Obisnuiam sa mergem destul de des cu corturile si avand in vedere ca era vremea calda cu mult soare am zis sa iesim la munte. Ne-am facut repede grupurile si am decis ca 3 sa faca cumparaturile, 4 sa pregateasca corturile si cele necesare pentru camping, iar eu si cu inca 3 sa ne hotaram unde mergem si sa ne facem plinul la masini. Zis si facut. Am decis sa mearga o parte din noi inainte ca sa pregateasca terenul si ceilalti sa mergem cu mancarea si restul lucrurilor dupa ce terminam cumparaturile. Astfel au plecat 5 dintre noi, tinem legatura prin telefon ca sa stim unde se cazeaza.Terminam de asezat lucrurile in masina si pornim si noi.il sun pe Cata si ii zic ca pornim, iar el imi zice ca deja au ajuns si ca au gasit un loc frumos, curat si nu se vad urme ca ar mai fi fost altii pe acolo.si este si o casa parasita in apropiere.
-E perfect.ii zic eu.ajungem intr-o ora.hai ca te mai sun.
-Vezi ca este la intrarea pe drumul forestier un batran cu oile, a incercat sa ne zica ceva dar aveam viteza si nu am mai oprit.poate ii calcati vre-o oaie.
-Lasa ca daca o calcam o luam si facem friptura din ea.radeam cu totii.pa
Ajungem la cioban dar nu putem trece.oile erau pe tot drumul.coboram si il rugam sa se dea la o parte sa putem trece.ne intreaba unde mergem si ii spunem ca iesim la un gratar ca sa ne mai relaxam si noi.
-Baiete daca cei dinainte sunt prietenii vostrii va sfatuiesc sa ii chem 23223f51x ati inapoi si sa mergeti de aici.
-De ce?
-Numai Dumnezeu stie ce lucruri necurate se petrec aici.
Il rugam totusi san e lase sa trecem si daca vede ca insistam.isi ia oile care pareau c-am speriate si trece cu ele joss pre un saivan.incepe sa se insesreze.intre timp ma suna Diana.
-Ma voi va tineti de prostii?
-Nu.despre ce vorbesti?
-Hai ma ca va vad ca veniti pe jos.unde v-ati lasat masinile?Vreti sa ne speriati nu?
-Diana noi suntem inca acolo unde zicea Cata ca e ciobanul.ne-au blocat oile lui.ca nu au vrut sa se miste din drum.
-Paul.nu tine.va vedem cu totii ca veniti incoace.vezi ca astia sun prin casa aia darapanata.poate reusesc ei sa va sperie pe voi.
-Diana.ai baut..termina nu suntem acolo.ce ai? Dami-l pe Cata.
-Cum vrei.uite vedeti am facut si foc.am gasit lemne.ti-l dau acum..
-DA? Cata ce e cu Diana ca vorbeste c-am aiurea.???
-Nimic.ce sa aiba.Vezi poate cadeti in vre-o groapa pe intunericul asta.ca nu am chef sa va duc la spital.
-Mai bine mergeti sa luati masinile.ca e mai sigur asa.si daca aveti in cap ceva planuri sa bagati frica in noi.pai nu prea va pricepeti.v-am vazut de ceva vreme venind.macar daca v-ati fi ascuns mai bine.
-Ce groapa??Cata ma auzi?......alo................
-Ce au zis? Intreaba Laura.
-Nu stiu ce sa zic dar eu cred ca astia se joaca cu noi.au zis ca suntem acolo si ca mergem pe jos spre ei.ciudat.sigur vror sa ne sperie.voi ce credeti?
-Eu cred ca se prostesc numai.vad ca se stiu mai bine ca noi la asa ceva.zise Ovidiu.
-Hai sa mergem.
O luam spre ei si prindem ceva viteza .deja e intuneric.ceva imi taie calea cu viteza.apuc sa vad doar o linie neagra.nu apuc sa ma uit prea mult ca dau peste ceva si raman suspendat.ceilalti intra in spatele masinii noastre.coboram speriati.
-Ce s-a intamplat????
-Nu stiu.uite am dat peste un bustea.la naiba..
-Ce facem acum?
-Eu zic sa o sunam pe Cristina.ea e mai serioasa si putem sa o chemam san e traga masina.
-Uite ca ma suna chiar ea.ce noroc.
-Paul.unde sunteti?....unde.
-Zi mai tare ca nu te aud.ce f..
-Am crezut ca sunteti voi.au venit.e groaznic. am fugit.dar ne urmaresc.
-Cristina ce se intampla? Ce tot zici acolo?
-Ajutati-neeeeeeeee! !!
-Ai auzit? Se aud tipete .eu zic sa mergem pe jos.ceva chiar se intampla.
Ne luam lanternele si pornim prin intruneric.ne apropiem si vedem in departare focul si campingul.ajungem mai aproape si vedem casa, iar langa foc stau prietenii nostrii
-Stiam ca se prostesc.uite ce cuminti stau.ma intrerupe Laura care face o fata foarte urata si imi arata.
-Uite acolo in geamul ala.
-Ma uit si ma ingrozesc.ceva ne urmarea cu ochii de sticla .sclipeau la lumina focului.se uita fix la noi.ne ziceam ca ni se pare.continuam sa mergem spre foc.mai aveam c-am 100m cand ma suna Diana.ma uit spre foc dar nici unul nu parea sa aiba mobilul in mana.raspund.
-Ma voi va tineti de prostii??? Si inchide.
Apoi ma suna Cata.
-Vezi poate cadeti in vreo groapa pe intunericul asta. ca nu am chef sa va duc la spital.
Impietresc , la fel si ceilalti cand ii aud.aveau o voce groasa.nu parea sa fie umana.pe fundal rasete.cu toate ca nu auzeam sa rada nimeni.
Ajungem langa foc si ramanem tablou.prietenii nostrii aveau fetele albe, zgariate .erau plini de sange si ne priveau cu niste ochi ce ne rugau sa ii ajutam.nu ziceu nimic dar toti ne aratau spre casa.ne intoarcem fulger si vedem cum se apropie 6 persoane.ne retragem.eram chiar noi.dar aveam ochii mari si negrii.si sange pe fata parca eram morti.
Cei ce erau o data prietenii nostrii se ridicau acum impotriva noastra.aceeasi ochi..aceleasi fete.aceeasi privire.
Cristina isi lasa tot timpul cheile in masina .sa nu le piarda prin iarba.usurel ne intoarcem si intram.o sa plecam fara ei.nu ii mai putem ajuta.hai.acum.
Fugim spre masina chiar daca planul era sa ne retragem usor.intram si inchuiem usile..
Aratarile se napustesc asupra noastra si ne speriem de moarte .parbrizul se umple de sangele lor.se urca pe masina..fetele incep sa planga.erau ingrozite.inimlie ne bateau tot mai tare.incercam sa ma gandesc ce sa fac.
-Trebuia sa il ascultam pe cioban.dar e prea tarziu.
-Nu aveam de unde sa stim..
-Ovidiu.era vocea Cristinei.nu ma mai iubesti? Coboara si ajuta-ma .uite sunt ranita.am nevoie de ajutorul tau.
-Sa nu cumva sa iesiti careva ca sunteti istorie.tineti-va plecam de aici.
Ovidiu a ramas cu privirea la ceea ce era o data sora lui.cu lacrimi in ochi isi pune capul in palme.reusesc sa scap din acel loc.era bezna si aveam un singur far.celalalt era spart.Ajungem in locul unde am lasat masinile.langa ele stateam noi si faceam semene sa oprim.am accelerat, creaturile dispar.se invarteau in jurul masinii, vedem numai linii negre, sterse.
Am decis sa mergem la batran sa cerem ajutorul..daca el stia de asta stia si cum sa o opreasca.O luam in jos spre saivan.coboram din masina si auzim cum ne strigau numele.intram in coliba ciobanului si era.parasita.nu cred ca a mai locuit nimeni de ani de zile acolo.nici in saivan.nici o urma de oaie.nimic.si am vazut clar cum se indreptau acolo.incepem sa ne panicam.mintile deja nu mai erau lucide.ne gandim la fel de fel de scenari..cand auzim din spate o voce teribil de urata.ne intoarcem.paralizam de frica.era hidos.cu ochii mari negrii.cu blana insangerata pe el.cu coltii mari si albi.
-Stiti ce zi e azi? E ziua mea.si am si cadouri.ne arata cu mana.
Incepem sa plangem.erau prietenii nostrii prinsi de un rug mare.siroiau de sange.si niste aratari se ospatau din ei.ne durea pana in suflet cand ii priveam .vocea lui ne patrunde in oase, era foarte dureros sa il ascultam.Laura isi face cruce si incepe sa zica o rugaciune.Dan si cu Mihai la fel.dar nu apuca sa zica prea mult ca le da sangele pe gura si pe nas.era un sange negru.nu mai aveau putere nici sa tipe.sangele tasnea cu putere.si ei cad la pamant.noi ceilalti ne luam in brate si asteptam sa se mai intample ceva.nu mai aveam cuvinte.priveam scena fara san e mai dam seama de nimic.
-Nu va ajuta cu nimic toate lucrurile astea, aici suntem doar noi.fara Dumnezeu.el nu va mai poate ajuta.si nici nu ar fi vrut.sunteti ai mei.
Inchidem ochii.vorbele lui ne biciuiau si simteam cum sangeram.nu mai aveam frica .stateam si ne asteptam sfarsitul.era evident ca nu mai aveam nici o speranta sa mai scapam.apoi auzim o voce linistita si cunoscut de altfel.tresarim.e chiar batranul cioban.era inconjurat de o lumina placuta calda.incepeam sa prindem din nou speranta.
-Nu te mai las sa faci rau.nu te mai las. e de ajuns.
-Ce????indraznesti sa ma ameninti.tu care mi-ai cerut mila in ghenunchi?...iti mai amintesti cum te rugai sa te las in viata.era asa de frumos si de patetic ..esti la fel de neajutorat ca si atunci.vorbele lui tasneau cu atata ura si rautate.
-Esti plin de pacat.esti al meu.imi apartii.nu poti sa faci nimic.
-Poate ca eu nu pot.poate ca eu sunt sortit sa pier in flacari dar ei nu, ei sunt puri...fara a stii ce e pacatul.nici nu ar avea cum sa stie.ei inca pot sa faca ceva.e timpul sa vezi.pe neasteptate batranul e inconjurat de o turma de miei albi..diavolul se incrunta apoi se uimeste.simte pericolul.nu apuca sa mai faca nimic si mieii se napusatesc asupra lui si a creaturilor lui.totul se sfarseste in flacari si strigate groaznice.se intuneca, nu se mai aude nimic.Soarele incepe sa rasara si vedem ciobanul care statea sprijinit in bat, ne privea cu regret..apoi dispare.lumina invadeaza locul.este groaznic, carne peste tot, si vedem si turma de oi erau doar bucati sfasiate de lana.iar in locul unde era ciobanul gasim numai hainele si oasele lui.totul se transforma in cenusa si este luata de vant.suntem inmarmuriti.sa terminat!!!Lesinam..ne trezim intr-o camera luminoasa.ne privim intre noi.Eu , Alexandra si Ovidiu.o asistenta se apropie sin e dam seama ca suntem in spital.ne zice ca am suferit un accident de masina si numai noi am supravietuit..au fost implicate mai multe masini.prietenii nostrii sunt morti.nun e vine sa credem..oare nu a fost real?Oare totul a fost un vis???
Dup ace iesim din spital mergem la cimitir.la mormintele celor ce ne erau cei mai buni prieteni.familia chiar.pe crucile lor putem citi data mortii.06.06.06
END
|
