uscatul mai cald determinã producerea brizelor în mod regulat pe aceste coaste. Curenþii calzi transferã umezeala abundentã cãtre vânturile care suflã deasupra lor, alimentând ºi sistemele care pot aduce ploi ºi furtuni pe coastele estice.

MIªCARE PERPETUÃ: PRINCIPALII CURENÞI OCEANICI

Principalii curenþi oceanici influenþeazã puternic vremea ºi clima regiunilor pe lângã care trec. Curenþii calzi, precum Curentul Golfului ºi Curentul Californiei, menþin temperaturile din regiunile de lângã poli mult mai calde decât ar fi altminteri, constituind în acelaºi timp ºi importante surse de umezealã. Curenþii reci, precum Peru ºi Benguela, tind sã scadã cantitãþile de precipitaþii din regiunile pe lângã care trec.

A Curentul Californiei

B Curentul Ecuatorial contrar

C Curentul Ecuatorial de sud

D Curentul Golfului

E Curentul Canarelor

F Curentul Peru-ului

G Curentul Capului Horn

H Curentul Braziliei

I Curentul Benguela

J Curentul de derivã al Vânturilor de Vest

K Curenþi calzi Curenþi reci

L Curentul Ecuatorial de nord

M Curentul Ecuatorial de sud

N Curentul Australiei de vest

O Curentul de derivã al Vânturilor de Vest

P Curentul Pacificului de Nord

Q Curentul Ecuatorial de Nord

Pagina 51

Curentul golfului lângã Florida

Curentul golfului e cel mai puternic curent oceanic din emisfera nordicã. Acesta transportã aproape 130 de miliarde de litri de apã pe secundã.

Duse de curent

Unele broaºte þestoase migreazã pe distanþe lungi - de pânã la 4 500 km - de la plajele de unde-ºi au cuiburile, pânã la locurile unde gãsesc hrana. Nu se ºtie exact cum navigheazã, dar se pare cã se bazeazã pe curenþi pentru a se ghida.

Deºertul Atacama

Apele foarte reci ale Curenului Peru-ului, în largul Peninsulei Mejillones din Chile, determinã producerea unor condiþii meteorologice extrem de aride, care formeazã cel mai uscat deºert de pe planetã, deºertul Atacama. Ceaþa ºi norii de micã altitudine se formeazã adesea deasupra acestor ape reci, dupã cum se vede ºi în imaginea alãturatã din satelit.

Unde oceanul întâlneºte deºertul

Oceanul Atlantic întâlneºte Deºertul Namibiei aflat pe coasta vesticã a Africii. Temperaturile înregistrate de-a lungul acestei coaste sunt cãlduþe sau reci, în funcþie de ridicãrile de vapori de apã rece din Curentul Benguela. Aceastã rãcire aduce o umiditate ridicatã ºi o medie de 250 de zile cu ceaþã în fiecare an. Locuitorii deºertului ºi animalele care trãiesc în ape reci, precum focile, împart acest mediu unic.

Pagina 52

Vremea în acþiune

Pagina 53

Pagina 54

Pagina anterioarã

Apa este un element vital pentru viaþa de pe Pãmânt ºi existã sub mai multe forme.

Pagina 55

Vremea în acþiune

Frumuseþea unei formaþiuni noroase, simetria unui curcubeu, forþa dãtãtoare de viaþã a ploii ºi calmul înfiorat al unei furtuni de zãpadã - toate acestea sunt manifestãri ale vremii. ªi la originea tuturor acestor fenomene stã apa din atmosferã.

Structura apei 56

Circuitul apei 58

Umiditatea 60

Roua ºi chiciura 62

Formarea norilor 64

Vârtejuri ºi curenþi 66

Clasificarea norilor 68

Tipuri de nori: nori superiori 70

Tipuri de nori: nori mijlocii 76

Tipuri de nori: nori inferiori 82

Tipuri de nori: nori de convecþie verticalã 88

Tipuri de nori: nori neobisnuiþi 70

Ceaþa ºi aburul 96

Tipuri de precipitaþii 98

Ploaia ºi burniþa 100

Zapada, gheaþa ºi grindina 102

Culoare ºi luminã 104

Curcubee ºi coroane 106

Aureole ºi Parhelii 108

Aurore 110

Pagina 56 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Structura apei

Apa, unul dintre elementele cel mai des întâlnite pe planetã, este o substanþã relativ simplã, dar flexibilã. O moleculã de apã conþine doi atomi de hidrogen ºi un atom de oxigen. Aceastã structurã molecularã elementarã face ca apa sã aibã proprietãþi chimice ºi fizice unice, ea jucând astfel un rol vital în menþinerea condiþiilor propice vieþii. Elementele de bazã, hidrogenul ºi oxigenul, se combinã, producând forþe de atracþie reciprocã între moleculele de apã, cunoscute sub numele de legãturi de hidrogen. Cea mai importantã proprietate care rezultã din acest tip de legãturi e flexibilitatea, care permite apei sã existe în trei forme de agregare: solidã, lichidã ºi gazoasã în funcþie de temperatura ºi de presiunea aerului la care e supusã. În cadrul acestor trei forme, apa se manifestã într-o mare varietate de feluri.

CUM ARATÃ O MOLECULÃ

O moleculã de apã e alcãtuitã din doi atomi de hidrogen ºi unul de oxigen. Partea moleculei care conþine atomii de hidrogen e încãrcatã cu o sarcinã pozitivã, iar cealaltã parte cu una negativã. Aceastã diferenþã provoacã atracþia electricã a moleculelor, cunoscutã sub numele de legãturã de hidrogen.

UN ELEMENT FLEXIBIL

Pãmântul e singura planeta cunoscutã cu o scarã a temperaturilor relativ restrânsã, care permite apei sã existe în formã solidã, lichidã ºi gazoasã în mediul înconjurãtor. Viteza de miºcare a moleculelor de apã tinde sã se accelereze pe mãsurã ce creºterea temperaturii atmosferice schimbã treptat acest element versatil de la solid (gheaþã) la lichid (apã) ºi gazos (vaporii de apã).

Starea solidã

Moleculele de apã în stare de agregare rigidã, cunoscutã drept gheaþã, sunt susþinute laolaltã într-un aranjament hexagonal care produce modelul familiar cu ºase cristale de gheaþã ºi ºase faþete.

Starea lichidã

La temperaturi normale existã mai puþine legãturi de hidrogen între complexele de molecule de apã ºi acestea se pot miºca mai liber sub formã de fluid.

Starea gazoasã

Temperaturile înalte fac ca moleculele de apã sã devinã agitate, acestea rupând majoritatea legãturilor de hidrogen ºi miºcându-se liber, sub formã de vapori de apã. În atmosferã se produc cantitãþi mici.

Pagina 57 STRUCTURA APEI

Rezervoare care plutesc liber

Când apa se evaporã de pe suprafaþa Pãmântului ºi se condenseazã în atmosferã, ea formeazã norii o agregare de picãturi minuscule sau de cristale de gheaþã suspendate în atmosferã la diferite altitudini. Aceste formaþiuni de nori straticumulus nu sunt nori aducãtori de ploaie.

De la stare lichidã la stare solidã

Apa din gheaþã sau zãpadã care se topeºte ºi picurã se reîntoarce la starea solidã sub forma þurþurilor de gheaþã când temperatura din aer se apropie de punctul de îngheþ al apei. Þurþurii devin treptat mai lungi ºi mai laþi - dar mai ales mai lungi - pe mãsurã ce apa continuã sã se scurgã pe suprafaþa lor, ºi îngheaþã în straturi noi, care se extind pe lungimea þurþurilor.

Punctul de fierbere

Bule de vapori se ridicã rapid din apa care fierbe. Pentru cã punctul de fierbere depinde de presiunea aerului de deasupra suprafeþei ei, punctele de fierbere sunt mai mici la altitudini mari.

Pic, pic, pic...

Forma sfericã a picãturilor se datoreazã forþei de atracþie dintre moleculele de la suprafaþa apei, care e mai mare decât forþa de atracþie a moleculelor de dedesubt, formând aºa numita tensiune de suprafaþã. Forma sfericã reprezintã cea mai micã suprafaþã posibilã pentru o dimensiune datã.

Pagina 58 VREMEA IN ACTIUNE

Circuitul apei

Pãmântul e adesea numit planeta albastrã din cauza cantitãþilor relativ mari de apã care existã în cele trei forme de agregare - lichidã, solidã (gheaþã) ºi gazoasã (vapori) - în diferitele rezervoare de apã ale planetei. Apa îºi poate schimba forma în fluxul ei continuu între aceste rezervoare, într-un complicat sistem de circulaþie, numit circuitul apei în naturã. Cel mai mare rezervor, care conþine aproximativ 90% din cantitatea totala de apã de pe Pãmânt, este hidrosfera; acesta include oceanele ºi alte rezervoare mari, precum lacurile ºi râurile. Pe locul urmãtor se situeazã criosfera; aceasta conþine apã în stare solidã, care formeazã calotele polare de gheaþã, gheþarii ºi zãpezile permanente. Apa se poate gãsi ºi în litosferã, partea superioarã a crustei Pãmântului, sub forma apelor subterane. ªi în atmosferã se gãsesc cantitãþi mici de apã sub formã de vapori sau de picãturi lichide, ºi cristale de gheaþã care formeazã nori.

Soarele furnizeazã energia necesarã acestui circuit neîntrerupt al apei în naturã, apa curgând dintr-un rezervor într-altul, adesea trecând prin schimbãri majore ale stãrii de agregare. Pentru cã circuitul apei este un sistem închis, cantitatea de apã de pe planetã e relativ constantã. În cadrul sistemului, apa e permanent reciclatã, pentru cã procesele de evaporare, condensare, precipitare ºi scurgere o fac sã circule între diferitele rezervoare.

IMPORTANÞA OCEANELOR

Oceanele acoperã 71% din suprafaþa Pãmântului ºi conþin 97% din cantitatea totalã de apã de pe Pãmânt. Acestea au o strânsã legãturã cu vremea. Oceanele se încãlzesc ºi se rãcesc mai încet decât uscatu ºi tempereazã schimbãrile de temperaturã pe uscat. Turbulenþele ºi curenþii oceanici distribuie modificãrile de cãldurã într-o masã mare de apã. În plus, marele curent oceanic transportor înconjoarã permanent planeta, transportând apa caldã ºi rece peste tot în jurul globului.

Marea captivã

Bazinul de evaporare al Mãrii Caspice din nord-vestul Asiei, vãzut din spaþiu. Marea pierde apã prin evaporare, menþinându-ºi astfel salinitatea scãzutã. Observarea atentã a acestor mase mari de apã furnizeazã indicii privind schimbãrile echilibrului fragil al circuitului apei.

Râuri de gheaþã

Zãpada care cade pe gheþari se compacteazã în straturi ce formeazã gheaþã care, sub presiune, se deplaseazã cãtre ocean, unde se topeºte sau pluteºte. Aproximativ 77% din rezervele de apã dulce ale planetei sunt depozitate în gheþari ºi în banchizele de gheaþã, iar precipitarea de apã ºi gheaþã în oceane face parte din circuitul apei în naturã.

APA SÃRATÃ ªI APÃ DULCE

Apã, apã peste tot, dar nici un strop de apã bunã de bãut. Pe Glob existã o mare cantitate de apã sãratã, care nu este bunã pentru consumul uman, ºi doar o micã cantitate de apã dulce în forme ce pot fi exploatate de om. Diagrama de mai jos aratã cum scãzutul procentaj de apã dulce de pe Glob e înmagazinat mai ales sub formã de gheaþã. Cantitãþi mai mici se gãsesc în subteran, precum ºi în lacuri ºi râuri cu apã dulce.

A Vapori de apã, umezealã din sol, râuri, lacuri ºi mãri interioare 1%

B Apã dulce 3%

C Apã sãratã 97%

D Ape subterane 22%

E Calote glaciare ºi gheþari 77%

Pagina 59

CIRCUITUL APEI

Apa se evaporã din diferitele rezervoare lichide din hidrosferã - oceane, râuri ºi lacuri - în atmosferã, unde se condenseazã ºi formeazã norii. Ulterior, apa e eliminatã ºi din aceºti nori într-un proces numit precipitare, întorcându-se la suprafaþã sub formã de ploaie ºi zãpadã. Din oceane se evaporã mai multã apã decât se scurge în ele sub formã de precipitaþii, în timp ce, de pe uscat, cad cantitãþi mai mari de precipitaþii decât se pierd prin evaporare de pe masele de uscat. Acest proces continuu menþine un echilibru: excedentul de apã care cade pe uscat fie se va acumula în râuri sau cursuri de apã care în cele din urmã se vor revãrsa în oceane, fie se infiltreazã în sol, unde va începe un drum subteran lent cãtre ocean. Odatã ajunsã acolo, ciclul evaporare-precipitare reîncepe. Un circuit echilibrat al apei este vital pentru menþinerea sãnãtãþii planetei.

A Evaporarea apei formeazã nori

B Ploaia cade din nori

C Râurile se varsã în oceane

D Rezervoarele de apã de pe uscat se umplu

E Apa subteranã se întoarce în oceane

Pagina 60 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Umiditatea

Umiditatea înseamnã cantitatea de vapori de apã - un gaz incolor - din atmosferã. Cantitatea de vapori depinde de temperaturã ºi variazã foarte mult pe planetã, de la cantitãþi abia mãsurabile la poli, la aproape 4% în regiunile tropicale. Pe mãsurã ce cresc temperaturile, mai multe molecule de apã se evaporã, unele dintre acestea condensându-se ºi devenind lichide. Când se atinge punctul de echilibru dintre rata de evaporare ºi cea de condensare, aerul a atins punctul de saturaþie ºi nu mai poate susþine alþi vapori de apã.

În junglã

Aerul aproape de saturaþie din aceastã pãdure tropicalã umedã a fost forþat sã se ridice ºi a fost rãcit de bariera muntoasã, formând astfel nori uºori, ca o ceaþã. Pãdurile tropicale umede constituie cadrul ideal de dezvoltare al plantelor ºi animalelor.

Zori de zi în Amazon.

Bazinul Amazonului are un climat pur ecuatorial, cu precipitaþii abundente ºi fãrã un sezon secetos bine definit - condiþii perfecte pentru umiditatea ridicatã.

Pagina 61 UMIDITATEA

Vortex inofensiv

Un nor tubular neobiºnuit, în care vaporii condensaþi de apã au format o coloanã îngustã, demonstreazã cã uneori condensarea poate fi un fenomen foarte localizat. Nu toate vortexurile devin tornade distrugãtoare.

UMIDITATEA VIZIBILÃ

Un senzor special aflat la bordul unui satelit de pe orbitã redã în aceastã fotografie umiditatea de pe planetã. Zona albastru închis din jurul centurii ecuatorului redã cea mai mare concentraþie de vapori de apã din atmosferã, în timp ce zonele mai slab colorate din regiunile polare indicã o concentraþie relativ micã de vapori.

Ceaþa de dimineaþã

Când aerul nopþii se rãceºte ºi devine saturat cu vapori, aceºtia pot condensa, formând ceaþa, care rãmâne prezentã pânã când soarele încãlzeºte aerul, iar vaporii se evaporã.

MÃSURAREA UMIDITÃÞII

Aerul e saturat - adicã are o concentraþie mare de vapori - când se ajunge la un echilibru dinamic între rata de evaporare ºi cea de condensare. Temperatura aerului la care are loc saturarea se numeºte punct de condensare. În graficul de mai jos, dacã o masã de aer conþine 10,7 cm cubi de vapori pe metru cub, punctul de condensare va fi de 11,4°C.

A Cantitea de vapori de apã

B Nivelul de saturare

C Temperatura aerului

Pagina 62 VREMEA ÎN ACÞIUNE

ROUA ºI CHICIURA

Roua ºi chiciura care se formeazã pe suprafeþe precum pajiºtile sau parbrizele maºinilor sunt rezultatul saturãrii aerului aflat lângã sol cu vapori de apã. Roua ºi chiciura apar noaptea, când aerul umed aflat chiar deasupra solului se rãceºte ºi devine saturat la punctul de condensare - temperatura la care vaporii încep sã se condenseze. Roua se formeazã când vaporii condenseazã la temperaturi de condensare aflate deasupra punctului de îngheþ al apei (0°C), iar îngheþul apare când se produce saturarea la temperaturi sub punctul de îngheþ. Chiciura este de obicei albã ºi sfãrâmicioasã, în timp ce o formã mai densã de chiciurã, numitã promoroacã, are loc când picãturile foarte reci de apã din ceaþã sau nori îngheaþã pe o suprafaþã.

Roua de perle

Picãturile de rouã sunt prinse în plasa unui pãianjen când temperatura scade ºi umezeala din aer condenseazã. Aceste picãturi au o formã sfericã ca rezultat al tensiunii de suprafaþã.

Frumuseþea de gheaþã a chiciurei

Când picãturile de apã foarte reci din ceaþã sau norii inferiori îngheaþã pe copaci ºi pe alte plante, ele formeazã o chiciurã albã grea, cunoscutã ca promoroacã.

Noaptea rece, dimineaþã plãcutã

Picãturi delicate de rouã pe lujerul unei frunze se fac ºi mai mari de fiecare datã când apa condensatã alunecã de-a lungul lujerului.

Evapotranspiraþia din plante contribuie ºi ea la vaporii din atmosferã, precum ºi formarea de rouã, prin saturarea aerului aflat chiar deasupra solului. Condiþiile cerute pentru formarea de rouã sunt similare celor necesare pentru formarea ceþii, câteodatã cele douã fenomene având loc simultan.

TRANSFORMARE PESTE NOAPTE

Condiþiile pentru formarea de rouã ºi chiciurã pot fi destul de asemãnãtoare. Ambele fenomene au nevoie de nopþi senine fãrã vânt, sau cu vânt foarte slab, ºi de o atmosferã care sã conþinã suficientã umezealã pentru a se putea realiza condensarea.

În cazul rouei, dacã temperatura ambiantã a aerului se menþine peste 0°C, atunci picãturile lichide de apã se vor forma pe suprafeþele expuse. Când temperatura aerului scade sub 0°C, vaporii de apã din atmosferã pot forma imediat cristale de gheaþã, fãrã a trece mai întâi prin faza de condensare sub formã de lichid. La microscop, aceste cristale prezintã niºte modele ca niºte bijuterii, care se ramificã cãtre exterior de la lujerii plantelor ºi marginile frunzelor pe care s-au format.

Deºi roua e adesea asociatã cu climatele reci, ea se poate forma ºi în climatele cade ºi umede. Formarea nocturnã de rouã e o sursã vitalã de apã pentru multe plante ºi animale din deºert. Roua se formeazã mai ales în regiunile de coastã.

Pagina 63

Picãturi de rouã

Când temperatura aerului scade la un punct de condensare peste 0°C, moleculele de apã individuale din vapori se condenseazã, formând picãturi minuscule. Acestea se adunã pe suprafeþele expuse ºi formeazã picãturi mai mari, adicã rouã.

Chiciurã

Când temperatura aerului scade la un punct de condensare aflat sub 0°C, vaporii de apã se transformã în cristale de gheaþã pe suprafeþele expuse, în cadrul unui proces numit depunere.

Cristale efemere

Cristalele de gheaþã translucide, sfãrâmicioase, adesea numite promoroacã, se formeazã pe obiecte cum sunt frunzele când aerul e rãcit noaptea pânã la saturaþie la temperaturi aflate sub punctul de îngheþ. Chiciura se topeºte pe mãsurã ce razele soarelui încãlzesc atmosfera. În ciuda frumuseþii fenomenului, chiciura este foarte periculoasã pentru ºoferi, deoarece face ºoselele alunecoase ºi poate distruge recoltele de fructe ºi legume, atacând mugurii.

Pagina 64 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Formarea norilor

Norul este o acumulare de picãturi de apã sau cristale de gheaþã care au devenit îndeajuns de dense pentru a fi vizibile. Formarea picãturilor sau a cristalelor necesitã de obicei prezenþa unor nuclee minuscule aeropurtate, aflate în suspensie în atmosferã, care servesc drept amplasament pentru condensare sau depunere. Norii se formeazã de obicei când aerul umed se rãceºte pânã la punctul de saturaþie, proces urmat fie de condensare, când se formeazã picãturi de apã, fie de depunere, când se formeazã cristale de gheaþã. Temperatura scade de obicei odatã cu altitudinea. De aceea, norii care se formeazã la altitudini ridicate ale troposferei, au tendinþa sã fie nori cu cristale de gheaþã, iar cei de la nivele mai joase sunt de obicei alcãtuiþi din picãturi de apã.

Miºcarea de ridicare a aerului care produce un nor poate fi asemãnatã cu miºcarea de convecþie sau ridicarea dinamicã sau mecanicã. Convecþia apare când aerul cald devine mai uºor decât aerul care-l înconjoarã ºi începe sã se ridice. Ridicarea mecanicã, sau orograficã, are loc când aerul se deplaseazã pe deasupra barierelor montane. Ridicarea dinamicã e asociatã cu deplasãri de aer în cantitãþi mari în sisteme de suprafaþã de joasã presiune, sau de-a lungul unor suprafeþe frontale, unde densitatea aerului nu este egalã. Pe scurt, iatã care sunt procesele implicate în formare norilor: ridicare, rãcire ºi condensare.

A Nivel de condensare

B Direcþia vântului

C Bula de aer cald se ridicã deasupra unei zone calde

D Formarea unui nor cumulus mic

E Direcþia vântului

F Coloanã termicã

G Norul se detaºeazã din bula care se ridicã ºi începe sã se deplaseze

H Direcþia vântului

I Formarea unei noi bule de aer

FORMAREA NORILOR

Norii se formeazã când nivelul de condensare convectiv reacþioneazã la aerul care se ridicã. Când aerul aflat deasupra zonei celei mai calde a uscatului se ridicã prin nivelul de condensare, devine saturat ºi se condenseazã pentru a forma picãturi ce formeazã norii. O masã de aer va continua sã se ridice cât timp temperatura sa e mai ridicatã decât cea a aerului, care o înconjoarã. Dacã aceastã situaþie continuã în timp, ce masa de aer se ridicã, condiþiile meteo sunt instabile. Dar dacã o masã de aer ajunge repede la temperatura aerului înconjurãtor ºi nu se mai ridicã, condiþiile meteo devin stabile. O masã de aer care se ridicã se rãceºte într-un ritm de 9,8°C pe km. Aºadar, dacã ºtim temperatura la nivelul solului unei mase de aer care se ridicã ºi temperatura aerului la diferite nivele ale troposferei, putem calcula cât de sus va urca o masã de aer.

Forme variate

Vârfurile tip nicovalã ale norilor cumulonimbus plutesc deasupra norilor cumulus congestus. Aceºti nori aflaþi lângã partea superioarã a troposferei conþin cristale de gheaþã ºi sunt diferiþi de norii inferiori pufoºi cumulus congestus, care conþin picãturi lichide de apã.

Valea ascunsã

Aerul rece care coboarã în aceastã vale a format o pãturã de nori ºi ceaþã. Sã distingi între nori ºi ceaþã e dificil în regiunile muntoase, unde norii acoperã munþii din cauza miºcãrii de ridicare orograficã.

Nori pufoºi de zi

Aceºti nori pufoºi au o bazã relativ planã.

Pagina 65 FORMAREA NORILOR

CONVECÞIE, RIDICARE OROGRAFICÃ ªI ACTIVITATE FRONTALÃ

Convecþia apare când aerul cald aflat la suprafaþa solului începe sã urce, formând nori pufoºi pe curenþii ascendenþi. Ridicarea orograficã e rezultatul vântului care urcã pe lângã munte ºi formeazã nori pe pantele aflate în bãtaia vântului. Activitatea frontalã are loc când aerul cald urcã de-a lungul unei bariere frontale, deasupra aerului mai rece.

A CONVECÞIE

B Direcþia vântului

C Nivelul de condensare

D OROGRAFIC

E Suprafaþa încãlzitã determinã convecþia

F Direcþia vântului

G FRONTAL

Aerul cald urcã pe pantã

I Front rece

J Aerul cald urcã

Pagina 66 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Vârtejuri ºi curenþi

Norii se formeazã adesea deasupra regiunilor muntoase, unde fluxul de aer dominant e forþat sã se ridice când se loveºte de bariera muntoasã. Când aerul urcã pe panta cu vânt ascendent, scãderea de presiune datoratã altitudinii crescute îi permite sã se rãceascã ºi sã expandeze. Pe mãsurã ce se rãceºte, aerul umed care se ridicã poate deveni saturat cu vapori de apã, care se vor condensa formând picãturi ce intrã în alcãtuirea norilor. Dacã aerul de la altitudini reduse care urcã pe panta muntelui are suficientã umiditate, pe pantele cu vânt ascendent se formeazã ceaþã ºi nori. Efectul munþilor asupra vânturilor dominante se observã adesea ca "miºcãri" verticale în valuri. Pe mãsurã ce aceste miºcãri încãrcate de umezealã se intensificã, ele pot fi detectate de o serie de nori-undã pe versanþii cu vânt descendent. Uneori, norii formaþi într-o atmosferã relativ stabilã, precum sunt cei formaþi deasupra oceanului, pot produce ceea ce privit din spaþiu par a fi vârtejuri de aer. Aceste vârtejuri se pot crea fie la formarea unei zone instabile de joasã presiune, sau când regimul general al vânturilor se loveºte de o barierã precum o insulã muntoasã care se înalþã prin stratul atmosferic ce acoperã norii.

Vânt deasupra insulelor Canare

Efectele vântului care suflã deasupra Canarelor la mare altitudine, în largul coastelor Africii, se poate observa în aceastã imagine luatã din satelit. Vântul bate de la stânga la dreapta, determinând modele turbulente ca de curent în avalul insulelor. Existenþa acestor modele nu era pe deplin cunoscutã pânã când nu le-au arãtat fotografiile din satelit.

Vârtejuri în curenþii unei insule

Toþi aceºti nori-vârtej sunt rezultatul norilor deplasaþi de vânt care au întâlnit o barierã muntoasã, înaltã de 1,6 km pe insula Alexander Selkirk în Pacificul de Sud, vizibil în stânga sus în fotografie. Caracterul extrem de abrupt al insulei determina condiþii meteo turbulente în avalul insulei.

A Vârtejuri într-un curent

B Bariera formatã de insulã

C Direcþia vântului

CUM INSULELE DESTRAMÃ NORII

Fluxul orizontal de aer dintr-un mediu stabil precum cel de deasupra oceanelor deplaseazã norii în jurul insulelor-barierã. Vârfurile muntoase de pe insulã se înalþã, prin straturile în care temperatura se inverseazã, care etanºeazã miºcarea verticalã de joasã altitudine ºi formarea norilor, forþând astfel fluxul de aer sã curgã în jurul insulei-barierã ºi nu pe deasupra ei. Aceastã barierã produce vârtejuri de vânt în zona cu vânt descendent a insulei. Vãzuþi de sus, aceste vârtejuri apar în modelul de vânt din siajul barierei. Acest tip de aranjament numit vârtej von Karman produce adesea vârtejuri multiple, cu direcþii de rotaþii opuse, determinate de un flux de aer oscilant pe partea cu vânt descendent a insulei-barierã.

Nãscuþi în munþi

Acest tip de nori - numiþi "lenticulari" din cauza formei ovale ca de lentilã - sunt adesea vãzuþi agãþaþi de o barierã muntoasã când aerul trece prin masa noroasã.

Pagina 67 VÂRTEJURI ªI CURENÞI

A Aer umed

B Nor lenticular

NORI DEASUPRA MUNÞILOR

Aerul umed de la altitudini medii din troposferã începe sã se ridice pe mãsurã ce se deplaseazã pe deasupra vârfurilor unei bariere muntoase. În timpul miºcãrii iniþiale de ridicare, se formeazã un nor pe versantul cu vânt ascendent când aerul care urcã expandeazã, se rãceºte ºi se satureazã cu vapori de apã ºi condenseazã producând picãturi ce formeazã norii. Câteodatã, în fluxul de aer se pot forma "curenþi".

Pagina 68 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Clasificarea norilor

Încã de la începutul secolului al XIX-lea, cercetãtorii au început clasificarea norilor, dându-le denumiri specifice pentru a facilita cercetãrile. Un farmacist londonez, Luke Howard (1772-1864), a scris o lucrare în 1803, intitulatã: "Despre modificãrile norilor" care reprezintã prima încercare sistematicã de a face o clasificare. Astãzi, denumirile principalelor 10 tipuri de nori constituie de fapt o descriere pe scurt a trãsãturilor lor principale, care-i disting unii de alþii în ceea ce priveºte aspectul ºi altitudinea.

Nor cirrus purtat de nori altostratus

Razele soarelui care apune se reflectã în norii cirrus ºi altostratus, creând un efect impresionant. Norii cirrus subþiri, care se produc în straturile superioare ale atmosferei, conþin cristale de gheaþã ºi sunt transparenþi, iar norii altostratus mai groºi de altitudine medie conþin picãturi de apã ºi au forme mai definite.

Uºor ca o panã

Forma subþire ca niste firicele a norilor cirrus sugereazã cristalele de gheaþã transportate de vânturile puternice din nivelurile superioare ale troposferei, formând forme delicate albe care brãzdeazã cerul în linii. Aceºti nori se deplaseazã de obicei la altitudini de 9 000 de metri.

Pagina 69 CLASIFICAREA NORILOR

CATEGORII DE NORI: TIPURILE PRINCIPALE DE NORI

Alto Provine din cuvântul "înalt", dar în meteorologie se referã la norii de altitudine medie.

Cirrus Înseamnã "fir de pãr" ºi se foloseºte pentru a denumi nori de mare altitudine.

Cumulus De la cuvântul "cumul", însemnând "grãmadã" sau "vraf", se referã la un nor "înalt".

Nimbus Înseamnã "ploaie" ºi se referã la norii de ploaie.

Stratus Derivat din cuvântul "Strata", se referã la norii de micã altitudine; se foloseºte ºi ca sufix pentru mai multe tipuri de nori care au o formã stratificatã.

CATEGORII DE NORI: TIPURI SPECIFICE

Cirrostratus Combinaþie de nori cirrus ºi stratus. Aceºti nori pot fi de obicei recunoscuþi datoritã unei pelicule transparente albe de cristale de gheaþã, care formeazã norii de altitudine mare.

Cirrocumulus Combinaþie de cirrus ºi cumulus. Nori de altitudine mare care conþin cristale de gheaþã constând dintr-un strat de bucle sau vãlurele mici ºi albe.

Altostratus Nori stratiformi, prefixul "alto" se referã la altitudinea sa medie. Norii altostratus se compun din picãturi de apã care apar ca un înveliº în straturi relativ uniforme, de culoare albã sau gri.

Altocumulus Tip de nor de altitudine medie, care se formeazã pe verticalã, dupã cum indicã sufixul "cumulus". Sunt în general alcãtuiþi din straturi, dar au ºi valuri sau bucle albe sau gri.

Stratocumulus Nori stratificaþi de joasã altitudine, dupã cum sugereazã particula "strato", dar care se formeazã pe verticalã, dupã cum indicã sufixul "cumulus". Norii stratocumulus sunt alcãtuiþi dintr-un strat de valuri mari sau bucle.

Cumulonombus Nori dezvoltaþi pe verticalã (cumulo), care aduc ploaie, indicatã de sufixul "nimbus". Aceºti nori "înalþi" de mare altitudine se extind foarte sus în troposferã ºi au partea inferioarã mai pufoasã ºi un vârf caracteristic în formã de nicovalã. Aceºti nori aduc de obicei ploi puternice. sub forma averselor însoþite de descãrcãri electrice ºi tunete.

Nimbostratus Nori care produc ploaie (nimb) stratificaþi (stratus). Sunt nori de altitudini medii ºi joase, cu aspect de strat uniform gri ºi produc precipitaþii la bazã.

A Cirrus

B Cirrostratus

C Cirroccumulus

D Altostratus

E Stratus

F Nimbostratus

G Altocumulus

H Stratocumulus

I Cumulus

J Cumulonimbus

K Nori de altitudine mare

Nori de altitudine medie

Nori de altitudine joasã

Pagina 70 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Tipuri de nori: nori superiori

Existã trei tipuri principale de nori superiori, toate fiind varietãþi de cirrus - cirrus însuºi ºi cele douã varietãþi majore: cirrocumulus ºi cirrostratus. Toate cele trei tipuri, care de obicei plutesc la altitudini de peste 6 100 m, sunt alcãtuiþi din milioane de cristale de gheaþã, din cauzã cã temperaturile de la aceste altitudini sunt de obicei cu mult sub temperatura de îngheþ, astfel încât o masã de aer saturatã va produce cristale de gheaþã ºi nu picãturi de apã. Vânturile sunt de obicei puternice, ajutând la realizarea forme caracteristice, alungite ºi subþiri, a formaþiunilor de nori cirrus. Norii cirrus se formeazã uneori în petice izolate, iar alteori acoperã o zonã foarte întinsã. Pe lângã cele trei categorii principale de nori superiori, existã mai multe subtipuri care constituie formaþiuni specifice. Printre acestea se numãrã norii în fâºii, care seamãnã cu cârlige, cunoscuþi ca cirrus uncinus ºi formaþiunile ca niºte valuri, numite cirrus undulatus. Când sunt izolaþi, aceºti nori nu au o mare importanþã, dar când sunt mari ºi ocupã o mare parte a cerului pot indica apropierea unui sistem frontal.

Cirrus dungaþi

Norii cirrus mari pot anunþa apropierea unui sistem frontal. Forma elongatã, ca niºte dungi, indicã vânturi puternice.

Duºi de vânt

Vânturi de mare altitudine au împrãºtiat acest nor pe o mare parte din cer.

RÂNDURI DE CIRRUS

Când un strat de aer alunecã peste altul, se produc nori cirrus, grupaþi în rânduri distribuite uniform, formându-se astfel un fel de valuri de mare înãlþime.

MODEL FAMILIAR

Aceºti nori cirrus s-au aliniat în rânduri sau benzi de-a lungul cerului.

Pagina 71

Nor zdrenþuit

O cantitate mare de umezealã în straturile superioare ale atmosferei poate duce la formarea de zone extinse de formaþiuni noroase de cirrus cu cristale de gheaþã.

Nor fragmentat

Filamentele groase de nori au format acest nor cirrus fragmentat.

CIRRUS SOLID

Când formaþiunile de nori cirrus au un aspect solid, înseamnã cã vânturile din straturile superioare nu sunt puternice ca de obicei.

Vânturi moderate

Vânturile moderate care suflã în straturile înalte au drept rezultat nori cirrus în formã de furculiþã.

NORI CIRRUS ÎN FORMÃ DE VÂRTEJURI

Norii cirrus pot acoperi o mare parte din cer realizând, modele în dezordine, care se schimbã repede, dacã vântul este puternic.

Aspect vãlurit

Un nor cirrus dezorganizat ºi fãrã formã definitã este o priveliºte impresionantã.

Pagina 72

CIRRUS NICOVALÃ

O "nicovalã" poate uneori sã îndepãrteze vârful unui nor de furtunã, formând o zonã extinsã de nori cirrus pe vântul descendent.

Dupã furtunã

Acest cirrus "dezorganizat" este probabil ultima rãmãºiþã a furtunii.

CIRROCUMULUS

Ca ºi alþi membri ai familiei cirrus, cirrocumulus e alcãtuit din cristale de gheaþã, formaþiunea de nori alãturatã având un aspect celular.

Un milion de piese

Bucãþele micuþe din acest tip de cirrocumulus.

SCULPTAT DE VÂNT

Vânturile puternice din troposfera superioarã, precum jet-stream-ul, dau norilor cirrus înalþi aspectul elongat ºi dungat.

Cer pictat

Aceste dungi spectaculoase de nori cirrus au fost probabil realizate de un vânt jet-stream.

Pagina 73

CARACTERISTICA NORILOR CIRRUS

În zonele de la latitudini medii, mãrirea numãrului de nori cirrus veniþi din vest poate indica apropierea unui sistem frontal rece.

Vremea schimbãrilor

O adunare de noroi cirrus poate fi un semn cã vremea se schimbã.

UNDULATUS

Când un strat de aer alunecã peste un alt strat de aer în nivelele înalte ale atmosferei, norii cirrus pot cãpãta un aspect ondulat, de aici denumirea de undulatus.

Vãlurele pe cer

Acest nor cirrocumulus undulatus are un aspect caracteristic, în vãlurele.

Un cirrus superb

Norii cirrus de dimensiuni mari pot forma modele superbe pe cer care sunt preferatele fotografilor ca fundal pentru fotografiile peisagistice.

Lujeri pe cer

O formaþiune impetuoasã de nori cirrus, spectaculoasã pe fundalul albastru intens al cerului.

Pagina 74

CIRRUS UNCINUS

Formaþiunile noroase cirrus care au formã colþuroasã sunt cunoscute ca cirrus uncinus - de la cuvântul latin uncinus - "cârlig".

Cirrus aprins

Aceastã imagine a unui apus de soare redã ºi o formaþiune noroasã uncinus pe cer.

CIRRUS ACOPERIT

Aceºti nori cirrus acoperã alþi nori aflaþi la o altitudine mai micã ºi indicã nivele ridicate de umezealã în atmosferã.

Combinaþie de nori

Aceastã formaþiune de nori cirrus este aºezatã deasupra unui nor de altitudine mai joasã cãtre orizont.

NOR CIRRUS DE JET STREAM

Vãzute din spaþiu, formaþiunile de nori cirrus de jet-stream par organizate ºi se întind pe suprafeþe mari. De pe pãmânt nu par a fi ceva deosebit.

De deasupra

O imagine din satelit redã nori cirrus jet-stream deasupra insulei Cape Breton, din Canada.

Pagina 75

NORI CIRRUS LAOLALTÃ

Diferitele tipuri de nori cirrus sunt adesea vãzute împreunã, deoarece condiþiile necesare formãrii lor în straturile superioare ale atmosferei sunt asemãnãtoare.

Nor uncinus acoperit de alt nor

Un nor cirrus uncinus (jos) e acoperit de un petic de nor cirrocumulus.

CIRRUS SLAB

Când condiþiile pentru formarea acestor nori de abia sunt îndeplinite, norii cirrus, la fel ca alte tipuri de nori, pot apãrea în grupuri mici, care dureazã puþin.

Nor trecãtor

Nori cirrus mici localizaþi precum formaþiunea de faþã, pot apãrea pentru perioade scurte.

LA ORDINUL VÂNTULUI

Filamentele de nori cirrus orientate transversal ºi formând o bandã, adesea indicã prezenþa vânturilor puternice, care bat spre banda de nori.

Transversal

Aceste filamente transversale de nori cirrus sunt înºiruite pe cer.

Pagina 76

Tipuri de nori: norii mijlocii

Existã douã tipuri principale de nori medii: altocumulus ºi altostratus. Deºi prefixul "alto", derivat din latininescul altus înseamnã "înalt", aceºti nori se formeazã dedesubtul norilor cirrus, dar mult deasupra norilor inferiori. Ei plutesc la altitudini cuprinse între 200 ºi 6 100 m înãlþime ºi sunt de obicei alcãtuiþi din picãturi de apã, care le dau un contur clar. Dar pot fi alcãtuiþi ºi din cristale de gheaþã, dat fiind cã temperaturile la aceste altitudini pot scãdea mult sub cele de îngheþ. Turbulenþele din vânturile care bat la altitudinile medii ale atmosferei le dau uneori un aspect vãlurit. Subtipurile de nori mijlocii oferã mai multe indicii despre aceºti nori. Unele tipuri, precum altocumulus castellanus ºi altocumulus floccus, indicã o scãdere a stabilitãþii atmosferice, combinatã cu o creºtere a nivelului umezelii, putând prevesti furtuni. Interesant este altocumulus lenticularis - nor plat ºi elongat, cu formã tipicã de lentilã.

SEMNE DE PLOAIE

Un strat în creºtere de nori altocumulus ºi altostratus sub o pãturã de nori întunecaþi cirrostratus anunþã ploaia.

Ambele tipuri prezente

Altocumulus în prim-plan, dublaþi de nori subþiri altostratus.

CONDIÞII ÎN VÃZDUH

Formaþiuni noroase rotunde ºi neregulate de altocumulus indicã o cantitate abundentã de umezealã ºi vânturi relativ uºoare.

Nori altus neregulaþi

Aceºti nori altocumulus neregulaþi se îngroaºã treptat ºi pot aduce ploaie.

Pagina 77

UMEZEALÃ PUÞINÃ

Nori altocumulus plaþi, translucizi indicã prezenþa unei cantitãþi reduse de umezealã într-o atmosferã relativ stabilã.

Aspectul de nori zdrenþuiþi

Acest nor altocumulus clasic tip "scrumbie" prezintã vãlurele neregulate.

UN CER CU NORI ALTUS

Un cer plin cu nori altocumulus cu aspect de vãlurele indicã faptul cã vânturile care bat în straturile mijlocii sunt moderate.

Platformã de nori alto

O "platformã" de nori altocumulus zdrenþuiþi, cu elemente uºor îngroºate.

CERUL SE UMPLE

Zone mari de nori care umplu treptat cerul înseamnã o creºtere a nivelului de umezealã ºi pot anunþa apropierea unui sistem care aduce ploaie.

Un altus vãlurit

Acest nor altocumulus dens ºi vãlurit are forma unor valuri care se sparg de þãrm.

Pagina 78

Valuri la munte

Nori altocumulus lenticularis în formã de lentilã se formeazã deasupra munþilor, unde vânturile creezã "valuri" ºi multã umezealã.

Nori în ºiruri

Aceºti altocumulus lenticularis îºi datoreazã forma unui lanþ muntos din apropiere.

CULORI SCHIMBÃTAORE

Pe mãsurã ce vânturile din straturile mijlocii ºi nivelul de umezealã cresc, rândurile de nori altocumulus se îngroaºã, schimbându-ºi culoarea de la alb la gri.

Rânduri de nori altus

Rândurile dense de altocumulus indicã un nivel crescut de umezealã în straturile mijlocii.

Turnuleþe pe cer

Altocumulus catellanus sunt nori cu "turnuleþe" ºi semnaleazã o instabilitate crescândã ºi posibilitatea apariþiei unor furtuni.

Luminat din spate

Aceºti nori altocumulus castellanus cu "turnuleþ" fac ca apusul de soare sã fie cu adevãrat impresionant.

Pagina 79

STRATURI DE NORI ALTOSTRATUS

Straturile de nori altostratus indicã prezenþa umezelii în straturile mijlocii. Dacã norul continuã sã se îngroaºe e posibil sã plouã.

Rãsãrit de soare

Aceastã platformã groasã de nori altostratus e coloratã de soarele care rãsare.

NORI DE PLOAIE

Dacã norii altostratus continuã sã se îngroaºe ºi sã coboare, pot aduce ploaie constantã ºi uniformã, cãzând dintr-un cer aproape total acoperit, gri ºi întunecat.

Soarele ecranat

O formaþiune groasã de altostratus transformã soarele într-o nãlucã.

Altocumulus ameninþãtori

Când nori altocumulus formeazã grãmezi pufoase - altocumulus floccus -, atmosfera e încãrcatã de umezealã ºi vremea va deveni instabilã.

Semn de ploaie

Aceastã zonã întinsã de altocumulus floccus a umplut cerul la apus.

Pagina 80

CERUL POLAR

În regiunile de lângã poli, straturi groase de altostratus pe partea dinspre poli a sistemelor de joasã presiune pot întuneca cerul ºi aduce multã zãpadã.

Cer fãrã soare

Un strat dens ºi opac de altostratus stã deasupra unui peisaj polar de gheaþã.

RÃCIRE

Schimbãri uºoare ale nivelului de umezealã în condiþii metorologice stabile pot duce la împrãºtierea norilor pe o distanþã scurtã.

Contrast

Un cer "scrumbie" cu nori mijlocii contrasteazã puternic cu fundalul.

NOR JET-STREAM

Curenþii jet-stream puternici pot produce rânduri de nori cirrus, cirrocumulus ºi, câteodatã, altocumulus, chiar ºi când nivele inferioare sunt foarte uscate.

Vedere din spaþiu

Deasupra Mãrii Roºii, dungile de nori cirrocumulus produºi de curentul jet-stream plutesc deasupra unor nori altocumulus.

Pagina 81

DÎMBURI DE NORI

Cantitãþile mari de aer ridicat în atmosferã formeazã nori altocumulus ºi altostratus îndeajuns de mari pentru a acoperi suprafeþe mari de cer .

Efect covârºitor

Aceste benzi groase ºi ondulate de nori altocumulus dominã cerul.

NORI CU TUNETE ªI FULGERE

Un numãr mare de nori altocumulus ºi altostratus rezultã în urma formãrii furtunilor.

Haos pe cer

Un cer în haos indicã o instabilitate mare ºi posibilitatea formãrii de furtuni.

NORI SCHIMBÃTORI

Un numãr mare de nori altocumulus floccus se pot transforma în altocumulus castellanus, pe mãsurã ce atmosfera devine instabilã.

Nori pufoºi

"Turnuleþele" semnalizeazã cã aceºti nori altocumulus floccus se modificã.

Pagina 82 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Tipuri de nori: nori inferiori

Existã cinci tipuri de obiºnuite de nori inferiori. Norii cumulus au vârful în formã de conopidã ºi baza platã. Se formeazã când bule de aer cald localizat se ridicã. Norii stratus au un aspect stratificat ºi se produc când mase mai mari de aer umed se ridicã uºor pânã la nivele la care se poate realiza condensarea. O combinaþie între cele douã tipuri sunt norii stratocumulus - nori stratificaþi, cu elemente de convecþie, care se dezvoltã foarte puþin pe verticalã. Norii de furtunã - cumulonimbus care aduc averse de ploaie foarte puternice ºi cu vârfuri fibroase, adesea în formã de nicovalã. Ultimii sunt norii nimbostratus, care produc ploi foarte puternice. Aceºtia au o bazã de obicei zimþatã. Norii inferiori au baza situatã sub altitudinea de 2 000 de metri ºi sunt alcãtuiþi mai ales din picãturi de apã, deºi norii "înalþi" cu dezvoltare verticalã mai pronunþatã conþin gheaþã ºi zãpadã ºi, în formaþiunile de cumulonimbus, ºi grindinã. Existã ºi unele variaþii: cumulus humilis e mult mai lat decât lung, iar cumulus mediocris are lungimea egalã cu lãþimea.

DEALURI DE NORI

Norii cumulus au de obicei vârfuri bine definite, dar schimbãtoare, în formã de conopidã. Din avion, aceºtia aratã ca niºte dealuri ondulate.

Nor în formã de conopidã

Acest ocean de nori cumulus cu vârfuri în formã de conopidã se extinde pânã departe, cãtre linia orizontului.

NORI CUMULUS PLAÞI

Când condiþiile meteo sunt stabile, dar existã suficientã umezealã, astfel încât încãlzirea de la suprafaþa solului sã formeze nori, se produc nori cumulus plaþi de vreme frumoasã.

Plutire

Norii cumulus cu vârfuri plate ca aceºtia sunt obiºnuiþi pe cer într-o zi frumoasã.

Pagina 83

ÎNCONJURAT DE NORI

Lanþurile muntoase abrupte ajutã adesea la ridicarea formaþiunilor noroase de cumulus, ce pot pãrea ancoraþi de munte.

Culme învãluitã în nori

Acest nor cumulus înalt înconjoarã un vârf de munte acoperit de zãpadã.

NOR STRATIFORM

Norii stratiformi inferiori se formeazã când nivelul de umezealã e ridicat, condiþiile atmosferice sunt stabile ºi vântul e aproape inexistent.

Nor staþionar

Acest strat uniform de nor stratus e suspendat deasupra apelor unui lac, în care se oglindeºte.

STRATOCUMULUS

Întinderi mari de ocean sunt dominate de sisteme de înaltã presiune care produc o inversiune de stratificare, formând zone întinse de nori stratocumulus.

Bucãþi de nor

Din spaþiu, aceastã platformã de stratocumulus aratã ca o bucatã de gheaþã crãpatã.

Pagina 84

ÎNTINDERE DE NORI CUMULUS

Când se produc inversiuni de temperaturã în straturile mijlocii ale atmosferei, norii cumulus se împrãºtie, unii dintre ei devenind nori stratocumulus.

Transformare

Aceºti nori cumulus care se împrãºtie au format o pãturã de stratocumulus.

MODELE DE NORI

Când condiþiile atmosferice sunt instabile ºi se formeazã furtuni, curenþii ascendenþi ºi descendenþi puternici pot crea baze de nori haotice, dar sugestive.

Semnele schimbãrii

Baza acestui nor cumulonimbus în plinã dezvoltare are un model extrem de complex.

CUMULUS TEMPORAR

Vânturile puternice ascendente pe versanþii munþilor produc adesea nori cumulus umflaþi ºi schimbãtori, care se împrãºtie rapid.

Formaþiune noroasã trecãtoare

Un nor cumulus diafan ºi fãrã formã definitã pluteºte peste un pisc de munte.

Pagina 85

CUMULUS DE GHEAÞÃ

Când vârfurile norilor superiori cumulus devin "pufoase", înseamnã cã se formeazã gheaþã ºi vor urma averse de ploaie.

Vedere de ansamblu

Vedere din avion a vârfurilor îngheþate ale unui grup de nori cumulus.

SCHIMBÂNDU-ªI FORMA

Sistemele mari de joasã presiune pot determina schimbarea formei tuturor tipurilor de nori, în timp ce aceºtia se deplaseazã în spiralã cãtre interiorul sistemului.

În spiralã

Acest nor vãzut din spaþiu intrã în spirala unui centru de joasã presiune.

NOR CARE SE ROTEªTE

Miºcarea puternicã de rotire pe orizontalã a norilor poate sã aparã la marginea liniilor de vijelie din cauza interacþiunii dintre curenþii ascendenþi ºi descendenþi.

Vijelie în faþã

O linie de vijelie imensã face un contrast puternic de alb ºi gri într-un singur nor.

Pagina 86

NOR DE COASTÃ

Zonele subtropicale de coastã sunt frecvent brãzdate de pãturi de nori stratucumulus foarte extinse, care se deplaseazã de pe oceanele umede.

Trimis de ocean

Aceastã formaþie noroasã de nori stratucumulus de origine marinã acoperã un oraº de pe coastã.

NOR DE MUNTE

În regiunile montane cu suprafeþe extrem de umede, norii se formeazã pe versanþii cu vânturi ascendente ºi se risipesc pe partea expusã vântului.

Nor stratus pe versanþii cu vânt ascendent

Un versant de munte cu vânt ascendent e drapat cu un strat gros de nori stratus.

INDICATOR DE NORI

La rãsãrit, norii cu vârfuri zdrenþuite sau rotunjite indicã instabilitatea atmosfericã, pe parcursul zilei sunt aºteptaþi sã aparã ºi nori mai groºi.

Reflecþii

Aceºti nori micuþi fractocumulus se oglindesc în apele liniºtite ale lacului înainte de rãsãritul soarelui.

Pagina 87

NOR MONITORIZAT

Imaginile luate de sateliþi îi ajutã pe meteorologiºti sã monitorizeze constant formarea ºi deplasarea norilor.

Nori cumulus de Pacific

Un nor cumulus maritim deasupra Pacificului de Sud, lângã Noua Zeelandã.

NOR DE BRIZÃ MARINÃ

Ridicarea aerului, realizatã de brizele marine convergente ajutã la formarea norilor cumulus impunãtori în interiorul peninsulelor ºi insulelor.

NOR MASIV

Când miºcarea convergentã a vântului care suflã la altitudini medii eclanºeazã furtuni deasupra oceanului, norii cumulus mici pot deveni rapid nori cumulonimbus enormi.

Nori turn

Când se crap de ziuã, acest impunãtor nor cumulus proiecteazã umbre lungi.

Pagina 88 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Tipuri de nori: norii verticali

Multe formaþiuni noroase de altitudine mare ºi medie sunt dezvoltate pe orizontal, dar nu ºi pe vertical - adicã norii nu sunt foarte înalþi sau groºi. Dar sunt ºi alte tipuri de nori, de obicei rezultaþi în urma convecþiei, care se dezvoltã bine ºi în plan vertical; unii dintre aceºti nori se pot întinde de la straturile inferioare pânã la cele superioare ale troposferei, adicã pânã la limita la care se pot forma majoritatea norilor. Aceºti nori gigantici care umplu pur ºi simplu cerul vizibil se numesc cumulonimbus sau nori de furtunã ºi pot ajunge la înãlþimi de douã ori mai mari decât înãlþimea muntelui Everest, echivalând cu înãlþimi de aproape 18 000 de metri în straturile superioare ale atmosferei. Când sunt complet formaþi, aceºti nori prezintã o coroanã imensã elongatã, în formã de nicovalã alcãtuitã din masã noroasã. ªi norii mai mici se pot dezvolta mult pe verticalã, precum este cazul norilor cumulus care se transforma adesea în cumulonimbus în stadiile finale ale dezvoltãrii. Aceºti nori verticali se numãrã printre cele mai impresionante formaþiuni noroase; sunt preferaþii fotografilor, datoritã frumuseþii lor.

NOR ÎN PLINÃ EXPANSIUNE

Inversiunile de temperaturã în straturile superioare ale troposferei determinã expansiunea pe orizontalã a norilor cumulonimbus, aceºtia cãpãtând forma tipicã de nicovalã.

Nori tip nicovalã

Aceºti nori cumulonimbus au formã tipicã de nicovalã, specificã norilor de furtunã.

Nori de furtunã

În timpul desfãºurãrilor furtunilor, norii cumulus pot lua forma norilor verticali înalþi care produc averse locale de ploaie foarte abundente.

Potenþial de creºtere

Unii dintre aceºti nori cumulus înalþi se pot transforma ulterior în cumulonimbus.

Pagina 89

ROTAÞII DE FURTUNÃ

Furtunile se pot dezvolta în ritmuri diferite în aceeaºi zonã, celulele de furtunã în dezvoltare înlocuind celule mature, pe mãsurã ce acestea se împrãºtie.

Celula de furtunã

Norii cumulus din jurul acestei celule de furtunã se pot transforma în furtuni.

NOR SINGURATIC

În condiþii favorabile, celule mari de furtunã se pot dezvolta izolat; se poate astfel observa cum se dezvoltã un nor gigant.

O singurã celulã

Vânturile puternice înclinã vârful acestei celule de furtunã cãtre dreapta.

COLOANE CARE SE ÎNALÞÃ

Coloane de nori cumulus pot uneori sã se învolbureze rapid ºi sã se înalþe, transformându-se într-o formaþiune noroasã de cumulonimbus.

Cer învolburat

Acest aspect de vatã de zahãr e rezultatul "bulelor" de nor cumulus care se dezvoltã rapid.

Pagina 90

NORI DE PLOAIE

Când se formeazã furtunile, suprafeþe foarte întinse pot fi umbrite de nori; se produce de obicei cãderi locale masive de precipitaþii.

Vreme furtunoasã

Un grup de nori de furtunã "fierbând" deasupra statului Texas, SUA, în iunie 1991.

NORI TURBULENÞI

Turbulenþa din interiorul unei formaþiuni noroase de cumulus în plinã dezvoltare poate provoca neplãceri pasagerilor din avioanele care le traverseazã.

Vedere din avion

Acest nor cumulus în dezvoltare semnaleazã o zonã în care e posibil sã se dezvolte o furtunã.

VÂRF DE NOR

Vârful unui nor cumulonimbus are o formã spectaculoasã de nicovalã, care e în mare parte alcãtuitã din cristale de gheaþã minuscule.

La mare altitudine

Vârful unui nor de furtunã precum cel de faþã poate atinge altitudinea de 9 000 de metri.

Pagina 91

NOR DE MUSON

În regiunile tropicale se pot forma zilnic furtuni specifice sezonului ploios, de obicei târziu dupã-amiaza sau seara devreme.

Formarea unei furtuni

Aceastã vedere, luatã în 1984 dintr-o navetã spaþialã redã o furtunã formatã deasupra Braziliei.

SEZONUL FURTUNILOR

Musonii din Asia de sud ºi sud-est determinã furtuni pe o suprafaþã extinsã, cu ploi masive ºi inundaþii localizate.

Musonul

În centrul acestei imagini se poate observa un grup de furtuni iscate de muson deasupra Indiei.

FURTUNA DE DUPÃ-AMIAZÃ

Furtunile se formeazã adesea deasupra uscatului dupã-amiazã, când temperatura atinge cotele maxime.

O singurã celulã

O singurã celulã de furtunã se dezvoltã la nord de lacul Poopo din Bolivia.

Pagina 92 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Tipuri de nori: nori neobiºnuiþi

Existã o varietate caleidoscopicã de nori de toate formele, modelele sau culorile, majoritatea fiind familiare metorologilor prin observarea zilnicã. Dar unele tipuri de nori sunt vãzute mai rar, fie pentru cã condiþiile atmosferice necesare pentru formarea acestora sunt mai neobiºnuite, fie pentru cã apar în regiuni îndepãrtate. Aceste formaþiuni noroase sunt impresionante. ªi furtunile pot produce efecte vizuale impresionante, ca ºi unele tipuri de nori superiori, mai ales când Soarele se aflã la anumite unghiuri. Norii de deasupra zonelor muntoase au un aspect deosebit din cauza efectelor turbulente ale vânturilor care suflã în aceste regiuni abrupte. Aceºti nori au adesea forme regulate, rotunjite, ºi se crede cã au fost confundaþi cu OZN-uri, mai ales noaptea - când, reflectând lumina lunii, au fost confundaþi cu farfuriile zburãtoare. Vederile de nori din spaþiu au redat modele de formaþiuni noroase ciudate ºi complicate care nu pot fi uºor observate de cineva de pe Pãmânt. Varietatea ºi complexitatea norilor sunt uriaºe.

NORI FÃCUÞI DE OM

Emisiile eºapamentului aeronavelor care zboarã la mare înãlþime pot produce nori tip cirrus la contactul cu temperaturi sub media de îngheþ.

Dâre lãsate de avioane

Aceastã dârã a devenit difuzã, împrãºtiindu-se din cauza vântului.

LINII DE RADIATUS

Vânturile puternice sunt adesea cauza formãrii de linii lungi în norii cirrus radidatus care par sã radieze dintr-o singurã parte a orizontului.

Frumuseþe naturalã

Soarele care apune lumineazã un nor cirrus radiatus cu o formã spectaculoasã de evantai.

Pagina 93 VREMEA ÎN ACÞIUNE

FORME NEOBIªNUITE

Unele formaþiuni noroase au forme complexe ºi neobiºnuite din cauza proceselor atmosferice complexe care interacþioneazã.

Ca o tornadã

Norii cu forme tubulare ca acesta pot cãpãta aspectul unei tornade.

NOR FILTRAT

Când un nor se formeazã la altitudinea potrivitã, aproape de rãsãrit sau de apus, aºa numitele razele crepusculare împrãºtie lumina în atmosfera inferioarã.

Iluzie

Aceste umbre întunecate pe cer sunt cauzate de razele crepusculare.

NOR NETED

Vânturile puternice care suflã pe vârf de munte sunt împinse în sus, rezultatul fiind nori netezi în formã de lentilã, numiþi altocumulus lenticularis.

Lenticularis

În imagine aveam un excelent exemplu de nor autocumulus lenticularis format pe culmea acestui munte.

Pagina 94

NOR SPIRALAT

Fotografiile din spaþiu dezvãluie contorsiunea vârtejurilor, numite Vârtejuri von Karman - curenþi stârniþi de nori inferiori care suflã deasupra insulelor.

Impactul vântului

Aceste vârtejuri von Karman au fost fotografiaþi deasupra insulelor Canare.

NOR ABSTRACT

Modele complicate ale unor vârtejuri von Karman sunt determinate de uscatul de dedesubt ºi de condiþiile meteo existente.

Delicat

Aceºti nori fini au fost formaþi de vânturile care suflã deasupra coastei nordice a Rusiei.

VEDERE DIFERITÃ

Spre deosebire de lentilele standard ale camerelor de luat vederi care "vãd" un sector mic al cerului, telescoapele cu câmp larg au o viziune mult mai amplã.

Lujeri aerieni

Amplul câmp vizual al unui telescop a surprins aceastã vedere spectaculoasã a unui nor.

Pagina 95

IMPACTUL VÂNTULUI

Vânturile care suflã deasupra insulelor produc vârtejurile von Karman ºi alte modificãri dramatice în formaþiunile de valuri.

Dublu impact

Vânturile care suflã deasupra insulei în dreapta produc efecte deasupra norilor de deasupra ºi a valurilor de dedesubt.

IMPACT ASUPRA INSULELOR

În condiþii meteo adecvate se pot produce vârtejuri von Karman deasupra oricãrei insule.

Vârtejuri

Aceste vârtejuri van Karman s-au format în largul coastelor de est ale Mexicului.

DÂRE DE NORI

Vârtejurile complexe pot conþine ºiruri de vârtejuri care se miºcã în direcþie opusã pe mulþi kilometri în avalul uscatului care evidenþiazã formarea lor.

Tipuri

Aceste vârtejuri complicate s-au format în avalul de Insulelor Capului Verde.

Pagina 96 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Ceaþã ºi abur

Ceaþa e de fapt un nor format aproape de sol ºi, ca ºi alþi nori, se formeazã în urma condensãrii. În timp ce condenseazã, vaporii de apã aderã în contact cu solul, la particulele atmosferice precum firicelele de praf. De cele mai multe ori, ceaþa e alcãtuitã din picãturi de apã, dar existã ºi ceaþã din cristale de gheaþã, în regiunile polare, unde temperaturile scad sub -30⁰ Celsius. Aburul, adesea confundat cu ceaþa, e format de fapt din picãturi minuscule de apã în suspensie, care nu reduc vizbilitatea în aceeaºi mãsurã ca ceaþa. Picãturile de ceaþã se formeazã prin adãugarea de vapori de apã sau prin rãcirea aerului. Drept urmare, existã mai multe tipuri de ceaþã - ceaþa de radiaþie, ceaþa frontalã, de advecþie ºi de evaporare.

Ceaþa poate fi misterioasã ºi înfricoºãtoare sau liniºtitoare. Pentru cã reduce vizibilitatea, poate fi periculoasã pentru conducãtorii auto, marinari ºi piloþi. Ceaþa densã se poate produce în oraºe, unde existã milioane de particule minuscule pe care pot sã condenseze vaporii de apã. Ceaþa combinatã cu praf sau fum se numeºte smog.

Podul de aur acoperit de ceaþã

Vânturile umede de pe coastã care suflã peste apele reci ale Oceanului Pacific formeazã ceaþa de advecþie care se întinde peste Podul Golden Gate ºi peste dealuri pânã în Golful San Francisco, SUA, în timpul verii.

Jos în vale

Ceaþa e asociatã cu vãile - e rezultatul rãcirii radiative din timpul nopþii, peste pãtura de aer deja rece care a coborât în cel mai de jos punct al unei regiuni - valea.

Ceaþa plutitoare

Ceaþa de radiaþie se formeazã în vãi care au deasupra cer senin ºi un strat proaspãt de zãpadã dedesubt. Ceaþa de radiaþie e de fapt un nor aflat în contact cu solul. Se formeazã când cãldura de pe suprafaþa Pãmântului e radiatã cãtre spaþiu, iar pãmântul se rãceºte. Acesta rãceºte stratul de aer de lângã sol, unde umezeala condenseazã în milioane de picãturi minuscule de apã.

Pagina 97 CEAÞÃ ªI ABURUL

Ridicarea ceþei

Încãlzirea produsã de soare disipeazã marginile unei mase de ceaþã, fãcând-o sã se ridice treptat. Ceaþa creatã noaptea începe sã se destrame pe mãsurã ce soarele se ridicã pe cer, încãlzind aerul ºi solul. Încãlzirea aerului reduce umiditatea relativã ºi ajutã la miºcarea aerului, aducând jos aer uscat de sus, ºi determinând astfel ridicarea bazei ceþei. De cele mai multe ori în urma acestor fenomene, ceaþa dispare.

Dacã ceaþa e foarte densã, e posibil ca razele soarelui sã nu poatã pãtrunde pentru a încãlzi solul, iar ceaþa nu se va ridica. Dimineþile ceþoase, urmate de un nor compact care ecraneazã soarele, au drept rezultat zile reci.

Plutind peste Canalul Mânecii

O imagine din satelit redã clar o formaþiune de ceaþã - des întâlnitã vara ºi primãvara - în nordul ºi nord-estul Arhipelagului Britanic.

Pagina 98 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Tipuri de precipitaþii

Precipitaþiile sunt cele care faciliteazã circuitul apei între diferitele ei rezervoare - de la atmosferã cãtre oceane, râuri, gheþari ºi calotele glaciare. Prin definiþie, precipitaþiile sunt orice apã lichidã sau gheaþã care cad liber din atmosferã pe Pãmânt sub influenþa gravitaþiei. Se cunosc trei tipuri de precipitaþii: lichide, solide ºi îngheþate. Deºi se formeazã mulþi nori, puþini dintre aceºtia produc cantitãþi însemnate de precipitaþii. În general, norii mai groºi de 1 200 metri pot produce precipitaþii, dar numai norii nimbostratus ºi cumulonimbus sunt responsabili de cele mai mari cãderi de precipitaþii. În alte tipuri de nori, picãtura de nor sau cristalul de gheaþã sunt prea mici pentru a trece printre curenþii ascendenþi din nor ºi pentru a ajunge pe sol sub formã de precipitaþii. Chiar dacã picãturile de ploaie ar fi îndeajuns de mari, ele ar putea sã se evapore sub baza norului.

Într-o menghinã de gheaþã

Cãderile de precipitaþii lichide pe ramurile reci ale unui copac vor îngheþa la contactul cu acestea, dacã aerul care înconjoarã ramurile are o temperaturã sub temperatura de îngheþ. Într-o furtunã de gheaþã, acumulãrile de gheaþã pot fi atât de mari încât vor rupe crengile.

Precipitaþii lichide la tropice

Precipitaþiile sub formã de ploaie ºi burniþã sunt des întâlnite în oraºul indian Darjeeling în timpul musonilor. Ploaia se formeazã într-un nor sub formã de picãturi de ploaie sau sub formã de cristale de gheaþã. Forma sub care precipitaþiile ajung pe sol depinde de structura temperaturii din straturile inferioare ale atmosferei între nor ºi sol.

În calea ninsorii

Zãpada udã cu mare conþinut de apã ºi care cade la temperaturi apropiate de punctul de îngheþ se lipeºte adesea de obiecte ca trunchiurile ºi crengile copacilor. Unii copaci, precum copacii de conifere, au dezvoltat o formã alunecoasã, care reduce la minimum acumulãrile de zãpadã.

A PLOAIE ªI ZÃPADÃ

B Mici picãturi de apã

C Formarea de picãturi mai mari

D Cristale de gheaþã au diferite forme

E Fulgi de zãpadã ajung la baza norului

Pagina 99 TIPURILE DE PRECIPITAÞII

Tipuri de precipitaþii

Meteorologii împart precipitaþiile în lichide (ploaia ºi burniþa), solide (zãpada, bilele de gheaþã ºi grindina) ºi precipitaþii lichide de condensare (ploaia îngheþatã ºi burniþa îngheþatã). Ploaia este precipitaþie lichidã, care cade în principal din nori nimbostratus sau cumulonimbus, având picãturi de cel puþin 0,5 mm diametru. Burniþa este de fapt formatã din numeroase picãturi mici cu diametrul între 0,25 ºi 0,5 mm ºi provine din nori stratus. Zãpada e precipitaþie îngheþatã, alcãtuitã din cristale de gheaþã, cu forme variate hexagonale sau ramificate, adesea formând fulgi de zãpadã. Precipitaþile sunt continue sau intermitente. Ploaia continuã sau zãpada continuã este rezultatul unei activitãþi frontale, iar precipitaþiile intermitente sunt rezultatul combinaþiei dintre convecþie ºi instabilitatea atmosfericã.

Fenomen global

Pictorul japonez Nado Hiroshige (1797-1858) a pictat Ploaie la Podul Ohashi din Ataka. Ploaia care cade atât de puternic poate cãdea din nori stratiformi. Aceºti nori acoperã de obicei o zonã întinsã, astfel încât ploaia tinde sã cadã pe zone întinse ºi sã dureze mult. Aversele cad din nori cumuliformi, fiind mai localizate ºi având o duratã scurtã. Ploaia cade peste tot în lume cu excepþia regiunilor polare, unde precipitaþiile sunt doar sub formã de zãpadã.

Alb urban

Aºa aratã traficul din New York când precipitaþiile cad sub formã de zãpadã abundentã - fiind rezultatul temperaturilor aflate în jurul punctului de îngheþ în atmosfera inferioarã. La aceste temperaturi, cãderile de zãpadã sunt frecvente când umezeala din atmosferã este la nivele ridicate.

Pagina 100 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Ploaia ºi burniþa

Ploaia reprezintã precipitaþii lichide care cad pe sol din nori. Norii care produc ploaie sunt suficient de adânci pentru a crea picãturi mari de ploaie. Picãturile mai mici pot cãdea sub formã de burniþã din unii nori stratus sau cumulus, care nu sunt îndeajuns de adânci pentru a produce picãturi mari de apã. Burniþa apare de obicei ca un abur care cade atât de încet prin aer, încât pare a fi suspendatã în atmosferã. Chiar dacã burniþa persistã mai mult, impactul sãu e minim, pe sol înregistrându-se ca nivel extrem de mic de precipitaþii. Ploaia, pe de altã parte, poate fi uºoarã sau extrem de puternicã, cauzând inundaþii întinse ºi afectând viaþa cotidianã. Dar ploaia e un element vital în cadrul circuitului apei: e una dinte principalele cãi prin care apa din atmosferã se reîntoarce în ocean ºi este vitalã pentru refacerea rezervelor de apã dulce ale omului.

Unealta de propagare a naturii

Pe lângã faptul cã e un element de bazã în viaþa plantelor, ploaia ajutã ºi la perpetuarea unor specii. În acest prim-plan, impactul picãturilor de ploaie asupra ciupercilor cu pãlãrie, face ca sporii acestora sã fie pulverizaþi în aer, ca ºi picãturile de apã.

Coºmarul conducãtorilor auto din marile oraºe

Ploaia e o binecuvântare pentru fermieri, dar locuitorilor din oraºe le poate cauza mari inconveniente, încetinind traficul pe autostrãzi ºi aeroporturi. Scurgerea apei de pe strãzile pavate ºi trotuare dupã o ploaie puternicã are drept rezultat inundaþii localizate.

Soluþii ingenioase

Aceste ºcolãriþe indoneziene ºi-au pus pantofii într-o umbrelã rãsturnatã pentru a trece o stradã inundatã din Jakarta în timpul unei inundaþii localizate din ianuarie 2002. Inundaþiile localizate sunt frecvente la tropice, în timpul anotimpului musonic.

Pagina 101 PLOAIE ªI BURNIÞÃ

"PLOAIE CU SOARE"

Câteodatã, poate ploua ºi când norii de pe cer nu se aflã chiar deasupra noastrã. Vântul transportã precipitaþiile, astfel cã ploaia cade pe sol în altã parte, udându-ne bine cu averse ivite ca din senin. Se crede cã acest fenomen este la originea zicalei populare: "din senin", care înseamnã un eveniment întâmplat pe neaºteptate. Pe de altã parte, ploaia îngheþatã este des întâlnitã în regiuni în care adesea cad zãpezi. Când temperaturile de la nivelul solului scad sub zero grade, picãturile de apã care cad din nori sunt foarte reci ºi cel mai probabil vor îngheþa când întâlnesc un strat de aer mai rece sau o suprafaþã cu o temperaturã sub cea de îngheþ. Precipitaþiile care îngheaþã astfel sunt cunoscute sub numele de ploaie îngheþatã. În aer, ploaia se poate transforma în granule mici, care cad pe sol sub formã de lapoviþã sau mãzãriche.

Aparenþe înºelãtoare

Câteodatã se întâmplã sã nu plouã, deºi norii se aflã chiar deasupra noastrã. Un strat de aer uscat aflat sub nor poate determina evaporarea picãturilor de apã la trecerea prin el. Acest fenomen, adesea de neînþeles pentru o persoanã aflatã la sol se numeºte virga. Pentru cã virga nu atinge solul, nu poate fi clasificatã ca precipitaþie. Dar evaporarea care produce virga creºte nivelul de vapori de apã din stratul de aer uscat, crescând astfel ºansele ca urmãtoarele cãderi de precipitaþii sã atingã solul.

Îngheþat pe neaºteptate

Un strat subþire de aer cu o temperaturã sub cea de îngheþ aproape de nivelul solului poate determina îngheþarea ploii la contactul cu crengile copacilor sau cu florile, încapsulându-le temporar într-un strat de gheaþã.

PICÃTURI, MARI ªI MICI

O ilustrare comparativã aratã cã picãturile de ploaie (stânga jos) sunt mult mai mari decât cele de burniþã (a doua din stânga jos). O picãturã de ploaie obiºnuitã are un diametru de aprox. 0,5 mm, iar o picãturã obiºnuitã de burniþã nu depãºeºte 0,2 mm diametru. Din cauza dimensiunii mai mari, când o picãturã de ploaie cade din nor, ea cade mai repede decât una de burniþã; rezistenþa aerului încetineºte picãtura minusculã de burniþã pânã la viteze extrem de mici. Aceastã coborâre înceatã explicã de ce burniþa pare cã pluteºte în derivã mai degrabã decât cã picã direct pe sol.

Picãturi sferice ºi elipsoide

Picãturile mici de ploaie au o formã aproape sfericã (a doua din dreapta jos), iar picãturile mari de ploaie au o formã aplatizatã, elipsoidã, cu o bazã platã din cauza rezistenþei aerului la cãdere (dreapta jos).

A Picãtura de apã

B Picãtura de burniþã

C Sfericã

D Aplatizatã

Pagina 102 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Zãpadã, gheaþã ºi grindinã

Când un strat de aer suficient de gros, aflat lângã sol, are o temperaturã aflatã la sau sub punctul de îngheþ al apei, la sol vor cãdea granule de zãpadã, grindinã ºi gheaþã. În timpul iernii, zãpada sub formã de fulgi de zãpadã cade din nori tip stratus sau cumulus. Grindina este provocatã de furtuni, în timpul cãrora se formeazã particulele de gheaþã, la trecerea picãturilor de apã foarte reci prin mai multe straturi de nori cu temperaturi diferite. Granulele de gheaþã sunt produse când ploaia care cade printr-un strat de aer cald întâlneºte în calea ei un strat gros de aer aflat sub temperatura de îngheþ ºi care le transformã în stare solidã. Câteodatã, granulele de gheaþã se pot acumula la sol.

În multe pãrþi ale lumii, formarea unui strat gros de zãpadã deasupra solului este vitalã pentru agriculturã ºi pentru obþinerea de apã, pentru cã stratul de zãpadã ajutã la încetinirea scurgerii de apã topitã în sol, reducând pierderile de apã. În zonele montane din vestul Statelor Unite, de exemplu, stratul de zãpadã ºi topirea zãpezii care urmeazã, furnizeazã mare parte din apa necesarã pentru irigaþii, producerea de energie electricã pentru si uz industrial.

Zãpadã... dar doar pe lac

Iarna, aerul rece care se deplaseazã peste apele relativ calde ale Lacului Superior, cel mai nordic dintre Marile Lacuri, aflate la graniþa dintre Canada ºi Statele Unite, contribuie la producerea zãpezii pe lac. Aerul devine saturat ºi se formeazã norii de convecþie, însoþiþi de vijelii ºi fulgi de zãpadã.

Gheaþã instant

Ploaia care cade pe suprafeþe cu o temperaturã mai micã de 0°C îngheaþã la contactul cu acestea, formând o pojghiþã de gheaþã. Aversele de ploaie îngheþatã se pot transforma în furtuni de gheaþã în toatã regula, în care acumularea ºi stratul gros de pojghiþã de gheaþã pot avaria cablurile de utilitãþi de suprafaþã.

Cu grijã!

Cãderile de zãpadã din zonele urbane pot determina fie neplãceri minore, care provoacã nemulþumiri în trafic, fie pot cauza accidente serioase pe ºosele ºi avarii ale sistemelor de infrastructurã.

Pagina 103 ZÃPADÃ, GHEAÞÃ ªI GRINDINÃ

Întreruperea transportului

O acumulare de zãpadã poate avea un impact major asupra infrastructurii urbane. În imagine, o bicicletã din Norvegia este blocatã în zãpadã. Zãpada poate sã facã ravagii asupra vehiculelor aflate în circulaþie, asupra trenurilor ºi avioanelor. Cea mai mare parte a cãderilor de precipitaþii de pe Pãmânt se formeazã iniþial ca zãpadã.

Temperaturile la câteva mii de metri deasupra solului sunt sub punctul de îngheþ, permiþând astfel coexistenþa cristalelor de gheaþã ºi a picãturilor de apã foarte reci. Pe unele vârfuri montane, zãpada cade la temperaturi aflate deasupra punctului de îngheþ, în timp ce pe piscurile mai joase, precipitaþiile cad sub formã de ploaie.

CRISTALE PLUTITOARE

Fulgii de zãpadã pot avea forme diferite, dar toþi sunt variaþii ale unei forme de baza hexagonale, ca un cristal. Forma fulgilor depinde de mediul care existã în norul în care se formeazã - temperatura aerului ºi a cristalului ºi cantitatea de vapori de apã din aer.

A Ac

B Coloanã

C Farfurie

D Dendritã

E Stea

F Coloanã cu capete farfurie

Pagina 104 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Culoare ºi luminã

Ochiul uman vede culorile prin detectarea radiaþiilor electromagnetice dintr-o zonã a spectrului numitã luminã vizibilã. Lumina, care ajunge la ochi fie direct din surse precum este soarele, fie reflectatã de pe suprafeþe precum este aceastã paginã, stimuleazã celulele-bastonaºe ºi celule-conuri din ochi. Celulele-bastonaºe disting lumina, iar celulele-conuri rãspund la anumite lungimi de undã din luminã pentru a distinge culoarea. Lumina albã, precum cea care vine de la soare, este policromã, deoarece conþine luminã de toate culorile, de o intensitate aproape uniformã. La trecerea luminii prin atmosfera Pãmântului, unele dintre razele solare sunt redirecþionate sau împrãºtiate de moleculele aflate în suspensie ºi astfel produc fenomene precum albastrul cerului ºi apusurile roºiatice. Picãturile de apã ºi cristalele de gheaþã împrãºtie culorile, dând norilor aspectul caracteristic alb în timpul zilei.

Combinaþie magicã

Combinaþia de nori împrãºtiaþi ºi apus de soare oferã o priveliºte în culori spectaculoase, care în imaginea alãturatã este dublatã ºi de reflectarea în apele unui lac. Cerul albastru de la înãlþimi mai mari se pierde în nuanþe de portocaliu ºi roºu, aproape de linia orizontului. Cerurile altor planete, precum Marte, se vãd în culori diferite faþã de cele de pe Pãmânt, pentru cã au alte caracteristici atmosferice.

Nori pufoºi într-un rãsãrit de soare

Lumina din acest peisaj de dimineaþã, deasupra unui lac montan, are o nuanþã finã albicioasã, determinatã de soarele care rãsare, ale cãrui raze sunt împrãºtiate de picãturile de apã din nori ºi ceaþã.

Pagina 105 CULOARE SI LUMINÃ

1 Cer pictat cu soare

Partea de sus a acestui nor primeºte cea mai mare cantitate de luminã ºi astfel pare alb, partea de jos primeºte mai puþinã luminã ºi capãtã astfel o nuanþã arãmie.

DE CE CERUL ESTE ALBASTRU

Lumina soarelui trece prin atmosferã în unde drepte, invizibile. Aºa numita luminã albã este un amestec de toate culorile spectrului solar: roºu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo ºi violet. Fiecare culoare a spectrului vizibil cãlãtoreºte pe o lungime de undã diferitã, roºul ºi portocaliul având cea mai mare lungime de undã, iar indigoul ºi violetul, cea mai micã. Culorile razelor se schimbã, în perioada de timp cuprinsã între dupã-amiazã ºi apusul soarelui. Diagrama din dreapta redã un unghi înalt de intrare a razelor soarelui, precum la orele prânzului, când lumina policromaticã trece prin atmosferã pe o lungime de undã relativ scurtã. Moleculele gazoase din atmosferã împrãºtie lumina solarã, începând cu culoarea violet aflatã la sfârºitul spectrului. Când soarele se aflã sus pe cer, numai culorile violet, albastru, indigo ºi puþin verdele sunt împrãºtiate, dând astfel naºtere unui cer albastru.

Imaginea din dreapta jos redã lumina solarã trecând pe o traiectorie lungã prin atmosferã aproape de apus. În acest moment, lungimea traiectoriei poate fi de treizeci de ori mai mare decât la amiazã. Existând un numãr semnificativ mai mare de molecule pe traiectorie în acest moment, pe cer este împrãºtiatã mai multã luminã albastrã, verde ºi galbenã, astfel încât numai lumina roºie ºi portocalie ajung la oameni. Un fenomen similar are loc la rãsãrit. Culorile roºu ºi portocaliu pot fi intensificate de poluarea atmosfericã, de cenuºã ºi fumul provenite din incendii ºi arderi sau de la erupþiile vulcanice, aflate la mii de kilometri distanþã.

Modul în care picãturi de apã din nori disperseazã lumina creeazã culoarea albã a norilor.

Un apus spectaculos

Orizontul înnorat ºi praful din atmosferã pot produce culori spectaculoase la apus. Razele de luminã care trec printre nori bine conturaþi se numesc raze crepusculare.

106 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Curcubee ºi coroane

Lumina soarelui, care trece prin picãturi de nori aflate în suspensie sau prin picãturi de ploaie care cad poate da naºtere unor efecte optice foarte interesante ºi adeseori frumoase. Dacã ne întoarcem cu spatele la soare ºi vedem un curcubeu în picãturile de ploaie care cad, acesta este rezultatul unei traiectorii foarte complicate a razelor solare. Când lumina trece prin picãturi, ea este refractatã sau îndoitã ºi dispersatã în culorile sale componente. O parte din lumina care a intrat în picãtura de ploaie este reflectatã, permiþându-ne sã vedem diferite culori formând un curcubeu. Dar dacã ne uitãm în direcþia soarelui printr-un strat subþire de nori care conþin picãturi de apã de aceeaºi mãrime, avem ocazia sã vedem o coroanã ºi o culoare irizatã. Când razele de luminã trec pe lângã micile picãturi sferice, se formeazã modele de interferenþã ºi de difracþie, cu benzi de culoare alternante. Coroana se poate vedea cel mai bine când Luna, mai degrabã decât soarele, este sursa de luminã; nu numai cã nu este deloc recomandat sã ne uitãm direct la soare, dar strãlucirea acestuia tinde sã acopere efectul de coroanã. Irizarea sub formã de petice de culoare neregulate în norii mijlocii de lângã Soare sau Lunã. Este, de fapt, o coroanã imperfectã, pentru cã se formeazã în urma aceluiaºi proces de difracþie a luminii în jurul picãturilor de apã. Nu are simetria unei coroane apãrând ca petice difuze sau benzi de culoare.

EXPLICAÞIA FENOMENULUI

Curcubeele au aprins imaginaþia omului de-a lungul vremurilor, adesea având o mare însemnãtate religioasã, pentru cã apãreau periodic pe cer. De-abia la sfârºitul secolului XVII a apãrut explicaþia ºtiinþificã a fenomenului. Issac Newton a demonstrat cã, atunci când o razã de luminã care trece printr-o prismã de sticlã este refractatã, ea se disperseazã într-un spectru de culori. Pornind de la aceasta, el a dedus corect cã lumina albã este o combinaþie alcãtuitã din toate culorile din spectrul vizibil.

Impresionant, dar efemer

Este necesarã o combinaþie de soare ºi ploaie pentru formarea unui curcubeu. Cu cât soarele este mai sus pe cer, cu atât este mai plat arcul curcubeului.

Spectrul strãlucitor al mãrii

Irizarea cauzatã de soare scânteiazã pe apa oceanului. Benzile ca de curcubeu care apar pe suprafaþa mãrii sunt cauzate de modelele de interferenþã sau difracþie ale razelor soarelui reflectate de pe suprafaþa apei. Sunt vizibile majoritatea culorilor din spectru. Irizarea este uneori asociatã cu dezvoltarea unui sistem frontal.

Frumuseþea unicã a unei coroane

Cercurile fin colorate care înconjoarã luna sau soarele atunci când sunt vãzute prin nori subþiri altocumulus se numesc coroane.

Curcubeu dublu

Un curcubeu iniþial complet apare alãturi de secþiuni dintr-un al doilea curcubeu mai palid. Banda din mijloc a curcubeului principal este albastrã, iar secvenþa de culori este inversatã la al doilea curcubeu.

Pagina 107 CURCUBEE ªI COROANE

A Prismã

B Spectru

C Picãturã de ploaie

D Spectru

E Soare

CUM SE FORMEAZÃ UN CURCUBEU

Lumina solarã albã, amestec de luminã de multe culori, trece printr-o prismã - precum o apã - ºi este dispersatã, descompunându-se astfel în culorile sale constituente (sus). Lumina solarã care trece printr-o picãturã de ploaie sfericã este de douã ori dispersatã ºi descompusã în culorile sale constituente (centru). Atunci când soarele se aflã în interiorul unui unghi de 42 de grade faþã de linia orizontului ºi ploaia cade în apropiere, dacã privim în partea opusã soarelui ºi cãtre ploaie, putem vedea curcubeul cu o serie de benzi de culoare de la albastru în interior la roºu în exterior (jos).

A Soare

B Aversã de ploaie

C Privitor

D Curcubeu

108 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Nimburi de luminã ºi parhelii

Cristale de gheaþã aflate în suspensie ºi care joacã rolul unor prisme sunt responsabile de efectele optice numite nimburi de luminã (sau halouri) ºi parhelii. Când lumina solarã sau selenarã trece prin cristale, aceasta este refractatã sau îndoitã. Pentru cã multe din cristalele de gheaþã sunt aºezate la întâmplare, se produc halourile circulare. În anumite locuri din halouri se formeazã petice foarte intens luminoase, cunoscute ca parhelii. Pentru cã refracþia luminii variazã în funcþie de culori, nimburile ºi parheliile au culori diferite. Cristalele de gheaþã nu sunt singurele care refracteazã lumina solarã, ea fiind refractatã când trece prin diverse elemente din atmosferã, producând miraje ºi câteodatã un fenomen legat de prezenþa prafului, cunoscut ca strãlucire verde, care se petrece exact atunci când soarele dispare sub linia orizontului.

NIMBURILE, VESTITORII PLOII - UNEORI

Vreme de secole, nimburile au fost indicatorul tradiþional al venirii ploii. Ploaia urmeazã câteodatã dupã apariþia unui nimb - norul cirrus, conþinând cristale de gheaþã necesare refractãrii, care formeazã nimbul, precedã câteodatã un sistem frontal ce aduce ploaia. Totuºi, existã multe excepþii de la aceastã combinaþie de fenomene ºi un nimb nu poate fi considerat un vestitor de încredere al ploii. Nimburile se formeazã peste tot în lume, dar sunt mai des întâlnite la latitudinile mai mari. Mãrimea ºi culoarea lor diferã considerabil ºi uneori sunt incomplete, formând arcuri, nu inele complete.

Fenomen polar

Soarele ºi o secþiune de nimb, împreunã cu douã parhelii strãlucitoare dominã cerul antarctic. Fenomenul se petrece adesea în regiunile polare, dar poate fi vãzut ºi la latitudini mai joase. Parheliile creeazã o iluzie impresionantã de trei sori prezenþi pe cer.

Doar aer subþiat

Clãdirile de mai jos nu sunt altceva decât plãsmuiri ale luminii - miraje. Când suprafaþa Pãmântului este fierbinte, densitatea crescutã a aerului de la suprafaþa solului poate determina refracþia luminii înapoi în sus, rezultând o imagine la orizont.

Pagina 109 NIMBURI ªI PARHELII

Când soarele se face verde

O licãrire verde reprezintã o schimbare rapidã a culorii unui mic semicerc, ce înconjoarã soarele la apus sau la rãsãrit. Aceastã micã izbucnire de culoare, care se transformã din roºie în verde, dureazã numai câteva secunde.

Soarele într-un cadru de luminã

Nimbul soarelui se produce când razele sale sunt refractate sau îndoite de minuscule cristale de gheaþã.

Coloana scânteietoare a soarelui

Acest efect optic spectaculos numit coloanã de soare este provocat de reflecþia razelor soarelui în cristalele de gheaþã care plutesc cãtre Pãmânt. Cristalele îºi au originea în nori cirrus sau în ceaþa de gheaþã care pluteºte lângã sol. Coloanele de soare se vãd cel mai adesea la latitudini mari, unde gheaþa abundã.

A Privitor

B Parhelie

C Nimb

Efecte trecãtoare care încântã ochiul

Razele de luminã care trec printr-un vãl de cristale de gheaþã produc fenomenele de nimb ºi parheliile. Cel mai întâlnit unghi de refracþie prin cristalele de gheaþã este cel de 25 de grade ºi cele mai multe nimburi se produc astfel. Acest inel luminos circular rezultã în urma unei orientãri relativ întâmplãtoare a minusculelor cristale.

Pagina 110 VREMEA ÎN ACÞIUNE

Aurorele

Suprafaþa Soarelui este volatilã. Perturbaþiile creeazã uneori erupþii de particule ionizate, care sunt ejectate în spaþiu la viteze incredibile, parcurgând distanþa Soare-Pãmânt în numai 30 de ore. Câmpul magnetic al Pãmântului deviazã aceste particule încãrcate cãtre poli, unde declanºeazã furtuni magnetice masive. Când aceste particule se lovesc de moleculele ºi de atomii din ionosferã, ele vibreazã; când se întorc la starea lor iniþialã, emit luminã. Pentru cã fenomenul se poate petrece pe suprafeþe mari, cerul de la poli se lumineazã cu valuri de raze de luminã albã sau coloratã - aurorele. Acestea se formeazã la distanþe de 80-100 km deasupra Pãmântului; ele se numesc aurore boreale în emisfera nordicã ºi aurore australe în cea sudicã.

O aurorã australã înconjoarã Polul Sud, care se observã în centru. Aceastã imagine a fost surprinsã la 887 km deasupra Antarcticii; liniile de latitudine ºi longitudine ºi coasta Antarcticii au fost adãugate pentru orientare. Aurorele apar cel mai adesea în jurul echinocþiilor, când activitatea petelor solare este la nivel maxim. Aurorele australe pot fi vãzute pânã departe în nord, fiind observate la Brisbane, Australia, iar aurorele boreale pânã la sud, la Atena, Grecia.

Aceastã imagine surprinsã de naveta spaþialã Endeavour aratã o aurorã borealã, sau luminile nordice, ca o strãlucire verde pe cer. În prim-plan se zãresc luminile unui oraº. Aurorele verzi-galbene apar când electronii se lovesc de moleculele de oxigen, în regiuni cu presiune atmosfericã joasã.

Pagina 111

În anul 1991, misiunea spaþialã internaþionalã a captat aceste vederi spectaculoase ale aurorei australe. Ele redau aurora coloratã în roºu în partea superioarã ºi în verde în partea de jos. Aurorele pot apãrea sub formã de: benzi, raze, arcuri sau cortine de luminã multicolorã.

Pagina 112

Vreme extremã

Pagina 113

Pagina 114

Pagina anterioarã

Pâlnia unei tornade este redatã frontal, pe când mãturã regiunile din Vestul Statelor Unite.

Pagina 115

Vremea extremã

Vremea este poate ultimul bastion de sãlbãticie de pe Pãmânt. Vânturile extreme ale uraganelor, tornadelor, viscolelor ºi furtunilor de gheaþã; puterea distrugãtoare a avalanºelor, inundaþiilor, incendiilor de pãdure ºi secetelor - toate ne amintesc de forþa brutã a naturii.

Furtuni 116

Fulgerul 118

Tipuri de fulgere 120

Furtuni de grindinã ºi rafale de vânt 122

Viscole ºi furtuni de gheaþã 124

Tornade 126

Valea Tornadelor 128

Monitorizarea tornadelor 130

Vârtejuri ºi vijelii 132

Uragane 134

Impactul uraganelor 136

Observarea uraganelor 138

Inundaþii, alunecãri de teren ºi avalanºe 140

Secete 142

Valuri de cãldurã ºi incendierea pãdurilor 144

Furtuni de praf 146

Vreme extremã 148

Vreme extremã: SUA 150

Vreme extremã: Europa 152

Cum sã supravieþuieºti în condiþii meteo extreme 154

Pagina 116 VREME EXTREMÃ

Furtuni

Pe Pãmânt au loc în fiecare zi a loc aproximativ 40 000 de furtuni, care reprezintã unul dintre cele mai impresionante fenomene ale naturii. Majoritatea lor au loc primãvara ºi vara, în zonele tropicale ºi subtropicale; lipsesc numai în Antarctica. Furtunile cu tunete ºi trãsnete se formeazã când norii cumulus cresc, pânã când se întind prin toatã troposfera, formând adevãraþi munþi de umezealã, care pot atinge 15 km înãlþime. Condiþiile necesare pentru producerea acestui nor fenomenal sunt furnizate de un front rece, când atmosfera este ridicatã de o dorsalã anticiclonicã cu aer rece, care o deplaseazã pe sub masa de aer existentã. Aºa-numitele condiþii atmosferice instabile, în care temperatura atmosferei descreºte rapid odatã cu altitudinea, pot avea drept rezultat ºi producerea furtunilor. O furtunã tipicã dureazã una sau douã ore, fiind apoi încetinitã de curenþii descendenþi, însoþiþi de ploaie. Furtunile puternice, mai intense, pot uneori chiar ºi mai mult de douã ore. Pot provoca tunete ºi fulgere nãpraznice, ploi abundente, grindinã ºi vânturi intense; impactul lor poate fi devastator, mai ales în mediul urban.

Ochiul din cer

În aprilie 1984, camerele de pe naveta spaþialã au furnizat aceastã vedere de sus a unei serii de furtuni cu fulgere deasupra Floridei, SUA. În ciuda distanþei mari de la care a fost fãcutã fotografia, este evidentã totuºi adâncimea enormã a norilor de furtunã.

Furtunã plutitoare

Puterea clocotitoare care însoþeºte întotdeauna formarea unei furtuni este evidentã din aceastã imagine a norilor. Ploaia abundentã cade deasupra orizontului, în dreapta. Dupã furtunã, vor mai rãmâne numai rãmãºiþe de nori.

Pagina 117 Furtunile

Vreme neîmblânzitã

Întreaga forþã spectaculoasã a unei furtuni cu fulgere ºi trãsnete este captatã în aceastã fotografie, care înfãþiºeazã un imens nor cumulonimbus, luminat de fulger. Cele mai multe furtuni de acest fel au un ciclu de dezvoltare în trei faze. Faza cumulus are loc pe mãsurã ce norii cumulus cresc, uneori pânã la dimensiuni masive, precum în imaginea de faþã. Curenþi ascendenþi puternici împiedicã cãderea ploii ºi nu existã fulgere. Faza a doua este faza maturitãþii, când particulele de gheaþã cresc în partea superioarã a norului ºi devin suficient de mari pentru a produce precipitaþii. Se formeazã curenþi descendenþi; aerul se rãceºte ºi devine mai turbulent ºi încãrcat electric. Apar fulgerele ºi ploaia sau grindina. În cea de-a treia fazã, furtuna se împrãºtie, precipitaþiile creând curenþi descendenþi slabi, care lipsesc norul de sursa sa de energie. Norul se evaporã ºi furtuna se potoleºte. Acest stadiu final poate dura o orã. Furtunile sunt uneori distribuite de-a lungul unei linii de joasã presiune, numitã linie de vijelie, deoarece curenþii descendenþi provoacã vânturi în rafale la suprafaþã. O linie de vijelie deplin formatã este constant regeneratã de curenþii descendenþi mai reci, care ridicã aerul cald ºi umed din jurul lor.

A Nicovalã formatã de vânturile de nivel înalt

B Formarea norului cumulonimbus

C Curent ascendent, central, puternic

D Zonã de descendenþã

E Front rece care avanseazã

CUM IA NAªTERE O FURTUNÃ

Aceastã diagramã aratã cum un front rece contribuie la formarea unei furtuni cu fulgere. O dorsalã anticiclonicã, asociatã cu frontul de aer rece care avanseazã, intrã sub masa de aer existentã, determinând o miºcare ascendentã în aer. Pe mãsurã ce se formeazã furtuna cu fulgere, se formeazã curenþi descendenþi ºi ascendenþi, iar norul se aplatizeazã când ajunge în partea superioarã a troposferei. Partea superioarã a norului formeazã o nicovalã.

Pagina 118 VREME EXTREMÃ

Fulgerele

Cea mai evidentã caracteristicã a furtunilor cu fulgere sunt, evident, fulgerele, dar ºi tunetele. De fapt, nu se ºtie exact ce determinã apariþia fulgerelor, dar anumite aspecte ne indicã câteva cauze ale acestui fenomen spectaculos. Se pare cã zone de încãrcãturi electrice opuse se adunã în interiorul norilor cumulonimbus, sarcinile pozitive tinzând sã se adune în vârfurile norilor, iar sarcinile negative la baza acestora. Pentru cã aerul nu este un bun conductor de electricitate, aceste încãrcãturi continuã sã se acumuleze, pânã când se genereazã diferenþe electrice enorme. Diferenþele din încãrcãturile electrice sunt corectate abrupt de o descãrcare giganticã - fulgerul. Fulgerul încãlzeºte aerul la temperaturi de peste 30 000°C, producând o expandare explozivã a aerului - tunetul. Vederea unui fulger ºi sunetul unui tunet pot fi impresionante.

CALCULAREA DISTANÞEI

Tunetul se aude ca ºi cum ar fi un bubuit puternic dacã este aproape sau ca un sunet jos, huruit, dacã este mai în depãrtare. Pentru cã lumina cãlãtoreºte cu 299 792 km/sec, vedem fulgerele aproape instantaneu de la producerea lor. Dar din cauzã cã viteza tunetului este de 3km/sec, auzim sunetul acestuia dupã câteva secunde. Pentru a estima cât de departe se produce fulgerul, numãraþi secundele dintre vederea fulgerului ºi auzirea tunetului; împãrþiþi apoi numãrul de secunde la trei, pentru a calcula distanþa în kilometri.

CÂND GOLFUL DEVINE UN SPORT PERICULOS

Unul dintre cele mai cunoscute cazuri în care fulgerul a lovit o persoanã a fost atunci când l-a lovit pe jucãtorul profesionist de golf Lee Trevino. La 27 iunie 1975, pe când juca golf la Butler National Golf Club din Chicago, SUA, Trevino a fost lovit de fulger - accident care i-a afectat pentru totdeauna flexibilitatea spatelui. Ulterior a declarat: "Dacã te prinde furtuna pe terenul de golf ºi þi-e fricã de fulger, þine ridicatã o crosã 1-iron. Nici Dumnezeu nu poate lovi o crosã 1-iron". Acum, organizatorii de turnee de golf adesea iau legãtura cu serviciile meteo locale pentru a cere previziuni meteorologice pe durata desfãºurãrii turneului. Dacã apar furtuni cu fulgere, meteorologii informeazã organizatorii, care amânã jocul pânã când trece furtuna.

Elementele dezlãnþuite ale naturii

Fulgerele care lovesc în zonele urbane pot determina supra-tensionãri instantanee cu curent electric, care întrerup furnizãrile de energie electricã. Aceastã problemã s-a acutizat în ultimul timp, cele mai vulnerabile fiind sistemele computerizate.

Fulgere deasupra oceanului

Cerul întunecat este luminat de sãgeþi de electricitate ce zboarã printre norii mari cumulonimbus din troposferã. Un fulger descarcã de obicei 100 de milioane de volþi de electricitate ºi determinã o creºtere masivã a temperaturii.

Pagina 19

Cer luminat

Aceastã vedere a unei furtuni cu fulgere pe fundalul unui apus de soare redã o serie spectaculoasã de fulgere, dintre care unele ating solul, iar altele se pierd în atmosfera înconjurãtoare. Zona luminoasã din mijlocul norului este un indiciu cã fulgerul a cãlãtorit kilometri întregi prin atmosferã într-o direcþie orizontalã, înainte sã se descarce în sol. Vârful aplatizat ºi forma de nicovalã care caracterizeazã norii cumulonimbus poate fi uºor observatã. Culoarea fulgerului semnaleazã caracteristicile aerului înconjurãtor: fulgerul este roºu dacã existã ploaie în nor, albastru, dacã este grindinã, galben, dacã aerul este plin de praf ºi alb, dacã umiditatea este scãzutã. Cel din urmã poate genera incendii dacã atinge solul.

O acumulare de sunet ºi furie

Pe mãsurã ce norul cumulonimbus dezvoltã forma caracteristicã de nicovalã, începe sã se acumuleze ºi încãrcãtura electricã. Dupã cum aratã diagrama din dreapta, încãrcãtura electricã pozitivã se acumuleazã in nivelele superioare ale norului, iar cea negativã la nivelele inferioare. Acumularea de sarcini electrice ºi diferenþa dramaticã de încãrcãturã genereazã tunetele ºi fulgerele. Fulgerul loveºte de obicei acolo unde existã cea mai mare încãrcãturã pozitivã pe solul de sub nor. Poate fi vorba despre un obiect înalt precum un copac sau o clãdire înaltã, sau ºi mai bine, un conductor de electricitate precum o barã de metal. Credinþa popularã cã fulgerul nu loveºte niciodatã de douã ori în acelaºi loc este greºitã. Zgârie-norii pot fi loviþi de câteva ori într-un an, iar clãdirea Empire State Building a fost odatã lovitã de 15 ori în 15 minute.

A Încãrcãturã pozitivã în sol

B Încãrcãturã pozitivã în partea superioarã a norului

C Încãrcãturã negativã în partea inferioarã a norului

Pagina 120 VREME EXTREMÃ

Tipuri de fulgere

Când încãrcãturile electrice negative ºi pozitive dintr-un nor cumulonimbus au atins un nivel suficient de mare, între ele are loc o puternicã descãrcare - fulgerul. Încãrcãturile permit fulgerelor sã "sarã" din nor în atmosfera înconjurãtoare; dintr-un nor în altul; sau - fenomenul pe care-l ºtim cel mai bine - din nori în pãmânt. Fulgerele care lovesc pãmântul sunt cele mai periculoase pentru oameni; în lume, ele se întâlnesc cel mai adesea la tropice ºi la latitudini medii.

2 Fulger Nor - aer

B Încãrcãturã pozitivã în partea superioarã

C Încãrcãturã negativã în aer

Fulger nor - atmosferã

Încãrcãtura pozitivã care se acumuleazã în straturile superioare ale acestui nor creeazã o diferenþã de "potenþial" electric, cu zona încãrcatã negativ din atmosfera înconjurãtoare. Fulgerul sare între cele douã zone.

Fulgerul nor - nor

Zone cu diferenþe mari de încãrcãturã electricã se pot dezvolta când încãrcãtura pozitivã din vârful norilor este generatã lângã încãrcãtura negativã formatã la baza norilor adiacenþi. Câteodatã, fulgerele se descarcã în aceste zone.

Fulgerul nor - pãmânt

Încãrcãtura negativã puternicã de la baza norilor cumulonimbus poate determina o încãrcãturã pozitivã la fel de mare în solul de sub nor. Între cele douã va avea loc o descãrcare sub forma unui fulger.

NOR-NOR

B Încãrcãturã negativã la baza norului

C Încãrcãturã pozitivã în partea superioarã a norului

D Încãrcãturã pozitivã în partea superioarã a norului

NOR-SOL

B Încãrcãturã negativã la baza norului

C Încãrcãturã negativã în sol

D Cel mai înalt punct de pe sol

E O scarã invizibilã de încãrcãturã negativã care merge în zig-zag cãtre pãmânt

F Circuitul este finalizat de un fulger

Pagina 121 TIPURI DE FULGERE

ÎN AER

Fulgerele se pot descãrca ºi dispersa direct în atmosfera înconjurãtoare. De cele mai multe ori, fulgerele se extind în jos, din nivelele superioare ale norului unde sunt localizate zonele cu încãrcãturã pozitivã, într-o zonã încãrcatã negativ din atmosfera de sub nor.

Lumineazã cerul

Fulgerul provenit de la un nor cumulonimbus - vârful fiind acoperit de alt nor - loveºte atmosfera înconjurãtoare.

ÎN ALT NOR

Fulgerele nor-nor pot avea loc între încãrcãturile pozitive ºi cele negative dintr-un singur nor sau din nori diferiþi. Fenomenul de fulger format în acelaºi nor poate crea imagini spectaculoase, mai ales noaptea.

Strãlucire din interior

Încãrcãturile pozitive ºi negative din acest nor cumulonimbus au determinat o descãrcare prelungitã, sub forma unui fulger care ilumineazã dinãuntru, rezultatul fiind efectele luminoase.

ÎN PÃMÂNT

Descãrcãrile spectaculoase numite fulgere sunt mai complicate decât par. Prima parte a acestor descãrcãri începe ca o scarã invizibilã, de la nor cãtre pãmânt. O miºcare de recul trimite fulgerul de la pãmânt înapoi în sus, pe aceeaºi cale pe care a venit ºi, în cadrul unui astfel de fulger, pot avea loc mai multe asemenea miºcãri. De obicei se întâmplã atât de repede, încât ochiul uman detecteazã un singur fulger. Fiecare loviturã de fulger dureazã o fracþiune de secundã.

UN ADEVARAT SPECTACOL

Mai multe fulgere se întind de la un grup de nori cãtre pãmânt. Pentru cã fulgerele pot fi periculoase, aceste fenomene sunt observate din interior.

Pagina 122 VREME EXTREMÃ

Furtuni de grindinã ºi rafale de vânt

Furtunile cu fulgere puternice determinã producerea de grindinã ºi rafale puternice de vânt. Furtunile de grindinã mai întâlnite în regiunile de la latitudini medii, mai ales vara ºi primãvara. În timp ce majoritatea pietrelor de grindinã, sunt de mãrimea unui bob de mazãre, unele ating dimensiunile unei mingi de golf sau ale unei portocale. În 1888, grindina de mãrimea unui mingi de baseball, cãzutã în nordul Indiei, a ucis în jur de 250 de oameni.

Rafalele de vânt sunt vânturi create de furtunile cu fulgere: suflãri de aer care lovesc pãmântul, venind dinspre curenþii descendenþi ai furtunilor ºi care ating o vitezã de 160km/h. Rafalele umede de vânt sunt însoþite de ploaie ºi pot fi aproape invizibile. Rafalele uscate de vânt se produc în aerul limpede de sub baza norului ºi pot fi greu de detectat. Singurul semn al existenþei lor pot fi zonele de praf care se împrãºtie sub nor. Rafalele de vânt constituie un mare pericol pentru avioanele care aterizeazã sau decoleazã.

2 A curent ascendent cald

B Traiectoria grindinii

C Curent descendent rece

E Nivel de îngheþ

E Grindina în straturi alternante de gheaþã clarã ºi chiciurã lãptoasã.

Grindina pe cale sã cadã

În ciuda aspectului palid ºi placid, acesta este un nor de furtunã deplin format, având un vârf proeminent tip nicovalã alcãtuit din cristale de gheaþã

Bombardament de gheaþã

Aceastã grindinã de mãrimea unui mingi de golf este produsã de o furtunã puternicã. Grindina de asemenea dimensiuni poate cauza rãni serioase oamenilor ºi animalelor.

CUM SE FORMEAZÃ GHEAÞA ÎN CER

Grindina de mari dimensiuni este probabil cel mai destructiv rezultat al unei furtuni puternice - poate avea dimensiuni îndeajuns de mari pentru a avaria automobile, sparge acoperiºuri ºi uneori provoca rãni oamenilor ºi animalelor. Grindina începe sã se formeze în interiorul unei furtuni, sub forma unor cristale de gheaþã care cresc, pe mãsurã ce fiecare piatrã de grindinã acumuleazã mai multã gheaþã. Dupã ce cad în nor, particulele de gheaþã sunt iarãºi ridicate în sus de curentul ascendent ºi acumuleazã ºi mai multã gheaþã. Dupã mai multe asemenea cicluri, pietrele mari de grindinã, alcãtuite din mai multe straturi de gheaþã, cad la sol. Dimensiunea unei pietre de grindinã depinde de numãrul de straturi de gheaþã pe care le conþine, care la rândul lor depind de timpul pe care piatra de grindinã îl petrece în interiorul furtunii - au fost vãzute pietre de grindinã cu 25 de straturi. Grindina dureazã de obicei puþin.

Pagina 123 GRINDINÃ ªI RAFALE DE VÂNT

O aversã de ploaie cauzatã de nori cumulonimbus

O aversã de ploaie cade dintr-un nor cumulonimbus. Aceºti nori conþin un amestec de picãturi de apã lichidã extrem de rece ºi cristale de gheaþã în vârful norului. Cristalele se topesc ºi devin piatrã de grindinã sau ploaie.

Cum se formeazã o rafalã de vânt

O rafalã începe de obicei la 5 km deasupra solului. Precipitaþiile cad în interiorul unui nor înalt, antrenând ºi aerul din jur. Când aerul atinge solul, se rãspândeºte rapid din punctul de contact creând rafale de vânt foarte puternice. Ploaia care se evaporã în aer formeazã o margine înneguratã, numita virga. Rafalele umede se formeazã la fel ca ºi cele uscate, dar în acest caz precipitaþiile ating solul.

O ploaie torenþialã bruscã

Un afiº la complexul de tenis de la Wimbledon, din Londra, avertizeazã asupra pericolelor care pot rezulta în urma unor ploi torenþiale bruºte. Furtunile care aduc grindina sunt cel mai des întâlnite în regiunile aflate la latitudini medii. Acestea afecteazã bunuri, mai ales maºini, culturi agricole ºi sunt un pericol pentru aviaþie.

A Rafalã de vânt

B Virga

Pagina 124 VREME EXTREMÃ

Viscole ºi furtuni de zãpadã

Iarna, în multe zone din Europa ºi America de Nord pot avea loc viscole ºi furtuni de zãpadã. Acestea pot afecta foarte grav viaþa cotidianã, prin paralizarea reþelelor de transport, determinând o creºtere exponenþialã a cererii de energie, iar cei care trebuie sã se aventureze afarã sunt supuºi unor condiþii extrem de periculoase. Viscolul este o furtunã cu vânturi puternice - 56km/h sau mai mult -, cãderi masive de zãpadã ºi temperaturi foarte scãzute. Combinaþia acestor factori determinã viscolirea zãpezii, vizibilitatea fiind zero, alunecãri de zãpadã ºi vânturi îngheþate, care pot fi mortale. Furtunile de gheaþã se produc când ploaia cade dintr-un strat de aer cu o temperaturã aflatã peste temperatura de îngheþ (0°C). Aceasta poate determina producerea de palete de gheaþã - lapoviþa - câteodatã întregul peisaj fiind acoperit cu un strat de gheaþã. Furtunile de gheaþã fac ca activitãþile în aer liber sã fie foarte riscante: trotuarele devin alunecoase, iar drumurile îngheþate devin periculoase ºi au drept rezultat accidente în lanþ pe autostrãzi.

CÂND PLOAIA ÎNGHEAÞÃ

Furtunile de gheaþã pot produce peisaje de iarnã spectaculoase, ca de poveste, gheaþa transformând plantele fãrã frunze în formaþiuni de cristal, dar aceste furtuni pot fi un pericol major pentru integritatea ºi chiar pentru viaþa noastrã. Furtuna care a dat naºtere peisajului din dreapta a început probabil dupã ce ploaia a cãzut într-un strat de aer de lângã sol care avea o temperaturã un pic peste punctul de îngheþ (0°C). Este posibil ca ploaia sã fi atins solul sub formã lichidã, dar a îngheþat imediat dupã, acoperind suprafeþele cu un strat de gheaþã. Dacã aceste condiþii dureazã câteva ore, cantitatea de gheaþã care se acumuleazã poate fi atât de mare, încât dãuneazã structurilor aflate în exterior ºi creeazã condiþii foarte periculoase pentru ºoferi ºi pietoni.

Greutatea iernii

Greutatea gheþii adunate, în urma unei furtuni de gheaþã, în 1986, în din North Dakota, SUA, a fost atât de mare, încât cablurile de electricitate din fundalul fotografiei au cedat. Unul dintre cele mai mari neajunsuri provocate de aceste condiþii meteo sunt întreruperile alimentãrii cu curent electric. Gheaþa din gheþarii de munte ºi din Antarctica poate fi atât de compactatã, încât devine solidã, capãtã culoarea verde ºi nu mai poate fi spartã nici cu picamãrul.

Asta nu e vreme de ieºit afarã

Cãderile masive de zãpadã ºi vânturile puternice din mediile urbane pot avea drept consecinþã condiþii de trafic haotice, transportul public ºi privat fiind întrerupt, precum ºi condiþii extrem de periculoase pentru toþi cei care se aventureazã afarã. Pentru pietoni, vântul puternic - ºi indicele de rãcire eolianã - exacerbeazã efectele neplãcute din punct de vedere fizic ale unei temperaturi scãzute. În afarã de faptul cã este extrem de greu de suportat fizic, frigul intens afecteazã funcþiile nervilor ºi reduce dexteritatea.

Pagina 125 VISCOLE ªI FURTUNI DE ZÃPADÃ

Sculpturi de vânt

Aceste urme ciudate fãcute în zãpada de lângã Spitzbergen, pe insula Svalbard din Oceanul Îngheþat, sunt numite sastrugi, de la cuvântul rus pentru "striaþii". În ciuda aspectului regulat, sculptat, ele sunt un fenomen natural cauzat de eroziunea vântului pe suprafaþa zãpezii. Zãpada finã, suflatã de vânt, formeazã aceste ºãnþuleþe sau brazde neregulate. Viscolele, îngheþurile puternice ºi temperaturile extrem de scãzute sunt caracteristice lunilor lungi de iarnã în zonele arctice ruse. Vânturile intense pot sufla zile în ºir.

Port îngheþat

Viscolele pot crea condiþii periculoase pentru toate tipurile de vase. Pe lângã pagubele provocate de vânt, acumulãrile de gheaþã ºi zãpadã de pe punþi ºi velaturã pot determina prãbuºirea acestora.

Pene de gheaþã

Când vântul puternic întâlneºte picãturi minuscule rãcite ºi le antreneazã în bãtaia sa, picãturile ajung uneori pe obiecte solide, formând aceste forme bizare, cunoscute în popor drept "pene de gheaþã".

Pagina 126 VREME EXTREMÃ

Tornade

Tornadele sunt de regulã asociate cu un tip sever de furtunã, cunoscutã ca furtunã supercelularã. Aceste furtuni sunt de obicei caracterizate de curenþi ascendenþi extrem de puternici, care câteodatã ajung pânã în vârful norului, determinând producerea unei proeminenþe în formã de nicovalã, numitã supraelongaþie. Pe mãsurã ce viteza vântului creºte rapid, odatã cu altitudinea, iar vântul îºi schimbã direcþia, curentul ascendent de lângã centrul furtunii se roteºte rapid - fenomen numit forfecare. Aceastã caracteristicã de rotire este una dintre principale motoare ale energiilor sãlbatice ale furtunii. Puterea unei tornade este amplificatã ºi de zgomotul asurzitor care o însoþeºte de obicei; sunetul poate fi auzit de la kilometri depãrtare ºi, când se aude mai tare, înseamnã cã tornada a atins solul.

2 SCARA FUJITA

B Intensitatea pe scarã

C Viteza (km/h)

D Peste 417

E Distrugeri cauzate

Uºoare

Moderate

Considerabile

Severe

Devastatoare

Incredibile

EVALUAREA TORNADELOR

Scara de mai sus clasificã intensitatea tornadelor analizând tipul de distrugeri pe care le lasã în urmã. Când o tornadã de tip F5 trece printr-o zonã populatã, rezultatul este distrugerea totalã, aºa cum s-a întâmplat în urma trecerii Tornadei Celor Trei State, din martie 1925, din SUA. Scara a fost conceputã de profesorul Theodore Fujita (1920-1998), meteorolog la Universitatea din Chicago. Mãsurarea vitezei vânturilor unei tornade este estimativã, întrucât nici un instrument meteorologic nu poate rezista forþei devastatoare a vârtejului care formeazã pâlnia tornadei, pentru cã aceasta mãturã totul în calea ei, ridicând obiectele sau zburându-le departe, acestea cãzând la distanþe mari de locul de unde au fost ridicate. Cele mai multe pagube cauzate de tornade sunt rezultatul acestor vânturi puternice rotitoare, dar unele sunt rezultatul diferenþelor extrem de mari de presiune a aerului.

A Vârf supraelongat

B Norul pãrinte cumulonimbus

C Curent ascendent

D Forma de nicovalã

E Nor orizontal

De la furtunã la tornadã

O furtunã supercelulã este o furtunã puternicã ce conþine un puternic curent ascendent rotitor, numit mezociclon. În cazul în care condiþiile sunt prielnice, acest sistem se extinde în jos, devenind mai compact, ceea ce îl determinã sã se roteascã ºi mai repede, în final atingând pãmântul, sub formã de tornadã. Câteodatã, tornadele sunt însoþite de grindinã puternicã ºi fulgere, care cauzeazã distrugeri ºi mai mari. Sunt douã indicii care ne semnalizeazã dacã o furtunã se va transforma în tornadã. Primul este fenomenul de supraelongaþie, când vârful de obicei plat al nicovalei dezvoltã o proeminenþã rãu-prevestitoare. Acest fenomen aratã cã fluxul de aer din centru este atât de puternic, încât a trecut de troposferã ºi a intrat în atmosferã. Cel de-al doilea indiciu este apariþia de nori mammatus.

Pagina 127 TORNADE

Formarea unei tornade

Norul tip pâlnie, caracteristic tornadelor, care coboarã dintr-o furtunã puternicã este descrierea clasicã a unei tornade. Presiunea atmosfericã foarte scãzutã din interiorul acestei pâlnii determinã condensarea umezelii atmosferice, astfel pâlnia devenind vizibilã pentru noi. Uneori, pâlnia mai poate fi coloratã ºi de reziduurile ridicate în aer de puternica spiralã de curenþi ascendenþi: culoarea depinde de natura reziduurilor ridicate. De pe Pãmânt, proeminenþa de la baza furtunii este cunoscutã drept zidul norului. Tornadele aratã de obicei ca trompa unui elefant, atârnând de baza norului de furtunã care a generat-o. Condiþiile meteorologice aspre pot avea drept consecinþe serii de tornade. Acest fapt poate fi extrem de periculos, pentru cã poate provoca mari pagube ºi pierderi de vieþi omeneºti.

A Zidul norului

B Curentul ascendent spiralat

C Nori reziduali

D Nor de furtunã puternicã (cumulonimbus)

E Norul pâlnie

F Flux de aer în spiralã

Priveºti ºi aºtepþi

O tornadã mare însoþitã de fulgere puternice, pluteºte ameninþãtor deasupra unei mici ferme. Previziunile metrologice frecvente sunt vitale când tornadele se petrec noaptea - fãrã ele, singurul avertisment privind apropierea unei furtuni poate fi observarea acesteia la lumina fulgerelor. Când previziunile meteorologice indicã acumularea de condiþii propice pentru crearea unei tornade, acestea sunt atent monitorizate.

Coloanã de apã în miºcare

Trombele marine, precum aceasta, aflatã deasupra râului James, din Virgina, SUA, sunt de obicei niºte rude îndepãrtate ale tornadelor care apar în oceane ºi nu necesitã prezenþa unei supercelule pentru a se forma. Tornadele care se deplaseazã peste lacuri pot antrena apa ºi produce trombe marine.

Pagina 128 VREME EXTREMÃ

Aleea Tornadelor

Tornadele se produc pe toate continentele, cu excepþia Antarcticii, dar cel mai mult suferã de pe urma lor Statele Unite. Societatea Meteorologicã Americanã defineºte Aleea Tornadelor drept o zonã care include regiunile de ºes din statul Mississippi ºi vãile râurilor Ohio ºi Missouri. În funcþie de perioadã, Aleea Tornadelor se poate extinde pânã în Iowa ºi Nebraska, în nord ºi pânã în centrul statului Texas, în sud. Pe mãsurã ce zona Marilor Câmpii se încãlzeºte în timpul verii, aerul se expandeazã ºi se ridicã, astfel încât o cantitate mare de aer este absorbitã pentru a-i lua locul. Aerul tropical, cald ºi umed din Golful Mexicului suflã peste Câmpii ºi se loveºte de aerul rece ºi uscat din Munþii Stâncoºi, aflaþi în vest. O combinaþie unicã de umezealã ºi atmosferã uscatã ºi rece determinã condiþii ideale pentru formarea tornadelor. În aprilie 1974, aceste condiþii au dus la crearea celei mai mari izbucniri de tornade din SUA. În 16 ore, 148 de tornade au lovit 11 state, omorând 315 oameni ºi rãnind peste 5 300.

Forþa impresionantã a unui nor

O tornadã mare ºi bine dezvoltatã, aflatã deasupra zonelor deluroase ale statului New Mexico, aspirã în sus cantitãþi mari de pãmânt, generând un nor mare de praf dedesubtul furtunii. Cele mai multe tornade dureazã numai câteva minute ºi au o traiectorie ce se întinde pe o lãþime de 50 m ºi o lungime de 5 km, astfel încât ruta de distrugere este îngustã. Cele mai puternice tornade pot dura pânã la o orã, având o traiectorie cu lãþimea de 1,6 km ºi lungimea de 100 km.

Înainte ºi dupã

Imaginile luate de satelit ale zonei La Plata din Maryland indicã faptul cã o mare zonã de vegetaþie - cu roºu - a fost smulsã de o tornadã puternicã. Radarul aerian al armatei SUA, folosit în cel de-al Doilea Rãzboi Mondial, a fost adaptat pentru a putea face previziuni meteo mai precise.

Forþã distructivã de neoprit

Fotografia unei tornade care mãturã Pampa, statul Texas, în 1995, ne oferã detalii asupra experienþei terifiante de a te afla în calea acestor vânturi sãlbatice. Rãmãºiþele sunt aruncate în toate direcþiile, la mare distanþã de pâlnia tornadei. Culoarea pâlniei unei tornade este determinatã de tipul de rãmãºiþe ºi praf pe care le-a adunat în calea sa.

A TOPUL CELOR MAI DEVASTATOARE TORNADE

B Anul

C Locaþia

D Devastarea produsã

E Scara Fujita

F Necunoscut

Pagina 129 ALEEA TORNADELOR

A Numãrul mediu de tornade/an/26 000km pãtraþi

B Mai puþin de una Una

C Trei Cinci ªapte

D Nouã Vârful sezonului de tornade

TORNADE: UNDE ªI CÂND

Harta de mai sus redã regiunile vaste din SUA unde de regulã se produc tornade. Harta redã ºi numãrul mediu de tornade care se formeazã anual. În statele din sud, cele mai multe tornade se formeazã în ianuarie, februarie ºi martie, iar în nord, aceastã perioadã cu tornade are loc mai târziu.

Consecinþele Tornadei letale Tri-State

Oraºul Griffin, Indiana, a fost scena unor evenimente pline de disperare ºi durere la data de 23 martie 1925, la cinci zile dupã ce marea Tornadã Tei-State a mãturat oraºul. Timp trei ore, tornada a spulberat totul în cale, în Missouri, Illinois ºi Indiana omorând 695 de oameni ºi rãnind peste 2 000 de persoane.

Pagina 130 VREME EXTREMÃ

Monitorizarea tornadelor

Situaþiile care pot avea drept rezultat formarea tornadelor sunt atent monitorizate de serviciile naþionale de meteorologie. Când meteorologii considerã cã condiþiile atmosferice sunt de naturã sã genereze o tornadã într-o anumitã zonã, aceºtia emit o atenþionare de tornadã cãtre mijloacele mass-media. Când o staþie meteorologicã observã o tornadã apropiindu-se, se emite o alertã de tornadã. SUA este þara cea mai predispusã la formarea de tornade, aici producându-se în jur de 750 de tornade în fiecare an. Acestea se mai produc ºi în Australia, Asia de Sud ºi câteodatã ºi în Europa, mai ales în Marea Britanie.

Consecinþele furiei unei tornade

Automobilele au fost luate de vânt ºi aruncate în aer, iar ulterior au aterizat pe alte resturi, ridicate de tornada care a trecut peste Lake Osceola, Florida, SUA, în 1998. Bunurile materiale din calea tornadelor suferã daune ºi avarii puternice, dar avertizãrile corecte ºi la timp pot salva vieþi omeneºti.

Vânãtorii de tornade capteazã un moment important

Un vânãtor de tornade observã în aceastã imagine formarea unei furtuni puternice în Kansas, SUA. Unii vânãtori de tornade au captat momente ºi imagini incredibile, foto ºi video, ale tornadelor.

Identificarea potenþialului de tornadã

Meteorologii descoperã furtunile puternice cu echipament electronic de ultimã generaþie; rezultatele sunt atent interpretate, iar publicul avertizat.

Pagina 131

URMÃRIRE ªI AVERTIZARE

O atenþionare de tornadã este emisã când condiþiile meteorologice indicã cã, într-o anumitã zonã, este posibil sã se formeze tornade. Locuitorii trebuie sã fie atenþi ºi în alertã în legãturã cu apropierea furtunilor ºi cu schimbarea condiþiilor meteo. Când o tornadã a fost observatã sau arãtatã de radarul meteorologic, o avertizare de tornadã indicã pericol iminent la adresa oamenilor ºi a bunurilor materiale aflate în calea tornadei. În acest caz, locuitorii trebuie sã se mute în adãposturi sigure, special amenajate.

Spiralã neagrã

Curentul ascendent în spiralã al acestei tornade a adunat o mare cantitate de resturi, care contribuie la formarea pâlniei vizibile din jurul bazei. Previziunile meteorologice privind apariþia acestor tornade potenþial mortale au devenit o realitate în cea de-a doua parte a secolului XX, odatã cu dezvoltarea radarului Doppler ºi a tehnologiilor computerizate, care permit meteorologilor sã creeze ºi analizeze modele de condiþii meteorologice extreme.

Pagina 132 VREME EXTREMÃ

Vijelii ºi vârtejuri

Pe lângã tornade, mai existã ºi alte tipuri de vânturi rotative, care poartã diverse denumiri în diferite pãrþi ale globului: vijelii, vijelii de nisip, derviºuri. Aceste vânturi sunt produse în zone calde ºi uscate ºi pot genera pâlnii de aer, care se ridicã ºi se aseamãnã tornadelor, dar, spre deosebire de acestea, nu au nici o legãturã cu furtunile. Vârtejurile sunt vijelii mai mici. Alte fenomene provocate de vânt includ vârtejuri de zãpadã, despre care se crede cã sunt cauzate de efectul de fricþiune de lângã sol ºi tornadele de foc, generate în cãldura intensã a incendiilor din pãduri. Vârtejurile de vânt rotitoare pot fi vãzute ºi în zonele urbane, când vânturile sunt deviate în jurul clãdirilor înalte.

AERUL FIERBINTE ªI VÂNTUL CREEAZÃ VÂRTEJURILE

Coloanele de vânt rotitoare ce se produc în regiunile cele mai calde ale planetei - adesea numite vârtejuri de nisip -, se produc când temperaturile înalte de la nivelul solului produc o ridicare a aerului extrem de puternicã. Rotaþia în spiralã, care ridicã praf în aer ºi resturi de pe sol este generatã de obicei când vântul dominant întâlneºte în cale ºi este deviat de obstacole naturale din peisaj, precum dealuri, culmi ºi dune de nisip. Vârtejurile de nisip sunt cel mai adesea întâlnite în regiunile aride.

Fenomenul vârtejurilor

Acest vârtej mare a dezvoltat o putere suficientã pentru a ridica praf ºi mici obiecte de pe sol. Deºi nu sunt la fel de puternice ca tornadele, aceste vârtejuri pot fi îndeajuns de intense pentru a cauza daune minore structurilor de pe sol.

Un vârtej distrugãtor

Ceea ce a fost descris de privitori drept "douã vârtejuri" a distrus complet aceastã casã din Catania, în Sicilia, Italia, în anul 2002. Se considerã cã acest tip de pagube sunt produse de vânturile puternice care suflã în jurul munþilor.

Pagina 133 VIJELII ªI VÂRTEJURI

Împrãºtie praf

O vedere neobiºnuitã din avion a unui vârtej aratã circulaþia vântului de acest fel, care, deºi nu se aflã în aceeaºi categorie cu tornadele, pot provoca tulburãri majore. Deºi au numai câþiva metri în diametru, vârtejurile pot atinge 900 m înãlþime ºi se pot deplasa pe distanþe de multe mile.

EVOLUÞIA UNUI VÂRTEJ

Când soarele încãlzeºte îndeajuns solul, aerul cald aflat în contact cu acesta începe sã se ridice(1). Solul se încãlzeºte cel mai rapid când suprafaþa sa este netedã ºi fãrã iarbã sau copaci, care atenueazã efectul încãlzirii.

Aerul în urcare formeazã o coloanã care se extinde în sus în stratul de vânt de deasupra. Aceastã coloanã, numitã coloanã termicã, poate avea câþiva metri înãlþime (2).Când vânturile dominante întâlnesc în cale forme de relief înalte, de pildã dealuri, pot intra într-o rotire orizontalã, care imprimã coloanei de aer o rotire (3). Vârtejul s-a format ºi este alcãtuit dintr-o coloanã de aer rotitoare, care se înalþã. În acest punct, ea este îndeajuns de puternicã pentru a ridica praf de pe sol ºi a-l ridica în aer (4).

Pagina 134 VREME EXTREMÃ

Uraganele

Cãderile mari de precipitaþii, valurile extrem de mari, vânturile extrem de puternice - nimic nu se comparã cu potenþialul distructiv al unui uragan. Cunoscute sub numele de ciclon în Australia ºi taifun în Asia de Sud-est, aceste furtuni de mare intensitate se formeazã deasupra apelor calde ale oceanelor tropicale. Condiþiile cele mai favorabile dezvoltãrii lor se gãsesc în regiunile situate între 5 ºi 15 grade latitudine, deci un pic îndepãrtate de Ecuator, unde Efectul Coriolis este îndeajuns de puternic pentru a face ca urganele sã se învârteascã la înãlþime ºi unde temperaturile depãºesc 26°C. Odatã formate, dureazã zile sau sãptãmâni pânã sã se îndrepte în direcþia unuia dintre poli ºi sã treacã peste regiuni locuite, cu consecinþe dezastruoase. În fiecare an se formeazã în jur de 80 de uragane, 35 formându-se în Asia de Sud-est sau Asia de Sud, 25 lângã America de Nord ºi de Sud , iar restul lângã subcontinentul Indian sau Oceanul Pacific.

Harta din dreapta redã principale zone de formare ºi manifestare a uraganelor ºi traiectoriile urmate de acestea. Sezonul uraganelor începe în iunie ºi þine pânã în noiembrie, în emisfera nordicã ºi din noiembrie pânã în mai, în emisfera sudicã.

SCARA SAFFIR-SIPMSON

În regiunea Americilor, intensitatea unui uragan, aºa cum este ea determinatã de viteza maximã susþinutã a vântului, este mãsuratã de o scarã de intensitate în cinci trepte. Furtunile rare din categoria a cincea, precum Uraganul Camille, care a lovit coastele Golfului Mexic ºi ale Virginiei cu consecinþe dezastruoase, în 1969, sunt cele mai severe.

URAGANUL LILI

Fotografiile luate de satelit ce redau puterea enormã a uraganelor au o frumuseþe stranie.

Aceastã fotografie a uraganului Lili luatã înainte sã mãture statul Louisiana, SUA, a fost captatã din avion.

A Vestul Oceanului Atlantic

B Estul Oceanului Pacific

C Nordul Oceanului Indian

D Sudul Oceanului Indian

E Nord-vestul Oceanului Pacific

F Sudul Oceanului Pacific

A SCARA SAFFIR-SIMPSON

B Presiunea (hectopascali) peste 980 mai puþin de 920

C Viteza vântului peste 248

D Înãlþimea valurilor de furtunã (m) peste 5,4

E Daune provocate Minime Moderate Extinse Extreme Catastrofale

Pagina 135

ÎN INTERIORUL UNUI URAGAN

Grupuri de furtuni gigantice care dureazã timp îndelungat îºi extrag energia din oceanele tropicale, cu ape cãlduþe. Spiralele de aer (care se rotesc în sens invers acelor de ceasornic în emisfera nordicã ºi în sensul acelor de ceasornic în emisfera sudicã), aflate în centrul sau ochiul uraganului în plinã dezvoltare, îºi accelereazã miºcarea pe mãsurã ce pãtrund tot mai adânc. Aerul urcã apoi în spiralã în ploaia torenþialã, determinând producerea pereþilor de nori, care înconjoarã ochiul ciclonului. La nivelele superioare, aerul iese în spiralã ºi se îndepãrteazã de centrul uraganului.

Uragan deasupra Madagascarului

Aceastã fotografie din satelit înfãþiºeazã ciclonul tropical Dina ºi a fost luatã în ianuarie 2002, la scurt timp dupã ce sistemul a început sã scadã în intensitate, deºi încã mai producea vânturi de 210 km/h la suprafaþa solului. Frumuseþea spiralei ascunde puterea enormã a furtunii. Un uragan obiºnuit are o lungime egalã cu cea a Scoþiei; ochiul acesteia oate avea pânã la 50 km diametru.

A Banda de ploaie

B Zidurile de nori

C Ochiul

D Bandã de ploaie

Pagina 136 VREME EXTREMÃ

Impactul uraganelor

Uraganele se numãrã printre cele mai distructive forþe ale naturii. Vânturile produse de aceste sisteme pot sufla cu 300 km/h . În timp ce tornadele pot isca vânturi chiar mai puternice, acestea rar dureazã mai mult de câteva ore. Efectul distructiv al uraganelor a fost înregistrat de-a lungul secolelor: flote întregi au fost scufundate ºi oraºe întregi distruse de vânturi nemiloase ºi de mãrile învolburate. Termenul japonez Kami-kazi, care înseamnã "vânturi divine", se referã la furtunile tip uragan care au scufundat flota împãratului mongol Kublai Kan, în 1274 ºi în 1281, când se pregãtea sã atace Japonia. Daunele provocate de uragane pornesc de la devastarea completã a locurilor prin care trec pânã la inconveniente minore. Cele mai mari distrugeri le provoacã de obicei valurile rezultate în urma învolburãrii oceanelor, nivelul acestora ridicându-se, pe mãsurã ce uraganul se apropie de coaste, de golfuri sau insule. Înãlþimea ºi potenþialul de distrugere ale unei învolburãri a oceanelor depinde de înclinarea fundului oceanului în zona de coastã. Pe mãsurã ce uraganele înainteazã pe uscat, ele devin sisteme de joasã presiune sau depresiuni cu precipitaþii. Adesea aduc ploi puternice în zonele continentale ºi cauzeazã inundaþii pe suprafeþe întinse.

Furia uraganului

Valurile masive provocate de uragane pot devasta kilometri întregi în toate direcþiile. Uraganul Iris a trecut pe lângã Jamaica în drumul sãu cãtre Peninsula Yucatan din Mexic, în octombrie 2001, dar forþa valurilor provocate de el a fost îndeajuns de mare pentru a face sã eºueze la mal acest cargobot, în Kingston Harbour.

Aruncat pe þãrm

Furia unui uragan poate face marea sã înainteze mulþi kilometri în interiorul uscatului - situaþie clar demonstratã de aceastã imagine a unei bãrci care a fost purtatã peste oraºul Everglades din Florida de uraganul Andrew, în 1992. Uraganul Andrew a provocat cele mai mari pagube din istoria SUA, în valoare de 30 de miliarde de dolari.

Pagina 137 IMPACTUL URAGANELOR

Pãdure fãcutã una cu pãmântul

Pãduri întregi, precum aceasta din Kent, au fost devastate în octombrie 1987, când cea mai puternicã furtunã din ultimii 300 de ani a lovit sudul Angliei.

Furtuni dincolo de tropice

În cazul în care condiþiile sunt prielnice, sistemele intense de joasã presiune aflate dincolo de tropice se pot dezvolta ºi pot deveni la fel de periculoase ca uraganele tropicale. Aceastã barcã a fost unul dintre cele 90 de vase avariate când o furtunã non-tropicalã a lovit Portul Padanaram din Massachusetts, SUA. Vasele de croazierã sunt cele mai vulnerabile la avariile produse de vânturi ºi de valurile înalte, provocate de sistemele puternice de joasã presiune.

Pagina 138 VREME EXTREMÃ

Monitorizarea uraganelor

Centre specializate de monitorizare a activitãþii uraganelor, taifunelor ºi cicloanelor tropicale înfiinþate în cadrul institutelor meteorologice naþionale monitorizeazã atent apariþia primelor semne ale formãrii furtunilor tropicale. Sunt folosite toate tehnologiile existente - de la sateliþii care orbiteazã deasupra Pãmântului la aeronave special construite, foarte rezistente, de supraveghere a uraganelor, la radarele meteorologice, nave de supraveghere meteorologicã, balize plutitoare ºi staþii meteo automate, amplasate pe insule nelocuite - pentru a se asigura cã toate uraganele sunt detectate. Odatã identificate, sunt emise comunicate de informare ºi avertizare, iar apoi date publicitãþii în întreaga lume. Folosind o gamã largã de mijloace ºi tehnici de comunicare, aceste avertizãri sunt trimise tuturor comunitãþilor ºi navelor de pe mare aflate în pericol. Internetul este un mijloc tot mai popular de avertizare în privinþa uraganelor, dar buletinele meteo de la radio ºi televiziune rãmân sursele principale de informare a publicului. Serviciile telefonice ºi de mesagerie SMS sunt ºi ele folosite pe scarã largã. Navele aflate pe mare se bazeazã pe comunicaþiile fax ºi radio via satelit. În unele þãri, apropierea unui uragan este semnalizatã de semnale amplasate strategic de-a lungul coastelor. Odatã ce avertizarea a fost emisã, grupurile locale de ajutor pentru situaþii de urgenþã intrã în acþiune ºi localnicii se pregãtesc de furtunã. Aceastã pregãtire include baricadarea cu scânduri a ferestrelor, ancorarea prin legare a bunurilor care rãmân afarã ºi, în cazurile cele mai grave, evacuarea populaþiei.

SEMNALE DE PE MARE

Tehnologia sofisticatã este de importanþã vitalã în ceea ce priveºte identificarea formãrii uraganelor, dar existã ºi semne clasice, printre care se numãrã marea agitatã ºi valurile gigantice. Un uragan aflat în largul oceanului provoacã agitaþia ºi "umflarea" apelor, care se întinde din centrul sistemului ºi adesea devanseazã, sosind cu mult înaintea furtunii. Dacã se observã o învolburare puternicã a mãrii, înseamnã cã uraganul se apropie.

Dezastru în Caraibe

Insulele Caraibe sunt în special vulnerabile la uraganele care mãturã totul în calea lor spre vest, deasupra Atlanticului. Consecinþele trecerii unui uragan care a lovit oraºul Saint Martin din insula Anguilla sunt mormane de resturi.

Urmãrile ciclonului Tracy

Ciclonul Tracy a lovit Darwin, aflat pe costa de nord a Australiei, în ziua de Crãciun a anului 1974, ucigând 49 de oameni. Deºi relativ de mici dimensiuni, consecinþele dezastruoase au fost rezultatul lovirii directe a oraºului.

Pagina 139 MONITORIZAREA URAGANELOR

URMÃRIREA UNUI URAGAN

Traiectoria distrugãtoare a Uraganului Andrew în drumul sãu cãtre Florida, SUA, este semnalatã în imaginea alãturatã, care redã drumul parcurs de acesta în decurs de 48 de ore. Uraganul Andrew a început ca o furtunã tropicalã ce s-a format pe baza unei perturbaþii atmosferice existente deasupra Atlanticului de Nord, pe 17 august 1992. A cãpãtat la dimensiunile unui uragan pe 22 august.

În douã zile, uraganul a lovit coastele SUA, fiind al treilea uragan de categoria 5 din istorie care s-a abãtut asupra uscatului. Uraganul a mãturat Florida în drumul sãu cãtre coasta Golfului, unde a fãcut ravagii. Distrugerile, în valoare de 30 de miliarde de euro, provocate în SUA ar fi fost fãrã îndoialã mai mari dacã nu ar fi existat avertizãrile emise înaintea apariþiei uraganului. Imaginile din satelit, precum cea de faþã, sunt actualizate permanent când se identificã un uragan.

23 August

Andrew a continuat sã creascã în intensitate, pe mãsurã ce ochiul uraganului a trecut peste partea de nord a insulei Eleuthera din Bahamas.

24 August

La scurt timp dupã ce a atins intensitatea maximã, Andrew a lovit coastele Floridei cu vânturi care atingeau 265km/h.

25 August

Deºi a scãzut puþin în intensitate pe mãsurã ce înainta spre coastele Golfului Mexic, Andrew a cauzat mari daune ºi în Louisiana.

Distrugeri masive

În doar câteva minute, uraganul Andrew a transformat acest parc de rulote într-un peisaj haotic. Doar clãdirile extrem de solide pot rezista în faþa unui uragan de categoria cinci.

Uraganul Daniel

Acestã fotografie în infraroºu, surprinsã la data de 31 iulie 2000, redã intensitatea uraganului Daniel, care a strãbãtut o distanþã de 3 000 de kilometri din partea de sud-vest ºi a ameninþat insulele Hawaii.

Pagina 140 VREME EXTREMÃ

Inundaþii, alunecãri de teren ºi avalanºe

Ploaia puternicã ºi zãpada pot cauza mari probleme, de la inundaþii la alunecãri de teren - ºi în cazul zãpezii - avalanºe.

Inundaþiile provoacã 40% din pierderile de vieþi omeneºti determinate de dezastrele naturale. Comunitãþile umane care prezintã cele mai mari riscuri sunt cele aºezate în vãi înconjurate de înãlþimi abrupte; aºezãrile umane din vãile largi ale râurilor ºi deltele acestora sunt ºi ele vulnerabile la inundaþii.

În unele pãrþi ale lumii, inundaþiile fac parte din ciclul natural al vremii. În Valea Nilului, de exemplu, inundaþiile anuale au constituit baza agriculturii timp de mii de ani. Astãzi, multe regiuni tropicale depind pentru obþinerea de recolte de inundaþiile care urmeazã ploilor musonice. Mai puþin previzibile, ºi cu un potenþial de distrugere mai mare, sunt inundaþiile instant, precipitaþii intense, de scurtã duratã, care nu pot fi absorbite de sol sau de sistemele de canalizare. Inundaþiile pe scarã largã, dimpotrivã, sunt de obicei rezultatul unui sistem frontal, precum un front rece sau al unei celule de joasã presiune, ce determinã ploaie prelungitã pe o zonã întinsã. Pot dura sãptãmâni pânã sã se producã.

Riscuri pe malul râului

Districtul Ecouen, din regiunea parizianã a Franþei, a fost inundat de ape în iunie 1992. Multe dintre marile aºezãrile urbane din lume au fost ridicate pe malurile râurilor ºi, când are loc o inundaþie majorã, mii de oameni rãmân fãrã case, pentru cã malurile se surpã.

Un avertisment terifiant

Deºi zãpada nu pare a avea o greutate prea mare, atunci când se acumuleazã în cantitãþi mari, de câþiva metri adâncime, ºi se compacteazã, poate cântãri foarte mult. Avalanºele antreneazã pietre ºi copaci, mãturând în coborâre pantele abrupte ale munþilor ºi sporindu-ºi astfel puterea destructivã. Aceastã scenã terifiantã este urmarea unei avalanºe petrecute la Montroc, în Alpii Francezi, în 1999. Uneori, un zgomot puternic ca un tunet însoþeºte avalanºa - aºa numitul "efect de suflu".

FORMAREA UNEI INUNDAÞII INSTANTANEE

Cauzele cel mai des întâlnite ale inundaþiilor instantanee sunt furtunile care se deplaseazã lent ºi care depoziteazã cantitãþi mari de ploaie, într-o zonã restrânsã, într-o perioadã micã de timp. Când aerul plin de umezealã se deplaseazã spre versanþii unui munte, se ridicã ºi se poate transforma într-o furtunã. Dacã vânturile þin furtuna pe loc, torentele de ploaie cad pe versanþii munþilor în vãile de dedesubt. În mod surprinzãtor, furtunile care se deplaseazã încet pot provoca inundaþii instantanee ºi în deºert. Solurile uscate, aride absorb puþinã umezealã, iar o cãdere masivã de precipitaþii poate transforma albiile uscate ale râurilor în adevãrate torente de apã. Mai mulþi oameni se îneacã în deºerturile din America de Nord decât mor de sete. Din aceleaºi motive, inundaþiile instantanee sunt tot mai dese în oraºe. Pe mãsurã ce tot mai multe terenuri sunt nivelate ºi acoperite cu asfalt ºi ciment, tot mai puþinã apã este absorbitã. Canalizãrile se revarsã, iar apa inundã rapid strãzile oraºelor.

Pagina 141 INUNDAÞII, ALUNECÃRI DE TEREN ªI AVALANªE

A Topirea cauzatã de soare

B Ploaia

C Placã de zãpadã

D Strat subþire de zãpadã

E Vânt

F Zãpadã

G Sol

H Suprafaþa patului de zãpadã

I Avalanºã

J Placã de zãpadã

K Strat subþire de zãpadã

L Zãpadã

M Sol

CÂND PÃMÂNTUL SE MIªCÃ

Existã douã tipuri principale de alunecãri de teren. Primele sunt cele în care cãderile de ploaie slãbesc o secþiune abruptã a pantei unui deal, în aºa fel încât solul ºi vegetaþia sunt dezrãdãcinate ºi alunecã pe panta în jos. Cel de-al doilea tip, la fel de devastator, se formeazã când ploaia este absorbitã, în cantitãþi mari, de pãmânt, transformându-l în mâl. Aceasta duce la formarea unui râu de noroi ºi pietriº care curge pe versanþi ºi acoperã totul în calea sa. În mai 1998, dupã 24 de ore de ploaie torenþialã, o alunecare de teren lângã Napoli, în Italia, a ucis 20 de oameni ºi a distrus sute de case.

Un oraº de moloz

Aceastã alunecare de teren în statul Vargas din Venezuela, a cauzat daune mari unui oraº destul de mare, în decembrie 1999. Cãderile masive de precipitaþii pot determina alunecãri devastatoare de teren, care se petrec fãrã nici o avertizare.

INGREDIENTELE UNEI AVALANªE CU PLÃCI

Un concurs de împrejurãri poate determina o avalanºã la suprafaþã. Iniþial este necesarã o anumitã grosime a stratului de zãpadã pentru a forma baza. Cãderile ulterioare, masive, de zãpadã pot determina acumulãri mari de zãpadã în pãrþile superioare ale versanþilor montani. Dacã plouã puternic peste partea inferioarã a versanþilor, se erodeazã suportul masei mari de zãpadã din partea superioarã. Uneori, dacã versantul este îndeajuns de abrupt ºi zãpada are o grosime suficientã, avalanºa se poate produce ºi fãrã sã plouã în partea inferioarã. Masa de zãpadã rãmasã fãrã sprijin se pot deplasa instantaneu ºi se revarsã peste versanþi. Aceastã alunecare poate fi declanºatã de cele mai mici vibraþii: un zgomot mai puternic sau sunetul produs de un schior pot fi suficiente. O rafalã puternicã de vânt sau creºterea temperaturii sunt alte cauze comune ale producerii avalanºelor.

Pagina 142 VREME EXTREMÃ

Seceta

Deºi nu e întotdeauna la fel de spectaculoasã ca alte dezastre naturale ºi nu apare mereu în mass-media, seceta poate cauza pagube ºi pierderi de miliarde de dolari în þãrile unde se produce. În statele sãrace, seceta duce la foamete pe scarã largã ºi la boli legate de malnutriþie, care dureazã mult dupã încetarea ei. Pe termen lung, mediul înconjurãtor are de suferit: solul este total sãrãcit de vegetaþie, animalele pãscând orice firicel de iarbã, ceea ce duce la eroziuni masive ºi la scãderea fertilitãþii animalelor. Seceta poate determina pierderea habitatului ºi a rezervelor de hranã ale animalelor locale, mãrind astfel pericolul de extincþie. Acest ciclu al degradãrii duce la recolte slabe ºi la creºterea insuficientã a ierbii în anii care vin. Plantele nu vor mai putea suporta la fel de bine urmãtoarea secetã, ceea ce duce la secete ºi la foamete ºi mai mari. Mai mult, solul pergamentos ºi vegetaþia uscatã creeazã condiþiile perfecte pentru apariþia furtunilor de nisip ºi ale incendiilor din pãduri.

SECETA: NU TE POÞI ASCUNDE

Seceta afecteazã de obicei þãrile aflate la latitudini medii - regiunile semi-aride ºi cu climat mediteranean, udate doar de ploi provenind din sistemele care tranziteazã aceste regiuni. Dar puþine locuri de pe Pãmânt pot fi considerate ca fiind în afara pericolului de secetã. Chiar ºi jungla amazonianã sau insulele tropicale, precum Indonezia, au suferit secete în timpurile recente. Secetele severe pot dura ani la rând.

În cãutarea apei

Aceste femei carã vase de lut în cãutarea apei, în provincia Sindh din Pakistan, lovitã de secetã în mai 2000. Seceta este un fenomen frecvent în aceastã regiune.

Hrãnirea manualã

Seceta cumplitã care a afectat mare parte a Australiei în 2002 a fãcut ca aceste oi din New South Wales sã trebuiascã a fi hrãnite cu mâna.

LA MILA LUI EL NIÑO

Fenomenul El Niño, care apare când o mare cantitate de apã caldã se acumuleazã în largul coastelor peruane, declanºeazã o reacþie în lanþ care aduce secetã în multe þãri, printre care ºi Australia.

CICLICITATEA SECTELOR ÎN AUSTRALIA

B Anii

C Regiunea afectatã

Toate statele, cu excepþia Australiei de Vest

Toate statele

Majoritatea statelor

Toate statele, cu excepþia Australiei de Vest

Toate statele

Toatã Australia de Est

Toate statele

Pagina 143 SECETA

CÂND PÃMÂNTUL FERMELOR SE TRANSFORMÃ ÎN PRAF

Seceta nu înseamnã doar cantitate micã de precipitaþii. Ploaia cade în mod inegal în lume, unele zone primind mai puþine precipitaþii decât altele. Seceta reprezintã un deficit anormal ºi îndelungat de ploaie, în raport cu cantitatea aºteptatã de precipitaþii într-o anumitã zonã ºi într-o anumitã perioadã a anului. În SUA, este consideratã secetã când într-o zonã cade numai 30%, sau mai puþin, din cantitatea normalã de ploaie, într-un interval de 21 de zile. În India, se declarã secetã în cazul în care cãderile anuale de ploaie sunt cu 75% mai mici decât nivelul aºteptat.

În aºteptarea musonului

Aceastã femeie indianã carã un vas cu apã de bãut trecând peste fundul secat al lacului Osman Sagar, în statul sud indian Andhra Pradesh, Hyderabad, în iunie 2003. Cãldura excesivã ºi condiþiile aride din zone ca aceasta pot fi ameliorate de muson.

Murind de sete

Când are loc o secetã, se evaporã apa din stratul de suprafaþã al solului. Plantele sunt foarte solicitate, iar frunzele lor încep sã-ºi piardã clorofila.

Pagina 144 VREME EXTREMÃ

Valuri de cãldurã ºi incendii din pãduri

Valurile de cãldura prelungite provoacã multe decese în fiecare an, mai ales printre bãtrâni, copii ºi bolnavi. În Franþa, în 2003, peste 300 de oameni au murit, în urma unui val de cãldurã prelungit. Din cauza fenomenului de încãlzire globalã, incidenþa acestor valuri de cãldurã va creºte în anii ce vor urma. Mânã în mânã cu aceste valuri de cãldurã merg incendiile din pãduri. Apar cel mai frecvent ºi au cele mai dezastruoase consecinþe în California, SUA, în sudul ºi estul Franþei ºi în Australia. Climatul acestor regiuni este caracterizat de ploi iarna ºi secete vara, ducând la formarea de vegetaþie extrem de inflamabilã. Când vânturile puternice sunt dublate de temperaturi foarte ridicate, izbucnesc incendiile din pãduri. Cãldura intensã determinã crearea de coloane termice, care trimit cenuºa fierbinte cãtre cer, astfel aprinzând noi incendii în faþa incendiilor iniþiale. În plus, tiparele vânturilor localizate, iscate de incendii, combinate cu topografia localã, pot genera "tornade de foc" rotitoare, care se învârt în faþa incendiului principal.

VARA ÎN ORAª

Valurile de cãldurã din mediile urbane produc câteva fenomene de varã ce ne sunt familiare. Oamenii petrec mai mult timp afarã pentru a scãpa de cãldurã - adesea lângã o apã. Reþelele electrice cad adesea din cauza solicitãrilor la care sunt supuse de aparatele de aer condiþionat. ªi pe ºosele creºte aglomeraþia ºi apar blocajele, pentru cã automobilele se supraîncãlzesc ºi se stricã.

Parizienii- oameni practici

Arºiþa care a lovit Parisul în iulie 1995, i-a fãcut pe locuitori sã meargã sã se rãcoreascã pe unde au putut. Fântânile publice au un efect rãcoritor asupra oamenilor de toate vârstele.

Pagina 145

Privind infernul

Focul ameninþã casele din Simi Valley, lângã Parcul Naþional Yosemite, California, SUA, în octombrie 2003. Multiple incendii în pãduri au devastat California la acea datã, afectând peste 100 000 ha de pãmânt ºi distrugând bunuri materiale.

Un oraº ameninþat

Aceste incendii au ars pãdurile de lângã Canberra, Australia, în 1985. Incendii ºi mai puternice au avut loc în 2003, provocând moartea a cel puþin patru oameni ºi rãnirea a 150, precum ºi distrugerea a sute de case.

În infern

Flãcãri ameninþãtoare au înghiþit complet o întreagã pãdure în timpul incendiului Shoshone, din iulie 1988, din Parcul Naþional Yellowstone, Wyoming, SUA. Mare parte din parc a fost închisã în timpul acestui incendiu. Incendiile mari de pãdure pot scãpa de sub control ºi distruge suprafeþe mari de culturi agricole sau pãduri, în numai o zi sau douã.

BLESTEMUL INCENDIATORILOR

În naturã, aproape toate incendiile sunt aprinse de fulgere. De fapt, multe ecosisteme au nevoie de incendii periodice, pentru putea regenera unele tipuri de vegetaþii. În epoca modernã, fulgerele încã mai aprind incendii, dar din nefericire, majoritatea acestora sunt declanºate intenþionat, multe chiar în perioade în care incendiile deja existente au scãpat de sub controlul pompierilor. Alte cauze ale creºterii frecvenþei incendiilor de pãdure sunt calcinãrile intenþionate, care scapã de sub control, focurile de tabãrã nestinse ºi resturile de þigarã aprinse. Dacã aceste focuri nu sunt stopate imediat, ele se pot transforma în flãcãri infernale.

Pagina 146 VREME EXTREMÃ

Furtuni de nisip

Când auzim de furtuni de nisip, cei mai mulþi ne gândim la deºerturile întinse din unele zone ale lumii. Într-adevãr, furtunile de nisip se petrec cel mai adesea ºi sunt cele mai puternice în aceste regiuni fierbinþi, aride ºi cu foarte puþinã vegetaþie. Multe din aceste furtuni care te orbesc sunt cauzate de vânturile locale, sezoniere, extrem de puternice, care au diferite nume: haboob în nordul ºi estul Africii sau shamal în regiunea Golfului Persic.

Furtunile de nisip sau de praf se produc însã sporadic, deºi cu mare intensitate ºi în alte pãrþi ale lumii. În cazul când condiþiile sunt prielnice, adicã: o combinaþie de vreme uscatã, temperaturi ridicate ºi vânturi puternice, furtunile de nisip pot deveni un adevãrat calvar în zonele rurale. În timpul "anilor prãfuiþi", adicã anii 1930, furtunile puternice au antrenat ºi ridicat atât de mult praf, încât acesta a fost mãturat peste Atlantic în Europa. ªi în Australia, furtunile de nisip puternice, care au avut loc în timpul secetei prelungite din 1983, au deplasat nori mari de praf peste marea Tasmaniei, determinând producerea de "zãpadã roºie", coloratã de praf, pe gheþarii Insulei de Sud a Noii Zeelande.

PRAFUL PLUTITOR

În multe oraºe aflate în deºert sau lângã regiunile deºertice existã o burniþã continuã de praf fin, mãturat peste oraº din zonele rurale, fiind aproape imposibil sã usuci rufe afarã sau sã-þi pãstrezi maºina curatã. Companiile aeriene care opereazã în aceste regiuni au nevoie de reparaþii de douã ori mai des decât celelalte companii care opereazã în zone normale, din cauza prafului care se infiltreazã peste tot ºi care toceºte marginile de metal dur ale paletelor ventilatoarelor. Unele furtuni de nisip sunt atât de puternice, încât sunt vizibile din spaþiu. În aceste cazuri, imaginile din sateliþi, extrem de spectaculoase, furnizeazã informaþii esenþiale în legãturã cu dimensiunile ºi miºcarea norilor de praf.

Pagina 147

Sezonul furtunilor

În regiunile deºertice, furtunile de nisip se formeazã în lunile cele mai calde, în special când vânturile se înteþesc. Oamenii din Djanet (Algeria) se pregãtesc pentru acest eveniment. Nisipul poate fi mãturat la mii de kilometri depãrtare ºi poate pluti în aer zile în ºir când este mãturat de vânturile locale, numite sirocco.

Pericol în traficul auto din Beijing

O furtunã orbitoare de nisip a lovit capitala Chinei, Bejing, în 2001 ºi a transformat ziua într-un apus bizar, roºiatic, blocând pãtrunderea luminii solare. Nivelul ridicat de poluare intensificã ciudata luminã.

Zilele "anilor prãfuiþi"

Nori imenºi de praf au acoperit ca o mantie rãu-prevestitoare casele din zona Springfield, Colorado, SUA, în 1935. Aceste furtuni de praf erau cunoscute pe plan local ca "viscolele negre".

Nor de praf purtat de vânt

O fotografie din satelit redã un val dens de praf, originar din Deºertul Sahara, care a acoperit Insulele Canare, în ianuarie 2002. Dâre groase de praf sunt purtate de vânt peste Oceanul Atlantic.

Pagina 148 VREME EXTREMÃ

Recordurile vremii

Din cele mai vechi timpuri au existat mituri ºi poveºti despre vreme. Nu e uºor sã spui ce este mit ºi ce este realitate - mãsurãtorile exacte au confirmat foarte puþine evenimente meteorologice istorice. Observaþiile sistematice au început de abia în 1814, când Observatorul Radcliffe, din Oxford, Anglia, a început sã înregistreze schimbãrile vremii. În SUA, înregistrãrile meteorologice zilnice au început în 1885, la un observator înfiinþat de Abbot Lawrance Rotch, în Milton, Massachusetts. Acest observator - numit Dealul Albastru - continuã sã funcþioneze ºi astãzi, deþinând recordul de staþie meteorologicã din SUA cu cea mai îndelungatã funcþionare neîntreruptã în acelaºi loc. Extremele vremii pot fi considerate oficial recorduri în materie numai dacã staþia meteorologicã care le-a înregistrat funcþioneazã de un anumit numãr de ani. Este încã dezbãtutã problema cât de mult timp trebuie staþiile meteorologice sã pãstreze datele înainte sã declare recordurile în materie, dar opinia generalã este cã e nevoie de cel puþin 10 ani de înregistrãri, înainte de a se putea declara cã o înregistrare meteorologicã extremã e un record. Înregistrãrile meteorologice exacte ale staþiile meteo din lume permit comparaþii exacte, astfel cã vremea extremã poate fi mãsuratã cu rigurozitate. Aceste extreme relevã enorma forþã a vremii.

O LUME A EXTREMELOR

Cea mai ridicatã temperaturã a aerului înregistratã vreodatã - deºi pusã sub semnul întrebãrii de unii - a fost de 57,8°C, la Al Aziziyah în Libia, pe 13 septembrie 1922. La partea opusã a termometrului se aflã Baza Vostok din Antarctica, care înregistreazã temperaturi medii anuale de -58°C. În 21 iulie 1983, s-a înregistrat cea mai scãzutã temperaturã din lume, -89,2°C. Cele mai mari diferenþe de temperaturã înregistrate vreodatã au fost la Verkhoyansk în Siberia, de pânã la -68°C iarna ºi pânã la 37°C vara. Recordul pentru cel mai mare numãr de tornade este deþinut de regiunea de nord-est a statului Colorado, din Marile Câmpii ale SUA, cu o medie de 1,5 tornade pe an. Aici s-au înregistrat viteze ale vânturilor de pânã la 500 km/h.

Ploi tropicale

Java, Indonezia este chintesenþa regiunilor tropicale musonice, unde sunt cele mai mari cãderi de precipitaþii.

Nu numai tornadele aduc vânturi puternice. Cea mai puternicã rafalã de vânt, independentã de tornade, a fost de 371 km/h ºi a fost înregistratã pe Muntele Washington, SUA, pe 12 aprilie 1934. Cât priveºte relatãrile despre grindinã, întotdeauna pietrele colectate sunt mai mici decât cele despre care se spune cã ar fi cãzut. Cele mai mari pietre de grindinã înregistrate au cãzut în Gopalganj, în Bangladeº, pe 14 aprilie 1986, omorând 92 de oameni. Recordul pentru cele mai multe zile ploioase pe an aparþine muntelui Waialeale, de pe insula Kauai din Hawaii, unde plouã aproximativ 350 de zile pe an. La polul opus, deºertul Atacama din Chile este cel mai arid loc din lume, unde nu plouã niciodatã.

Îngheþ siberian

Peisajul deschis, plan, al Siberiei Centrale este supus unora dintre cele mai scãzute temperaturi de pe Pãmânt.

Cea mai drasticã schimbare de temperaturã într-o singurã zi

55,6⁰C, când temperatura a scãzut de la 6,7°C la -49°C, în noaptea de 23-24 ianuarie 1916, în Browning, Montana, SUA.

Cea mai mare cantitate de zãpadã pe sol

11 455 mm, în martie 1911, la Tamarack, în California, SUA

Cea mai mare intensitate a vânturilor într-o sistem tropical care loveºte solul

322km/h vânt, cu rafale de 338km/h, pe 17-18 august 1969, de-a lungul Coastelor statelor Alabama ºi Mississippi, SUA, în timpul uraganului Camille

Cea mai aridã locaþie

Deºertul Atacama din Chile, unde aproape cã nu existã precipitaþii (0,08 mm anual), cu excepþia unor averse trecãtoare, de câteva ori pe secol.

Cãldura dunelor

Cele mai ridicate temperaturi din lume s-au înregistrat la Al Aziziyah, în Libia, în Deºertul Sahara.

Pagina 149 EXTREMELE VREMII

Cea mai fierbinte locaþie

57,8°C pe 12 septembrie 1922, la Al Aziziyah, în Libia

Cea mai rece medie anualã

-58°C, la Polul Inaccesibilitãþii, în Antarctica

Cea mai caldã medie anualã

34,4°C în Dallol, Etiopia, 1960-1966.

Cea mai mare cãdere de precipitaþii mãsuratã anual

26 461,7 mm, de la 1 august 1860 pânã la 31 iulie 1861, în Cherrapunji, Meghalaya, India

Cea mai mare cãdere de precipitaþii în 24 de ore

1 870 mm, între 15-16 martie 1952, la Chilos, Reunion, Oceanul Indian

Grindina de cele mai mari dimensiuni

O piatrã de grindinã de 1 kg, cãzutã pe 14 aprilie 1986, în districtul Gopalganj , Bangladeº

Cel mai rece loc

-128,56°F, pe 21 iulie 1983, la staþia Vostok, Antarctica

Cea mai mare presiune atmosfericã

1 083,5 hectopascali, pe 31 decembrie 1968, la Agata, Siberia, Rusia

Cea mai mare cãdere anualã de precipitaþii

11 874 mm, la Mawsynram, Meghalaya, India

Cea mai scãzutã presiune atmosfericã

870 hectopascali, pe 12 octombrie 1979, în timpul Taifunului Tip, furtuna se afla la 483 km de insula Guam, Oceanul Pacific.

Locaþia cea mai bãtutã de vânturi

Vânturi care ating 322 km/h, la Commomwealth Bay, Costa George al V-lea, Antarctica.

Pagina 150 VREME EXTREMÃ: SUA

Vreme extremã: SUA

Centrul Naþional de date climatologice, care monitorizeazã ºi înregistreazã evenimentele de vreme extremã din Statele Unite, urmãreºte ºi evalueazã evenimentele climaterice cu impact economic ºi social semnificativ. Între 1980 ºi 2003, în SUA au avut loc 53 de dezastre cauzate de vreme, care au provocat pagube ce depãºesc un miliard de dolari fiecare. Dintre acestea, 14 au fost uragane, cele mai multe lovind coastele Floridei ºi Carolinei de Nord. Peste 3 500 de persoane ºi-au pierdut viaþa în aceste uragane, cel care a provocat cele mai multe victime fiind uraganul Hugo, în 1989, care a avut un bilanþ de 86 de morþi. Au mai fost înregistrate 5 tornade, cele care au provocat cele mai multe victime fiind o serie de tornade însoþite de inundaþii, care au lovit Mississippi, Ohio ºi stele învecinate în 1997, ºi care au avut drept rezultat 67 de morþi. La polul opus, seceta ºi incendiile au fãcut ravagii în multe state: în 2002, seceta care a afectat 30 de state americane a provocat daune de 10 miliarde de dolari; secetele ºi valurile de cãldurã din 2002, din statele din sud, au provocat pierderi importante în agriculturã ºi au avut un bilanþ de 140 de morþi.

Gheaþã pe munte

În ianuarie 1953, un viscol puternic a acoperit cu un strat de gheaþã clãdirea observatorului meteorologic de pe Muntele Washington. Temperaturile au scãzut la -44°C.

O inundaþie puternicã

Apele unei viituri, care au crescut rapid, au mãturat un tren de pe un pod peste Râul Arkansas la Puelo, Colorado, în iunie 1921.

Forþa inundaþiilor a aruncat copaci ºi moloz peste podul de fier, acum distrus.

VIITURI ÎN NOAPTE

O caracteristicã a multor evenimente meteorologice este viteza uimitoare cu care se petrec. În dupã-amiaza zilei de 31 iulie 1976, nimic nu prevestea ceea ce avea sã se întâmple în Marele Canion al Râului Thompson, din Colorado. Între 6:30 ºi 22:30, furtuni puternice s-au abãtut asupra izvoarelor râului, unde au cãzut 305 mm de precipitaþii. Apa ce a rezultat a nãvãlit la vale, rupând malurile ºi omorând în drumul sãu 135 dintre cei 2 000 de locuitori.

Document Info

Accesari: 3077
Apreciat:

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta

Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site

Copiaza codul:
in pagina web a site-ului tau.

eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare