Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




constructia subiectului intr-o comedie studiata; O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale; eseu argumentativ

literatura romana


  1. "groparii", "înmormânta", "les", "cimitirul"

    2. Virgula din primul vers desparte grupul nominal (substantiv + determinant) de grupul verbal (verb + determinant antepus) si totodata marcheaza cezura acestuia, plasata inegal.

    3. Verbele la imperfect folosite în text evoca un moment trecut, impresionant pentru privitor, furtuna declansata într-o zi rece de toamna. Imperfectul sugereaza, de asemenea, sustinerea confesiunii lirice, rememorarea.

    4. Tema naturii, motivul toamnei, motivul furtunii, motivul mortii.

    5. Imagine vizuala - "copaci roscati [...] s-au despuiat"; "Treceau cocorii"
    Imagine auditiva - "tânguind pustietate"; "tipa, pierdut, stolul cocorilor."

    6. Metafora "fulgere verzi spargeau în tandari iadul norilor" creeaza o imagine vizuala expresiva, prin sugestia tumultul 11411s1821l ui malefic al cerului plin de nori negri, impunatori, prin fulgurantul efect verzui care sfâsie întunecimea si, mai ales, prin viziunea frapanta a cristalizarii norilor, sparti în tandari de fulgerele terifiante.

    7. Traditionalismul promoveaza valorile traditionale, specificul national. În textul dat, vocea lirica descrie natura, dar si spatiul rural ("pe drumuri namolite gemeau care aplecate", "araturi", "vie"); poezia pare a idiliza trecutul ("Miros de huma si de cremeni desfunda vechimi"), prin evocarea vremurilor de odinioara, dar viziunea poetului, desi unul dintre întemeietorii Gândirii, este sobra, iar limbajul este modernist. Este de remarcat mai curând ca trasatura traditionalista o sugestie a unui fantastic de tip folcloric, o viziune macabra ("rece se înmormânta un les de soare", "cimitirul cerului", "nuci mocirlosi au gâlgâit, arzând pucioasa"). Versificatia este clasica.

    8. În a doua strofa este conturat procesul de strângere a parilor din vie de catre argatii care "grabira ca groparii" din cauza "sitelor de ploaie" care cerneau picaturi "strâmb din zare". Imaginea vizuala a cerului acoperit de nori, de parca ar avea loc "înmormântarea" ultimei aparitii a soarelui si compararea grabei argatilor cu aceea a groparilor aduc o nota funebra discursului poetic. Parii din vii sunt adunati pentru ca toamna este anotimpul mortii, al sfârsitului, al durerii, în urma ei neramânând decât umbre ale lucrurilor ce au fost cândva.

    9. În cazul poeziei de fata, sunt relevante expresivitatea si sugestia, concretizate de autor prin imagini vizuale, auditive si olfactive: "treceau cocorii tânguind pustietate", "miros de huma si de cremeni". Imaginarul are o nota de fabulos macabru, sugerata prin metafore si comparatii: "rece se înmormânta un les de soare", "cimitirul cerului", argatii se grabesc ca groparii pe care îi apuca ploaia. Epitete precum "nuci mocirlosi", "scorpie cleioasa" (în acelasi timp metafora a ploii) sau metafora "cocoasa lumii" suna arghezian.
    (Marius Molea, 12H, coord. prof. dr. Anca Roman)

II. 64 (nefericire)




Dintotdeauna, între om si natura a existat o legatura speciala, fara de care viata nu ar fi fost posibila. Natura a fost când element protector, când factor negativ, când minimalizata, cand înzestrata cu puteri magice, dar întotdeauna un element constant, ce a stârnit atât admiratie cât si controverse. De aceea, în opinia mea, afirmatia este mai mult decât adevarata.

în primul rând, starile sufletesti pe care le experimentam ne influenteaza semnificativ perceptia despre lume. Întotdeauna când suntem fericiti, toate celelate probleme par mult mai usor de rezolvat, vremea este mai frumoasa, soarele stralucitor, iar norii dispar cu desavârsire de pe cerul sufletului. De accea, când în suflet este senin, afara nu va ploua niciodata. Apoi, când oamenii sunt tristi, deziluzionati sau dezamagiti, întodeauna    vor considera ca natura le împartaseste sentimentele, regasind parca în stropii de ploaie picaturile lor de tristete.

În al doilea rând, participarea naturii la starile sufletesti ale oamenilor este reliefata si în diverse opere literare. În general apa este elementul cel mai des întâlnit, dar putem regasi si padurea sau vântul. Apa poate simboliza în acelasi timp împlinire sau disperare, iar padurea poate fi atât spatiu protector, cât si labirint. Soarele în schimb este mereu asociat cu pacea, seninatatea, bogatia.

În concluzie, având la baza aceste argumente, putem afirma cu convingere ca Mihail Codreanu are dreptate. Niciodata soarele nu straluceste asa de puternic ca atunci când sufletul îti râde, precum nici ploaia nu este vreodata asa de rece, ca atunci când sufletul îti plânge.

(Alexandra Neacsu, 12 H)


III. 64 (constructia subiectului într-o comedie studiata; O scrisoare pierduta de I. L. Caragiale; eseu argumentativ)

Consider ca afirmatia lui Adrian Marino despre dramatism este adevarata. Argumentarea afirmatiei are în vedere comedia "O scrisoare pierduta" de I. L. Caragiale.
Comedia este o specie a genului dramatic, aparuta, ca si tragedia, în Grecia Antica, din serbarile închinate zeului Dionysos. Comedia înfatiseaza personaje, caractere si moravuri într-un mod care sa stârneasca rasul, având deznodamânt vesel si sens moralizator.
Personajele literare ale unei opere comice sunt fiinte mediocre întruchipând defecte morale ce stârnesc râsul. Fiind un antierou, personajul comic este tipic, expresie a contrastului aparenta-esenta.
Intriga este derizorie, conflictul se rezolva prin împacarea tuturor personajelor.
În comedie se îmbina mai multe tipuri de comic, cum ar fi: comicul de situatie, comicul de moravuri, comicul de caracter si cel de limbaj.
În functie de tema, "O scrisoare pierduta" poate fi interpretata drept: 1) comedie de moravuri, despre defecte omenesti ca parvenitismul, imoralitatea, prostia, în cazul în care tema este morala; 2) comedie de caractere, despre comportamentul oamenilor în situatii deosebite, daca tema este psihologica; 3) comedie despre felul în care se dobândeste si se exercita puterea politica, daca tema este politica; 4) comedie despre pasiunile erotice, în cazul unei teme sentimentale, ce are în vedere amorul dintre Zoe si Tipatescu.
Titlul, pretext dramatic al comediei, vizeaza lupta pentru putere politica, ce se realizeaza prin lupta de culise, având ca instrument al santajului o scrisoare pierduta.
În primul rând, constructia complexa are la baza tehnica bulgarelui de zapada, adica acumularea de situatii conflictuale. Prin aceasta se are în vedere mentinerea la un nivel ridicat a tensiunii dramatice. Aceasta înseamna pe de o parte complicarea si multiplicarea situatiilor conflictuale, iar pe de alta parte stimularea curiozitatii spectatorului. Pentru întarirea tensiunii dramatice, Caragiale foloseste diverse procedee compozitionale. E vorba despre modificarea raporturilor dintre personaje: la început gruparea Catavencu pare triumfatoare, iar gruparea Trahanache învinsa, la sfârsit învinge gruparea Trahanache si pierde Catavencu. Un alt procedeu este cel al evenimentului surpriza. Este vorba despre candidatul numit de la centru Agamita Dandanache.
Al doilea argument vizeaza evolutia situatiilor conflictuale, natura conflictului si modul în care este prezentat. Avem de-a face cu conflicte directe, ca acela dintre Tipatescu si Catavencu, din actul al doilea; indirecte, precum cel dintre Trahanache si Tipatescu din actul I; explicite, asemenea celui dintre Zoe si Tipatescu din actul al doilea, sau implicite: Trahanache versus Tipatescu.
Al treilea argument se refera la intriga. În orice comedie, intriga are un rol deosebit de important, ea determina desfasurarea actiunii si efectul de ansamblu pe care piesa îl produce asupra spectatorului. În comedie, intriga e derizorie si în aceasta piesa e reprezentata de pierderea scrisorii, dobândirea ei de catre Catavencu si folosirea scrisorii ca instrument de santaj politic. Semnificatia acestei intrigi vizeaza ridicolul si produce o agitatie nejustificata.
Al patrulea argument nu se regaseste în citatul lui Adrian Marino si dovedeste originalitatea dramaturgului. În constructia subiectului piesei, o pozitie aparte au doua personaje secundare: Cetateanul turmentat si Agamita Dandanache. Amândoi au interventii decisive, desi involuntare în derularea intrigii. Cetateanul turmentat face ca scrisoarea de amor sa-i parvina lui Catavencu si tot el o regaseste din întâmplare înspre finalul piesei si o readuce destinatarului. În acest caz este un instrument al hazardului. În plus, i se adauga o importanta deosebita în economia piesei, intra în numeroase rânduri în scena, de fiecare data ca prezenta nedorita si cu aceeasi replica, având valoare de laitmotiv: "Eu cu cine votez?"
În compozitia si în semnificatia piesei, Cetateanul turmentat are functii multiple. Mai întâi creeaza suspans: gaseste scrisoarea, o pierde si o gaseste din nou. Personajul este în evident contrast situational cu celelalte personaje: toti sunt agitati, preocupati de alegeri si prinsi în jocul politic, numai el are o singura grija (de a sti cu cine voteaza). Personajul creeaza efect comic prin starea de turmentare si prin limbaj. Este un personaj caricatural, mai apropiat de personajele dintr-o farsa. Eroul are si o semnificatie simbolica. El întruchipeaza masa amorfa a alegatorilor, incapabili de optiune si de asumarea unei responsabilitati. Vrea sa stie cu cine voteaza pentru a se pune bine cu mai-marii zilei si pentru a obtine astfel un profit. Nu duce scrisoarea din onestitate, ci din automatism, deoarece fusese factor postal.
Agamita Dandanache este folosit în piesa ca un element surpriza. Personajul întareste prin generalizare si prin îngrosare a trasaturilor, semnificatia piesei: candidatul trimis de la centru nu e cu nimic mai bun decât pretendentii locali la functia de deputat. Dimpotriva, obtine postul prin santaj, pe care îl considera o forma de diplomatie. La aceasta se adauga convingerea ca totul în politica este sa nu îti tii cuvântul. Pastreaza scrisoarea compromitatoare pentru ca si alta data sa poata santaja. Caragiale spune despre el ca este "mai prost ca Farfuridi si mai canalie decât Catavencu."
În concluzie, afirmatia lui Adrian Marino îsi gaseste ilustrarea în constructia subiectului si în substanta piesei lui Caragiale. Mai mult chiar, se pot adauga consideratiile lui stefan Cazimir despre I. L. Caragiale: "ceea ce s-a spus despre Caragiale poate fi supus revizuirilor, ceea ce a spus Caragiale despre noi este turnat ca bronzul eternitatii."






Document Info


Accesari: 6414
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )