CONVERSIUNEA METAFORICA LA TUDOR ARGHEZI

CONVERSIUNEA METAFORICĂ LA TUDOR ARGHEZI

Cu mult timp īn urma, īntr-un scurt articol, era semnalat un procedeu stilistic folosit de Tudor Arghezi si anume, dislocarea constructiilor de tipul verb+substantiv folosit adverbial (cu sens circumstantial). Cum aici ne propunem cāteva observatii asupra metaforei create prin conversiunea substantivului īn constructiile de tipul amintit mai sus, referirea la ambii termeni ai metaforei (cel metaforizat si cel metaforic) se impune de la sine. Prin urmare structura -tip a constructiei devine substantiv+verb+substantiv cu valoare adverbiala. Au fost remarcate cāteva caracteristici ale acestor constructii cu implicatii directe īn cele ce urmeaza, si anume: coeziunea semantico-sintactica, marea lor expresivitate (īntreaga constructie fiind o metafora cu sens superlativ) si, ca urmare, folosirea lor īn limbaje puternic marcate de afectivitate (limbajul popular 454w229e si cel al literaturii beletristice).

Din constructiile cunoscute, relevate pāna acum (īnregistrate īn dictionare si īn cercetarile referitoare la conversia substantivului) se constata ca atāt termenul metaforizat, cāt si cel metaforic sunt selectati dintr-un domeniu semantic foarte concret numai ca primul este de obicei animat, iar al doilea totdeauna inanimat. Metafora se creeaza deci pe baza unor asocieri ale sensurilor lor denotative. De remarcat ca sensul denotativ al termenului metaforic se caracterizeaza prin semne specifice pregnante, cu o puternica forta de individualizare. Ele indica forma (covrig, ghem), cantitatea (gramada, puzderie), viteza de deplasare (glont, sageata) s.a. Numarul termenilor metaforici este de fapt foarte limitat. El se mareste īntr-o oarecare masura numai daca luam īn considerare si sinonimele populare si regionale, deci si metaforele formate prin derivare metaforica, mai precis prin derivare sinonimica de tipul a sta (sau a se strānge) ciopor, ciotca, roi, stol etc. verbul este de obicei un verb de miscare, ca:

a cadea, a curge, a se duce, a pleca, a se certa, a adormi, a privi, a tunde s.a.

Aceasta constructie, ea īnsasi cu valoare superlativa, este supusa īn scrisul lui Arghezi unor inovatii menite sa-i mareasca expresivitatea. Prin elipsa verbului ea devine si mai concisa, si prin aceasta mai expresiva.

Procedeul apare, sporadic, si la alti scriitori, ca Delavrancea (si glont la tārg. v.v. 137), Zaharia Stancu (A plecat baiatul,cu fluierul.Dupa el, turma,noi. s.170 ) sau, īn perioada actuala, Marin Sorescu (Femeile gramada pe Mitruta īn car. L.L.IV.116). La Arghezi, elipsa verbului este un procedeu frecvent. Iata cāteva cazuri īn care este elidat verbul a sta:

"Francul azvārlit.īl asteapta hotii roata, Sa cada." (S.I.,222);

"Īntr-o zi din an,

Nu stiu la ce ceas

Ghem, ca pe divan,

El cānta pe nas." (S.II., 138)

"Astfel, puiandrul mamii, din poala, cocolos,. " (S.V.,117)

"Urlānd īmbulzeala gramada, la zabrea" (S.V.,

Vorbind despre verb, se cuvine relevat faptul ca am īnregistrat si cāteva verbe nefolosite īn constructiile cunoscute pāna acum. Amintim aici pe:

v    a calari īn calarind vārtej s-a dus (S.II.,205);

v    a se cerne īn cenusa visarilor noastre se cerne gramezi peste noi. (S.I., 31);

v    a doborī īn sa te dobor din cer gramada (S.I.,62);

v    a se pierde īn pierzāndu-se cenuse īn zarea aramie (S.I. 242)

v    a se roti īn Lastunii se-ntorc sa ma vada .

Rotindu-se stol (S. III, 274)

Substantivul devenit adverb modal are, majoritatea constructiilor, forma de singular nearticulat. Rar, si numai anumite cuvinte, sunt (sau pot fi) folosite si cu forma de plural, fireste tot nearticulat. Cazul lui siroi - siroaie īn a curge siroi (sau siroaie) este cel mai cunoscut. S-ar mai putea adauga roi - roiuri, īn Veni-vor, roiuri, altii dupa tine, la Vlahuta.

La Arghezi apar cu forma de plural alte substantive:

v    gramezi īn cenusa . se cerne gramezi,

v    ciucuri īn Peste casa o broboada

A cazut ciucuri, gramada (S. II, 53)

Īn acest ultim caz substantivul la plural sugereaza forma broboadei din care nu se mai vad decāt ciucurii. El este urmat de altul, la singular, gramada, menit sa sublinieze , cum apar ciucurii" care se mai vad īn broboada. Īn alta parte se repeta acelasi substantiv.

,,Casa noastra ca o moara,

Face zeama de secara

si tarāte de zapada,

Valvārtej, gramezi - gramada" (S. III, 59)

si aici este aceeasi relatie de explicitare (de tip apozitiv) a apartenentei pe care o dobāndeste forma. Expresivitatea rezulta din repetitie si nu poate fi ignorat sensul de ,, mult" asociat cu cel de ,, unul peste altul".

Dar ceea ce foloseste poetul cu precadere este posibilitatea derivarii metaforice prin atragerea altor termeni īn constructia tip. Īn mod obisnuit se spune ca ceva ars se face scrum, iar ideea de disparitie si īmprastiere este redata prin expresiile a se face praf (sau pulbere) sau praf si pulbere. Īn versurile argheziene cele doua expresii se contopesc īn metafora se pierde īn cenusa:

Un vultur se aprinse īn vazduh ca o faclie

si trase-n bolti beteala de flacari īnvārtita,

Pierzāndu-se cenuse. (S. I, 242)

Aici si verbul a se pierde, fata de a arde sau a se face este mult mai expresiv (vezi si sensul ,,a se risipi", ,, a se irosi", precum si expresia a i se pierde urma, care are īn unele contexte si sensul de ,,a disparea")

Daca cenusa face parte din sfera semantica a traditionalelor scrum, praf, pulbere, iar metafora creata are calitatea de a fi mai expresiva, īn alte situatii, acceptānd ca reprezentative informatiile lexicografice de care dispunem, s-ar parea ca Arghezi foloseste termeni cu totul noi, nemaifolositi pāna la el īn asemenea constructii. Pentru redarea vitezei de deplasare se foloseste de obicei constructia a trece glont (sau sageata). Scriitorii au mai spus si vine goana (Blaga, P 48) sau venea naluca, (Sadoveanu, O. I, 65), de exemplu. Comparatia cunoscuta apare si la Arghezi (Ca glontul m-as repezi deodata. S.V. 161), dar viteza mare de deplasare este redata, īn proza, prin comparatie cu viteza razei de lumina:

si zbor acum repede ca raza. (S. VI, 182)

Aceasta din urma devine īn versuri sa treaca raza:

,, Eu sunt acel pe care l-am visat,

L-am cautat si-am vrut sa-l nascocesc,

Ca prin gunoiul meu cel omenesc

Sa treaca raza, ager si curat." (S. I, 143)

si aici raza sugereaza viteza de deplasare, prin alaturarea de verbul a trece si prin determinantul ager, dar ideea principala este aceea de ,, puritate", īnmanunchere a calitatilor morale. Contextul ne impune aceasta dubla descifrare a semnificatiei(,,iuteala" si ,, puritate") atāt prin opozitia creata cu ,,gunoiul meu cel omenesc" cāt si prin determinantul curat. Termenul raza formeaza el īnsusi o metafora. Procedeul nu este singular īn poezia lui Arghezi. Am selectat din Spuza fierbinte:

,,Limba mi-i ca piatra de ascutit coasa.

S-au lasat pe mine paretii, bīrnele, si toata casa

Se strīnge cosciug." (S. II, 232)

Nici aici nu se realizeaza o simpla comparatie si, īn nici un caz, cu sensul concret, de nominativ al lui cosciug. Metafora din se strīnge cosciug nu este de acelasi tip cu se strānge gluga (S.II, 116) sau se strānge ghem de exemplu, īn care importanta este forma obiectului. Sensul lui cosciug se abstractizeaza, cuvāntul devenind simbol al ,,mortii spirituale".

si un exemplu din poezia Urare:

,,Buna paza,

Scaparata dintr-o stea,

Preacurata-i alba raza

Casei candela sa-i stea" (S. II, 26)

Īncarcatura semantica pe care o dobāndeste aici cuvāntul candela este aceea de ,, paza a puritatii morale", ceea ce trimite la acelasi registru abstract ca si metafora cosciug ,,moarte spirituala"

Se cuvine sa remarcam, īn constructia metaforelor amintite mai sus, ca termenul metaforizat apartine sferei semantice a obiectelor fizice concrete, iar conversiunea metaforica se aplica tot concretului fizic, pe care īl transforma īn simbol al unor idei abstracte: ,,puritate", ,,moarte spirituala", ,,aparator al valorilor morale".

Se poate considera ca folosirea acestei constructii, preluata din limbajul popular, constituie o particularitate a stilului arghezian atāt prin frecventa ei īn versuri (mult mai putin īn proza), cāt si prin amplificarea modelului sintactic (īmbinarile de tip apozitiv) si, mai ales, prin atragerea altor termeni īn structura ei.