CENUsĂREASA
A fost odata, într-o tara tare îndepartata, un om bogat care avea o fetita.
Într-o zi, sotia acestui om se îmbolnavi si, simtindu- si sfârsitul aproape, îsi chema fetita lânga patul ei de suferinta si- i spuse: 313h74d
- Scumpa mea copila, trebuie sa ne luam ramas bun. Eu n- am sa mai pot sa- ti port de grija de- acum încolo, dar îti dau o povata: sa fii mereu buna si blânda, ca sa ti se schimbe soarta în bine si sa ai o viata fericita. Zicând acestea, femeia muri.
Fetita urma povata mamei si cauta sa fie mereu buna si blânda.
În fiecare zi se ducea la mormântul mamei sale. Trecura zile, luni, trecu un an.
Omul cel bogat îsi lua o noua sotie, care avea la rândul ei doua fete. Pe cât aveau fata de alba si de frumoasa, pe atât le era inima de neagra si de rea.
Din acea clipa viata orfanei deveni tot mai grea. Fu trimisa la bucatarie de cele doua surori vitrege, ca sa fie slujnica. Înainte de asta, o dezbracara de rochita ei cea frumoasa, dându- i în schimb una ponosita si cenusie si o încaltara cu niste saboti vechi si rupti.
Sarmana copila muncea din zori si pâna- n noapte, în timp ce surorile ei vitrege îsi petreceau ziua întreaga în fata oglinzii. Se scula cu noaptea- n cap, cara apa, facea focul, taia lemne, gatea, spala.
Pe deasupra, surorilor vitrege nimic nu le era pe plac din ce facea biata fata. Ba, mai mult, râdeau adeseori de ea:
- Ia te uita, ce s- a dichisit nazuroasa! ziceau cele doua fete, aratând spre sabotii si rochia orfanei.
Dar nu se multumeau nici cu atât. Tot timpul cautau s- o supere, sa- i amarasca zilele. Pe înserate scoteau din camara câte un cos de mazare sau linte, pe care- l desertau în cenusa.
Pâna în zori s- o alegi toata! îi porunceau ele. Altfel, va fi vai si amar de tine!
Biata fata, seara, frânta de oboseala, în loc sa mearga la culcare, se aseza ghemuita lânga cenusa si începea sa aleaga bob cu bob mazarea sau lintea. Era mereu murdara, plina de praf si de cenusa. Din aceasta cauza toti îi spusera Cenusareasa.
Într-o zi, omul cel bogat avu drum la târg si, înainte de a pleca, îsi chema fetele sa le întrebe ce sa le cumpere.
Rochii frumoase! spuse prima.
Perle si diamante! zise a doua.
Dar tie ce sa- ti aduc, Cenusareaso?
Mie, tata, ada- mi primul ram care ti- o atinge palaria în drum spre casa.
Întors acasa, tatal împarti celor doua fete vitrege cadourile scumpe, iar Cenusaresei îi dete o ramura de alun, caci aceasta îi atinsese prima palaria în drum spre casa. Fata îi multumi si se duse la cimitir, unde înfipse ramul de alun în mormântul mamei sale. Apoi plânse amarnic.
Ramurica prinse radacini si cu timpul crescu. Cenusareasa mergea de trei ori pe zi la mormântul mamei sale si plângea de amarul sortii ce- i fusese harazita.
Într- o noapte, în care Cenusareasa adormi ca de obicei, cu fata scaldata în lacrimi, îi aparu o zâna care- i zise:
- Ori de câte ori îti vei dori ceva, o pasare alba va veni pe ramura de alun ce- ai sadit- o la mormântul mamei tale si- ti va îndeplini dorinta.
La vremea aceea, printul tarii invita toate fetele frumoase din tara la o mare serbare, ce avea sa dureze trei zile, caci dorea sa- si aleaga o sotie.
Surorile vitrege ale Cenusaresei nu- si mai încapeau în piele de bucurie ca fusesera si ele invitate; o chemara pe Cenusareasa si- i detera porunca:
- Lustruieste- ne pantofii, pregateste- ne cele mai frumoase rochii, caci mergem la serbare, la palat.
Cenusareasa le îndeplini toate poruncile, dar când n- o vedea nimeni, plângea amarnic, pentru ca tare si- ar fi dorit sa mearga si ea la bal.
În cele din urma îsi lua inima în dinti si o ruga pe mama ei vitrega s- o ia si pe ea la bal.
- Pe tine, Cenusareaso? îi zise mama vitrega. Ţi-ai pierdut mintile? Esti acoperita de cenusa si vrei la bal?
Fata o ruga fierbinte si- ndelung, pâna ce mama sa vitrega îi zise:
Ei bine! Îti desert un blid de linte în cenusa. Daca o alegi în doua ore, vii cu noi la bal.
Înainte de a se apuca de treaba, Cenusareasa dadu o fuga la mormântul mamei sale. O pasare alba era deja la mormântul mamei sale. Atunci, Cenusareasa zise:
Porumbeilor, turturelelor, pasarelelor din cer, veniti sa ma ajutati la treaba!
Când ajunse acasa, în bucatarie se apucasera deja de treaba doi porumbei albi, un pâlc de turturele si multe alte pasari. Într- o ora treaba fu gata.
Cenusareasa alerga fericita cu blidul de linte la mama- sa, convinsa ca va fi luata si ea la bal.
Nu te iau la bal! Nu stii sa dansezi si o sa ma faci de râs, spuse mama vitrega.
Cenusareasa izbucni în plâns. Maica- sa, ca sa scape de ea si sa n-o mai auda cum se tânguie, îi dadu iar de lucru:
Daca alegi într- o ora meiul din cenusa, poti sa vii cu noi!
Cum sa faci asa o treaba într- o ora? Meiul avea bobul mult mai mic decât lintea.
Cenusareasa alerga iarasi la ramul de alun, chema din nou în ajutor pasarile cerului si acestea sosira numaidecât. Se apucara imediat de treaba: pic, pic, pic, fiecare pasare alegea cu sârg, bob cu bob, meiul din cenusa. Într- o jumatate de ora, meiul fu ales si Cenusareasa alerga cu blidul, tresaltând de bucurie, la mama- sa. Era sigura ca va fi luata si ea la bal.
Degeaba, cenusareaso, îi zise mama vitrega. N- ai cum sa vii cu noi, ne- ai face de rusine.
Îi întoarse spatele, se urca în caleasca alaturi de celelalte fete si plecara spre palat.
Cenusareasa ramase singura, trista si îndurerata, cu lacrimile siroindu- i pe obraji. Deodata, îsi aminti da pasarea alba care o ajuta sa i se îndeplineasca orice dorinta si, dupa ce se spala si- si aranja parul, alerga spre alun. Aici grai astfel:
o - Scutura- ti, alunel, ramul.
Daruie- mi rochita de aur!
În clipa aceea se auzi un fosnet si pasarea din alun îi arunca o rochie brodata cu fir de aur si argint si niste pantofiori de matase.
Cenusareasa se îmbraca repede si pleca la petrecere. Era frumoasa ca o zâna.
La palat balul era în toi. Oaspetii erau prinsi în vârtejul dansului; cele doua surori vitrege erau alaturi de mama lor. N- o recunoscura pe Cenusareasa. Crezura, ca toti ceilalti, ca era vreo printesa straina, atât era de frumoasa si stralucitoare.
Printul se minuna când vazu o necunoscuta atât de frumoasa intrând în sala. Merse sa o întâmpine si o si invita la dans. Din clipa aceea nu se mai dezlipi de ea. Ori de câte ori venea un lat tânar s- o invite la dans, printul avea acelasi raspuns:
- Nu se poate, danseaza numai cu mine.
Cenusareasa era numai cu ochii pe orologiul din perete caci, pentru a nu fi recunoscuta, trebuia sa plece înainte de miezul noptii. Când vazu ca se apropie ora, îi spuse printului:
Am obosit, ajunge pentru azi, trebuie sa plec spre casa.
Te însotesc, se oferi printul, caci ar fi vrut sa afle unde locuieste fata.
Mersera o bucata de drum împreuna, dar când ajunsera aproape de casa Cenusareasa o rupse la fuga si intra pe poarta, iar printul nu reusi sa o ajunga din urma.
Cenusareasa
îsi îmbraca repede hainele ponosite si pline de
cenusa, pasarea cea alba veni în zbor si- i lua
vesmintele de bal, iar când ceilalti ajunsera acasa
A doua zi lucrurile se petrecura la fel: cele doua surori trufase si mama lor se urcara în caleasca si plecara la bal, lasând- o pe Cenusareasa acasa, trista si cu lacrimi pe obraji.
Cenusareasa alerga la alun si ceru din nou vesminte de bal, iar de data asta primi o rochie si mai frumoasa, si mai stralucitoare, împreuna cu o pereche de pantofiori din matase, batuti de diamante.
Toata lumea se minuna din nou de frumusetea fetei. Când aceasta îsi facu aparitia în sala de bal.
Printul dansa cu ea toata noaptea, apoi, catre miezul noptii, o conduse spre casa. Cenusareasa, când se apropie de casa, o zbughi iar la fuga, iar printul îi pierdu urma.
Nu stia ce sa mai creada bietul print despre fata atât de frumoasa si atât de misterioasa.
si veni si a reia zi de petrecere. Sosira invitatii, sosira si surorile vitrege ale Cenusaresei, alaturi de mama lor. Sosi si Cenusareasa. De data asta rochia ei era toata din aur, batuta cu diamante, la fel si pantofiorii. Nimeni nu mai vazuse asa ceva vreodata. si Cenusareasa se minunase de vesmintele ce i le daruise pasarea alba din alun.
Printul dansa, ca si în celelalte nopti, numai cu Cenusareasa. Nu- si putea lua privirea de la ea, atât era de frumoasa si de stralucitoare.
Când se apropie de miezul noptii, Cenusareasa zise:
- Ajunge pentru azi. Ma duc acasa. Printul o conduse pâna la usa si, pentru ca era foarte târziu, Cenusareasa o zbughi la fuga, pe treptele palatului.
Numai ca, în timp ce cobora în fuga pe trepte, îsi pierdu un pantofior. Printul îl lua în mâna, îl admira si îl puse bine.
A doua zi printul se înfatisa în casa cenusaresei, caci bagase de seama poarta prin care intra fata:
- Vreau sa- mi aleg mireasa din casa aceasta, zise el plin de bucurie. O voi lua de sotie pe cea careia i se va potrivi acest pantofior.
Cele doua surori vitrege nu mai puteau de bucurie când auzira vorbele printului. Cea mare încerca prima pantoful. Numai ca degetul mare nu voia nicicum sa intre. Se chinui biata fata, se chinui, dar degeaba. Maica- sa, vazând una ca asta, îi zise:
- Taie- ti repede degetul cel mare! Oricum, ca regina, n- o sa ai de umblat pe jos. Zis si facut. Îsi taie degetul si încalta pantofiorul.
Printul, când vazu ca vine încaltata cu pantofiorul, o urca în caleasca sa si porni cu ea spre palat.
Drumul trecea pe lânga cimitirul în care era îngropata mama Cenusaresei. Când ajunsera în dreptul acestuia, pasarea alba din alun începu a cânta:
-Cru, cru, cru, frumoasa fata,
La picior însângerata,
Mireasa adevarata
E înca la ea acasa.
Printul privi spre piciorul fetei si vazu cum sângele îi siroia prin pantofior. O duse înapoi acasa la tatal ei si zise:
Nu ea este mireasa adevarata! Sa încerce si cealalta fata pantofiorul.
Disparu si aceea în odaie si încerca sa încalte pantofiorul. Se stradui cât putu, dar degeaba, calcâiul îi ramânea pe dinafara.
- Taie- ti o bucatica din calcâi, ai zise mama- sa, punându- i în mâna cutitul. si fata o asculta. O lua printul si pe acesta spre palat, dar pe drum, în dreptul cimitirului, iar se auzi glasciorul de pasare:
- Cru, cru, cru, frumoasa fata,
La picior însângerata,
Mireasa adevarata
E înca la ea acasa.
Printul îsi coborî privirea si vazu sângele gâlgâind din pantofior. Îsi întoarse caleasca si o duse pe fata acasa.
Nici aceasta nu e mireasa adevarata! Alte fete nu mai aveti? îi întreba el pe cei doi parinti. .
Nu avem, zise tatal; numai de la prima nevasta, mai am o fiica, o Cenusareasa mica si prostuta. Dar n- are cum sa fie ea mireasa!
Trimite- o încoace! Zise printul.
Nu, nu, nu, sarira celelalte fete si mama vitrega.
Vreau s- o vad, zise hotarât printul.
N- avura încotro si o chemara si pe Cenusareasa. Aceasta, dupa ce se oprimai întâi în bucatarie de se spala pe fata si îsi scutura nitel hainele, intra si facu o plecaciune în fata printului. Tânarul îi întinse pantofiorul. Cenusareasa se aseza pe scaun, îl încalta si- si ridica privirea, zâmbind.
Atunci, printul recunoscu dintr- o data mândretea de fata cu care dansase trei seri la rând.
Ea e mireasa mea adevarata! Striga printul fericit.
Mama si surorile palira de invidie, dar nu zisera nimic, de teama ca printul sa nu le judece pentru înselaciune.
Printul îsi lua mireasa si pornira spre palat. A doua zi facura o nunta stralucitoare, cum nu s- a mai vazut pâna atunci.
si se adeverira cuvintele mamei Cenusaresei: fiind mereu buna si blânda, soarta i se schimbase în bine- ajunsese regina si trai fericita, alaturi de sotul ei, pâna la adânci batrâneti.
|
