Adverbul limba latina
Adverbul este partea de vorbire neflexibila care arata o caracteristica a unei actiuni sau insusiri. Ea determina cel mai adesea un verb.
Adverbele pot fi clasificate astfel:
1. dupa sens:
a. de loc: hinc, intus, eo, qua
b. de timp: olim, diu, postea
c. de mod: bene, ita, sic
d. de negare sau afirmare: non, haud, ita, sane
e. de intrebare: num, nonne, -ne (enclitic)
2. dupa origine:
a. din adjective adverbele de mod
b. din pronume adverbele de loc: hic, illuc
c. din substantive adverbele de mod
d. din alte origini
3. dupa sufixul din care sunt formate:
a. in - e: longe, bene, facile
b. in o: modo, falso, secreto
c. in a: recta, dextra
d. in um: multum, postremum
e. in ter, -iter: prudenter, breviter, celeriter
f. in am: clam, palam
g. in as: foras, alias
h. in tim: furtim, privatim, separatim
Adverbele derivate din adjective au forme de comparativ si superlativ. Comparativul are forme identice cu formele de comparativ al adjectivului din care deriva. Superlativul adverbului se formeaza din superlativul adjectivului inlocuind terminatia us cu sufixul e.
De exemplu, longus, a, um (adjectiv) longe (adverb)- longius (comparativul adverbului) longissime (superlativul adverbului).
|
