constructia subiectului intr-o comedie studiata; O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale; eseu argumentativ

1. "groparii", "īnmormānta", "les", "cimitirul"
   
   2. Virgula din primul vers desparte grupul nominal (substantiv + determinant) de grupul verbal (verb + determinant antepus) si totodata marcheaza cezura acestuia, plasata inegal.
   
   3. Verbele la imperfect folosite īn text evoca un moment trecut, impresionant pentru privitor, furtuna declansata īntr-o zi rece de toamna. Imperfectul sugereaza, de asemenea, sustinerea confesiunii lirice, rememorarea.
   
   4. Tema naturii, motivul toamnei, motivul furtunii, motivul mortii.
   
   5. Imagine vizuala - "copaci roscati [...] s-au despuiat"; "Treceau cocorii"
   Imagine auditiva - "tānguind pustietate"; "tipa, pierdut, stolul cocorilor."
   
   6. Metafora "fulgere verzi spargeau īn tandari iadul norilor" creeaza o imagine vizuala expresiva, prin sugestia tumultul 11411s1821l ui malefic al cerului plin de nori negri, impunatori, prin fulgurantul efect verzui care sfāsie īntunecimea si, mai ales, prin viziunea frapanta a cristalizarii norilor, sparti īn tandari de fulgerele terifiante.
   
   7. Traditionalismul promoveaza valorile traditionale, specificul national. Īn textul dat, vocea lirica descrie natura, dar si spatiul rural ("pe drumuri namolite gemeau care aplecate", "araturi", "vie"); poezia pare a idiliza trecutul ("Miros de huma si de cremeni desfunda vechimi"), prin evocarea vremurilor de odinioara, dar viziunea poetului, desi unul dintre īntemeietorii Gāndirii, este sobra, iar limbajul este modernist. Este de remarcat mai curānd ca trasatura traditionalista o sugestie a unui fantastic de tip folcloric, o viziune macabra ("rece se īnmormānta un les de soare", "cimitirul cerului", "nuci mocirlosi au gālgāit, arzānd pucioasa"). Versificatia este clasica.
   
   8. Īn a doua strofa este conturat procesul de strāngere a parilor din vie de catre argatii care "grabira ca groparii" din cauza "sitelor de ploaie" care cerneau picaturi "strāmb din zare". Imaginea vizuala a cerului acoperit de nori, de parca ar avea loc "īnmormāntarea" ultimei aparitii a soarelui si compararea grabei argatilor cu aceea a groparilor aduc o nota funebra discursului poetic. Parii din vii sunt adunati pentru ca toamna este anotimpul mortii, al sfārsitului, al durerii, īn urma ei neramānānd decāt umbre ale lucrurilor ce au fost cāndva.
   
   9. Īn cazul poeziei de fata, sunt relevante expresivitatea si sugestia, concretizate de autor prin imagini vizuale, auditive si olfactive: "treceau cocorii tānguind pustietate", "miros de huma si de cremeni". Imaginarul are o nota de fabulos macabru, sugerata prin metafore si comparatii: "rece se īnmormānta un les de soare", "cimitirul cerului", argatii se grabesc ca groparii pe care īi apuca ploaia. Epitete precum "nuci mocirlosi", "scorpie cleioasa" (īn acelasi timp metafora a ploii) sau metafora "cocoasa lumii" suna arghezian.
   (Marius Molea, 12H, coord. prof. dr. Anca Roman)

II. 64 (nefericire)

Dintotdeauna, īntre om si natura a existat o legatura speciala, fara de care viata nu ar fi fost posibila. Natura a fost cānd element protector, cānd factor negativ, cānd minimalizata, cand īnzestrata cu puteri magice, dar īntotdeauna un element constant, ce a stārnit atāt admiratie cāt si controverse. De aceea, īn opinia mea, afirmatia este mai mult decāt adevarata.

īn primul rānd, starile sufletesti pe care le experimentam ne influenteaza semnificativ perceptia despre lume. Īntotdeauna cānd suntem fericiti, toate celelate probleme par mult mai usor de rezolvat, vremea este mai frumoasa, soarele stralucitor, iar norii dispar cu desavārsire de pe cerul sufletului. De accea, cānd īn suflet este senin, afara nu va ploua niciodata. Apoi, cānd oamenii sunt tristi, deziluzionati sau dezamagiti, īntodeauna    vor considera ca natura le īmpartaseste sentimentele, regasind parca īn stropii de ploaie picaturile lor de tristete.

Īn al doilea rānd, participarea naturii la starile sufletesti ale oamenilor este reliefata si īn diverse opere literare. Īn general apa este elementul cel mai des īntālnit, dar putem regasi si padurea sau vāntul. Apa poate simboliza īn acelasi timp īmplinire sau disperare, iar padurea poate fi atāt spatiu protector, cāt si labirint. Soarele īn schimb este mereu asociat cu pacea, seninatatea, bogatia.

Īn concluzie, avānd la baza aceste argumente, putem afirma cu convingere ca Mihail Codreanu are dreptate. Niciodata soarele nu straluceste asa de puternic ca atunci cānd sufletul īti rāde, precum nici ploaia nu este vreodata asa de rece, ca atunci cānd sufletul īti plānge.

(Alexandra Neacsu, 12 H)

III. 64 (constructia subiectului īntr-o comedie studiata; O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale; eseu argumentativ)

Consider ca afirmatia lui Adrian Marino despre dramatism este adevarata. Argumentarea afirmatiei are īn vedere comedia "O scrisoare pierduta" de I. L. Caragiale.
Comedia este o specie a genului dramatic, aparuta, ca si tragedia, īn Grecia Antica, din serbarile īnchinate zeului Dionysos. Comedia īnfatiseaza personaje, caractere si moravuri īntr-un mod care sa stārneasca rasul, avānd deznodamānt vesel si sens moralizator.
Personajele literare ale unei opere comice sunt fiinte mediocre īntruchipānd defecte morale ce stārnesc rāsul. Fiind un antierou, personajul comic este tipic, expresie a contrastului aparenta-esenta.
Intriga este derizorie, conflictul se rezolva prin īmpacarea tuturor personajelor.
Īn comedie se īmbina mai multe tipuri de comic, cum ar fi: comicul de situatie, comicul de moravuri, comicul de caracter si cel de limbaj.
Īn functie de tema, "O scrisoare pierduta" poate fi interpretata drept: 1) comedie de moravuri, despre defecte omenesti ca parvenitismul, imoralitatea, prostia, īn cazul īn care tema este morala; 2) comedie de caractere, despre comportamentul oamenilor īn situatii deosebite, daca tema este psihologica; 3) comedie despre felul īn care se dobāndeste si se exercita puterea politica, daca tema este politica; 4) comedie despre pasiunile erotice, īn cazul unei teme sentimentale, ce are īn vedere amorul dintre Zoe si Tipatescu.
Titlul, pretext dramatic al comediei, vizeaza lupta pentru putere politica, ce se realizeaza prin lupta de culise, avānd ca instrument al santajului o scrisoare pierduta.
Īn primul rānd, constructia complexa are la baza tehnica bulgarelui de zapada, adica acumularea de situatii conflictuale. Prin aceasta se are īn vedere mentinerea la un nivel ridicat a tensiunii dramatice. Aceasta īnseamna pe de o parte complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale, iar pe de alta parte stimularea curiozitatii spectatorului. Pentru īntarirea tensiunii dramatice, Caragiale foloseste diverse procedee compozitionale. E vorba despre modificarea raporturilor dintre personaje: la īnceput gruparea Catavencu pare triumfatoare, iar gruparea Trahanache īnvinsa, la sfārsit īnvinge gruparea Trahanache si pierde Catavencu. Un alt procedeu este cel al evenimentului surpriza. Este vorba despre candidatul numit de la centru Agamita Dandanache.
Al doilea argument vizeaza evolutia situatiilor conflictuale, natura conflictului si modul īn care este prezentat. Avem de-a face cu conflicte directe, ca acela dintre Tipatescu si Catavencu, din actul al doilea; indirecte, precum cel dintre Trahanache si Tipatescu din actul I; explicite, asemenea celui dintre Zoe si Tipatescu din actul al doilea, sau implicite: Trahanache versus Tipatescu.
Al treilea argument se refera la intriga. Īn orice comedie, intriga are un rol deosebit de important, ea determina desfasurarea actiunii si efectul de ansamblu pe care piesa īl produce asupra spectatorului. Īn comedie, intriga e derizorie si īn aceasta piesa e reprezentata de pierderea scrisorii, dobāndirea ei de catre Catavencu si folosirea scrisorii ca instrument de santaj politic. Semnificatia acestei intrigi vizeaza ridicolul si produce o agitatie nejustificata.
Al patrulea argument nu se regaseste īn citatul lui Adrian Marino si dovedeste originalitatea dramaturgului. Īn constructia subiectului piesei, o pozitie aparte au doua personaje secundare: Cetateanul turmentat si Agamita Dandanache. Amāndoi au interventii decisive, desi involuntare īn derularea intrigii. Cetateanul turmentat face ca scrisoarea de amor sa-i parvina lui Catavencu si tot el o regaseste din īntāmplare īnspre finalul piesei si o readuce destinatarului. Īn acest caz este un instrument al hazardului. Īn plus, i se adauga o importanta deosebita īn economia piesei, intra īn numeroase rānduri īn scena, de fiecare data ca prezenta nedorita si cu aceeasi replica, avānd valoare de laitmotiv: "Eu cu cine votez?"
Īn compozitia si īn semnificatia piesei, Cetateanul turmentat are functii multiple. Mai īntāi creeaza suspans: gaseste scrisoarea, o pierde si o gaseste din nou. Personajul este īn evident contrast situational cu celelalte personaje: toti sunt agitati, preocupati de alegeri si prinsi īn jocul politic, numai el are o singura grija (de a sti cu cine voteaza). Personajul creeaza efect comic prin starea de turmentare si prin limbaj. Este un personaj caricatural, mai apropiat de personajele dintr-o farsa. Eroul are si o semnificatie simbolica. El īntruchipeaza masa amorfa a alegatorilor, incapabili de optiune si de asumarea unei responsabilitati. Vrea sa stie cu cine voteaza pentru a se pune bine cu mai-marii zilei si pentru a obtine astfel un profit. Nu duce scrisoarea din onestitate, ci din automatism, deoarece fusese factor postal.
Agamita Dandanache este folosit īn piesa ca un element surpriza. Personajul īntareste prin generalizare si prin īngrosare a trasaturilor, semnificatia piesei: candidatul trimis de la centru nu e cu nimic mai bun decāt pretendentii locali la functia de deputat. Dimpotriva, obtine postul prin santaj, pe care īl considera o forma de diplomatie. La aceasta se adauga convingerea ca totul īn politica este sa nu īti tii cuvāntul. Pastreaza scrisoarea compromitatoare pentru ca si alta data sa poata santaja. Caragiale spune despre el ca este "mai prost ca Farfuridi si mai canalie decāt Catavencu."
Īn concluzie, afirmatia lui Adrian Marino īsi gaseste ilustrarea īn constructia subiectului si īn substanta piesei lui Caragiale. Mai mult chiar, se pot adauga consideratiile lui stefan Cazimir despre I. L. Caragiale: "ceea ce s-a spus despre Caragiale poate fi supus revizuirilor, ceea ce a spus Caragiale despre noi este turnat ca bronzul eternitatii."