Actiunile si starile concepute ca procese într-un sens general (to work, working etc.) sau particular (I had worked, I shall work etc.) pot fi însotite de caracterizari calitative sau 16416k1021q care le precizeaza doar într-o directie sau alta (în spatiu, timp, cantitativ etc.). Aceste caracterizari revin partii de vorbire numita adverb, determinantul si modificatorul prin excelenta al verbului (comparabil cu adjectivul, determinat si modificator al substantivului). În plus, adverbul poate determina un adjectiv, un alt adverb si chiar o propozitie. Exemple:
Does he speak fluently? (fluently modifica verbul speak)
They met yesterday. (yesterday determina verbul met)
Thank you very much. (very determina adverbul much)
She looked very pale. (very determina adjectivul pale)
We'll try to climb the mountain only if the weather continues fine. (only determina propozitia if the weather continues fine)
Unele adverbe au clase de comparatie.
Din punct de vedere sintactic, adverbul este un complement circumstantial (de mod, de timp etc.).
Cu exceptia adverbelor de mod care se termina, de obicei în -ly, adverbele nu au sufixe specifice si multe dintre ele au forme omonime cu alte parti de vorbire, mai ales cu unele adjective:
hard 1 adj. tare, solid 2. adv. din greu, intens;
much 1 adj. mult 2. adv. mult;
enough 1 adj. destul 2 adv. destul, destul de
back 1 subst. spate 2. vb. a sprijini, 3 adj. din spate, posterior 4. adv. înapoi.
Din punctul de vedere al compunerii, adverbele se împart în:
a) adverbe simple: well, now, beautifully;
b) adverbe compuse: crosswise, hereby, throughout;
c) adverbe complexe (formate dintr-o propozitie si un adverb): before long, long before, at once;
d) locutiuni adverbiale: at dawn, little by little, step by step, by chance, not in the least.
Din punctul de vedere al continutului si regimului gramatical, adverbele se împart în doua mari clase:
a) adverbe modificatoare
b) adverbe determinative, cu urmatoarele subdiviziuni:
adverbe modificatoare de mod
particule adverbiale
de loc
de timp
adverbe determinative de cantitate, masura
grad si aproximatie
alte categorii
În afara de acestea, mai exista doua clase:
c) adverbe interogative si
d) adverbe conjunctive.
Adverbele de mod modifica întelesul verbelor pe care le însotesc, aratând modul în care decurge actiunea sau starea. Ele raspund la întrebarea how? Exemple:
Listen carefully.
Tread lightly, she is near.
Under the snow,
Speak gently, she can her
The daisies grow.
Adverbele de mod au comparatie.
Particulele adverbiale - up, in, through, out etc. - modifica întelesul verbelor pe lânga care stau, transformându-le în verbe complexe:
to make
to make out
to bring
to bring up
Nota. Uneori, particula adverbiala nu face decât sa întareasca ideea exprimata de verb, pur si simplu, sa nu adauge nimic la aceasta idee, de exemplu: to check sau to check up.
Precizând în diferite sensuri ideea exprimata de verb, adjectiv, adverb sau chiar o întreaga propozitie, adverbele determinative pot fi grupate în urmatoarele categorii principale:
1) Adverbe de loc, determinând verbe si raspunzând la întrebarile where? where to? from where? which way? etc. Ele sunt: here, there, that way, anywhere, at home.
Sa se retina ca adverbul compus somewhere se foloseste în propozitii afirmative, ca anywhere îl înlocuieste în propozitii interogative, dar ca poate fi folosit în propozitii afirmative unde are sensul de "oriunde" sau în propozitii negative unde, împreuna cu negatia, are sensul de "nicaieri" ca si nowhere:
You may find it anywhere.
Did you go anywhere last Sunday?
I don't want to go anywhere.
2) Adverbe de timp, determinând verbe si raspunzând la întrebarile when? since when? how long? till when? etc. Ele sunt: now, then, once, formerly, at that time, sometimes, never, last night, yesterday, tomorrow morning, next week etc.
Un grup aparte îl formeaza adverbele de timp nedefinit si frecventa datorita locului pe care îl ocupa în propozitie.
3) Adverbe de cantitate, masura, grad si aproximatie, determinând verbe, adjective, adverbe si, uneori, propozitii si raspunzând la întrebari ca how much? to what extent? etc Ele sunt: very, much, extremely, little, a little, rather, enough (se aseaza dupa adjective si adverbe!).
4) Alte adverbe determinative. Adverbele determinative pot exprima si alte sensuri gramaticale decât cele amintite mai sus:
afirmatia si negatia: yes, of course, by all means, no, not all, never etc.;
cauza: that is why; probabilitatea: probably, seemingly;
posibilitatea: possibly, maybe; restrictia: only, just, but etc.
Adverbele interogative exprima întrebari privind complemente circumstantiale (deci, inclusiv adverbe): where? when? how? why? etc., ca în exemplul:
Whel shall we meet again?
Anumite adverbe pot lega între ele propozitii: so, therefore, however, besides etc., de exemplu:
The speaker made a pause, then resumed his lecture.
Ca si adjectivele, adverbele (aproape exclusiv adverbele de mod) au grade de comparatie comparabile cu ale celor dintâi:
a) Comparativul:
comparativul de superioritate, ca: more naturally, earlier;
comparativul de egalitate, ca: as rapidly as;
comparativul de inferioritate, ca: not so well (as), less lovingly, de exemplu: He ran as quickly (as the other one).
b) Superlativul:
superlativul absolut, ca: very slowly, most naturally, quite well;
superlativul relativ de superioritate, ca: (the) farthest, (the) fastest;
superlativul relativ de inferioritate, ca: the least naturally.
Întocmai ca si în cazul adjectivelor, formarea comparativului si a superlativului de superioritate depinde în special de numarul de silabe din care este alcatuit adverbul cu urmarea ca vorbim despre:
a) Comparatia sintetica, de exemplu:
pozitiv comparativ superlativ
fast faster (the) fastest
b) Comparatia analitica, de exemplu:
willingly more willingly (the) most willingly
c) Comparatia neregulata, de exemplu:
well better (the) best
badly worse (the) worst
much more (the) most
little less (the) least
far farther, (the) farthest,
further (the) furthest
|
