Ziduri

Ziduri

Personajele:

Scenaristul - un barbat intre doua varste, ochi caprui, poarta ochelari, par vraiste, un semn distinctiv pe obrazul drept, dreptaci, preocupari culturale, scenarist, chibzuit in gesturi si calm in miscari, nu vorbeste deloc ; vestimentatie : halat de casa alb, saboti ; - reprezinta Creatorul.

Personajul - un barbat tanar, par ordonat, stangaci, studii superioare, ocupatie incerta, sensibil, ceva aparte in gesturi ; vestimentatie : halat de casa albastru deschis, cu guler elegant si H.S. brodat 959i81j cu majuscule pe buzunar, descult, revolver cu 6 locuri in care se gaseste un singur proiectil, in mana dreapta ; - reprezinta Creatul.

Secventa 1

Interior, camera Plasmuire, seara(soarele isi da lent duhul), Personajul

Camera Plasmuire :

O incapere dreptunghiulara, medie ca intindere. Intrarea se face printr-o usa din lemn prost, vopsit bej, fara vizor si lant, cu o clanta hotarata dar balamale firave. Aceasta da intr-una din laturile mari, deschizandu-se intr-un colt in stanga sa care ascunde un cuier vechi, portabil, din metal vopsit negru, in care o palarie dintr-o alta vreme atarna nepasatoare. In dreapta, in capat, o fereastra dubla cu storuri de demult srajuieste zidul sec. Usa ascunde in spatele ei un zid fals care arata veritabil si este din punctul de vedere al Personajului, fix. Cu alte cuvinte nu poate parasi camera. Jumatatea stanga a storurilor este coborata astfel incat nu intra prea multa lumina. In departare cosuri cu fum. De indata ce ai patruns, prinvind spre fereastra, adiacent cu peretele in care da usa se gasesc urmatoarele : o chiuveta functionala, murdara, cu apa rece pe marginea careia se gaseste un sapun si o perieuta de dinti cu pasta langa, apoi un pat de campanie cu salteaua roasa si asternuturile imputite asezate intr-o incercare de ordine, la picioarele sale doua ghete uzate, noroioase care putrezesc in liniste, una cazuta sprijinindu-se de cealalta ca de-un frate mai viu iar in colt, sugrumat intre perete si pat, o noptiera din lemn rosietic pe care zace un desteptator circular cu arc si o lampa, rezultat al impreunarii dintre un fierastrau electric si un felinar de strada (gratie unor improvizatii de natura electrica, lampa scalda odaia intr-o lumina difuza si calda). In coltul alaturat noptierei se gaseste o masa cu functia dubla de birou si suport. Cateva hartii aruncate aleator culeg praf pe masa iar langa ele un bol de inox cu fructe proaspete de lemn care arata comestibile. Peretele opus usii strajuieste dupa aceasta masa urmatoarele : un scaun de lemn pe care un telefon mobil inchis asteapta nemiscat si legat fedeles cu sfoara dura, o reproducere dupa un Grunwald, in coltul opus noptierei o multime de lucruri inutile aruncate artistic in jurul unui scrin neimpresionant. Doua rafturi cu carti in dezordine sunt fixate in zidul opus ferestrei. Podeaua este presarata de urmele unui parchet candva elegant. De mult este trecuta varsta tencuielei iar culoarea cafenie a peretilor a ajuns acum altceva. In camera nu exista oglinzi. Un singur colt al tavanului este diferit, acel de deasupra noptierei, care este de un verde sters. Senzatia camerei este de un ciudat acasa, crepuscul murdar si un soi de liniste aparte.

O atmosfera de nemiscare domneste peste toate cele insufletite si neinsufletite tulburata doar de o adiere imperceptibila, ceva sonor si tactil, ca un vant, putin olfactiv si deloc vizual. Ceasul sta, iar din robinet nu picura apa. Telefonul nu se vede. Personajul se afla in jumatatea cu fereastra, cu privirea spre geam, nu misca nici din pleoape, nici din nari, nu respira fiind pentru privitorul atent, mort fara ca accest fapt sa starneasca interes. In mana dreapta tine revolverul. Timpul nu curge. Scena muta. Nu se intampla nimic deoarece Scenaristul nu a ajuns in Tronul Creatiei.

Secventa 2

Interior, camera Tronul Creatiei, seara(moment identic secventei 1), Scenaristul

Camera Tronul Creatiei :

O camera medie spre mare, cu usa frumoasa, care se deschide usor si fara zomot, montata intr-una din laturile mici. Pe latura opusa o fereastra impresionanta, dubla impresurata de draperii fine intr-o nuanta intunecata de bordeaux. Acestea sunt trase. Peretele din dreapta este impodobit cu un Caravaggio si un ceas cu pendul iar in coltul dinspre fereastra este plasata o masa maron. Simplitatea ei este uimitoare si mai uimtor este sipetul ferecat asezat in centrul sau, plin cu creioane ascutite, mijloacele creatiei si distrugerii. Canapeaua veche si comoda se afla in pozitia proxima mesei, in lungul zidului, apoi un grup floral sobru. De partea cealalta pn toata lungimea camerei mai putin  in colt, aproape de perete multe rafturi si vitrine pline cu carti intr-o ordine perfecta pazesc, printre ele o rama de fotografie goala si o sticla de whisky scump. In continuarea acestora un birou vechi, solid si de calitate sta infipt in spatiu, acompaniat fiind de un scaun, de anticariat, cu spatar inalt. Tangent cu acesta la inaltimea gambei sta un cos pentru hartii. Cu exceptia catorva hartii aranjate si unor tomuri masive doar o lampa vegheaza peste camera cu lumina ei calda. Intre masa de scris si canapea se infatiseaza un culoar de lumina, de speranta, pe care se poate naviga fara dificultate. Sub covoarele cu inflexiuni bordeaux traieste un parchet in stare exceptionala iar peretii au o aura de pace. In mijloc, spanzurat din tavan priveste in jos un candelabru cochet insa nu prea mare.

Aerul racoros este bantuit de fiorul creatiei, accentuat odata cu venirea Scenaristului. Ceasul ticaie si timpul curge fara ca sa treaca, este de fapt o iluzie a timpului. Usa se deschide in liniste, intra Scenaristul. Este casa personala si se simte degajat, imaginatia este in el dar isi controleaza simturile. Merge spre ceas si il regleaza. Paseste calm spre sipet, apropiindu-se scoate o cheie din halat si il deschide si ia unul din creioane. Il ridica spre lumina slaba de afara, inchide un ochi si se minuneaza de ascutimea sa, apoi zambeste vag. Incuie la loc ladita dupa care indreapta cu pasi sigur spre birou prin cealalta parte(de fiecare data cand va parasi masa se va intoarce prin partea opusa), trage scaunul usor, este in mediul sau, se aseaza apucand o hartie cu mana si incepe a scrie lent dar intr-un ritm continuu. Ceea ce scrie se va petrece in lumea Personajului, deci in camera Plasmuire. Pluteste o mireasma placuta, se distinge doar scartaitul creionului si pendula. De afara se aude dintr-o data o ambulanta in doppler-fiseau la care Scenaristul ridica privirea domol, zambeste si revine la actul creator.

Secventa 3

Interior, camera Plasmuire, seara(moment identic secventei 1), Personajul

Timpul curge, ceasul isi face simtita subtil prezenta(ticaie). Telefonul nu se vede. De afara se aude o ambulanta. Personajul respira, misca gatul usor, priveste pe geam urmarind fumul de la cosurile uzinei.

Personajul: (fara a se intoarce spre scaun vorbeste cu telefonul ca si cum ar fi o fiinta vie) Stii ca ma omori? Ai spune ca este invers daca ai putea. (se apropie putin de scaun, cu satisfactie) Dar nu poti ! (cu ironie) De parca ai fi legata de un scaun (privind fix) si ti-ar fi cusut cineva gura cu ata moarta. (misca usor din cap) Cineva, eu ? Care gura? (priveste un moment spre podea) Ai avea dreptate totusi (se indreapta spre noptiera observa ceasul in trecere) te voi elib. (corectandu-se) MA voi elibera de tine, ., intr-o zi. (atinge usor cu noptiera cu degetul aratator al mainii drepte) O zi oarecare, (nonsalanta) sau chiar azi. Cata incertitudine in spusele mele (face cativa pasi spre scaun oprindu-se la un metru distanta) Te-as ucide acum de-ai fi vie dar am vazut culori mai vii ca tine. (se intoarce brusc si priveste coltul vopsit diferit al tavanului, ranjeste) Traim cu totii intr-o zi moarta, nu-i asa ? (da din cap afirmativ si ridica din sprancene)

Imediat dupa ce si-a intors privirea de la coltul verde, acesta devine exasperant de viu in colorit. Personajul se indreapta din nou spre fereastra, o atinge cu mana dreapta de parca ar fi o bariera, scoate din buzunar o tigara si o bricheta, isi aprinde si trage un fum.

Personajul : (tot fara a se intoarce, privind spre cosurile de departe, copilareste) Uite ce frumos urca fumul ! N-ai sa mori de fum, n-ai putea. (priveste spre podea)

Personajul se apleaca usor si isi trece mana peste un capat al robei ca si cum ar fi o dunga de praf, apoi se intoarce pe calcaie si paseste in lungul camerei in stilul unui balerin cuprins de o bucurie nazarita)

Personajul : (in timp ce face piruete) De faaaaaapt, tu nu esti de pe-aici. Ai fost mereu intr-o alta lume, (cu o stralucire in ochi ridica din maini dar coboara tonul) sunt strain de ea, stapan pe ea.

Dupa partea cu dansul, un colt al vestmantului sau a dobandit o nuanta de albastru, in degrade. Personajul nu observa aceasta. Mai trage un fum din tigara.

Personajul : Poate ai vrea sa te rogi ? (intrebator) Sa ma rog eu pentru tine ? (dispretuitor, inca un fum) N-are rost, nu cred sa te asculte. Altfel, de ce mi-ar fi pus mana mortii in arma. Mana umana este o arma, (pierdut parca in idee) ar spune unii.(un alt fum)

In cele ce urmeaza Personajul nu se mai adreseaza telefonului ci priveste spre tavan intr-un anumit punct in cadrul unui cadran imaginar, reprezentand creatorul sau, Scenaristul.

Personajul : De ce m-ai trezit azi asa ? (incert) Asta sunt eu ? (mai tare) Auzi ? (ridica din maini) Ce vrei sa faci din mine azi? Ma potrivesc cu planul tau ? (isi indeparteaza privirea) Nu stiu daca dormi, dar te trezesti intr-o zi si vrei sa schimbi lumea, lumea ta. (in aparare) Lumea ta este si a mea.

Personajul se intoarce la fereastra. Inainte de a ajunge,  revolver se muta in mana sa stanga, imperceptibil, trage un ultim fum, atunca tigara si o stinge cu picioarele goale. Priveste fix afara.

Personajul : (usor in soapta, ca pentru sine) Esti un egoist.

In aceasta secventa Personajul nu da de inteles ca a observat schimbarile petrecute.

Secventa 4

Interior, camera Tronul Creatiei, seara(moment identic secventei 2), Scenaristul

Timpul curge dar nu are efect, adica ceasul bate doar decorativ. Scenaristul scrie in liniste, acompaniat doar de ceas. Se aude o izbitura afara, un accident in strada. Se ridica brusc, paseste spre fereastra prin partea stanga si priveste cu interes pentru cateva secunde, apoi se retrage miscand usor dezaprobator din cap si revine la masa, inconjurand-o. Pe drum ii cad ochi pe fotografia care acum il infatiseaza pe el intr-un sacou bej. Il cuprinde un moment de revelatie, ca si cum ceva ce cauta de mult si care i s-a sustras patrunderii mintii acum s-a dezvaluit. Nu este nostalgie deoarece el este atemporal. Dupa ce a privit-o contemplativ timp de cateva secunde bune Scenaristul porneste spre usa cuprins de noi idei, deschide usa trecand pragul, dupa care o inchide ferm.

Secventa 5

Interior, camera Plasmuire, seara(moment posterior secventei 3, Soarele abia se mai vede), Personajul

Ceasul nu ticaie, robinetul nu picura, timpul nu avanseaza deoarece Scenaristul a coborat de pe Tronul Creatiei. Telefonul nu se vede. Aceeasi adiere din scena 1. Personajul transcede barierele temporale, miscandu-se, fiind viu in absenta Scenaristului. Are ceva in miscare ca de felina, este mai atent, se misca tiptil ca pentru a nu fi vazut. De la secventa 3 este dreptaci, face totul cu dreapta(ca atare revolverul este in mana stanga, altfel ar fi incomodat). Se apropie de scaun.

Personajul : (se apleaca grijuliu pe un genunchi, rosteste aproape in soapta, sincer acum) Amandoi vom fi vant in curand. Nu stiu daca gandesti, daca ai aceasta abilitate, ar fi chiar surprinzator, dar pentru mine aceasta este cea mai luminata poteca. Nu stiu daca te incanta. (se ridica) Am hotarat sa o urmez totusi. (mica pauza)

Personajul isi aprinde o tigara si se departeaza putin de scaun, situandu-se mai aproape de pat.

Personajul : (aratand cu degetul spre Soare, in mod acuzator, cu capul usor intors spre scaun) Mi-a borat o raza printre gene vechiul Helios. Si mie mi-ar fi scarba de raze dupa atatea miliarde de valsuri. Probabil semanam prea mult cu un inger. (aproape rade) Atunci am inteles, trebuia sa fac ceva ! (revine la "dialogul" cu telefonul, gesticuland intens in timp ce vorbeste) M-am ridicat din mormantul asta putred, . si eram stangaci! (uluit) Eh, asa am fost mereu (resemnare) Dar acum sunt ambidextru (rade usor, schimba arma dintr-o mana in cealalta) Ce copil sunt. (o scurta pauza) M-a intepat chiar sub pleoapa, nu mai vad culorile bine.

Personajul se uita spre coltul verde si apoi la haina sa in mod vizibil modificate. Se apropie apoi in pozitia plina de compasiune, ingenuncheaza in maniera de a cere pe cineva in casatorie si continua.

Personajul : Am un singur foc. (sinceritate disimulata) Vrei sa fiu Prometeu? (se ridica) Nu stiu daca vreau eu. (se indeparteaza)

Se aseaza in exact aceeasi pozitie in care era la inceputul secventei, aceasta incluzant si revolverul in mana dreapta si intoarce o data capul spre punctul imaginar din tavan, ca si cum ar astepta pe cineva, apoi revine si priveste pe geam.

Personajul : O zi fara zei, totusi.

Secventa 6

Interior, camera Tronul Creatiei, seara(moment identic secventei 4 si 2), Scenaristul

Ceasul functioneaza ca in secventa 4, rama este goala ca in secventa 2. Se aude un zgomot din spatele usii dintr-o alta camera, cineva a tras apa. Dupa cateva clipe intra Scenaristul pasind ca un spirit, priveste in treacat rama, zambeste. Se aseaza in maniera secventei 2, isi trece mana prin prin par si scrie cu un ritm mai ridicat. Doreste sa duca la bun sfarsit scenariul sau.

Secventa 7

Interior, camera Plasmuire, seara(moment identic scenei 5), Personajul

Ceasul ticaie, robinetul picura foarte rar, timpul isi urmeaza cursul firesc dictat de Scenarist. Telefonul nu se vede. Personajul este pozitionat ca in finalul secventei 5, este dreptaci(are arma in mana stanga si face totul cu dreapta). Are un aer superior, ca si cum ar avea un as in maneca.

Personajul : (priveste spre geam, se adreseaza Telefonului) Simt ca trebuie sa infaptuiesc o crima abominabila, dar n-are sens pentru mine. (tot privind pe geam) Esti o prezenta nociva in viata mea.

In acest moment personajul se intoarce si ii apare un semn identic cu cel al Scenaristului dar pe obrazul celalalt. Se duce spre rafturile cu cartzi si ia o carte, la intamplare, se intoarce rasfoind-o si zambind usor. Fereastra este punctul sau fix, sanctuarul sau, acolo se intoarce cand are nevoie de sprijin.

Personajul : Aveam un profesor la universitate (isi aminteste, cu placere), cum sa-l uit pe Zidaru ? (inchide cartea)  Si-avea el un fix ; intra la ora in mod obisnuit, saluta, isi trantea lucrurile cat colo si scana sala. Unde gasea un loc vacant, il retinea si mai apoi in flacara demonstratiei sale, inaintea verdictului, (se intoarce spre scaun) se holba spre locul respectiv de parca ar fi fost cineva acolo. Enunta si apoi, liniste. Daca nu era nici un loc liber, greu de inchipuit. (spre podea) s-a intamplat de cateva ori, atunci nu putea sa predea, implacabil schimbat. (gesticuland) Povestea cu noi, o data chiar a iesit, confuz.

Personajul arunca pe pat cartea, zambeste pentru o clipa, apoi i se instaleaza o grimasa glaciala si din nou isi schimba destinatia cuvantarii, intr-un loc incert intre telefon si scenarist.

Personajul : Daca pentru a-mi regasi cursul trebuie sa ucid, atunci, fie. Nu sunt multumit de viata asta (trece pe langa pat si da un sut unei ghete, apoi catre telefon am nevoie si eu de un scaun gol. Poate. Te dezleg si gata (are indoieli) nu meriti asta. (revoltat) Ce fel de crime passionelle mai e si asta? (spre tavan) Am o arma, de la taratura aia din strada, am luat-o pe nimic. Ar putea fi necurata, peretii vor avea o alta culoare dupa. Dar e rece! (ridica tonul, defensiv) Nu pot sa-I zbor creierii, pur si simplu. ceva mai subtil, o lama poate, chiar mainile. (se prinde cu o mana de cap, priveste in jur) Ce-i cu mine ? O iau pe alte drumuri.

In momentul urmator, revolverul din mana se transforma intr-un pumnal. Personajul se ingrozeste, nu-si poate crede ochilor.

Personajul : (socat, catre Scenarist, sus, in puctul imaginar) Ce faci cu mine? Vrei sa-mi iei mintile ? (crescendo) N-ai ce lua ! Au zburat toate de-aici. (cu degetul apasand tare pe tampla) Nu le-a mai placut cuibul. (tot spre tavan) Am vrut sa ma lepad de tine azi, si uite,(spre telefon) iar tu, tu ma scarbesti.

Arunca pe jos lama, se duce spre chiuveta, se spala pe fata, ia periuta si se spala pe dinti cu violenta, pe gingii, pe limba. Nu se opreste pana nu sangereaza. Scuipa totul cu scarba si se clateste.

Personajul : Sunt purificat, nu mai spun nimic.

Liniste.

Secventa 8

Interior, camera Tronul Creatiei, seara(moment identic secventei 6), Scenaristul

Ceasul functioneaza ca in secventele 6,4,2 un divertisment. Tensiune in aer, un miros tot mai acru. Pe Scenarist se observa semne clare de neliniste. Se opreste din scris pentru un moment, are impresia ca nu-i iese scenariul. Se reculege cateva clipe, apoi ia creionul si taie peste pagina respectiva, corecteaza cateva lucruri pe o alta foaie, apoi intoarce ultima pe partea celalta. Inspira, priveste spre tablou si spre ceas se inoarce spre fotografie care il infatiseaza din nou pe el in sacou si apoi continua zambind superior.

Secventa 9

Interior, camera Plasmuire, seara(moment identic inceputului secventei 7, aceasta fiind eliminata din lucrarea Scenaristului), Personajul

Ceasul ticaie asemeni secventei 7, robinetul la fel. Cartea de pe pat a revenit in raftul cu carti care este acum intr-o ordine evidenta. Totul ca la inceputul secventei 7. Telefonul nu se vede. Personajul in pozitia secventei 7 dar cu revolverul in mana dreapta, deci din nou stangaci. Are o mana dusa la cap, priveste pe geam. Vorbeste jos, cu sine.

Personajul : Esti obosit. (isi observa arma in mana dreapta, nu-i da importanta) Stangaci, dreptaci, ce mai conteaza, obosit. Nu mai ai nevoie de el. A fost destul. (ironie)Uite in ce decor somptuos traiesti, fa ceva ! (da din cap dezaprobator si priveste in jos, scoate o tigara si fumeaza) Nu mai fac nimic.(inca un fum) N-ai nevoie de el. El exista pentru ca vrei tu. (usor) Doar un gand. si nu mai este. (priveste pierdut pe geam) Dar trebuie sa faci treaba asta ! (impartit in doua) Nu ! Ba da, trebuie, adu-ti aminte de scaunul gol. (lupta cu sine) Nu voi face asta. (arunca tigara si o stinge) Desigur ca o vei face, este necesar pentru ca viata ta sa aiba sens. (ranjet bizar din cuvantul sens, scutura apoi din cap) Inca n-am innebunit de tot, nu mi-am uitat spusele, sunt purificat. (ridica tonul) O vei ucide ! (lupta interiora) NU !

Se da in laturi, isi trece mana prin cap in care i-a crescut un par bogat, pe nesimtite. Tresara.

Personajul : (una din voci) Esti nebun ! (se lupta) NU ! (alta voce) E nebun ! (raspunde, incepe sa strige) NU ! (vocea) Sa moara ! (miezul viu) NU E VIE ! (vocea, din nou) Esti pierdut ! (se scutura ca un nebun) NU ! NU ! NU !

Intr-un mod miraculos, halatul albastru s-a transformat in costumul bej al Scenaristului. Pe fata Personajului apare un rictus groaznic.

Personajul : (diabolic, urla) DA ! Sunt nebun ! SUNT NEBUN ! Si ce ? ( cu satisfactie) Tot nu-mi va scoate o vorba din paza gurii ! (spumegand)

In acest moment se chirceste pe podea, langa pat, arunca arma si isi prinde cu ambele mainile gura, tremura. Ca un zefir peste pielea sa, Personajul dobandeste treptat trasaturi femeiesti, in proportiile corpului, apoi machiaj, par lung. Se pipaie disperat, este convins ca a innebunit, sare ca un descreierat si zbiara ca din gura de sarpe, danseaza.

Personajul : (ca un internat) NU EXISTA ! (da din cap cu frenezie, coboara tonul) Un gand, un gand. Eu nu sunt lut. E doar un gand.

Se dezmeticeste, ridica revolverul intr-o miscare si intr-un urlet demoniac trage singurul proiectil in tavan.

Personajul : NU EXISTAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAA ! (se prabuseste apoi la pamant)

Secventa 10

Interior, camera Tronul Creatiei, seara(moment identic secventei 8), Scenaristul

Ceasul ca in secventa 8. Furie pe chipul Scenaristului, este intr-o stare crescanda de disperare. Legatura imediata cu secventa 9. S-a produs o conexine in sens invers intre cele doua lumi: ceea ce doreste Personajul, se va intampla in lumea Scenaristului. Intr-un mod imposibil focul tras de personajul sau a facut ca ustensila de scris a Scenaristului sa prinda aripi si sa-i zboare violent de pe masa. O furie greu controlata stapana pe toata infatisarea Scenaristului. Daca ar vorbi, ar urla. Se ridica si se sprijina cu mainile pe masa, isi scoate ochelarii, mototoleste apoi ultima foaie, ii sfarteca gatul asemeni unei pasari si apoi o azvarle in apropierea florilor. Iese cu graba pe usa si o tranteste, aceasta tot nu suna. Dupa cateva clipe, se intoarce cu fata umeda si in mana un pahar cu apa. Inchide usa dupa el, bea cu o sete nemaintalnita, apoi ii cad ochii pe sticla din vitrina. O insfaca si isi toarna un pahar plin pe care il soarbe. Pune apoi paharul gol pe masa, isi recupereaza creionul si dupa ce isi aranjeaza sistematic ochelarii pe nas face un reglaj ceasului, pur decorativ, se reaseaza in maniera secventei 2 si ia o foaie noua. Face o pauza, inspira si revine la actul creator.

Secventa 11

Interior, camera Plasmuire, seara (moment identic inceputului secventei 7, cele doua fiind eliminate), Personajul

Totul ca la inceputul secventei 9. Ceasul ticaie, robinetul picura, timpul exista. Pironit in aceeasi postura in fata ferestrei, Personajul este vizibil schimbat, o cautatura stranie, de om bantuit, dar dornic de razbunare.

Personajul : Mult ai mai valsat batrane. Nu te saturi ? (isi aprinde o tigara) Cred ca o voi sfarsi cu ziua asta si am sa-ncep cu el.

Se intoarce spre punctul din tavan destinat conversatiei cu creatorul si priveste calm, superior, clipind rar, schimba revolverul in cealalta mana.

Personajul : Nu exista decat daca vrei.

Personajul manifesta o superioritate vadita, fiind constient ca poate interveni direct in lumea Scenaristului.

Secventa 12

Interior, camera Tronul Creatiei, seara (moment identic secventei 10), Scenaristul

Ceasul merge cand natural, cand in sens invers, uneori stationeaza. Legatura directa cu secventa 11. Se rupe subit creionul. Scenaristul pare sa nu dea importanta acestui fapt. Impingand scaunul inapoi, se ridica, arunca la cos creionul, ocoleste masa pasind spre sipet. Il deschide in mod ritual asemeni secventei 2, ridica un creion pe care il testeaza cu varful degetului index al mainii stangi. Multumit, se intoarce la scris, prin partea stanga. De indata ce atinge hartia creionul se sfarma. Perplex, Scenaristul se ridica si procedand ca in primul caz, ajunge langa sipet. Acesta refuza a se deschide. Ridica din sprancene si incearca din nou. Dupa cateva incercari nereusite ia sipetul si il cerceteaza banuind o forta exterioara. Intr-o neatentie, cufarul ii scapa din maini si se prabuseste pe podea, deschizandu-se. Toate creioanele se imprastie pe covor. Dorind sa ia un creion si sa ignore incidentul, Scenaristul se apleaca dar se ingrozeste imediat. La o cercetare amanuntita descopera ca toate creioanele sunt bucati, fapt aparent imposibil. Se ridica, si porneste spre usa grabit si patruns de ganduri, cu sprancenele apropiate. O deschide si iese.

Secventa 13

Interior, camera Putul Limpezirii, seara(moment identic secventei 12), Scenaristul

Camera Putul Limperzirii :

O baie incapatoare, aranjata cu stil, toaleta undeva in capatul opus usii, dotari excelente, jacuzzi in dreapta in spate, bide in stanga, in continuarea closetului. Totul alb, sentiment de pace. Chiuveta circulara asezata pe peretele din dreapta, cu o oglinda mare deasupra iar in stanga sa un suport cu doua prosoape albe. Peste tot faianta alba. Lumina puternica din becuri situate in colturile baii. Nici o fereastra. Un lacas al cautarii inspiratiei, spiritului pierdut, rece dar ademenitor. Nicaieri rufe si nici un indicator al timpului.

Intra Scenaristul ingandurat si se opreste la chiuveta. Isi scoate ochelarii si ii plaseaza pe margine. Porneste apa rece si isi cufunda fata in racoare. Cand se ridica, tresare, observa cu groaza in oglinda un scris indescifrabil pe pereti. Se intoarce brusc sprijinindu-se de chiuveta in timp ce incearca sa inteleaga ceva.

Secventa 14

Interior, camera Plasmuire, seara (moment identic sfarsitului secventei 11), Personajul

Timpul s-a oprit, Personajul este atemporal, localizat ca la sfarsitul secventei 11 cu revolverul in mana stanga, verifica, are un cartus inauntru. Telefonul nu se vede. Personajul fumeaza si priveste insistent, cu dispret si o detasare inumana spre punctul fix din tavan. Nu spune nimic. Se crede zeu.

Secventa 15

Interior, camera Putul Limpezirii, seara(moment identic secventei 13), Scenaristul

Scrisul de pe ziduri a disparut. Cuprins de o forta nevazuta, Scenaristul este tras spre closet si afundat cu capul inauntru. Personajul il umileste in mod barbar pentru a face aluzie la incercarile prin care a trecut la randul sau. O mana invizibila trage apa, in timp ce Scemaristul se zbate cu putere sa scape. Dupa un timp izbuteste fiind trantit pe jos. Se ridica si ia un prosop, stergandu-se ca de ceva impur. Il arunca si sa sprijina de chiuveta, derutat complet. Lasa capul in jos. Se priveste in oglinda aruncandu-se imediat inapoi. Ochii sai au devenit verzi. Panica. Porneste robinetul, se loveste cu apa, isi deschide pleoapa cu degetele pana ce este convins de fapt. Toate caracterele de pe ziduri au fost inlocuite de un mare « Sunt liber ». Spaima. Paraseste baia in agonie.

Secventa 16

Interior, camera Tronul Creatiei, seara(moment identic secventei 14), Scenaristul

Intra Scenaristul. Ceasul bate ora fixa. Ochii ii cad pe teancul de hartii de pe birou. Culoarul de lumina se arata inaintea sa. Groaza. Nu poate rezista fortei externe, este impins in fuga si trecut prin fereastra, afara. Peste tot cioburi.

Secventa 17

Interior, camera Plasmuire, seara (moment identic secventei 14), Personajul

Timpul nu curge. Ceasul sta, robinetul asemenea. Telefonul nu se vede. Personajul trage un fum

Personajul : (apoteotic) Doar un gand, si nu mai este.

Personajul arunca tigara, nu se oboseste sa o mai stinga. Se intoarce la sanctuarul sau, fereastra translucida, lasa revolverul pe masa langa bolul cu fructe. Se aseaza la fereastra usor zambitor.

Personajul : (intorcand capul spre telefon) Tu la ce dracu te mai uiti ?

Telefonul se vede. Deschide latura dreapta a ferestrei, se napusteste asupra telefonului, il ridica cu tot cu sfoara si il arunca afara cu satisfactie, dupa care se propteste din nou la fereastra. Vrea sa fumeze o alta tigara, dar pachetul este gol, il arunca pe jos. Intr-un pas e langa masa, ia din bol un mar, cand sa muste, constata ca este de lemn si il scapa din mana. Nedumerit ii cad ochii pe ceas care tace. Curios, se apropie de noptiera si incearca sa-l regleze, esueaza drept care il tranteste de pamant. Un fior negru strabate incaperea. Personajul se arunca la chiuveta si da drumul apei. Inutil. Timpul a stat. Creatul isi poate anihila Creatorul dar nu poate scapa de limitele propriei existente. Cuprins de disperare se fuge spre usa apucand clanta cu putere. Trage de cateva ori de ea, posedat . A treia oara usa se deschide. Expresia fetei sale spune totul. E un Zid. Alb la fata paseste ca o stafie spre fereastra deschisa. Sprijinindu-se pe pervaz priveste in lateral. In afara de ceea ce este vizibil din camera totul este alb. Nimic nu exista in afara scenariului. Personajul nu se mai vede. Se aude o impuscatura.

Final