ADJECTIVIZAREA PRIN CONVERSIUNE
5.2.1. ADJECTIVIZAREA GERUNZIULUI
Câinele statea în prag si îi era parca frig uitându-se la ei, bâtâia pe picioare si când femeia îi arunca un os nici nu se vazu ce se întâmpla cu el, nici nu cazu jos si câinele nu facu decât un singur hap si îl trimise în el între coastele lui tremurânde. (vol. II, pag. 151)
5.2.2. ADJECTIVIZAREA PARTICIPIULUI
Avea fata rosie si obosita, iar naduseala îi curgea siroaie înnegrite peste obraji si gât. (vol. I, pag. 7)
Baiatul se repezi asupra ei si o apuca de picior, oaia nu se misca, dar când îsi simti piciorul prins zvâcni pe neasteptate si-l trânti pe baiat cu burta la pamânt. (vol. I, pag. 9)
- Pai sa te duci la examen, zise femeia, iarasi cu gândul împrastiat. (vol. I, pag. 10)
Lânga vale se întindea un fel de grând lat, mai mult un fel de iaz parasit de apele râului care curgeau pe marginea satului. (vol. I, pag. 11)
Cele doua fete taceau. Niculae se uita la tatal sau nemiscat, cu ochi pironiti pe fruntea larga, descoperita de golul parul cazut de o parte si de alta a crestetului. (vol. I, pag. 16)
- Scoal' în sus! Zise Moromete încet, dar cu un glas îndesat. (vol. I, pag. 19)
Era al unei fete parasite, cântat însa de un flacau. (vol. I, pag. 20)
Tu auzi , ma? Întreba Moromete cu un glas nelinistit de tacerea fiului. (vol. I, pag. 25)
Îl apuca pe cel cu palaria gaurita si-l izbi de pamânt. (vol. I, pag. 29)
Nu se poate, spunea femeia cu glasul ei ascutit.(vol. I, pag. 33)
si râse hurducat plesnindu-si palmele una de alta, apoi frecându-le repede în semn de mare bucurie nestapânita. (vol. I, pag. 34)
Se pare ca era si el uimit de amenintarile nelamurite pe care cei trei fii ai lui, mai ales cei doi, Paraschiv si Achim, i le transmiteau la ureche pe cai ocolite, prin Guica, prin Tudor Balosu si prin Parizianul. (vol. I, pag. 38)
De ce nu vreai, omule? a continuat ea si glasul omului leganat si domol de munteanca s-a facut dârz.(vol. I, pag. 44)
Victor Balosu fusese câtva timp voiajorul firmei de la care cumparase masina de cusut si învatase sa foloseasca cu gravitate cuvintele putin cunoscute. Nici el, nici taica-sau nu bagara de seama ironia ascunsa a vecinului. (vol. I, pag. 54)
Statea cu un picior proptit în marginea prispei, cu fruntea lui groasa si 14414m123o rosie de îmbufnare si se încalta cu niste opinci vechi. (vol. I, pag. 55)
- Ce-ti pasa tie? zise mama întorcându-se în tinda. Uite, acu' se întoarce ala si când o vedea grajdul nerânit, iar începe sa înjure. (vol. I, pag. 62)
- Ei, ia asculta, Guico, iesi afara ca acu' matur batatura cu tine! zise fata cea mare, Tita, cu un glas linistit, ca al tatalui. (vol. I, pag. 63)
Cu miscari linistite dadu frâu liber capastrului si se încorda, calul simtind strânsoarea, tâsni înainte si o lua la goana. (vol. I, pag. 65)
E adevarat ca uneori omul se uita la pândar - ce ciudat foarte putini stiau cum îl cheama - se uita la pusca lui, la cornul lui de bou din care suna, la fata lui întepenita si solemna si îl asigura cu o blândete suspecta în glas ca data viitoare chiar el, tatal copilului, o sa duca vita la obor înainte de a scapa în bucatele mosiei. (vol. I, pag. 67)
- Aaa! . aaa! .aaa! . urla Niculae cu un glas înnebunit de groaza. Aaaa! Aaa! Ma omoara! Aaa!. (vol. I, pag. 69)
Caruta facuta de Iocan a stârnit uimirea oamenilor. (vol I, pag. 71)
Tocmai se facuse o tacere de-o clipa si noul venit se folosi de ea ca sa fie si glasul lui auzit de toti. (vol. I, pag. 79)
Începu apoi sa citeasca, deodata, cu un glas schimbat si necunoscut, parca ar fi tinut el un discurs celorlalti. (vol. I, pag. 79)
Gruparile ,,crestine" întelesera sensul ascuns al amenintarii si dadura înapoi, declarând ca ,, noi, care ne iubim în egala masura tara." (vol. I, pag. 85)
- Ce sa am cu dumneata! raspunse Ţugurlan neprietenos, aruncându-i lui Moromete o privire întunecata. (vol. , pag. 87)
Muierea lui Ţugurlan era o femeie blânda si avea în priviri si în chip acea lumina ciudata pe care o da numai durerea necontenita, lumina care seamana cu bucuria si care de fapt nu e prea departe de ea. (vol.I, pag. 93)
I-am dat numai o mie, adauga atunci cu ciudata voiosie si cu o voce scazuta ca si când agentul, care acum era departe, ar fi putut sa-l auda. (vol. I, pag. 100)
Toate iernile cu gura cascata pe la munte si nemâncat si nedormit. (vol. I, pag. 108)
Când speria si stropea cu oua clocite muierile si copiii, mutul mormaia ca un urs sau urla ca un taur: aabreau! (vol. I, pag. 115)
Strigatele animalice ale lui Abreau, tipetele si râsetele ascutite spintecau aerul pâna departe, iar printre ele, neîncetat, ritmul clopoteilor, chemarea încordata a calusarilor, hap-sa!, uneori istovita si lunga, hap-sa si mereu în tactul rigid si intens al viorilor. (vol. I, pag. 116)
Nu se mai gândea nici la Botoghina, care socotea afacerea încheiata, se întreba mereu ce anume ar fi facut sa puna mâna pe locul Morometilor si nu vedea nimic si ura împotriva lui Moromete crestea în el în asa fel încât îsi dadea seama ca aceasta ura nu se va opri pâna ce nu-si va împinge curtea sub casa acestuia. (vol.I,pag. 118)
- Bietul de el, l-a prapadit de tot pârlita aia de Bisisica, murmura mama, la auzul glasului tremurat si plin de teama al baiatului. (vol. I, pag. 122)
În loc sa se supere, femeia avu un zâmbet ascuns. (vol. I, pag. 123)
În curte se ridicau doua soproane uriase sub care se odihneau o batoza vopsita în rosu si un vapor al carui cos razbatea printr-o gaura facuta în acoperis. (vol. I, pag.1 31)
Nila asculta în tacere, cu pleoapele lasate cu totul peste ochi ca si când ar fi adormit. (vol. I, pag. 137)
- Moromete, spuse el cu o voce scazuta, intensa. (vol. I, pag. 163)
Ceva se pare ca începuse sa-l nelinisteasca; el sopti cu glas turburat plin de îndoiala:
- Paraschive! Stai! (vol. I, pag. 167)
Chipul necajit si ars de soare al femeii era acum linistit, plin de bunatate. (vol. I, pag. 173))
- Dar de ce n-au venit pâna acum? întreba Guica iar, cu o bucurie ascunsa. (vol. I, pag. 175)
El se opri în dreptul unui grup de trei patru fete care jucau ceva sarind într-un picior printre niste patratele si semne zgâriate în pamânt. (vol. I, pag. 179)
Doamna Lily schimba o privire scurta cu sotul ei, preotul, si iesi din cancelarie. (vol. I, pag. 180)
Ai uitat ca pâna anul trecut veneai aproape în fiecare zi la mine sa te învat cum sa predai o lectie? (vol. I , pag. 183)
Când intrara înauntru, curtea scolii era întesata de oameni si serbarea gata sa înceapa. (vol. I, pag. 185)
,, si va spun, domnilor, ca din situatia încheiata pe scoala iese ca oamenii nu-si dau copiii la scoala." (vol. I, pag. 186)
,, Eu va întreb, cui i-ar placea dintre dumneavoastra sa-si vada copilul îmbracat si încaltat si sa vie iarna sa învete, sa nu ramâna nestiutor? (vol. I, pag 189)
Nu este nimic de facut, plecarea în prima zi de secere pare sa fie un lucru obisnuit, totusi caruta si caii înhamati asteapta în batatura de mult timp; omul si copiii sunt gata; secerile si bota cu apa sunt puse în caruta; mâncarea gatita de cu seara asemeni; nu se stie însa pentru ce caruta sta timp atât de îndelungat în mijlocul bataturii. (vol. I, pag. 194)
Ei sunt aceea care vor munci, si o data lucrul început, nu va mai fi timp pentru vorba si glume. (vol. I, pag. 196)
Nila, cu chipul aprins, se întorcea se uita, îsi stergea sudoarea, nu zicea nimic, se apleca sa nu ramâna cu postata în urma.(vol. I, pag. 198)
Mama aprinse focul si puse la încalzit o tigaie mare, plina cu fasole scazuta. La lumina alba a zilei flacarile de paie pâlpâiau în culori galbene, când în umbre albe de aer topit si viu, care o înselau pe femeie frigându-i mâna. (vol. I, pag. 200)
Niculae ramase cu privirea deschisa larg spre chipul ei, cu bulbii ochilor arzând . (vol. I, pag. 203)
Încrederea înselata si dorintele calcate în picioare îl chinuiau pe baiat si asa de cumplit îi învinovatea prin hohotele lui disperate, încât toti se suparara si se rastira la el sa se ridice. (vol. I, pag. 204)
De anul trecut ar fi trebuit sa te pun la secere. (vol. I, pag. 205)
În acest timp pasii seceratorului înaintau în golul facut, calcând usor peste miristea ramasa. (vol. I, pag. 207)
Carnea lovita se auzi închis, ca de apa zdrobita. (vol. I, pag. 212)
si cu toate acestea, o bucurie necunoscuta si de neuitat îi stapâneste pe toti. (vol. I, pag. 214)
Îl cauta pe feciorul lui Aristide cu niste priviri negre, stralucitoare, cu chipul alb întepenit. (vol. I, pag. 225)
Ea ofta resemnata, cu privirea pierduta parca în niste departari fara sfârsit. (vol. I, pag. 229)
Cu toate ca Niculae daduse toata ziua cu furca la spatele masinii si se simtea zdrobit de oboseala, când se facu liniste deplina peste sat el deschise din nou ochii lânga spinarea tatalui sau si ca si data trecuta când se hotarâse plecarea lui Achim la Bucuresti, bucuria îi lua cu mâna oboseala si ramase treaz, cu privirea deschisa spre stelele de pe cer. (vol. I, pag. 236)
- Parinte, începu mama într-o soapta reculeasa, am un baiat si nu stiu ce e cu el. (vol. I, pag, 238)
,, Niculae, esti învatator? o sa spuna Ilinca cu privirea plecata. (vol. I, pag. 239)
Singur Moromete statea la o masa cu o înfatisare nepatrunsa si si-l striga. (vol. I, pag. 240)
Pe obrazul ei nemiscat începura sa alunece lacrimi mari. (vol. I, pag. 235)
Dadea miscarilor ei acea distanta dintre ea si lucruri în care trupul, daruindu-se întreg miscarilor pe care le facea, ferea sufletul de urmarile rele ale acestor miscari cum ar fi fost gândul ca munca este istovitoare sau murdara, nemeritata sau nepotrivita. (vol. I, pag. 262)
Paraschiv avea ca totdeauna aceeasi înfatisare a lui, lipsita de lumina, dedesubtul careia era greu sa banuiesti ce se petrece, iar Nila aceeasi frunte încretita în sus, care dovedea ca cu greu ar fi putut avea el o vointa vinovata. (vol. I, pag. 281)
Se aseza jos la picioarele ei cu acelasi glas bun continua povestea lui nesfârsita. (vol.I, pag. 289)
Peste feciori cazuse o tacere împrastiata în care cuvintele tatalui, neputându-se desparti în trei parti , întelesul lor îsi pierdea din putere si ajungea la urechile celor trei micsorat si demn de dispret, (vol. II, pag 19)
Ai crezut ca n-o sa auzim, spunea mama cu obrajii arzând în flacari de dusmanie nepotolita. (vol. II, pag. 25)
Înainte de praznic, gazda spala pe toata lumea chemata pe picioare, obicei ramas în sat din ceata îndepartata a timpului. (vol. II, pag. 30)
S-ar fi zis ca umblau în departare pe sub nori, zgâriind cu ciocurile lor ascutite creierii linistiti ai negurii. (vol. II, pag. 37)
Dar n-avea decât sa le îndure tatal daca îi placea sa afle ce gândea el, Niculae, despre faptele lui trecute. (vol. II, pag. 48)
A fost primul om care m-a primit cu bratele deschise când am venit aici. (vol. II, pag. 54)
,, Noi traim din umanismul secolului trecut, continua Niculae, si n-am fost în stare sa descoperim un nou umanism. (vol. II, pag. 57)
si îsi vârî fata în haina ca si când si-ar fi continuat un somn întrerupt. (vol.II, pag.65)
De jur-împrejurul izlazului si al miristii în care se prelungea, se vedeau porumburi înalte cu foile frânte, cu stiuletii umflati, cu matasea rosie. (vol. II, pag. 66)
- Ce sa faca? murmura Nastase cu o iritare ascunsa si posomorâta. (vol. II, pag. 75)
Sub întrebare se ghicea totusi o îndoiala, fiindca ramasese în aer o neîncredere pricinuita de aparitia ciudata a flacaului îmbracat toamna cu dulama si caciula de iarna. (vol. II, pag. 81)
Oameni adunati acolo de pomana, care faceau totuna cu galbenul de miere al luminii soarelui care batea din plin la ora aceea peste întreg pamântul. (vol. II, pag. 89)
Amenintarea fetei celei mici îsi facu efectul, si mama se întoarse acasa, dar nu trecu bine pragul ca din pat se auzi o voce înabusita care nu mai avea de mult puterea sa faca frica, dar al carei gât pastrase bine amenintarea sunetului care facea teama:
- Cine e? (vol. II, pag. 94)
Talpile ei desculte lasau urme nestricate pe batatura înmuiata.(vol. II, pag. 110)
Moromete nu zise nimic si noul venit se aseza. (vol. II, pag. 131)
Nu arata prea grozav Gheorghe al lui Udubeasca, descult si cam galbejit si cu camasa rupta în spinare, dar el nu parea sa se fi vazut vreodata cu ochii lui. (vol. II, pag. 170)
Pentru ca pe masura ce însuratoarea dorita de el se îndeparta din ce în ce mai mult de casa fetelor lui, acest respect sa se raceasca si în locul lui sa apara un fel de dusmanie vinovata amestecata însa cu un soi de tristete ratacita, ca o dimineata de toamna despuiata de frunze. (vol. II, pag. 173)
Apoi Niculae tacu si se aseza pe stanoaga podistei lipoveanului si nu trecu nici un minut si fara ca dinauntru sa se fi auzit vreo usa deschizându-se, vreo treapta coborâta sau vreo curte strabatuta de cineva, poarta de la drum se deschise usor ca de o mâna nevazuta si pe ea aparu Marioara. (vol. II, pag. 218)
Are mai bine de un an de când tine gura închisa si nu mai vrea sa scoata un cuvânt.(vol. II, pag. 242)
si aici Moromete se strâmba si în aceeasi clipa fruntea îi aluneca încretindu-se în doua parti, jumatate în sus si jumatate în jos cu o sprânceana ridicata si una coborâta si clatinând din cap în semn ca problema asta cu cotele nici nu merita sa mai vorbesti despre ea. (vol. II, pag. 278)
Moromete se apropiase de gard si lua de lânga el o sapa razimata cu taisul înauntru. (vol. II, pag. 286)
Dar Moromete, cu fruntea plecata, rasucindu-si si o noua tigara, nu dadea nici un semn ca le auzea îndemnurile. (vol. II, pag. 338)
Ea nu-si lua în acest timp ochii de pe cer, urmarindu-I cu o privire neclintita si limpede, si degetul ei nu înceta sa scurme pamântul alaturi de cutit. (vol. II, pag. 353)
Calul lui, cu coama înfoita, cu gâtul îndoit, cu dintii rânjiti sub zabala, tâsnea din când în când în frunte. (vol. II, pag. 354)
Dincolo se vedea lumina aprinsa si Marioara s-a dus si i-a spus ceva domnisoarei studente Palici, în tot cazul nu sa stinga lumina, fiindca n-a stins-o. (vol. II, pag. 392)
5.2.3. ADJECTIVIZAREA PRONUMELUI
În câmpia Dunarii, cu câtiva ani înaintea celui de-al doilea razboi mondial, se pare ca timpul avea cu oamenii nesfârsita rabdare. (vol. I, pag. 6)
- Mai e vreuna? întreba ea apucând alta oaie.
Într-o vreme el înceta orice miscare, se ridica în capul oaselor si ramase cu coatele pe genunchi. (vol. I, pag. 10)
Se balacira câtva timp tipând mereu, apoi Tita se opri si striga:
- Ajunge, treci si ma freaca pe spinare, trebuie sa ne întoarcem acasa! (vol. I, pag. 11)
El sedea bine pe pragul lui, putea sa se miste în voie si de altfel nimanui nu-i trecuse prin cap ca ar fi bine sa se schimbe masa aceea joasa si plina de arsurile de la tigaie. (vol. I, pag.16)
Ceilalti ascultau toti fara sa se miste, uitând în aceste clipe de ei însisi. (vol. I, pag. 20)
Dar ce ciudat lucru, ea iesise chiar în prima seara - a doua seara de când intrase în vorba cu ea - si nu suflase nici un cuvânt nici despre maica-sa, nici despre cineva de-ai ei si nici macar cuvintele obisnuite: ,, Ma duc, ne vede cineva". (vol. I, pag. 21)
Portita scârtâia usor si câteva clipe tacerea nu fu turburata de nimic. (vol. I, pag. 22)
si fara sa mai dea alte lamuriri, îl si apuca pe flacau de gulerul camasii si îl îmbrânci. (vol. I, pag. 22)
Dupa felul cum tinea capul în jos se vedea ca nu e obisnuit sa-l puna, acest cap, la întrebari asa grele, parca îl tragea capul în jos de grea ce era întrebarea tatalui.(vol. I, pag. 24)
Baiatul încremeni sub patura când auzi ce spunea tatal sau. (vol. , pag. 26)
Câtva timp, toti ramasera nemiscati si tacuti. (vol. I, pag. 30)
Pe drum se auzea din ce în ce mai rar câte un flacau care se întorcea acasa fluierând.(vol. I, pag. 31)
Din nou omul se trânti pe capatâi, dar Niculae astepta multa vreme fara ca sa-i mai simta spinarea miscându-se. (ib.)
Maria Moromete spunea atunci despre omul acela, unde se ducea trecatorul, ca a auzit ca acesta vrea sa faca cutare lucru. (vol.I, pag. 33)
Maria Moromete oprea fiecare caruta care trecea prin dreptul bordeiului ei. (ib.)
,, Eu nu-l dau, a raspuns Balosu si sa stii ca alta data nu mai merg cu tine la munte". (vol. I , pag. 44)
,, Pai dumneata nu-ti dai seama ca toata omenirea sta cu ochii pe tine sa vada ce faci ?!!!" (vol. I, pag. 48)
Câtva timp, cei doi ramasera încremeniti, uitându-se la salcâmul doborât, nestiind parca ce mai aveau de facut. (vol. I, pag. 52 )
Tudor Balosu crezu ca îi ghiceste gândurile si striga spre odaia cealalta
- Victore, hai, ma, si ia o tuica cu Moromete. (vol. I, pag. 53)
Polina singura, sfioasa si parca straina de ea însusi, cu mâna pe un taburet. (vol. I, pag. 54)
Dupa felul cum se uita si cum buzele sale împletite se întindeau spre urechi, se întelegea unde se dusese mai adineauri. (vol. I, pag. 63)
De acolo, sau nu se stie de unde, razbea nefiresc câte un zvon nelamurit, ca o parere, sau ca un ecou a ceva tainic. (vol. I, pag. 65)
Achim simti câteva alice de sare usturându-l pe ceafa. (vol. I, pag. 69)
,, Iau cuvântul aici ca unul interesat în chestiunile pe care le dezbateti si care am chiar oarecare experienta." (vol. I, pag. 79)
Dumitru lui Nae, prin faptul ca nu întelegea atâta lucru, însemna ca ridica o problema lipsita de interes si Moromete vru sa citeasca mai departe, dar Iocan socoti ca nu e cazul sa ramâna cineva nelamurit . (vol. I, pag. 83)
Ministrul, care stia tot asa de bine ca si parlamentarii ca de fapt nu uniformele ar trebui interzise, ci gruparile însesi, ameninta direct ca majoritatea guvernamentala va vota legea si cei care vor calca-o ,, vor popula închisorile". (vol. I, pag. 85)
Multa vreme el urâse cu staruinta, si mai ura si acum, tot satul, pe toti oamenii: pe cei care aveau loturi pentru ca aveau, iar pe cei care n-aveau pentru ca nu faceau nimic ca sa aiba. (vol. I, pag 91)
Aproape în fiecare an punea la stâlpul portii câte o cruce noua, proaspata, pe care scria cu plaivazul, pentru câteva zile, numele micutului bagat în pamânt. (vol. I, pag. 92)
Ţugurlan spusese aceste cuvinte cu un glas al lui, cunoscut numai de nevasta-sa; ea pufni în râs, aducându-si aminte de cine stie ce lucru vesel, spus de el cu acest glas. (vol. I, pag. 94)
Asa a facut toata lumea. (vol. I, pag. 108)
Nimeni nu suflase niciodata nici un cuvânt despre acest lucru, dar seara, când Birica se întorcea si le gasea în dosul portii pe cele doua surori, întelegea ca ele au stat acolo tot timpul si ca nimic altceva n-au facut decât sa stea si sa se tot uite peste gard cum se scurg spre hora fetele de seama lor. (vol. I, pag. 110)
Înca de tinere unele fete aveau pe chipul lor ceva muieresc. (vol. I, pag. 117)
Stateau amândoua suparate si potrivnice si pareau hotarâte sa nu-I dea tatalui nici o mâna de ajutor. (vol. I pag. 128)
- Am onoarea, dom' le Moromete! spuse secretarul fara sa se opreasca din scris: scria nemaipomenit de repede si de frumos si izbutea sa faca acest lucru fiind, ca orice secretar de primarie, jumatate beat; am onoarea si toata stima, repeta el, cu ce te pot servi. (vol. I, pag. 132)
Dupa putin timp trase un fir lung din ghemul negru de lâna si spuse:
- Hai, ma, ce faceti?. (vol. I, pag. 138)
. ,, Nu scapati voi de mine câta viata oti avea". (vol. I, pag. 148)
Ceea ce vazuse si auzise aci era acelasi lucru, aceeasi vorbarie fara noima pe care o mai auzise si la fierarie si fara de care acesti oameni se pare ca nici nu puteau trai. (vol. I, pag. 163)
Moromete cel putin se pare ca chiar ajunsese acolo, adica sa-si ajunga lui însusi cu ce avea. (vol. I, pag. 163)
Din când în când, câte un învatator iesea afara si batea din palme sa potoleasca zarva. (vol. I , pag. 179)
. scoala asta nu e casa noastra particulara! (vol. I, pag. 182)
Timp de câteva saptamâni satele câmpiei ramasera dupa aceea pustii. (vol. I, pag. 194)
Se pare ca s-a întâmplat ceva, a fost uitat cine stie ce lucru. (vol. I, pag. 194)
Un mânz necheaza undeva departe . si azvârle din copitele lui mici cât pumnul de copil, maimutarind goana cailor mari; atunci omul râde încet, . , se asterne pe chipul lui. (vol. I, pag. 198)
În tinda, înainte sa se aseze la masa, Vatica se apropie de sora lui, care statea jos pe prag, îsi puse mâinile pe umerii ei si se lasa cu toata greutatea lui de paisprezece ani. (vol. I, pag. 206)
Traieste fiecare om cum poate.(vol. I, pag. 230)
Am anchetat cazul de afla cu Tache si cu tat-sau, domnul primar: ,, Baltac unde-ai fost în seara cutare, la ora cutare?" ,,În seara cutare, la ora cutare, zice Baltag, am fost la Palamida sa cumpar niste blana. (vol. I, pag. 233)
Cât pamânt aveti? (vol. I , pag. 238)
Ce trai o fi ala-a! se strâmba Ion al lui Miai nemaiîntelegând nimic (vol. I, pag. 252)
Nimeni nu putea sa-si închipuie câta bucurie simtea Paraschiv auzind toate acestea. (vol. I, pag. 272)
si dupa câteva clipe de tacere, se adauga: ,, Scoal' în sus ca avem treaba". (vol. I, pag. 293)
Ramase multa vreme privind-o, în timp ce fetele intrara ele în tinda si luara seama la ceea ce se fierbea pe vatra. (vol. II, pag. 9)
Ele se tavalisera însa de mult în aceste flori si stiau ca pentru ele gradina îsi schimbase pentru totdeauna înfatisarea. (vol. II, pag. 29)
Timpul se racise si frunzele salcâmilor si florile de prin gradini se îngalbenisera, în dimineata aceea se întâmpla însa sa fie soare si cald. (vol. II, pag. 38)
Multa vreme nu zise nimic, ramânând linistit în acea pozitie care parca îi mladiase cu anii trupul anume pentru a nu vorbi, ., daca nici acela nu simtea nevoia sa spuna ceva. (vol. II, pag. 45)
si oamenii venira si el le citi niste ordine oarecare, dar apoi începu sa vorbeasca despre altele si sa cheme si pe cine vrea din rândul lor sa se ridice si sa vina în fata si sa ia cuvântul. (vol. II, pag. 52)
Era de necrezut ca tocmai ei, arsi de atâtea dorinti înfrânate, se îmbatau tocmai cu acest cuvânt care nu spunea nimic. (vol. II, pag. 52)
Cât timp are o pozitie de retragere, nu va voi sa iasa din starea foarte rea în care de altfel recunoaste si el ca se afla. (vol. II, pag. 60)
Oratorul acesta necunoscut vorbi apoi mai departe aratând ca lesne s-ar putea ridica acel lacas al Domnului daca fiecare care ar veni aici ar da la poarta numai câte un franc. (vol. II, pag. 62)
Toata casa mirosea a pâine proaspata si a friptura pe jaragai. (vol. II, pag. 73)
Are el destule sarcini sa nu piarda timpul daca n-ar fi pe ici pe colo si câte-un caz izolat .
Ce caz izolat? tresari Niculae (vol. II, pag. 99)
- Ba am trecut, tovarase secretar, raspunse Niculae ridicând vocea, dar n-am stat acolo sa activez cu o sarcina de partid si mai bine cunosc de exemplu oamenii si problemele din Broscosesti sau Scrioastea sau oricare sat vreti dumneavoastra de prin apropierea raionului, decât din Silistea, Surdulesti si toate alea de pe-acolo . (vol. II, pag. 101)
Nu Costache era cel care le stia cel mai bine, ci Giugudel, care însa nu sosise si Moromete primea de la ceilalti cu rezerva orice stire, lucru care pe Costache nu-l supara, dar pe Matei Dimir de pilda îl scotea din sarite. (vol. II, pag. 129)
,, Pe câta vreme tu ce vreai?" (vol. II, pag. 184)
Primaria era o cladire linistita, înregistra nasterea si moartea populatiei, avea un perceptor de impozite si un agent de urmarire, dadea bilete de vite si verifica masuratorile si greutatile si executa un buget comunal nu prea încarcat, iar si daca vreunui om I-ar fi venit chef sa-si semene de pilda pamântul cu sticle de lampa, toata lumea ar fi ramas complet indiferenta. (vol. II, pag. 241)
Profitând de chestiunea asta cu neghina nici altii nu vor sa-si predea cotele si s-au strâns gramezile pe câmp si sta lânga ele câte-un copil sau câte-o muiere si . (vol. II, pag. 254)
- În nici un caz, striga de la celalalt capat al firului primului-secretar, el însa fara nici o pauza la auzul semnalarii acestei situatii grave. (vol. II, pag. 272)
Iar Vasile strigase ca nici ceilalti chiaburi ai comunei si nici Arghirescu n-o sa-i încaseze, câta vreme tovarasul Plotoaga era acolo ca presedinte al comitetului executiv si îl ferea pe domnul Nastase si pe fiu-sau Dan si pe toti bogatasii satului cu spatele lui lat . (vol. II, pag. 311)
Multa vreme mersera unul lânga altul fara sa-si spuna nimic. (vol. II, pag. 312)
Cu timpul i se uitase numele adevarat în schimbul poreclei de Busuioc, de la floarea aceasta care cu vremea nu se mai stia daca mirosul ei fusese de totdeauna acelasi si fusese aprobat doar de biserica, sau floarea însasi îsi schimbase mirosul în narile oamenilor, amintindu-le de slujba din altar si de icoanele de jur-împrejurul carora era pus în cununi groase. (vol. II, pag. 323)
La câteva saptamâni dupa treieris, Moromete se pomeni din nou în pridvorul lui cu prietenii sai liberali. (vol. II, pag. 332)
Se gândea poate cui datora el aceasta bucurie care îi razbatea în fiecare cuvânt pe care îl rostea? (vol. II, pag. 357)
Raionul de partid nu avusese nici el vreuna libera în acel moment si atunci i se daduse masina sfatului, a tovarasului Iosif, care nu mai facea nici el parte din activul de partid raional, dar ajunsese în schimb presedinte al Comitetului executiv. (vol. II, pag. 389)
5.2.4. ADJECTIVIZAREA NUMERALULUI
La fel facuse si al doilea fiu, Nila, intrase în casa si dupa ce se aruncase într-un pat, începuse si el sa geama, dar mai tare ca fratele sau, ca si când ar fi fost bolnav. (vol. I, pag. 6)
Al treilea baiat, Achim, se furisase în grajdul cailor, se trântise în iesle sa nu-l mai gaseasca nimeni, iar cele doua fete, Tita si Ilinca, plecasera repede la gârla sa se scalde. (ib.)
Pe poarta gradinii intra un baiat de vreo doisprezece ani. (vol. I, pag. 8)
Oaia sarea în trei picioare si gemea greu. (vol. I, pag. 9)
Pâna la toamna mai sunt trei luni de zile.(vol. I, pag. 25)
Unsprezece frati care sufereau vraja de a rataci în timpul zilei ca unsprezece lebede si la apusul soarelui cadeau îngramaditi pe o stânca în mijlocul marii, iarasi oameni. (vol. I, pag. 40)
La primul drum daduse dublul cu cincizeci de lei. (vol. I, pag. 42)
Casa lui Tudor Balosu avea trei odai mari spre deosebire de a lui Moromete, care avea doua. (vol. I, pag. 53)
Dupa ce carau doua - trei hârdaie copiii asteptau sub cerdac,., cu parul care de jos li se parea copiilor ca e verde. (vol. I, pag. 68)
Avea doua tevi. (vol. I, pag. 70)
Victor Balosu apuca apoi acoperisul si dupa ce îl desprinse din ultimele cuie, îl arunca la pamânt. (vol. I, pag. 102)
Calusul tinea trei zile, de rusalii, si istovea cumplit pe calusari, caci era un joc cu atât mai frumos cu cât ritmul sau ajungea mai încordat si mai intens. (vol. I , pag. 115)
Amândoua proiectele trebuiau realizate prin autoimpunere. (vol. I, pag. 134)
Plecarea aceasta se întâmplase cum nici ea, Guica, n-ar fi crezut ca se putea mai bine; întâi Achim cu oile, acum doua saptamâni; apoi seara trecuta, cu amândoi caii, Paraschiv si Nila;. (vol-I, pag. 172)
Cei trei oameni care secerau cu ziua grâul lui Tudor Balosu se oprira si ei din lucru si se uitau si ei sa vada ce are sa se întâmple. (vol. I, pag. 211)
Doi oameni la cos, în amândoua partile masinii, doua carute cu alti doi oameni, la sira alte doua carute care încarca, la paie doi - trei care sa le traga în fata, lânga hambar câtiva care vor duce grâul acasa. (vol. I, pag. 214)
Cu caii? Au fugit cu caii?
Cu amândoi caii. (vol. I, pag. 303)
Nila lucrase în ultimul an la un bloc, carând materiale cu spinarea si inginerul îl laudase si îl recomandase proprietarului care îl luase pe urma portar. (vol. II, pag. 8)
Când soarele se urca la un stat de om, cei patru preoti coborâra în fata curtii lui Sandu si intrara doi câte doi în curte. (vol. II, pag. 39)
A fost primul om care m-a primit cu bratele deschise când am venit aici. (vol. II, pag. 54)
Zdroncan era al noualea baiat al lui Traian Pisica, vestit prin nepasarea totala cu care îsi crescuse el copiii . (vol. II, pag. 144)
În departare, în trei directii care reunite ar fi putut înscrie pe aria cea mare un triunghi urias, se vedeau cele trei batoze treierând neîncetat. (vol. II, pag. 262)
Ramasera mirati de ultimele cuvinte ale lui Moromete si câtva timp tacura asteptând ca el sa le explice în vreun fel ce însemna mai ales cuvântul ,, provocatoare". (vol. II, pag. 279)
Cu vreo trei zile înainte sa moara, tot asa a venit doctorul si i-a facut injectie în mâna. (vol. II, pag. 388)
|
