"Trandafirul interzis"

Chapter 1: "Trandafirul interzis"

-Domnisoara Tara,se pare ca respectati obiceiul de a trece prin biroul meu in fiecare zi.Ma bucur ca veniti sa ma vizitati zilnic! spuse cu un zambet sarcastic directoarea.
-Mda...si eu ma bucur sa va revad,domnisoara Johnson. "Si de asemenea ma bucur sa nu intrerup rutina zilnica de a trece prin biroul dumneavoastra...Mda...dar nenorocitul si-a meritat-o din plin!" isi spunea in gand Tara
-Deci Tara,de data asta ai intrecut masura cu Mike!O coasta rupta,12 vanatai si 3 cucuie!!1Ce inseamna asta?!Sper ca-ti dai seama cat de mult ai exagerat...
-Doar atat??Nici o fractura??Defapt..a avut noroc... deabia imi dezmortisem si eu degetele.Norocul lui a fost cu Misa,care mi-a zis sa incetez.Defapt m-a rugat...da' ce mai conteaza...
-Tara,am sa vorbesc cu mama ta cand vine sa te ia.
"Mda...alt obicei zilnic care trebuie respectat..." gandi roscata
-Pana cand vom vorbi dupa ore,sper sa nu te mai bati cu vreun coleg.Nu vreau sa mai aud de batai pt tot restul zilei!Daca nu,te trimit la detentie!!!Acum dute sa reflectezi asupra faptelor tale,ora asta o ai libera...Spuse zirectoarea cu un zambet binevoitor.
-Ce?!Aaadica multumesc!Buna ziua!
-La revede...nici nu apuca sa termine,si fata era plecata de mult.
Aceasta se duse "sa reflecteze asupra faptelor" la locul ei preferat,in parc.Ii placea sa stea rezemata de un copac,copacul ei special...Statea intinsa si privea la cerul albastru care azi parea ca este si el pedepsit...
Tara era o roscata cu ochii albastrii in varsta de 16 ani.Intra mereu in bucluc datorita temperamentului ei.Nu suporta sa o ia cinea peste picior sau sa-si bata joc de ea si de cei mai slabi.De accea mereu se batea.Defapt,nu era o bataiusa "de mahala",ci una profesionista!Mama sa o dusese pe la 7 ani la niste cursuri de boxing.La inceput nu-i placeau deloc,dar dupa ce a prins gustul bataii, au urmat alte cursuri de boxing,autoaparare,karate si altele.In 131k106b prezent detine numeroase medalii,premii,trofee si diplome obtinute la diferite concursuri care implica,evident, bataia.A obtinut anul trecut chiar centura neagra!!!S-a antrenat timp de 2 ani si a reusit!A fost atat de fericita...
Dar inca de atunci i se spune "trandafirul interzis" deoarece urmanda atatea cursuri si mergand aproape zilnic la sala, Tara avea un corp bine cladit,pe deasupra era cea mai frumoasa fata din tot liceul,si cea mai bataiusa. Parul ei roscat cadea liber de umerii fetei,ii contura corpul si ii evidentia ochii albastrii.Acei ochii albastrii precum adancurile marii ce faceau ca orice baiat sa se piarda in ei...
La fel facuse si Mike,colegul ei de clasa,care ii ceruse cu o zi inainte sa fie prietena lui.Fata accepta cu greu zicandu-si ca este un baiat bun si ca el nu se va mai intoarce...Insa acesta facuse un pariu cu baietii ca va castuga inima "trandafirului interzis" si dupa aceea o va insela.Si nu a inselat-o cu oricine,ci cu cea mai mare dusmanca a sa, Rikky!Dar baiatul gresise daca credea ca ii va castiga inima,deoarece inima ei era data de mult altcuiva...Si in plus daca credea ca o va "inzestra pe Tara cu o pereche de cornite,si sa scape basma curata,se insela amarnic!Acesta deabia a scapat datorita Misei,prietena Tarei.Misa era singura persoana capabila sa o opreasca pe Tara dintr-o bataie...ea,si inca cineva...
Misa era o brunetica de varsta Tarei.Avea ochii verzi si pielea fina ca petalele unui trandafir.Pe cat de frumoasa era,pe atat de timida si calculata.De aceea Tara tinea atat de mult la prietena sa.Poate ca,daca ar fi avut o prietena certareata si bataiusa cum e ea,s-ar fi certat tot timpul.In schimb cu Misa nu se certase niciodata.Tara ii permitea multe Misei, deoarece stia ca o prietenie mai sincera ca a ei nu va mai gasi....In fond se stiau de mici si se aveau ca surorile...
Pe cand Tara visa cu ochii deschisi,stand rezemata de copac,telefonul ii suna si o trezi,la realitate...
-Alo,Tara, unde esti? De ce nu ai venit la ora dupa ce ai iesit din biroul directoarei??Ce ti-a zis??? Te-a pedepsit??? Ti-a zis cum se simte Mike??? Tu unde esti???
Era Misa...si ca de obicei fierbea de ingrijorare...
-Alo ,Misa, sunt in parc.Vin acum la scoala si vorbim....



Chapter 2: "O prietena...si jumatate"

Dupa ce Tara termina de vorbit, isi dadu seama ca mai are doar 15 minute sa ajunga la ore.A alergat cat a putut de tare, si , fiindca a ajuns inainte de a se suna, a fost supusa interogatoriului "detectivului" Misa:
-In sfarsit ai ajuns! Unde ai fost? intreba din nou Misa.
-Ti-am zis ca in parc! se rasti roscata.
-De ce nu ai venit la ora? Esti bine?
-Da, sunt bine, si nu am fost la ora pentru ca directoarea mi-a dat liber "sa reflectez asupra faptei comise"..."Mda, ce mai reflectat..."
Discutia, sau mai bine zis interogatoriul, a decurs "normal". Tara raspundea cu indiferenta si nepasare la intrebarile Misei, si , din cand in cand, casca....
-Off, cat ma bucur ca nu te-a pedepsit! Dar Mike?? Cum se simte??? Ti-a zis cat timp va sta in spital??
-Dupa tot ce mi-a facut, mai ai tupeul sa-i zici si numele?! Si pe deasupra sa zici si cum se simte!! Mai bine stateam eu singura in continuare si il asteptam...Si totusi sa-ti fac placerea: o coasta rupta, 12 vanatai si 3 cucuie! Multumita???
Dupa intrebarile astea urmara alte serii de intrebari mai enervante. Tara casca din ce in ce mai des si ii raspundea prietenei sale cu si mai multa indiferenta si sila. Ba chiar o lua si peste picior pe prietena sa care isi facuse atatea griji in acea ora, pe cand "buna" sa amica lenevea rezemata, de un copac....
Pe cand mintea Tarei era cu totul in nori....
-Auch! De ce ai facut asta?! se rasti (din nou) roscata, care era pe jos. Misa o pleznise, iar cum Tara era cu mintea in nori...a cazut pe jos. Pe obrazul ei era imprimata palma Misei...In timp ce Tara se rastea la aceasta, ochii verzi ai brunetei au fost inundati de lacrimi, si inainte ca aceasta sa-si dea seama, o lacrima se prelinse pe obrazul delicat al acesteia, asa cum roua se prelinge dimineata pe petalele delicatului trandafir.
Tara era tot pe jos, holbandu-se la Misa si incercand sa inteleaga ce s-a intamplat. Dar cand vazu lacrima de pe obrazul ei, se trezi la realitate si realiza cat de mult rau ii facu prietenei sale. Se ridica, si intr-o fractiune de secunda, o imbratisa pe Misa....
-Imi pare rau! spuse Tara in timp ce ii stergea lacrima de pe obraz.
-Mie imi pare rau! Te-am plesnit...spuse bruneta in timp ce lasa capul in jos.
-Prostuto! Sti bine ca mi-am meritat-o. In plus, asa aflu si eu ce palma grea ai!
Fetele incepura amandoua sa rada, si , fiindca se sunase, se intorsera vrand sa intre in banca.Cand s-au intors, si-au dat seama ca avusesera "spectatori". Toti cei prezenti in clasa vazusera scana. "Tara Hamilton sa fie doborata de o singura palma, si pe deasupra sa accepte acest lucru?! No way! " isi spuneau unii. Pur si simplu nu le venea sa creada ceea ce vazusera
Tara insa stia ce gandeau, dar ii ignora total. Palma Misei inca se mai zarea pe obrazul fetei, care , nepasatoare intra in banca. Tara statea in acceasi banca cu Misa. Asa hotarase dirigintele lor. "Cele mai bune eleve sa stea in acceasi banca.Si de ce nu?" raspundea dirigintele cand cineva obiecta ceva.
Ora trecea foarte greu, Tara era cu privirea dusa departe, iar mintea ei era si mai departe, ratacita probabil pe undeva prin univers...
-Tara, Tara! Trezeste-te! Revino-ti!
-Eee! Ce e Misa? Ce te-a apucat??
-Scoate o foaie de hartie! Dam test!
"off...grozav!Acum s-a gasit si asta sa dam test..."
-Bine copii, din acest moment aveti la dispozitie 10 minute!
"Mda..tipic...iar isi bate profu' joc de mine...sau poate ca nu stie ce inseamna cuvantul "test". Off doamne, chiar trebuie sa-mi bat capul cu asa ceva??Nici macar nu merita osteneala...Ma rog, asa mai adaug si eu un 10 la colectie si poate mama nu va mai fi asa suparata dupa ce iesim din biroul directoarei si nu mi-o va lua pe Bijou...Hmm, good ideea!...(dupa 30 de secunde)...Aolo bai nene, da' tu la niste probleme mai grele nu te-ai gandit?!Mda...cred ca nu te-a dus bibilica...din nou!!! Adica vreau sa spun ca am mai facut problemele astea!Mai exact asta a fost tema de acum 2 ore! Hihi,ce bine ca m-am spetit atunci s-o fac!....(dupa 3 minute)...In fine..cred c-ar trebui sa-i duc lucrarea...da' mai stau sa lenevesc.Vad ca si Misa a terminat lucrarea si a inceput cu daydreaming-ul ei obisnuit...Hmm...Oare la cine s-o gandi atata fata asta??? "
-Um..Tara?
-Da, Misa.Ce e?
-Pot sa duc lucrarile? Ai terminat?
-Da, du-le.
-OK.
Dupa terminarea orei urma pauza mare. Fetele s-au dus sa manance la locul obisnuit, pe iarba. Tara era lihnita asa ca manca de zor, neobservand ca Misa nici nu se atinsese de mancare.
-Misa...Misa, esti bine?MISA??!!
-Daaa! Ce ai?! De ce tipi in halul asta?! Sa sti ca daca ma strigai o data era de ajuns...
-Da, sigur! O data, a treia oara!!! Ce ai? Te simti bine??
-Da, n-am nimic. De ce intrebi?
-Aaa, pai, asa... Sau poate din faptul ca n-ai mancat nimic!
-Nu mi-e foame...
-Ook..." Doamne, da' indragostita mai e!"
Dupa aceasta discutie, clopotelul anunta terminarea pauzei si inceperea unei noi ore de cosmar. Tara nu se gandea decat la intalnirea de dupa ore cu directoarea si mama sa.
Eeh, iata ca orele s-au terminat iar Tara era prezenta, ca de obicei, in biroul directoarei...
-Sara, ma bucur ca ti-ai facut timp ca sa discutam...
-Domnisoara Johnson, va rog, sa trecem direct la subiect! Spuneti, ce-a mai facut Tara de data asta? Pe cine a mai batut?
-Vad ca sunteti directa ca de obicei.Bine, am sa va spun: Tara l-a batut serios pe Mike...
-Va rog, spuneti-mi ca baiatul nu e in spital...
-Ma tem ca este,dupa tot ce i-a facut Tara...
-TARA, ti-am zis de o mie de ori sa nu te mai bati! De ce nu poti sa fii si tu ca fratele tau?! Oof doamne, cred ca o sa blestem pt tot restul vietii mele ziua in care te-am bagat la cursurile alea!De data asta nu mai trec cu vederea, te pedepsesc!Ti-o iau pe...
-Apropo de pedeapsa, cred ca am o idee mai buna. Tara draga, poti sa ne lasi singure pt un moment??
-Da, domnisoara Johnson...
Dupa ce iesi din biroul directoarei, fata se aseza pe un scaun si incepu sa se intrebe ce tot vorbaste directoarea cu mama sa. "Off...ma intreb despre ce pedeapsa o fi vorba.In orice caz,cred ca e mai bine decat sa mi-o ia pe Bijou...Si mama asta, n-am vazut asa ceva! Acum tot ea se plange ca m-a dus la cursuri! Dupa ce m-a obligat si m-a mituit cu o inghetata pe vremea aia...acum tot ea se plange!Hmph! "
-Tara, poti sa intrii acum!
-Am hotarat ca pedeapsa ta va fi...

Chapter 3: :Memories.friends.and a different fight"

-Am hotarat ca pedeapsa ta va fi.sau mai bine spune-i tu, domnisoara Johnson.
-Pe scurt : va trebui sa castigi un concurs de karate.
-Doar atat ???
-Sii. va trebui sa-l vizitezi pe Mike la spital si sa-ti ceri scuze!
-Si.concursul cand este???
-Peste 2 zile.
- 2 zile ???!!! Si ce-o sa-mi faceti daca nu accept ???
-Ti-o iau pe Bijou ! ii raspunse prompt mama sa
-Mda..banuiesc ca nu pot decat sa accept..
Dupa ce Tara nu a avut alta optiune decat sa accepte, si dupa ce in sfarsit mama sa a terminat cu toate avertizarile si predicile sale, au pornit in sfarsit spre casa. Au ajuns in fata unei case imense, locul numit de ele «acasa». Intrand in casa, vedeai o scara care ducea la etaj, in stanga era bucataria, in dreapta livingul, sub scara era debaraua, iar imediat langa debara era baia. Urcand la etaj observai ca imediat la terminarea scarilor, in stanga, era camera Tarei , "pazita" de o usa neagra. Langa aceasta era camera de oaspeti, dupa ea era baia, iar langa baie era camera lui Mark, fratele Tarei.Dupa camera lui Mark venea camera parintilor, iar dupa camera lor, inca o baie.
Cand Tara intra in casa, un ghemotoc negru de blana ii sari in brate, gafaind de parca ar fi alergat un maraton. Dupa ea, un om inalt, brunet, cu ochii albastrii ca ai Tarei venea cu un prosop in mana.
-Tata, ce crezi ca faci? Ce a patit Bijou de e in starea asta?!
-Vroiam doar sa-i fac o baie.stii cat drag mi-e de pisica asta.
-Off.dar sti ca doar la mine sta ! Dar cum stiu ca vrei atat de mult.ce-ai zice sa-i facem o baie impreuna ?
-Da' ce eu sunt invizibila cumva ? se rasti mama.
-O, scumpo, scuze dar eram prea "prins" in discutia cu Tara.deci, ce-a mai facut de data asta ingerasul meu ?
-Mda.ca de obicei, s-a mai batut cu cineva, dar mai bine zis : a batut pe cineva !
-Ia zi Tara, macar l-ai bagat in spital ?
-Da.
-Bravo ! Asa-mi place !Asta e fata mea !Si.revenind la subiect,cand ii facem baie lui Bijou ?
-Tom, las-o in pace !Bijou e responsabilitatea ei!Si nu o mai incuraja sa bata copiii, ca nu tu te duci sa vorbasti cu directoarea!Si tu, Tara, treci imediat in camera ta!!!
In timp ce Tara urca greoi scarile, parintii au intrat in bucatarie. Ajunsa in fata camerei ei, Tara ofta lung si intra. Camera sa era o camera monocromatica, deprinsa parca dintr-un film alb-negru. Era o camera destul de simpla la prima vedere, insa cand te uitai mai bine, observai ca acel contrast alb-negru domina pana in cel mai mic detaliu.Cum intrai in camera vedeai in colt sacul negru de box insotit de o pereche de manusi albe, langa acesta era dulapul integrat in perete( si el avand usile negre). Imediat langa usa camerei ei, in dreapta, era biroul, care avea pe el laptopul alb, impreuna cu fotografiile de familie, din copilarie ,cu el...Langa biroul negru era patul, si el negru deasemenea.Avea pe el pernutele albe iar in coltul din fata sa statea suspendat televizorul.Toate aceste piese de mobilier negre se completau perfect cu peretii albi iar in tot acest contrast monocromatic, Tara era singura care "colora" peisajul.Se duse la birou, si, uitandu-se indelung la o poza, lacrimile incepura sa apara...

Flashback
"Ai doamne, de ce se cearta? Ma duc sa vad...(in timp ce Tara cobora incet scarile, discutia dintre parintii sai devenea tot mai aprinsa)
-Tom, ti-am zis ca m-am saturat de copilul asta!Nu mai suport!De ce trebuie sa fie mereu atat de problematica?!De ce nu poate sa fie si ea ca Mark?!!
-Sara, Tara nu e Mark!!!Daca el ti-a mostenit ochii, si Tara i-a mostenit pe-ai mei, asta inseamna ca mereu trebuie s-o marginalizezi?!De ce dupa 12 ani nu poti si tu s-o iubesti?!E fiica ta!!!
-Auzi nu ma lua cu "e fiica ta", cand sti bine ca eu n-am vrut acest copil! Daca era dupa mine, in luna a treia avortam! Si inca sunt de parere ca era mai bine daca faceam asta!
-Ce?! A-adica nu m-ai vrut?! Vroiai sa ma avortezi?! RASPUNDE!!!
-Tara...
End of flashback

Lacrimile roscatei cadeau siroaie pe rama veche in care statea pusa poza cu ea si mama sa...Era singura amintire pe care o avea cu mama sa zambind, sau incercand sa zambeasca. Dar se obisnuise cu aceasta situatie de cand intelesese ca mama sa niciodata nu o va iubi si va aprecia ceva din partea ei...Si totusi nu intelegea de ce plangea, de ce nu se resemna...
-Tara,scumpo, la maasa!
-Viin!
In timpul mesei, mama Tarei nu-i mai reprosa nimic, probabil pt ca Tom,tatal ei, o pusese la punct.Acesta o iubea enorm de mult pe Tara, considerand-o "ingerasul lui".O iubea pt ca era fiica lui, cea care ii mostenise ochii, personalitatea...si in fond, era fiica lui cea batausa.Daca n-ar fi fost dragostea si intelegeresa tatalui ei, Tara probabil ar fi facut ceva regretabil...
Dupa masa, Tara se duse in camera ei.La televizor nu era nimic interesant,deci Tara intra putin pe net.Deodata un ghemotoc de blanita ii sari in poala miorlaindu-se de parca ar certa-o pe roscata.
-Bijou, scumpo, am uitat sa-ti dau de mancare cumva??Ce idioata sunt...si i-am promis c-o sa am grija de tine...

Flashback

-Alo, Alex? Ce e?
-Hy there, sweetie! Ce faci?
-Uite bine, ma mai antrenam si eu.My love, tu ce faci?
-Eu sunt la locul nostru, in parc.Vino si tu, am o surpriza pt tine...
-O surpriza??? Am si ajuns!
(Dupa 15 minute Tara ajunge in parc, unde sub copacul ei special o astepta Alex)
-Deci care e surpriza???
-Surpriza o sa ramana surpriza daca asa iti saluti tu iubitul!
-Da' si la ce te asteptai?!
-Aaa...eu? La nimic...poate la un sarut, o imbratisare...Un "Buna,iuby!Ce dor mi-a fost de tine!" sau poate ca la nimic...
-Off, supariciul meu! Vino-ncoace!
(Dupa aproximativ 10 minute de saruturi si imbratisari longevive si alte bla bla-uri...)
-Multumit?
-Yes, my lady.
-"My lady" ?! I thought I was your love...
-You are! S ca sa-ti dovedesc...poftim!
Baiatul ii puse Tarei pe picioare o cutie cu multe gaurele, care avea o ea o fundita rosie de cadou...
-Deschide-o!
-Oaaa, ce scumpete! Vai Alex dar e atat de micuta si de scumpa, ca-mi vine s-o mananc! Da' ce naiba, tu ai dat banii pe ghemotocul asta negru, care pe deasupra, e si de rasa!
-Daca nu-ti place...ti-o iau!
-NU-mi place, dar pur si simplu o ador! Hmm...ce nume sa-i pun???
-Ce zici de...Bijou?
-Bijou? Adica bijuterie?
-O bijuterie pt o bijuterie...

End of flashback

Prin mintea roscatei treceau acum mii de amintiri ramase vii in inima ei...De ce a trebuit sa plece? De ce nu i-a dat inima si libertatea inapoi si a plecat cu ele? De ce inca il mai iubea ca-n prima zi? De ce nu putea sa renunte la tot ce ii amintea de el? De ce nu se resemna? De ce? De ce?
Se uita la fotografiile cu el, cu ei...cu iubirea lor... si lacrimile tot veneau, ii traversau obrajii, si dispareau pe bluza acesteia.Asa cum lacrimile ii dispareau, asa ar fi vrut sa ii dispara si iubirea pentru el...
-Miauu!
-Off, Bijou, de tine am uitat...hai sa-ti dau de mancare!
Dupa ce ii dadu de mancare pisicii, Tara se schimba si adormi "bustean"...

The next day

Ceasul anunta ca era deja ora de trezire. Era doar ora 5:00 si tara era deja in picioare. Avusese o noapte cam nedormita, deoarece se gandise doar la Alex, si acum se uita la poza lui, lucru care ii invia multe amintiri si ii facea atata rau...

Flashback

-De ce trebuie sa pleci?! De ce?! De ce?!
-Tara, my love, te rog... nu mai plange. MI se rupe inima cand te vad asa si cand stiu ca e din cauza mea...
-Dar de ce?!!!
-Stii bine ca trebui sa-mi continui studiile, insa o sa te sunt zi de zi, caci am nevoie de vocea ta ca de aer...Tara, promite-mi ceva...
-Ce?
-Promite-mi ca vei continua sa lupti, ca vei continua sa inveti, ca vei continua sa ma iubesti...
-Promit
-Asteapta-ma, caci ma voi intoarce...

End of flashback

-Alex, idiotule!!! Mai frumos nu puteai sa ma minti??!!! Ahh, ce proasta am fost si sunt! Mai bine ma duc sa fac un dus si asa poate uit...
Deci Tara se duse sa faca un binemeritat dus.Era foarte ingandurata, dar din fericire nu se gandea la Alex, ci la concurs. Desi nu-si dadea seama, Tara se juca cu o suvita de par.Cand stropii de apa o trezira in sfarsit la realitate, Tara isi dadu seama ce face. Se uita nedumerita la acea suvita roscata de par, care pe loc ii invia alte amintiri...

Flashback

-Alo,Alex, unde esti iubitu'?
-Eu sunt acasa. But what a surprise, my sweetheart is calling me! Cu ce ocazie???
-I have a surprise for you...
-A surprise? I'm coming to your place right now!
-Ok, my love, I'll be waiting...
( Dupa 10 minute Alex ajunge la Tara acasa )
-Ding Dong! ( Asta e soneria de la casa...yeah, i know...it kinda sucks...dar sa revenim la poveste)
-Deschid eu mama!
-Tara?!
-Alex, iuby! (vrea sa-l sarute)
-Wow, wow, let's stop a little! Ce ti-ai facut la par?!
-M-am tuns! Ce e, nu-ti place?
-Imi placeai mai mult cu parul lung! Tara, promite-mi ca nu-ti vei mai prinde sau taia parul! Promite-mi!!!
-Bine, bine, promit.Geez, you're such a freak sometimes...

End of flashback

Dupa ce Tara termina de facut baie, se duse sa manance ceva.In fond, micul dejun e cea mai importanta masa a zilei,nu? Pe masa avea un pachetel de mancare si un bilet de la mama sa:
"Tara, scumpo, aici ai un pachetel de mancare pt sala.Cred ca nu vei veni la pranz, dar sa stii ca ai mancarea in frigider, doar ti-o incalzesti si tu. Sper ca ajungi la cina, caci tata si cu mine incercam sa scapam mai devreme de la serviciu. Sa stii ca pt micul dejun ai cereale in dulap, ai suc si fructe in figider, si mai vezi ce vrei sa mananci.Sa nu uiti de pachetul de mancare si sa nu pleci la sala nemancata.Te pup,mama"
-Mda...poate ca pana la urma ii pasa si ei de mine...zise roscata pe un ton amagitor.
Dupa ce manca,Tara se duse sa se antreneze la sala.Ca de obicei, la ora 7:00 era acolo...Ziua trecu foarte repede,si iata ca veni si vremea inchiderii la sala, deci Tara trebuia sa plece acasa. Era 10 noaptea, iar Tara era extenuata si nemancata de dimineata.Ajunse acasa unde o asteptau parintii sai.Le facu cu mana, scoase un "buna seara si noapte buna" din gura, si directia: dus si pat.

The next day

-AOLO!Nu-mi vine sa cred ca n-am auzit ceasul!!!E 10 si eu abia m-am trezit!Si concursul e maine...
Deoarece Tara fusese extenuata noaptea trecuta, in dimineata aceasta nu auzise ceasul cand ii suna. Ca rezultat se imbraca si pleca la sala in graba, fara sa manance (vreau sa va amintesc ca Tara nu a mai mancat din ziua precedenta,care si atunci a luat doar micul dejun, si nici ziua asta nu va manca nimic). Si iar se antrena cat e ziua de lunga, pana la ora inchiderii. Dar de data asta roscata hotari ca antrenamentul nu i-a fost de ajuns, si ca niste ture de parc ar fi perfecte.Dupa vreo 10 ture roscatei i se facu rau, i se intuneca privirea si ultimul lucru pe care il vazu a fost o pereche de ochi negri...
"A lesinat...nici nu ma mir la cum s-a antrenat zilele astea la sala.A fost atat de concentrata in antrenamentul ei incat nici pauza de masa nu a luat-o...si nici nu m-a observat!...e atat de firava in bratele mele, si totusi dupa cum arata muschii ei, e destul de puternica, totusi nu cred ca e mai puternica ca mine! Dar pt ce s-o fi antrenat atata??? Doar nu pt...dar asta e singurul concurs care se desfasoara in perioada asta..."
Tara statea lesinata in bratele unui baiat inalt, cu ochii negri ca de onix care avea cam varsta ei. Acesta o privea pe roscata care, ce-i drept, statea bine mersi in bratele lui...Ii examina fiecare centimetru din corpul ei, nevrand parca sa se trezeasca...Dar si el trebuia sa plece, asa ca dadu sa o lase pe Tara pe o banca. Cand o lasa, observa ca pielea ei se facu ca de gaina..
"Nici nu ma mir ca ii e frig. Pana la urma, cui nu i-ar fi frig in pantaloni scurti si in maieu, care mai are si ala la randul lui decolteu...Cu toate ca e bluza mea preferata, sunt cavaler...Si asa mai mult ca sigur ne intalnim la concurs, am sa i-o cer atunci! "
Cand Tara in sfarsit isi reveni, se trezi pe o banca imbracata cu o bluza de trening "WTF...cum am ajuns eu pe banca? Si de ce sunt imbracata in bluza asta de baieti? Ahh, ma simt atat de ametita, si tot ce imi amintesc sunt 2 ochi negri...Mmm, ce parfum placut! Cred ca vine de la bluza...Ma intreb a cui o fi.Totusi ii multumesc ca nu m-a lasat sa tremur pe asfaltul parcului la ora asta...Aolo, cat e ceasul?! 1 noaptea?!!!I'm so doomed..." Tara ajunse acasa pe la 1:30, si din fericire pentru ea parintii sai dormeau...Se schimba repede si adormi...In fond, ziua urmatoare era o mare zi, ziua concursului...

The next day

Tara se trezi la ora 12, exagerat de tarziu pentru ea.Lua micul dejun, caci dupa 2 zile nemancate si dupa lesinul din ziua precedenta trebuia sa aibe mai multa grija de sanatatea ei, cel putin pentru azi, caci era ziua concursului pe care trebuia sa-l castige. Tara manca extrem de incet, mai mult holbandu-se la televizor.Dupa o ora termina si ea micul dejun, sau mai bine zis pranzul, si intre timp ii dadu si de mancare lui Bijou. Concursul incepea la ora 3, deci mai avea 2 ore la dispozitie. Se duse in camera ei si se intinse in pat...Si asa statu o ora, pana cand se facu 2. Tara se pregati de concurs, punandu-si hainele pt concurs intr-o punga, si porni la drum.Era imbracata in o pereche de blugi,un maieu, si pe deasupra purta bluza de trening cu care se trezise seara trecuta. Cand in sfarsit ajunse la locul unde se organiza concursul, i se repartiza o camera unde se putea schimba. Cand intra in camera avu parte de o surpriza placuta...
-Misa?!
-Tara!!! Credeam ca nu mai vii!
-Umm...Misa, de unde stiai de concurs?? Si cine sunt ele???
-Mama ta m-a sunat si mi-a spus totul, a zis ca trebuie sa vina sa te sistina cineva, si iata-ne aici! Si ele sunt noile noastre colege: Samantha si Laura.Sunt in aceeasi clasa cu noi!
-Incantata de cunostinta, eu sunt Samantha, dar poti sa-mi spui Sammy!
-Iar eu sunt Laura!
-Incantata si eu, deasemenea!
-Tara nu crezi ca ar trebui sa te pregatesti de concurs?? E deja 2:30 si concursul incepe la 3 fix...
-Ai dreptate Misa...
Tara se pregati de concurs si la ora 3 a fost gata. Organizatorii concursului au decis ca participantii sa fie impartiti in 2 coloane, fiecare coloana cuprinzand cate 12 elevi de aceeasi varsta. Si cred ca nu ghiciti a cui a fost prima lupta: a lui Tara!
-Misa, dute sa-mi iei o apa minerala, caci pana te intorci tu eu o sa termin deja...
-Ook.
In timp ce Misa pleca la vanatoare de apa minerala, albitrul anunta prima runda.Tara intra in ring si observa un baiat inalt, slab mort, parca batut cu parul de soarta..."Mama...Cu schizofrenicul asta tre sa lupt?Mi-e si mila de saracul baiat cum o sa arate dupa ce termin cu el...ata ete...n-am ce sa-i fac!"
-Ce e pepusa, ai amutit de frica?Sau vrei sa-ti schimbe mamica pampersul??
-Hai sictir, idiotule! "Pepusa" asta o sa te bata mai rau ca soarta!
-Oaa, mor de frica!!!Uite cum tremur! Totusi, sunt cavaler, si te las pe tine sa ataci prima.
-Nu am nevoie decat de o lovitura ca sa te bat pe tine!
-Sa te vad...
Dupa 5 minute Tara iesi din ring victorioasa
-Ti-am zis ca "pepusa" asta o sa te bata mai rau ca soarta!Aduceti-i un medic baiatului!
-Tara, ai fost spectaculoasa!
-Mersi,Sammy! Off, nu stiti ce tot face Misa?! Unde e cu apa aia minerala?!
Dupa vreo 2 minute...
-Tara, uite-ti apa!
-Mersi,Misa!
Dupa vreo 2 ore ramasesera doar 2 participanti, finalistii. Tara era finalista primei coloane, iar finalistul celei de-a doua coloane era un baiat pe nume Chris Hanson. Dupa o pauza de 5 minute, albitrul anunta inceperea luptei finale. Tara intra in ring si isi vazu oponentul...un baiat inalt, cu ochii negrii ca de onix. Isi aminti de ochii din seara precedenta, insa isi zise ca e doar o coincidenta.
-Incantat de cunostinta, Tara! Eu sunt Chris, oponentul tau..."Hmm, se pare ca am avut dreptate, si ea a participat la concursul asta,si din cate vad e destul de buna, un ambele sensuri...Dar nu ma va invinge pe mine!"
-Incantata!Si acum sa incepem lupta...
Si iata ca acum Tara se lupta tocmai cu cel care o salvase noaptea trecuta...Spre surprinderea ei, Chris era la fel de bun ca ea la karate, cu toate ca ea era detinatoarea centurii negre de 2 ani incoace...La un moment dat, Tara ataca, iar Chris se feri, insa cazura unul peste altul, si astfel Tara ii simti parfumul..."E acelasi parfum ca cel de pe bluza! Acum nu mai am nici o indoiala, el e!". Albitrul hotari ca e timpul pt o mica pauza, asa ca Tara se intoarse la prietenele ei.
-Tara, uite i-a niste apa!
-Mersi, Misa.
-Lasa-ti apa! Faceti imediat paravan!
-Sammy, ce-ti veni?
-Taceti si faceti cum zic eu!
-Umm...Sammy ce faci cu bluza mea??
-Taci, toanto, ca-ti maresc decolteul, nu te omor!
-"Toanto" ??
-Ai observat si tu ca baiatul asta e la fel de bun ca tine la karate,nu?
-Da...
-Insa ce n-ai observat tu e ca ii cam fug ochii undeva...Si lupta asta o poti castiga intr-un singur mod: iti folosesti atuurile de fata! Altfel n-ai cum sa castigi!
-Bine, Sammy, cred ca am inteles...Sper sa ai dreptate!
Dupa ca Tara intra in ring, observa ca ceea ce ii spusese Sammy era adevarat. Chris nu-si putea lua ochii de la decolteul roscatei, asa ca aceasta profita si dintr-o singura lovitura il dobori.
-Yupyy, Tara ai castigat!!!Imbraca-te cu bluza cu care ai venit, ca s-a facut frig! Apropo, a cui este??
-Da...scuze fetelor, duceti-va in camera si asteptati-ma, vin si eu imediat...
Roscata incepu sa fuga pe toate coridoarele, cautand camera baiatului cu ochii de onix."El e! El trebuie sa fie! E acelasi parfum, aceieasi ochi!"

Chapter 4: "Close encounters"


"El e! El trebuie sa fie! E acelasi parfum! Aceeasi ochi!"
In timp ce Tara alerga ca o nebuna pe coridoare cautand camera baiatului cu ochii de onix, se gandea la cat de nebunesc era ceea ce tocmai facea: "Ce tot fac? De ce alerg in halul asta? As vrea sa ma opresc, insa cu cat vreau mai mult, cu atat alerg mai repede. As vrea sa ma gandesc la altceva, insa nu-mi pot scoate din minte acei ochi negrii de onix, care sunt complet diferiti de ochii verzi de smarald ai blondutului meu... Oare de ce mi-a lasat bluza lui? Ce s-a intamplat seara trecuta? Si pe unde naiba e camera lui?!"
Dupa ce in sfarsit gasi camera lui Chris, intra ca o furtuna pe usa, mai mai sa o doboare, dar intr-o fractiune de secunda din acea furtuna ramase doar o adiere usoara de vant...
-Umm, scuze...n-nu stiam c-ca...d-daca vrei t-te astept afara...
-Ai intrat deja, deci ia loc!
Roscata se indrepta cu pasi inceti spre o canapea din centrul camerei, inchizand usa dupa ea. Era rosie in obraji, murind pe dinauntru de rusine. Fusese atat de agitata si de nechibzuita incat uitase sa bata la usa. Cand aceasta intra pe usa, Chris tocmai se schimba. Tara il gasi numai cu blugii pe el, iar mai sus de cureaua de la blugi i se puteau observa boxerii negrii. Tara se aseza pe canapea, uitandu-se cand pe fereastra, cand pe pereti, incercand sa evite pe cat de mult posibil privelistea pe care i-o oferea Chris. Ea incerca sa evite sa se uite la el, insa nu prea putea, caci brunetul avea un corp bine cladit, pe care puteai sa observi si sa deosebesti fiecare muschi in parte.
Tara observa ca ( , ) camera care i se repartizase lui Chris era aceeasi cu a ei, cu mici deosebiri. Spre deosebire de camera sa, camera brunetului avea canapeaua asezata in centrul camerei, iar intr-un colt statea aruncat un cuier vechi, in care statea agatata o punga, probabil a lui Chris. In stanga canapelei, era o masa care avea pe ea urarile organizatorilor si repartitia pe coloane. In fata canapelei era un covor albastru, cu imprimeuri rosii, pe care statea Chris. Tara isi lua privirea de la covor, si se uita la corpul baiatului, observand mai tarziu ca si acesta se uita la ea, parca asteptand sa-si ridice privirea si sa se uite in ochii lui. Chris avea o privire de gheata, iar cu acei ochi negrii de onix, ingheta totul in jurul lui. Privirea sa inspira frica oricui, chiar si Tarei, insa aceasta se uita in ochii lui de ceva timp, dar nu cuteza sa spuna ceva, nici un cuvant, nici macar un sunet...Se uitau amandoi in ochii celuilalt, fara sa spuna nimic, pana cand Chris rupse tacerea:
-Si, deci, de ce ai venit? Sa te dai mare ca ai castigat? spuse acesta pe un ton glaciar
-Evident ca nu! Eu nu-mi pierd timpul cu asa ceva. Si tu sti prea bine de ce am venit!
-Daca as sti nu te-as mai fi intrebat...ii raspunse sarcastic baiatul
-Ba stii! Tu ar trebui sa-ti aduci aminte mai bine decat mine! E bluza ta, nu-i asa? Tu ai fost seara trecuta in parc, nu?
-Aaa, de asta e vorba...Daca pentru atat ai venit sti unde e usa...
-Vroiam doar sa-ti multumesc si sa-ti inapoiez bluza...
-Aha, bine...La partea cu multumitul, multumeste-mi dandu-mi tricoul de langa tine. Cat despre bluza, pastreaz-o, ti-ai castigat-o, in lupta...
Tara ii dadu tricoul, si dupaia vru sa plece...
-Stai! Vino putin, am sa-ti zic ceva...
Roscata se aseza langa baiat, si fiindca orice pozitie ii era incomoda langa acesta pe covor, se aseza in fund (scuzati dar alta expresie n-am gasit) cu picioarele intinse. Vru sa-l intrebe ce dorea sa-i zica, insa nu mai apuca sa faca acest lucru, caci in secunda urmatoare se trezi trantita pe covorul prafuit de timp, iar brunetul cu ochii negrii de onix era deasupra ei. Fata se uita uimita la Chris, nu-i venea sa creada ce se intampla. Spre surprinderea ei, baiatul avea aceeasi privire de gheata, nu schita nici un ranjet, nici un sentiment, nici macar o intentie de a se da jos de pe ea. Tara avea mainile libere, insa nu facea nici o miscare spre a se elibera. Pur si simplu nu putea, se uita in ochii negrii ai baiatului, care o paralizasera...Din pozitia in care se afla, razele soarelui ii dadeau parului brunetului o usoara tenta de blond, lucru ce-i amintea Tarei de Alex. Insa nici macar amintirea iubitului ei nu o facea pe Tara sa reactioneze, dimpotriva aceasta vroia sa-i atinga parul. Vroia atat de mult acest lucru, era ca o obsesie de moment, asadar roscata intinse mana spre parul brunetului. Nu apuca sa-l atinga, caci acesta ii prinse mana si i-o tranti pe covor, ridicand astfel praful care-si gasise locuinta in acesta. Intre timp baiatul ii prinsese si cealalta mana si i-o trantise pe covor, asa ca Tara nu mai putea sa se elibereze folosindu-si mainile. In mod normal, s-ar fi eliberat inainte ca asta sa se intample, insa acum nu avea nici cea mai mica intentie de a face ceva. Era pur si simplu vrajita de ochii acelui baiat, care cu o seara inainte o salvase. Se uita la fata lui,la privirea lui, si totul ii parea ca este cioplit in gheata.Pana si mainile le avea reci...Tara ajunsese sa se intrebe daca intr-adevar este om, daca intr-adevar ce curge prin venele sale este sange,si nu gheata. Se uita incontinuu in ochii lui, avand aceeasi fata plina de uimire. Deodata observa cum fata brunetului se apropie din ce in ce mai mult de a sa, cum buzele sale se apropiau din ce in ce mai mult de ale sale. Dar roscata nu facea nici macar in acest moment ceva spre a se elibera. Ea se uita cu uimire cum buzele brunetului se apropiau din ce in ce mai mult de ale sale, in cele din urma prinzandu-ile intr-un sarut...Insa chiar si cand acesta o saruta, Tara nu isi schimba expresia fetei, o fata ce exprima uimirea. Ii simtea buzele, buze care, spre surprinderea ei, nu erau reci, ci foarte fierbinti...
Insa chiar acele buze au facut-o pe Tara sa se trezeasca la realitate si sa realizeze ce face, si cine este pe ea. Il inlatura imediat pe Chris, rupand astfel vraja, insa nu il dadu jos de pe ea. In urmatoare secunda obrazul baiatului fu lovit de o tornada, adica de palma Tarei. Aceasta il lovise cu toata forta, iar palma sa se imprimase pe obrazul sau. Spre surprinderea ei, brunetul nu scoase nici un sunet, ci se intoarse cu fata la ea, ii arunca o privire fulgeratoare, si, din nou isi apropie buzele de ale Tarei. Se apropia din ce in ce mai mult, iar inima roscatei batea cu atata putere, incat ai fi crezut ca vrea sa-i sara din piept si sa se duca in pieptul brunetului, alaturi de inima sa...Din nou, Tara se uita numai in ochii baiatului, si din nou, acei ochii o paralizasera. Tocmai cand Tara se pregatea pentru ce era mai rau (sau ce era mai bun, dar poate ca inca nu realiza...) vazu ca buzele baiatulului nu vroiau sa o sarute, ci sa- i spuna ceva, acel ceva.
-Nu tu ai castigat, eu te-am lasat sa castigi. De ce? Pentru ca mi-a placut decolteul tau... ii sopti acesta la ureche

Chapter 5: "Vizita"
Partea 1:

-Nu tu ai castigat, eu te-am lasat sa castigi. De ce? Pentru ca mi-a placut decolteul tau... ii sopti acesta la ureche
-Arrgh, da-te jos de pe mine! tipa roscata inlaturandu-l in sfarsit de pe e. Dupa asta vru sa plece...
-Stai! Bluza mea...
-Ai zis ca mi-am castigat-o in lupta, nu? Deci e a mea! i-o reteza scurt roscata dupa care iesi trantind usa dupa ea.
-Vroiam sa-ti zic sa ai grija de ea, e preferata mea... Hmm, Tara Hamilton, cu siguranta ne vom mai intalni! Si asta se va intampla mai devreme decat crezi.
In timp ce Chris vorbea de unul singur, Tara statea rezemata de usa camerei acestuia, incarcand sa-si revina din starea in care era. Ii era foarte rau din cauza efortului depus in cadrul concursului, si dupa tot ce se intamplase cu Chris, ii era si mai rau. Auzise tot ce brunetul zisese, insa nu prea lua in seama cuvintele sale. Tot ce vroia era sa ajunga cu bine in camera sa, dar stia ca era putin probabil sa ajunga de una singura, asa ca cel mai bun lucru pe care putea sa-l faca era sa stea in continuare rezemata de acea usa, in speranta ca poate Misa se va ingrijora indeajuns de mult incat va porni in cautarea ei...
Deodata usa se deschise, iar Chris aparu in spatele ei. Roscata se dezechilibra, si cazu pe spate direct in bratele brunetului. Inca uimita de ce se intamplase, aceasta privea cum doua maini puternice o straqngeau in brate, nevrand sa-i dea drumul.
-Deja ti-e dor de mine? spuse baiatul cu un zambet pervers
-Lasa-ma in pace! Da-mi drumul!
-De ce? Doar tu ai venit in bratele mele! Si in plus, nu te-a invatat mamica ca nu e frumos sa asculti pe la usi? Cred ca cineva trebuie sa-ti dea o lectie... spuse acesta uitandu-se cu interes la gatul roscatei.
-Auch! Ce crezi ca faci?!
-Iti dau o lectie...spuse acesta muscand-o si mai tare pana cand sangele dulce al fetei ii satura pofta de razbunare
-Ahh! Doare! Da-mi drumul odata! se rasti aceasta smucindu-se din bratele baiatului.
Din nefericire pentru Tara, inca era slabita, si imediat ce se elibera din bratele lui Chris, cazu in genunchi. Baiatul ii sari imediat in ajutor, insa roscata se ridica singura clatinandu-se si sprijinindu-se de usa.
-Ahh! Lasa-ma odata in pace!
-Esti slabita, Tara, se vede ca ti-e rau...Lasa-ma sa te ajut!
-Da, mi-e rau! De aceea n-am putut sa plec! De aceea am ramas la usa ta! De aceea am auzit tot ce ai zis! Multumit?!
-Ha! Crezi ca ti-am lasat semnul ala pe gat doar pentru a-ti da o lectie?!
-Din cate imi amintesc asta ai zis!
-Te inseli amarnic! Semnul ala dovedeste ca imi apartii! Esti a mea! Numai a mea!

Partea a 2-a:

-Te inseli amarnic! Semnul ala dovedeste ca imi apartii! Esti a mea! Numai a mea!
-Da, da, viseaza in continuare!
-Nu sti ca si visele se indeplinesc?
-Asta nu se va intampla! Te asigur! spuse fata incercand sa plece. Dar nu se ridica bine si fu luata pe sus de catre brunet.
-Ce crezi ca faci?!
-Te duc in camera ta! E clar ca nu poti sa mergi singura, asa ca te duc eu!
-In brate?! Sa sti ca nu sunt asa de slaba! Daca tot vrei sa ma duci in camera mea, sa sti ca puteam sa merg si sprijinindu-ma de tine...Apropo, ce-am facut sa merit atatea griji din partea ta???
-In locul tau nu as mai vorbi atata si m-as tine mai bine! Nu as vrea sa cazi... spuse baiatul prefacandu-se ca o lasa sa cada din bratele sale
-Idiotule! Daca ma lasai sa cad, te omoram pe loc! tipa aceasta. Dar brunetul zambea satisfacator, si in curand roscata intelese de ce.(sau credea ca intelegea...nevermind..) Bratele ei erau dupa gatul baiatului, iar dupa zambetul acestuia, parea ca obtinuse ce vroia.
"Ok, deci asta era intentia lui. Daca el se joaca cu mine, atunci si eu o sa fac la fel!"
Intr-o fractiune de secunda fata il saruta pe Chris cu toata pasiunea sa. Baiatul ramase surprins de gestul acesteia, insa dupa ce buzele lor se despartira, isi dadu seama de jocul fetei...
-Cred ca pana la urma chiar am sangele dulce! Aah, scuze, dar mai aveai putin sange pe buze, si cum mereu m-am intrebat ce gust are sangele meu...Vezi ca aici faci la dreapta!
-...
Dupa cinci minute cei doi ajunsera in fata usii camerei Tarei. Intrara si, spre surprinderea roscatei, in camera era doar Misa. Bruneta fu foarte surprinsa cand isi vazu prietena in bratele adversarului ei, dar observa muscatura de pe gatul ei rosiatic, cat si petele de sange de pe gulerul bluzei. Baiatul o lasa pe Tara pe canapea, dupa care vru sa plece, dar fu oprit de mana fetei (mana Tarei) care ii tinea strans mana, nevrand sa-i dea drumul.
-Mersi...pentru ca m-ai adus...
-Deasemenea si eu iti multumesc pentru ca mi-ai adus prietena! Sper ca nu a fost un deranj pentru tine! Nu stiam ca Tarei i s-a facut rau! Scuze pentru deranj!
-Nu-i nimic! NU-i nimic! NU a fost nici un deranj! In plus, mi-am primit rasplata deja..spuse baiatul plecand
-Cred ca si noi ar trebui sa plecam! Cat timp ai lipsit tu Laura a primit un telefon urgent de la mama sa si au trebuit sa plece imediat. Aa da, au venit sa-ti aduca si premiul intre timp! O diploma si un plic, probabil cu bani.Sunt in rucsac.
-Haha! Din povestea asta cu presupusa pedeapsa eu am iesit profitabil! Cineva chiar ma iubesta acolo sus! spuse roscata zambind invingator
-Nu uita ca mai trebuie sa-i ceri scuze lui Mike! O sa mergem chiar maine in vizita la spital!
-Dar maine e sambata! Si in plus, avem o saptamana intreaga la dispozitie! Doar am intrat in vacanta intersemestriala! De ce vrei sa mi-o strici chiar de la inceput?!
-Tara, daca am zis ca mergem maine la spital, mergem maine la spital! In plus, saptamana asta avem de lucru.Hai sa mergem odata!
-Ce vrei sa spui? Cum adica "avem de lucru" ?
-Nimic, nimic! O sa afli tu cand ajungem acasa. Asta-seara dorm la tine! Hai odata!

Partea a 3-a:

-Nimic, nimic! O sa afli tu cand ajungem acasa. Asta-seara dorm la tine! Hai odata!
Tara nu mai insista pe tema aceasta, caci avea incredere in Misa ca va afla totul cand vor ajunge acasa. Misa era cea mai buna prietena a sa, nu o mintise niciodata, asa ca avea incredere in ea. Dar roscata nu se simtea bine ascunzandu-i fetei tot ce se intamplase intre ea si Chris,faptul ca in urma cu doua seri lesinase si faptul ca bluza de pe ea era a lui, asa ca ii spuse brunetei totul cu lux de amanunte. Misa era singurul spirijin pe care il mai avea, si nu vroia sa o piarda dintr-o prostie. Desi era firesc pt ele sa se certe mereu din prostii, stiau cand sa se opreasca si sa se impace, deoarece prietenia lor era unica. Amandoua isi pretuiau prietenia foarte mult, punand-o mai presus de mandrie, mai presus de minciuni, mai presus de... orice! Nici una nu era dispusa sa renunte la cealalta, deoarece prietenia lor era singurul lucru care le mai facea sa se trezeasca dis-de-dimineata si sa zambeasca.
Bruneta nu insista pe tema "Chris" caci o preocupa mai mult starea de sanatate a prietenei sale, si oricum avea sa o interogheze acasa, dupa ce totul se va rezolva. Din cate ii povestise aceasta, se putea deduce usor ca tanara nu avea o alimentatie corecta. Defapt, inca din copilarie aceasta nu manca prea bine, si intotdeauna antrenandu-se, nu era deloc sanatos pentru ea, niciodata nu fusese. Fiind ingrijorata pentru ea, Misa ii propuse ca sa mearga sa faca cumparaturi pentru cina, caci daca oricum ele isi vor gati cina,macar sa gateasca ceva gustos! (atat parintii Tarei cat si parintii Misei fiind ocupati cu munca, cele doua fete mancau mai mereu impreuna)
Intrara intr-un supermarket din apropierea casei, si odata cu cumparaturile, incepura si certurile. Tara nu vroia sa-si piarda timpul cu asemenea lucruri ca prepararea mancarii si cumparaturi pentru cina, in opinia ei era o totala pierdere de timp, dar pentru Misa nu! Misa cumpara carne, legume, fructe cat pentru o luna intreaga, si la fiecare raft se oprea sa vada produsele. Tara mergea pe langa ea carand caruciorul, care devenea din ce in ce mai plin cu bunatati, totodata si din ce in ce mai greu. In opinia acesteia( a Tarei ), produsele fast-food acompaniate de o Coca-Cola erau cele mai bune! Erau gata preparate, iar timpul alocat unei mese nu era mai mare de 10 minute. Dar cum "mama" Misa se facea ca nu o aude pe roscata de cate ori ii zicea sa mearga sa manance undeva in oras, pana si o supa la plic devenea mai mult decat suficienta
Dupa ca facura turul supermarketului de vreo 3 ori, si dupa ce in carucior nu mai incapea nimic, Misa incuviinta sa mearga la casa sa plateasca. Vanzatoarea se uita destul de ciudat la cele doua fete, lucru ce o enerva pe Tara la culme.
-S-a intamplat ceva?! spuse roscata destul de iritata
-Aah, ma scuzati, insa ati cumparat destul de multe! Probabil ca va trimis mama voastra la cumparaturi pentru cina!
-Mama...noastra?! inganara fetele in cor, abia mai putand vorbi de uimire
-Da! Mi-am dat seama ca sunteti surori de cum a-ti intrat! Cu toate ca aratati cu totul diferit, se poate observa usor ca sunteti surori. V-ati certat cam la fiecare lucru pe care l-ati cumparat, insa se observa ca tineti foarte mult una la cealalta. Sunteti foarte apropiate! Ca doua surori!
-Multumim...dar stiti, noi nu suntem surori. Si deasemenea, acestea nu sunt cumparaturi de cina pe care le-am facut pentru mama mea sau pentru mama ei. Sunt cumparaturile noastre1 Noi ne gatim singure cina!
-Mai, mai, se pare ca aveti niste familii destul de ocupate. Cu toate ca nu sunteti surori, legatura voastra este mai puternica decat chemarea sangelui, si acest lucru se poate observa usor. Tineti foarte mult una la cealalta, si aveti o prietenie foarte frumoasa!
-Multumim!
Dupa ce fetele ajunsera cu acasa cu cele 1000 de sacose ( dintre care 999 dintre ele le-a carat Tara *extremely evil smile* ) , Misa se duse in bucatarie incepand sa caute in cartea de bucate cateva retete ( cateva mai multe...) Tara nu apuca sa faca doi pasi in casa caci un miorlaici mic aparu in fata ei, cerandu-si insistent drepturile la o masa decenta. (in ultimele zile Tara a fost destul de ocupata, deci Bijou nu prea avusese parte de cele 3 mese zilnice) Fata se duse in bucatarie si dadu pisicii mancare si apa, alintand-o repetat pentru ca aceasta sa o ierte. Insa micuta nu avu parte de prea multe alinturi, deoarece telefonul incepu sa sune, iar stapana sa se duse sa raspunda.
-Alo?
-Tara, pe unde umblii?!Ti-am lasat n mesaje pe telefon! De ce nu ai raspuns?! Ti-am zis sa ma suni!
-M-mark?! Esti chiar tu?
-Da sis' sunt chiar eu! Fratiorul tau iubit! spuse baiatul incercand sa o maguleasca cat mai mult
-NIci chiar asa de iubit...spuse fata incercand sa-l tachineze putin
-OK,sa trecem la subiect deoarece cred ca Misa ti-a spus tot deja...esti de acord???
-Ahem...cu ce sa fiu de acord? Stai s-o chem pe Misa sa-mi explice...
-E cu tine? Excelent! Da pe speaker ca vreau sa vorbesc cu amandoua!
-Ok, suntem amandoua aici...Deci imi explica si mie cineva ce se intampla aici?!
-Ahem... Deci surioarele mele dragi: imi face deosebita placere de a va invita saptamana aceasta la mine, pentru a-mi putea finaliza in sfarsit munca. Am nevoie de voi doua pentru a purta hainele create de mine intr-un concurs care va avea loc miercuri. Marele premiu consta intr-o suma de bani,sansa de a deveni pentru un an ucenicul marelui designer John Cole, si in plus, vom putea urmari din culise prezentarea lui de moda care va avea loc vineri! Mama a cumparat deja bilete de tren pentru duminica. Veti lua trenul de 8 si probabil ca pe la amiaza veti fi aici!
-Wow, wow, stop! Adica tu vrei sa-ti fim modele?! Vrei sa-mi petrec vacanta defiland pe o pasarela?! Dupa ce ca am o saptamana libera sunt obligata sa mi-o petrec in cel mai oribil mod prosibil! Misa, nu-mi vine sa cred ca ai luat parte la asa ceva...
-...
-Hei, hei, sis'! E o sansa importanta pentru mine! Crede-ma ca daca as avea banii disponibili pentru a plati doua modele incepatoare as face-o! In plus, nu e numai o sansa pentru mine pentru mine, ci si pentru voi! Asa ca ar trebui sa-mi fi recunoscatoare ca m-am gandit la voi doua...
-In primul rand, chiar tu ai zis ca nu ai bani pentru a plati niste fete sa-ti poarte hainele, deci nu te mai da atat de important! In al doilea rand, de ce nu i-ai cerut mamei bani?! Doar tu esti adoratul ei fiu, unicul copil pe care l-a iubit vreodata!
-Tara! NU vorbi asa...sti bine ca mama ne iubeste pe amandoi...In plus, eu chiar am nevoie de ajutorul vostru!Sunteti amandoua extrem de frumoase, slabe, inalte, plus ca stiu ca mama v-a dus candva la niste cursuri de modelling! Va rog, ajutati-va fratiorul si daca vom castiga promit ca nu veti uita saptamana asta niciodata!
-Mda...daca Misa e de acord, banuiesc ca nu pot face altceva decat sa accept...
-Multumesc, sis'! Promit ca nu o sa regretati! Trebuie sa ma apuc de munca, asa ca o sa inchid! Va iubesc! spuse entuziasmat baiatul inainte sa-i inchida surioarei lui telefonul in nas.
-Mda...se pare ca saptamana asta avem de lucru...Cu siguranta nu o voi uita niciodata...mormai aceasta

Continuarea:

-Tara, hai sa ma ajuti cu masa! vorbi in sfarsit bruneta care pana acum tacuse mormant
-...
Cele doua fete se apucara de gatit, insa fara tragere de inima. Cu toate ca nici Misei nu prea ii placea sa gateasca, era foarte priceputa, si pentru ca de data asta o facea special pentru amica sa, totul ii iesea de 100 de ori mai gustos. In timp ce Tara era la jumatatea curatarii cartofilor pentru mancare, surioara ei deja preparase aperitivele si cauta acum o reteta pentru desert. Cu toate ca roscata curata cartofii extrem de incet, deja se taiase la degete de cateva ori, dar inca nu realiza acest lucru. Ea continua sa curete cartofii la fel ca un robotel, mintea ei fiind total absenta.
-Taa-ra! Dute si fa un dus, cred ca esti obosita!
-Huh? spuse tanara care tocmai se trezi din starea de "robotel". (hihi, imi place cand o fac robotel *stupid childish smile*)
-Lasa cina in seama mea! Tu dute si fa un dus, schimba-te si dezinfecteaza-ti "rana" de pe gat! N-as vrea sa-ti ramana inca o cicatrice...
Roscata executa imediat comanda fara a spune nimic si se indrepta spre camera ei urcand agale scarile. Intra in camera sa si scoase din dulapul negru prosoape, haine de schimb cat si trusa de prim ajutor. Merse spre baie, asezandu-se in fata oglinzii si deschizand trusa de prim ajutor. Isi prinse parul la spate spre a putea curata cum trebuie muscatura pe care "i-o daruise" Chris. Insa rana care ii provoca atata durere era pe partea stanga a gatului, iar fata isi privea insistent partea dreapta a gatului, parte pe care se afla o cicatrice de mult uitata, ascunsa in timp de catre parul des si roscat al acesteia, par ce ar fi vrut sa protejeze pentru o eternitate acel semn, semn al iubirii.


13 Martie, cu 4 ani in urma...

-Tara, imi spui de ce m-ai chemat la ora asta si de ce a trebuit sa ne intalnim tocmai aici?!
-Ca sa-ti spun: LA MULTI ANI!
-Tara, chibi, cred ca lupta de azi ti-a daunat...Maine e ziua mea...
-Uita-te la ceas!
-12:01... ma uraste...
-Cine? Spune-mi si ii fac eu felul!
-Se spune ca atunci cand te uiti la ceas si este si un minut, persoana pe care o iubesti te uraste...
-Alex, idiot...niciodata nu te-as putea uri...
-Huh?! Ce te face sa fi atat de sigura ca te iubesc?! Poate iubesc pe altcineva...spuse blondutul incercand sa-si tachineze iubita
-Ha! Alex, incerci degeaba! Niciodata nu te-as putea uri, niciodata nu m-as putea supara pe tine, niciodata as putea uita, nici pe tine,nici iubirea mea...spuse fata care se inrosea din ce in ce mai mult la fata. Baiatul observa acest lucru si se apropie din ce in ce mai mult de ea. Ii dadu la o parte parul ce-i acoperea fata, si ii prinse buzele intr-un sarut pasional dorit de amandoi, un sarut care o lasa pe Tara fara aer...
-Urasc...c-cand imi faci...chestii deastea...spuse roscata abia mai putand vorbi dupa acel sarut
-Iubesc...cand se intampla sa ramai fara aer in timp ce te sarut, pentru ca asa stiu ca insa ma mai iubesti! spuse blondul zambind rautacios si coplesid-o in urmatoarea secunda cu o imbratisare
-A-alex....ma strangi prea tare...
-Inca putin....mai vreau sa-ti mai ascult inca putin inima care-ti bate cu atata putere...Inca putin...spuse baiatul imbratisand-o si mai tare, pana cand roscata nu se mai putu abtine si scoase un scancet de durere. Atunci el ii ridica capul de la piepul sau si ii dadu inca un sarut care o lasa pe micuta din nou fara aer.
Dupa toate acestea roscata fu luata pe sus si dusa la locul lor special din parc, sub acel copac in care el ii ceruse sa fie prietena lui. Se asezara sub copac, stand imbratisati si privind singurul martor al iubirii lor, cerul, care in acea seara alungase toti norii intr-un loc indepartat, spre a-si imparti comoara cu doi indragostiti, care la randul lor isi imparteau comoara cu el...Bolta cereasca parea mai frumoasa in acea noapte linistita, privita prin ochii unui indragostit. Stelele straluceau doar pentru ei, iar luna le veghea iubirea. Totul era invaluit in mireasma florilor de cires, in mireasma dragostei. Un peisaj atat de calm, un peisaj atat de primitor, atat de special...Un peisaj al dragostei!
In tot acest peisaj linistitor de mai, Tara statea la pieptul iubitului ei, privind nemarginitul cer si eternica luna, regina noptii. Lacrimi amare ii apareau in coltul ochilor, traversandu-i incet incet obrajii palizi. Plangea, caci umbra nefericirii se napustea din nou asupra sa, absorbind-o tot mai mult in intuneric. Plangea in tacere, deoarece nu vroia ca nefericirea sa sa-i umbreasca fericirea persoanei pe care o iubea cel mai mult in lumea asta. Nu vroia sa strice aceste momente atat de pretioase pentru amandoi, deoarece erau printre ultimele momente pe care le petreceau impreuna, insa cand se gandea ca el va pleca, lacrimile se napusteau asupra ochilor ei albastrii, inundandu-i obrajii. De cand aflase ca va pleca, nu putea sa nu aiba acele ganduri egoiste, nu putea sa nu planga, nu putea sa nu vrea sa plece cu el. Nu mai gandea corect, umbra nefericirii ii intuneca mintea, si o facea sa sufere pentru iubirea ce i-o purta. Vroia ca el sa ramana alaturi de ea, insa nu-i putea cere sa-si neglijeze studiile. Vroia sa plece cu el, insa nu-si putea abandona prietena. Vroia sa moara, caci o data cu ea dispareau si toate acele sentimente si toate acele ganduri, insa nu-si putea incalca juramantul...Cufundata in abisul negru al singuratatii, cauta neobosita lumina care ii va aduce linistea sufletului ei zbuciumat...
-Tara, pentru cat timp ai sa mai plangi asa? Ce se intampla? intreba baiatul cuprinzandu-i fata in palmele sale. Dar roscata... To be continued

Continuarea:

"Patru ani...aproape ca au trecut, si eu tot ma gandesc la tine...Ochii tai, ce ma priveau intens de sub acele suvite de par. Vocea ta, ce de fiecare data cand ma alinta imi facea inima sa bata atat de tare incat ma durea pieptul de fericire...Buzele tale, ce de fiecare data cand ma sarutau imi transmiteau fiori in tot corpul...As fi vrut ca acele momente sa dureze o eternitate, o eternitate de fericire, in bratele tale...Tu ai fost cel care mi-ai redat zambetul pe buze cand il pierdusem de mult. Tu ai fost cel care m-a invatat sa traiesc din nou, cand muream pe dinauntru. Tu ai fost cel care m-a invatat sa iubesc, si sa ma iubesc...M-ai invatat ca viata nu are numai parti rele, ci si parti bune. Ai avut grija de mine, m-ai ocrotit, si in nici un moment nu m-ai ranit... Mereu am avut sentimentul ca iti ofeream prea putine la cat de multe imi ofereai tu. Insa tu mi-ai zis ca iubirea mea este deja prea mult pentru tine...Oare chiar asa sa fi fost? Am fost dispusa sa-ti ofer totul, doar pentru a nu te pierde, si tu m-ai refuzat inca de la inceput, spunand ca nu vrei sa ma ranesti. Mereu m-ai protejat, spunandu-mi ca sunt comoara ta pretioasa, si ca nu ai vrea sa ma ranesti in vreun fel...Spune-mi Alex, a fost asa de usor pentru tine sa-ti abandonezi comoara, cat a fost pentru mine de sfasietor sa te vad plecand? Chiar a fost destul pentru tine doar iubirea mea?? Spune-mi Alex..."
-Tara, esti bine? Nici nu te-ai atins de mancare...zise Misa, care de ceva timp se uita la roscata care era pusa pe ganduri.
-...Da...Spune-mi Misa, cati ani au trecut de cand a plecat Alex?
-...Patru...
"Patru ani...asta inseamna ca anul acesta te intorci...Sau ar trebui....Spune-mi Alex, o sa te intorci? O sa ma cauti? O sa fie totul la fel ca la inceput? O sa fii la fel ca la inceput, sau te-ai schimbat? O sa ma iubesti la fel ca atunci, sau si sentimentele tale s-au schimbat? E imposibil pentru mine sa nu am indoieli, insa e imposibil sa mai suport aceste indoieli care imi macina sufletul. De doi ani nu mai stiu nimic de tine, spune-mi, oare mai simti ceva pentru mine? Off, blondutul meu, de ce nu dai nici un semn de viata? As vrea sa vii, sa fie totul ca la inceput...Mi-ai lasat doar amintirile cu tine,si un semn al iubirii, semn care de mult a inceput sa paleasca...Eu si acum imi respect promisiunile pe care ti le-am facut, te iubesc si te astept inca din prima zi in care ai plecat! Oare o sa-ti respecti si tu promisiunea? O sa te intorci la mine?
Clipele petrecute impreuna cu tine imi par acum ca un vis frumos, un vis desprins din paradis...Tu ai fost cel care m-a salvat din oceanul de tristete in care ma scufundam, si mi-ai redat zambetul, insa tot tu, ai fost cel care m-a abandonat in acelasi ocean de tristete, avand grija sa-mi faci sperante, sperante cu care am supravietuit. Sperante care incet incet se naruie..."
-Si Tara, spune-mi, cum ti s-a parut Chris? spuse bruneta incercand sa-si smulga prietena din firul gandurilor
-Cum mi s-a parut? Oribil! ii raspunse fata dupa un timp
-De ce? Ca arata destul de bine baiatul...Plus ca aveti aceleasi hobby-uri!
-Hmm, la fizic nu pot sa neg ca nu arata bine...arata mult mai bine decat alti baieti! Insa are cel mai oribil caracter din univers! N-am vazut baiat mai ingamfat si mai increzut ca el in viata mea!
-Te referi la muscatura de pe gat?
-Da...si la muscatura, dar si la ce-a zis. Hmph! Doar m-a sarutat, si deja sunt a lui! Ce sunt eu, teren in vanzare?!
-Totusi, te-a adus pana in camera, plus ca ti-a lasat si bluza lui...Si in plus, nu numai el te-a sarutat, ci si tu, asa ca partial e si vina ta...
-Mda, nu neg...Dar nu l-am sarutat pentru ca imi place de el sau ceva de genul, vroiam doar sa-l cicalesc putin...spuse tanara, cu cea mai inocenta voce din lume.
-Doar sa-l cicalesti? intreba Misa, batand un apropo.
-Eeh, nu pot sa neg ca nu mi-au placut saruturile...Defapt, saruta chiar bine...Insa el a profitat primul de mine! E un increzut! Oricum, a fost doar ceva de o zi, nu cred ca ne vom mai vedea vreodata. Mai bine asa!
-Tara, eu ma duc sa fac un dus, spalć tu vasele! Si nu uita sa mananci!
-Ok.

In cealalta parte a orasului, intr-un apartament micut de la periferie, doi ochi negrii priveau amagitor o fotografie pretioasa. Baiatul statea pe podeaua veche si friguroasa a camerei sale, inconjurat de miile de cutii cu amintiri nostalgice. Cateva raze ale lunii ii mangaiau parul, reusind cu greu sa-si faca loc printre toate acele cutii...Totul erau cuprins de un intuneric absolut, care se pierdea si el deasemenea intr-un aer de nostalgie si durere.
" Cathy, mi-e dor de tine! De ce ai plecat? De ce m-ai lasat? Nici nu am apucat sa-ti zic cat de mult te iubesc, si tu te-ai dus...As vrea sa vin si eu acolo unde esti tu, insa nu m-ai ierta in veci daca as veni inainte de timp...Stii, aseara am crezut ca acea fata erai chiar tu, seamana atat de bine cu tine, incat am crezut ca...ai inviat...
In ciuda faptului ca este foarte orgolioasa, este la fel de firava ca tine. Pentru ca seamana atat de bine cu tine, nu m-am putut abtine sa n-o sarut, cu toate ca am incercat sa ma port la fel de rece ca de obicei. Insa asemanarea este prea zdrobitoare,asa ca nu am stiut cu sa ma port cu ea... Cathy, cu toate ca m-ai facut sa-ti promit ca o sa-mi refac viata...Chiar crezi ca as putea? Poate ca da...cu Tara, fata aceea, care seamana asa de bine cu tine. Insa voi fi in stare sa suport pe cineva atat de ingamfat? Ar fi indeajuns doar asemanarea dintre voi doua? Cathy, daca este asa, fa ca destinele noastre sa se incruciseze din nou..."
-Chris, cina e gata! Ai terminat?
-Da, mama! Vin imediat!

*
*

*


-Tara, trezeste-te! E deja 9 dimineata, trezeste-te!
-Uhm, inca 5 minute Misa...Doar 5 minute...
-Trezirea!!! spuse bruneta, dezvelind-o pe somnoroasa, care se ridica dupa un timp in picioare, luand drumul baii.
Dupa ce se mai dezmeticii putin, roscata isi facu rutina zilnica, inconstientizand inca motivul pentru care s-au trezit asa de dimineata. Coborī la bucatarie doar in halatul de baie, nasul ei dand peste delicioasa aroma de clatite...Misa tocmai punea fructiera pe masa, avand grija ca totul sa fie in ordine. Amica sa zambea din pragul usii, uitandu-se cu placere la gospodina. O pisicuta neagra miorlaia de zor pe la picioarele brunetei, pesemne ca ar fi vrut si ea nista clatite.
-Vei fi o sotie minunata, Misa!
-Eeh? De ce spui asta? Stii bine ca scopul meu nu este sa ma casatoresc si sa fiu o casnica!
-Da, stiu. Misa, vrei sa fi sotia mea?
-Haha, Tara, ai program de glume dis-de-dimineata?
-Dar nu glumeam, chiar m-as marita cu tine. Esti inteligenta, frumoasa, te pricepi la gatit, si ai un cont bun in banca! Nu ca asta ar conta...In plus, nu vreau sa ma parasesti...spuse fata, cu o mare sinceritate in voce.
-Prostuto, nu trebuie sa te mariti cu mine ca sa ma pastrezi alaturi...Mereu am fost si mereu vom fi impreuna, nu-i asa?
-Asa e! In plus, cred ca m-ar blestema baietii daca le-as fura o asemenea frumusete! Ma mir cum de nu ti-ai gasit vreun iubit pana acum... Sau poate ca sunt eu de vina...Cred ca mereu ii sperii cu amenintarile mele. Eeh, lasa, cand ma vor infrunta pentru tine inseamna ca sunt seriosi! Si oricum, nu mi-as da eu surioara oricui!
-Cred ca partea cu "m-ar blestema baietii daca le-as fura o asemenea frumusete" e linia mea...In fine, te inteleg, si eu vreau sa te protejez in orice fel posibil, insa vad nu prea ai nevoie. Insa ma pricep de minune sa fac alte lucruri pentru tine, cum ar fi sa-ti amintesc sa te imbraci! Haide, Tara, fugi si imbraca-te, ca o sa intarziem!
Roscata abia constientizase pentru ce fapt se trezisera devreme, si pentru ce fusese acel mic dejun delicios. Misa gatise special pentru a o convinge sa fie de acord cu decizia ei de a merge sa-l vizieze la spital pe Mike, colegul lor. Se grabi in camera ei, si se imbraca cu ce-i vazu mai repede. Lua o pereche de blugi taiati, si un bluza alba mai decoltata, simpla. Isi puse la gat un colier facut de fratele ei, de pe vremea cand au fost in vacanta la mare. Parul ei roscat ii cadea liber e umeri, facand-o sa arate divin. Decise sa foloseasca putin machiaj, insa nu prea mult, caci vroia sa arate cat mai natural. Putin creion de ochii ii fuse de ajuns, caci fata ii era perfecta. Privirea ei era acum mai intensa, iar ochii mai evidentiati. Acel albastru marin din privire o facea si mai irezistibila, deja fiind mult prea frumoasa.
Fata coborī agale scarile, si observa ca nu era decat Bijou la parter. Isi cauta prietena, insa cand ajunse din nou la capatul scarilor, o vazu iesind de la baie...Misa era divina, imbracata intr-un tricou rosu cu imprimeuri negre, si o fustita scurta de blugi. Parul ei negru ca abanosul era prins intr-o coada la spate, iar cateva suvite ii mangaiau fata delicata, evidentiandu-i ochii. Tara ramase cu gura cascata la aceasta, lucru ce o facu pe bruneta sa roseasca putin.
In curand plecara de acasa, pornind spre spital. Mersera inainte la o florarie, cumparand un buchet de crini rosii. Florile erau superbe, asa ca Tara fu de acord in cele din urma cu decizia Misei. Nu vroia sa-si calce pe orgoliu si sa-i ceara scuze baiatului, insa trebuia, era o parte a pedepsei sale. Dupa o ora de mers pe jos, fetele ajunsera in fata unei cladiri mari si albe, lucruri ce indicau ca era spitalul. Intrara inauntru si intrebara o infirmiera de camera lui Mike. Femeia a fost atat de draguta incat le conduse pe fete pana la camera cu pricina. Deschisera usa, si intrara intr-un salon micut, cu doua ferestre mari. Baiatul statea in pat, jucandu-se pe telefon.
-Salut, Mike! Cum te mai simti? intreba roscata, cu o anumita sila in voce.
-Buna, Tara! Buna, Misa! spuse baiatul
-B-buna! spuse cu o voce joasa fata
-Am venit sa-mi cer scuze pentru bataia pe care i-ai incasat-o de la mine, insa sa stii ca nu regret nimic! Deci, ma ierti?
-Da, sigur, nu-i nici o problema! In plus, eu cred ca trebuie sa-mi cer scuze pentru ce am facut, si pentru faptul ca ai fost obligata sa vii aici...
-Mda, scuze acceptate! Uite, ti-am adus flori! spuse fata aruncandu-i buchetul pe pat. Eu am plecat pana la Miss Krane, nu am mai vazut-o de mult, ma duc sa o salut! Tare
-Eeh, Tara! Stai, vin si eu cu tine! spuse bruneta intorcandu-se spre prietena sa, care tocmai iesise din incapere
-Misa, te rog, mai stai putin. Vreau sa vorbesc ceva cu tine...zise baiatul apucand-o de mana, lucru ce o facu pe fata sa roseasca.
-Uhm, si, cand te externeaza? spuse bruneta schimband repede subiectul.
-Cred ca saptamana viitoare! Am avut mare noroc cu vacantga asta! spuse acesta tinand-o de mana pe fata
-Eu ma duc sa aduc o vaza pentru flori! spuse aceasta iesind repede din camera. Era atat de nervoasa incat se pierduse cu firea. Nu stia ce sa faca in acea situatie, insa se linisti intr-un final, spunandu-si ca probabil nu e nimic important. Se intoarse inapoi in salon, aranjand florile in vaza. Stia ca brunetul se uita la ea cu mare atentie, si acest lucru o facea sa roseasca foarte tare.
-Misa, eu...Vreau sa-ti multumesc pentru atunci, cand mi-ai luat apararea in fata Tarei. Daca nu erai tu, cine stie cum as fi ajuns..
-Nu am facut cine stie ce...
-Misa, sti...ce vroiam sa vorbesc cu tine...Eu.... adica tu...Ai vrea sa fii prietena mea?

Next:

-Misa, sti...ce vroiam sa vorbesc cu tine...Eu.... adica tu...Ai vrea sa fii prietena mea?
-Imi pare rau, insa oricat as vrea sa fiu cu tine, nu pot...
-De ce? E din cauza Tarei? Pentru ca i-am facut? Spune-mi ce vrei, fac orice, numai nu ma refuza! spuse tanarul apucand-o cu disperare de maini
-Poate ca Tarei i-ai putea face fata, insa lui niciodata...mormai aceasta.
-Huh? Cine e el? Raspunde-mi Misa!
-Nu conteaza...Ceea ce e important este ca nu vreau sa fiu cu tine! spuse fata cu o voce hotarata.
-Bine...daca este asa, macar da-mi un sarut de consolare.
-Categoric nu! Ar fi o greseala de neiertat!
-Atunci vreau sa fac greseli mereu! spuse baiatul care o trase pe bruneta in pat. O cuprinse in bratele sale si o saruta pe buze. Parfumul ei dulceag ii invada simturile, incat nu putea sa-i dea drumul. Era asa de firava in bratele lui, si atat de frumoasa...Vroia sa-i acopere corpul cu mii de saruturi, insa buzele ii erau mult prea dulci pentru a le lasa. Incet incet fata cazu prada dorintei si se lasa purtata de val.

-Nu te iubesc...insa asta nu inseamna ca poti sa ma inseli. In ochii celorlalati, esti iubita mea...

Un gand ratacit ii tresari adolescentei prin minte, un gand ce o cutremura. Ce facea ea defapt? Unde se afla? Cu cine? De ce?
Sentimentele preluara controlul asupra mintii ei, iar corpul sau raspundea singur alinturilor lui Mike. Nu trebuia sa fi ramas singura cu el, sa cedeze dorintelor sale, cu atat mai putin sa-i raspunda la saruturi...Vroia, insa nu putea...
*Beep*Beep*
Telefonul brunetei incepu sa sune, instiintand-o ca avea un mesaj. Aceasta scoase din buzunarul de la fusta un telefon negru, cu clapa. Cand deschise clapa si vazu de la cine este mesajul, fata ei se facu alba ca varul...Sari repede din patul baiatului, trantind usa dupa ea. O suna pe Tara, spunandu-i ca a intervenit ceva urgent si ca trebuia sa plece. Se grabi spre lift, insa nu mai avu loc, si o lua pe scari...
" Vino la locul stiut in 30 de minute. Max "


*
*

*

Fata intra intr-un parculet situat langa o scoala, si o lua pe o alee laturalnica a parcului. Dupa cateva minute ajunse la un loc de joaca pentru copii, in care erau niste copii, dar copii mai mari...La pryima vedere era o gasca de golani ca oricare alta, insa aceasta era putin mai speciala. Patru baieti statea in jurul unui tip inalt, brunet, de vreo 18 ani. Se vedea ca erau baieti de "bani gata"...
-Misa, in sfarsit ai ajuns! spuse baiatul din mijloc indreptandu-se spre ea. O lua in brate si o invarti ca pe un copil mic, dupa care o saruta apasat tinand-o de mijloc. Bruneta ii raspunse la sarut, punandu-si mainile de dupa gatul acestuia.
-Hey, hey, nu in fata saracilor! exclama unul dintre prietenii brunetului
-Buna Misa!
-Buna baieti, ce faceti?
-Noi tocmai eram pe punctul de plecare, am stat doar ca sa-i mai tinem de urat lui Max pana veneai tu. Acum ai ajuns, deci putem sa plecam.
-Eeh, dar de ce nu mai stati? Deabia am ajuns!
-Suntem deja in plus...Deci, noi plecam! Max, diseara la 8 nu?
-Da! Va astept!
Fata ramase alaturi de iubitul ei pana ce prietenii lui nu se ma zareau, dupa aceea incerca sa se sustraga din bratele lui, insa fu impiedicata de o mana "infipta" in parul ei...
-Auu...Max, da-mi drumul..
- Scumpa mea iubita zdreanta, ia spune-mi, pe unde te-ai tavalit? Si mai important, cu cine?
-Max, ma doare...te rog, da-mi drumul...Maine plec la o prezentare de moda, te rog, de data asta nu-mi lasa semne...Max..
Baiatul se manie si o tranti pe banca din fata, incepand sa se comporte din ce in ce mai brutal cu ea. Fata tremura toata, sub mainile acestuia, nescotand nici un sunet. Vroia ca acesta sa inceteze, insa daca il respingea, lucrurile se inrautateau...
Dupa un timp baiatul devenii din ce in ce mai tandru, inlocuind mānia cu tandretea. Ii acoperea corpul cu mii de saruturi ce ii transmiteau brunetei fiori de placere. Incepu sa ii muste jucaus urechea stanga, buzele sale mutandu-se incet-incet spre gat, coborind dupa aceea din ce in ce mai jos...Fata ii cuprinse fata in palmele sale, jucandu-se cu buzele sale, gustandu-le dulceata...
*Beep Beep Beep*

Capitolul 6: Sentimente


*Beep Beep Beep*
Bruneta isi scoase telefonul din buzunar, insa in momentul cand se uita la numarul care o apela, expresia fetei i se schimba subit...
-Nu ai de gand sa raspunzi?
-Nu..spuse aceasta bagand telefonul la loc in buzunar.
Baiatul se uita la aceasta cu o expresie curioasa, dupa care ii lua telefonul fetei din buzunar. Se uita la numarul apelant si tensiunea dintre cei doi incepu sa creasca...
-Raspunde si dai pe speaker! ii spuse acesta nervos
Fata se conforma, si cu o mana tremuranda isi lua telefonul. Deshise clapa telefonului, si apasa usor butonul verde ce tocmai ii semnase condamnarea.
-A-alo? spuse bruneta cu o voce tremuranda, inghitind in sec.
-Alo, Misa ce faci? ii raspunse vocea de la capatul firului
-Mike...eu..stii, imi faceam bagajul...Sunt cam ocupata acum, m-ai putea suna in alt moment? O sa-t aduc caietele cu notite cand pot..
-Misa, eu nu vroiam sa vorbim despre scoala. Sunt nedumerit...felul in care mi-ai raspuns la intrebare...si dupa aceea, sarutul...Misa, te mai intreb o data: vrei sa fii pr..
Fata inghiti in sec, in timp ce se uita pierduta la telefon. Nu indraznea sa ridice privirea...Vroia sa creada ca totul e un vis, un cosmar, ca se va trezi in curand invelita in asternuturile de matase albastre alaturi de Mark, si cu un suras copilaresc o sa-i zica: "Hei, n-o sa-ti vina sa crezi ce am visat!"
- Chiar esti o zdreanta...Cine ar fi crezut ca sub aspectul ala angelic de fata cuminte, se ascunde o tarfa...
Vorbele baiatului se izbira de fata fetei asemenea unei palme, mult mai dureroase si mult mai persistente. Incet incet ecoul lor devenea mai apasator, mai clar, mai sfasietor... Bruneta se uita pierduta la miscarile baiatului in timp ce se indeparta de acel loc de joaca, urmarindu-i pasii apasati, umerii largi ce se miscau in ritmul pasilor, parul brunet care-i flutura nepasator in vantul rece de februarie. Si parca cu fiecare pas ce-l facea, il simtea mai departe de ea, de inima sa...si mai aproape de nebunia ce putea s-o faca! Vantul i se parea mai rece, mai aspru..si ar fi vrut sa viseze, insa adierea aceea usoara o facea sa constientizeze ca totul se intampla cu adevarat, ca totul era realitate, si nu vis.
Se ridica de pe bancuta verde, si pasii o purtara pe urmele iubitului ei. Il ajunse din spate si il imbratisa puternic, nevrand sa-i dea drumul.
- Da-mi drumul! Acum! spuse el strangand pumnul
- Nu! Nu-ti dau!
- Nu vreau sa ma intorc.. Ai prezentare saptamana asta, nu? Este importanta pentru tine, nu?
- Poti sa-mi faci ce vrei! Bate-ma! Omoara-ma! Fa-mi ce vrei, numai nu..
- Stai linistita, n-o sa-i fac nimic, si nici n-o sa trimit alea. spuse baiatul intrerupand-o
- Multumesc..spuse fata dandu-i drumul
- Desi nu vreau sa te mai vad pentru o buna bucata de timp, azi trebuie sa vii la petrecere. Sa fii la mine la 8.
- Petrecere? Ce petrecere?
- Petrecerea...de ziua mea..Nu te iubesc, in momentul asta chiar te dispretuiesc, insa in fata altora esti iubita mea..
"Nici eu nu te iubesc, insa nici nu te pot parasi..."
Baiatul se indeparta sovaind, in timp ce fata ramasese pe loc, socata. Cum putea uita ca azi e ziua lui? Tocmai azi, de ziua lui, sa-i faca una ca asta?! Si nici nu-i luase cadou! Si era ora 2!
Mii de ganduri ii treceau brunetei prin minte, veneau si treceau la fel de repede cum venisera, insa sentimentele erau omniprezente...remuscarile...vina..ecoul vorbelor lui, toate sa invarteau acum prin capul sau, la fel cu planetele se invartesc in jurul soarelui. Si in locul astrului suprem, era el, Max...

*
*


*

Tara se plimba stinghera pe strazile orasului, pierzandu-se printre cladirile inalte ale acestuia. Se opri la aceeasi florarie de mai dinainte, si alese din multitudinea de flori un trandafir alb, superb. O ruga pe vanzatoare sa-i lege o panglica rosie, si ii plati multumita. Merse incet pe strazile orasului, gandindu-se la Misa, si la Dr. Krane.
- Te sfatuiesc sa iei o pauza saptamana asta, pana vin rezultatele analizelor. Asta inseamna fara sala, fara antrenamente, fara orice fel de efort fizic! De asemenea trebuie sa mananci bine, sanatos. O sa-ti dau si o reteta...
Ajunse in cartierul sau, si isi putu deosebi locuinta de celelalte vile. O casa superba, vopsita pe exterior cu un albastru sters de timp, care era placut ochiului. Din spatele casei se deosebeau cateva crengute de cires, care se inaltau mandre spre bolta cereasca. Poteca ce ducea spre usa de la intrare era pavata cu pietre, iar de jur imprejurul ei erau plantate flori, care asteptau sosirea primaverii.
Intra in casa, si pentru un moment i se paru teribil de goala, ca si cum ar fi fost bantuita. Se uita in living, unde vazu pisica dormind regeste pe o perna, torcand de placere. Zambi si isi continua drumul spre camera sa, urcand scarile agale.
In camera monocromatica, simti cum o cuprinde oboseala, nu fizica, ci psihica...Se intinse in pat, punandu-si trandafirul langa ea, pe perna neagra. Contrastul dintre tandafir, perna si panglica rosie i se paru de o frumuseste rara, deprins dintr-un basm. Petalele delicate ale trandafirului, fine ca de catifea, stateau adormite langa panglica rosie, care ii acoperea trupul dezgolit.
Roscata era fascinata de acel trandafir, la fel cum un copil mic este fascinat de micile descoperiri pe care le face in viata sa timpurie. Lua floarea in mainile sale, si cu miscari lente, incepu sa-i exploreze trupul firav. Ii analiza tulpina, panglica ce-o invelea, frunzele verzi, indreptandu-se spre coroana sa, floarea in sine. Insa descoperi cu stupoare un spin, ascuns dupa o frunza. Se uita acum la firicelul rosiatic de lichid care-i iesea din intepatura primita, vrand sa inteleaga cu ce a gresit. Incet incet sangele se prelinse pe degetul acesteia, cazand pe o petala a trandafirului. Splendoarea albului imaculat, era acum patata, patata cu sange...
Fata se tranti inapoi in pat, fixand cu ochii acea petala rosiatica, in cele din urma adormind cu gandul la ea.
Chiar si cele mai frumoase flori, au spini...