Documente online.
Zona de administrare documente. Fisierele tale
Am uitat parola x Creaza cont nou
 HomeExploreaza
upload
Upload




ADJECTIVIZAREA PRIN CONVERSIUNE

Gramatica


ADJECTIVIZAREA PRIN CONVERSIUNE

Adjectivizarea prin conversiune nu poate fi în exclusivitate un procedeu sintactic, caci orice adjectiv presupune realizarea acordului cu forma regentului, ceea ce impune marci evidente de flexiune.



2.2.1. ADJECTIVIZAREA NUMERALULUI

Numeralele de la unul pâna la nouasprezece (inclusiv) care însotesc un substantiv au valoare adjectivala si functia sintactica de atribut adjectival

Exemplu :

"Locuia în doua odaite joase, în fundul acuzativ

unei curti

(D. Zamfirescu, Spre coltesti)

"În cetatuie se aflau optsprezece plaiesi." nominativ

Numeralul cu valoare adjectivala care determina un substantiv la acuzativ cu prepozitie 646t192g se aseaza între prepozitie si substantivul determinat. Este gresit sa se ia prepozitia cu numeralul. Prepozitia se ia cu numeralul numai când acesta are valoare substantivala.

Exemplu : si-a maritat o fata.

Povara sunt si cele trei fete, care nu se mai marita.

o si cele trei - numerale cardinale cu valoare  adjectivala.

Ca si numeralele cardinale, numeralele colective, multiplicative, distributive si ordinale au valoare adjectivala, daca însotesc un substantiv si arata numarul obiectelor denumite prin substantiv.

Exemple :

Amândoi copiii au plecat la scoala. numeral colectiv  cu valoare adjectivala

Un câstig îndoit da întotdeauna de numeral

banuit. multiplicativ cu

valoare adjectivala

"Lasau în urma câte un pâlc de numeral distributiv

osteni."  cu valoare adjectivala,

(C. Camilar, Povestiri istorice) functie de atribut

Camera a doua este mai încapatoare. numeral ordinal cu

valoare adjectivala,

functia de atribut adjectival

Aceasta este clasa a doua. arata ordinea

obiectului; are valoare adjectivala si functie de atribut adjectival

2.2.2. ADJECTIVAREA PRONUMELUI

a) Formele pronumelui de întarire se folosesc ca adjective pronominale de întarire pe lânga un substantiv sau un pronume si au functia de atribut adjectival :

Exemple : "si cea dintâi scolarita a fost însasi Smarandita popii."

(Ion Creanga, Amintiri din copilarie)

".însusi împaratul cu sfetnici sai. grozav s-au speriat" (Ion Creanga, Povestea porcului)


"Sarmanii mei desagi! Ei însisi erau flamânzi si costelivi. "

(Calistrat Hogas, Pe drumuri de munte )

Exemplele arata ca adjectivul de întarire poate sta dupa termenul determinat sau înaintea acestuia.

Când determina un substantiv comun, adjectivul de întarire asezat dupa substantiv sau înaintea substantivului cere substantiv articulat :

Exemple : vecinul însusi, însusi vecinul

vecina însasi, însasi vecina .

Acordul adjectivului de întarire cu substantivul sau cu pronumele determinat se face prin elementul de baza (însu-). Acesta are, are pentru toate cazurile :

la masculin singular, forma însu- ;

la masculin plural, forma însi- ;

la feminin plural, forma înse- ;

Forma de dativ-genitiv are numai la feminin singular.

La analiza cazului adjectivului de întarire se tine seama de cazul pronumelui sau al substantivului determinat, nu de pronumele neaccentuat la dativ din alcatuirea adjectivului de întarire. Adjectivul de întarire este la dativ numai daca pronumele sau substantivul este la dativ :

Exemple: (m-am adresat) tie însuti, voua însiva, vecinului însusi, vecinei însesi.

Adjectivul de întarire care determina un substantiv neutru are la singular forma de masculin, iar la plural forma de feminin :

Exemple: grupul (grupului) însusi

grupurile (grupurilor) însesi

b) Formele pronumelui posesiv se folosesc si ca adjective pronominale posesive atunci când determina substantivul care denumeste obiectul (obiectele) posedat (posedate) si ca orice adjectiv, se acorda cu substantivul determinat :

N.       Fratele meu a venit. adjectiv posesiv,

masculin, singular; N

Ac. cu prietenii sai. adjectiv posesiv, masculin, singular; Ac

D.       Am daruit prietenei mele un adjectiv posesiv,

stilou.  feminin, singular, D

G.   Acesta este stiloul prietenei mele. adjectiv posesiv

feminin, singular, G

Adjectivul posesiv poate determina si un substantiv la cazul vocativ :

"Fatul meu, bun tovaras ti-ai ales."

(Ion Creanga, Povestea lui Harap - Alb)

A nu se confunda adjectivul posesiv cu pronumele la genitiv. Adjectivul posesiv este la cazul genitiv numai când substantivul determinat este la genitiv.

Adjectivele posesive au la dativ-genitiv forme deosebite de ale nominativului si acuzativului numai când determina un substantiv feminin la numarul singular :

N. Ac. prietena mea, ta, sa, noastra, voastra

D. G. Prietenei mele, tale, sale, noastre, voastre

Formele feminine de dativ-genitiv singular sunt identice cu formele feminine de plural :

N. Ac. G. D. plural : prietenele (prietenelor) mele, tale, sale.

Aceleasi forme însotesc si substantivele neutre la plural : caietele (caietelor) mele, tale etc.

Când substantivul feminin la dativ sau la genitiv este nearticulat, adjectivul posesiv primeste articolul posesiv -a, acordat în gen si numar cu substantivul determinat, constructiile cu substantive feminine nearticulate la plural, în care adjectivul posesiv primeste articolul ale (cu forme de feminin plural) :

Exemplu : (unei, altei, acestei) case a mele, ale tale, ale sale, ale noastre, ale voastre;

­(altor acestor) case ale mele, ale tale, ale sale, ale noastre, ale voastre ;

La masculin, atât la singular, cât si la plural, adjectivele posesive au o singura forma pentru toate cazurile.

Exemplu :

v    singular : fratele (fratelui) meu, tau, sau, nostru, vostru;

v    plural : fratii (fratilor) mei, tai, sai, nostri, vostri.

Adjectivul posesiv poate fi plasat dupa substantiv sau înaintea substantivului si în ambele situatii poate fi însotit sau nu de articol posesiv :

Exemplu :

- prietenul tau; un prieten al tau; prietenul acela al tau;

- prima sa opera, numerosii sai prieteni; al sau glas, a sa privire (inversiuni specifice poeziei).

Locul obisnuit la adjectivului posesiv este dupa substantivul determinat. În aceasta situatie, adjectivul posesiv asezat imediat dupa substantiv cere substantiv :

v    articulat când adjectivul posesiv nu este însotit de articolul al (a, ai, ale) :

- prietenul meu, prietenii mei

v    nearticulat când adjectivul posesiv este însotit de articolul al (a, ai, ale) :

- (un, alt) prieten al meu

- (unii, alti) prieteni ai mei

Adjectivul posesiv are functia sintactica de atribut adjectival.

La constructiile în care adjectivul posesiv determina un substantiv feminin nearticulat la dativ sau la genitiv singular :

- unei (altei, acestei) colege a mele, a tale, a sale, a noastre, a voastre.

Greselile privesc acordul articolului posesiv, sau acordul adjectivului posesiv.

Se spune gresit : fie unei colege "ale" mele ("ale" tale, "ale" sale) fie unei colege a "mea" (a "ta", a "sa").

În primul caz articolul "ale" nu este acordat în numar cu substantivul la care se refera (substantivul este la numarul singular). În al doilea caz adjectivul posesiv nu este acordat în caz cu substantivul determinat ( mea, ta, sa, noastra, voastra sunt forme de nominativ - acuzativ).

Pentru evitarea greselilor este necesar sa se tina seama de faptul ca la formarea corecta a adjectivului posesiv -mele (tale, sale) - conduce constructia corespunzatoare cu substantivul articulat. Se spune : unei colege a mele (a tale, a sale) asa cum se spune si atunci când substantivul este articulat : colegei mele (tale, sale).

Adjectivul pronominal sale se refera, prin elementul -sa, la un singur posesor :

Mihai (un posesor) si colegele sale (=colegele lui).

Maria a expus desenele sale (=desenele ei)

Când este vorba de mai multi posesori, indicati prin substantive diferite sau printr-un substantiv la plural, trebuie folosit pronumele lor, care tine locul mai multor posesori :

Exemplu : Cosbuc si Goga, în operele lor..

Scriitorii au citit din operele lor

Este necesar sa se acorde atentie numarului posesorilor si la sensul de singular ( lui sau ei ) al adjectivului posesiv sale, fiindca deseori se fac greseli de felul :

Cosbuc si Goga, în operele "sale"..

Scriitorii au citit din operele "sale"

Adjectivele posesive sau, sa, sai, sale, nu au forme diferite care sa arate genul posesorului. De aceea când într-o propozitie sau fraza se afla doua substantive de genuri diferite, ce denumesc persoane, din care numai una este posesorul unui obiect, trebuie sa folosim pronumele personal lui sau ei, care precizeaza genul posesorului :

Exemplu : Ion i - a cerut Mariei cartea ei (lui).

Daca am spune : "Ion i-a cerut Mariei cartea sa", nu s-ar întelege despre a cui carte este vorba : a lui Ion sau a Mariei?

Daca însa predicatul propozitiei este exprimat printr-un verb ca a darui, a oferi, a împrumuta, a ceda etc., care arata ca obiectul a trecut de la posesorul lui la alta persoana, putem folosi adjectivul posesiv sau, sa , pentru ca în acest caz este clar ca numai posesorul obiectului poate sa-l daruiasca, sa-l ofere etc. :

Exemplu : Ion i-a daruit Mariei ierbarul sau.

Când într-o propozitie este vorba de un singur posesor al mai multor obiecte exprimate prin substantive diferite, este bine sa evitam repetitia suparatoare a adjectivului posesiv, folosind, paralel cu adjectivul posesiv , pronumele personal la genitiv lui (ei).

Exemplu : "O nu se poate spune durerea lui Conu Costache la descoperirea departarii sufletul lui si al copilului sau."

(I. Al. Bratescu - Voinesti, Neamul Urestilor)

Scriitorul a folosit dupa substantivele care arata obiectele posedate (sufletul si copilul ) odata pronumele lui, apoi adjectivul posesiv sau. Daca ar fi spus "sufletul sau si al copilului sau." repetitia adjectivului posesiv ar fi fost suparatoare. Adjectivele posesive meu, mea, tau, ta, sau, sa se leaga prin liniuta de substantivul determinat, nearticulat enclitic, când acesta arata nume de rudenie: tata-meu, tata-tau, tata-sau, mama-mea, mama-ta, mama-sa. Când substantivul determinat este de genul feminin, la cazul genitiv sau dativ, adjectivul posesiv are urmatoarele forme:

mama-mei (-mii), mama-tei (-tii), mama-sei (-sii).

Se observa ca substantivul ramâne neschimbat, cazul lui fiind indicat de forma adjectivului posesiv.

Înaintea unui adjectiv posesiv, ceea ce se pronunta "al", "ai" nu poate fi decât o forma a articolului posesiv, deci se scrie: "al", "ai". Grupurile "a-l", "a-i", stau totdeauna în fata unui verb la infinitiv si sunt alcatuite din prepozitia a (marca a infinitivului), si un pronume neaccentuat:

a-l chema (pe el), a-i chema (pe ei), a-i spune (lui sau ei).

Adjectivele posesive (ai) nostri, (ai) vostri se scriu cu un singur "i", ca si celelalte adjective posesive care se refera la mai multe obiecte posedate de genul masculin: ai mei, ai tai, ai sai. Scrierea nostri, vostri, corespund pronuntarii (cu un singur "i") si faptului ca adjectivele nu au forme articulate si forme nearticulate.

c) Adjectivarea pronumelui demonstrativ

Când însotesc un substantiv cu care se acorda în gen, numar si caz, formele pronumelor demonstrative au valoare de adjective pronominale demonstrative:

Exemplu: omul acesta (acela), omului acestuia (aceluia),

casa aceea (cealalta), casei aceleia (celeilalte).

Cu exceptia adjectivului demonstrativ de identitate, care se aseaza numai înaintea substantivului determinat -acelasi (aceluiasi) om, aceeasi (aceleiasi) case- toate celelalte adjective demonstrative pot sta atât dupa substantive cât si înaintea substantivului.

Adjectivul demonstrativ de identitate cât si adjectivele cestalalt (cestalalta), celalalt (cealalta) au toate formele identice cu ale pronumelor demonstrative.

Adjectivele demonstrative corespunzatoare pronumelor acesta si acela au forme identice cu ale pronumelor numai când sunt asezate dupa substantiv. Când sunt asezate înaintea substantivului, formele adjectivale demonstrative prezinta urmatoarele deosebiri fata de formele folosite dupa substantiv :

- adjectivele feminine au la nominativ-acuzativ singular formele :

aceasta casa - casa aceasta

acea casa - casa aceea ;

- toate celelalte forme (de masculin, feminin, neutru, la singular si la plural) se deosebesc de formele folosite dupa substantiv prin lipsa particulei finale "a".

Exemplu :

acest (acestui) om (drum) - acel (acelui) om (drum)

acestor oameni (case, drumuri) - acelor oameni (case, drumuri)

Substantivele determinate de adjective demonstrative sunt nearticulate când adjectivul demonstrativ este asezat înaintea substantivului si articulate când adjectivul posesiv este asezat dupa substantiv. În constructiile cu substantivul nearticulat, întelesul de genitiv dau de dativ al substantivului este dat de forma adjectivului demonstrativ -(al) acestui (acelui, cestuilalt, celuilalt, aceluiasi) elev- si poate fi dovedit prin inversarea ordinii celor doi termeni :

v    (al) elevului acestuia (aceluia, cestuilalt, celuilalt)

Inversarea ordinii termenilor poate servi ca mijloc de control la analiza adjectivelor demonstrative din constructiile de felul celor de mai jos, la care forma nearticulata a substantivului, formarea adjectivului demonstrativ (identica cu forma pronumelui demonstrativ) si faptul ca adjectivul demonstrativ este precedat de prepozitie sau articol posesiv duc de multe ori la greseala de a lua adjectivul drept pronume demonstrativ si de a-i atribui functia sintactica a substantivului determinat :

-(l-a chemat) pe celalalt elev = (l-a chemat) pe elevul celalalt;

-(un caiet) al celuilalt elev = (un caiet) al elevului celuilalt.

Inversarea ordinii termenilor, pune în evidenta valoarea de adjectiv demonstrativ si constructiile de tipul (al) elevului acestuia (aceluia) = al acestui (acelui) elev, constructii la care, desi din forma substantivului se poate vedea clar si acordul în caz al adjectivului demonstrativ, se face totusi graseaala de a-i atribui demonstrativului valoarea de pronume la genitiv.

Din formele demonstrativului acela au rezultat si adjectivele demonstartive de mai jos, cu forme simplificate prin caderea vocalei sau/si a vocalei finale :

N. Ac.  cela ceea ceia celea cel cea cei cele

D. G. celuia celeia celora celui celei celor

Formele adjectivului cel sunt identice cu cele ale articolului demonstrativ. Explicatia acestei identitati : articolul cel provine din adjectivul demonstrativ. De la constructii ca : pomul acela înalt, pomului aceluia înalt, casa aceea înalta, s-a ajuns la pomul cel înalt, pomului celui înalt, casa cea înalta etc. situatii în care sensul de adjectiv demonstrativ slabind, cuvintele cel, cea se simt asociate cu adjectivul, ca elemente de legatura între adjectiv si substantivul determinat.

Demonstrativul "cela" cu valoare de pronume sau de adjectiv, si adjectivul cel, se întrebuinteaza în unele graiuri regionale si apar în aceleasi conditii ca si formele demonstrativului de baza - acela, acel.

Adjectivul demonstrativ cel, desi are forme identice cu ale articolului demonstrativ si se acorda ca si acesta în gen, numar si caz cu substantivul determinat, se deosebeste de articolul demonstrativ prin faptul ca nu este urmat de un adjectiv, de un numeral sau de un alt cuvânt cu valoare adjectivala, ci apare singur la stânga substantivului determinat, îndeplinind el însusi functia de atribut :

Exemplu: "- Mai bine ia da cel mar încoace."

(C. Hogas, Coana Marieta )

"Pe cea casa sindrilita

Joaca-o mâta potcovita"

(Ghicitoare - Luna)

Tot regional, forma cele apare ce adjectiv demonstrativ si la dreapta substantivului determinat :

".pe înserate (Ivan) ajunge la portile cele"

(Ion Creanga, Ivan Turbinca)

În folosirea adjectivelor demonstrative, se fac urmatoarele greseli :

- la demonstrativele cestalalt, celalalt, "l" din componentul alt (alti, alta, alte) este înlocuit cu "n" -cestalant, cestilanti, celalant, ceilanti etc.

- în locul formei cealalta alcatuita corect numai cu consoana de legatura "l" între componentele cea si alta apare forma incorecta "cealalalta", cu adaosul "la" între "cea" si "l" ;

- formele de singular ale demonstrativului de identitate sunt scrise uneori gresit "acelas", "aceeasi" etc. -netinându-se seama da faptul ca, la demonstrativul de identitate, "si" final este un comportament invariabil, deci obligatoriu, în aceasta formula, si la singular.

În situatiile de mai jos, greselile de pronuntare si de scriere privind formele cazuale ale adjectivelor acesta, acelasi si aceleasi se pot se pot evita folosind ca mijloc de control forma corespunzatoare a adjectivului demonstrativ de apropiere sau de departare plasat înaintea substantivului.

Masculin, plural, nominativ, acuzativ

Exemplu: oamenii   acesti oameni Nu "acestea", pentru ca

acestia "-a" se adauga la forma masculin plural acesti.

Feminin singular, genitiv si dativ

femeii acestei femei Nu "acesteea", pentru

acesteia ca ­-a se adauga la forma de

genitiv a femininului acestei.

Feminin singular, nominativ si acuzativ

acea femeie Nu "aceia", nici "aceeasi",

femeia aceea pentru ca acestea sunt aceeasi femeie forme de plural ale

masculinului.

Pentru folosirea corecta a femininului singular aceea, aceeasi si a masculinului plural aceia, aceiasi, se observa ca la feminin singular particula "-a" ce este precedata de "e", cu care formeaza diftongul "ia": a-ce-ia, a-ce-iasi.

Din prezentarea formelor adjectivului demonstrativ de apropiere si ale celui de departare, s-a vazut ca aceste adjective au forme speciale la dativ-genitiv si atunci când sunt plasate dupa substantivul determinat :

Exemplu : omului acestuia (aceluia)

Oamenilor (femeilor) acestora (acelora)

Este necesar sa se acorde atentie la acordul în caz al adjectivului, deoarece în situatiile de felul celor aratate se face de mai multe ori greseala de a folosi în locul formelor de dativ-genitiv ale adjectivelor demonstrative, formele neacordate în caz cu substantivul determinat.

d) Adjectivarea pronumelui relativ

Pronumele relative care, ce, cât(a), câti, câte se folosesc si ca adjective pronominale. Când au aceasta valoare, ele însotesc un substantiv nearticulat, stau înaintea substantivului, se acorda cu acesta in gen, numar si caz si au functie sintactica de atribut adjectival:

Exemplu: A luat care floare i-a placut.

A ales ce floare i-a placut.

A luat câte flori a vrut.

La dativ-genitiv adjectivul relativ care se deosebeste de pronume prin lipsa lui "a" final:

Exemplu: carui pom, carei case, caror pomi (case).

e) Adjectivarea pronumelui interogativ

Cuvintele care, ce, cât(a), câti, câte, al câtelea sunt pronume interogative, dar pot fi folosite si ca adjective pronominale interogative. Adjectivul interogativ sta înaintea unui substantiv nearticulat, cu care se acorda în gen numar si caz si are functia sintactica de atribut adjectival.

Exemplu: Care (ce) carte este mai interesanta?

Carui coleg sau carei colege o oferi?

Câti pomi si câte vite ai altoit?

Al câtelea pom (a câta vita) trebuie scos (scoasa)?

Propozitiile construite ce adjective interogative sunt folosite deseori în fraza ca propozitii subordonate fata de propozitii cu predicat exprimat de obicei prin unul dintre verbele a afla, a auzi, a întreba, a raspunde, a spune, a sti :

Exemplu: "Spuneti-mi ce-i dreptatea?"

(Mihai Eminescu, Împarat si proletar )  "Maiculita tot ma-ntreaba/

Care munca mi-e mai draga "

(Folclor)

În constructiile de acest fel, adjectivul interogativ are (ca si adjectivul relativ) rolul de a face legatura între subordonata în care îndeplineste o anumita functie sintactica si regenta ei. Adjectivul interogativ a devenit adjectiv interogativ-relativ.

Adjectivul pronominal interogativ se acorda în gen si numar cu substantivul pe care îl determina.

Exemplu: A carui elev este cartea aceasta?

Ale carui elev sunt cartile acestea?

carui (masculin, singular) elev (masculin, singular)

Articolul posesiv se acorda cu substantivul care arata obiectul posedat, substantiv cu functia de subiect.

a (feminin, singular). cartea (feminin, singular)

La construirea propozitiilor de felul celor prezentate, se face de multe ori greseala de a acorda articolul posesiv cu substantivul determinat de adjectivul interogativ "carui (carei, caror)":

"Al" carui elev este cartea aceasta?

"Ai" caror elevi sunt cartile acestea?

Se observa în indicatiile de deasupra celor doua propozitii, ca sageata care leaga articolul posesiv de substantivul cu care se acorda o încadreaza (o îmbratiseaza) pe cea care indica termenii cu care se acorda adjectivul interogativ la genitiv. Evidentiez modelul acestui acord îmbratisat:


a b b a

articol posesiv,  adjectiv substantiv substantiv (s)

nominativ interogativ, genitiv nominativ

genitiv

f) Adjectivarea pronumelui nehotarât

Afara de pronumele careva, altcareva, altceva si de cele alcatuite cu pronumele cine -cineva, altcineva etc.-, toate celelalte pronume nehotarâte (simple sau compuse) se folosesc si ca adjective pronominale nehotarâte. Majoritatea adjectivelor nehotarâte au functia de atribut adjectival, stau înaintea substantivului si cer substantiv nearticulat:

atâtia pomi; atâtor pomi; fiecare om; fiecarui om;

câteva case; câtorva case etc.

Adjectivele nehotarâte cutare, oarecare, tot (toti), mult (multi), putin (putini) pot sta atât înaintea substantivului, cât si dupa substantiv:

-cutare elev - elevul cutare; (un) oarecare elev - (un) elev oarecare;

-toti elevii - elevii toti; multi elevi - elevi multi;

Un substantiv articulat cere adjectivul cutare, numai când este plasat dup a substantiv, si adjectivul tot (toti), indiferent de locul lui fata de substantiv.

Adjectivele mult (multi), multa (multe), putin (putini, putina, putine) se apropie de adjectivele propriu-zise prin urmatoarele particularitati:

v    când stau înaintea substantivului pot fi articulate:

multul (putinul) grâu; multii (putinii) pomi;

v    au grade de comparatie;

v    au functie de nume predicativ:

Dusmanii erau multi (putini).

Unele forme ale adjectivelor nehotarâte se deosebesc de formele pronumelor corespunzatoare;

v    Adjectivele corespunzatoare pronumelor unul (una), vreunul (vreuna) au la nominativ-acuzativ singular formele un, vreun (elev), o, vreo (eleva), iar la plural au forme articulate (identice cu ale pronumelor corespunzatoare): unii, vreunii (elevi), unele, vreunele (eleve).

v    Adjectivul corespunzator pronumelui altul (alta) are la nominativ-acuzativ forme nearticulate atât la singular, cât si la plural: alt elev; alta eleva; alti elevi; alte eleve.

v    La dativ-genitiv singular si plural formele adjectivelor nehotarâte un(o), vreun (vreo), alt (alta) si ale tuturor celorlalte adjective nehotarâte se deosebesc de formele pronumelor corespunzatoare prin lipsa particulelor finale "a":

-unui, vreunui, altui, cutarui, fiecarui, oricarui,.(elev);

-unei, vreunei, altei, cutarei, fiecarei, oricarei,.(eleve);

-unor, vreunor, altor, atâtor, cutaror, multor,.(elevi, eleve);

-tuturor (elevilor, elevelor).

Pentru a deosebi valoarea de adjectiv pronominal nehotarât de valoarea de articol nehotarât a formelor un, o, unei, unui, unor, se tine seama de faptul ca articolul nehotarât arata obiectul în general (ca un obiect oarecare):

Vad un om sau o femeie.

v    Adjectivul nehotarât raporteaza obiectul (obiectele) denumit(e) de substantivul determinat la alt(e) obiect(e) de acelasi fel. De aceea, adjectivul nehotarât un (o) este deseori asociat (sau poate fi asociat) cu pronumele sau cu adjectivul pronominal altul (alta), alt (alta) ori cu pronumele sau adjectivul demonstrativ celalalt (cealalta):

Un lup a fost împuscat, iar altul (celalalt) a scapat.

O pasare a fost doborâta, iar alta (cealalta) nu.

g) Adjectivarea pronumelui negativ

Formele pronumelui negativ nici un, nici o (D.G. nici unui, nici unei) au valoare de adjectiv pronominal negativ, stau înaintea unui substantiv nearticulat si au functia sintactica de atribut adjectival:

Nici un (nici unui) pom; nici o casa, nici unei case.

Adjectivele pronominale pot fi :de întarire; posesive; demonstrative; relative -care, ce, cât-; nehotarâte -ceva, fiecare, oricare, orice, oricât, oarecare, cutare, atât(a), câtva, tot, mult, putin-; negative: nici un, nici o; interogative.

2.2.3. ADJECTIVAREA VERBELOR LA MODUL GERUNZIU

Gerunziul acordat in gen, numar si caz cu substantivul determinat are valoare adjectivala si functia sintactica de atribut adjectival:

"În Valea Prahovei, de departe se zaresc cosurile fumegânde ale rafinariilor." (Geo Bogza, Pagini contemporane)

Adjectivarea prin conversiune nu poate fi în exclusivitate un procedeu sintactic, caci orice adjectiv presupune realizarea acordului cu forma regentului, ceea ce impune marci evidenta de inflexiune. De aceea, gerunziul adjectivizat este clar numai la feminin singular sau plural, unde se pune în evidenta acordul:

"Astfel notele muribunde

Blînde, palide, încet,

Zbor sub mîna-ti tremurînde

Ca dulci gînduri de poet."

(Eminescu, P. 13)

Ramâne neconcludent, însa, la masculin singular (gerunziu verbal sau adjectival), unde nu se marcheaza acordul.

2.2.4. ADJECTIVAREA VERBELOR LA MODUL PARTICIPIU

Participiul poate fi folosit si în afara conjugarii verbului, cu valoare adjectivala. Participiul verbelor tranzitive arata o actiune suferita de obiectul denumit prin substantivul determinat.

Exemplu: pom altoit

Participiul cu valoare adjectivala se acorda cu substantivul determinat în gen, numar si caz:

Exemplu: o poteca batatorita, al unei poteci batatorite, al batatoritei poteci.

De asemenea, ca orice adjectiv, participiul cu valoare adjectivala poate fi articulat cu articol hotarât enclitic, poate fi precedat de articolul cel (cea) si poate avea grade de comparatie:

Exemple: cunoscutul drum; drumul cel cunoscut; un drum mai cunoscut; drumul cel mai cunoscut; un drum foarte cunoscut.

Adjectivarea este regulata, gramaticalizata, în cazul participiului. si chiar daca participiul pastreaza caracteristici combinatorii de tip verbal, sub aspect morfologico-sintactic se comporta adjectival (flexiune adjectivala, acord -exceptând participiul neacordat din structura formelor verbale compuse-) si îndeplineste functiile sintactice ale adjectivului: atribut adjectival, nume predicativ, element predicativ suplimentar.

Boala cunoscuta e pe jumatate tamaduita.

atribut adjectival nume predicativ

Participiul cu prefixul m-, urmat sau nu de adverbul mai, are valoare adjectivala când determina un substantiv: carari neumblate (nemaiumblate)

2.2.5. ADJECTIVAREA ADVERBULUI

Unele adverbe de mod sunt folosite ca si adjective:

Curge repede. adverb

Este o apa repede. adjectiv

Sunt ape repezi. adjectiv

3.2.6. ADJECTIVAREA SUBSTANTIVULUI

Unele substantive sunt folosite cu valoare adjectivala când însotesc si determina un alt substantiv:

o femeie barbata valoare adjectivala (femeie curajoasa)

Substantivul la acuzativ cu prepozitie poate deveni locutiune adjectivala: 

lucru de capetenie locutiune adjectivala (lucru principal)

Adjectivizarea este accidentala, încarcata de valori stilistice, în cazul substantivului:

"Sa mai privesc odata cîmpia-nfloritoare,

Ce zilele copile si albe le-a tesut,

Ce-auzi odata copila-mi murmurare. "

(Mihai Eminescu)


Document Info


Accesari: 1494
Apreciat: hand-up

Comenteaza documentul:

Nu esti inregistrat
Trebuie sa fii utilizator inregistrat pentru a putea comenta


Creaza cont nou

A fost util?

Daca documentul a fost util si crezi ca merita
sa adaugi un link catre el la tine in site


in pagina web a site-ului tau.




eCoduri.com - coduri postale, contabile, CAEN sau bancare

Politica de confidentialitate | Termenii si conditii de utilizare




Copyright © Contact (SCRIGROUP Int. 2025 )