nedefinit

Titlu : nedefinit

Personaje:

Lune- luna, regina regatului lunar.

Sole- soarele, regele regatului solar, inamicul lunii.

Luz- o servitoare in castelul regelui, iubita de rege

Helene- verisoara reginei Lune

Felix- un centaur, prieten al lui Luz

Sore- geamanul soarelui

Line- geamana lunii

Filip- amantul lui Lune

Cedric- capitanul armatei lunare

Phelps- secundul lui Cedric

Jade- o bucatareasa

Marc- soldat al soarelui

Gloria- o adolescenta, ruda cu regele

Axel- nepotul reginei

Jonas- pastratorul cheilor la castelul solar

Charlie- un paj

Katharine- o americanca, prietena cu Gloria

Annette- sora lui Katharine

Brooke- prietena cu Gloria

Pentru ca in alti ani, intr-o lume magica, in alta dimensiune, ii vedeam im 23523l1112x preuna pe cer, nu inseamna ca soarele si luna s-au iubit vreodata

Totul suna ca un basm frumos si naiv la o privire superficiala, dar nu e. chiar si soarele si luna pot lupta pentru putere, pot fi trufasi si rai si pot fura iubirea cu forta, in cele mai crude moduri.

Luz : Rege Sole, Rege Sole .. ( alerga ea gafaind). Alaiul dusmanilor este in fata castelului si m-au rugat. De fapt mi-au poruncit sa va chem.

Sole: Sunt inarmati, Luz?

Luz: Nu, maria ta. Adica da, au cateva sulite cu varf de noapte si arome de sonn.

Sole: Nu ii primesc cu umbra in castelul meu.

Luz: Le-am spus asta dar nu m-au lasat sa le ating. Au zis ca le pastreaza pentru a-si tine racoare.

Sole: Atunci nu vreau sa aud nimic din ce au de zis, atata timp cat nu lasa armele jos.

Luz: Da, maria ta.

Sole: Luz Stii ca nu ti-am cerut niciodata sa-mi spui asa.

Luz: Stiu. Dar sunt ceea ce sunt si nu-mi permit altceva, indiferent

Sole: Indiferent de ce simt pentru tine?

Luz: Imi pare rau.

Iar Luz a plecat din dormitorul regelui, unde acesta se ascunsese sperand sa o ademeneasca acolo, pentru a capata intimitatea ce o ravnea de atata timp. Totul il fermeca la ea, glasul, parul blond si lung, tanjea dupa fiecare farama de piele care se ivea din rochiile ei lungi, prea decente pentru gusturile lui. Dar Luz il dezamagea de fiecare data.

Regele isi amagea mintea, cu povesti cum ca Luz il respinge de frica reactiei poporului, si alte motive politice, dar in timp aceste povesti pareau din ce in ce mai false, si ii devenea clar ca Luz nu-l iubeste.. Si nici macar nu-l doreste pentru o noapte de amor fara sentimente.

Luz era printre cele mai frumoase fete din regat, dar nimeni nu o dorea datorita saraciei ei si personalitatii ei timide, spre deosebire de celelalte fete solare, care cautau pasiune in fiecare loc. Nimeni in afara regelui, normal.

Sole era inalt si semet, iar oriunde mergea lumina se revarsa din trupul lui. Parul lui blond rumeniu contrasta cu chipul bronzat, si purta mereu haine albe, grecesti, spre deliciul doamnelor care tanjeau disperate dupa el. De 400 de ani isi cauta o regina, dar el nu stia ca motivul pentru care Luz il respingea era ca aceasta era printre putinii care stiau de idila lui cu Lune din urma cu 450 de ani. Si aceasta ii ranise sufletul timid profound, pentru ca inauntrul ei si ea il iubea.

"Mama lui Luz, Celeste, era doar o copila de 11 ani cand fugea printr-o pajiste dupa bunica ei si a vazut scena de amor dintre soare si luna, ascunsi ca doi fugari intr-o poiana, la umbra unor copaci. Aceasta a stat si a privit socata, acest lucru marcand-o pentru mult timp, pentru ca era prima oara cand vedea doi oameni care fac dragoste, si ea nici macar nu stia ce e aia. Dupa ce au terminat, Lune s-a ridicat si l-a luat in brate, cerand mai mult, dar el a respins-o trufas, zicandu-i tare si tunator :

Esti doar o dama de companie.

Greseala aceea orgolioasa l-a costat pe rege sute de ani de razboi."

Sole: Cu ce-mi mai pierde Lune timpul si acum?

Iar atunci capetenia alaiului si-a dat masca jos

Lune: o, te asigur, scumpu-le, ca nu o sa-ti pierd timpul, ca de obicei.

Si regina i-a aruncat o privire de gheata.

Lune: Am fost vazuti sarutandu-ne cu limba ( chicoteste); Luz paraseste camera, iar Lune o urmareste cu privirea si sprancenele ei se incrunta usor.

Sole: Erai acolo de zici ca a fost cu limba?

Lune: Sa nu indraznesti sa ma iei peste picior, Sole. A strigat ea, facand sala sa tremure. Nu merit, mi-a ajuns acum 500 de ani. Trebuie sa vorbesc cu tine acum, intre patru ochi.

Au ajuns intr-un salon mic, rezervat special pentru rege, poate singurul loc din castel unde Luz nu avea acces si nu intrase niciodata. Lune si-a dat jos roba instelata si si-a dezvaluit copul suplu, anorexic, dar in acelasi timp frumos si fragil, invelit doar de o rochie alba, transparenta, din care sfarcurile ei mici, de copila, se zbateau sa iasa. Ochii ei albastru nocturn au scrutat incaperea sa verifice daca sunt singuri. Si apoi si-a desfacut coama neagra, pana la talie si s-a asezat supusa pe fotoliul aurit si fierbinte al regelui. A tresarit usor la atingerea catifelei in flacari.

Lune: Probabil nu eram noi.

Sole: Stai pe locul meu.

Lune: Da, si asta imi arde pielea ingrozitor. Haide, Sole, vin-o mai aproape. Ma vrei, si o stii si tu. Nu fi copil. De ce sa nu fi fost noi? Doar stim cat de draga ti-e bautura. Sau e .. Luz daca nu ma insel, un drog mai puternic?

Sole: Sa nu indraznesti.

Lune: Scuza-ma?

Sole: Nu intinde coarda, maiestatea ta. ( replica regele pe un ton taios)

Lune: Ptiu, tu si formalitatile tale. Cand ai sa mai inveti? O femeie superba sta in fata ta pe jumatate goala, si tu i te adresezi cu politeturi ieftine. O sa te schimbi vreodata?

Peste incapere se asterne o liniste groaznica, macinata de furie dar si de o incredibila tensiune sexuala. Pentru ca Lune simtea ca regele abea isi mai tinea hainele pe el.

Lune: Oricum, cert e ca popoarele noastre cred ca am fost noi. Si asta inseamna.

Sole: Ca?

Lune: Ca incepe un noi razboi, prostutu-le.

Sole: Asa ti-a nazarit tie? Zici de mine, dar tu esti mai patetica. Cand barbatii "frumosi" cum spui tu te resping, le proclami razboi?

Regina s-a apropiat de el si i-a atins lobul urechii cu buzele ei aspre, arse din cauza vizitei la castel:

Lune: Doar daca nu vrei sa

Sole: Ajunge. Pleaca de aici, acum. Prezenta ta e la fel de socanta ca intotdeauna si ai obtinut efectul pe care l-ai vrut. Dar stii cat de greu sunt de sedus.

Lune: Da .. Stiu. Am incercat prima oara acum 450 de ani.

Sole: Si nu ai reusit.

Lune: Nu ramane in trecut Sole, nu te agata de el. A fost prima oara, dar niciodata ultima. Pregateste-te pentru chin, moarte, foamete. Poate chiar moartea ta. Sunt la fel de buna la lupta cat sunt la pat. Sunt o regina, nu uita.

Lune a iesit inchizand usa calma, sustinandu-si ultima replica, pe care o uita de fiecare data cand il vedea pe Sole. Inamic, isi repeta ea in gand. Inamic.

Regele nu a iesit din camera pentru restul zilei, calmandu-se dupa ce a fost supus unei torturi la care se pricepe Lune cel mai bine, cea senzuala. Iar in alta parte a castelului, o fecioara virgina plangea iarasi tradarea iubitului.

Lune s-a laudat mereu ca nu-l iubeste pe Sole, si ca l-a jucat pe degete mereu pentru tronul lui. Dar nici macar ea nu mai stia care e adevarul.

In zilele ce au urmat, Sole a observat cum umbra cade peste regatul lui, si nu a avut altceva de facut, decat sa planuiasca o lupta.

Sole: Luz!

Luz fugea din calea sa, evitandu-l peste posibil si neglijandu-si si sarcinile, pentru ca tot ce facea ea era legat de el. Ii pregatea hainele si de obicei zabovea in camera lui sa-i simta aroma dulce, cu iz de cafea braziliana, ii raspundea la scrisorile de amor primite de la tot felul de femei din jurul regatului, care ii ajungeau la inima ca niste cutite bine aruncate, si se gandea ca poate exista cineva care il iubeste mai mult decat ea. Si ar fi vrut ea sa intre in salonul lui secret, pe care si-l inchide cu cheia mereu.

Sole: Luz, nu fi absurda.

Luz: S-a intamplat ceva, maria ta?

Sole: Vreau sa vorbesc cu tine, mi-e dor de tine.

Luz: Aa Nu va faceti probleme, am pregatit tot. Praful pentru pustile de nori, sabiile aurite, scuturile din flori.

Sole: Luz, nu am sarutat-o. Luz , eu te.. te.. te iu..

Luz: Viata ta personala nu ma priveste, Sole.

Si a fugit iarasi din calea lui. Ar fi dat orice Sole sa stie ce e in mintea ei.

Luz: Felix, nu mai pot. M-am saturat de minciunile pe care mi le varsa in fiecare zi, m-am saturat ca imaginatia lui sa o testez eu. Cat de oarba am fost

Felix: Iubito In calitatea mea de centaur homosexual trebuie sa-ti spun ca regele e hot. In calitatea mea de comic trebuie sa te rog sa nu mai vorbesti singura ca deja ma doare capu. In calitatea mea de prieten, trebuie sa te implor sa-l uiti.

Luz: Doamne, daca n-ar fi ea. Afurisita aia. de Lune. E asa de. infricosator de frumoasa.

Felix: E primul lucru rau care-l gandesti despre cineva , scumpo. Bravo. Nu-l mai lasa sa se joace cu tine.

Luz: Imi da impresia ca eu ma joc cu el, Felix.

Felix: Tu esti mai frumoasa decat ea.

Luz: Eu sunt usor de manipulat, iar defectul asta pe care nu pot sa-l estompez imi rapeste orice urma de frumusete din trup. sau suflet.

Felix: Crede-ma, Lune n-a fost singura lui ispita.

Luz: El asa zice Adica el zice ca ma iubeste de sute de ani si

Felix: Nu mai fi atat de naiva, Luz.

Luz: Tocmai mi-a dovedit cat de mult ma iubeste, sarutand-o pe ea. Si pot sa jur ca a dus-o in salonul ala unde eu nu am voie sa intru. Cand imi sopteste vorbe dulci nu conteaza etica, conteaza doar cand e vorba de secretele lui.

In castel era o forfota si o agitatie teribila. Lumea tipa, copii plangeau, si politia era ocupata cu pregatirea strategiilor de lupta, asa ca betivii se adunau si cutreierau strazile, cautand tarfe ieftine care sa accepte sa o faca cu ei si dupaia ei sa fuga, sa le plesneasca si sa mearga sa-si mai ia bautura.

Lune: A devenit un cartier general al mafiei. Exista mafie pe soare?

Lune: Spune-mi Helene Eu sunt rea? Ce fac, ce spun Caut sa seduc fiecare barbat pe care il gasesc Ma simt patetica, ma simt ca un personaj fictiv.

Helene: Nu, Lune. Nu esti rea, esti doar..mandra.

Lune: Si Sole mi-a ranit mandria, indragostindu-se, cica, de o servitoare, dupa ce s-a contopit cu trupul meu, dupa ce mi-a provocat rani, si le-a vindecat apoi cu gura lui fierbinte. M-a topit, m-a ars.

Helene: Nu te mai misca, Lune.

Lune: Ma ustura, Helene. Ma doare mai rau decat orice.

Helene: Te-am rugat sa nu-l atingi.

Lune: M-am asezat in scaunul lui.

Helene: Nu esti in toate mintile.

Lune: Imi era dor de gustul lui, de mirosul lui.

Helene: Se zice ca servitoarea nu-l iubeste.

Lune: Fraiera.

Helene: Lune, tu-l iubesti?

Lune: Nu. (ezita).. nu.

Helene: Atunci ea de ce l-ar iubi?

Lune: Pentru ca, de obicei, lumea il vede altfel decat noi, verisoara. Toti il iubesc. E ca un zeu, ca un nu stiu cu ce sa-l compar, se zice ca e cel mai frumos barbat din lume.

Helene: Poate ea e mai desteapta decat altele.

Lune: E doar o servitoare. Un nimic. Un gunoi.

Helene: Asta ai fost si tu candva.

Lune: Nu, Helene. Eu . Nu mai trai in trecut. Eu sunt cea mai frumoasa femeie din lume. Si ea nu ma va intrece. ( sparge paharul de vin in maini, iar sangele inchis la culoare tajneste din pielea ei fantomatica, amestecandu-se cu alcoolul).

Helene: Bine, Lune, nu mai asculta parerea mea. Continua singura, cum faci de obicei. Pierzi singura, cum faci de obicei.

Au trecut cateva luni, iar razboiul nu izbucnea. Spre deosebire de deleri, luptatori inascuti, sau de alizi, vrajitori fantastici, popoarele soarelui si lunii erau mai degraba lenese, petrecarete, cei ai soarelui cu drag de bautura, iar ai lunii de tigari. Nici unii nu doreau sa inceapa primii.

Intre timp, pe cer, lumina se unduia incet si se pierdea in curbele frumoase ale intunericului, ca si cum ar fi facut dragoste. Dar nimeni nu stia cine le joaca feste vederii, caci Sole si Lune erau fiecare la castelele lor, pregatindu-si victoriile.

Jade alerga desculta prin castel si batea la fiecare usa cu pumnii, trezindu-i pe toti, anuntandu-i ca soarele a atacat primul. Cand a ajuns la usa reginei a ciocanit mai degraba timida, desi era sigura ca aceasta sigur fusese trezita de sunetele sirenelor de foc ce conduceau armata lui Sole. Jade a deschis usa incet, si a privit timida dintr-un colt ce se petrecea in camera. Dormitorul reginei era cu totul ravasit, iar un barbat dezbracat gemea legat de pat. Regina era pe jumatate goala si cauta ceva prin camera agitata. Barbatul astepta ca regina sa continue ce incepuse, iar trupul sau zvacnea sa se elibereze, ca un nebun capturat in catuse. Regina nu-i dadea insa atentie si arunca perne, carti si tot ce mai gasea prin camera. A observat-o pe Jade si a privit-o dezamagita, apoi si-a continuat cautarea, ignorand-o. Filip, amantul sau a strigat-o cuprins de agonie, iar aceasta, furioasa si deznadajduita, a aruncat un fulger spre el, iar legaturile lui s-au desprins. A mers spre ea si a atins-o cu trupul lui gol, tare, excitat, dar aceasta s-a smucit din stransoarea lui si si-a continuat fuga prin camera. El nu parea sa inteleaga mesajul, si alerga dupa ea ca un caine dupa stapanul lui. Dupa aceea a observat-o pe Jade si s-a apropiat de ea cu un zambet trufas. In ochii lui verzi a aparut o sclipire perversa.

Filip: Ooo Iubit-o nu mi-ai spus ca am parte de jocuri in 3. Pareai tu o aventuriera da nici chiar asa. Pisicuta perversa ce esti.

Filip s-a apropiat de Lune si a strans-o puternic in bratele lui, strivindu-i sanii mici, iar aceasta s-a smucit strigand dupa ajutor. Mainile ii erau imobilizate si nu avea cum sa se elibereze.

Filip: Sunt chiar aici, iubito, nu ma mai cauta atata. Alta data ai grija cu cine iti imparti patul. Si tu ce te uiti, ce esti tu? Alta curva? Fa-te incoa atunci si fa-mi o felatie, domnisoara. (Filip a scuipat in directia lui Jade)

Lune: Pleaca din camera mea acum. Glasul ei a rasunat in intregul castel. A mai trimis un fulger catre Filip iar acesta a cazut la pamant. Betivule!

Filip a parasit camera cu coada intre picioare, trezit de lovitura puternica a reginei.

Lune: Nu te uita asa la mine. Nu indrazni.

Atunci a observat Jade ca regina avea vanatai si arsuri pe intreg corpul, dar nu a indraznit s-o intrebe de unde.

Lune: Jade, vorbeste. Spune ceva.

Jade a izbucnit in plans si a fugit din camera, continuand sa tipe indelungul coridorului.

Lune: Minunat! Si unde e? unde e?

Regina a iesit ca o furtuna din camera si a aruncat fulgere de-a lungul intregii Sali de bal, unde ajunsese in furia ei dezlanuita, si s-a asezat obosita in mijlocul acesteia. Un strain s-a apropiat de ea, si a luat-o in brate. Ea a simtit aceleasi arsuri pe care le simte cand o atinge Sole. S-a uitat mai bine la el si a observat ca era chiar el

Lune: Sole?

Sore: Nu, despre ce vorbesti, Line? Eu sunt Sore, ce Dumnezeu.

Lune: Line?? Poftim? Ati innebunit cu totii?

Lune a parasit camera si a alergat in sala tronului, unde l-a gasit pe Cedric, capitanul armatei, vorbind aprins cu secundul sau Phelps. Lune era deja goala, caci halatul subtire ramasese in bratele lui Sore, in sala balului. Aceasta a realizat tarziu, si s-a acoperit cu mainile, cat a putut.

Lune: Cedric. S-a intamplat. Am innebunit. Nu gasesc . Nu, nu , nuuu.. regina s-a trantit la picioarele lui, neajutorata.

Cedric: Lune? Lune, ce s-a intamplat?

Lune: Cedric, tu mi-ai fost ca un tata. tu, tu trebuie sa ma intelegi.

Cedric: Lune, calmeaza-te.

Lune: Sabia, Cedric, sabia! Nu gasesc sabia nemuririi. Am cautat peste tot, nu e acolo. Nu e, Cedric, nu e. Sole ma poate omori cu un sficuit dintr-o raza de soare.

Cedric: Relaxeaza-te Lune, tu esti o femeie puternica, poti lupta si fara sabie.

Lune: Nu vreau.Nu vreau sa mor.

Helene a dat buzna in camera si a alergat spre verisoara ei. A tarat-o apoi spre camera ei, unde a imbracat-o in armura si a spalat-o pe fata.

Helene: Esti o luptatoare inascuta, Lune, nu-ti fie frica.

Lune: Pe campul de lupta nu pot sa-mi practic jocurile seductiei Helene. Si Filip, idiotu` ala de Filip.

Helene: Ce s-a intamplat cu Filip?

Lune: Nimic, a facut ce fac de obicei barbatii cu mine. M-a batjocorit.

Helene: Lune, tu stii ca daca tu pocnesti din degete Filip dispare de aici. Esti buna, esti desteapta, esti puternica, du-te acolo si arata-le ce poti.

Lune: L-am vazut pe Sole in sala de bal.

Helene: Lune, concentreaza-te. Sole e pe campul de lupta. Acolo trebuie sa fii si tu. Poporul nostru are nevoie de tine.

Lune si-a imbracat armura neagra, usoara, din zale antice si rare, de pe vremea elfilor, si a plecat in fruntea armatei, in mana cu un scut ce purta blazonul regatului ei, o luna si o stea, si o sabie scurta.

Soldatii intrau unii in altii brutal, doar atingerea provocandu-le durere. Cei din foc ii ardeau pe cei din intuneric, dar acest lucru ii extenua atat de tare, caci apoi cadeau jos, morti.

Oastea solara era ca o flacara mare, ce parea ca arde necontenit, dar se stingea usor la atingerea taisului fin al sabiilor lunii, si ametea la simtul prafului de somn. Sangele lor sclipea si curgea furios, semanand cu lava topida. Sangele celorlalti era intunecat si semana cu smoala. Cadavrele se ridicau la cer si se evaporau, drept pedeapsa. Aventura dintre soare si luna cu multi ani in urma le-a privat intotdeauna poporul de nemurire, dar acestia nu stiu, caci altfel conducatorii lor cu siguranta ar fi fost exilati. Cei cativa strajeri ramasi in fata portilor lucioase ale palatului nu reuseau sa stavileasca multimea de mame ce alergau sa-si priveasca sotii morti, pentru ultima oara.

Sole statea departe de batalie, pe un deal inalt, intins pe iarba si astepta ca Lune sa apara cu sabia ei fermecata, si ei sa se dueleze legendar, el aruncand raze de soare, asa cum facusera stramosii lor. Sole vroia sa scrie istorie. Dar nu o zarea pe Lune, ar fi fost usor de vazut datorita taisului ascutit al Casiopeei, sabia sa. Si s-a gandit ca si Lune e la fel de lasa ca el, si sta ascunsa in pivnita castelului ei, observand cum oamenii mor cu un telescop, asteptand ca el sa dea bir cu fugitii si sa o crute iarasi. Sole mereu s-a simtit prost deoarece el si Lune n-au fost niciodata inamici model, se prefaceau ca se urau, si intre patru ochi isi tachinau inimile cu jocuri ieftine, dar elaborate, de seductie. Asa ca s-a decis s-o omoare pe Lune odata pentru totdeauna, pentru nu a mai fi tentat de ea. Dar Lune nu mai aparea.

In mijlocul campului de lupta, ea arunca fulgere de gheata peste focurile arzande ce pluteau in jurul sau pentru a o dezorienta. Chipul frumos era dezgolit, caci coiful ii fusese zdrobit, si era acoperita de sange si arsuri. Ochii albastri erau din ce in ce mai negri, caci furia si durerea clocoteau in ea. Dorea sa-l zdrobeasca pe Sole, si nu stia unde se ascunde. Atunci ea a izbucnit, si a alergat fara directie, cautandu-l cu privirea.

Marc: Unde te grabesti asa, regina?

Lune: Da-te la o parte din calea mea.

Marc: Da-ma la o parte.

Lune si-a miscat mana, dorind sa il stropeasca cu stele, dar.

Marc: Nu joci cinstit.

Regina si-a lasat mana jos, si si-au scos amandoi sabiile din teaca in acelasi timp. A lui era aurie, dar veche si o idée ruginita pe la colturi, a ei era atat de neagra incat abea se vedea in intuneric. Sole si-a ales un moment prost al zilei, dar se astepta ca Lune sa presupuna ca o sa atace in amurg, sau mai devreme.

Sabiile lor s-au inclestat, dar forta barbatului a facut mana fina a reginei sa tremure. S-au duelat crud, ea cu teama si nerabdare, el cu calm si ignoranta. El era prea puternic pentru ea, si o trata ca pe un adversar demn de el, nu ca pe o fata. Ea a rezistat pentru ore intregi, iar in jurul lor totul se curata, si din ce in ce mai multe fantome acopereau cerul, care se lumina de dimineata. Lune stia ca razboiul e pierdut daca nu ajunge la Sole pana se lumineaza, iar el isi recapata puterile. Marc era din ce in ce mai puternic, fiecare raza de lumina pulsa in venele sale, iar atingerile reci ale inamicei sale nu mai aveau acelasi efect, care ii facea degetele sa se franga incet de durere. Lune l-a vazut pe Sole vag, caci acesta incepea sa lumineze, si s-a pierdut cu firea pentru cateva momente, iar Marc a lovit-o cu sabia atat de tare, incat ea a pierdut-o pe a ei si a cazut la pamant.

Marc: Ce dezamagit ar fi Sole sa stie ca nu el a facut asta, nu? S-a plimbat in jurul ei, tinandu-i sabia pe gat. A atins-o usor, iar sangele ei negru a inceput sa siroiasca obosit pe gatul si umerii ei.

Marc: Sincer iti zic, ai fost mai slaba decat credeam... Eu?! Eu am fost mereu un sclav, cel care ducea apa soldatilor, si uite, o inving pe regina lunii, asa, in duel.

Marc: Daca afla ca am fost eu, ori ma omoara Sole, ori oamenii tai. Sole vrea sa faca el asta, dar e prea las sa se indure. Tine Sole asa mult la femei... Mai mult decat ar trebui un rege... Ce? Ce, n-ai crezut ca Sole vrea sa te omoare? Vrea sa-si urmeze bunicul, care a omorat-o pe regina lunii, era asa un om crud... Dar Sole nu stie asta, il priveste ca pe un erou..

Lune: Atunci lasa-l pe Sole sa-si termine treaba. Nu mai irosi sange, du-te la familia ta.

Marc: Asta suna a implorare?

Lune: Daca ma lasi sa plec, o sa-ti crut viata indiferent de soarta razboiului.

Lune avea chipul taiat si ochii plansi, iar stelele aurite de la colturile acestora paleau incet, caci soarele se ridica sus.

Lune: Eu ard, daca Sole e acolo sus pe cer, o sa mor oricum, ori de sabia ta, ori putrezind aici unde nu m-ar gasi nimeni...

Marc: Imi pare rau, nu vreau sa te aud cum ma implori.

Marc si-a infipt sabia si mai adanc in gatul ei, iar ea si-a pierdut suflarea pentru cateva secunde. Razboiul se terminase pentru Lune, dar apoi o femeie supla, inalta, a aparut de nicaieri si i-a retezat capul lui Marc, iar acesta a cazut alaturi de regina. Straina si-a lasat sabia pe pieptul reginei, soptindu-i:

Line: Imi pare rau, asta iti apartinea tie... Am furat-o si asta te-a adus in starea asta. Iarta-ma, surioara, nu ma judeca prea aspru.

Atunci a observat cativa barbati alergand spre ea, si a zburat de unde era, iar nimeni nu parea sa o fi observat. Lune a fost dusa in siguranta la castel, iar verisoara ei i-a tamaduit ranile.

Sole plecase deja de acolo, pentru ca nu vroia sa vada cu ochii lui cum moare Lune. Simtea triumf in suflet, invidie ca nu a facut-o el, dar si durere, o durere adanca, si mila pentru popoarele nimicite, cand el statea comod si privea totul ca un spectator. Regelui ii era rusine pentru prima oara de judecata lui...

Line: Ma simt goala pe dinauntru, ca o jucarie de plastic cu "harry potter".

Sore: Poate te simti goala pe dinauntru, dar in realitate... Esti goala pe dinafara! Sore a privit-o duios si a inceput sa rada, iar ea a afisat un zambet imbufnat.

Line: Vorbesc serios, sa stii.

Sore: Iarta-ma, incerc sa stiu.

Line: Sore, nu ma ajuti de loc. Puteam s-o omor. Nu sunt o ucigasa.

Line sorbea din tigara, intinsa goala pe iarba, iar Sore statea intins cu capul pe abdomenul ei, si incerca sa invete sa fluiere.

Sore: Haide, iubito, nu mai fi asa de fricoasa. Hai sa facem ceva nebunesc, hai sa plecam intr-o aventura.

Sore a privit-o cu un suras strengar, care o dadea gata de fiecare data.

Line: Faptul ca suntem impreuna e nebunesc... Line l-a privit incruntata. Ai putea te rog sa fii serios?

Sore incepuse sa isi roada unghiile, si sa se joace cu firele de iarba.

Sore: Da, iubito, sunt aici. Lalala! Te roog, te rog, hai sa furam niste praf de somn, pe care sa ti-l dau, si sa adormi, si sa uiti de toate astea, apoi sa te trezesti si sa pot sa-ti privesc chipul NEingrijorat.

Pe Line a bufnit-o rasul, pentru ca da, ii placea tare mult sa rada. I-a sarutat crestetul si a inceput sa-l dezmierde cu degetele ei fine...

Sore: Stii... Am vazut-o pe Lune.

Line: Si?

Sore: Si am luat-o in brate, si i-am zis: Totul o sa fie bine, Line.

Line: Doamne Sore! Line l-a impins de pe ea si s-a indepartat. Povestea asta nu-mi mai place deloc... Te-am rugat sa n-o lingusesti, nu vreau ca ea sa se umileasca din nou... Si nu mai vreau sa ma umileasca pe mine, iar...

Sore: Nu am lingusit-o, i-am spus doar ce vroia sa auda.

Buzele lui s-au curbat iarasi intr-un zambet, iar apoi intr-un hohot de-a dreptul.

Line: Poate daca ii nimereai si numele, ar fi iesit mai bine? Ce zici de asta, domnule perfect?

Sore: Corect. Am omis asta. Era prea tarziu dupaia.

Au inceput sa rada impreuna, iar Line s-a aruncat in bratele lui si s-au alergat prin pajiste, ca doi copii mici care se joaca, iar umbrele lor se proiectau pe cer.

Sole privea spre departari, incercand sa faca dealurile si muntii sa dispara cu privirea, si sa o vada pe Lune vie, deoarece dupa cum spunea el, vroia s-o omoare chiar el... Dar cine il mai crede pe rege in ziua de azi?

Luz: Maria ta, doream sa va anunt ca astazi vine la castel nepotul reginei Lune, pe care ea vi-l promisese in vizita de 456 de zile, scrie in comunicat, dar ati refuzat sa il primiti, si acum a spus ca intra fortat. Deasemenea a venit si ruda aceea a dumneavoastra indepartata, adolescenta rebela, Gloria din New York si a spus ca si-a aruncat bagajele in dormitorul pentru oaspeti, peste ale lui Axel, celalalt baiat, si a iesit o adevarat cearta... Si e nevoie de dumneata, pe scurt.

Sole: Luz, iti place muzica?

Luz: Probabil...ca da?

Sole: Iti plac versurile?

Luz: Ce fel de muzica e fara versuri?

Sole: Nu stiu. Melodia e prima, ea surprinde prin frumusete si clisee de genul asta.. Versurile compun caracterul, versurile te fac sa cunosti mai bine o persoana. Tu, Luz, esti ca un pian surd, dezacordat, care ascunde magie sub clapele sale, dar nimeni nu sta sa-l alinte, sa-l cizeleze... Asa credeam la inceput, dar Luz, tu esti o melodie fara versuri.

Luz a ramas fara cuvinte, fiind socata ca el ii reproseaza atatea, cand ea era de fapt cea ranita si cea care suferea in secret, nu? I-au dat lacrimile, si a incercat sa le inghita.

Luz: Eu... eu...Sunt obisnuita de parerea celorlalti despre mine. Si nu o mai iau in seama, imi este mai frica de reactia mea, decat de reactiile altora. Parerea ta imi este indiferenta, mai indiferenta decat a oricui, acum vino, am...avem nevoie de tine.

Sole: E bine ca acum nu imi mai spui maria sau inaltimea sau excelenta ta... Suna totul mai simplu, nu?

Luz: Nu meriti.

Gloria: Si tu, tu cine vrei sa fii?

Axel: Nu vreau sa fiu nimeni, sunt multumit in pielea mea.

Gloria: Nu nu nu nu nu! Nu mai pot asa. Vin si eu acasa si asta primesc?

Axel: Trebuia sa ramai acolo de unde ai venit. Sunt sigur ca ne-ar fi mai bine fara tine.

Axel o privea cu un aer amuzat, ea insa era rosie la fata si avea parul ciufulit.

Gloria: Retrage-ti cuvintele! Retrage-ti cuvintele acuuum!

Gloria il urmarea prin camera, cu un papuc in mana, iar el fugea de ea, sangerand de durere de cat isi muscase limba sa nu se tavaleasca pe jos de ras.

Gloria: Vii in castelul MEU complet neinvitat, intri in dormitorul MEU complet neinvitat, iti arunci hainele pe patul MEU absolut NEinvitat....

Axel se apropie de ea pe varfurile picioarelor, pentru a o privi de mai sus, si mersesera unul spre altul ritmic.

Axel: Daca e castelul TAU, atunci ai fi avut un dormitor al TAU, si un pat al TAU. Asta e dormitorul oaspetilor, iar eu sunt unul.

Axel i-a zambit suav, inca abtinandu-se sa nu izbucneasca in ras.

Gloria: Nu, nu, nu! In castelul MEU, eu dorm unde vreau eu!!

Axel: Pe bune, nici nu te cunosc si deja imi e frica de tine. Axel a izbucnit in ras si s-a trantit pe pat, afundandu-si capul in perna.

Gloria se enerva din ce in ce mai tare si se arunca peste el, intr-un acces de furie. Oricarui barbat i-ar fi placut asta, probabil. Gloria era roscata, cu pistrui, si ochii aramii, si avea o figura destul de comuna, dar de obicei prietenoasa si luminoasa. Ea nu tinea nici de soare, nici de luna, ci era un om perfect normal si era "inrudita" cu regele printr-o serie de aliante inventate, sau nu. Dar brunetul care era in acel moment sub perna nu parea sa fie prea incantat de parerea ei. A reusit sa iasa din stransoare, si a privit-o sarcastic cu ochii lui negri.

Axel: Incerci sa ma omori, sau ce?

Axel continua sa rada, dar se opri cand observa privirea ei, care se transforma din furie, in suparare de copil mic, si realiza ca Gloria era doar o fetita sclifosita, si nu dorea sa o supere si mai rau. La tanc, Sole intra in camera, alaturi de Luz, care avea ochii rosii in urma lui. Axel era peste Gloria, tintuind-o de pat, iar Gloria incerca sa-l loveasca in spinare, dar de la departare se vedea ca si cum s-ar fi agatat de el.

Sole: Si... Am auzit ca va certati.

Gloria si Axel s-au uitat unul la altul, constienti de pozitiile lor, si au sarit in picioare, lovindu-se in trecere de cateva obiecte. Gloria tipa de durere, iar apoi, in acelasi timp cu Axel striga: E nebuna/ e nebun!

Sole: Gloria, te rog, du-te in dormitorul tau vechi de la etaj, pana iti pregateste Luz alta camera si lasa-l pe... aaa?

Luz: Axel.

Gloria: Axel, te striga Luz.

Luz: Nu, asa il cheama.

Sole: Axel asa... Simte-te ca acasa, fiule! Dar de curiozitate, cine esti?

Axel: Sunt copilul surorii lui Lune. Dar ea nu ar fi vrut sa va spun asta. Ah, si trebuia sa-mi tin gura.

Axel a strans din dinti.

Sole: Lune...Lune are o sora?

Axel: Da, dar nu au mai vorbit de mult. Sora ei a fugit cand era mica de acasa, iar peste ani buni m-a lasat pe treptele castelului lui Lune si a rugat-o printr-un bilet sa aiba grija de mine. Lune s-a infuriat si a urmarit-o in jurul tarii si apoi in jurul lumii, iar cand a gasit-o a umilit-o, asa ca de atunci nu au mai vorbit. Dar asta s-a intamplat acum cateva mii de ani, cand Lune nu era regina, ci doar o servitoare la castel. Ah, nici asta nu trebuia sa zic.

Axel a respirat, dupa aproape un minut in care a tot vorbit.

Sole: Da, ai...aa.. fost foarte explicit! Gloria o sa-ti faca un tur al castelului si apoi, poti sa cobori la cina. Noi aici nu prea mancam impreuna, adica nu suntem multi... Suntem doar eu, Luz si cativa servitori in mare parte. Dar...aa... sunt sigur ca o sa fie altfel cu voi aici nu va suparati, ma retrag.

Luz: Da, si eu, mi-a facut placere sa va cunosc...pe amandoi!

Gloria: Deci sunt blocata cu tine pe cap, toata ziua?

Axel: Te rog, nu te obosi, sunt sigur ca pot sa-mi fac turul si singur. De exemplu, aici este dormitorul dumneavoastra regal, este camera oaspetilor, cea mai frumos decorata din castel, cu exceptia camerei regelui, si o domnisoara pe nume Gloria, foarte enervanta va previn, este aici sa faca ordine...! Ma descurc bine?

Gloria: Esti atat de...atat de... atat de imatur.

Axel: Ti-a luat ceva timp sa-mi zici asta. Te-ai gandit profund?

Axel se ineca de ras, iar ochii lui albastri sclipeau. Gloria s-a oprit pentru o clipa si s-a uitat in ochii lui, iar el s-a oprit din ras. S-au apropiat unul de altul timizi, ca si cum ar fi vrut sa se sarute, dar pe Axel l-a pufnit rasul si mai tare, si Gloria l-a plesnit peste fata si mai iritata.

Axel: Auu! Asta pentru ce a mai fost?

Gloria: Pentru ca esti un afurisit de pervers! De-aia!

(O urmareste in jurul camerei, gesticuland furios, ea tine mainile in jurul soldului, incercand sa para mai inalta decat e.)

Axel: Pervers??!! Da` ce dracu` am facut?

Gloria: Nu vorbi de dracu` aici, ii spuse Gloria cu o fata ingrijorata.

Axel: Esti sonata?

Gloria: Nu,nu, Sole a avut mari probleme cu dracu` in trecut, intelegi?

Axel: Sincer, tu, esti nebuna.

Gloria: O, multumesc.

Gloria l-a mai plesnit odata, si a inceput si ea sa chicoteasca de data asta.

Axel: Si asta e turul tau?

Gloria: E ... Cum se zice? Tur... din ala de "entertainment".

Axel: Daaaa, ce mai entertainment, am cate o pata rosie pe fiecare obraz!

Gloria: Esti englez?

Axel: Da...de ce?

Gloria: A, nimic, doar ca accentul mi se pare sexy.

Gloria i-a zambit suav.

Axel: A da? Acum flirtezi cu mine?

Gloria: Sa nu indraznesti sa spui asa ceva! N-as flirta cu tine nici daca viata mea ar depinde de asta!

Gloria l-a mai plesnit o data.

Axel: Pe bune, crezi ca scapi asa usor?

Gloria: Oo ce o sa faci o sa ma spui?

Axel s-a apropiat de ea, iar ea s-a ridicat pe varfuri.

Axel: Nu stii cu cine te pui.

Gloria: Incearca-ma.

Axel: O o sa te incerc! O sa te saturi de mine in astea cateva luni cat stau aici.

Axel a plecat din camera, frecandu-se pe obrazul drept, cel plesnit de doua ori.

Gloria: Cateva luni? Mda, crezi tu. O sa te saturi de stat aici pentru tot restul vietii tale, m-ai auzit?

Gloria a iesit din camera dupa el, dar i-a pierdut urma.

Luminile se stinsesera in castel, Axel adormise devreme in camera de oaspeti, dupa tot taraboiul cu Gloria, iar ea statea inca treaza si citea "Persuasion" de Jane Austen, la lumina unei flori, fiind frustrata ca doarme in dormitorul ei de copil, care o urmarea de cand se nascuse, pana cand adora barbie, pana cu vreo 2 ani in urma, cand lipise postere cu Fall Out Boy, pe care ii cunostea prin intermediul unei prietene, si se gandea ca ei nu stiu ca exista si alta lume decat a lor. Gloria fuma discreta un joint, care ii ramasese de la NY, si il savura ca pe un iubit ce pleaca in armata si nu se mai intoarce niciodata. Sole se culcase devreme deasemenea, caci nu mai dormise cateva zile, gandindu-se ca nu a fost invitat la inmormantarea lui Lune, gandindu-se daca sa-i spuna ceva lui Axel, si gandindu-se la Luz, femeia pe care o iubea de atata timp, si la cuvintele dure ce i le spusese. A adormit imbracat, in dezordinea totala din camera sa, caci Luz refuzase sa mai faca ordine. In concluzie, toata lumea dormea. In afara de Luz, care mergea desculta prin palat, luminandu-si calea cu parul ei blond. A ajuns la purtatorul cheilor, care sforaia dus, si adormise in timp ce se uita la un serial politist. S-a strecurat si a furat un manunchi de chei, cel care stia ca deschide dormitorul regelui, vestibulul si... salonul secret. Lui Luz ii batea inima ingrozitor, pentru ca daca paznicul s-ar fi trezit, ea ar fi fost data afara din castel, oricare ar fi relatia ei, inexistenta totusi, cu Sole. Jonas, paznicul, a mormait ceva si s-a ridicat in picioare, iar Luz a luat-o la fuga pe coridorul lung, tinandu-si respiratia. El a zarit parul blond al lui Luz, si a presupus ca alearga spre dormitorul regelui, pentru o noapte de amor, caci lumea asta credea ca se intampla cand cei doi se inchid undeva singuri, ca sa se certe, de fapt. Ea a rasucit cheia incet in broasca si a intrat in salon. La prima vedere nu era nimic neobisnuit la el, asa ca a aprins lumina. Camera era surprinzator de luminoasa, mai luminoasa decat oricare loc din regat. Luz s-a mirat cum de regina Lune a rezistat acolo. A observat ca scaunul lui Sole avea urme negre pe alocuri, si ca pe podea erau gauri de toc, negre, si umplute apoi cu un lichid galben, care probabil trebuia sa acopere. Asta ar fi fost treaba lui Luz, dar ea nu avea voie sa intre acolo. Era enervata ca nu gasea nimic socant, nimic secret, si ca pur si simplu Sole nu o lasa acolo dintr-un moft. In fata scaunului era o masuta de cafea, pe care era o cana cu un rest de zat de cafea, si niste foi de hartie aruncate neglijent. Luz le-a examinat atenta, dar nu erau decat niste facturi, si datorii pe care le avea regele fata de deleri, aparent pentru niste sabii pe care le faurisera. Datoriile nu erau mari, oricum. De cealalta parte a mesei era o canapea galbena, coloniala, ca si scaunul, dar aceasta nu avea pete pe ea. Lui Luz nu-i trecea prin cap de unde puteau fi petele, si ce femeie ar fi facut urmele de toc de pe podea, pana a zarit dulapul din fundul camerei, unde erau cateva carti si fotografii. In mijloc era o poza cu Sole tanar, si cu castelul in urma sa. El isi purta coroana, deci probabil atunci fusese ales rege. Fotografiile erau asezate frumos, fiecare avand o descriptie sub ele. In una din ele era el cu bunicul sau, alaturi de care scria: "Cu un rege adevarat, un rege cum eu niciodata nu o sa fiu, intocmai vorbele sale". Luz s-a intristat citind acestea, caci credea ca bunicul lui Sole, Artemis, si-a iubit nepotul. Sus in colt era o poza cu Sole si mama sa, sub care scria: "Cea mai frumoasa femeie din lume". Luz stia ca mama sa murise intr-un accident de masina, cu 800 de ani in urma, pe cand Sole era doar un copil. Pe raftul de jos era o poza cu el si Lune, stand unul langa altul, inexpresivi, iar Luz si-a dat seama ca ea fusese ultima oara in salon. Langa poza scria: Cu inamica ce as vrea s-o am, dar nu imi permit." Era curioasa daca ea a vazut poza... Iar in spate, a vazut ceva extraordinar de ciudat, o fotografie in care Sole parea sa stranga mana cu el insusi. Luz a stat si a privit uimita, dar apoi a observat ce scrie langa ea: "Cu un tradator de sange, familie, si tara, cu un criminal, cu fratele meu." Luz si-a pierdut echilibrul pentru ca nu avea idee ca Sole a avut un frate, si nu intelegea de ce acesta era numit tradator, criminal. A inceput sa scotoceasca in sertare, dar toate erau goale, si praful se stersese de curand. Se mira, pentru ca Sole nu sterge praful niciodata. Se simtea atat de tradata...S-a aruncat pe fotoliu incercand sa gaseasca un mod in care sa descopere adevarul, si a simtit fiori de gheata cuprinzandu-i trupul. Cand s-a ridicat, petele disparusera. A incercat sa le faca sa apara din nou, dar fara sa reuseasca. A iesit din salon si s-a strecurat iar pe langa Jonas, care din pacate era treaz. Luz era ciufulita, ca si cand ar fi facut sex.

Jonas: Buna seara, Luz. Sau mai degraba dimineata.

Luz: Da, buna dimineata...

Jonas: Ce faci tu, singurica singurica, prin castel la ora asta?

Jonas rontaia un covrig si hohotea de ras.

Luz: Nimic special, pur si simplu n-am somn.

Luz: Ce e acolo, Jonas?

Acesta s-a intors spre calculatorul sau, pe care pluteau sori de diferite culori. Luz a profitat de ragaz si a pus cheile la locul lor.

Jonas: E un calculator.

Luz: Bun... Tehnologia asta moderna, chiar nu o inteleg.. hehe .. eu ma duc sa ma culc, noapte buna.

Jonas: Parca n-aveai...

Dar Luz plecase deja spre dormitorul ei, si era ingrozita, caci daca Sole observa ca petele au disparut, si daca Jonas se scapa la cineva, toti ar fi stiut ca ea a fost. Singura ei speranta era ca Jonas era beat si uita tot, si ca Sole va crede ca a sters petele el insusi.

"Draga Lune,

Probabil nu mai traiesti acum, nu? Ce ironic, atunci cand ma gandesc ca totul a fost din vina mea. Stii ca nu te-as omori niciodata, stii ca nu am curajul sa fac asta, deoarece, ei bine, cred ca stii de ce. Sunt curios de ce nu am fost invitat la ceremonia aia pompoasa de alegere a noii regine. Oricum, eu... nu pot sa iti spun ca te iubesc, pentru ca as minti, dar poti sa-ti spun, sa mergi cu bine,

Sole."

Sole a ars scrisoarea, si a plecat pe jos inapoi spre castel, strabatand campul uscat pe care venise. Recoltele saracisera mult, datorita jocului riscant de lumini de pe cer, dar probabil ca regatul lui Lune o ducea si mai prost, caci era ravasit din cauza razboiului pierdut.

Luz: Sole!

Sole: Luz? Ce faci aici? M-ai urmarit, sau ce? Sau nu-mi spune, e vreo urgenta la castel de care trebuie sa stiu urgent...

Luz si-a aruncat bratele de gatul lui si a inceput sa-l sarute, pe buze, pe gat, pe pieptul dezgolit, iar Sole nu s-a impotrivit deloc, si a sarutat-o si el, incantat, dar in acelasi timp socat de indrazneala femeii timide din ultimele secole. Sole a purtat-o in brate pana la castel, iar apoi acolo a lasat-o jos, si s-au prefacut ca discuta ceva important. Au intrat in salon, si Luz s-a trantit pe scaunul lui Sole, sfasaindu-si rochia, lasand sa se vada un piept palid, si niste sani rotunzi, mari, dar albi ca si cum ar fi fost o fantoma. Sole si-a dat jos vesmantul alb, subtire, si s-a aratat in fata ei in toata goliciunea. Luz tremura, pentru ca ea era virgina, si spera ca Sole sa nu-si dea seama ca ea face asta doar din nevoie. Dar Luz vroia, si Sole simtea asta. Luz avea o privire erotica, si pielea ei raspandea un miros imbietor, delicios, care strabatea intreaga camera, invaluindu-l pe Sole in valuri de placere numai privind-o. Sole nu s-a apropiat de ea, asa ca ea a inceput sa-si dezbrace rochia incet, si a ramas numai in cizmele negre, tocite, gaurite la calcaie, ultimele ei incaltari. Regele s-a apropiat de ea si a ridicat-o in brate, soptindu-i la ureche: "O sa-ti cumpar altele noi". A intins-o pe canapea, si a inceput sa-i sarute trupul frumos conturat, plin si voluptuos. Luz respira greoi, si transpira usor, apoi si-a luat inima in dinti si s-a urcat ea peste el. Stia ca nu e nevoie sa faca asta, si spera ca Sole sa o implore sa se opreasca, dar el nu facea asta, asa ca ea a inceput sa-l sarute, pe pieptul bronzat, pe abdomen, pe gat, si incheia delicat cu buzele. Ii era rusine sa-l sarute pe locul ce zvacnea nestingherit cel mai tare din trupul sau, iar Sole a observat asta, asa ca a patruns in ea rapid, pentru a o scuti de chinul ce era pentru ea preludiul. Luz a scos un geamat lung, de durere, pe care a incercat sa-l prefaca intr-unul de placere, dar Sole, prins in jocul lui, nu a auzit si nu a simtit nimic. Sole facea totul ca la carte, discret, ca si cum n-ar fi simtit nimic, dar era fierbinte ca un vulcan ce statea sa explodeze. Luz urla de-a dreptul, fiind speriata si rusinata, simtind un corp strain in trupul ei, dar fiindu-i cel mai rusine de faptul ca chiar ii placea. Ii placea la nebunie, si savura fiecare secunda. Sole a mormait ragusit, iar apoi s-a trantit pe jos, lasand-o pe Luz sangerand usor. Ea s-a acoperit repede, asa ca el nu a observat nimic. Luz era dezamagita pentru ca totul s-a terminat asa, si nu a fost ca in filme, sau carti, un moment de maxim extaz. Regele a rugat-o sa vina langa el, iar ea s-a intins timida, invelindu-se cu roba lui greceasca, aproape transparenta.

Sole: Si asta ce a fost?

Luz a rosit si nu a raspuns.

Sole: Luz, nu te ascunde de mine. Parca ai fi o copila, parca n-ai mai fi facut asta vreodata...

Luz a rosit si mai tare si a dat sa se ridice, dar Sole a prins-o de roba, si ea a ramas dezgolita in fata lui.

Sole: Nu, nu-mi spune...A fost prima data?!

Luz: Da.

Sole s-a infuriat si s-a ridicat de jos. Si-a infasurat roba in jurul trupului si i-a aruncat lui Luz rochia ei.

Sole: Si nu puteai sa-mi spui? Ma simt ca un dobitoc, cum ai putut sa-mi faci asta?

Luz: Dar...Ce e asa rau in asta? Trebuie sa fie o prima oara pentru tot, nu?

Sole a privit-o incruntat.

Sole: Da, dar nu cu mine. Nu poti s-o faci pentru prima data cu un rege. E...E interzis! O sa afle toata lumea, florile or sa se ofileasca, copacii or sa se darame. Nu stii cat rau ai facut.

Luz: Dar...Ai vrut asta de atata timp, de ce nu ai intrebat?

Sole: Sa intreb? Mereu m-ai ignorat, doamne. Era ultima intrebare pe care as fi vrut sa ti-o pun. Am incercat sa fiu altfel cu tine Luz. Stiam ca esti inocenta, da`...

Luz: Eu tot incerc sa-ti aflu caracterul.

Sole: Da? Si ce ai descoperit?

Luz: Foarte putin. Foarte putin.

Luz s-a imbracat in graba si a iesit din camera, ciufulita, cu fundele rochiei desprinse, si cu rimelul puternic intins.

Sole si-a luat calul din grajd si a luat-o la goana spre undeva, dar nici el nu stia unde. Lumea se uita la el ciudat deja, iar el se simtea vag rusinat, vag triumfator, foarte infuriat. Si era fericit ca macar Lune nu va avea sa afle...

Line: Sore?

Sole: Poftim?

Line: O, scuza-ma, sunt atat de ametita.

Sole: Tu esti Lune?

Line: Da, chiar eu sunt. Dar...

Line a luat-o la fuga, dandu-si seama ce mare prostie zisese, si regele i-a pierdut urma in padure. Era atat de dezamagit de el insusi, scarbit de corpul sau, furios ca Lune a aflat. A plecat alene spre castelul ei, simtind totusi ca ar fi cea mai mare greseala din viata lui. Asa ca a schimbat directia, a luat-o spre est, mergand spre taramul zeilor si al elfilor, cautand un raspuns printre cei care nu mai sunt. Calatoria lui a durat 10 zile, si pentru aceste zile, povestea lui Sole se rupe de povestea noastra, si de cele doua castele.

Inapoi la castelul lui Lune, totul era monoton, timpul trecea greu si vietile tuturor erau in impas.

Regina isi pierdea timpul citind ziare, citind despre lumea oamenilor din cealalta dimensiune, uitandu-se la televizor si speriandu-se cand vedea cutremure, omoruri si alte lucruri de pe terra.

Helene: O, Lune. Ma plictisesc. De ce ne plictisim? Spune-mi si mie, te roog.

Lune: Helene, daca eu mor tu o sa fii regina. Nu ai voie sa te plictisesti.

Helene: Imi pare rau, maria Ta, ma distrez. Nu putem sa mergem si noi pe Pamant sa ne distram, sa mergem prin cluburile alea ale lor...

Lune: Avem si noi aici. Lune a privit-o cu o figura amuzata.

Helene: Hai sa calatorim...Helene se uita pe tavan si rotea o perna intre degete. Lune avea ochelarii pe ochi, si statea intinsa pe un fotoliu, cu picioarele goale, in aer. Citea o carte cu crime, si arata mai batrana, mai intelectuala, oarecum.

Lune: Nu pot sa plec, daca eu plec...

Helene: Ce se intampla daca tu pleci?

Lune: Cine stie, poate ne ataca delerii, si asa lucreaza cu Sole, poate se razbuna zeii pe noi, poate vine nebuna de sora-mea..Lune a inceput sa rada, dar apoi zambetul i s-a transformat intr-o grimasa.

Lune: Helene.

Helene: Da?

Lune: Nu ti s-a parut ciudata toata chestia asta cu soarele si luna impreuna pe cer?

Helene: Nu, stiam ca esti tu tot timpu`. Normal ca mi s-a parut ciudata, chiar e ciudata.

Lune: Poate...Poate e Line.

Helene: Line si cu ce armata?

Lune: Poate ca e si Sole cu ea...

Helene: Haide Lune... Stii ca Sole nu ar face asta. Stii ca Sole e obsedat de tine.

Lune: Tu chiar nu ma iei in seama, nu-i asa?

Helene: Nu vad de ce. Nu mai fi atat de pesimista. A, dar ti-am zis ca am primit un fel de scrisoare cu condoleante de la soare? Sau ceva de genu`.

A luat un fursec de pe masuta si a inceput sa-l rontaie absenta. A, si, Helene este satena, ca majoritatea "lunaticilor", si are ochii gri-verzui. Simteam nevoia sa spun asta deoarece ar trebui sa primiti un pic de ajutor cand va imaginati personajele. Imi pare rau daca am dat informatia prea tarziu!

Lune: Condoleante pentru ce?

Helene: Sincer, habar n-am. Poate vor doar sa rada de noi ca am pierdut razboiul. Dar de fapt, ce razboi am pierdut? A fost doar o lupta amarata... Si oricum, ce lupta mai e aia cand regele lor nu se prezinta? Si cand reginei noastre i-a fost furata sabia...

Lune: Da, ai dreptate. Ar trebui sa fie un fel de clauza, sa nu se puna ca razboi daca regele nu vine. Adica, ce fel de rege e el? Daca eu as fi facut asta, poporul nostru ar fi innebunit, m-ar fi aruncat de pe tron, ar fi zis ca sunt vrajitoare, m-ar fi ars pe rug...

Helene: Lune, nu mai vorbi prostii din astea. Oamenii te iubesc. Poate doar ca, pe el il iubesc mai mult..

Lune: Ei, stim sigur cine il iubeste.

Au inceput sa rada impreuna, Helene mai pitigaiat, iar Lune delicat si sarmant.

Charlie: Majestatea ta, ati primit aceasta scrisoare de la castelul regelui Sole. E una din acele scrisori tainuite, atata timp cat o deschideti, tot poporul afla ce e in ea.

Lune: Sa speram ca nu e de dragoste, nu Helene?

Cele doua au continuat sa rada, iar tanarul paj le privea curios.

Lune: Mersi, aa.. Poti sa pleci acum, zise regina cu un zambet politicos.

Charlie: Nu..Nu o deschideti?

Lune: O sa o deschid, dar oricum toata lumea o sa afle ce e in ea nu? Vrei sa fii tu primul?

Charlie: Ma scuzati. Sarut mana!

Charlie a iesit din camera, in pasi militaresti.

Lune a inceput sa citeasca din scrisoare, si o muzica de harpaa invaluit-o.

Helene: Interesant baiat, nu-i asa?

Lune a scapat scrisoarea din mana si s-a albit la fata.

Helene: Ce e? Lune, esti bine?

Lune: Citeste.

Helene: Lumea magica de pretutindeni si castelul soarelui in special tin sa va anunte ca astazi, la ora 14.35 a fost incalcata legea numarul 14 din regulile domniei, o lege considerata de atatea ori irelevanta, dar niciodata incalcata. Maria Sa, regele Sole, a dezvirginat o fecioara, dar numele acesteia nu va fi publicat pana la investigatii ulterioare. Aceasta este o taina, iar dumneavoastra ati dezlegat-o. Este alegerea dumneavoastra daca trimiteti taina mai departe sau nu. Mii de multumiri, zeul legilor.

Lune: Deci?

Helene: Probabil a fost cu Luz aia, nu?

Lune: Eventual. Sa anunt pe toata lumea si sa il fac de ras, sau sa o tin doar pentru mine?

Helene: Nu stiu, e alegerea ta. Oricum o sa se afle. Daca spui, o sa se zica ca nu ai demnitate si esti "inima de gheata". Daca nu spui, or sa pretinda ca esti indragostita de el sau ceva de genul asta. Deci mai bine spui, lipsa de demnitate trece mai repede decat dragostea.

Charlie: Maria ta, ati mai primit o scrisoare.

Lune: Nu ajunge una pe zi?

Lune i-a zambit din nou, suav, iar Charlie se pierdea in ochii ei. Lune a observat asta si a bufnit-o rasul.

Helene: Lune, esti bine?

Lune: Da, da. Poti sa pleci Charlie, mersi de scrisori.

Charlie: De unde imi stiti numele?

Lune: Scrie pe ecuson.

Charlie: Dar nu am ecuson...Charlie parea incurcat.

Lune a fluturat mana si in pieptul lui Charlie s-a infipt o steluta aurita, iar numele lui era scris caligrafic.

Charlie a privit-o speriat.

Lune: Acum ai.

Charlie: Maria ta, ce scria in taina?

Lune: Scria ca... Eu aleg sa nu-ti spun.

Charlie: Am inteles, sa traiti!

Si a plecat iar din camera in pasi militaresti..

Helene: Doamne, da` tu vrajesti orice barbat?

Lune: Asta nu era barbat. Era un pusti. Nu am vrut sa-l vrajesc.

Helene: Nu vrei sa spui nu? Despre taina..

Lune: Prefer sa nu, nu..

Helene: Da-mi mie sa citesc.

Lune: E numai a ta.

Helene: Oo! O sa-ti placa asta! " Printesa Gloria, ruda indepartata a regelui Sole, va invita cu mare placere sa participati la "Balul Primaverii" care are loc in Sala de Bal a castelului Solar, pe data de 16 mai, la ora 8 seara. Am fi incantati sa va avem printre noi." Semnat conducerea castelului. Conducerea castelului? Ce mai e si asta?

Lune: 16 mai nu e maine?

Helene: Ba...da.

Lune: Pai, eu zic sa mergem.

Helene a inceput sa rada si i-a dat un cot verisoarei ei, apoi a iesit din camera.

Lune: Sa vedem ce condoleante vrea Sole sa-mi transmita..

Sala de bal era aurita, iar in mijloc avea o bolta inalta, pe care scria in latina: Pentru caldura si intuneric. Era o metafora care sugera apropierea dintre cele doua popoare inamice, si colaborarea, dar mereu a fost privita cu suspiciune, pentru ca legendele si istoria zic clar ca Luna si Soarele nu au cooperat niciodata. Lune a intrat in sala folosind intrarea speciala, pe care o stia atat de bine, caci era proiectata ca si sala de bal de la castelul ei. Helene o tinea de mana, si simteau amandoua puternic cum pielea lor se usuca, dar au pasit increzatoare inainte. Lune era imbracata intr-o rochie portocalie, lunga pana in pamant, si cu garnituri argintii, iar Helene stralucea intr-o rochie albastru-electric, si parul ii era prins intr-un coc complicat. Rochia lui Helene abea daca ii acoperea genunchii, si i se vedeau picioarele subtiri, fine si sinistru de albe.

Gloria: Majestatea ta, suntem atat de onorati sa va avem aici! Aratati..divin, va rog, intrati, sper sa va simtiti ca acasa!

Lune: Multumesc..O sa fie cam greu sa ne simtim ca acasa pentru ca aici e..atat de cald, nu? Lune a suras, si s-a intreptat cu verisoara ei spre una dintre mesele din jurul ringului de dans, unde o zarise pe Luz.

Lune: Buna seara!

Luz: Buna seara, maria ta.

Lune: Te rog, spune-mi Lune. Unde e Sole?

Luz: Nu stiu, nu e aici.

Lune: Observ si eu asta..Macar e in castel?

Luz: Nu cred.

Luz sorbea abatuta dintr-un pahar de vin alb, evitand privirea inghetata a reginei.

Lune: Despre tine era vorba in taina nu?

Luz: Despre ce vorbesti?

Lune: Despre taina pe care am ales sa nu o dezvalui..Fara un motiv anume.

Luz: Nu stiu despre ce vorbesti.

Luz s-a impacientat, si-a luat paharul si a fugit din camera.

Lune: Se pare ca am ramas doar noi,nu?

Helene: Noi si un milion de oameni fierbinti..

Lune: Fierbinti la figurat, chiar nu e niciun barbat frumos pe aici?

Cele doua au inceput sa rada si doi ospatari le-au serviti cu cate un pahar de martini. Asteptau tacute masa, sau sa le bage cineva in seama...

Axel: Gloria?

Gloria: Da, buna..seara. Tu din nou?

Axel: Puteai sa ma anunti si pe mine ca dai..o petrecere. Regele stie?

Gloria: Normal ca stie, numai ca se simtea prea obosit si a ales sa nu ni se alature. Vad ca te-am imbracat si toate cele.

Axel: Da..A fost cam greu sa nu observ cum toata lumea alearga de nebuna prin castel.. Imi pare rau ca am intrebat, data viitoare o sa stau inchis in camera si o sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic.

Gloria: A, nu-ti face probleme, te iert. Matusa ta e aici, apropos.

Axel: A da? Se pare ca se descurca si fara mine..

Lune radea zgomotos si tachina un barbat inalt si semet, care nu parea sa fie de prin imprejurimi.

Gloria: Saracutu`, esti dat pe afara..

Axel: Mda, arati bine..apropos.

Axel i-a zambit cu sinceritate, iar buzele Gloriei s-au intredeschis, socate ca si ea si i-a returnat zambetul. Parul ei era buclat si ii cadea vivace pe umeri. Era imbracata intr-o rochie neagra, stramta si simpla, care ii ajungea pana la genunchi, si se taia in mai multe parti, prin niste slituri lungi. Avea la gat un colier superb care sclipea orbitor..

Gloria: Multumesc..Nici tu nu arati prea rau.

Axel era imbracat intr-un costum negru, clasic, cu garnituri de catifea, iar parul valvoi ii era dat cu gel.

Axel: Vezi, iar flirtezi cu mine.

Gloria: O sa ma abtin sa-ti mai dau inca o palma, ca sa fie egal, doar n-am vrea sa discriminam vreun obraz.. Doar pentru ca suntem in public!

Axel a suras, si Gloria a mers spre..a alergat spre o masa unde erau cateva fete care beau sampanie nestingherite.

Katharine: In sfarsit te-ai gandit si la noi..

Gloria: Scuze, am fost retinuta..

Annette: Am observat.. Cele doua au inceput sa chicoteasca. Cine e baiatu` ala asa de chipes?

Gloria: Chipes, el?

Gloria s-a intors catre el, si l-a privit cum bea coca cola intr-un colt si incerca sa lege o conversatie cu verisoara matusei lui. A incercat sa se ridice, s-a impiedicat si a varsat tot paharul de suc pe rochia pretioasa a lui Helene. Pe Gloria a bufnit-o rasul.

Brooke: Normal.. e unul dintre cei mai frumosi barbati pe care i-am vazut vreodata. Cine e, nu ne faci si noua cunostinta cu el?

Gloria: El..el e nepotul reginei Lune. Deci, cum mai sunt lucrurile prin New York?

Annette: Grozave..Nu devia de la subiect, adu-l aici pana nu-l mananca de viu femeia aia.

Annette si Katharine erau aproape identice, amandoua blonde, intepate si cu ochii albastri. Erau frumoase, dar nu pe atat de frumoase cat era Brooke. Brooke avea niste trasaturi fine, si parul castaniu si drept. Celelalte doua aveau aerul unor tarfe.

Gloria: Scuzati-ma, pot sa-l rapesc putin?

Axel: Scuze Helene, imi pare foarte rau, promit ca o sa platesc!

Helene: Ce sa platesti? Rochia asta e o mostenire de la bunica mea, e facuta de elfi! Valoreaza o avere, e nepretuita.

Gloria: Nu va suparati ca va spun, dar rochia asta nu e facuta de elfi.. Elfii nu fac rochii culoarea asta, sau materialul asta. Elfii folosesc o matase speciala, care nu se mai gaseste pe lumea noastra, decat in "lumea de dincolo".

Axel o privea stupefiat.

Helene: Ma faci mincinoasa?

Gloria: Nu..Poate doar prost informata. Unde este majestatea sa?

Helene: Are putina treaba. Helene a zambit trufas.

Gloria a scrutat camera cu privirea si a zarit trena portocalie a lui Lune strecurandu-se pe o usa mica, ascunsa.

Gloria: Haide, Axel, vreau sa te prezint catorva prietene.

Axel: Multumesc..

Gloria: Pentru ce? Haide, mare lucru, te-ai fi descurcat si singur..

Axel: Nu, sincer, nu as fi stiut sa-i zic ca rochia ei nu e originala..!

Gloria: E util sa mai ai si o femeie langa tine cateodata, nu?

Axel: Atata timp cat nu-ti da palme, da..

Gloria s-a uitat la el pe sub sprancene, si a inceput sa rada.

Gloria: Axel, ele sunt Brooke, Katharine si Annette, sunt prietene de-ale mele de la New York, de la liceu!

Axel: Imi pare bine sa va cunosc..Dar, Gloria, avem voie sa aducem oameni.."din afara" aici?

Gloria: Nu-ti face griji, n-or sa spuna la nimeni. Gloria s-a apropiat de el si i-a soptit la ureche: Au facut juramanul de neincalcat.

Ceea ce insemna ca daca spuneau cuiva, ar fi murit instantaneu.

Annette si Katharine erau practic peste Axel, iar el era incantat peste poate, Gloria iesind din atentiile lui. Ea statea cu Brooke la alta masa, si priveau spre scena pornografica ce se petrecea la cativa metri de ele.

Brooke: Trebuia sa stiu ca o sa se intample asta..Eu nu inteleg de ce le-ai invitat, sincer.

Gloria: Suntem prietene, totusi..

Brooke: Halal prietene, se fac de ras!

Gloria: Oricum nu-l suportam..

Brooke: Pai daca zici ca nu-l suporti..Lui ii place, desprinde-l de ele..

Gloria: Daca ma duc acolo o sa zica ca sunt geloasa.

Brooke: Ce-ar fi sa canti?

Gloria: Ce sa fac? Sa cant? Nu, nu..N-am mai cantat de o vesnicie..

Brooke: Nu degeaba ai absolvit un liceu de muzica. Du-te acolo si arata ce poti! Haide, mi-e dor sa te aud cantand..

Gloria a mers spre scena pe care cantau cativa greieri si un centaur si i-a rugat discret sa se dea la o parte putin.

Gloria: I`ve been living with a shadow over head,

i`ve been sleeping with a cloud above my bed,

I`ve been lonely for so long, trapped in the past i just can`t seem to move on.

I`ve been hiding all my hopes and dreams away

Just in case i have a need of them again someday

i`ve been saving a sad time to clear a little space in the corners of my mind.

All i wanna do is find a way back into love,

i can`t make it through without a way back into love..

i`ve been watching but the stars refuse to shine,

i`ve been searching but i just don`t see the signs.

i know that it`s out there, there`s gotta be something for my soul somewhere.

i`ve been looking for someone to share some light

Not somebody just to get me through the night,

i could use some dirrection

And i`m open to your suggestions.

All i wanna do is find a way back into love,

i can`t make it through without a way back into love

And if i open my heart again i guess i`m hoping you`ll be there for me in the end!

There are moments when i don`t know if it`s real

Or if anybody feels the way i feel

i need inspiration

Not just another negociation.

All i wanna do is find a way back into love,

i can`t make it through without a way back into love

And if i open my heart to you i`m hoping you`ll show me what to do

And if you help me to start again

You know that i`ll be there for you in the end!

Sala a inceput sa aplaude furtunos, iar Gloria zambea fericita. S-a uitat spre Axel, care statea in picioare chiar langa treptele scenei si o privea uimit. Katharine si Annette se intorsesera langa Brooke si aplaudau impreuna cu ea. Gloria a coborat de pe scena si a ajuns chiar in dreptul lui Axel. A incercat sa-l ignore, dar acesta a prinso de mana fina.

Axel: Felicitari, draga.

Gloria: Multumesc, draga.

Axel: Ce-ai zice sa..fim prieteni?

Gloria: Axel, ce suntem noi?

Axel: Adica? Axel zambea confuz..

Gloria: Nu suntem clasa a4a nu? Credeam ca pur si simplu nu ne suportam..nu?

Axel: Dar asta se poate schimba, nu?

Gloria: Doar daca imi promiti sa nu te indragostesti de mine.

Axel s-a uitat in ochii ei si a suras.

Axel: O sa incerc..

Gloria: N-o sa reusesti! Gloria radea gingas.

Axel: Vezi, iar flirtezi cu mine..

Gloria: Doamne esti atat de..atat de..imatur.

Axel: Hai sa facem un pariu.

Gloria: Ce pariu?

Axel: Ca nu ma indragostesc de tine.. Daca pierd, plec de aici si nu ma mai vezi niciodata.. Daca castig, imi speli rufele pentru un an.

Gloria: Bine..Da` stai asa.. Tu n-o sa-mi spui daca esti indragostit de mine!

Axel: Iti promit ca ti-as spune..daca s-ar intampla asta!

Axel s-a departat de ea razand, iar Gloria s-a invartit putin ametita prin camera, iar apoi a iesit cautand-o pe Luz.

Gloria: Luz?

Luz era intinsa pe pat si privea o fotografie. A ascuns-o repede sub perna cand a auzit-o pe Gloria venind. Avea ochii rosii de la plans, si rochia ii era sifonata sub ea.

Luz: D..Da?

Gloria: Ai plans?

Luz: Nu, nu..Am, am conjuctivita..Da, exact! Conjunctivita..

Gloria a privit-o ca si cum a inteles ce vroia sa zica si s-a asezat alaturi de ea.

Gloria: Am pus un pariu cu Axel, si daca il pierd trebuie sa-i spal rufele un an intreg! N-ai putea sa faci cumva incat sa le pui la gramada cu celelalte..fara sa observe?

Luz: Depinde de contextul pariului..

Gloria: Am pariat ca..o sa se indragosteasca de mine. Si am facut asa o mare prostie! Stiu ca n-o sa faca asta, si chiar daca, sunt sigura ca ar ascunde-o perfect..

Luz: Atunci, scumpo, trebuie sa-l faci sa se indragosteasca de tine..

Gloria: Cum sa fac asta?

Luz: Fii rea cu el intr-un mod delicat, enerveaza-l cu mici ticuri amuzante, tachineaza-l..Fi romantica din cand in cand.. Du-te acolo si danseaza cu el, acum.

Gloria: Sa dansez cu el? Mai bine nu..

Luz: Ai incredere in mine, numai ai grija..ai grija sa nu te indragostesti tu de el!

Gloria: Ce prostie, eu? Eu sa ma indragostesc de el? Da, vezi sa nu..

Gloria a intrat in sala de bal, si a vazut-o pe regina Lune inapoi la masa ca si cum nimic nu s-a intamplat, pe prietenele ei dansand pe langa Felix centaurul, si pe ceilalti oaspeti distrandu-se destul de bine. Nu reusea sa-l zareasca pe Axel, si apoi l-a vazut, pe scarile care duceau spre terasa, schimbase Cola cu un pahar de vin alb, si se juca cu bautura sa, ca si cum i-ar fi fost frica de ea. Parul negru, ciufulit ii statea in ochi, si avea cearcane sub ei, probabil din cauza zgomotului pe care il facea ea special in fiecare dimineata, se gandea Gloria rusinata.

Gloria: Buna..

Axel: Buna

Gloria: Suparat?

Axel: Deloc..Doar plictisit, petrecerea asta a ta nu e deloc grozava, sincer.

Gloria: Dansezi?

Axel: Cu tine?

Gloria: De ce nu, e ceva in neregula cu mine?

Axel: Nu, cred ca nu..sper ca nu!

Gloria: Badaranule!

Gloria l-a tras de maneca spre ringul de dans si a inceput sa isi miste soldurile stangace in fata lui. Axel era vadit amuzat, dar de data asta se ascundea s-o spuna. Felix a schimbat acordurile si a inceput un tango. Axel si-a pus mana stanga imprejurul taliei Gloriei, si pe cea dreapta a impreunat-o cu a ei. Au inceput un tango violent, pasional, iar el o rotea pe ea la fiecare miscare, si ea se unduia cu multa gratie.

Gloria: Deci, incepi sa te indragostesti de mine deja?

Axel si-a apropiat gura de a ei, si a zambit. Gloria a tresarit usor, iar Axel s-a facut ca nu observa.

Axel: Bineinteles, te iubesc enorm.

Gloria a tresarit si mai tare la auzul cuvintelor te iubesc..

Axel: Ce, ai o problema cu asta?

Gloria: Nu mai glumi asa..

Axel: De ce, stai prost la capitolul "love"? Avea vreun sens melodia aia care a cantat-o?

Gloria: Melodia era..doar o melodie..Si nu, nu stau prost la capitolul love! Stau excelent de fapt.

Axel: Zau?

Gloria: Da!

Axel: Nu!

Gloria: Da!

Axel: Ba nuuu!

Ceilalti dansatori s-au pierdut in forfota, iar Gloria si Axel dansau apasat, concurand parca care dintre ei arata mai bine dansand tango.

Gloria: De ce ne contrazicem?

Axel: Habar n-am, pentru ca asta facem noi..

Pe Gloria a bufnit-o rasul.

Gloria: Am putea macar sa ne contrazicem pe ceva mai..normal, nu?

Axel: Sincer acum, ai avut ceva probleme in dragoste?

Gloria: Am trait la NY 4 ani, si din 4 milioane de barbati se pare ca niciunul n-a fost si pentru mine..

Axel: Lasa, mereu o sa ma ai pe mine..

Axel a suras, si Gloria i-a raspuns la fel.

Gloria: Esti asa un badaran..Dar cuvintele ei s-au pierdut in muzica.

Gloria ciocanea in paharul ei de sampanie: Doamnelor si domnilor! Va multumesc foarte mult pentru ca ati fost aici in seara aceasta, si sper ca v-ati simtit bine! Lucrurile au fost cam monotone pe aici, dar de acum va promit ca vor fi mai multe baluri..Sa speram ca ni se va alatura si regele la urmatorul,nu? Sa aveti o calatorie placuta acasa, noapte buna...

Gloria s-a indreptat spre camera ei si l-a vazut pe Axel pe coridor, clatinandu-se uspr. Asta era ocazia ei, s-a gandit.

Gloria: Axel, esti bine?

Axel: Sunt al dracului de beat, te rog, ajuta-ma..Nu stiu unde mi-e camera..

Gloria: Beat? Abea ai baut un pahar de vin!

Axel: Bine, ai dreptate..Nu sunt beat, sunt ametit..Nu stiu de ce!

Gloria: Hm, bine atunci..Sprijina-te de mine, doamne cate tone ai?! Uite ce e, nu pot sa te car un etaj intreg, mai bine dormi aici..

Gloria: In camera mea..

Axel: Nu, papusa, nu dorm pe jos..

Gloria: E-n regula, o sa dorm eu in alta parte..Sunt sute de camere nefolosite..Te rog eu!

Axel: Bun..bine atunci.

Gloria l-a trantit pe pat si el a inceput sa sforaie instantaneu. Vroia sa plece din camera dar s-a simtit prost sa-l lase acolo in starea aia. L-a intins frumos pe pat, si i-a desfacut camasa. A scos-o si a sprijinit-o de spatarul unui scaun si apoi i-a desfacut cureaua. I-a dat pantofii jos si a stat si l-a privit pentru cateva secunde, apoi a gandit cu voce tare..:

Doamne, ce naiba fac?!

A fugit din camera si s-a inchis intr-un dormitor oarecare, iar inapoi in camera ei, Axel s-a ridicat in picioare si a inceput sa rada. A mirosit pernele, asternuturile ei, iar apoi a gandit si el cu voce tare:

Frate, parca eu nu trebuia sa ma indragostesc de ea, nu ea de mine...Ce dracu fac?!

Calul lui Sole era obosit si nu vroia sa mearga mai departe. Sole s-a oprit pe marginea drumului si a privit in zare, aproximand cat mai are cu privirea. Trecuse abea muntii de foc si lacul mortilor. Ii era atat de frica de lacul mortilor, erau atatea legende(false probabil) cu cadavre si etc. Da, probabil de-aia se cheama lacul mortilor pana la urma. Oricum, trecem mai departe, nu era niciun mort in lac, era doar pustiu si o liniste sinistra. Sole arata ingrozitor, roba alba ii era murdara si ii crescuse barba. Arata mai slab, pentru ca probabil nu prea mai mancase in cele 10 zile de cand parasise castelul..Se intreba ce s-a intamplat cu Luz, se intreba daca l-au renegat deja si se intreba daca o sa se intoarca iar inapoi. Calatoria lui ar mai fi durat in jur de o luna, daca n-ar fi trecut prin fata sa, incercand sa fie neobservat, chiar zeul legilor insusi.

Zeul legilor?

Ah, Sole, speram sa nu ma vezi.. Zeul a zambit vinovat.

Nathaliel, ce bine imi pare sa te vad! Sole a mers sa-l imbratiseze, dar Nathaliel s-a ferit de el.

Da, deasemenea Sole.. Ce te aduce aici?

Tocmai asta vroiam sa te intreb si eu.

Nathaliel l-a privit iritat.

Pai m-am intors de la petrecerea pe care a dat-o Gloria la castel.. Extraordinara petrecere, sincer.. Dar nu cred ca esti in masura sa dai petreceri in starea ta de acum, prietene.

Ai fost sa duci vestea in legatura cu.ea nu?

Da cu Luz.Bineinteles, era de asteptat sa se intample odata, dar nu ma asteptam sa fie..stii tu. Oricum e mai frumoasa decat ai descris-o. nu esti deloc furios ca Gloria a dat o petrecere fara sa afli?

Ai vazut-o pe Luz?

Da, era acolo.A avut un schimb de replici urat cu Lune, stii ca am auzul foarte bun, si dupa aceea a plecat din camera.

Lune?! Lune a fost acolo?

Nu a fost tocmai acolo.

Stai putin, credeam ca Lune a murit!

Doamne fereste, nu mai vorbi asa prietene.

Ce vrei sa spui prin n-a fost acolo?

A, nu nimic, era doar o figura de stil Oricum nepoata sau ce iti e, Gloria, e foarte frumoasa, si baiatul acela Axel pare ca o place, au pus un pariu ca.

Imi ascunzi ceva.

Sunt un zeu Sole, nu sunt in masura sa iti zic tot

Lune a aflat? De Luz?

Bineinteles, ei i-am trimis taina prima oara. Dar nu-ti face griji, nu a spus nimanui, cine stie din ce motive. Sa vedem ce pedeapsa iti pregateste Daniel.

Lune, nu a spus?

Nu, nu a spus.

La naiba, trebuie sa ma intorc la castel, pe curand Nathaniel!

Zeul s-a pus in fata lui si si-a incrucisat mainile, nelasandu-l sa treaca.

Ce crezi ca faci?

Nu te intorci la castel, nu te las eu.

A, da, acum inteleg. te-ai culcat cu ea nu?

Esti foarte vigilent. Dar ea nu era virgina, macar eu stiu ce fac.

Esti asa un.

Nu ma insulta, Sole. Cred ca o sa calatorim impreuna. Dar de ce te deranjeaza asa mult, doar nu esti indragostit de ea, nu?

Normal ca nu. Ii sunt doar recunoscator..stii, pentru taina.

Ihi.

Cum ai putut sa faci asta? Nu poti sa te culci asa cu oricine, esti zeu, ce dracu`?!

Ea nu e oricine, ea e pe masura mea.

Daca nu ma lasi sa plec acum, o sa-I spun lui Eferide ca ai inselat-o.

Sunt un zeu, Eferide nu e. Cu ce ar trebui sa ma afecteze? Nu mai tii minte ce afemeiat era Zeus? A stai ca nu ai cum, erai doar un copil cand l-a omorat Phileas, acum 5000 de ani.acum conformeaza-te, ia-o inainte.