vrei_sa_fi

Vrei sa fii?

Tocmai iesisem de la serviciu in tinuta sobra. Era cald afara, am zis ce caldura mea, hai sa dau iama prin parc. Doar gatul se afla in arestul preventiv al unei cravate incoruptibile; in rest eram absolut liber. Ultimul hit al unei vedetzoaice autohtone inca imi mai patrula prin cap desi incercam cu disperare inca de dimineata sa-l prind de coama refrenului si sa-l arunc direct in santzurile uitarii. Definitive. Daca nu si nu am sa reusesc, diseara voi detona o bomba-n cap ca sa curat tot. Ha ha, habar n-are cate melodioare de-astea au incercat sa ma alieneze... praful si pulberea s-au ales de dansele.

Buuun. Eram deci in parc, pe o poteca plina de praf si pulbere. Astfaltul se pupa pe gura cu soarele, iar pasarelele se jucau septica prin copaci. Eu eram in drum spre casa si nu prea. Pe de o parte de-abia asteptam s-ajung in poalele televizorului, sa vad daca a mai ramas vreo farama din tara mea neinundata, pe de alta parte av 454r1712e eam un chef nespus de joaca. As fi jucat orice, de la sotron, fazan, baba-oarba, lapte-gros, pana la joaca de-a periclitatul vietii sentimentale a sentimentalistelor din parc.

Pana la urma, negasind parteneri pentru sotron,fazan, baba-oarba sau lapte-gros, caci toti copiii din cartier se aflau la ora aceea de cateva saptamani bune acasa la calculator jucand Counter-Strike in multiplayer (crezusem ca mi-a pus Dumnezeu mana pe crestet cand am dat de un copilas dispus sa se joace cu mine ce vreau eu, insa nu mare mi-a fost mirarea cand am aflat c-ar face-o din mila; asa c-am mers mai departe), a trebuit sa recurg la ultima varianta de joaca.

Am mai colindat pe inca vreo 3 poteci, 4 carari si cinci coline pana cand am ajuns la aleea principala. Fiind alee principala, e dotata cu un sir rodnic de bancute de-a lungul ei. Si cum pe bancute, la aleea principala, stau fetitele sentimentaliste asteptand sa le cada din cer mai intai un print, apoi eventual si-un cal, am zis ca mai bun teren de joaca nici c-ar exista pentru jocul meu.

Nici n-am avut mult de asteptat. Pe-o bancuta verde proaspat vopsita prin amabilitatea primariei sectorului patru, o domnisoara iesita recent din chinurile adolescentei, rasfoia un ziar de sport. Bai, e posibil ca o sentimentalista sa stie pe de rost marcatorii din ultima etapa? Nu as crede. Asa ca am lasat-o balta, pana am dat de alta bancuta. Cu o alta fetita ceva mai mare, care, neavand vreun ziar la indemana, isi rasfoia mesajele de pe telefonul mobil. Am decis s-o abordez. Pe gura mi-au iesit urmatoarele cuvinte ca niste torpile de pe submarinele nemtesti gata sa strapunga fuselajul victimei mele:

- Ah, ce chef am sa curtez niste carne de femeie!

... si vasul s-a facut bucati. Cine-i idiotul asta ce imi tulbura linistea? parea a spune. De fapt, replica ei a fost cu totul alta:

- Buna! Vezi c-am sa chem gardienii daca te-apropii de mine! Pa! Hai c-am glumit. Buna din nou! Ma cheama Ana si imi plac portocalele zemoase si plimbarile prin parc si filmele romantice si rasariturile de soare vazute in bratele unui baiat cam tot asa de dragut ca tine. Apoi schimbandu-si tonul radical: Iti spun de pe-acum, straine: Sper sa nu ma faci sa sufar daca, Doamne fereste, prin nu stiu ce lovitura a sortii, intre noi doi s-ar contura o nemernica idila!

Am cerut permisiunea sa ocup un loc alaturi de ea. A sarit ca arsa:

- Raspunde-mi mai intai la intrebare!

Joaca tare.

- Desi nu mi-ai pus nici o intrebare, iti raspund totusi la intrebare: n-am sa te fac sa suferi. Doar nu sunt un mitocan din aceia care profita de pe urma sarmului nativ. Eu scot profit numai din afaceri cu samburi de masline.

- Serios?

- Yes, indeed. La inceput de mileniu 3, mi-am zis mie insumi si insumi mie in timp ce aplicam fara pic de succes la toate porcariile de job-uri, sa pun neaparat pe roate o afacere la care nimeni nu s-a gandit. Cere-mi detalii si-ti voi da cu cea mai mare placere.

- Cer detalii, spuse ea fara sa stea pe ganduri.

Atunci, vazandu-i atentia clar captata, mi-am permis cateva secunde de pauza, pentru a mai tensiona momentul. Dupa care m-am lansat furibund intr-un atac pe poarta.

- Stii ca matele se dau in cap de placere atunci cand pun labele pe un sambure de maslina? Ei, genial vei zice, cum de nu m-am gandit si eu la asta? In momentul de fata, am pe piata zece tipuri de sambure de maslina, capabile sa satisfaca toate gusturile pisicesti. Ultimul tip de sambure, inaugurat cu fast luna aceasta, striga "miau" o data ce este accidental inghitit. Nu te-ar amuza s-auzi "miau" din burta unei pisici? Bineinteles ca da. Insa habar n-ai cat se rostogolesc de ras matele atunci cand isi dau seama ca miauna cineva in burta lor. Proprietarul are la dispozitie si o minitelecomanda prin care dezactiveaza mieunatul atunci cand mata se afla in pericol de-a-si da duhul de-atata ras. Pe de alta parte, esti extrem de atractiva.

- Zau? Multumesc de compliment. Iar tu esti aproape fermecator atunci cand imi relatezi asemenea baliverne. Hai mai bine spune-mi din ce se compune iubirea?

- Stai ca trecem si la partea asta! Ana draga, chiar aveam in agenda de intentii atunci cand m-am hotarat sa intru in vorba cu tine un punct cu din ce se compune iubirea si un subpunct cu descompunerea iubirii, insa inainte de a te face praf si pulbere cu subiectul asta, permite-mi sa te-anunt ca-ti suna telefonul.

Fata s-a speriat. Parca azvarlita din halucinatii, s-a ridicat in picioare inhaland fara sa vrea aerul realitatii dure. Si-a scotocit prin geanta in cautarea telefonului, insa prin mormanul de farduri, gel de maini, chei, servetele, pixuri, monede si fotografii cu ultimul iubit care-a parasit-o fara sa se uite-n urma, obiectul cu pricina nu era de gasit. Disperata, s-a uitat in ochii mei cerand ajutor. Nici nu mai conta ca nu suna nici un telefon, important era sa dea de el.

Si, cand totul parea aproape perdut, cand nimeni nu-i mai dadea nici o sansa, am actionat! Mi-am luat avant de pe tarm, am accelerat nebuneste, am plonjat in apa rece, am inotat cu motorul incins la maxim si bineinteles... am recuperat-o !

- Na-na-na-na! Te-ai speriat, draguto? Uite telefonul! Mi l-am bagat din greseala in buzunar in timp ce-mi ascultai balivernele. Se vede ca nu ti-ai educat telefonul sa nu se lase pangarit de mainile smecheresti ale strainilor. Data viitoare am sa ti-l fur de-a dreptul. Si nu glumesc. Acuma, pentru ca intre noi doi s-a stabilit o oarescare comuniune, voi fixa un pret de rascumparare absolut simbolic: un pupic!

Pe care fata mi-l dete.

Vazundu-ma cu pupicul in portmoneu, am decis ca-i timpul sa plec acasa.

-Unde fugi?

-Pai ma gandeam sa merg acasa. Nu pot sta departe de casa prea mult timp. Am masa, televizor, pisica pe calorifer, rufe intinse la uscat. Mi-e asa un dor de ele. Oare ce-or face la ora asta? S-or gandi si ele la mine? Cat despre dumneavoastra, mi-a facut mare placere sa va cunosc. Aveti cumva o carte de vizita?

Scena de scandal.

-Auzi, stii ce? Ma lasi asa cu ochii-n soare si cu fundul pe banca in timp ce-ti iei miseleste talpasita? Ultimul nenorocit m-a abandonat dupa 3 ani de convietuire, si era cat pe ce sa ajung la spitalul de nebune, iar tu te dispensezi de caldura sufletului meu dupa nici 5 minute? Cum as putea suporta asta, nu te-ai gandit si tu nitel? Stai macar 5 ani cu mine, atat iti cer.Dupa aceea facem bilantul, punem pe hartie tot, vedem unde am gresit si incercam sa reparam ce n-a mers. Stii ce fac daca pleci in acest moment acasa? Inghit toate frunzele din copacii astia, ba nu. de fapt am sa inghit toti copacii cu frunze cu tot. ba nu, de fapt am sa inghit tot parcul pana la ultimul fir de iarba. De fapt, de ce sa ma complic? Am o cutie cu diazepam si voi inghiti toate pastilele. Una cate una. Moarte instantanee.

In fata unei atari amenintari, mi-am reprimat pornirile de duca. Intrebare naiva.

-Ai fi in stare sa-ti dai viata din dragoste pentru un necunoscut?

-Care necunoscut, domne? Stiu si cum te cheama!.. A, da. a, ba nu, nu stiu. Chiar asa, cum naibii te cheama?

Si am hotarat sa ma cheme:

-Angelius.

Ape involburate.

-Hai mai zi-mi cate ceva despre tine, Angelius Imperatus, pana imi revin in fire. Am crezut ca iau foc, nu alta. Mai, Angelius asta e timid ori prost ori amandoua? ma vedeam intreband-o la telefonul fara fir pe cea mai buna prietena a mea, Cami, in timp ce-mi sorbeam cafeaua de dimineata. Pai e posibil sa ma ai toata, dar absolut toata, la dispozitia dumitale, in timp real, si tu sa pleci asa hai-hui? Si-asta dupa ce ai capatat un pupic. Tu crezi, mai Anghelusule, ca-mi risipesc pupicurile pe fetele orisicui, la orice ora din zi si din noapte? Tu crezi ca sunt intreprindere de pupicuri? NU! Un pupic de la mine care s-a concretizat in vazul trecatorilor este ca un gest de legamant. In clipa in care ti l-am dat, noi doi am devenit un tort.

-Un tort?!

-Pardon, un tot.

-Un tot?!

-Da, un tot unitar!

-Serios? Acuma doar n-oi avea pretentii sa te iau si de consoarta.

-Da de ce nu? Culta sunt? Sunt. Senzationala in aratarea mea de diva sunt? Sunt. Bani am? N-am, dar nu ar fi asta o problema atata timp cat se stie din mosi stramosi ca barbatul e stalpul casei. Fertila sunt? Sunt. Cati copii vrei, atatia-ti fac. Am foarte multe calitati, foarte multe. Uite, iti mai zic una asa la intamplare: sunt. perfecta!

-Ei drace, tu te intreci cu gluma. Venisem si eu prin parc sa curtez nitel o sentimentalista, dupa care s-o zbughesc spre casa. Dar se vede treaba, mai bine m-as fi jucat cu crete colorate. Acuma, ce ne facem: tu pretinzi ca te-ai atasat nebuneste de mine, iar eu pretind ca vreau sa ma duc la culcare. Maine ma scol cu noaptea-n poale. Am zece proiecte de terminat, zece - nu mai putin, iar seful pe care nu-l inghit si care nu ma-nghite si drept pentru care amandoi nu ne inghitim deloc, e pe cale sa mi-l dea si pe-al unspelea. In ritmul asta, devin varza murata.

-Cum adica? Totul a fost o joaca? Adica eu am fost ca o minge de plastilina pe care dupa ce-ai mototolit-o nitel in palmele tale uleioase de mistocareala, o arunci la dracu-n praznic? Heeeei, usurel.. Usurel, ca usuratica nu sunt. Invita-ma si tu pe-acasa la tine, ce naibii, chiar vrei sa-ti dau totul mura-n gura? Stai singur?

-Stau.

-Si ma inviti?

-E dezordine.

-Si ce daca? Nu conteaza.

-Dar s-a acumulat si mult praf, stranut intruna, aspiratorul e in proces de restaurare.

-Si ce daca? Nu conteaza.

-Si-apoi am o mata care ataca la baioneta orice strain ce-i iese-n cale.

-Zau? Chiar asa? Ii trag una de vede si tauri, si lei si ponei verzi pe pereti, dupa care-i pun catusele si-o arunc de pe geam direct pe lumea ailalta.

-Asta n-ai voie. Mata mea are valoare sentimentala. O dadusem cadou fostei iubite, insa cand ne-am despartit, mi-a returnat-o cu posta rapida. Daca ma-mpac cu ea, i-o dau inapoi si de-aia trebuie s-o mentin intr-o stare fizica si psihica fara cusur.

-Ete na! Auzi, te-mpaci cu ea. da eu ce pazesc aici? O sa ramana mata asta la matale forever. In alta ordine de idei, zi-mi naibii o data pentru numele lui Dumnezeu, ma inviti la tine?

- Hai s-o lasam pe alta data!

- Ma, da' bleg mai esti. Parca nu ti-ai cunoaste propriul interes. Uite, iti propun un targ: imi dai pupicul inapoi si te las in pace. Altfel, te las doar moarta!

-Asta a fost vreo figura de stil? Iti cumpar pupicul daca vrei, inteleg ca e un pupic foarte rar, l-am simtit din plin pe pielea mea, cred ca are si calitati terapeutice devreme ce mi-a pierit toata pofta de viata, insa de dat inapoi nu am cum sa ti-l dau, stii foarte bine. Cel mult pot sa te recompensez material.

-Ma, da tampit mai esti. crezi ca ma pretez la tranzactii cu propriile mele pupicuri? Am facut eu multe la viata mea, dar asta depaseste deja orice, orice.. orice in materie de gogomanie. na, ca ti-am zis-o! Si-ti mai zic eu multe daca nu te potolesti. Ti-a tras vreodata cineva o mama?

- De ce????

- De bataie, scumpule. cred c-ai fost un pustiulache tare razgaiat, ti se faceau toate poftele. N-ai luat bataie la timpul potrivit si se vede. Poate ca s-ar mai putea regla cat de cat situatia in cazul in care o fata fina asa ca mine ti-ar arde cateva la funduletzul tau crocant.

-Esti simpatica, simpatica rau, simpatica de-a dreptul, insa nu indeajuns de simpatica incat sa tinzi cu sanse reale la ocuparea postului vacant de iubita. De fapt nici nu am de gand sa-l scot la concurs in viitorul apropiat. Insa, cine stie, eu unul promit c-o sa te am in vizor atunci cand va veni momentul.

-In vizor, nesimtitule? Orice om cu hormonii la cap ar da orice sa ma aiba-n brate, iar tu ma ai in vizor. Mai aveam eu ceva dubii, insa acuma totul e limpede: lulea! Asa m-am indragostit de tine. Cu cat ma respingi mai tare, cu atat luleaua se face si mai mare.

-Bine, atunci te poftesc acasa sa luam o gustarica, sa bem o apa minerala, sa butonam telecomanda si eventual sa schimbam niste impresii si pupicuri sub clar de lampa, respectiv patura. Insa te previn. Atentiune! Te previn ca vei avea soarta unei aventuri de maxim o noapte. Asta ca sa nu am la urma parte de fel de fel de neintemeiate reprosuri.

*

Si-am luat-o de mana asa cum isi ia o mamica fetita zburdalnica care tocmai a facut pipi pe ea si-am galopat fara o vorba-n plus, cu dansa abia tinand pasul si rasuflarea, spre cea de-a doua scara a blocului 42. La intrare, cu mainile in sold si pe picior de razboi, era postata tanti Nuti, care tocmai iesise astazi la pensie. Vazand ca ma indreptam glont spre dansa, a-nceput cu vaicarelile.

-Formidabil! Nu se poate asa ceva! Formidabil!

Tanti Nuti avea privirea pierduta printre ierburile din gradina si parca tot corpul si hainele de pe ea si bijuteriile ce o impodobeau, in frunte cu doi cercei din aur subtiri ca ramele, se vaitau intr-un glas.

-Ce e tanti Nuti? Ce s-a-ntamplat?

-Am luat chix! Asta e, mai baiete, fir-ar a naibii de viata, iar ramele se leganau a jale. Am luat chix si nu mai am ce face! Zau ca nu mai am ce face, vai de viata mea caci chinuita am fost, trista si chinuita. Am luat chix si gata!

-De ce-ati luat chix, tanti Nuti, de ce-ati luat chix?

-Pentru ca altceva nu am gasit! si a inceput sa rada cu gura pana la urechile-i zbarcite, in timp ce ramele isi savurau farsa pocnind din solzi sclipiri de aur.

-Of, tanti Nuti, nici n-ati iesit bine la pensie si va tineti de sotii.

-Habar n-ai tinere cat am asteptat ziua asta! 45 de ani am asteptat-o si in sfarsit a venit sarmana. M-am gandit intitial sa fac cinste tuturor vecinilor de bloc cu un cremsnit la cofetaria de vis-ą-vis, plus un suc la alegere drept desert, insa azi dimineata m-am razgandit, caci asa sunt eu, fire intortocheata. Am zis c-ar fi mult mai nimerit sa-mi economisesc banutii si sa fac cinste cu un banc din productia proprie pus in scena aici, in fata blocului, pentru fiecare vecin in parte, ca doar o data iesi la pensie-n viata!.. Ce zici, fusei inspirata?

-Mai degraba penibila, sari cu raspunsul fata culeasa-n parc.

Nemizand pe asa reactie, tanti Nuti se ofili la fata, in timp ce ramele se acoperira de rugina.

-Cum, penibila? Formidabil! La asta chiar nu ma steptam. Sa-nteleg c-am dat chix?

-Sincer, da! sar si eu cu gura, iar in loc de sentinta proclam cu urme de regret: Un cremsnit si un suc de grapefruit rece-rece ar fi picat numa' bine!

*

Si i-am zis in felul urmator in timp ce ea admira cu semne de intrebare-exclamare cele doua-trei tablouri de pe peretii din sufragerie, unul mai urat ca celalalt:

-Scuza-ma ca te iau asa din oala, dar haide sa stabilim agenda din seara asta. Propun sa-ncep prin a te servi cu un sirop de tuse.

-Dar eu nu tusesc!

-Ce conteaza? Daca-l combini cu apa minerala, iese un sprit a-ntaia. Nu-mi cere coca-cola, ca pepsi n-am.

-Pot sa ma lipsesc si de sirop si de pepsi-coca-cola. Mai bine serveste-ma cu o sarutare acidulata.

-Fie.

Am sarutat-o indelung, caci numai indelung stiu sa sarut.

-Mai vreau, zise ea.

-Deocamdata e suficient. Hai sa ne concentram pe urmatoarele puncte ale agendei de seara. Propun ca in continuare sa fumam o tigara.

-Dar eu nu fumez!

-De cand nu fumezi?

-De mica.

-Si ai tai stiu?

-Da.

-Si ce parere au?

-Ma sustin.

-Atunci ma duc sa fumez singur pe balcon.

-Stai ca vin si eu sa-ti tin de frumos.

Mi-am aprins prima tigara din pachet si dupa nici 3 fumuri inhalate cu nesat, am fost abordat de catre vecina de vis-ą-vis, care tocmai iesise si ea pe balcon sa fumeze o tigara mentolata. Ii vedeam intreg doar nasul si negul de pe frunte, insa celelalte trasaturi oricum le stiam pe de rost, caci, marturisesc acuma cu nonsalanta, de-a lungul perioadei critice a liceului, tanti Flori mi-a aparut in cateva vise goala, tinand intr-o mana un pix si-un certificat de casatorie, iar in celalta doua pasapoarte cu vize de United States of America. Intre timp, tanti Flori s-a maritat cu un taximetrist ce ia curbele in scrasnete de roti, iar dragostea mea secreta s-a oprit la culoarea rosie a semaforului. Anii au trecut iar noi am ramas cu acelasi statut: vecini.

-Ce faci mai copile? ma interpela Flori, cu toate pānzele jos de suparare

-Saru'mana, Floricico, ma delectez cu o tigara.

-La mine e a treia in decurs de zece minute, si presimt ca dupa ce-o sting am sa mai trag una.

-Cum asa? Nervoasa rau?

-M-ai vazut tu vreodata nervoasa fara motiv?

-Pe bune daca imi amintesc sa te fi vazut eu vreodata nervoasa fara motiv.

-Ei bine, afla ca sunt inselata! Strig īn gura mare sa afle toata lumea, inclusiv bārfitoarele de la etajele 3 si 4: SUNT ĪNsELATĂ! Gicu a calcat iar stramb, iar eu am facut entorsa la sufletel.

-Lasa, tanti Flori, ca nu e capat de tara. Evenimente de-astea se mai intampla... Ai incredere ca totul va fi bine! Plangi, injura, fumeaza, fa scandal, arunca farfurii, taie-ti venele si ia-o de la capat... Of, da ce canicula s-a asternut...

-Si mi-a promis negru pe alb ca se va potoli. Negru pe alb! Uite, dovada! iar Floricica scoase din culisele buzunarului o hartie avizata la notar, pe care mi-o intinse intr-un gest fortat. Na, citeste!

Si era scris cat se poate de negru pe alb: "Subsemnatul G.C., sotul oficial al numitei F.C., am fost depistat, in urma unui filtru organizat de catre brigada de politie conjugala, in data de ---, pe raza municipiului Bucuresti, calcand grav angajamentul luat in fata strabunului Dumnezeu, acela de a fi fidel pana la moarte susnumitei F.C.. Angajamentul pomenit a decedat in chinuri groaznice pe patul de salvare al casniciei mele, si numai o minune a facut sa nu infund puscaria unui divort iminent. Ca urmare a celor intamplate, cu durere si cainta in glas, avand in vedere faptul ca nu sunt recidivist, iar de mic copil si pana la apusul carierei mele educationale am obtinut numai media zece la purtare, imi reiterez angajamentul luat in fata strabunului Dumnezeu, de data aceasta ferm convins ca nicio femeie, absolut nici o femeie, oricat de femeie ar fi in infatisarea ei, si oricat de sexy, gatita, insiduoasa, coapta, cruda, bruta, tandra, si ce-o mai fi ar fi, fir-ar ele toate sa fie, si oricate propuneri vulgare de genul "hai s-o facem!" mi-ar face, voi inghite-n sec, si-nc-o data voi īnghite-n sec, voi inghite de o suta de ori īn sec daca e nevoie, dar voi rezista tentatiei de a comite faradelegea cu aceeasi vointa cu care tin regim la aripioarele de pui de la KFC, ba mai mult: voi denunta sotiei mele si organelor īn drept orice persoana care va indrazni sa mi se-arate-n cale cu ganduri necurate si fusta de la fermoar cvasi-deschisa. Caci, Doamne, sunt zile īn care simt c-o iubesc pe F.C. aproape tot atāt de patimas cāt o iubesc pe F.C. Universitatea Craiova, scumpa mea echipa, caci īmi vine s-o iau pe sus de la serviciu si s-o stapīnesc īn primul tufis din parc cu aceeasi ferocitate cu care strig "O iubire alb-albaaaaaaastra/ La Craiova e mereeeu" atunci cānd e meci mare si stadionul plin sta sa erupa! Dar, e drept, sunt alte zile cānd dragostea pentru F.C. coboara la sol pentru realimentare, iar frunzele cad moarte din copaci una cīte una, iar parca toate merg īmpotriva, somajul creste, leul se devalorizeaza, īnsa si atunci, chiar si atunci, iubirea mea pentru F.C. exista si este, caci daca s-ar fora īn adāncul sufletului meu, fara niciun studiu de fezabilitate īntocmit īn prealabil, precis s-ar da de urma cāte unui fior ce fierbe la foc mic!

De asemenea, la cererea expresa a numitei F.C., īnsir asa cum de-a valma īmi trec acum prin cap, cāteva din impresionantele ei calitati, drept elogiu si marturie a ceea ce īnseamna F.C. pentru mine. Bunaoara, ca un scurt preambul, īn dormitor avem un pat de stejar, īn care-am īncrustat cu briceagul initialele numelor noastre precum si initialele tuturor copiilor pe care-i avem īn plan, precum si ai tuturor nepotilor pe care copiii nostri īi vor avea īn plan; ei bine, F.C. este foarte buna la acest pat. Foarte buna! si daca si ea si patul prind o zi de gratie, ma declar cel mai fericit barbat din lume! Apoi, are un sarm al ei atunci cānd, venind rupt īn doua de la serviciu, īmi declara cu o nonsalanta care pe mine, unul, ma dezarmeza, ca n-are nimic pregatit de māncare. Sau cāt de frumos se piaptana īn oglinda dis-de-dimineata, fir dupa fir, iar apoi da rotocoale prin casa sa i se usuce oja mai repede, ca nu are stare si vine, apoi, ca din senin, sa ma sarute, luīndu-mi obrajii īn palme, iar eu, perfid, nu ma las cu una cu doua. Nu mai mentionez momentele cānd o surprind rāzānd de una singura īn fata televizorului, rāzānd cu patima, rāzānd cu necaz, rāzānd īn cascade, īn toate felurile rāzānd, de casa noastra se face toata o mare bucurie, iar eu īmi vine sa joc turai Doamne de bucuros ce sunt.

Era o dimineata linistita de vara, īmi facusem norma, tocmai eram pe punctul sa merg spre baza cu masina, mai aveam de terminat numaratul banutilor agonisiti, si aveam ceva de numarat caci clienti o droaie avusesem, cānd ma trezesc cu usa deschisa, F.C. fara niciun cuvīnt de introducere asezāndu-se īn drepta, cu rucsac cu tot, īsi corecteaza tinuta, īnchide usa la loc, īsi trage rasuflarea si īntr-un final īmi zice: "Repede la prima gara!". Tot drumul a tacut, si ochelarii ei de soare taceau mālc, si negul ei de pe frunte nu zicea nimic-nimic, nici macar cutele de la bluzita nu dadeau semne de viata. Dar era asa frumoasa, ca zau, īmi īnchipuiam ca sunt īn vacanta cu ea gonind pe drumul spre mare si īn rucascul ala de cinci kile sunt īngramadite toate lucrurile noastre, vedeam si camera unde o sa fim cazati, si balconul unde vom fuma si mānca pepeni, si galbeni si verzi, plimbarile pe faleza, statul la plaja, hārjonelile din apa, dar gata! am ajuns la gara, se pregatea sa-mi plateasca cursa si-am īndraznit s-o īntreb, timid ce-i drept, spre ce destinatie ia trenul, mi-a raspuns īn doi peri ca se duce cu primul tren rapid care s-o nimeri, caci vrea sa plece oriunde sa uite de tot si toate (depresie mare) si atunci i-am propus la fie ce-o fi: "taxiul meu ar fi īncāntat peste masura sa te duca la mare, iar eu si mai īncāntat sa-ti tin acolo companie", cuuuum? cum de īndraznesc sa-i propun asa ceva (si eu ma speriasem de īndrazneala mea), oricum ea nu mai vrea sa stie de nimeni o perioada, se afla īntr-o stare critica īn care e imuna la avansuri, barbatii sunt oricum o albie de porci si e satula pāna la un metru peste cap de ei (deja capitulasem si ma gīndeam ca viata tare urāta e), ca īntr-un final sa ma īntrebe: "si despre ce statiune ar fi vorba?". Am stat zece zile la Mamaia, si camera a fost exact asa cum mi-o imaginasem, si īn balcon am māncat la prānz pepeni si galbeni si verzi, si ne-am uns cu lotiune reciproc pe plaja, si ne-am hārjonit īn apa, si seara ne-am plimbat pe faleza, īn picioarele goale, mīna-n mīna, ca o pereche īn toata regula, si gata! cānd ne-am īntors eram deja convinsi ca unul fara altul nu se poate.

Astazi, dupa atāta amar de vreme de cānd soarta mi-a trimis-o la usa taxiului pe F.C., dupa ce am gustat din prajitura adulterului si dupa ce m-am spovedit īn rāndurile de mai sus, afirm cu tarie acelasi lucru: unul fara altul... nu se poate!"

Cānd am ajuns la sfārsitul lecturii, tigara mea deja se facuse chistoc, iar Flori disparuse de pe balcon. Fata culeasa-n parc mi-a smuls hārtia din māna si-a īnceput sa citeasca la rīndul sau, cānd īn gānd, cānd cu voce tare. La final, a izbucnit:

- Nu se poate! Ce dragoste mare! Vreau si eu asa dragoste! iar aratānd īnspre mine cu degetul aratator: Tu, Angelius, esti acela care īmi va oferi dragostea asta asa mare!

- Ete na, m-ai si gasit! Nici macar n-am habar cum sa ma-ndragostesc de tine!

- Nu-i nimic, dragul meu. Asiduu vei īnvata.

si deodata carnagiul se īntīmpla. Aparuta de sub perdea, parca asteptānd un moment prielnic, māta īsi lua elan si se īnfipse pe la spate taman īn fundul fetei, facānd (ab)uz de ghearele din dotare.

*

- Nu stiu cum sa-ti zic, dar porcaria asta a ta de māta are grave probleme comportamentale, mi se plīnse ea īn timp ce harniceam cu spor la dezinfectarea zonei avariate cu nitica vata si nitel spirt.

- Calmeaza-te, draga, ce-a fost mai greu a trecut. Dupa ce-si face numarul, devine foarte prietenoasa cu victima. Īti spun cu māna pe inima, acuma e si ea traumatizata de durerea ce-o simti.

Īntr-un colt de calorifer, personajul principal torcea satisfacut.

*

Luānd-o de brat pe fata, am condus-o īnspre biroul meu:

-Aici este camera unde are loc activitatea de creatie. Sa trecem la urmatorul punct al ordinii de seara: domnisoara, permite-mi sa-ti prezint ultima inventie īn lucru.

si i-am deschis usa.

Fata se arata extrem de interesata de dispozitivul ce se lafaia īn toata splendoarea pe covor .

-Ce-i asta?

-Dar ramāne īntre noi, da?

-Īntre noi. Ce-i asta?

-Promiti, da?

-Da, promit. Ce ma doare fundul! Ce-i asta?

-Un explozibil. Cel mai nimerit cadou pentru sefu' de ziua sa onomastica! Mai am o luna sa pun la punct tot mecanismul. Pai e posibil sa ma īngroape de viu īn proiecte peste proiecte, iar el sa traga māta de coada?

-Of, ce ti-as mai trage māta de coada, pāna i-ar iesi din corp, nu alta..

(Parca auzind replica, personajul principal īntredeschise ochii, īn timp ce un puseu de electricitate īi cuprinse mustatile).

Iar referitor la explozibilul dumitale, sper ca glumesti!

-Speri īn van. Am rabdat eu ce-am rabdat, dar nu mai merge. Prima oara i-am zgāriat masina cu cheia. Nicio reactie, la serviciu se comporta la fel. A doua oara i-am zgīriat din nou masina, de data asta īnsa cu surubelnita. Nicio reactie, la serviciu se comporta la fel. Apoi m-am gāndit ca poate un far spart s-ar bucura de ceva mai mult succes. Da' de unde? Proiectele curgeau siroaie īn continuare. Īntr-o dimineata, venind la serviciu, cu servieta īn māna stānga, cu tigara īn dreapta, si cu guma sub limba, m-am īntālnit din nou cu masina lui nea cutare. Ce sa-i mai fac, ce sa-i mai fac? Parānd ca ma uit la ceas, mi-am stins tigara de portiera soferului, asa sa nu care cumva sa-i scape din vedere. Nimica! Nici pomeneala sa pomeneasca el de ce i s-a-ntamplat. Ba mai mult, proiectele se īndreptau cu si mai mare avānt īnspre biroul meu, iar situatia parea fara iesire. De fapt cam asa pare si acum. Iar masina e tare-tare scumpa, si-a cumparat-o de curānd, logic ar fi sa-si iasa din minti si sa nu mai dea la serviciu cu lunile. Sau barem sa se cuminteasca si sa-si spele pacatele cu apa plata. Iar daca si-ar analiza obiectiv pacatele, imediat ar realiza ca de departe pacatul ce-l face cu mine e cel mai mare. Gresesc? Nu cred! Ultima isprava, clasica īntepare a rotilor, s-a soldat cu acelasi groaznic esec. Prin urmare, nu mai ramāne decāt o singura solutie. si spun asta cu regret, pentru ca nu vroiam sa se ajunga aici. Chiar m-am rugat din toti rarunchii sufletului sa nu se ajunga aici. Dar pentru a spera la distrugerea īntr-o proportie de macar zero virgula unu la suta a psihicului lui nea cutare, īn acest moment se impune distrugerea fizica suta la suta a stiftului sau de autovehicul Fercedes Fenz, cutie de viteza automata, sase airbaguri, ce palida esti! nu stiu cāti kilometri la ora viteza maxima, tapiterie piele, abese, servodirectie, climatronic, nu-i asa ca te-am speriat? o multime de cai putere, computer la bord, monitoare īn tetiere, vopsea metalizata, scaune reglabile termic, oare sunt nebun???

- De legat! Numai de teroristi n-am avut parte. Īn aceste momente, ma gāndesc doar la maicuta mea, sarmana, care mi-a si spus sa nu merg astazi īn parc ca m-a visat rau. Ce bine-ar fi fost sa ramān acasa, īmi luasem un vraf de reviste de scandal si-o carticica de poezii, nu-mi ramānea decāt sa stau lungita-n pat, s-ascult muzica, sa citesc si saaa... si sa citesc, atāta tot! Mamicuta mea scumpa! Am plecat de una singurica īn parc, la aer curat, īn tinuta sport, si uite ce mi s-a-ntāmplat! Ademenita īn casa unde un terorist īsi pregateste debutul īn atentate, sunt muscata-n fund de-un animal salbatic... Oare la ce sa ma mai astept, maicuta, de-acum īncolo?

Nemaiputānd suporta īnca o calomnie la adresa sa, personajul principal se scutura de somn, se dete jos de pe calorifer, īsi linse molcom ghearele si-o zbughi la fuga... Īnca un pas, doi, trei si....

-AAAAAAAAAAAUUUUUUUU!

Fundul se facu vraiste.

- Gata, gata, nu mai geme! Hai ca pansamentul asta īsi va face efectul imediat. Sa vezi tu ce bine-ai sa te simti dup-aia.

-Plec acasa!

-Pai asta va fi casa ta! Te iau de nevasta!

-Ia-o pe māta aia nenorocita de nevasta! Nu mai vreau sa am de-a face īn viata mea cu acest tine!

-Ba nu! Trebuie sa ma revansez īntr-un fel... prea ai suferit. Te iau de nevasta si suntem chit!

-Tu esti chit, eu sunt o fata draguta foc care moare de durere... stii ce ma ustura acolo jos?

-Te ustura, nu-i asa? Te cred... Pīna la nunta-ti trece! Era si timpul sa te cer de nevasta. Deja au trecut zece pagini din schita asta īn care noi nu am fost buni decāt de cearta.

-Minti cu nerusinare! Abia la pagina doi m-ai cunoscut!

-Pe pariu ca te-am cunoscut de la prima?... Mincinoasa esti tu! Te cer de nevasta, tu accepti, terminam schita c-un pupic si mergem la culcare ca s-a facut tārziu. Atentie, īti voi adresa o īntrebare oficiala la care nu trebuie decāt sa raspunzi da: scumpa mea corcodusa, a trecut putin timp de cānd ne-am cunoscut, īnsa berechet īncāt sa-mi dau seama ca fata ca tine greu s-o mai ivi la colt de strada si drept sa-ti spun, tare lene mi-e sa mai si caut alta... drept urmare, asigurāndu-te de dragostea mea viitoare, de scuzele cele mai sincere pentru fiecare dintre cele doua muscaturi dobāndite de la afurisita mea de māta, avānd convingerea ferma ca, numai cu cel ce-ti vorbeste fiind, fericirea va da buzna peste tine, precum si viceversa, īti adresez urmatoarea īntrebare: vrei sa te casatoresti cu mine?

-Hmmm, nu-mi place! Reformuleaza!

-Domnisoara, ce-ai spune daca, prin absurd, īmpotriva oricarei logici, si sfidānd absolut orice regula a bunului simt, te-as oferta de nevasta?

-Hmmm, nu merge! Altfel!

-Uuuuf, si am ajuns īn sfārsit la ultimul punct de pe ordinea de seara: cererea īn casatorie. stiu foarte bine ca nici nu-ti trece prin cap ca mie mi-ar trece cumva prin cap sa te cer de nevasta. De-abia astept sa-ti vad mutrita ta surprinsa atunci cānd, de fapt atunci cānd acum te voi īntreba cu glas tremurānd de alcoolemia emotiei urmatoarele: vrei sa fii sotia mea?

-Bai tantalaule, habar n-ai sa ceri pe cineva de nevasta! Nu asa se procedeaza. Daca si īn momentele astea ai nevoie de ajutorul meu, ce sa mai vorbim? Uite, ia aminte cum ar trebui sa sune cererea mea īn casatorie: Dragostea vietii mele, jupāneasa inimii mele, luminita ochilor mei... Ce culoare au ochii tai, tantalaule?

-Verzi!

-...luminita ochilor mei rosii de nesomn, stiu ca sunt slabe sanse ca o fata atāt de atragatoare si desteapta ca tine sa formeze un cuplu c-un reprezentant de frunte al tagmei tantalailor, dar totusi, īmi īncerc norocul chior si-ti adresez o cerere umila īn casatorie convins fiind ca daca nu-ncerci, sigur ramāi cu buza si fericirea umflata! Promitāndu-ti ca bruta care te-a muscat va deveni īncepānd de māine pisica maidaneza si jurāndu-ti nu orice fel de iubire, ci una fara de margini, te īntreb... dupa care faci pauza de cīteva secunde, respiri adānc si rostesti apasat: vrei sa fiiiii.....

- Vrei sa fii sotia mea?

- DA!