Legende si superstitii
motto: ,,Când cunoastem natura tuturor lucrurilor, suntem liberati de superstitie si de frica mortii, nu ne tulbura nestiinta, din care provin adesea spaime grozave; în sfârsit vom fi si mai morali, când vom cunoaste ce cere natura." - Cicero
1. Mituri românesti - muntele sacru al dacilor
Muntele ascuns al lui Zamolxis - muntele Guzu
Conform vechilor traditii, o însusire a muntelui sacru trebuia sa fie aceea de a se ascunde privirilor, dar nu într-o banala ceata, care ar exclude ideea de supranatural. Or, un asemenea fenomen, real, a fost descris: "... acest cel mai înalt pisc al masivului Godeanu uneori se ascunde. Daca vii din Retezat spre apus si e senin si soarele straluceste în sens avantajos, Gugu poate fi învaluit în ceata, sau cine stie cum si în ce, fiindca pentru vedere apar numai cerul si orizontul, ca si cum muntele ar fi straveziu. Nu se întâmpla totdeauna aceasta, poate destul de rar, dar uneori muntele Gugu se ascunde." (Victor Kernbach - "Muntele ascuns al lui Zamolxis", România pitoreasca nr.7/1972).
Înainte de a da o explicatie acceptului de egalitate între "muntele sacru" si Vf. Gugu, trebuie subliniat ca este vorba de un fenomen optic de reflexie totala a luminii, care se produce în anumite conditii meteo. El se datoreaza straturilor de aer, cu densitati diferite, care se "pliaza" pe versantii estici ai muntilor din zona, în conditii de calm atmosferic local. Fenomenul, um miraj de o deosebita complexitate, poate fi explicat prin rolul de factor determinant ce-l are "centrul de frig local", generat de prezenta a doua caldari glaciare în imediata apropiere a vârfului Gugu si a vârfului Cracul Pesterii, care modifica densitatea stratului de aer si, implicit, indicele de refractie. Un alt fenomen asociat acestui "centru" este cel de drenare a nebulozitatii (cea&# 434e43e 355;a, nori) de pe versantul estic al celor doua vârfuri sub forma unui condens în albia pârâului Branului. Pe versantul vestic, fenomenul determina precipitatii, care alimenteaza pârâul Izvorul Gugului. În aceste conditii, mai ales deasupra versantului rasaritean, este frecvent cer senin. Caracteristicile mentionate confera locului o trasatura de "sacralitate", dar mai ales versantului estic îi ofera conditii ce permit observarea cerului. Conexând cele de mai sus cu afirmatia lui Strabon legata de faptul ca Zamolxis "întemeiat pe semne ceresti, facea prorociri...", se pot avansa urmatoarele:
- în perioada în care Zamolxis "îi învata pe fruntasii tarii", în sec VI î.e.n., în zona paralelei 45, clima Europei se racise considerabil (dovada studiile de climatologie istorica, pe baza miscarilor ghetarului Fernau), rezultând si o nebulozitate accentuata si de lunga durata, ceea ce ridica probleme în privinta amplasarii unui observator astronomic.
- Zamolxis a cautat un loc, de unde, în ciuda conditiilor neprielnice, sa poata observa nestingherit cerul. Acest loc a fost gasit, era "o locuinta subpamânteana", în fapt o crevasa naturala în apropierea vârfului muntelui, care a fost modificata, pentru a obtine un coridor din care se putea observa cerul într-o anumita deschidere unghiulara.
Muntele sacru al lui Zamolxis - muntele Ceahlau
O alta locatie a muntelui sacru al lui Zamolxis este Muntele Ceahlau.Un argument il poate constitui si faptul ca grecii lui Strabon calatoreau frecvent spre tarmurile Pontului Euxin, unde aveau cetati proprii, astfel încat puteau foarte bine sa afle cu usurinta de existenta unui munte renumit în partea rasariteana a tarii daco-getilor. Mai mult, conform celor afirmate de D. Cantemir, uneori, din Cetatea Alba se putea vedea Ceahlaul, fenomen ce nu putea sa scape grecilor, locuitorii antici ai cetatii. În anumite conditii meteorologice, iarna dupa încetarea unei puternice ninsori, din blocul Institutului Geologic al Romaniei, situat în nord-vestul Bucurestiului, uneori, poate fi vazuta o imagine fascinata a Masivului Bucegi, care, desi situat la peste 150 km departare, apare cu detalii incredibile, pâna la nivel de pâlcuri de padure si poiene mari. Atunci, datorita puritatii aerului si existentei mai multor paturi de aer cu densitati si umiditati diferite, se produc reflexii, refractii, mariri si apropieri de imagini, toate împreuna generând un fenomen optic de mare raritate.
2. Legende
2.1. Legenda curcubeului
Astfel, oameni buni, de fiecare data cand ploaia curata pamantul, cautati un curcubeu pe intinsul cerului. Cand apare, tineti minte ca fiecare dintre voi este special.
2.2. Legenda biblica a curcubeului
Iar dupa ce s-au retras apele, corabia a poposit pe muntele Ararat, aproape de Armenia, lânga Caucaz, ca s-a vazut vârful muntelui. Acolo s-a oprit.
Si n-a iesit Noe din corabie. Dupa noua zile Noe a dat drumul la un porumbel, sa vada daca da de pamânt. Porumbelul a zburat si a vazut ca n-are de ce se agata si a venit iar la Noe. Si a dat drumul la un corb. Corbul a gasit niste hoituri, simbolul omului pacatos. Nu s-a mai întors corbul nici în ziua de azi.
Porumbelul, când i-a dat drumul a doua oara, s-a întors cu o mladita de maslin în cioc. Si atunci Noe a coborât din corabie si a adus mai întâi jertfa de multumire lui Dumnezeu. Când a adus jertfa de multumire, ploile încetasera, si deodata a aparut un curcubeu si a auzit glasul lui Dumnezeu: "Nu te mai teme, Noe, acesta-i semn de legatura vesnica între Mine si neamul omenesc. Curcubeul Meu va straluci pe cer totdeauna, când vor înceta ploile". Prima data s-a aratat curcubeul când a iesit Noe din corabie.
2.3. Legenda "Olandezului zburator"
Olandezul zburator", este o corabie-fantoma despre care se spune în credinta populara ca bântuie apele din jurul Capului Bunei Sperante. Legenda are mai multe variante, dar cea mai comuna este cea în care se vorbeste despre capitanul vasului, Vanderdecken, care a fost condamnat pentru blasfemia sa sa navigheze în jurul Capului pe vesnicie, fara sa poata opri pe tarm. În versiunea olandeza, capitanul este fantoma ducelui matroz Van Straaten. Aparitia "Olandezului Zburator" este considerat de marinari un semn al dezastrului. Legenda germana îl face pe Herr Von Falkenberg erou, pretinzând ca este condamnat pe vecie sa navigheze în jurul Marii Nordului, pe un vas fara cârma sau timonier, jucând zaruri cu diavolul, având drept miza sufletul sau. Sir Walter Scott spune ca "Olandezul Zburator" a fost de fapt un vas incarcat cu lingouri de aur. La bord a fost comisa o crima; iar apoi ciuma s-a abatut peste cei de pe vas, iar toate porturile au fost inchise pentru acestia. Legenda a fost folosita de Wagner în opera sa "Olandezul zburator".
Legenda se poate explica prin aparitia relativ frecventa a mirajului superior deasupra apelor reci din Marea Nordului sau de la Capului Bunei Sperante.
3. Curcubeele in religie, mitologie si credinte populare
Curcubeul are un loc in legenda datorita frumusetii si dificultatii de a explica acest fenomen inainte de lucrarea lui Descartes din secolul 17 (desi, asa cum am mentionat anterior, Theodoric of Freiburg a dat o explicatie satisfacatoare in sec 13).
In
mitologia greaca, curcubeul este
considerat a fi un drum facut de un mesager (Iris) intre pamant si cer. În literatura clasica a antichitatii,
curcubeul personifica pe zeita Iris. În Grecia Antica, unde toate fenomenele naturale erau
personificate, întruchipând zei sau zeite, curcubeul era zeita Iris. Era mesagera cerurilor, ce zbura cu viteza vântului de la un orizont la
celalalt, si chiar în strafundul marii. Prin curcubeul de
pe cer, Iris arata oamenilor calea pe care o strabatuse de la un
capat la altul al boltei ceresti, pentru ai ajuta, aripile si
hainele ei colorate fiind impregnate de lumina
soarelui. În alte epoci, acesta era pur si simplu considerat drumul pe care
îl traversa mesagerul Zeitei Hera, sotia lui Zeus.
n mitologia chineza, curcubeul era o deschizatura a cerului sigilat de Goddess Nuwa folosind pietre de 5 culori diferite.
În mitologia hindusa, curcubeul este numit Indradhanush, insemnand curcubeul Indrei, dumnezeul luminii si furtunii.
Unii budisti sustin ca culorile reprezinta cele sapte planete sau cele sapte regiune majore ale terrei.
În traditia islamica se spune ca curcubeu cuprinde doar patru culori - rosu, albastru, verde si galben, reprezentând cele patru elemente.
n mitologia nursa, un curcubeu nimit Bifrost Bridge, face legatura între regiunea Asgard su Midgard, casele dumnezeilor si oamenilor, respectiv.
In Biblie, curcubeul este un simbol al promisiunii mutuale dintre Dumnezeu si om, si Dumnezeu ia promis lui Noah ca el nu va mai inunda niciodata Pamantul. În Vechiul Testament, Dumnezeu îi arata lui Noe un curcubeu ca semn de îndurare pentru omenire, dupa Potop.
Curcubeu a devenit simbolul unei moderne miscari înauntrul lui Judaism numit B`nei Noah. B`nei Noah sunt non-evrei care au continuat sa urmeze directiile stramosului lor Noah. Miscarea noahida isi are radacinile in traditia evreeasca, mai exact Talmud. Corpul curcubeului este un important concept in budismul Tibetan.
Incasii credeau despre curcube ca era un dar de la Zeul Soare.
Peruvienii primitivi aveau atâta veneratie pentru curcubeu încât stateau muti pe întreaga durata cât acesta ramânea pe cer.
Atât înteleptii Norse cât si cei din tribul Navajo spuneau ca arcul multicolor ce se forma pe cer era un pod între cer si pamânt.
Indienii Mojave din Arizona considerau curcubeul o succesiune de practici magice de care Creatorul avea nevoie pentru a face ca ploaia sa se opreasca. Dar pentru a pune capat unei furtuni violente era nevoie de întreaga paleta de culori.
Indienii Shoshoni cred ca bolta cereasca este o cupola de gheata de care curcubeul, care este un sarpe gigantic, îsi freaca spinarea, iar particulele de gheata ce se desprind de e cupola în acest timp, vor reveni înapoi pe pamânt, iarna sub forma de zapada, iar vara sub forma de ploaie.
Indienii Picior Negru denumesc curcubeul palaria ploiii, undita batrânului sau lasso-ul.
Indienii nord-americani credeau despre curcubeu ca era Calea Sufletelor, interpretare pe care o întâlnim la multe alte popoare.
In Asia Centrala si de nord se spune despre curcubeu ca este o camila care poarta pe spate trei oameni, primul bate la toba, si este tunetul, al doilea flutura o esarfa, fulgerul iar cel de-al teilea trage capastrul facând astfel ca apa (ploaia), sa curga din gura camilei.
Pentru japonezi curcubeul este "podul plutitor al cerurilor".
Miturile hawaiene si polineziene îl descriu ca pe calea spre lumea superioara. În Polinezia curcubeul este chiar calea zeilor.
Bastinasii din Noua Zeelanda credeau ca sefii de trib decedati se foloseau de curcubeu pentru a ajunge în noua lor locuinta din ceruri.
O credinta ebraica spune ca daca Yahwe îsi lasa de-o parte arcul si îl agata de nori, acesta este semn ca i-a trecut mânia.
Arabii vedeau curcubeul ca pe o tapiterie cereasca tesuta de vântul ce batea dinspre sud.
In mitologia africana se crede despre curcubeu ca este un sarpe urias ce iese la pascut dupa ploaie, si care va devora pe nefericitul pe care îl va întâlni în cale.
O legenda kenyana spune ca Dumnezeu a creat doua curcubee, unul barbat si celalalt femeie, ambele trebuind sa lucreze împreuna pentru a opri ploaia.
Poveste malayeziana spune ca un curcubeu marcheaza sfârsitul unei perioade cu ploi torentiale sau una în care s-au petrecut mari nenorociri.
Frecvent, curcubeul este asociat cu numele Caii Lactee. Numele Caii Lactee în araba se traduce prin Poarta Cerului, iar în rusa curcubeu înseamna "poarta cerului". În alte zone curcubeu se spune Poarta Raiului; sau se crede ca este o raza de lumina ce cade pe pamânt atunci când Sf. Petru deschide poarta railului.
Pentru finlandezi si laponi curcubeul era secera sau arcul zeului Tunetului, un iscusit arcas a carui sageata era fulgerul .
Pentru groelandezi curcubeul este tivul hainei divinitatii.
Pentru vechii galezii curcubeul era jiltul zeitei Ceridwen.
Exista un mit germanic în care curcubeul este vasul în care Divinitatea a folosit-o atunci când a colorat penajul pasarilor. Exista o traditie medievala germana considera ca înainte cu patruzeci de ani de sfârsitul lumii nu va mai apare curcubeul de aceea oamenii se simteau mângâiati ori de câte ori vedeau curcubeul pe cer.În Suabia si Bavaria sfintii coboara din cer pe pamânt pe curcubeu.
În Alpii Austriei, se spune ca sufletele celor drepti urca pe curcubeu spre cer.În unele regiuni din Franta, curcubeul se numeste "podul Sfântului Duh", iar în multe regiuni este numit "podul Sfântului Bernard sau a Sf. Martin, sau a Sf. Petru. Pelerini basci îl numeau "puente de Roma" (podul de la Roma). Uneori, însa, era numit Croix de St. Denis (Crucea Sf. Denise) sau a Sf. Leonard, sau a Sf. Bernard, sau a Sf. Martin). În alte zone ale Frantei, curcubeul se mai numeste la porte de St. Jacques (poarta Sf. Jacques), iar calea lactee este numita " chemain de St. Jacques" (Calea Sf. Jacques).
În Italia numele de arco de Santa Marina este un nume relativ familiar.
Potrivit unei credinte populare poloneze îngerii lasau aur la capetele curcubeului, dar numai un om gol pusca il putea gasi.
Conform zicalei marinaresti care spune ca atunci când cerul noptii este rosu,vremea va fi frumoasa a doua zi, acelasi lucru prevesteste si curcubeul ce apare în timpul noptii.
Unele popoare cred ca ou de Pasti a fost de fapt un curcubeu enorm pe cer, arcada curcubeului fiind de fapt jumatatea de sus a imensului ou cosmic. Soarele era galbenusul care se scurgea, restul oului fiind in pamant, sub orizont. In alte parti, se credea ca sarbatoarea de Pasti s-a nascut de fapt de tocmai de la aceasta idee, a oualor colorate, si ca originea colorarii oualor se afla chiar in legenda mai sus prezentata despre culorile uriasului ou-curcubeu cosmic.
Acceptiunea curcubeului ca pod sau cale era larg raspândita. Pentru unii curcubeul era cel mai bun dintre poduri, construit din trei culori, pentru altii expresia de "a construi pe curcubeu " însemna o afacere falimentara, un efort inutil.
În Anglia - Aelf reprezinta aceeasi faptura supranaturala. Intr-o anumita zi calendaristica, doar la apusul soarelui, ele se ridica la suprafata si pot fi vazute în toata splendoarea lor cum pasesc imateriale peste ape, stralucind în toate culorile curcubeului, de o frumusete indescriptibila.
Pentru oamenii satelor românesti curcubeul, curcubaul sau curcuboul era o fiinta extrem de mare, cu cap si cu una sau doua guri (gura semana cu cea a boului si se afla la capatul mai frumos!). Aceasta fiinta ar locui în cer, pe pamânt venind si aprovizionându-se cu apa, fiind adesea însetat. Oamenii cred ca este trimis chiar de Dumnezeu atunci când se termina apa în cer. Este de înteles astfel de ce curcubeul a fost socotit adesea drumul de la cer la pamânt. Alteori se crede ca ar fi un balaur al cerului, în gusa sa strângând provizii de apa. Peste tot exista opinia ca nu bea apa de-a dreptul din râuri, iazuri, fântâni sau mari, ci printr-o pietricica gaurita, numita adesea "ceraunia" sau "piatra fulgerului". În ritualurile stravechi, practicate în satele de munte ale Buzaului, pentru ca vacile furate de lapte sa-si primeasca mana înapoi, se fac diferite descântece cu o app anume, trecuta prin "piatra curcubeului". Aceasta este o piatra ovala, cu diametrul in grosime de aproximativ 10 centimetri si este strapunsa prin mijloc, dintr-o parte in cealalta. I se spune asa fiindca se crede ca a gaurit-o Curcubeul, ca sa poata sorbi apa din rau sau din lac, dupa ploaie, prin ea.
Curcubeului i se mai zice si "Brâul Maicii Domnului", "stergarul cerului", "Podul Soarelui". De ce bea el apa nu se stie si nici când bea nu-l poate vedea nimeni. Ceasul acela, clipa, locul, ramân o taina. Daca, din întamplare, cineva bea apa din acelasi loc, imediat dupa el, sau calca pe acolo, acela ramâne om însemnat. Iar cine gaseste "piatra curcubeului" este considerat norocos si o pastreaza ca pe o comoara, din generatie în generatie. Apa strecurata, trecuta prin ea, se foloseste în multe leacuri, iar la vaci este folosita pentru vindecarea "rasfugului".
Multe din denumirile sale populare fac trimitere la cuvântul "brâu", fiind ba al Maicii Domnului, ba al cerului, ba al Cosânzenii, ba al popii, însa, cel mai adesea, este al lui Dumnezeu. Fiind al Domnului, evident este sfânt, multi oameni închinându-se atunci când apare pe cer; credinta oamenilor era ca Dumnezeu "s-a încins cu brâul" ca sa stea ploile. Influenta biblica este usor sesizabila în multe dintre credintele românilor privitoare la curcubeu.
Revenind la explicatiile populare referitoare la obârsia curcubeului, amintim ca acestea sunt mai multe si pline de imaginatie. Asa, curcubeul nu ar fi altceva decât o fata de om bogat ce pastea vitele pe malul unui pârâu. Peste ea ar fi venit un nor si ar fi luat-o la cer, aici prefacând-o "în brâul frumos pe care îl vedem si astazi"; alteori, ar fi facut din trei surori: "Una rosa, una galbena si una albastra", aceste culori fiind, alaturi de verde, culorile predominante ale curcubeului. Imaginatia arhaica l-a socotit uneori un drum pe care merg balaurii sau zmeii atunci când duc apa în cer. Adeseori, curcubeul este o combinatie ciudata între duminica evreiasca (dunga rosie) si cea crestineasca (dunga albastra) sau un amestec de soare si de apa, aceasta explicatie fiind mai apropiata si de cea stiintifica. Cert este ca Dumnezeu a creat curcubeul cu o sarcina extrem de precisa: sa faca rost de apa pentru ploile atât de trebuincioase pamântului, acesta vestind, totodata, si încetarea ploilor ce riscau sa devina vatamatoare pentru pamânt! Poporul crede despre curcubeu ca nu se sfieste sa suga apa chiar din ploaie, atunci când aceasta tindea "sa înece pamântul", iar ori de cât ori apare pe cer curcubeul: e un semn ca Dumnezeu nu a uitat de tot pe oameni.
5. Semne aducatoare de ploaie
O aura în jurul Lunii
Un curcubeu ce apare sâmbata
Un cer rosu dimineata
Proiectul realizat ne ajuta in cunoasterea fenomenelor fizice si a explicatiilor acestora, pentru a face diferenta intre superstitie si realitate, intre informatie eronata, preluata,supusa prejudecatii, si adevarului.
Poate cea mai importanta dintre "probele"dezvoltarii personale si spirituale este dobandirea cunoasterii, intelepciunii(bineinteles adaptata la natura umana limitata) si armonizarea ei cu tot ce ne inconjoara.
"Intelepciunea nu o primim. Trebuie a o descoperi pentru noi insine, in urma unei calatorii pe care nimeni n-o poate face pentru noi."(Marcel Proust)
Ati avut cel mai usor capitol (nu ati avut de tradus) si nici macar nu ati luat toate informatiile de pe site-urile indicate, nu ati prelucrat deloc informatia conform indicatiilor din clasa si nu ati redactat în limba romana si cu formatul indicat de catre mine la ultima ora. Ar fi cazul sa treceti la treaba! Trebuie sa realizati o introducere care sa reflecte si continutul întregului proiect, nu numai obiectivele.
|
